Excursii FeRoviaRe din România

30 aprilie 2008 -=- Excursie FeRoviaRă Suceava - Vama - Moldoviţa

2009-11-30T09:11:00.002+02:00

După Paşte, elevii iau vacanţă şi merg la bunici, acasă la părinţi sau la rudele cele mai dragi. Şcolar fiind în clasa a XII-a, am beneficiat de vacanţă şi am plecat cu aparatul foto în buzunar spre Moldoviţa. Traseul pe care l-am urmat a fost Suceava (Burdujeni) – Suceava Vest – Gura Humorului – Vama – Moldoviţa şi a durat 2 ore şi 20 de minute. Am traversat dealurile Sucevei, dealul Ciungilor, am trecut prin depresiunea Gura Humorului, peste râul Suha şi am ajuns în Moldoviţa, localitate situată între Obcina Mare şi Obcina Feredeului.

Submagistrala 514, Vama – Moldoviţa, a făcut parte din Căile Ferate Bucovinene. A fost construita de firma austriacă Louis-Ortlieb&Co din Munchen. Linia porneşte de la Vama (situată la o altitudine de 533 m) şi urcă de-a lungul Văii Moldoviţei pe o distanţă de 20 de km, ajungând la Moldoviţa (645 m altitudine).

Calea ferată a fost folosită începând cu 1 august 1889 pe traseul Vama - Dragoşa, iar mai apoi pe traseul Vama - Dragoşa - Vatra Moldoviţei - Moldoviţa, după 15 august 1889. Iniţial, scopul construirii a fost transportul de masă lemnoasă din pădurile bogate ale Bucovinei, ulterior obţinându-se permisiunea traficului de călători. Astfel, în 1904 se înfiinţează haltele de călători de la Dragoşa, Vatra Moldoviţei şi Moldoviţa. Până în 1908 vor fi înfiinţate şi haltele de la Frumoasa şi Valea Stânei. Dintre caracteristicile tehnice ale liniei amintim declivitatea maximă de 25 mm/m, raza de curbură minimă fiind de 150 de m.

Automotor diesel în Gara Moldoviţa

12 km depărtare de Vama în direcţia Vatra Dornei se află staţia Câmpulung Est, care a fost înfiinţat pe 1 mai 1888. Acest punct va fi oferit staţionarea, alimentarea, întreţinerea şi repararea locomotivelor folosite pentru tractarea trenurilor dintre Dărmăneşti şi Câmpulung Est. Apariţia primei locomotive diesel la Câmpulung a avut loc în 1973, până în acest an folosindu-se, exclusiv, tracţiune cu locomotive cu abur.

În 1999 s-a sărbătorit, cu mare pompă, 110 ani de la înfiinţarea liniei Vama – Moldoviţa. Pentru mai multe informaţii despre acest eveniment, vă invit să citiţi un articol din presa vremii.

Revenind la ziua de 30 aprilie 2008, pot spune că a fost o zi frumoasă, cu mult, foarte mult iz de cale ferată şi am avut parte de peisaje specifice Bucovinei: munţi, văi, râuri şi pârâiaşe, oameni calzi şi… trenuri!

8:20

Am plecat de acasă destul de târziu şi în grabă, astfel că am ajuns la trenul meu la limita bunului simţ (10 minute înainte de plecarea sa). Mi-am luat bilet la Trenul Personal 5721, Suceava – Câmpulung Moldovenesc, urmând ca la Vama să schimb cu Personalul 12.269, Vama – Moldoviţa. Cel mai mare ghinion al acestei zile a fost acela că am pornit doar cu 2 baterii, perechea cealaltă uitând-o, naiv, acasă.

În acelaşi timp cu trecerea cu maxi-taxi pe podul rutier peste Magistrala Feroviară 500, soseşte şi Trenul Accelerat 1851, Mangalia – Suceava Nord. După ce mi-am cumpărat bilet la tren, în gară am prins plecarea spre Suceava Nord (Iţcani) a trenului venit de la Mangalia.

Sosirea Trenului Accelerat, Mangalia - Suceava Nord

Plecarea trenului accelerat spre Iţcani

8:30

În gară, la această oră, staţionează două trenuri: o ramă electrică Z6100 care pleacă de la linia 1 spre Cacica şi altă ramă care pleacă de pe linia 3 spre Câmpulung Moldovenesc. Zăpăcit, ca şi mulţi alţi turişti care nu ştiau ce destinaţie are fiecare tren, am urcat în rama de pe linia 3. Aş fi propus ca trenurile să fie mai distanţate unul faţă de celălalt, în sensul că trenul de Cacica să fie „parcat” mai aproape de capătul din dreapta a peronului, iar cel spre Câmpulung să fie spre stânga. Ar fi bine, de asemenea, ca cei de la CFR Călători să monteze pancarte unde să scrie destinaţia pe parbrizul ramelor electrice.

Rama electrica Z6100 nr. 7 se pregăteşte de plecare spre Câmpulung Moldovenesc

Design francez pe pământ... latin

Rama nr. 1005 pentru trenul personal de Cacica

Înainte de plecare, am observat, în spatele ramei de Câmpulung Moldovenesc, o maşină ciudată, dar care este foarte scumpă şi este deosebit de necesară infrastructurii FeRoviaRe. Utilajul se numeşte COLMAR T4300FS şi vă voi împărtăşi câteva dintre caracteristicile sale. Maşinăria cântăreşte 20 de tone şi are o forţă de ridicare de 5.000 daN la o înălţime de 7 m. Motorul este de tip Diesel Deutz cu o putere de 79 de kW / 2.300 rpm şi atinge o viteză maximă de 25 km/h. Pentru mai multe detalii despre acest utilaj, accesaţi aici.

Utilaj de întreţinere a căii ferate

Plecare din Gara Burdujeni

8:40

Am parcurs câteva minute pe submagistrala 502, Suceava – Ilva Mică şi am ajuns în staţia Suceava Vest. Îmi aminteam că pe aici am trecut de multe ori, însă la nivelul unui pedestraş. Peisajul era în predominanţă verde, dar îmi părea rău că nu puteam să respir aerul curat de afară, deocamdată. Şi spun deocamdată deoarece mai târziu aveam să-mi dau seama că geamurile ramei electrice se pot culisa pentru deschiderea geamului. Astfel, ajungând aici, am prins un mărfar scurt şi mixt (cisterne, vagoane acoperite şi platforme). Era tras de EA 610 şi avea să se îndrepte spre Triajul Suceava.

Gara din Suceava Vest

Locomotiva electrică CFR Marfă 40-0610-2

8:50

La 8:54, trenul ajunge la Stroieşti. Pe durata călătoriei, am stat foarte confortabil, întrucât scaunele erau confecţionate din materiale de calitate. La închiderea uşilor, aşa cum veţi observa şi în clip, o voce feminină spune vestita atenţionare de închidere a uşilor. Apoi, după ce trenul o ia din loc, muzica Angelei Similea încântă urechile călătorilor. Din loc în loc, sunt amplasate afişe care au ca temă trenul „Orient Express”.

Plecare din Stroieşti

Gara din Stroieşti

Un afiş cu Orient Express

Vagon părăsit în Stroieşti

Confort specific unui tren personal

09:00

La 09:02, Trenul Personal, Suceava – Câmpulung Moldovenesc, intră în Gara Ciprian Porumbescu. Tot aici se află şi un vagon uitat în timp care stă răsturnat pe o linie lăturalnică. Imediat după plecarea din această gară, am zărit un viaduct interesant cu peste 5 pile de susţinere, sub a cărui structură trece Şomuzu Mare. Acest râu formează o salbă impresionantă de iazuri de-a lungul văii Şomuzului. Aceste iazuri au avut ca ţintă o activitate prosperă de agrement, însă în zilele noastre lacul deserveşte activităţii piscicole în Fălticeni.

Oprire în staţia Ciprian Porumbescu

Vagon răsturnat şi uitat de soartă

Viaductul Drăgoieşti peste râul Şomuzu Mare

Ieşire din Ciprian Porumbescu, via calea ferată

09:10

La 09:10, P5721 soseşte în staţia Lucăceşti, unde m-a întâmpinat un buchet mare de flori de culoare roz.

Gara din Lucăceşti

Un buchet de flori de primăvară

Vedere spre direcţia Suceava Vest

Înaintăm şi ajungem în Berchişeşti la 09:17. Începând cu această staţie, se observă Valea Moldovei, Obcina Voroneţu şi Munţii Stânişoarei. De reţinut este că pe această rută am întâlnit multe viaducte.

Impiegatul de mişcare observă plecarea trenului din Berchişeşti

Undeva la margine, un alt vagon îşi duce bătrâneţile

09:20

Se pare că aerul nepoluat şi rece de dimineaţă s-a strecurat în tren şi mi-a venit ideea de a cerceta modalităţile de a realiza câteva fotografii din exteriorul trenului francez. În continuare, vă prezint câteva fotografii care vor face intrarea în staţia Gura Humorului

Aer curat, verde proaspăt şi ceaţă în munţi - peisaj bucovinean

Tot înainte, spre Gura Humorului

Aşa cum se vede şi în imagini, linia care vine dinspre Cacica – Dărmăneşti – Suceava Nord se intersectează cu submagistrala 502. În gară, pe linia 3, ne aştepta Trenul Personal 5704, Ilva Mică – Suceava Nord, compus din vagoane 20-57 şi tras de locomotiva 40-0871-0. Impiegaţii de mişcare pe care i-am lăsat în urmă în staţiile Berchişeşti, Ciprian Porumbescu, Stroieşti, Suceava Vest aveau să ridice şi acestui tren, din nou, celebra pancartă care indică LIBER.

Linia Păltinoasa - Cacica - Dărmăneşti - Suceava Nord

Intrare în Gara Gura Humorului

Locomotiva 871, gata de plecare spre Suceava Nord

Trenul Personal, Suceava – Câmpulung Moldovenesc, staţionează la Gura Humorului

9:30

După ce o echipă de operatori de linie încarcă în tren nişte echipamente necesare verificării şi întreţinerii căii ferate, impiegatul anunţă plecarea trenului care avea să ajungă în Vama. Pe partea stângă în direcţia de mers am întâlnit un vagon Faaaps şi o staţie de transformare a curentului electric.

Turn

Gara Gura Humorului

Cruce de trenuri moldoveneşti într-o gară moldovenească

Staţie de transformare a curentului electric

Atenţie, deconectează disjunctorul

Intrare în municipiul Gura Humorului

Nu au trecut nici 5 minute de când am plecat din staţia precedentă, că am şi ajuns în staţia Gura Humorului Oraş. Linia ferată intră în municipiu odată cu calea rutieră, mărginind oraşul în partea sudică. În drum spre gară, trenul trece peste podul de peste pârâul Humor. După ce în tren au urcat mai mulţi călători, impiegatul de mişcare îi dă permisiune mecanicului de a pleca. În drum spre următoarea staţie, calea ferată trece peste râul învolburat al Moldovei.

Gara Gura Humorului Oraş

O gară cu deschidere la aer curat

Limită de viteza pe pod

Moldova învolburată

9:40

După 7 km de Gura Humorului, urmează staţia Frasin, localitate situată la poale de munte şi de-a lungul râului Moldova. Înainte de intrarea în gară, calea ferată întâlneşte râul Suha, care de multe ori a provocat probleme la traficul feroviar de pe submagistrala 502. Totodată, linia urmează drumul rutier E576. Tot aici, în 2004, am participat în cadrul unei tabere dedicată aniversării a 500 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare. Fiind pasionat de trenuri de când mă ştiu, mergeam în fiecare zi în Gara Frasin şi admiram trenurile.

Intrare in Tabăra Bucşoaia

Fotografie 2004

Vă prezint, mai jos, două fotografii realizate tot în 2004. Prima dintre ele arată ultimele vagoane ale unei garnituri încărcate cu piatră, iar cealaltă surprinde Acceleratul 1932, Cluj-Napoca – Galaţi, în gara Frasin. Îmi pare rău că pe atunci nu aveam decât o memorie de 16 MB (circa 100 de fotografii la rezoluţie 640x480) şi nu am putut s-o dedic 100% FeRoviaRelor.

Locomotiva electrică fotografiată în 2004

Acceleratul 1932, Cluj-Napoca – Galaţi, garat în staţia Frasin, 2004

După ce am trecut podul peste pârâul Suha, am ajuns în staţia Frasin. În câteva minute, la semnalul domnului impiegat de mişcare, trenul a pornit spre Molid.

Semnal de intrare în gara Frasin

Vedere spre Suceava Vest, din Gara Frasin

Impiegatul indică verde pentru direcţia Molid

Gara din Frasin

9:50

În drum spre Molid am călătorit de-a lungul râului Moldova. Această propoziţie se leagă cu puzderia de copaci înfloriţi. Casele oamenilor sunt răsfirate, iar gardurile care înconjoară terenurile abia mai stau în picioare. Acest peisaj corespunde, întrucâtva, cu sătucurile elveţiene unde vacile ne transmit, indirect, laptele pentru o ciocolată delicioasă Milka.

Spre Molid

Între timp, am ajuns în Gara Molid la 09:54, clădire care seamănă din punct de vedere al formei construcţiei cu Gara Frasin. Aici coboară şi urcă un număr mic de oameni (în jur de 10).

Podul peste Moldova înainte de intrarea în Molid

Râul Moldova

Gara Molid

Vedere spre direcţia Vatra Dornei

10:00

După aproape 90 de minute de mers pe roţile ramei electrice, am ajuns în staţia Vama, unde aveam să mă urc în Trenul Personal 12.269, Vama – Moldoviţa. Dar până atunci, a mai fost timp pentru câteva fotografii şi impresii de exprimat.

Calea ferată sălăşluieşte în preajma ei diferite locuri care rămân trainice de-a lungul vremii. Spre exemplu, mă gândesc la câte locaşuri de cult ortodoxe am văzut şi fotografiat în drum spre Moldoviţa. Intrarea în Vama semnalează existenţa unei biserici albe foarte frumoase în dreapta sensului de mers. Din păcate sau din fericire, Vama a fost punctul terminus pentru linia 502. Peste 9 minute, aveam să mă urc în automotor şi să călătoresc, pentru prima dată, pe linia secundară 514, despre care am vorbit în prologul blogului.

Intrare în Gara Vama

Automotorul 905 în Gara Vama

Vedeta traseului Vama – Moldoviţa, automotorul diesel 77-0905-8

Automotorul electric se pregăteşte să iasă din staţia Vama

Peisaj FeRoviaR a la Vama

După plecarea automotorului electric francez spre Câmpulung Moldovenesc, aveam să încep o şedinţă foto privată cu un automotor arhaic, dar care încă mai scoate fum şi plimbă lume. Seria lui de identificare este 77-0905-8 şi are o istorie însemnată pentru transportul călătorilor pe acest traseu. Construcţia acestui tip de vehicul FeRoviaR a început în 1935, ultimul exemplar din serie ieşind de pe porţile uzinei Malaxa în 1942. Motorul este diesel MG 120, are 6 cilindri şi este în 4 timpi. El dezvoltă 120 de CP şi atinge 70 km/h. Masa totală (fără călători) a automotorului este de 30 de tone, iar sistemul de frânare este de tip Hildebrand Knorr, cu frână directă şi frână automată cu robinetul mecanicului tip ST 60.

Tren în Vama

Detaliu la bateria automotorului

Detaliu la cutia de osie

Pe o linie părăsită, dar la vedere, şedeau vreo 10 vagoane, dintre care 3 erau destinate transportului de persoane. Un vagon avea seria 80-53 98-64 - 028-6, iar imaginile cu aceste relicve sunt prezentate mai jos.

Vagoane părăsite în Gara Vama

Vagon 98-64

10:10

Am urcat în automotor alături de echipa de mecanici, de şeful de tren şi de alţi câţiva călători. Am lăsat Gara Vama în spate şi am urcat spre Moldoviţa. Din păcate, bateriile aparatului foto îmi făceau figuri şi m-am enervat la culme. Nu mi-a rămas decât să admir peisajele care mi se perindau în faţa ochilor. Aveam să ajung la 10.55 în Gara Moldoviţa. Trenul de întoarcere spre Vama va fi să fi plecat pe la ora 14.

Fotografie din spatele automotorului

Trecere la nivel cu calea ferată

10:20

4 km mai sus de Vama se află Halta Deia, unde am ajuns cu 10 minute mai târziu (10:20). Am traversat podul peste Moldoviţa, sub un cer care devenea din ce în ce mai primitor cu soarele. În stânga şi în dreapta căii ferate se desfăşurau în faţa ochilor calea rutieră, care va traversa de multe ori calea ferată până în Moldoviţa.

Pod peste Moldoviţa

Contraşină care asigură un grad ridicat de siguranţă (în cazul unei deraieri)

Copaci tăiaţi care urmează să fie prelucraţi la vreun gater local

Un firicel de peron al haltei Deia

Halta Deia

Nu îmi vine să cred că la sfârşitul lui aprilie am călcat pe traversele de pe această linie, iar după 3 luni urma să văd la televizor poduri rupte şi cale ferată înecată într-un mâl necruţător. La 10:26 am staţionat 1 minut în Halta Frumosu, m-am enervat din nou cu al meu Canon şi am mers mai departe, înghiţind în sec.

Şcoala generală din Frumosu

10:30

Haltele de pe submagistrala 514, Vama – Moldoviţa, sunt aşezate la o distanţă de 2 până la 6 km una faţă de cealaltă. Viteza de parcurs a secţiei nu cred că depăşea 30-40 km/h. Opririle automotorului erau atât de depărtate una de alta, încât aveam impresia că haltele erau situate la o distanţă mult mai mare. Farmecul zonei şi zdruncinăturile autentice ale automotorului 905 mi-au rămas imprimate undeva adânc în suflet.

Halta Dragoşa

Un bunic îşi ajuta consoarta la urcarea în tren

Drumul spre următoarea staţie, Valea Stânei, a întâmpinat mai multe curbe, podeţe şi treceri la nivel cu calea ferată. Ar fi păcat dacă trenul ar circula mai repede de 50 de km/h prin aceste zone. Dar la fel de păcat este că microbuzele aleargă pline ochi cu suflete pe scaune care pot fi curmate oricând, având în vedere vitezele practicate de unii dintre şoferii autovehiculelor de călători.

Dacă s-ar fi vrut, s-ar fi putut pune de luni până vineri un tren care să ajungă rapid şi eficient din Vama în Moldoviţa şi viceversa, iar în week-end să circule un tren cu aburi de senzaţie sau un automotor ca acesta din clasa 77. O aburoasă şi câţiva zeci de metri de platforme de lux pe 4 osii şi englezul s-ar plimba şi cu trenul în timp ce vizitează Mănăstirea Moldoviţa. Dar nu se vrea şi pace.

Bornă kilometrică indicând 10 km

Succesiune de curbe, prima la dreapta, a doua la stânga

Podeţ vestit în limitarea vitezei

Linia ferată, drumul, apa şi codrul

Un semn de respect pentru CFR - trecerea la nivel

Tot înainte, spre Moldoviţa

Vă prezint pasajul de cale ferată specific moldoviţean

Încă puţin până la Valea Stânei

Un localnic deplasându-se cu bicicleta, cel mai ecologic mijloc de transport

Rugina de pe calea ferată spune multe

Înscrierea în curbă a automotorului acaparează, uneori, drumul pentru căruţe

Cerul se înseninează cu cât mă apropii de destinaţia finală

10:40

La ora stabilită în Mersul Trenurilor, Personalul Vama-Moldoviţa opreşte în staţia Valea Stânei, unde aşteptau câţiva călători. Însă ei nu aşteptau trenul, ci microbuzul, mecanicul strângând din nas şi accelerând pentru destinaţia următoare.

Călători care NU aşteaptau trenul, ci maxi-taxi

Am ajuns şi în Valea Stanei

Plecând spre Vatra Moldoviţei

Primăria Vatra Moldoviţei

La 2 km de Halta Valea Stânei se afla Haltă Vatra Moldoviţei. În imaginile de mai sus puteţi observa şi Primăria acestei localităţi. Aici coboară un pasager, după care bolidul cu 3 faruri porneşte, din nou, spre ultima staţie – Moldoviţa.

Tren Personal arhaic in Halta Vatra Moldovitei

A se observa fumul care iese din automotor

10:50

După 20 de kilometri pe care i-am parcurs în 45 de minute, am coborât la capăt de linie. Gara Moldoviţa este o clădire cochetă, dominată de copaci înalţi şi de un semnal mecanic de ieşire din gară. Densitatea instalaţiilor mecanice în zona gării este destul de mare, aici putând fi observate un semnal mecanic de intrare, pârghiile necesare transmiterii cablurilor la semnalul de intrare în gară şi la semnalul prevestitor, precum şi manetele cu care se comandă semnalele amintite.

Semnal prevestitor pentru semnalul mecanic de intrare in gara Moldoviţa

Liber pe linie abătută cu viteză redusă

Automotor in Gara Moldoviţa

11:00

Având 3 ore la dispoziţie, am mers în continuarea liniei din gară şi am ajuns în mijlocul a unui mini-triaj. După cum poate aţi auzit, fabrica de cherestea a aparţinut omului de afaceri Omar Hayssam, care a dus această fabrică în faliment. Aceasta a ars pe 13 aprilie 2008, rămânând aici doar un gard înalt şi hale părăsite. Totuşi, am zărit o locomotivă diesel-mecanică înmatriculată cu seria B-DM-027. Pe plăcuţa plasată lateral scria că viteza maximă admisă este de 55 km/oră. Din păcate, nu vă pot oferi decât două fotografii realizate cu telefonul, deoarece bateriile aparatului foto s-au consumat.

O locomotivă părăsită într-o fabrică pustie

Locomotiva B-DM-027
]

Detaliu la plăcuţele de identificare

11:10

În imaginile de mai jos sunt prezentate liniile dedicate transportului de marfă. Din păcate, odată cu preluarea combinatului de către omul de afaceri sirian, fabrica de cherestea a funcţionat pe minus. În perimetrul companiei se pot vedea 2 căi ferate care nu ştiu dacă acum (2009) mai există.

Macaz din triajul Gării Moldoviţa

Rumeguş şi păduri defrişate în zare

Păpădiile cresc în voie printre traverse şi rumeguş

Capătul unei linii a triajului

Si totuşi, două linii cutează să înainteze

Până aici...

11:20

Calea ferată cu ecartament normal se termină la aproximativ 1 km la nord de Gara Moldoviţa. Neştiind prea multe informaţii despre această rută, am vrut să mă întorc să mă plimb prin oraş. Am căutat un magazin de unde să pot cumpăra un set de baterii pentru camera foto, însă nu am găsit decât anticele pile electrice primare 777. Sperând să mai pot face câteva fotografii, nu mare mi-a fost mirarea când bateriile n-au reuşit nici măcar să aprindă aparatul. În drum spre acel magazin, am văzut mai multe linii de ecartament îngust, care se adunau toate într-una singură.

Despre această cale ferată s-a scris mult timp şi încă se va scrie atât timp cât va mai continua să existe. În continuare, vă propun o mică povestire despre această cale ferată.

Linia îngustă cu ecartament de 760 mm începe de la fabrica de prelucrare a lemnului din Moldoviţa şi ajunge în Argel de-a lungul văii Râşca. Prima parte a căii ferate este de 8 km şi se întinde pe un plan drept, în timp ce până la 20 de km, terenul devine din ce în ce mai abrupt.

În trecut, linia avea 70 de km, însă în ultimul timp distanţa în exploatare a scăzut la 20 de km. Materialul rulant disponibil se compunea din două locomotive cu aburi: 763.193 (o locomotivă 0-6-0 construită în 1906 de Krauss-Linz) şi 764.449 (construită la Reşiţa în 1955), pe care am surprins-o în decembrie 2008 în centrul Sucevei.

Căile ferate înguste au fost construite in Bucovina, pe timpul dominaţiei habsburgice, pentru a servi la transportul materialului lemnos, din anul 1889 şi până în anul 1904. După această dată, mocăniţele au transportat şi călători. Astăzi însă, datorită costului ridicat de întreţinere a acestor cai ferate înguste, marea lor majoritate au fost dezafectate.

În anul 1902 această cale ferată în lungime de 23,9 km, care se întindea de la Moldoviţa la Roşoşa, a fost reasamblată la ecartamentul standard de 760 mm. În toţi anii ce au urmat, trenul cu aburi a uşurat foarte mult munca forestierilor din zonă.

Pentru documentare, am consultat următoarele surse: frank-engel.de, Evenimentul.ro şi cfr.ro.

O salbă de linii cu ecartament îngust

Vehicule FeRoviaRe pentru cale ferată îngustă

11:30

În continuare, am mers între traversele căii ferate înguste. Deşi iarba şi noroiul au acaparat şinele de cale ferată, vehiculele FeRoviaRe pentru linie îngustă din cadrul depoului de la Moldoviţa însufleţeau zona. Înaintând, am dat ochii cu o turmă de oi mânate de un cioban spre spaţiul verde care coincidea cu calea ferată. În trecut, toate locomotivele erau dotate cu un plug amplasat în faţa locomotivei care era montat acolo special pentru a da la o parte animalele din faţa trenului.

Tot înainte, dar de această dată de-a lungul căii ferate de ecartament îngust

Exemplu de pod… „întreţinut”

Detaliu la sistemul de prindere al căii ferate

Vedere „backwards” spre Gara Moldoviţa

Mergând spre unde vrea să mă ducă linia ferată

Apropierea dintre calea ferată şi calea rutieră

Calea ferată şi un ciobănaş cu trei sute de oi

11:40

Liber să umblu teleleu-Tănase printre aceste dealuri pline de verde, am urmat liniile paralele până am ajuns la un pod, unde m-am oprit a-l fotografia. Nu sunt sigur dacă apa care trecea pe sub pod era râul Moldoviţa. Nu mi-am pus probleme că dacă aş păşi pe el aş face cunoştinţă cu apa curată şi rece de la munte, însă cei care se ocupă cu întreţinerea ei ar putea să mai lucreze niţel la acest aspect.

Un pod feroviar de linie îngustă

Vedere de ansamblu a podului

Detaliu la sistemul de prindere al căii ferate de traverse

12:40

M-am despărţit de pod şi am pornit cale-ntoarsă spre Moldoviţa. Nu am mai avut răbdare să aştept plecarea trenului din gară, programată la ora 14. Am pornit într-o călătorie per-pedes până la Valea Stânei, unde am aşteptat automotorul.

Plimbarea de unul singur mi-a oferit prilejul să ascult liniştea copleşitoare a unei zile de primăvară târzie. Totuşi, din când în când, se auzea ecoul unui lătrat de câine suspicios. Mă uitam peste gardurile gospodarilor şi vedeam nişte găini foarte mari. Casele oamenilor erau acoperite, în mare parte, cu lemn. La un moment dat, culoarea galben provenită de la lemn contrasta cu verdele, care era peste tot în jur.

Un alt punct specific zonei era reprezentat de podeţele peste calea ferată foarte scurte (1-2 metri) şi foarte dese. Cucii, care se auzeau încontinuu, erau decorul auditiv permanent al gospodarilor care arau şi îngrijeau pământul. În zare, se înălţau dealuri golaşe cu copaci răsfiraţi ce semănau cu turme de oi care păşteau, liniştite, iarba proaspătă şi curată. Curţile localnicilor ajungeau până aproape de calea ferată, astfel că am întâlnit câini slobozi care mă urmăreau şi mă lătrau de ziceai că vreau să le prăduiesc proprietatea.

Mănăstirea Moldoviţa

O plimbare per-pedes până la Valea Stânei

Straight forward

Curbă la stânga pe traverse vechi din lemn

Sosire personală în Vatra Moldoviţei

14:30

Urcând în automotor, am rămas în holul unde se află şi uşile de acces în acesta. Am respirat aerul curat care intra în tren. Cu ultime sforţări, am extras încă vreo două fotografii de la bateriile purtate 80 de km depărtare de casă. Am rămas plăcut surprins că în Halta Frumosu există şi o linie de rezervă, ba chiar şi o platformă de încărcare/descărcare pentru trenurile de marfă. Însă, după ce am plecat din această gară, am zărit un TIR care, probabil, avea să se înfrupte de un tip de marfă care ar fi putut transportată, în siguranţă, pe calea ferată.

În Halta Frumosu există linie pentru încărcarea lemnului

Duşmanul permanent al transportului FeRoviaR – TIR-ul

Intâlnire diesel cu electricitate la Vama

15:00

După plecarea din Vama, automotorul se deplasează vioi spre Câmpulung Moldovenesc. Trece prin Prisaca Dornei, traversează pasaje şi poduri peste râul Moldova şi peste pârâiaşele aferente. Peisajul a fost de vis, îmi plângeam de milă că graba cu care am părăsit Fălticeniul m-a taxat cu neputinţa imortalizării decorurilor ce mi se derulau prin faţa ochilor cu 40-50 km/h. Se vedeau munţii albi, care în bătaia razelor soarelui străluceau precum o oglindă îndreptată spre toţi oamenii de pe pământ.

După câteva minute, am ajuns în Câmpulung Est. Aici mi-am luat bilet de întoarcere pentru un Tren Personal (rama electrică Z6100 1001) care să mă ducă înapoi în Suceava Nord. În Gară am remarcat LDH-ul 350 plus vagonul Dimitrov 50 53 29-22 066-7. Combinaţia de tren este folosită în cazul defectării automotorului 905.

Impresiile finale despre această călătorie FeRoviaRă, la sfârşit de aprilie şi început de vacanţă de Paşti, sunt dintre cele mai plăcute. Mi-au plăcut foarte mult peisajele văzute, aerul curat respirat şi plimbarea zdruncinătoare cu automotorul Malaxa. Îmi pare rău că a trebuit să aştept atâta vreme să pornesc spre aceste locuri de vis, uitate de urban şi de păcatele modernismului. Zeci de stupi văzuţi din gospodărie în gospodărie, oameni gospodari care arau pământul, un verde original de zici că voiai să-l pui într-o cutiuţă de acuarele să-l aduci cu tine şi să-l arăţi şi altora plus multe alte motive mi-au făcut frumoasă această zi. Cu o singură problemă, şi aceea că de atunci verific de două ori dacă am bateriile la mine. Mă voi revanşa faţă de voi cu fotografii despre linia 502 într-o povestire FeRoviaRă următoare.

28 aprilie 2008 -=- Un Paşti FeRoviaR

2009-11-30T09:10:00.001+02:00

Dedicat tuturor FeRoviaRilor care îşi sacrifică Paştele, Crăciunul, Anul Nou şi conduc roata cu aripi spre destinaţie

Primăvara, se ştie, înverzeşte chiar şi iarba din preajma gărilor, apelor, pădurilor. Ei bine, aşa cum am mai văzut şi în zilele de 17 şi 18 aprilie, Gara Suceava Burdujeni îşi etalează din nou cărămiziul devenit celebru în peisajul burdujănean. S-a nimerit ca în această zi de Paşte să fiu în Suceava şi să mai surprind câteva momente alături de liniile ferate sucevene.

Rugat să însoţesc spre Fălticeni o cunoştinţă de la trenul Rapid 651, Bucureşti Nord – Suceava Nord, am ajuns (mult) mai devreme în peisajul FeRoviaR sucevean decât ora sosirii trenului bucureştean. După ce am servit masa copioasă cu familia şi am fost în vizită la Manolea la… bunicii mei, m-am pornit după-amiază spre capitala Bucovinei.

Gara Burdujeni

17:20

A fost cam pustiu pe drumul European 85 (Fălticeni - Suceava), mi-era şi teamă că nu voi găsi maşină de întors (deoarece Trenul Rapid 651 ajunge abia pe la 20:30 în Suceava). În cele din urmă, am prins pe cineva care a mers exact până în Burdujeni, ajungând astfel la o oră tocmai bună pentru niscaiva mişcări de roţi grăbite.

Ajuns la podul rutier ce traversează Magistrala 500, am zărit o locomotivă diesel-hidraulică pe cocoaşa de triere. Nu cunosc motivul pentru care ea se afla acolo. Fiind zi festivă (aceste zile festive sunt bine plătite şi mi se pare corect, având în vedere că răpesc membrii din familiile care celebrează diferite sărbători religioase), nu cred că era pregătită pentru a prelua un tren de marfă.

Pod rutier peste Magistrala 500

LDE pe cocoaşă de triere

După ce am păşit peste peronul secundar al Gării Suceava Burdujeni, am făcut cunoştinţă cu un căţelandru care umbla cu limba scoasă, probabil bucuros pentru alimentele pe care le-ar fi gustat în timpul acestei sărbători frumoase.

Vedere spre nord de pe peronul secundar al Sucevei

Un câine drăguţ, pasionat, şi el, de FeRoviaRe

17:30

Călcând cu grijă printre traverse şi cupoane de cale ferată, am ajuns la peronul Gării Burdujeni. În depărtare, văd că se apropie o garnitură de Personal pe linia 1. Era Trenul Personal P5623, Suceava – Putna. Acesta va pleca de pe linia 1 la 18:09, având la frunte pe locomotiva LDH 89-0068-0.

Trenul de Putna garează în Burdujeni pe linia 1

Locomotiva unui tren personal, dotată cu încălzire electrică

17:40

Pe peronul liniei 2 avea să sosească Trenul Rapid 755 Bucureşti Nord – Suceava Nord, pe peron fiind deja o familie care îşi aştepta neamurile venite din sudul ţării. Acest tren a fost tras de locomotiva electrică 41-0769-4. Printre pasagerii acestui tren se afla şi un străin care a cerut explicaţii domnului conductor de tren. Plăcut surprins, am observat că domnul cu caschetă a reuşit să lămurească englezeşte problema de orientare străinului.

Mami, vine trenul!

Locomotiva Trenului Rapid Bucureşti – Suceava

Străin cerând explicaţii şefului de tren

Trenul Rapid a ajuns în gară la 17:38 şi a plecat spre Suceava Nord la 17:41. Acesta a fost compus din 5 vagoane, având o compunere după cum urmează: Locomotivă --- B (20-76) --- B (20-76) --- A (19-76) --- B (20-76) --- B (20-76) --- B (20-76). Unul dintre momentele „cheie” ale excursiei FeRoviaRe a fost atunci când am surprins cele câteva zeci de secunde în care mecanicul de pe EA1-769 stătea de vorbă cu „train engineer”-ul de pe LDH 68. Mecanicii, şi nu numai ei, sunt oameni care pleacă de acasă, de la familiile lor să tragă trenuri de-a lungul şi de-a latul ţării. Unii spun că le convine munca în zilele festive, pentru că eşti plătit bine. În trecut, desigur, însă acum lucrurile stau cu totul şi cu totul diferit. Realitatea – o vedeţi şi voi în media, în realitate, pe forumuri…

Mecanici discutând despre una şi alta

17:50

Pe linia 4, dincolo de bunătăţile aduse de bucureşteni, staţiona LDE 60-1236-3. Din nou, motivul staţionării acestei locomotive nu îl cunoşteam. Aşa că am încadrat-o în umila diafragmă a obiectivului şi am aşteptat sosirea următorului tren.

6 osii cu 6 motoare si 2100 cai putere = LDE 1236

La 17:58 soseşte în staţie pe linia 2 Trenul Personal 5507, Paşcani – Suceava Nord. Sunt rare locomotivele care mai ţin pe bot stema osiei zburătoare, iar una dintre ele a sosit cu trenul P5507: 41-0755-3. Cealaltă locomotivă a fost 40-0824-9, ea fiind şefă de trib la acest tren interjudeţean. Compunerea vagoanelor a arătat cam aşa: EA 824 --- EA1-755 --- B(20-47) --- B(20-57) --- B(26-26) --- B(20-57) --- B(20-57). Ambele locomotive au sosit cu pantografele ridicate, iar ştergătorul primei locomotive se balansa grăbit să înlăture ploaia binecuvântată de Paşti. Trenul pleacă spre destinaţia finală – Suceava Iţcani - la 18:02, când pe linia 1 motorul locomotivei începea să producă lucru mecanic… neconsumat.

EA 824 cu Personalul Paşcani - Suceava Iţcani

EA1-755, locomotiva electrică cu roata zburătoare în frunte

Două doamne electrice, una cu gene şi cealaltă fără

18:00

Puţine gări din România se ridică la înălţimea, grandiozitatea şi la aşezarea strategică pe care gara din Suceava Burdujeni se poate lăuda. Ploaia spală murdăria din aer şi de pe suprafaţa gării, astfel că fotografia cu „Capra cu trei iezi”, sau, mai bine-zis, Trenul Personal P5623, Suceava – Putna, a ieşit cam neclară.. Acesta avea să plece la 18:09 spre localitatea unde se află Mănăstirea unde a fost îngropat Ştefan cel Mare. Cele 3 vagoane albastre trec prin Dorneşti, Rădăuţi, Gura Putnei şi se opresc, în cele din urmă, la Putna.

Capra cu cei trei iezi pleacă spre locul de baştină

LDH-uri, una albastră care pleacă, alta portocalie care îngheaţă sub trecerea timpului

18:10

După ce am stat printre liniile 5, 6 sau 7 să urmăresc plecarea trenului de Putna, am revenit pe peronul gării pentru a ura bun-venit călătorilor din Cacica, respectiv Vatra Dornei Băi, care urmau să vină cu trenurile în Suceava. Rama electrică 58-1005-6, reprezentând Trenul Personal 5736, soseşte la 18:13 pe linia 1 şi îşi lasă copiii, părinţii şi bunicii veniţi din localitatea vestită cu mina de sare.

Un colos maiestuos cu pretenţie de monument istoric

Fotografie FeRoviaRă de pe peronul gării

Rama electrică traversează linii şi va ajunge pe linia 1

Trenul Personal Cacica – Suceava intră în gară

18:20

Pentru a nu perturba traficul sau călătorii care au de tranzitat prin gară spre / de la trenurile româneşti, rama electrică 1005 înaintează pe linia 1 şi ajunge în poziţia prezentată în fotografia de mai jos. De asemenea, aşa cum v-am rugat în povestirile precedente (Vă mulţumesc pentru răspunsuri!), sunt curios ce vrea să însemne sau, mai bine zis, ce lucrări a suferit calea ferată în imaginea de mai jos.

Rama electrică înfruntă frica de ploaie şi merge spre capătul peronului

Natura îmbibată în creozotul ferat

18:30

Trenul Rapid 858, Vatra Dornei Băi – Iaşi soseşte în Burdujeni cu 5 minute mai devreme (18:29) şi pleacă la 18:36 spre capitala Moldovei. Am surprins automotorul 1003 în filmul de aici http://www.youtube.com/watch?v=YXZiJR5UUtE , însă am fost şi eu surprins mai apoi de o goarnă care m-a speriat serios. În gară, pasagerii aşteptau trenul rapid către Iaşi, în timp ce stopurile roşii ale ramelor electrice luminau pe o distanţă de sute de metri prezenţa acestora în Burdujeni.

Rama electrică 1003, în serviciu între Vatra Dornei şi Iaşi

Vehicule FeRoviaRe franceze, surclasate de un Sulzer clasic românesc

18:40

După ce am lăsat clădirea portocalie să primească şi să aştepte călători într-o zi de Paşti, am luat-o pe submagistrala M502, pentru a ajunge la Gara Suceava Vest - Şcheia. În drum spre acest obiectiv, am trecut de podul peste râul Suceava. Dar nu înainte de a ajunge acolo, am auzit treacătul unui tren de seară, şi anume Personalul 5508, Suceava Nord – Iaşi, care avea să ajungă în Burdujeni la linia 2 la 18:48. A plecat spre Iaşi la 18:50 cu o garnitură de 5 vagoane, aceeaşi cu care a venit şi Trenul Personal 5507.

Trenul Personal interjudeţean, Suceava Nord - Paşcani

După ce am salutat, în gând, Trenul Personal 5507, am continuat să merg pe M502, având în stânga o fabrică cu multe turnuri de înălţimi mici, iar în dreapta cartierul Iţcani. Tot pe aici se află intersecţia de bretele (Iţcani şi Burdujeni) cu unica linie care duce din Suceava spre Vatra Dornei, Cluj-Napoca, Timişoara. Imediat după intersecţie, începe podul peste râul învolburat al Sucevei.

Tot înainte, spre… Timişoara Nord

În stânga, o fabrică, iar în dreapta, o fabrică… de energie

Intersecţie de bretele

18:50

Pe aici am trecut şi pe 22 martie 2008 http://my.opera.com/mishu88/blog/22-martie-singuratate-printre-liniile-magistralei-500 , astfel că puteţi face diferenţa dintre cum era în martie, şi cum a fost în aprilie. Explozia naturii afectează puternic culorile prezente în lume, astfel că verdele devine rege în peisaj. După ce am trecut de macazul care decide Nord (Iţcani) sau Sud (Burdujeni), am ajuns pe podul feroviar cu cele două pile de susţinere montate în adâncimea râului. Învăţ la facultate despre Rezistenţa Materialelor şi abia aştept ca la vară să mă întorc acasă să îi calculez capacitatea maximă de încărcare.

Podul puternic peste râul învolburat al Sucevei

Pile de susţinere ale podului

19:00

Depăşind podul, am ajuns la prima curbă la dreapta de pe M502. Aici viteza maximă între Suceava/Suceava Nord şi Suceava Vest este de 70 km/h. Terenul era ud, ploaia era în toi, însă tot mergeam şi mergeam, dorind să ajung, iniţial, la Suceava Vest. Până la ora 20:30, când avea să sosească trenul din Bucureşti, timpul era de partea mea în călătoria ce voiam s-o fac.

Curbă la dreapta pe M502 şi 40 km/h limitare de viteză

Înclinare necesară pentru rezistenţa la forţa centrifugă

19:10

Pe la 19:16 trece prin dreptul meu Trenul Accelerat 1834, Timişoara Nord – Iaşi. El va fi ajuns în Burdujeni la 19:19 şi va ajunge pe seară în Iaşi. Trenul era tras de locomotiva 40-0855-3, vagoanele-i din urmă fiind în număr de 8, având următoarea compunere: L --- B(20-54) --- B(20-54) --- B(20-54) --- A(19-55) --- B(20-54) --- B(20-54) --- B(20-54) --- A (pus suplimentar). Având grijă să nu mă intersectez cu pala uriaşa de vânt care avea de gând să aplice legile fizicii pe mine, m-am dat la o parte şi am primit cu drag claxoanele domnului mecanic.

Linie dreaptă spre Suceava Vest

EA 855 cu Acceleratul Timişoara Nord – Iaşi

Trenul inter-regional, Timişoara Nord – Iaşi

19:20

Înaintând şi ceasul, înaintând şi eu, am ajuns la podul feroviar de peste şoseaua de centură a Sucevei. În dreapta aveam o zonă în care companii care mai de care şi-au făcut depozite şi centre comerciale. Deşi colorate, siglele firmelor pur şi simplu nu pot să facă faţă schimbărilor de nuanţă survenite asupra ierbii.

Podul FeRoviaR peste şoseaua de centură a Sucevei

Zona Iţcani

Albastru care încearcă să facă faţă vestitului verde de primăvară

19:30

După ce am întâlnit o potecuţă care mergea paralel cu calea ferată, am adoptat oferta ei în ceea ce priveşte siguranţa circulaţiei. Spun asta deoarece urma să fie o curbă la stânga care nu îmi oferea o vizibilitate foarte primitoare. Deşi m-am făcut verde de ud pe papuci, ciorapi şi blugi (iar site-urile tabloide gen click.ro îmi iau pozele şi le publică la articole gen: „accident pe calea ferată” sau „trenurile CFR întârzie x ore”), eram bucuros că mă aflu în mijlocul naturii. Oricând putea veni un tren, oricând puteam să tresalt la vreun semnal acustic precaut.

O casă primitoare numită codru, o culoare voioasă numita primăvară

Semnal în curbă, cheia vizibilităţii eficiente la CFR

19:40

Apropiindu-se ora 20, m-am oprit în curba prezentată mai jos (kilometrul 2) şi am ascultat plângerile şinei ferate. La nici câteva minute de la popas, cu al său motor silenţios, trece Trenul Personal 5723, Suceava Nord – Câmpulung Moldovenesc. Aceasta a fost momentul pe care l-am aşteptat, astfel că după ce becurile roşii ale ramei Z6100 şi-au semnat dispariţia după orizont, am făcut cale întoarsă spre Burdujeni. Voi lăsa imaginile să vorbească în continuare.

O zonă rustică ce se traduce a fi comuna Şcheia

Rama electrică pentru Câmpulung, în trecere pe lângă Şcheia

Coborâm pentru 600 de metri

19:50

Seara de Paşti se aşterne fără probleme peste traverse

Blitzul încurajează calitatea, întunericul încurajează întoarcerea acasă

Limitare de 40 km/h pentru podul sucevean

Curbă la stânga, liber cu viteză redusă

Zeci de megapascali, datori să susţină structuri gigantice

Semnal repetitor de intrare în gară

Linie rar folosită contra unui semnal galben

Intersecţie dintre fluier, limitare de 40km/h şi Magistrala 500

20:10

Drumul de întoarcere, puţin cam anevoios după câteva ore de umblat prin natură, ajunge aproape de sfârşit. După ce am făcut cruce cu Magistrala 500, am mers de-a lungul liniei 1 pentru a ajunge la gară. Mi-a atras atenţia macazul de intrare în Revizia de Vagoane Suceava, din care lucea o luminiţă ce indica direcţia de acces în revizie.

Lumina arde, semn că Suceava aşteaptă şi trimite trenuri în ţară

Melc, melc codobelc

20:20

Trenul Personal 5737, Suceava – Cacica se află garat în staţie la linia 1 şi va fi plecat spre Cacica la 20:40. Până a mă apropia de gară, soseşte neîntârziat Rapidul 651, Bucureşti Nord – Suceava Nord, acesta fiind şi termenul meu de staţionare pe tărâmuri bucovinene.

There’s no ghost train in our railstation

Trenuri grăbite, de final

Acestea fiind spuse, îmi exprim respectul pentru toţi acei oameni care lucrează „la trenuri”, ştiu ei câţi şi care sunt şi ce sacrificii depun pentru ca un copil să ajungă acasă la părinţii lui, pentru ca un soţ să se întoarcă de sărbători la familie, pentru ca o soţie de la ţară să vină acasă cu cumpărăturile din oraş, pentru ca un îndrăgostit să-şi aştepte îndrăgostita pe aceleaşi linii ferate care i-au şi despărţit, pentru ca un pasionat FeRoviaR să se hrănească cu niscaiva sunete, cu niscaiva imagini, cu niscaiva sentimente curate şi legate - cu şurub şi piuliţă, cu eclise şi tirfoane - de calea ferată românească!

Momentele dinamice surprinse atunci le puteţi viziona aici:

18 aprilie 2008 -=- Activitate FeRoviaRa Suceava Burdujeni

2009-11-30T09:07:00.002+02:00

În această zi de aprilie a avut loc la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” concursul de web-design şi aplicaţii. Am participat ca reprezentant al Colegiul Tehnic „Mihai Băcescu”. Din păcate, nu am obţinut niciun premiu.

Am pornit de la 13 din Fălticeni, am terminat concursul în jur de ora 15:30, urmând să mă duc până la Gara Burdujeni. Am ieşit din liceul aflat pe strada Mărăşeşti, am cotit pe la strada Petru Rareş şi apoi am coborât pe Calea Unirii până când am ajuns în apropierea Gării Burdujeni.

Lalele multicolore pe strada Petru Rareş

Un autobuz de generaţie mai veche pe Calea Unirii

16:30

Tocmai ce am ajuns la trecerea la nivel cu calea ferată a triajului Gării Suceava Burdujeni, că am văzut locomotiva DA 1344 urcând cocoaşa de triere şi îndreptându-se către triajul principal al Sucevei.

Trecere la nivel cu calea ferată a triajului Gării Suceava Burdujeni

DA 1344 se îndreaptă spre Triajul Suceava

După câteva clipe, luminile şi sunetele de avertizare pentru linia în cauză pornesc şi am staţionat câteva clipe pentru a vedea ce se întâmplă. Din sensul Vereşti, Acceleratul 1555 Botoşani – Timişoara Nord a intrat în gară cu o viteză ameţitoare şi cu semnale insistente. Trenul trebuie să ajungă în Iţcani la 16:48, pentru ca ulterior să se cupleze la trenul Accelerat 1765 Iaşi – Timişoara Nord. Pentru a vă lămuri, vă invit să vizionaţi clipul dedicat acestei zile aici http://www.youtube.com/watch?v=qgoqw41OJBY .

Acceleratul 1555 intră în grabă în Burdujeni

Trenul cu 4 vagoane care vor ajunge până în Timişoara Nord

16:40

Iată că la un moment dat s-au auzit scârţâituri de roţi pe calea ferată, iar apoi am văzut un convoi de 7 vagoane Eacs încărcate cu fier vechi. Trenul era tras de LDH45 – 254, o locomotivă gri, frumoasă, pe care am mai văzut-o pe liniile de cale ferată ale Burdujenilor şi pe 9 aprilie 2008 http://my.opera.com/mishu88/blog/9-aprilie-nu-pozati-trenurile .

LDH45 - 254 manevrează 7 vagoane cu fier vechi în Triajul Suceava

Traversând liniile, am ajuns pe platforma de linii secundare 1S şi 2S, de unde auzeam compresorul lacom al locomotivei EA 883, ce se pregătea să plece spre Paşcani. Totodată, mai amintesc că mărfarele de pe liniile Burdujeniului erau compuse din vagoane ruseşti cu cuplă rusească.

EA 883 se pregăteşte să plece spre Paşcani

Locomotiva electrică CFR Marfă, EA 883

Marfarele garate in Burdujeni la ora 16

Vagoane de marfă ruseşti

În Mersul Trenurilor de Călători, la 16:42 este prevăzută plecarea trenului Intercity 554 Suceava Nord – Bucureşti Nord. Supranumit şi trenul „Mihai Eminescu”, acesta îşi ia avânt din Gara Suceava Burdujeni la ora stabilită, iar în dreptul podului rutier, locomotiva îşi oprise ventilaţiile...

IC 554 Mihai Eminescu pleacă din Burdujeni

Bobica modernizată + 3 vagoane de lux = destinaţia Bucureşti

16:50

La 16:52, cu două minute mai devreme decât este prevăzut în mers, apare şi Acceleratul 1765 Iaşi – Timişoara Nord. Acest tren a fost tras de EA 820. Locomotiva avea să ajungă în Iţcani, urmând ca de acolo, după ce are loc ataşarea vagoanelor de Botoşani, pe care le-am văzut mai sus, să plece spre Timişoara Nord la 17.27.

A1765 soseşte în staţie pe linia 2

Trenul Accelerat Iaşi - Timişoara Nord parcurge 845 de km

Acceleratul pleacă spre Iţcani

Chiar în acelaşi moment în care A1765 pleacă spre Suceava Nord – Iţcani, în Burdujeni soseşte P5506, Suceava Nord – Paşcani. Trenul avea în compoziţia sa 5 vagoane.

Aglomeraţie mare pe trenul interjudetean P5506, Suceava Nord – Paşcani

Trenul porneşte spre Paşcani, la 17 ore trecute fix

17:10

Odată cu plecare acestui tren, mi-am zis să plec şi eu spre casă, întrucât cerul se înnorase şi nu prea doream să mă prindă ploaia… Plecat de la 8 dimineaţa la cursuri, de la 13 la concurs şi de la 15 hai-hui prin Suceava, foamea m-a prins din urmă şi m-a grăbit spre casă.

Nu înainte de a părăsit liniile ferate, am realizat câteva fotografii din care să reiasă linia continuă de pe Magistrala 500.

Magistrala 500, spre Bucureşti

Magistrala 500, spre Vicşani

Înainte de a pleca, DA 1344 mi-a urat „Drum bun!” spre casă

17 aprilie 2008 -=- Plimbare de primăvară suceveană între Burdujeni si Iţcani

2009-11-30T09:05:00.000+02:00

A fost o zi frumoasă de primăvară, cu nori pufoşi pe cer, în care am hotărât să fac o vizită Colegiului Naţional „Mihai Eminescu” şi a Gării Suceava – Burdujeni. Scopul vizitei la acest liceu a fost acela de a mă informa cu privire la Concursul de web-design, la care aveam să particip ziua următoare, 18 aprilie. Prilej cu care am coborât şi în cartierul de jos al Sucevei, Burdujeni, pentru a mai răpi câteva momente din activitatea FeRoviaRă din gară.

Trenul de Putna pleacă din Gara Suceava Burdujeni

14:05

Pasionat de natură şi de culorile ei, am surprins câteva cadre cu peisajele care te încântă atunci când întri în urbea suceveană. Îmi place că oraşele de podiş şi de munte (şi poate şi cele de câmpie) oferă o panoramă a bisericilor, blocurilor, copacilor care se cuprind în suprafaţa acelei aşezări.

Panorama nordică a Sucevei, văzută de pe E85

Norii veghează asupra Sucevei

14:10

Coborât din maşina de ocazie la intrare în municipiul Suceava, am zărit maşina mea favorită, Honda Accord. Îmi place la nebunie aşezarea blocurilor optice ale maşinii, atât în faţă, cât şi în spate. Deocamdată conduc un Oltcit, însă… am voie să visez la o maşină japoneză, nu?

Honda Accord, parcată în benzinăria Petrom

În caz că vreţi să călătoriţi pe ruta Suceava – Piatra Neamţ, alegeţi, cu încredere, autocarele de la Transmoldavia. Ştiu că pleacă din autogara Suceava în jur de ora 14 şi am mers adeseori cu acestea. Aleg să circul cu ei deoarece oferă confort şi siguranţă sporite.

Autocarul Transmoldavia iese din Suceava şi duce pasagerii spre Piatra Neamţ

În continuare, am mers de-a lungul Bulevardului 1 Decembrie 1918 cu gândul să ajung la intersecţia dintre Bulevardul Ştefan cel Mare şi strada Mărăşeşti. Mi-a plăcut să văd copacii înverzind şi pământul tot mai negru, semn că e decis să ofere viaţă florilor… copacilor…

Primăvara suceveană pe Bulevardul 1 Decembrie 1918

Parcul verde din faţa Spitalului Judeţean „Sfântul Ioan cel Nou”

Deoarece cunosc câţiva colegi de-ai mei care sunt pasionaţi de autobuzele construite de dinainte de 1989, mă gândesc că următoarea fotografie o să le atragă atenţia. Vestitul SV 02 XPB încă îşi mai ducea veacul pe străzile din Suceava, însă nu ştiu pentru cât timp… Noile Irisbus-uri sunt net superioare în ceea ce priveşte confortul şi aspectul ecologic, însă… îmi place şi DAC-ul.

Vechiul autobuz DAC, prezent la datorie

Intersecţia dintre Strada Scurtă şi Bulevardul 1 Mai

Domnul şofer de pe TIR nu avea voie să circule pe aici

14:20

În drum spre strada Mărăşeşti, am poposit câteva minute în Parcul Universităţii, unde am fotografiat fântâna arteziană cu apă de culoare albastră. Mi-a plăcut ideea celor care au făcut asta, mai ales că astfel de fântâni cu apă colorată aveam să mai văd în drum spre Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”. În imaginile de mai jos, surprinse în parcul de lângă Primăria Suceava, se pot observa copacii care abia înfrunzesc.

Fântâna arteziană din Parcul Universităţii

Fântâna arteziană din Parcul Universităţii, vedere spre Universitate

Miracolul naturii, prezent fără întârziere şi în Suceava

Ieşind din Parcul Universităţii, am trecut pe lângă Stadionul Areni şi Primăria Municipiului Suceava şi am ajuns într-un alt parc frumos, denumit „Parc Artist Sculptor Florea Vladimir”. Aici, culoarea apei din fântâna arteziană a fost verdele. Contrastul creat între apă şi frunzele de deasupra mi-au inspirat prospeţime şi voioşie.

Primăria Municipiului Suceava

Prospeţime în Parcul Artist Sculptor Florea Vladimir

Culoare în parcurile sucevene

Un parc nou în Suceava

14:25

După o scurtă relaxare în parc, am pornit pe drumul în pantă de pe strada Mărăşeşti. Această stradă leagă cartierele Centru de George Enescu, are un grad de declivitate destul de mare şi prezintă un trafic mic de maşini.

Pantă pe Strada Mărăşeşti

Şcoala Generală nr. 3, Suceava

14:30

Ajungând la intersecţia dintre Bulevardul George Enescu şi strada pe care am urcat, am văzut Catedrala Ortodoxă încă în stadiu de execuţie. La intrarea de pe E85 dinspre Fălticeni, această construcţie se vede lesne şi atunci când va fi gata, va reprezenta o atracţie turistică. Mergând în continuare către Colegiu, am trecut şi printr-un parc mai mic, care avea o fântână arteziană cu o apă… albastră. Mă gândeam că au uitat să aplice efectul aici, însă m-am înşelat.

Catedrala Ortodoxă din Zamca

Fântâna arteziană cu apă albastră

14:35

La mai puţin de 200 de metri de parcul unde m-am oprit, se află Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”. Aici mai veneam cu luni în urmă la cursurile de excelenţă la Limba şi literatura română. Credeam că voi găsi aici informaţii despre concursul de web-design de a doua zi, însă… nu am aflat nimic.

Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”, Suceava

Prim-plan cu intrarea în colegiu

14:50

Mi-am îndreptat pasul către strada Mărăşti, strada Mihai Eminescu până ce am ajuns într-un loc unde am mai fost şi pe 12 ianuarie // http://my.opera.com/mishu88/blog/12-ianuarie-suceava-nord-suceava-burdujeni-40-de-minute // , şi pe 22 martie // http://my.opera.com/mishu88/blog/22-martie-singuratate-printre-liniile-magistralei-500 // şi mai tot timpul când trec prin zonă.

Strada Mihai Eminescu, către Sensul Giratoriu

Flori de primăvară, pe strada Veronica Micle

14:55

Ajungând într-o zonă pe care eu aş numi-o „Belvedere”, din cauza unei panorame interesante asupra cartierului Burdujeni. Printre industrie, blocuri, biserici, sere şi supermarket-uri se observă semeaţa clădire a Gării din Burdujeni. Pe timpul verii, flora din zonă nu permite o imagine clară asupra Sucevei, însă în anotimpul renaşterii naturii, Valea Sucevei poate fi uşor remarcată.

Panorama Burdujeniului, văzută de pe strada Ştefan Ştefureac

Gara Suceava, un simbol al Burdujeniului

15:05

Am ieşit din zona Belvedere, am mers pe lângă Piaţa Mare, de-a lungul străzii Petru Rareş, spre a mă îndrepta către Calea Unirii. Uitându-mă la orizont, am văzut cum statuia lui Ştefan cel Mare din Parcul Şipote tronează asupra codrului abia înverzit. Apoi am trecut pe lângă Colegiul Naţional „Ciprian Porumbescu”, şcoală unde au învăţat doi colegi de tabără din Muncel 2007. Vreau să spun că erau foarte bine pregătiţi şi dădeau dovadă de importante calităţi artistice: desen, arhitectură. Ca o concluzie, dacă sunteţi pasionaţi de artă şi dacă nu ştiţi ce liceu să alegeţi, ar fi bine să puneţi şi acest colegiu în lista de documentare.

Statuia lui Ştefan cel Mare, văzută primăvara de pe Strada Petru Rareş

Colegiul Naţional -Ciprian Porumbescu- Suceava

15:15

Pe timp însorit, Suceava îmi pare un oraş colorat, plin de viaţă. Cu excepţia zilelor când este sărbătoare şi este foarte aglomerat, oraşul Bucovinei este plăcut şi plin de atracţii de vizitat. În acea zi am mers de-a lungul străzii Calea Unirii, stradă care leagă cartierul Burdujeni de restul oraşului.

Coborând pe Calea Unirii, spre Gara Burdujeni

15:20

Burdujeniul reprezintă cartierul industrial al oraşului Suceava, aici veţi întâlni fabrici, gara Burdujeni, mall-uri. Până a ajunge acolo, traversezi două poduri, unul peste râul Suceava şi unul peste Magistrala feroviară 500. Uitându-ne puţin înapoi, vom vedea că am lăsat un deal plin de copaci şi case. Aici este o zonă rezidenţială foarte liniştită, însă şi preţurile pentru locuinţe sunt pe măsură.

Trafic de autoturisme pe podul de peste râul Suceava

Apa învolburată a râului Suceava

Zona rezidenţiala de pe un deal al Sucevei

15:30

În imaginile de mai jos vă voi prezenta clădirile industriale care acum nu mai funcţionează, dar au reprezentat locul de muncă a mii de suceveni. Vis-a-vis de aceste clădiri, s-a amenajat Suceava Shopping City, un loc în care găseşti Carrefour, Media Galaxy, locuri din astea unde, dacă intri, rămâi fără bani, aşa cum se pretează a fi într-o economie de piaţă…

Zona industrială a Sucevei

Shopping City Suceava

Ne apropiem, tot mai tare, de locul unde se află calea ferată. Aşa cum aminteam mai sus despre podul rutier peste calea ferată, îl avem într-una din imaginile de mai jos. Am luat-o la stânga faţă de direcţia înainte, pe o stradă mai mică ce facilitează accesul la companiile de construcţii şi de colectare a fierului vechi. Tot aici se află şi acei copaci cu flori deosebit de frumoase şi de culoare mov.

Podul rutier care trece peste Magistala 500

Ne apropiem de Gara Burdujeni

Copacii cu flori frumoase de lângă Magistrala 500

15:35

Prima locomotivă surprinsă în această zi FeRoviaRă a fost un LDH modernizat cu instalaţie electrică de încălzire, 89-0587-9. A adus de la Putna trenul personal P5602 Putna-Iaşi. Acesta este unul dintre cele mai lungi personale din ţară şi leagă Centrul Bucovinei de Estul Moldovei. Străbate 222 de km, schimbă două locomotive şi circulă în regim de 2-3 vagoane de clasa a II-a şi unul de clasa I. De aici, din Suceava, trenul va fi preluat de o locomotivă electrică (de această dată a fost EA1-646).

Locomotiva diesel-hidraulica 89-0587-9

EA 646 se cuplează la Trenul Putna – Iaşi

15:40

Ajuns pe liniile Burdujeniului, zăresc un mărfar lung de 500 de metri şi peste 20 de vagoane Gbs, Tals, Eacs, Zas, Zaes. Locomotivele clasice care vor fi tras trenul spre Paşcani erau: electrica cu vopseaua decojită 40-0662-3 şi Sulzerul 60-1307-2. M-am îndreptat spre gară, unde trenul P5602 Putna-Iaşi se pregătea să plece la 15:46.

Mersul de Tren pentru cele 3 ore petrecute în Gara Suceava Burdujeni

Mărfarul de seară, pregătit să plece spre Paşcani

Locomotiva trenului de Iaşi

Trenul P5602 pleacă spre Paşcani

După ce a stat 18 minute în Burdujeni, personalul de Iaşi pleacă de pe linia 2. Tot în acelaşi timp soseşte în gară, pe linia 3, Acceleratul 1932 Cluj-Napoca – Galaţi. Avea în componenţa sa 6 vagoane roşii (5 clasa a II-a şi 1 clasa I) şi a fost tras de electrica EA 442.

Acceleratul Cluj-Napoca - Galaţi soseşte în Suceava Burdujeni

EA 442 trage trenul de Cluj-Napoca – Galaţi

Garnitura trenului Accelerat 1932

15:50

Ajungând cu doar 15 minute întârziere, trenul care leagă două regiuni ale ţării, Nordul Transilvaniei de Sudul Moldovei, pleacă din Burdujeni la 15:51. Parcurgea aproximativ 734 de km şi trecea, în drumul său, prin Vatra Dornei şi Iaşi. Obişnuia să plece pe la 9 dimineaţa din Cluj-Napoca şi să ajungă la 23 în Galaţi.

Trenul transcarpatic pleacă din Suceava cu 15 minute întârziere

După plecarea trenului, moment înregistrat şi pe care îl puteţi urmări aici http://www.youtube.com/watch?v=ocaNTdeab_s&feature=channel , m-am îndreptat către Suceava Nord – Iţcani. Traseul Burdujeni – Iţcani este unul dintre cele mai frumoase cărări de cale ferată care leagă două staţii importante din acelaşi oraş. Pe acest traseu sunt două curbe, o revizie tehnică de vagoane, două podeţe şi multe, multe traverse ce suportă viteze de până la 50 km/h.

Coada trenului mărfar de seară

Bordurile frumos vopsite ale Burdujeniului îşi aşteaptă călătorii

Liniile de fier ale gării Burdujeni

Infrastructură FeRoviaRă 2008

Garnitura mărfarului de seară

16:00

După 10 minute de linişte în care nu s-a auzit nici un scârţâit de roată de tren, pe când eram aproape de intrarea în Revizia de Vagoane Suceava, m-am întâlnit cu trenul Personal P5570 Suceava Nord – Botoşani. Parcurge 62 de km şi în aprilie 2008 avea două vagoane albastre. Trenul era tras de LDH 80-0516-7.

Trenul Personal Suceava Nord - Botoşani

Îmi continui, cu emoţii, drumul către Iţcani, traversând liniile şi apropiindu-mă de ramificaţia Suceava – Suceava Vest, unde se circulă cu viteză limitată de 40 km/h. Aveam în dreapta mea un rând lung de vagoane albastre, de clasa I sau de clasa a II-a, Dimitroave şi multe altele, pe care aveam să le fotografiez peste o lună, peste un an…

Tot înainte = Suceava Nord, iar la stânga = Suceava Vest

Ramificaţia de Suceava - Suceava Vest

Tot înainte, spre Iţcani

16:10

Tot mergând şi ajungând la prima curbă, am zărit un trenuleţ de marfă. Locomotiva acestuia era 60-1344-5 şi transporta două vagoane platformă Rils şi un Eacs obişnuit. A se observa, în prim plan, cum oamenii şi-au pregătit pământurile pentru însămânţat.

Un trenuleţ de marfă venind dinspre Suceava Vest

Semnale de intrare în gară

Nu departe de semnalele luminoase, este o trecere la nivel cu calea ferată. Pe aici, pe strada Plaiului, semnalele luminoase şi acustice sunt mereu aprinse, astfel că dacă ar fi să fii corect şi să stai la stop, ai sta mult şi bine. Nu ştiu cât este de bine sau de rău, însă cred că la trecerile la nivel cu calea ferată dintre două staţii de tren care aparţin aceluiaşi oraş ar trebui să fie dotate cu instalaţii de atenţionare inteligente, care să simtă trenul la maxim 400-500 de metri. De multe ori am trecut pe aici şi, deşi nu treceau trenuri, semnalele atenţionau încontinuu.

Şi trec de prima trecere dublă cu calea ferată

Trecere dublă la nivel cu calea ferată

Primăvara îşi intrase în drepturi, astfel că aproape toţi pomii s-au înzăpezit cu flori frumos mirositoare, iar colţurile firave ale ierbii şi-au făcut loc până şi printre pietrele de pe terasamentul căii ferate.

Tot înainte, spre Iţcani

16:20

Un Sulzer grăbit tranzita drumul dintre Iţcani şi Burdujeni. Era 60-1318-9 şi nu ştiu care era scopul şi durata vizitei prin zonă.

DA 1318 plimbându-se de la Iţcani la Burdujeni

La revedere, domnule Sulzer!

Tot înainte, spre Iţcani

16:30

Deşi în ultima jumătate de oră a fost cam pustiu prin această zonă, iată că am ajuns la intrarea în Gara Iţcani, de unde se vede, în prim plan, drezina 4622 cu viteza maximă de 60 km/h, iar în plan secund, gara Iţcani şi locomotiva trenului Intercity 554 cu plecare la 16.35 de la linia 3.

Vedere de intrare în Gara Suceava Nord – Iţcani

Drezina 4622 aştepta la intrare în Iţcani

Detaliu cu drezina muncitoare

Aşezarea liniilor în Gara Iţcani

După câţiva paşi pe peronul gării, am auzit şuierul de plecare al locomotivei Bo-Bo electrice modernizate 46-0113-4 trăgând după ea 3 vagoane de lux, două dintre ele clasa a II-a, 21-76 şi unul de clasa I, 10-91. Plecarea trenului „Mihai Eminescu” o puteţi viziona şi aici http://www.youtube.com/watch?v=ocaNTdeab_s .

Trenul IC 554, pregătit de plecare

Plecarea trenului Intercity Mihai Eminescu

Pe linia 4 se afla trenul personal P5506. Avea să plece la 16:53 cu locomotiva electrică 40-0799-3 şi cu 5 vagoane albastre în spate.

EA 799 cu P5506

Gara Iţcani, văzută din direcţia Nord-Vest

16:40

Însă până atunci am zis să ajung şi în dreptul depoului CFR Suceava Nord. Deşi ştiam că o să văd câteva locomotive dormind, mi-am zis că trebuie să arate bine şi în somn, nu numai în mişcare. Astfel, aveam să găsesc aici pe: EA 86, EA 139, EA 588, EA 666 şi EA1-717. Bineînţeles că erau mult mai multe exemplare cu motoare capabile de 5.100 kW, însă nu le-am văzut eu. În prima imagine, avem rama electrică Z6100 cu 2 vagoane, seria 58-0013-1, un Sulzer albastru şi o electrică roşie.

O ramă electrică, un Sulzer şi o Electrică

Tocmai după ce am făcut poza anterioară, apare şi EA 86 din depou să îşi îndeplinească propria comandă de seară. Vom vedea că la bordul ei era un mecanic care nu mai avea mult până la pensie, astfel că şi-a adus soţia cred să-i facă nişte fotografii. Frumos moment.

EA 86 apare în scenă

O locomotivă electrică impecabilă la exterior

Electrica se grăbea spre marca de siguranţă de la intrarea în Iţcani

16:50

Odată cu venirea orei 17, lucrurile din gara Iţcani încep să se aglomereze puţin, astfel că amintim sosirea trenului 1555. Pe orice Tabelă de Mers al trenurilor, apare scris Botoşani – Timişoara Nord, iar acest lucru m-a pus puţin în dilemă. Mi-a trebuit multe zeci de minute ca să-mi dau seama ce se întâmplă în intervalul de timp 16:50 – 17:30 în Gara Suceava Nord – Iţcani. Am să vă prezint şi vouă în cele ce urmează cum se formează trenul Accelerat 1765 Iaşi – Timişoara Nord, cu ramura A1555, venită de la Botoşani.

După ce am văzut la faţă depoul Suceava Nord, m-am întors spre gară, auzind un Sulzer cu fluier şuierând de trei ori. Soarele mă bătea din spate şi eram bucuros că voi captura câteva momente interesante din viaţa Iţcaniului. În drum spre peron, m-am apropiat de hala depoului şi am fotografiat câteva locomotive: EA 139, EA 666 şi EA1-717. Locomotiva electrică 40-0139-2 este cred că singura din ţară care are dunga frontală vopsită în albastru-galben-roşu pe părţile frontale, iar pe laterale doar culoarea roşie. Despre EA 666 ştiu că acum, în 2009, este modernizată şi am văzut-o în Dolhasca. EA1-717 cred că a fost folosită pe un tren cu ruta Bucureşti Nord – Suceava Nord, pentru că am văzut-o prin Bucureşti în 2009.

Mă întorc înapoi în Gara Iţcani

Peisaj FeRoviaR

EA 139, o locomotivă tricolor-hibridă

EA 666 & EA 139

Bucureşteanca EA1-717

Între timp, la 16:48 a sosit trenul 1555, ramură pentru trenul Accelerat 1765, iar la 16:53 a plecat trenul personal P5506 Suceava Nord – Paşcani. Pe 6 aprilie 2006 a apărut, în Obiectiv de Suceava, un articol care menţiona că s-au anulat o serie de personale, iar în locul acestora circulând ramure ale trenurilor Iaşi – Timişoara Nord şi retur. De asemenea, în comunicat se mai preciza că se oferă bilete cu tarif de tren de personal pentru cei care călătoresc doar între staţiile Botoşani şi Suceava Nord.

Trenul 1555, Botoşani-Suceava Nord

DA 965, la sfârşit de tură după 62 de km parcurşi

17:00

La 17:07, soseşte trenul care merge către Timişoara Nord, Acceleratul 1765. Supranumit şi trenul „foamea”, acesta este compus din 9 vagoane, dintre care 7 clasa a II-a cu seria 20-59 şi 20-57 şi 2 vagoane clasa I cu seria 19-57. Primele 6 vagoane sunt de la Iaşi, iar ultimele 3 vin de la Botoşani. De data aceasta, au venit cu DA 965. Procedura de ataşare o vedem în imaginile de mai jos. După aceasta, trenul va pleca la 17:27 spre Timişoara Nord, pe ramificaţia Iţcani – Suceava Vest.

În Iţcani soseşte trenul cu 6 vagoane, Iaşi - Timişoara Nord

Locomotiva care a tractat Acceleratul Iaşi - Timişoara Nord până în Suceava Nord se retrage la depou

Vagoanele de Botoşani se ataşează Acceleratului transcarpatic

Trenul Accelerat este compus, el urmează să plece la 17:27

17:10

Aşa cum spuneam şi mai sus, mecanicul de locomotivă, fiind ceva mai în vârstă, a profitat de vremea frumoasă şi a realizat câteva fotografii cu maşina EA 86, care abia a ieşit din modernizare.

Şi mecanicii de locomotivă fac poze la trenuri

Soţia mecanicului de locomotivă veteran îi face o poză cu electrica EA 86

17:20

Din depou au ieşit două locomotive diesel-hidraulice care se îndreptau către direcţia Burdujeni.

Un LDH proaspăt ieşit din aşternut

Un LDH 141 pleacă în misiune

În timp ce m-am apropiat de podul rutier de peste Magistrala 500, semnalul de ieşire din staţia indica liber cu viteză redusă, iar după câteva clipe, s-a auzit goarna locomotivei EA 86. Plecarea trenului o puteţi urmări şi pe youtube aici http://www.youtube.com/watch?v=ocaNTdeab_s . Acest tren parcurge, de la Iaşi până la Timişoara Nord, un număr de aproximativ 845 de km. Pleacă la 15:00 din Iaşi şi ajunge la 06:29 în Timişoara Nord.

Liber cu viteza redusă pentru A1765

Acceleratul 1765 pleacă spre Timişoara

17:40

În drumul de întoarcere spre Suceava – Burdujeni, m-am întâlnit cu Rapidul 755 Bucureşti Nord – Suceava Nord, tras de locomotiva EA1-431. Pe părţile laterale prezintă vechea abreviere, S.N.C.F.R., fiind una dintre cele câteva locomotive din ţară care păstrează această nomenclatură.

Rapidul 755 ajunge la destinaţie fără întârziere

Spre Burdujeni, tot înainte!

Podeţ peste un pârâu în curba de pe M500

Cel de-al doilea pod dintre Burdujeni şi Iţcani

La stânga = Revizia de Vagoane, tot înainte = Suceava Burdujeni, la dreapta = Suceava Vest

Spre Burdujeni, tot înainte

17:50

M-am abătut puţin de la linia principală ce duce spre Burdujeni şi am luat-o în direcţia indicatorului „Atenţie!”. Am trecut prin Revizia de Vagoane Suceava şi am fotografiat câteva vagoane care au fost pe traseu şi vor fi fost să fie cuplate la trenurile înscrise în mers.

Atenţie, urmează Revizia de Vagoane Suceava

Un vagon de dormit pregătit să circule pe timp de noapte

Un triaj special dedicat vagoanelor de pasageri

Vagoane, şine şi multă verdeaţă

Revizia de Vagoane Suceava

Atenţie, vagoanele sunt puse sub tensiune!

18:00

După ce am ieşit din Revizie, P5507 Paşcani – Suceava Nord este tras de tracţiune dublă (Co-Co modernizat + Bo-Bo clasic) spre destinaţia finală, unde va acţiona goarna locomotivei de trei ori. Filmul cu trecerea personalului în dreptul Reviziei tehnice de Vagoane îl puteţi urmări aici http://www.youtube.com/watch?v=ocaNTdeab_s&feature=channel_page .

Tracţiune dublă pentru un personal inter-judeţean

Ajuns aproape de destinaţia finala – Burdujeni

Triajul Gării Suceava – Burdujeni

Ora 18, moment de linişte pe calea ferată bucovineană

18:10

Gara Burdujeni arată excepţional sub bătaia soarelui de seară, astfel încât m-am dus spre liniile pe care staţionează, de obicei, mărfarele. Pe linia 1 se pregătea să plece la ora 18:09 trenul Personal P5623. După ce mi-am dat seama pentru ce LDH-ul din Iţcani, proaspăt trezit din somn, a venit în Burdujeni, iată că am văzut ceva care m-a surprins plăcut: un tată explica şi îi arăta băiatului său despre trenuri, despre gară…

Personalul de Putna o ia din loc la ora stabilită

Trenul de seară care va rupe liniştea în Putna

Tatăl care i-a povestit copilului despre trenuri

18:15

Ultimul tren personal din această seară, P5736, ajunge pe linia 1 şi îşi lasă călătorii veniţi din Cacica. Trenul era compus din rama electrică Z6100, seria 58-1005-6, având în componenţa sa 3 vagoane. Aceste automotoare electrice au fost aduse din Franţa şi au fost modernizate, ulterior, la Remarul 16 Februarie Cluj-Napoca.

Trenul Personal Cacica - Suceava ajunge la destinaţie

O locomotivă diesel nu-şi uită niciodată funcţia de manevră

18:30

Mi-am luat rămas bun de la Gara Burdujeni, promiţându-i o vizită chiar ziua următoare, când aveam să vin în Suceava pentru acel concurs de web-design de care vă spuneam la începutul reportajului. Am dorit să vă transmit prin pozele şi textul din această povestire FeRoviaRă că trenurile reprezintă mult mai mult decât o simplă înşiruire de vagoane, aşa cum frumos spunea colegul meu de facultate, Ionuţ . http://www.youtube.com/user/ionutipate

Lonely tracks

Închei reportajul despre căile ferate dintre Suceava Nord – Iţcani şi Suceava – Burdujeni printr-o scurtă incursiune istorică asupra acestei gări fascinante a Burdujenilor. Informaţiile le-am preluat din volumul 1 al „Istoricului Tracţiunii Feroviare din România”, editura ASAB.

Primele căi ferate în Bucovina au fost construite de societatea LCE pe relaţiile Lemberg – Napolecăuţi – Cernăuţi şi Cernăuţi – Suceava (Iţcani). Astfel, la 1 septembrie 1866, primele trenuri circulau deja de la şi spre Cernăuţi, iar trei ani mai târziu, la 28 octombrie 1869, ajungeau la Suceava, vechea cetate de scaun a lui Ştefan cel Mare. Compania LCE (Lemberg – Czernowitz - Eisenbahn) a construit gări în tot imperiul, iar una dintre trăsăturile specifice ale companiei au constituit-o clădirile somptuase ale gărilor, menite a impresiona prin dimensiunile şi frumuseţea arhitecturală.

Pe o plachetă comemorativă de pe cărămizele Gării Burdujeni scrie: "Această gară a fost construită şi dată în exploatare la 15 decembrie 1869, cu ocazia deschiderii liniei ferate Suceava - Roman, prima linie din Moldova" octombrie 1969.

Tot pe o plachetă din marmură este scris: "125 de ani de la inaugurarea liniei Suceava - Roman" 15 decembrie 1994

Gara a fost restaurată timp de mai mulţi ani, ea fiind dată în folosinţă în modul cum o vedem noi acum pe 17 noiembrie 2006.

9 aprilie 2008 -=- Nu pozaţi trenurile!

2009-11-30T09:00:00.000+02:00

9 aprilie 2008, o zi ca oricare alta, o zi în care sute de elevi, studenţi, muncitori mergeau la şcoală, facultate, la muncă. Împreună cu Ionuţ Ipate, am poposit pe meleaguri sucevene, mai exact la Gara Burdujeni, Suceava. Era miercuri, aveam ore de fizică şi matematică şi... la 7.10 aşteptam la ocazie spre Suceava.

Ajunşi în capitala istorică a Bucovinei, am călătorit cu un Maxi-Taxi din Centru şi până la Gară. A costat 1 leu / călătoria, iar distanţa de 25 de km dintre Fălticeni şi Suceava – 4 lei.

Catenară a la Burdujeni

7:40
Am trecut cu maşina de maxi-taxi pe lângă Carrefour-ul care se afla în construcţie (pe lângă Iulius Mall-ul care încă nu se construia), am ajuns pe podul care leagă cartierul Burdujeni de oraşul Suceava, pod care trece peste magistrala ferovară 500. Ţanţoşă, locomotiva electrică 758, stătea sub pod la marca dintre liniile 3 şi 4 şi era pregătită, alături de un mecanic de locomotivă în vârstă (cu care aveam să mă întâlnesc pe 17 aprilie în Iţcani), să tracteze Acceleratul Timişoara Nord – Iaşi spre destinaţia finală – oraşul de pe Bahlui.

Locomotiva electrică 758

7:50
Frumoasa gară a Burdujenilor, fotografiată de fiecare dată când am ajuns în tărâmul goarnelor şi fluierelor de locomotivă, a fost văzută pentru prima dată de Ionuţ şi... am sărbătorit evenimentul printr-o fotografie. Dar iată că între timp ajunge, de la Timişoara Nord, Acceleratul 1838 tras de EA 824. Acesta intră pe linia 3, noi aflându-ne exact în faţa locomotivei, care îşi coboară pantograful pentru a putea fi decuplată de la garnitura alcătuită din vagoane de dormit, bar-bistro şi vagoane de călători clasa I şi a II-a. În filmul încărcat pe Youtube veţi urmări un scurt rezumat a ceea ce s-a întâmplat, timp de 2 ore, în preajma căilor ferate ale gării Burdujeni.

Ionuţ Ipate şi Gara Burdujeni
Mihai Tudosă şi Gara Burdujeni
A1838 intră în Gara Burdujeni
EA 824 se pregăteşte să meargă la odihna

8:00
EA 758 a aşteptat ca sora ei mai mare, EA 824, să treacă pe linia 4, ca mai apoi să se apropie de garnitura garată pe linia 3. Locomotiva electrică 758 a fost modernizată recent, având fiecare element constructiv vopsit în culori atrăgătoare. Imediat după ce mastodontul de 5.100 de kW a fost cuplat în siguranţă de vagoanele venite de la Timişoara (care, de fapt şi de drept, aveau ca staţie de domiciliu Bucureşti Griviţa), m-am depărtat la aproximativ 5 metri de acesta să realizez o fotografie. Apoi, un domn cu multe acte în mână, care probabil lucra la CFR Marfă, m-a luat din scurt, s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat: “De ce faci fotografii? Ai autorizaţie? Nu ai voie să pozezi pe aici!”

EA 758 intră în serviciu pe A1838, Timişoara Nord – Iaşi
Vagon de dormit pe accelerat
EA 758 se pregăteşte să ducă trenul la Iaşi
EA 824 pleacă la odihnă pe linia 4
EA 758 & EA 824

Îmi aduc aminte mai repede astfel de întâmplări neplăcute oridecâteori ajung printre şine şi macaze… iar aceşti oameni care s-au legat mai mereu, direct sau indirect, de pasiunea mea, mi-au creat numai neplăceri. Îmi venea să merg acasă, să las tot baltă şi să nu mai vin acolo niciodată.

Însă pe linia 2 venise R652, Suceava Nord – Bucureşti Nord, unul dintre cele mai eficiente şi mai confortabile trenuri care leagă nordul ţării de capitală. Acest a fost tractat, ca de obicei, de o locomotivă electrică Siemens, 45-0343-9. Zgomotul unic al ventilatoarelor, precum şi cifrele inscripţionate în dreapta părţii frontale a locomotivei îmi dau fiori de fiecare dată când mă aflu în Gara de Nord şi văd un tren tras 450 de km de aceeaşi locomotivă. Cât de mult poate rezista o locomotivă electrică pe traseu… 500, 600, 700 de km? După nici 2 minute de staţionare, Rapidul îşi ia călătorii în vagoane şi fuge spre sud, spre tărâmurile călduroase ale Bucureştilor.

EA Siemens 343 cu R652 pleacă spre Bucureşti
EA Siemens 343 cu R652 pleacă spre Bucureşti

8:10
După ce ne-am mai calmat, rama electrică Z6100, 56-0007-3, reprezentând trenul P5733, Suceava – Cacica, intră în gară pe linia 1 şi îşi ia primii călători spre Cacica. Între timp, la ora stabilită în Mersul Trenurilor (8:11), Acceleratul 1838, Timişoara Nord – Iaşi, pleacă din Suceava spre destinaţia finală.
Automotorul electric intră în Gara Burdujeni
56-0007-3, reprezentând trenul P5733, Suceava – Cacica

8:20
Undeva, departe… din triaj cred, o locomotivă diesel-electrică de 2.100 CP manevrează, sub atenta semnalizare a culorii alb-lunare a semnalului, 10 cisterne cu materiale explozibile (benzină, motorină, GPL). Din păcate, nu am ajuns până acolo să fotografiez locomotiva, pentru că se anunţase sosirea trenului accelerat A1851, Constanţa – Suceava Nord. Acesta a fost tras de electrica modernizată EA 855 şi avea să plece, tot atât de repede cum a venit, spre Iţcani, staţia de final a rutei trenului. Mulţi călători au vrut să urce în acesta, au crezut că este Acceleratul A1833 de Timişoara, acesta fiind în întârziere.

Un sulzer manevra vagoane de marfă din triajul Suceava
Acceleratul A1851 îşi lasă călătorii din Mangalia în Suceava

8:30
Două vagoane albastre, o electrică clasică de clasă 40 şi de culoare roşie, înregistrată cu numărul 663, soseşte în staţie pe linia 3 la ora 8:30. Trenul este P5601 Iaşi – Putna şi a ajuns cu aproape 30 de minute întârziere. Mecanicul locomotivei acestui tren „parchează” în dreptul locomotivei 824, electrica ce-a adus Timişoara mai aproape de… Suceava. Mulţi călători au fost enervaţi de faptul că Acceleratul de Iaşi – Timişoara Nord întârzie cu minutele, reuşind să-mi treacă urechilor multe lucruri urâte.

Personalul Iaşi - Putna ajunge în Burdujeni pe linia 3
Două mândre electrice, la o şuetă

8:40
Iată că EA 86 îşi dezmiardă roţile în bătaia saboţilor de frână, călătorii nervoşi urcând, în cele din urmă, în acceleratul ce-i va duce spre meleaguri bănăţene. Acceleratul A1833, care trebuia să ajungă la 8.11 în Suceava Burdujeni, a poposit aici abia după 30 de minute, la 8:41.

EA 86 trage acceleratul de Iasi spre Timisoara
Acceleratul de Timisoara se indreapta spre submagistrala 502

8:50
Alături de Ionuţ, ne uitam la tabelul Mersului de Trenuri şi am observat absenţa apariţiei Acceleratului de Braşov – Suceava Nord până la această oră, un alt tren vedetă care aducea aici diverse locomotive braşovene clasice. Însă, după plecarea rapidă a lui A1833, la 8:50, spre Timişoara Nord, soseşte întârziatul de la Braşov, tractat de EA 263. Această locomotivă a fost dotată cu proiectoare şi cu pantografe cu sanie dublă, iar din punct de vedere estetic arăta foarte bine. De îndată ce îşi lasă călătorii în Burdujeni, A1751 pleacă spre Iţcani însoţit de P 5601, imaginea putând fi observată în cele de mai jos.

EA 263 ajunge pe tărâmuri sucevene din Braşov
Întreceri de trenuri... accelerat vs. personal

9:00
Întrucât era ora 9 şi pe tabela Mersului de Tren nu se anunţa prea multă activitate FeRoviaRă până la ora 11, ne-am deplasat, încet-încetişor, spre podul rutier de peste magistrala 500. Mergând pe strada paralelă cu liniile ferate, am dat de un vagon UWZ, care, din câte am înţeles eu de la nişte pasionaţi de trenuri de la railwayfan +++ link, a fost destinat alimentării cu apă pentru trenurile tractate de locomotive cu aburi. În mai puţin de 5 minute, eram de partea cealaltă a magistralei şi am zărit locomotiva diesel-hidraulică LDH45-254, iuţeala maximă a acesteia fiind de 60 km/h. Dintr-o dată, îmi imaginez cum astfel de locomotive tractau, pe timpuri, trenuri de marfă / de persoane pe porţiuni unde acum puterea miilor de cai putere electrici gonesc pe drumurile de fier.

Mersul Trenurilor din... 9 aprilie 2008
Vagon UWZ, ascuns printre liniile părăsite ale triajului Suceava
Vagon UWZ, detaliu
LDH45-254, cu treburi petroliere prin Suceava
Detaliu cu LDH45, Triaj Suceava

9:10
Poate că nu era treaba noastră, însă… suiţi pe pod, am zărit un mic mare incendiu la o ţeavă de gaz de peste 1 metru diametru lângă Carrefour. Am fost aproape de acel loc, iar între timp cei de la E-ON au pus sub control situaţia.

Mic incendiu la reteaua de gaz suceaveana

9:30
Ne aducem aminte că scopul venirii noastre la Suceava a fost acela de a ne mai clăti ochii şi încânta urechile cu imagini şi sunete de vehicule feroviare, astfel că ne întoarcem la pod. Spre Burdujeni, am remarcat că o cale ferată traversează strada şi ajunge la o benzinărie particulară. Locomotiva LDH45-254, văzută mai devreme, făcea manevre cu vagoane cu produse petroliere.

Vagoane container in triajul Suceava
Locomotiva diesel-hidraulica la datorie
Mama si... cei doi puisori... unul alb, celalalt negru

9:40
Se pare că sfârşitul incursiunii noastre FeRoviaRe a constat în vizionarea de trenuri de marfă. Situaţi pe pod, am remarcat o navetă lungă şi combinată cu tot felul de vagoane de marfă, pe care vă invit s-o vizionaţi aici, începând cu minutul 4:30. 60-1337-9, aşa scria pe plăcuţa locomotivei DA, care era dotată cu fluier şi manevra cu mândrie vagoane spre liniile de triaj ale staţiei CFR Marfă Suceava. La 9:42, voios, ca de obicei, automotorul electric de origine franceză, Z6100, intră în Burdujeni, trenul reprezentând Acceleratul A10857, Iaşi – Vatra Dornei Băi.

Sulzerul 1337 cu multe, multe, multe vagoane de marfa
Garnitura de marfă dă înapoi spre triaj
Detaliu cu locomotiva diesel-electrica DA 1337
Acceleratul A10857, Iaşi - Vatra Dornei Băi, se îndreaptă accelerat spre peronul Gării Suceava Burdujeni

Plecăm spre centrul Sucevei, mândri de ceea ce am surprins în Burdujeni, deja gândindu-ne la o viitoare ieşire în capitala Bucovinei.

O cifa

13:15
Ajunşi în Fălticeni, am fost la cabinetul medical al Colegiului Tehnic „Mihai Băcescu” pentru a face un vaccin contra Hepatitei B. Aici am observat o mini-maşinuţă roşie, care pare că seamănă cu un Fiat 500 – generaţie veche.

Mini-maşinuţa din Fălticeni

15:10
Automotorul Desiro, 96-2040-2, avea să plece spre Dolhasca din Fălticeni în apropierea orei 15:15. M-am bucurat nespus să văd şi o locomotivă Sulzer de manevră printre liniile aproape părăsite ale gării din Fălticeni. Aceasta a fost 60-0723-1, numărul de înmatriculare fiind turnat cu cifre negre pe fond galben. Locomotiva a venit cu 4 vagoane cu cereale pentru a prelua nişte vagoane cu ulei cu tip de cuplă rusească şi vagoane Gbs încărcate cu îngrăşăminte.

Personalul Fălticeni-Dolhasca, înconjurat de verdeaţă şi vagoane cu îngrăşăminte şi cereale… goale
Desiro-ule... pe locuri... fii gata... PLEACA!
Sulzer-ul 723, mergând să adune vagoanele goale din staţia Fălticeni
LDE-ul gălbior, între doi stâlpi de iluminat moderni
Vagoane cu ulei ruseşti
Vagoane goale cu cereale, localizate în Gara Fălticeni

Din punct de vedere FeRoviaR, ziua de 9 aprilie 2008 s-a dovedit a fi răcoroasă, o zi aproape normală de primăvară, dar cu o încărcătură importantă în termeni FeRoviaRi. Am reuşit, alături de fostul coleg de liceu şi actualul coleg de facultate, Ionuţ Ipate, – să fim în mijlocul călătorilor, mecanicilor de locomotivă şi a impiegaţilor de mişcare laolaltă, să observăm şi să admirăm, cu deosebită consideraţie faţă de ceea ce fac, pe acei oameni cu suflet mare. Oameni care lucrează în calea ferată, oameni care, pe lângă familie şi prieteni, trebuie să-şi împartă timpul cu această meserie de aur! Oameni cărora vreau să mă alătur şi eu!

5 aprilie -=- Punte de legătură între Iţcani şi Burdujeni: pantografe, ploaie şi pasiune

2009-11-30T08:50:00.002+02:00

Dacă am ales să particip la Cursurile de Excelenţă de la Limba şi literatura română… a fost o decizie înţeleaptă luată prin noiembrie. Iniţial adoptată cu scopuri nebănuite de unii dintre voi. A fi la Suceava înseamnă obligatoriu şi o plimbare prin gările bucovinene. Asta nu înseamnă că aş fi demn pe deplin de Cursurile de Excelenţă… sunt alţii mult mai buni ca mine!

Mărăşeşti

9:48
Ziua de 5 aprilie începe cu o ploaie mocănească, dimineaţă în care i-am întârziat Mihaelei vreo 10 minute (Mihaela e colega mea de clasă cu care merg la cursurile organizate o dată la două săptămâni la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” din Suceava). Am avut norocul şi am prins locuri pe scaunele din faţă ale microbuzului – având astfel o privelişte frumoasă încă de la început în drumul spre Suceava.

Se zice că e bine să nu stai în locurile din faţa ale unui autobuz… microbuz.

Catedrala din Mărăşeşti

9:56
În aşteptarea începerii orelor, am văzut câteva fotografii mai vechi cu vechea gară a Burdujenilor, iar apoi am descoperit nişte afişe realizate de elevii Colegiului pe tema operei lui Mircea Eliade, alături de o colecţie interesantă a bibliografiei autorului. Îmi rămâne în minte un citat: „Te voi iubi cum niciodată n-a fost iubit vreun muritor…”, preluat din „Domnişoara Christina”, operă a lui Mircea Eliade.

13:05
Cursurile au fost foarte interesante, ni s-a descoperit o nouă metodă de a învăţa pentru BAC, am mai aflat de la d-l profesor Bogdan Feştilă că „Povestea lui Harap Alb” poate fi interpretată ca o transpunere a Bibliei în basm pentru copiii de toate vârstele (şi nu numai). Apoi a venit un domn profesor, pe nume Octavian Nestor, de la Colegiul Naţional "Ştefan cel Mare", care a vorbit de mecanici de locomotivă, jurnalişti şi psihologi laolaltă. Stăteam şi mă gândeam… câţi oameni de valoare are acest pământ. Mă bucur că alături de Mihaela am aflat de la profesorul de română că Ion Barbu nu este deloc un poet ermetic… Discutăm în particular dacă doriţi informaţii suplimentare.

Autorii români pe care îi avem de pregătit pentru BAC
Interpretarea realizată de prof. Octavian Nestor vis-a-vis de poezia "Din ceas, dedus..." a lui Ion Barbu
Mihaela alături de prof. Octavian Nestor

Pe la ora 13 şi 50, Mihaela pleca spre casă, iar eu spre „Uvedenrodele” mele. Cobor uşor pe lângă Baia Publică a Sucevei, trec pe lângă Hotel Continental şi Dealerul Kia al Sucevei. Ajung pe la autogară, mă uit înspre Parcul Şipote să văd doar codrii cum vor să înverzească, însă maroniul încă mai tronează. Trec pe lângă biserica „Sfântul Dumitru” şi o iau repejor către Gara Burdujeni. Aşa cum sunt obişnuit, am ignorat orice formă de transport public şi am purces spre Inspectorat, Podul peste Suceava şi în final – Gara Burdujeni. Am trecut pe lângă casa pe care am fotografiat-o şi acum un an, pe 1 februarie. Marea de clădiri şi de industrii părăsite sau active m-a fascinat mereu când coboram Calea Unirii.

Biserica Sfântul Dumitru
Gara Burdujeni - panoramă
Casa cu DigiTV
Burdujeni - panoramă

14:13
Sălciile din faţa Inspectoratului Judeţean Suceava au căpătat un verde atrăgător, iar câinele casei de vis-a-vis m-a speriat de cât de mare şi de bine dezvoltat era. O ambulanţă a făcut un viraj periculos la intersecţia semaforizată. Trecând peste râul Suceava, am văzut cât de învolburat era, semn că la munte au fost precipitaţii serioase de ploaie. Îmi aduc aminte când eram mic copil şi aveam o înălţime mai mică decât gardul de protecţie al podului, având grijă să nu mă împiedic pentru a nu carecumva să cad în apă… Amintirea e dulce, gândirea a fost… prostuţă, ca a oricărui copil. Aşa cum zicea Ela… când spunea că o miră specia umană: „când eşti mic, vrei să fii mare şi atunci când eşti mare vrei să fii mic.” Aşa este în genomica umană… să-ţi fie mai tare dor de ceva/cineva abia după ce îl pierzi/nu îl mai ai.

Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava
Big doggy
Ambulanţa în acţiune
Drum bun!

Oricum, teama de apă o am şi acum, mai ales atunci când sunt deasupra acesteia şi/sau de-a lungul unui pod feroviar. Suceava… bazarul – în special – mereu se va păstra în mintea mea ca un loc de vis, ca un loc în care evadam din Fălticeni. Mergeam cu maşina - Oltcitul cu număr de înmatriculare SV 4084 – împreună cu tata şi cu mama şi îmi cumpărau cadouri - joc pe televizor (Terminator, Rambo), iniţial o bicicletă BMX, apoi una mai mare - Mountain-Bike şi tot aşa mai departe. Ca mai apoi să reprezinte (Gara Suceava adică), aşa cum spunea Alexandru Radion, un bun prieten din Fălticeni, staţia tuturor plecărilor în taberele organizate de CRLR din România. Şi mai apoi… un timp nu departe de prezent, când cunoşteam gustul aventurilor uvedenrodiste (a se citi poezia de Ion Barbu pentru a înţelege aluzia). Urbea din Suceava e accesibilă, e drăgăstoasă, e frumoasă când este plouată/ninsă/arsă de soare, e frumoasă oricând şi de oricâte ori intri pe E85, fie cu bicicleta, pe jos sau cu maşina/autocarul. Suceava e unul dintre acele „puncte cheie” cu care poţi să învârţi cu „o cheie” în „grad retrograd” pentru a poposi minute bune în sufletul meu.

Râul Suceava
Podul rutier peste râul Suceava

Murdărindu-mă şi călcând pe nisipul trotuarului de la Carrefour, am văzut vreo trei modele Honda Accord, maşină care începe să-mi facă din ce în ce mai mult cu ochiul. Chiar şi când am ajuns în Fălticeni, după excursia feroviară, aveam să văd un Accord care pleca spre Suceava. Se spune că este cea mai fiabilă maşină din lume… Şi costă doar 23.000 de Euro. Sună tentant, nu?

14:33
Ajuns în triajul Suceava, la 300 de metri de gară – locul unde mă aştepta Ela, mi-am tras sufletul după o fugă sprintenă şi am zărit o electrică… 40-0886-8 (mă amuzam când Andrei, alias Irisbus pe majoritatea forumurilor feroviare, îmi spunea toate locomotivele parcului feroviar din Suceava. Cred că în câteva luni o să învăţ şi eu toate aceste numere…). Eram bucuros că am fost întâmpinat în acest fel, cu semnalele vizuale şi acustice activate, taga-tang-ul trenului simţindu-se din ce în ce mai pronunţat. Mecanicul m-a salutat scurt, ca după el să tragă şaisprezece vagoane, între care un vagon platformă, douăsprezece vagoane ruseşti cu boghiuri româneşti şi având cupla lui Stalin, pe care scria „отруйно хлор”, denumire care nu mi-a dat niciun răspuns sugestiv pe Google, apoi din nou un vagon platformă de transbordare, după care un Zes intern şi terminându-se cu un RILNS de toată frumuseţea. Convoiul se deplasa spre linia 7, urmând ca mai apoi electrica 886 să se ducă spre Triajul Suceava pe parcursul liniei 5.

Trecere la nivel în Triajul Suceava
Vedere spre Triajul Suceava
Gara Burdujeni

Locomotiva a fost văzută alături de Ela, cu care, după ora 14:40 am purces în expediţia feroviară. Suntem colegi din tabăra Muncel 2007 (vezi aici clipul Muncel 2006, cel din 2007 va apărea cât de curând posibil!) şi mă bucur că încă mai are-n suflet pasiunea pentru trenuri şi sper şi ca în viitor să-i aducă zâmbetul pe buze oridecâteori aude de trenuri, căi ferate, gări, vagoane. Am înţeles, atât eu, cât şi ea, cum e să-ţi sacrifici pielea uscată şi confortabilă a corpului în numele… trenurilor. Sună umpic a fanatism, dar când un mecanic dintr-o locomotivă LDH clasa 89 trece lângă tine şi-ţi zâmbeşte, dându-ţi un semnal de „Salut!”, face cât… face mult.

EA 886 CFR Marfă

14:45
Afară plouă… este aproape 15… trenurile nu se anunţă să mai vină, dar pornim spre Iţcani. Ne punem glugile şi păşim agale (ca nişte oameni în stare de ebrietate… ştiţi cum e când păşeşti pe terasamentul căii ferate… te dezechilibrezi des) spre Iţcani. Aş fi vrut să aflu numărul vagoanelor prezente acolo… dar nu reuşesc să ajung la o cifră exactă. Cu aproximare… ar fi fost vorba de vreo 20 de vagoane de platformă, unul cargo şi cam 20-25 de Eacs-u-uri, două dintre ele fiind albastre, deci în total aproximativ 45. Locomotiva care a tras cele 16 vagoane de mai devreme se perindă uşor pe o linia a gării, mecanicul chiar salutându-ne atât cu un semnal, cât şi din mână. Mecanicii şi angajaţii CFR-ului sper să nu vadă în noi, cei care îi filmăm, nişte… oameni care caută cusur în activitatea lor, ci pur şi simplu… e pasiunea. Ori cel puţin aşa gândesc şi procedez eu.

Spre Iţcani...

14:50
Dar până atunci, mergem mai departe (nu înainte de a ne „ruga” insistent de rama electrică să oprească în Burdujeni) şi vedem ce-s cu cele două convoaie de marfă… unul lângă altul, unul mai lung, altul mai scurt.

Ela şi liniile spre Iţcani
Mihai şi liniile spre Iţcani
P5735, Suceava – Cacica, cu rama electrică Z6100, 58-1003-1
Cele 2 mărfare de pe liniile 6 şi 7 ale Gării Burdujeni

14:55
După o scurtă şedinţă foto cu tampoanele vagonului de platformă, suntem remarcaţi de nişte persoane de la mişcare şi ne furişăm pîş-pîş înspre Iţcani. Facem o fotografie de grup a liniilor şi a semnalelor de ieşire din gară, după care suntem atraşi de vagonul de poştă de care mi s-a atras atenţia să-l fotografiez. Zis şi făcut: am tras câteva cadre cu… ce-a mai rămas din acel vagon… urât. Urât cât de urât, dar la câte scrisori şi colete s-au transporat cu el, merită să-l expun şi în povestirea noastră. Alte patru, cinci (astfel a învăţat să numere şi Ela ) convoaie cu vagoane staţionau în curtea Sucursalei de Suceava a Reviziei de Vagoane.

Vagon platformă-transbordor
Triajul Gării Suceava Burdujeni
Toate semnalele de ieşire din gară, pe roşu
Vagon de poştă PKP aflat pe linie rece

Se văd în depărtare celelalte patru convoaie de vagoane de persoane

15:00
Apoi ne întoarcem şi fotografiem semnalul de marfă – aflat pe oprit (culoarea albastră). Cocoaşa de triere… sau cum se numeşte ridicătura respectivă de pământ, oferă o imagine interesantă a căii ferate – asemenea unei trambuline… eventual trebuie să rugăm pe cei de la SOFTRONIC (firmă care activează în domeniul FeRoviaRelor) să ne echipăm locomotivele cu aripi şi… zburăm. Cert este că verdele ierbii conferă o senzaţie de prospeţime şi în acelaşi timp le dă fotografiilor o coloristică interesantă. I-am spus Elei de întâmplarea din 22 martie, când m-au asaltat nişte câini după ce am trecut podul peste Suceava, tot ea zicându-mi că vara… oamenii circulă des pe acel pod. Interesant… eu dacă trec de două ori într-o zi pe acele structuri trebuie să beau vreo cinci ceşti de ceai de urzică să-mi treacă tensiunea…

Vedere spre Iţcani
Semnal pe oprire marfă
O mare de fire de înaltă tensiune
Cocoaşa de triere

Am găsit o cărare pe care să putem merge în deplină siguranţă, o dată cu noi stând Dimitroave şi alte astfel de vagoane. Ne întâlnim cu un smile care are rolul de a ne spune că e „Pericol de moarte”… Vorba Elei… dacă oamenii te avertizează de pericol de moarte printr-un smile… e interesant!

Revizia de vagoane Suceava
Vagoane de pasageri de-a lungul liniei
Nu zâmbi că-i pericol de moarte!

15:05
După care… auzim un sunet de ramă electrică… P5724, Câmpulung Moldovenesc – Suceava Nord, cu sosire pe linia 1 în gara Iţcani, la ora 15 şi 11 minute. Bineînţeles că îl filmăm, ploaia ne udă tot, incluzand totodata si aparatul de fotografiat, iar picurii apă se simt/aud foarte clar în filmare. Nu am ştiut pe unde o ia, speram să vină în Burdujeni să-l filmez îndeaproape, dar ne-a „fentat” şi a luat-o spre Iţcani, aşa cum era şi firesc.

15:10
Mai mergem noi ce mergem până ce dăm de un vagon de dormit pe care scrie Suceava Nord – Bucureşti, din care ieşeau nişte sunete ciudate.. cred că era pornita încălzirea.. nu ştiu. Nu am călătorit niciodată cu un vagon de dormit, deşi mi-aş dori… Aşa e omul, să experimenteze cât mai multe. După câţiva metri, am văzut şi stâlpul care alimentează cu energie electrică reţeaua de înaltă tensiune. Bineînţeles că ale oamenilor case sunt păzite de dulăi/căţei care ne salută cam grav cu ale lor glasuri… Atrăgându-ne atenţia să ne uităm spre ei, am observat şi casa cu nr. 1 cu gard verde, demnă de o fotografie.

Cărarea spre Iţcani
Un vagon de dormit, pregătit pentru un Rapid sau IC de Bucureşti
Voiture Lite du Bucharest
Casa cu nr. 1 şi cu căţeii răguşiţi
Stâlpul de alimentare cu 27.000 de volţi al catenerei
Discutam cu Ela… ce groază pe cei care locuiesc lângă calea ferată. Eu unul nu m-aş plictisi nicicând… Poate o să mă contrazic mai târziu – dar de câţiva ani nu m-am săturat de… FeRoviaRe. La început a fost ceva bizar (pentru că m-am speriat şi-am început să plâng când aveam 3 ani, aceasta fiind vârsta când m-am urcat într-o locomotivă pe care lucra tata), însă mai apoi a început să-mi placă tot mai mult.

O locuinţă de lângă calea ferată Suceava Iţcani şi Suceava Burdujeni

15:15
Apoi am zărit un semnal cu inscripţia „XRCП”, Ela fiind interesată de semnificaţia acestuia. Nici până acum nu ştiu ce reprezintă, chiar şi după un control sumar al indicatoarelor feroviare, însă când voi afla, îi voi transmite. Dacă ştiţi, aţi face bine să-mi spuneţi… Dacă tot vorbim de indicatoare feroviare, am mai zărit o pancartă cu un A mare pe fond galben. De asemenea… încă nu ştiu ce reprezintă. Am ajuns la intersecţia străzii Plaiului cu magistrala 500, Ela spunând că seamănă cu trecerea la nivel de la Muncel (Mogoşeşti). Seamănă… şi amintirile trenurilor care fugeau prin faţa noastră au început să curgă la vale…

Semnalul XRCП
Pancarta de la intrarea în Revizia de Vagoane Suceava Burdujeni
Strada Plaiului

...să curgă la vale... când... apare o chestie!
...când… apare o chestie! O chestie pe care am pozat-o fără să vreau… Chestia prindea viteză… da… Era chiar LDH 141 care ne-a amuzat foarte tare… a apărut rapid din spatele vagoanelor din Staţia de Revizie Vagoane şi a fugit rapid prin dreptul nostru. Stăteam cu spatele la acel A şi unde Ela îmi zice: „Mihai… vine o chestie…” Când mă întorc, mă sperii când văd locomotiva şi ne aşezăm la o distanţă rezonabilă de axul căii ferate. Mecanicul ne salută, zâmbind, apoi îşi duce maşina spre Iţcani. Totodată am surprins comutarea semnalului pe liber de culoare albă pe oprire – de culoare albastră.

Locomotiva Diesel-hidraulică 141

Spre Burdujeni, iar în stânga - Staţia de Revizie a Vagoanelor
Spre Iţcani
Spre Iţcani, observându-se în dreapta un capăt de linie

15:25
Tot mergând… telefonul Elei sună… şi sună… Eu întreb: „Cine te sună?” şi ea-mi răspunde „Tu mă suni!”, şi eu de colo: „Cum să te sun eu? Am telefonul în buzunar!”. Dar m-am uitat imediat la telefon şi... într-adevăr... eu sunam pe Ela, dar nu ştiu de ce. Banală întâmplare, aşa-i? Pe cât de banală, pe atât de tristă, deoarece în timpul efectuării manevrei de scoatere a telefonului din buzunar, am scăpat Canonul pe jos. Prima lui căzătură. S-a ciuntit în trei părţi, iar după aceea pozele au ieşit cu un soi de „aură”… Mă rog, acum, când scriu, 6 aprilie, ora 19, funcţionează bine…

Un elephantzel pe Podul de peste "Dunărea învolburată"!
După câteva fotografii de pe podul feroviar, care trece peste… „Dunărea învolburată”, ne întâlnim cu locomotiva electrică EA1 403 cu Personalul 5602, Putna–Iaşi, cu plecare de la 15.22, având în spate o garnitură de cinci vagoane – impresionant pentru un personal sucevean. Mecanicul ne salută scurt, ca urmare a intrării în activitate a asistentului meu „cu mâna” - Ela. Mulţumesc, Ela.

Locomotiva electrica EA1 403, cu P5602 de Putna-Iaşi

Tot în această parte, Ela a observat, pe viu, cum se schimbă automat un macaz; cred că era vorba de cel între Suceava Burdujeni – Suceava Vest. Şi chiar o întrebasem înainte dacă a văzut vreodată cum se schimbă macazul unei căi ferate. Mulţi folosesc expresia de „a schimba macazul”, dar puţini ştiu practic cum se execută acest lucru. Ela ştia, nu spun de ea, dar am avut surpriza, când mă uitam în clasă la nişte clipuri filmate cu trenuri, să mă întrebe colegii… „Cum reuşesc mecanicii de locomotive să schimbe macazurile la viteze atât de mari?” Le-am explicat… Ori se face automat (cu 3, 4 minute înainte de a trece trenul) ori se face manual, cu acei operatori manevranţi, care merg lângă locomotivă (asta în cazul secţiilor fără bloc automat) şi se dau jos şi trag de acel macaz. Niciodată să nu vă pună necuratul să schimbaţi macazuri… Pentru că aţi comis din start o crimă împotriva… oamenilor.

Spre Iţcani
Spre Burdujeni, lângă un pod

Poate că am uitat să vă spun… ploua… Nu torenţial, ci ploua. A plouat 3 ore la rând de a avut grijă să-mi aburească lentilele aparatului şi să ne ude hainele până la piele. Numai noi am ştiut cum ne-am furişat fiecare la casa lui (asta pe la ora 18, când ne-am despărţit) să ne ascundem hainele ude. Apropo… mâine am şcoală… Oare mi s-au uscat blugii şi geaca?

Spre Burdujeni
Spre Burdujeni, dar mai aproape de Iţcani

Ceasul arăta 15:30 şi ne apropiam încet-încetişor de Gara Iţcani. Fotografiile cu infrastructura mi-au plăcut cum au ieşit… Cu acele tente de „aburi” şi alături de iarba verde plus apă şi terasament gri, îndrăznesc să vă arăt şi vouă ce-am văzut şi noi la rândul nostru. Şi intrăm în Iţcani când… Zeci de stâlpi şi de „chestii” colorate… unele albastre, altele roşii şi celelalte albe… şi galbene. Podul rutier care trece peste linia magistrala 500 a creat un ecosistem mai uscat decât restul teritoriului, aşa că a fost un bun prilej de a ne odihni picioarele… 20 de secunde. Ne luau tare de urechi mai-marii CFR-ului sucevean dacă ar fi văzut pe unde umblam noi… însă… cu ocazia aceasta facem publicitate CFR-ului şi vă spunem că nu va mai exista niciodată un transport mai sigur decât cel feroviar - atât al mărfilor, cât şi cel al persoanelor.

Intrare în Gara Iţcani
Podul rutier E85, deasupra magistralei 500

15:35
Înainte de a păşi prin gara propriu-zisă, am mai imortalizat şi plugul de culoare albastră, care stă de mult timp acolo. M-a cuprins o emoţie deosebită când am văzut – la început – trei locomotive, toate diferite: o electrică 40, o bobică electrică 46 (prima mea „mandarină” prinsă în fotografii) şi un Sulzer 60 cu fluier încântător.

Vagoane de drezină (cred...)
Plugul cel abastru din Iţcani
Electrica 40, 46 şi Diesel-electrica 60
Trenurile care pot fi văzute în imagine reprezintă, după cum urmează: pe linia 4 se pregăteşte să plece P5570 Suceava Nord – Botoşani cu locomotiva diesel-electrică 60-0965-8, care urma să plece la ora 15.55. Pe linia 3 staţionează mandarina de care vă spuneam – 46-0113-4 - cu IC 554, Suceava Nord – Bucureşti Nord. Când am ajuns aproape de locomotivă, am observat cum mecanicul se îndrepta spre maşina sa pentru a-şi lua în primire slujba. P5703, Suceava Nord – Ilva Mică, trenul de care râdeam noi cu nesaţ de el… când ziceam că… „hai la Ilva Mică” – tractat de electrica 40-0871-0.

Cele trei vedete prezente la 15:40 în Gara Iţcani
60-0965-8 cu P5570, Suceava Nord – Botoşani
46-0113-4 cu IC 554, Suceava Nord – Bucureşti Nord
40-0871-0 cu P5703, Suceava Nord – Ilva Mică

15:40
Eram atenţi la P5735, Suceava – Cacica, care intra pe la 15.40 şi urma să plece spre destinaţia finală - Cacica - la 15.43. Domnii CFR-işti controlau atent vagoanele lui P5570, pentru că ceasornicul arăta 15:42 şi diesel-electrica cu fluier (şi nu cu goarnă, cum găseşti din ce în ce mai des) urma să plece la 15.55. Până una alta, trenurile de pe liniile 1 şi 2 le-am prins surori cu iarbă verde şi roşu-n semnale, cu pantografe ridicate şi picuri de ploaie rece… La un moment dat… Ela îmi spunea, în mijlocul ploii fiind: „hai să ne aşezăm pe un scaun galben şi admirăm priveliştea”. Bineînţeles că a râde în hohote este o acţiune impetuos necesară şi din reflex venită în astfel de momente…

P5570 se pregătea să plece spre Botoşani cu domnu' Sulzer 965
P5735 de Cacica && P5703 de Ilva Mică
LE 40-871 cu P5703 de Ilva Mică && LE 46-113 cu IC 554 de Bucureşti Nord Apoi, spre Cacica a plecat franţuzoaica Z6100, urmând ca Intercity-le şi Personalul să se aşeze, mai aproape, în dreptul peronului. Cu trei trenuri rămase în gară, am mers cu Ela şi-am servit o cafea caldă de 120 de ml, pe care-am (eu) terminat-o în 2 minute (şi ea în 10)… Cea mai bună cafea din 2008, că la ce sete şi frig aveam în noi...

15:45
Electrica 40-0871-0 garează lent şi mai aproape de peron pe P5703, iar Ela, făcându-şi datoria, salută cu respect mecanicul, după care acesta afişează o strâmbătură… de toată frumuseţea. Bineînţeles că ne zâmbeşte mai apoi şi mai-mai să ne mai întrebe „Ce mai faceţi?”

EA 871 garează cu P5703 de Ilva Mică

15:50
Înainte ca P5570 să plece spre Botoşani „nenea care ia vagoanele după el” (copyright ® Ela), o electrică se furişa pe o linie îndepărtată… pe nume 41-0443-6. Nu i-am ştiut intenţiile, dar cred că aştepta o "pupătură" cu altă locomotiva… o să vedeţi voi care. Oricum, situat pe linia 3, intercity-ele a fost fotografiat încontinuu, atât de mine, cât şi de un „nene cu uniformă” care ne sorbea din priviri. În timp ce pleca spre Botoşani, fluierul Sulzerului se auzea atât de frumos… dar, din păcate, doar pentru o scurtă perioadă de timp.

EA 443 pe linia 6 && DA 965 cu P 5570 de Botoşani
Mandarina sau delfinara 113 cu IC 554 de Bucureşti

EA 443 staţionează la ieşirea din Gara Iţcani către Burdujeni, alături de alte două trenuri rămase în gară, iar mai apoi se apropie o diesel-electrică, locomotiva cu nr. 8 pe ziua de 5 aprilie, pe numele ei propriu: 60-1318-9.

DA 1318 şi EA 443 aşteptau pe linia 6

16:20
Da… aşa cum preconizam, aproape că s-a pupat cu roşiatica, dar a mai sosit prin preajmă şi un 89-0113-4 ce aparţine de depoul Suceava Nord şi care întrerupe actul… narativ dintre "doamna" electrică şi "domnul" Sulzer. LDH 89 a garat P5506 pe linia a 4-a, în locul lui P5570 care a plecat la 15.55 spre Botoşani (şi că tot am pomenit de el, nouă ne-a părut rău că a plecat aşa repede… voiam să ne întoarcem cu el în Burdujeni, dar până ne-am „trezit” noi… a plecat… salutându-ne, cu voioşie, la ieşirea din Gara Iţcani), urmând ca LDH 89 să plece la locşorul ei din depou. Imediat după garare, apare o electrică cu o schemă de vopsire clasică şi care ventila frumos motoarele de tracţiune (locomotivă pe care nu am reuşit s-o identific, dar mi-am zis… „Poza ca poza… contează amintirea!”). Ea trece vioi pe linia 5, îndreptându-se – cred – spre depou.

Una bucată locomotivă electrică cu schemă de vopsire clasică

LDH 113, DA 1318 şi EA 443
LDH 89-0113-4 se duce spre depou după ce a garat P5506 de Paşcani
Între timp, cu o întârziere de aproape 30 de minute, P5703 de Ilva Mică fuge de pe linia 2 cu LE 871. După această mişcare, ne îndreptăm şi noi spre ieşirea din Gara Iţcani.

Mai apoi, după o schimbare de macaz, LE 443 eliberează linia 6 şi se duce pe linia 4 pentru a lua în primire P5506 de Paşcani (cu care ne vom întâlni ulterior – în Burdujeni), ca mai apoi „domnul” DA 1318 să plece spre Burdujeni cu… treburi.

DA 1318 se pregătea să plece în Burdujeni

16:30
După o fotografie de final a Gării Iţcani de la nivelul şinei, am prins două trenuri rămase în staţie: P5506 Suceava Nord – Paşcani şi IC-ele 554 de Suceava Nord - Bucureşti Nord. Aaa… era să uit. Am aflat, mai apoi, că doamna electrică 41-0443-6 avea să fie ataşată personalului de Paşcani, aşa cum aţi putut urmări în clipul precedent.

IC-ele 554 de Suceava Nord - Bucureşti Nord şi P5506 Suceava Nord – Paşcani

Acum e 22:20, 6 aprilie, oboseala unei zile întregi de scris amintiri îşi spune cuvântul şi, sincer să vă spun, nu am mai scris de mult atât cât am scris în această duminică. Mă scuzaţi dacă m-am exprimat pe undeva mai mult sau mai puţin plastic, însă promit să nu mai stau mult şi să fug la culcărică.

Din nou la „postul de scriere”, acum e sâmbătă, 12 aprilie şi ora 15:04, acum o săptămână eram pe liniile Sucevei cu Ela, colega din tabăra de jurnalism – Muncel 2007, fotografiind infrastructura, vagoanele, trenurile şi… picurii de apă. Picuri de apă care nu mai cad acum (au căzut ieri destui), însă picuri de apă care merită să vi-i arăt şi vouă, dragii mei cititori.

Am rămas la ieşirea din gară, unde, mai mergând câţiva metri – distanţă suficientă ca Ela să se împiedice de terasamentul neprietenos, ne-am întâlnit cu IC 554 de Bucureşti, având la bord pe… delfinara electrică 113. Între timp, am făcut cunoştinţă (a avut grijă Ela să-mi facă să-mi sară inima din piept când mi-a dat să vorbesc cu prietena ei) cu Mia, care atunci era la un cantonament de handbal. M-am bucurat că am mai întâlnit (cu vocea, cel puţin) încă o persoană (de care vă spuneam eu la începutul reportajului) cu care să poţi schimba vorbe cu-nţeles şi care să creeze zâmbete. Asta-i tot ce contează!

16:40
În continuare, am putut vedea şi latura Suceava Vest – Iţcani (ramura de cale ferată dintre pod şi magistrala feroviară 500, Bucureşti - Vicşani), latură pe care am evitat să o parcurg pe 22 martie, când am optat pentru Burdujeni. Detaliu nesemnificativ… aţi zice voi. Dar pe latura de Iţcani nu mai este altă linie suplimentară, deci este din start o plimbare puţin mai riscantă… în timp ce spre Burdujeni există o a doua linie pe care… din păcate… şi aici sunt… câini. Care cu siguranţă nu-ţi spun poezii, ci mai degrabă te fac pe tine să spui rugăciuni.

Tot înainte - spre Burdujeni sau la dreapta - Suceava Vest

Fotografiem… încontinuu… vedem semnale de oprire, observăm stâlpi de catenară (catenara este sistemul de stâlpi şi fire care susţin linia de înaltă tensiune) care pe senzorul Canonului meu - ciuntit în trei părţi - ies încovoiaţi (fiţi atenţi la poze).

Spre Iţcani...
Spre Burdujeni...
Spre Burdujeni...
Spre Burdujeni...
Spre Iţcani...
Dimitroave în Secţia de Revizii Vagoane Burdujeni... Vedere spre Gara Suceava

Un accelerat cu o diesel-electrică, DA 1378-3 (una dintre cele care au fost modernizate şi dotate cu suspensie pneumatică) ne-a întâmpinat în prima curbă dinspre Burdujeni spre Iţcani. Iniţial, nu ştiam despre cine era vorba, dar am aflat chiar astăzi, 12 aprilie, când vreau să închei prezentarea, că erau trei vagoane de Botoşani. Frumos a fost că în cadrul clipului filmat am prins şi felul cum s-a schimbat semnalul – de pe liber pe oprit. Am pornit mai departe.

DA 1378 cu suspensie pneumatică, tractând A1555 de Botoşani

16:55
Am ajuns înapoi lângă cele două boghiuri singuratice. Priveliştea spre Gara Burdujeni ne-a oferit o imagine cu peste şapte convoaie. Unul dintre ele era cu capul roşu şi se numea A1765 de Iaşi – Timişoara Nord cu plecare din Gara Suceava la 16.55. De fapt este un tren care are vagoane din Botoşani provenite de la A1555, cu care ne-am întâlnit mai devreme. L-am prins plecând din staţie, însă nu ne-a salutat… DAR, a venit P5506 de Paşcani cu a lui EA 443, răspunzând prompt la salutul nostru!

Boghiurile singuratice...
Vedere spre Burdujeni

Ne-am întors privirile umpic şi am fotografiat cocoaşa de triere alături de cele patru (atâtea s-au văzut în fotografie) convoaie de vagoane prezente în Secţia de Revizie Vagoane Burdujeni, imaginea conferindu-mi o viziune splendidă a… acestui tronson de cale ferată.

Cocoaşa de triere plus cele câteva trei-patru trenuri...

Stăteam şi mă gândeam… de ce-mi place mie… acest domeniu „nebun”, al FeRoviaRelor? De ce într-o tabără mereu mergeam la trenuri, vorbeam despre trenuri? De ce, când eram mic… mă trezeam dimineaţa şi îmi extindeam calea-ferată dăruită cadou de Moş Crăciun… o întindeam pe covor şi stăteam întins… şi urmăream locomotiva albastră şi vagoanele portocalii de la PIKO… Le visam şi noaptea, era mai mare tragedia când se stricau. De ce când mă lua tata la manevră râdeam încontinuu pe sub mustăţi, fericit că am un tată care ştie şi poate să aibă asemenea responsabilităţi? De ce i-am plimbat mai mereu pe cei dragi mie de-a lungul gărilor sau a şinelor? De ce ignor orice altceva şi prefer să mă informez în legătură cu acest domeniu? De ce am curajul să cred că încă mai cred într-un infinit al dragostei? De ce am consumat timp şi emoţii pentru a… vedea un tren, a-l auzi, a-l atinge? De ce am plâns când nu am fost cu trenul undeva şi DE CE, Doamne, de ce mă simt în largul meu când sunt în preajma lor? E obsesie… zicea o colegă de cameră a Alexandrei…? E pasiune?

Tot atunci ne-am întâlnit şi cu un fost amic de-al meu, Cărămidă l-am numit, are blana cărămiziu-galbuie şi… de data aceasta s-a uitat la noi! Pe 24 februarie nu a vrut să mă privească…

Prietenul nostru şi al FeRoviaRelor, Cărămidă!

17:00
Apoi am văzut ieşind din triajul secundar al Gării Burdujeni o electrică superbă, de care mie mi-a plăcut mult, cu cap galben şi corp albastru, imprimată cu Soarele Rompetrolului. Avea să plece la ora 17:05 cu garnitura „Eva” de… multe Z(a)es-uri, 12 la număr, spre direcţia Suceava Vest… neştiind destinaţia finală, din păcate. Mi-a plăcut cum s-a auzit când a traversat podul peste Suceava. Între timp, Ela a găsit nişte flori/frunze de potbal, în timp ce eu filmam cu camera plasată pe un tampon de vagon-container.

Aproape de finalul excursiei şi de minutele despărţirii, am privit surprinşi că mai staţiona şi un al treilea mărfar… cu containere albastre, albe… şi aşa mai departe. Liniile 5, 6 şi 7 au fost ocupate de trei mărfare, unul mai frumos decât altul. Ne-am pozat cu vedeta EA 723 (prima de acest gen văzută de noi şi fotografiată), mie fiindu-mi frică de eventualul eşec al fotografiilor. Ceea ce am mai observat a fost că lentilele camerei erau aburite şi se vedea ca un cerc de cristal… La urma urmei, au ieşit câteva fotografii… acceptabile. „Contează să rămână amintirea!”

Arădeanca EA 723, cu o garnitură de cisterne "EVA"
Trei mărfare... staţionate pe liniile 5, 6 şi 7
Un pasionat alături de arădeanca EA 723
O pasionată alături de arădeanca EA 723
Vedere spre Gara Burdujeni

17:05
În triajul Gării Burdujeni ne-am întâlnit cu foarte multe vagoane, le-am pozat şi apoi am luat-o spre podul rutier. Când colo… auzim cum mărfarul de pe linia 6, cu a cărui final vagon şi cu ale cărui tampoane ne-am fotografiat (fără autorizaţie, Stratan (pasionat de feroviare din Constanţa)! Fără autorizaţie!) Am pornit agale după acel mărfar de pe linia 6, cu un convoi în stânga şi un convoi în dreapta, aflându-ne ca într-un labirint… Cerul era plumburiu, demn de o despărţire… mai mult sau mai puţin tristă, dar cu speranţa revederii. Însă mai este până la despărţire, continuăm să mergem mai departe şi ajungem să ne suim pe o platformă de descărcare, unde Ela a văzut multă apă peste tablele pe care mergeam noi. Chiar şi acum m-a luat ca un spin la inimă cum că… sub mine era apă. Acest lucru mă înfioară la culme… Dar să mergem mai departe!

Triajul Gării Burdujeni
...spre final sau spre infinit?!

Că tot eram într-o poziţie înaltă, am fotografiat frumoasa Gară a Burdujenilor… o gară cu amintiri încă de când eram în clasa a VI-a, ţinând minte că… mereu, într-o plecare cu trenul spre Brăila sau Bucureşti, ne opream după ce porneam din Iţcani şi vedeam numai prelate şi celofane sub care se lucra de zor. Uitaţi că… a rezultat o capodoperă! Unii CFRişti îmi spun că reprezintă obiectiv strategic şi nu am voie să fotografii. Acest lucru mă înţeapă, din nou, la inimă. Să-l întrebaţi pe Ionuţ, colegul meu, sau chiar şi pe Ela sau colegii cu care am fost în tabără… să întrebaţi să vedeţi cum mă simţeam când dreptul meu de cetăţean de a fotografia… îmi este/era interzis. Este lege, dar este o lege proastă! În războaie, astfel de fotografii sunt necesare pentru a bombarda punctele strategice… Staţi liniştiţi, acum tehnologia permite ca marilor poli ai puterii să vadă (şi) prin casele oamenilor…

...<<>>...
...<<>>...

17:20
Ne întâlnim cu diesel-electrica 939, proaspăt vopsită, lucioasă, a cărui mecanic – conform spuselor Elei – ne-a zâmbit, lucru care m-a bucurat şi pe mine pe măsură. Excursia feroviară de excepţie se încheie cu un clip care prezintă locomotiva 939… survolând perimetrul gării… Burdujeni… sâmbătă, 5 aprilie 2008.

Vedere spre Gara Burdujeni
"Domnul Sulzer" 939
...<<>>...

Închei (poate că unii dintre voi deja v-aţi plictisiţi sau chiar vă place ce v-am scris), mulţumindu-vă dacă aţi parcurs cu atenţie fiecare rând de-al meu, rând care la rândul său a necesitat timp pentru a fi citit şi răscitit şi cu grijă arătat Dumneavoastră. În caz că sunt citit şi de angajaţii CFR sau… mai bine zis, de către oamenii pasionaţi de FeRoviaRe, vă rog să ne înţelegeţi că noi, pasionaţii aceştia mai mici, nu dorim altceva decât să participăm la frumoasa activitate FeRoviaRă… Poate credeţi că vă încurcăm, însă ne place foarte mult domeniul şi… ne manifestăm dorinţa de a fi alături de Dumneavoastră… aşa cum putem, cu ghiozdanele în spate şi cu multe zâmbete ci vi le oferim ori de câte ori vă vedem pe maşinile Dvs.

Concluziile ar fi că Ela este o domnişoară pasionată de trenuri, plină de viaţă şi cu dorinţă de a afla multe lucruri interesante… Au fost prinse pe traseu 14 mijloace de locomoţie feroviară, dintre care şapte locomotive electrice, patru diesel-electrice, două hidraulice şi un automotor Z6100, plus altele care nu se disting decât prin culoarea lor – fotografiate din depărtare; de asemenea, plimbarea dintre Suceava Nord Iţcani şi Suceava Burdujeni este una de excepţie, peisajul nu oferă prea multe obiective, însă din punctul de vedere al infrastructurii… sunt multe elemente care îţi iau ochii: două poduri, o staţie de revizie vagoane, o cocoaşă de triere, o staţie de alimentare cu energie electrică, un vagon vechi de poştă, prima noastră delfinară fotografiată, prima electrică galben-albastră… şi aşa mai departe!

Voi susţine mereu transportul feroviar, unde cu 10 vagoane poţi transporta peste 1.000 de persoane, în timp ce rutier ai nevoie de… atenţie! 250 de automobile/125 de SUV-uri/20 de autocare. Ca să nu mai vorbim de siguranţa oferită… mai multe păreri şi opinii vă aşteptăm să le exprimaţi pe www.rrt-group.com în secţiunea forum, http://trains.ro/forum sau chiar http://pisti91.myfreeforum.org/ .

Închei oferindu-vă o zicală celebră de-a lui Marin Sorescu: „...intotdeauna sa ai o bucata de cer deasupra capului...”. Pe curând! Următoarea oprire – 9 aprilie 2008 – „Prima avertizare din Burdujeni”.

+++ PS: Reportaj încheiat joi, 17 aprilie 2008, ora 03:53, cu martorii: luna care mă veghează subtil şi fratele care, deşi sforâie încetişor, încă nu m-a ademenit să pun capul pe pernă. Gândurile mele bune se îndreaptă către voi, tuturor celor care aţi citit până aici! Vă mai aştept şi altă dată... alături de mine în "Aventuri FeRoviaRe (de excepţie) prin Gările României!"

22 martie -=- Singurătate printre liniile magistralei 500

2009-11-30T08:31:00.006+02:00

09:30
…Şi era sâmbătă când Mihaela, colega mea de clasă, mă aştepta în centrul Fălticeniului pentru a merge, împreună, la Cursurile de Excelenţă de Limba şi literatura română, organizate de Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” din Suceava. Dacă cu câteva luni în urmă – sâmbăta însemna doar o călătorie spre Suceava, iată că acum… înseamnă o plimbare FeRoviaRă. Cu sau fără însoţitor/i, asta a depins… de multe aspecte. Însă de data aceasta, 22 martie, a fost linişte, deoarece paşii nu mi-au fost urmaţi de nimeni. A fost linişte şi singurătate…

Traseul urmat pe 22 martie 2008, sursa hărţii: OraşulSuceava.ro

10:30
Ajungând în autogară cu un autocar de-al companiei Transmoldavia (cu care am mers din ce în ce mai des datorită unui orar care mie îmi convine: zilnic, plecări din Fălticeni de la 09:15, respectiv 12:15) împreună cu Mihaela m-am îndreptat spre Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”. Acolo am fost invitaţi în bibliotecă, de unde ni s-a povestit despre Limba şi literatura română, atât de către d-na prof. Eleonora Bulboacă, cât şi de d-nul profesor Bogdan Feştilă. Şi am avut de învăţat despre nişte elemente de care nici nu ne gândeam că există în domeniul literaturii.

Sala multimedia a Colegiului Naţional „Mihai Eminescu”
Analiza textului liric, împreună cu prof. Bogdan Feştilă şi colega mea, Mihaela Ţăranu

13:00
După terminarea cursurilor, am pornit spre Gara Burdujeni. Însă, până acolo, a fost să fie multă cale de umblat. Străzile Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Ştefan Ştefureac, Cernăuţi şi Traian Vuia au fost ramurile pe care m-am perindat. Locurile văzute… vi le împărtăşesc şi dumneavoastră. Şi nu fiţi trişti dacă încă nu v-am spus de trenuri, deoarece imediat ajungem şi la calea ferată, în locul unde pe 29 februarie am coborât de pe terasamentul submagistralei 502 şi am mers pe strada Traian Vuia, şi de asemenea, în locul unde pe 22 martie am urcat pe terasamentul liniei 502 şi m-am îndreptat spre Gara Burdujeni, gară care mă va reţine până la ora 15:30. A fost o operaţiune de crossing-over… că tot am terminat 12 clase.

13:40
Aşa cum spuneam, am ieşit din şcoala care se află pe strada Zamca şi m-am îndreptat spre strada Mihai Eminescu, ca mai apoi să trec pe lângă autogara situată pe Vasile Alecsandri. Pe Strada Petru Rareş, acolo unde se află şi sediile Ministerului de Interne, există şi o străduţă mică, cu garaje de o parte şi de cealaltă.

Strada Mihai Eminescu
Biserica „Sfântul Nicolae”
Un supercar sucevean pe Strada Petru Rareş
Strada Ştefan Ştefureac
O dată ajuns la capătul străzii, se poate vedea toată valea râului Suceava, incluzând aici şi cartierul Burdujeni. Am descoperit „locul” în vara lui 2007, când am mers pe la nişte neamuri care locuiesc pe una din străzile din împrejurimi. Locul este superb, mai ales atunci când este senin şi se disting casele din depărtare. Dacă încă nu aţi mers prin aceste locuri, vă invit să vizionaţi câteva imagini.

13:50
Am continuat să cobor pe strada Ştefan Ştefureac, care se va uni după circa 500 de metri cu Strada Cernăuţi. Casele de pe această stradă sunt îngrijite şi… parcă locuiesc altfel de oameni ai localităţii Suceava. Este o linişte totală, case îngrijite… E interesant iarna de călătorit pe aici, deoarece se formează derdeluş şi în majoritatea cazurilor te opreşti de sau… mai rău… într-un gard.

Strada Ştefan Ştefureac
Gara Suceava – Burdujeni, văzută de pe Strada Ştefan Ştefureac
Pe Strada Cernăuţi se efectuau lucrări de schimbare a conductelor de apă, astfel că peisajul era unul tipic de şantier. Dintotdeauna mi-a plăcut să mă plimb pe această stradă… Prima amintire de aici o am în clasa a VI-a (2001), când tata ne-a dus cu Oltcitul alb, pe câţiva colegi de-ai mei şi împreună cu mine, la Gara Iţcani, de unde avea să plecăm în Tabăra de la Lacu Sărat, judeţul Brăila, organizată de Comunitatea de Ruşi-Lipoveni din România. Dintotdeauna au fost gropi aici, străzii nu i s-a acordat o atenţie deosebită, deşi ar putea reprezenta o variantă care ar decongestiona traficul din zonă.

Strada Cernăuţi
Gara Burdujeni (în stânga), alături de un frumos arbore conifer
Gara Burdujeni (dreapta), pe fondul Văii Sucevei

14:10
La intersecţia dintre Strada Cernăuţi şi Strada Traian Vuia, găsim intrarea în pădurea Şcheia, un loc liniştit şi plin de verde, chiar şi pe timp de iarnă. Tot de aici se vede şi podul feroviar peste Strada Traian Vuia, pod de pe care am coborât pe 29 februarie, pod pe care mă voi sui pentru a merge de mână cu calea ferată până în Gara Burdujeni.

Pădurea Şcheia
Intersecţia dintre Strada Cernăuţi şi Strada Traian Vuia
Submagistrala 502 trece peste Strada Traian Vuia
Ajungând sus, am pornit pe marginea căii ferate, cu o emoţie intensă, continuând să mă îndrept spre podul peste râul Suceava. A fost pentru prima oară când am urmat acest traseu. Poate pare ciudat să ai emoţii să mergi pe o cale ferată… însă apariţia unui tren cu siguranţă ar schimba pulsul fiecărui om care l-ar vedea/auzi/simţi… Să-l simtă la depărtare, bineînţeles!

14:20
La ora menţionată mă aflam în faţa semnalului de intrare în… am putea spune atât Gara Burdujeni, cât şi Gara Iţcani, care indica semnificaţia OPRIRE. Totodată, se afla şi un semnal repetitor aflat pe catarg. Limitarea de viteză pe podul peste râul Suceava este de 40 km/h.

Iată podul feroviar peste râul Suceava!
2004 a fost anul când am câştigat o Tabăra la Delfin, Năvodari, judeţul Constanţa, când, circulând pe calea ferată, am trecut podul feroviar cu linie dublă peste Braţul fluvial Poartă Albă – Midia Năvodari. Emoţiile de atunci se situează la 8, pe o scară de la 1 la 10, unde 10 reprezintă şoc maxim, leşin. De data aceasta, nu am fost eu chiar atât de speriat încât să am Dunărea sub mine, însă paşii îmi erau grăbiţi. Am reuşit să fac câteva poze, iar aici puteţi vedea un clip realizat de colegul meu FeRoviar, Andrei de la Suceava, traversând podul Suceava… peste râul Suceava.

După ce am traversat podul, m-am oprit să admir construcţia feroviară, după care am dat să merg pe linia secundară spre Burdujeni.

Linia spre Gara Suceava – Iţcani (stânga) şi linia spre Gara Suceava – Burdujeni (dreapta)
Spre Vatra Dornei

14:30
Semnalul de ieşire de pe linia care duce spre Gara Burdujeni era pe OPRIRE, semn că trebuia (dar ceea ce nu era şi obligatoriu) să vină un tren dinspre Suceava Vest. Tot într-o fotografie de mai jos se poate observa şi ramura spre Iţcani, distanţă pe care nu am călătorit niciodată. Din uzina apropiată, la un moment dat, au ieşit vreo patru câini care au început să latre agresiv la mine; dar mi-am văzut de traversele mirositoare de creozot, pe care călcam în drumul meu spre Gara Suceava – Burdujeni. Spiritele s-au calmat repede, cu toate că – recunosc – m-am speriat niţel. Uzina are cale ferată proprie, pe care se circulă… cu toate că eu nu am văzut niciodată acest lucru. Sper să am ocazia aceasta.

Linie secundară, electrificată, cu direcţia Burdujeni
Spre Iţcani
Vagoane în Revizia Tehnică de Vagoane din Suceava
Spre Burdujeni, pe firul principal
Spre Burdujeni, pe firul secundar
Linie ferată spre o uzină din apropiere
Două dimitroave şi un revizor de cale şi puncte periculoase
Linie dreaptă spre Burdujeni, aşa arăta peisajul pe care l-am văzut în acele momente. Iar la orizont, o locomotivă diesel-electrică Sulzer, care staţiona pe o porţiune mai înaltă a căii ferate. De remarcat cele două boghiuri care staţionează în dreptul unui opritor, iar în fundal cinci vagoane Dimitroave, clasa 29-22, care sunt din tablă tare şi care, din păcate, urmează să fie casate. Tot în fundal se regăseşte şi un vagon de poştă… care va fi vizitat împreună cu Ela pe 5 aprilie.

DA 1233, (fostă) orădeancă modernizată recent, se pregătea să se ducă în Gara Burdujeni, pe linia 7
Boghiuri singuratice

14:40
Înainte de a ajunge în Gară, am fotografiat, mintal şi fizic, locuri cu multe linii, macazuri, vagoane, stâlpi, linii electrificate. În triajul secundar al Gării Suceava Burdujeni se aflau mai multe convoaie ce constau în vagoane Gbs, precum şi cele patru Faapps-uri, de la Poiana Ilvei venite. Pe la această oră, a garat P5735, care avea să plece spre Cacica la 15:35. În timpul manevrei, mecanicul de automotor m-a speriat puternic, dovada fiind prezentă în clipul postat aici.

Mărfar pe linia 6 a Gării Burdujeni
Mărfarul a fost compus din: 3 vagoane Zaes, 2 vagoane Eacs umplute cu rumeguş, 14 vagoane Tams, 6 vagoane Uagps, un Cargowagon, 2 Rils-uri acoperite, 3 Eacs-uri încărcate cu cherestea, un Eacs galben cu sare, un vagon verde (militar cred), o cisternă Antares, un vagon container şi două Ucs-uri pentru ciment, în total 37 de vagoane. 37 de vagoane care, vom vedea că vor fi duse spre direcţia Bucureşti cu două locomotive.

Vagon Zaes
Eacs
Tams-uri
Uagps-uri
Un vagon de tip Rils
Eacs-uri umplute cu prefabricate din lemn
Eacs cu sare, vagon verde şi cisternă Antares
Vagoane Ucs

14:50
Cărămiziul Gării Burdujeni, care, după unii străini, pare că e o gară nou-construită, se asortează bine cu galbenul ramei electrice 58-0007-9. Pe 22 martie a făcut serviciu pe Suceava – Cacica. Pe linia 7 se perinda LDE 60-1344-5, care s-a ascuns după nişte vagoane pentru cereale. Bestia FeRoviaRă a fost prima locomotivă de tracţiune a mărfarului aflat pe linia 6 din Gara Burdujeni. Cea de-a doua locomotivă de tracţiune, EA 473, se afla pe linia 4 în poziţie de repaus, cu patru-cinci mecanici aflaţi la bord.

Rama electrică, 58-0007-9, cu P5735, Suceava – Cacica
EA 473 staţionează pe linia 4
Între ora 13:44, când pleacă Personalul 5633 spre Nisipitu, şi 15:28, sosirea în gară a lui P5502 de Putna – Iaşi, în Gara Suceava este plictiseală, în sensul că liniile sunt pustii, la fel şi peronul gării. În sâmbăta de 22 martie, însă, mărfarul de pe linia 6 a stârnit puţină agitaţie prin zonă.

15:00
Am părăsit peronul Gării Burdujeni, ca mai apoi să mai staţionez câteva minute pe Calea Unirii, mai exact pe podul de peste magistrala 500. În drum spre pod am pozat un turn, construit din cărămidă, care se află aproape de peronul acoperit cu liniile 1S şi 2S.

Viziune FeRoviaRă
Turn de apă pentru o fostă fabrică de cărămidă
Linia 2s a Gării Burdujeni
Magistrala 5, spre Bucureşti
Magistrala 5, spre Vicşani

Fiind aproape de intrarea în triaj, am poposit câteva clipe şi m-am uitat spre gară. Peisajul a fost interesant: convoaie de vagoane în triaj, un Sulzer, o electrică, un automotor, o gară frumoasă şi mult, mult curent electric susţinut de mulţi, mulţi stâlpi.

Linie ferată dinspre triajul Suceava spre gara Burdujeni, semnal pitic pe OPRIRE
Un Sulzer, o electrică şi un automotor
Un turn înalt, foarte înalt
Semnalizare optică şi acustică la trecerea la nivel cu calea ferată a triajului secundar Suceava
Un Sulzer care se juca de-a v-aţi ascunsălea
Pasaj…

dreaming…
Urcând spre pod, am zărit câţiva copăcei de mică înălţime, stăteau stingheri şi prăfuiţi, având urechile aproape asurzite de zgomotul maşinilor de pe stradă. Din când în când, o goarnă sau un fluier de locomotivă şi chiar automotor, alături de primăvară, aveau să transforme copăceii în nişte zarzări minunaţi, cu flori rozii şi cu o mireasmă de neuitat!

foto: 18 aprilie

15:10
Locomotiva diesel-electrică 1054, care aparţine de CFR Marfă, s-a deplasat către macazul care face cruce între linia de la triajul principal şi Gara Suceava Burdujeni. În acelaşi timp, DA 1344 care a fost văzută mai devreme, schimbă linia 7 cu linia 6, ducându-se agale către mărfar, pentru a face legătură cu cele 37 de vagoane. Totodată, electrica de la CFR Marfă, 40-0473-5, face şi ea schimb de linii (4 cu 6), urmând să se cupleze alături de mărfarul… din 22 martie 2008 al Gării Suceava Burdujeni.

DA 1054 urmează să intre pe linia 7 a Gării Burdujeni
DA 1054 aşteaptă sosirea DA 1344 la macazuri
DA 1344 soseşte la macazuri pentru a intra în componenţa mărfarului
DA 1344 aşteaptă plecarea DA 1054 spre triajul secundar
DA 1054 pleacă spre linia 7 a Gării Burdujeni
DA 1344 se îndreaptă spre mărfar
DA 1344 se ataşează mărfarului, iar EA 40-0473-5 pleacă de pe linia 4
EA 40-0473-5 se îndreaptă spre mărfar
EA 40-0473-5 se ataşează mărfarului
Fericire… Frumuseţe… FeRoviaRe!

15:25
Trenul Personal 5602 Putna – Iaşi, având o electrică roşie la tracţiune, avea să stea 18 minute până la plecare, în tren urcându-se atunci mulţi, mulţi oameni, aşa cum se poate observa şi în clipul dedicat acestei plimbări FeRoviaRe.

Nu mi-a rămas decât să salut, în gândul meu, cu respect, toţi mecanicii pe care i-am întâlnit în acea zi, şi apoi să mă despart de drumul de fier sucevean, doi paznici în patru labe urmărindu-mă, la plecare, atent, cu ochii lor.

Mi-ar fi plăcut, şi mie, să urmăresc niscaiva paşi făcuţi de cineva apropiat, cunoscut, însă… nici umbra nu m-a urmărit, deoarece a fost o zi înnorată. În ciuda acestui fapt, la plecare, când locomotivele CFR Marfă se plimbau de colo-colo, pasagerii gării aşteptând şi ei un tren… am prins un zâmbet pe buze, care a însemnat, aşa cum veţi vedea şi voi, multe, foarte multe călătorii FeRoviaRe pe care aveam să le fac în continuare.

Sper că v-a plăcut, şi vă mulţumesc, totodată, pentru atenţia acordată. Vă invit la următoarea aventură FeRoviaRă: 5 aprilie 2008 - Punte de legătură între Iţcani şi Burdujeni: pantografe, ploaie şi pasiune!
Maşini văzute şi identificate pe 22 martie 2008:

40-0473-5 ce aparţine de CFR Marfă
58-0007-9 cu Personalul 5735 de Suceava - Cacica
60-1344-5 ce aparţine de CFR Marfă
60-1054-0 ce aparţine de CFR Marfă

11 martie -=- Incursiune în viaţa a doi pasionaţi şi a unui mecanic de locomotivă de FeRoviaRe - Manevră Fălticeni

2009-11-30T08:21:00.003+02:00

Dacă duminică, 9 martie 2008, am călătorit cu un tren format dintr-o locomotivă LDE (60-0664-7) şi trei vagoane 20-57 pe ruta 510, Fălticeni – Dolhasca, marţi, 11 martie 2008, l-am luat pe colegul meu de bancă, Ionuţ, şi am pornit într-o călătorie scurtă până la Dolhasca. Am dorit să călătorim cu Săgeata Albastră, să vedem şi noi… cum e! Pe 11 martie era de serviciu automotorul Desiro 96-2040-2.

Desiro 96-2040-2 în Gara Fălticeni

Trenul cu care avea să pornim a fost P5536, cu plecare din Gara Fălticeni la 10:47. Cu carnetul ştampilat pe anul în curs, am beneficiat de reducerea de 50% acordată elevilor, preţul final ajungând la suma de 1,6 lei pentru o distanţă de 26 de km. Rezonabil, nu? După câteva minute în care ne-am plimbat prin gară şi în jurul automotorului, fotografiindu-l din mai multe unghiuri, ne-am suit, cu o doză de emoţii, în Săgeata Albastră.

Câteva imagini în detaliu cu automotorul german

Postul de conducere al automotorului Desiro

Biletul de tren pentru P5536

10:35
Ne-am aşezat aproape de cabina mecanicului de tren, şi cum uşa era deschisă, am putut auzi despre ce anume vorbeau domnii de acolo. Efectuau proba frânei şi instructorul îi prelucra mecanicului regulamentul de conducere al trenului. Mecanicul „de automotor” se descurca foarte bine în efectuarea ordinelor primite.

Mecanicul, cel care stă pe scaun, primea instrucţiuni de la domnul din stânga sa.

10:45
Cu puţin înainte ca trenul să pornească, instructorul m-a observat şi a închis uşa. În trenul de dimineaţă nu erau foarte mulţi călători, iar ca sa fac o aproximaţie… se aflau în tranzit circa 30 de persoane.

Săgeata albastră, atât la exterior, cât şi la interior, în Gara Fălticeni

10:47
După câteva clipe înainte de plecarea trenului, automotorul dă un semnal scurt şi începem să ne mişcăm spre Dolhasca, ora de sosire fiind 11:31. Vă prezint, în cele ce urmează, călătoria între Fălticeni şi Preuteşti. Cine doreşte să vizioneze câteva peisaje de-a lungul văii Şomuzului sau poate că cei care citesc aceste rânduri au circulat pe ruta Fălticeni – Preuteşti/Dolheşti/Manolea/Dolhasca, sunt sigur că o să revadă câteva imagini care să le trezească amintiri.

11:31
Am poposit pe peronul Gării Dolhasca şi am fotografiat Desiro-ul, care staţiona pe linia 4. Apoi ne-am îndreptat spre tabela Mersului Trenurilor, să vedem ce trenuri avem de prins. Observăm, totodată, un domn de vârsta a III-a, care măsoară din ochi foarte atent noul tren ajuns de la Fălticeni. Ne-am bucurat că… împărtăşeam, în secret, şi noi, aceeaşi pasiune ca şi dumnealui.

Semnalul de intrare în Gara Dolhasca de pe linia 510

Desiro 96-2040-2 în Gara Dolhasca

11:40
Urma să ajungă în staţia Dolhasca Acceleratul 1752, Suceava Nord – Braşov, la ora 11:45, iar noi ne-am aşezat pe peronul dintre linia 2 şi linia 3, aşteptând trenul ce urma să vie. Înainte de sosirea Acceleratului, am prins două vederi spre Sud, respectiv spre Nord, de la 50 de metri de Gară.

Vedere spre Bucureşti

Vedere spre Suceava

Locomotiva trenului şuieră scurt la intrarea în Gara Dolhasca, pe peron aflându-se doar câţiva călători care urmau să urce sau să aştepte apropiaţi de-ai lor veniţi dinspre Suceava. Fiindcă trenul porneşte din Suceava Nord, staţia Dolhasca nu reprezintă o oprire în care să coboare mulţi pasageri, deoarece principala destinaţie a trenului este Braşovul. Îmi aduc aminte că în 2001, când am fost prima dată în Braşov, am procedat la fel: am luat trenul personal de dimineaţă din Fălticeni, apoi Acceleratul de Braşov. Parcă şi-acum îmi aduc aminte ce frumoase aveau să fie peisajele care urmau să mi se deruleze prin faţa ochilor pe ruta 501 şi magistrala 400. Viteză, vânt, viaducte, viaţă…

EA 752 cu A1752, Suceava Nord – Braşov

11:50
După un semnal lung şi puternic (care m-a şi speriat) al locomotivei electrice 752, vinovată de tractarea lui A1752, urma să aşteptăm sosirea Personalului 5505 din direcţia Paşcani pentru Suceava. Ne-a venit ideea să urcăm pe pasarelă şi să surprindem… „pe sticlă”, cum zicea un prieten FeRoviaR din Constanţa, Stratan, sosirea Personalului.

Vedere de pe pasarela din Dolhasca

După ce Personalul 5505, Paşcani – Suceava Nord, trece cu locomotiva electrică 926 pe sub noi (văzută şi duminică, 9 martie, cu Personalul P5602 de Putna – Iaşi), ne-am grăbit să ajungem în gară să fotografiem convoiul. Însă de câteva zile mă luase un cârcel, iar atunci când voiam să fug, muşchii piciorului înţepeneau şi… i-am dat aparatul lui Ionuţ să prindă plecarea Personalului. Au rezultat două fotografii (realizate de colegul meu) şi o durere aspră de picior.

EA 926 cu P5505, Paşcani – Suceava Nord

12:00
Am lăsat Gara Dolhasca în spatele nostru, implicit şi pe automotorul Desiro 2040 uniclasă cu fotolii albastre, şi am pornit spre barieră, dorindu-mi încă de duminică acest lucru.

Desiro în Dolhasca

Vedere spre Bucureşti

De fapt şi de drept, pe noi ne-au atras semnalele luminoase ale barierei, semn că Personalul P5504, Suceava Nord – Iaşi, avea să sosească în Gara Dolhasca la 12:12.

Trecere la nivel cu calea ferată la Dolhasca

EC 85 cu P5504, Suceava Nord – Iaşi

12:10
Bucuroşi că am prins o locomotivă electrică „bobică” clasa 43, 43-0085-1, am făcut câteva fotografii prin zonă şi apoi ne-am îndreptat spre gară. Nu credeam că personalul va sta mult în staţie, aşa că nu ne-am grăbit. Însă tot mergeam, tot mergeam şi trenul nu mai pleca. Văzând acest lucru, am mărit pasul până când… fiind la 200 de metri de gară, goarna frumoasei domnişoare electrice s-a auzit şi Personalul Suceava Nord – Iaşi a plecat spre destinaţie. Nu mare ne-a fost mirarea când, pe linia 5, staţiona un convoi de marfă. Ne-am bucurat mult de această apariţie.

Trecere la nivel

Mărfarul era compus din locomotiva diesel-electrică cu schemă de vopsire clasică şi cu fluier, 60-1233-0, trăgând şapte vagoane, dintre care: două Eacs-uri umplute cu buşteni, două cisterne cu ulei, două Eacs-uri de transbordoare şi un Gbs.

Desiro vs. LDE

Vagon albastru cu ulei cu cuplă rusească

Vagon crem cu ulei cu cuplă rusească

Vagon de transbordare

Mărfarul din Dolhasca

12:20
În timp ce fotografiam vagoanele cisternă, din nou se vedea verde în direcţia Suceava pe linia 2, semn că trebuia să vină Acceleratul 1931, Galaţi – Cluj-Napoca. Dar surpriză… pe linia 2 urma să treacă IC551, Bucureşti Nord – Suceava Nord, cu cele 3 vagoane Express ale sale, având ca locomotivă – mandarina electrică modernizată EC-1 113 (46-0113-4).

EC-1 113 cu IC551, Bucureşti Nord – Suceava Nord

Câteva minute mai târziu, iată că apare şi A1931, tras de locomotiva electrică 881 (40-0881-9), având în spate 6 vagoane roşii. Mecanicul s-a uitat cam pieziş la mine în timp ce-l filmam, speriindu-mă umpic (cu goarna locomotivei) înainte să plece din staţia Dolhasca.

EA 881 cu A1931, Galaţi – Cluj-Napoca

12:30
A sosit vremea ca să plecăm şi noi. Cumpărându-ne biletele corespunzătoare, ne-am aşezat undeva în capătul trenului şi am început să previzualizăm ceea ce am capturat în cele câteva zeci de minute petrecute în Gara Dolhasca, într-o zi de marţi, 11 martie 2008. Cerul a fost cam înnorat dimineaţa, însă veţi vedea, pe parcurs, că se va termina cu soare. Rezumatul întregii excursii îl puteţi viziona în clipul de mai jos.

Biletul de tren pentru P5535

LDE 1233 cu mărfarul din Dolhasca

13:10
Ionuţ a coborât în halta Preoţeşti, iar eu m-am dat jos la Fălticeni. La intrarea în Fălticeni, am observat că tata încă avea locomotiva în remiză.

În această imagine se observă locomotiva din remiză

Desiro 96-2040-2 în Gara Fălticeni

13:20
În drum spre casă, mi-am zis să trec pe la tata să-l salut şi să-i spun că va avea manevră. Chiar dacă presupun că deja ştia, am vrut totuşi să-i arăt pe cameră vagoanele ce urma să le manevreze. Totodată, am făcut cunoştinţă cu instructorul echipei de manevră TransLink Fălticeni, care mi-a propus o excursie până la Iaşi. L-aş fi urmat cu mare drag, însă dacă tot eram în remiza tatălui, am zis să rămân pe timpul manevrei.

Macazul nr. 4

Macazul nr. 6

Spre remiza locomotivei diesel-hidraulice de 450 de cai, LDH45-389

Muncitorii încă mai lucrau la linia 1 de la KronoSpan

13:30
Tata m-a dus până la poarta de la KronoSpan, prezentându-mi linia nouă care s-a construit aici. Bănuiesc că şi voi sunteţi curioşi să aflaţi despre cea mai nouă investiţie FeRoviaRă concepută la Fălticeni, aşa că ataşez aici fotografiile realizate atunci.

Linia KronoSpan

Platforma de încărcare a deşeurilor lemnoase

Spre remiză, tot pe linia KronoSpan

13:40
Înainte cu câteva minute de a scoate locomotiva din remiză, m-am suit la bord şi am tras câteva cadre cu interiorul cabinei LDH45-389.

Postul nr. 1 de conducere al locomotivei

Postul nr. 2 de conducere al locomotivei

Tabela cu indicatori a locomotivei

Capota mică

Capota mare

13:50
Deoarece nu am urcat de mult timp pe locomotiva roşie a TransLink-ului, am început să am emoţii de îndată ce tata s-a suit şi el în cabina locomotivei. Cu toate acestea, am început să înregistrez paşii pe care-i făcea atunci când scoate maşina la manevră. Până ajunge în Fălticeni mărfarul văzut în Dolhasca în staţie, vă doresc vizionare plăcută la un mic ghid în ceea ce priveşte o locomotivă diesel-hidraulică!

14:00
Înainte de sosirea mărfarului, cele 4 vagoane Eacs de pe linia 3 au fost cuplate cu celelalte 6 de pe linia 4 şi am pornit cu ele spre sabot (sabotul se află la… confluenţa dintre linia industrială TransLinkGrup şi Gara Fălticeni). În timp ce tata îmi povestea despre componentele unei locomotive diesel-hidraulice, Sulzerul 1233 cu fluier original soseşte în Gara Fălticeni.

Mărfarul tras de DA 1233 soseşte în Gara Fălticeni

10 Eacs-uri sunt trase în Gara Fălticeni de către LDH45-389

Am profitat de poziţia bună a locomotivei diesel-hidraulice în spaţiu deschis şi am fotografiat-o ca pe o adevărată divă a Fălticeniului.

Mecanicul (în albastru) şi mecanicul ajutor (în roşu)

LDH 45-389, vedere frontală

LDH45-389, vedere laterală

Capota mare LDH45, detaliu

Semnalul prevestitor şi mărfarul TransLinkGrup

14:10
Se anunţă începerea a câtorva ore de manevră intensă pe liniile zgomotoase ale Gării Fălticeni, aşa că suntem în stand-by, pregătiţi să pornim în gară să lăsăm pe linia 2 cele 10 vagoane Eacs goale, care urmează să fie preluate de Sulzerul CFR Marfă. În gară, tata primeşte ordinul de circulaţie care specifică manevrarea cu vagoanele de ulei cu 5 km/h pe linia industrială de la Pirana. Sulzerul 1233 duce vagonul Gbs aproape de platforma de descărcare de pe linia 6, următoarea operaţiune fiind preluarea celor 10 Eacs-uri de pe linia 2.

Sulzerul 1233

Mărfarul TransLinkGrup (TLG) iese din combinat

Sulzerul 1233 se îndreaptă cu cele 7 vagoane spre ieşirea din Gara Fălticeni

Mărfarul TLG se îndreaptă spre linia 2 a Gării Fălticeni

Desiro 2040 & LDH45-389 & DA 1233, peisaj FeRoviaR

Sulzerul 1233 se îndreaptă spre linia 6 pentru a lăsa vagonul Gbs

Sulzerul 1233 se îndreaptă spre linia 2 pentru a prelua cele 10 vagoane Eacs de pe linia 2

14:40
Locomotiva diesel-electrică de la CFR Marfă, alături de cele 10 vagoane Eacs, 2 cisterne cu ulei, 2 vagoane de transbordare şi 2 Eacs-uri cu buşteni, se deplasează cu cele 16 vagoane spre ieşirea din Gara Fălticeni, urmând ca mai apoi să se întoarcă şi să lase cele 10 vagoane goale pe linia 4.

Manevrantul CFR Marfă dă semnale echipei TLG pentru a dezlega locomotiva de cele 10 vagoane

Sulzerul 1233 se îndreaptă spre ieşirea din Gara Dolhasca

Mărfarul de 16 vagoane este tras pe linia 4

14:50
În continuare, LDH-ul roşu stătea liniştit şi singur pe linia 2, pentru ca mai apoi să primească de lucru: 2 cisterne pentru Pirana şi 2 Eacs-uri cu buşteni pentru ForestFalt. Din informaţiile pe care le deţin, ForestFalt acum s-a orientat către transportul auto, astfel că aceste ultime două vagoane Eacs par a fi ultimele… pentru o lungă perioadă de timp.

Sulzerul 1233 se pregăteşte să vină pe linia 2 cu vagoanele pentru TLG

15:00
După ce între LDE şi LDH a fost un schimb serios de aer, roşcata fălticeniului a lăsat cele două Eacs-uri cu buşteni pe linia industrială TransLinkGrup, urmând să se îndrepte cu celelalte două cisterne spre linia industrială Pirana, via linia 1 a Gării Fălticeni. Odată ajunşi la marcă, a trebuit să aşteptăm ca P5538, format din acelaşi automotor Desiro 96-2040-2, să plece la 15:12. Profitând din nou de ocazie, am tras câteva cadre cu locomotiva şi cu vagoanele-i cu ulei, care sub un cer albastru şi cu nori clari albi, s-a putut evidenţia frumos în peisajul FeRoviaR fălticenean. De asemenea, filmările care au surprins manevra între ora 14 şi ora 15 sunt postate mai jos.

LDH45-389 pe tărâmul peronului Gării Fălticeni, DA 1233 pe linia 4, venind tot spre peronul Gării Fălticeni

Desiro văzut din cabina LDH

Sulzerul 1233 se îndreaptă spre peronul Gării Fălticeni cu cele 10 vagoane goale

Grupa de lucru a TransLinkGrup aşteaptă plecarea trenului personal

În detaliu – mărfar TLG, iar în depărtare – semnal pe liber pentru P5538

Mărfar TLG

New (Desiro) vs. Old (LDH45)

15:20
După ce Săgeata Albastră a plecat, tata porneşte motorul de 450 de cai putere al locomotivei şi plecăm la Pirana cu cele două cisterne, mergând foarte încet, având în vedere curba strânsă şi starea nu foarte bună a liniei de parcurs.

Coborând spre Pirana

15:30
Ajunşi cu vagoanele-cisternă în dreptul rampei de descărcare de la Pirana, am avut puţin timp liber şi am făcut câteva fotografii cu echipa de manevră de la Fălticeni, din care face parte nea’ Costică (mecanic-ajutor) şi tatăl meu(mecanic), precum şi alţi doi bărbaţi, unul fiind şef de manevră şi unul manevrant.

Pe LDH45

Tata la postul de conducere nr. 1

Nea’ Costică la postul de conducere nr. 2

15:40
La întoarcere, tata turează puternic locomotiva pentru a urca dealul şi ajungem la cele două vagoane cu buşteni lăsate pe linia industrială TransLinkGrup.

Panta de la intrarea în Fălticeni, semnal de intrare în gară pe interzis

Cele două Eacs-uri cu buşteni

15:50
Într-o pantă cu unghi mare de declivitate şi cu şina din dreapta dublă, locomotiva ldh45 – 389, împreună cu cele două vagoane roşii umplute cu buşteni, urcă anevoios linia 5 din cadrul complexului TransLinkGrup, cu multe semnale date din pricina a multor treceri la nivel. Apoi m-am îndreptat spre casă după o frumoasă experienţă FeRoviaRă, trăită atât sub linie electrificată, cât şi pe tracţiune hidraulică.

Rampa de descărcare a ForestFalt-ului

Dacă am ales să ies din fabrică pe la poarta I, unde se află şi birourile societăţii ForestFalt, am fotografiat şi locul unde, în urmă cu câţiva ani, staţiona o foarte frumoasă locomotivă cu aburi, un simbol al istoriei FeRoviaRe fălticinene. Din păcate pentru unii, din fericire pentru alţii, locomotiva a fost vândută unor străini (austrieci din câte îmi aduc aminte). Tatăl meu a primit sarcină de la patron să o vopsească, primind recompensă doar câţiva litri de vopsea. Nu cunosc seria locomotivei, iar tatălui îi pare foarte rău că nu a făcut câteva fotografii la momentul potrivit…

Linie de ecartament îngust peste care a stat o locomotivă cu aburi

Maşini văzute şi identificate pe 11 martie 2008:
96-2040-2 cu Personalul 5536 de Fălticeni – Dolhasca

40-0752-2 cu Acceleratul 1752 de Suceava Nord – Braşov

41-0926-0 cu Personalul 5505 de Paşcani – Suceava Nord

43-0085-1 cu Personalul 5504 de Suceava Nord – Iaşi

46-0113-4 cu Intercity 551 de Bucureşti Nord – Suceava Nord

40-0881-9 cu Acceleratul 1931 de Galaţi – Cluj-Napoca

60-1233-0 ce aparţine de CFR Marfă

86-384 ce aparţine de TransLinkGrup Fălticeni

Mulţumesc pentru atenţia acordată dacă aţi avut răbdare să citiţi până aici; sper că v-a plăcut şi vă invit, totodată, cu întrebări/sugestii/critici. Următorul mini-reportaj: 22 martie 2008 - Singurătate printre liniile magistralei 500.

9 martie -=- Ultima plimbare cu trenul Sulzer pe ruta 510 - Dolhasca-Fălticeni

2009-11-30T08:15:00.004+02:00

14:40
Cu o dorinţă nebună de a (re)descoperi Dolhasca, punct FeRoviaR situat pe magistrala 500 la 407,7 km de Bucureşti, am decis să fac o plimbare pe ruta 510, Fălticeni - Dolhasca. Ştiind că voi găsi Sulzerul albastru (care de obicei venea la Fălticeni), am ajuns mai repede în gară şi am prins în cadrul "celor 5 linii" ale fostului complexului ForestFalt, actual TransLinkGrup, în care se aflau 10 vagoane Eacs, goale, care urmau să fie... trimise, cândva... vom vedea noi când... spre Dolhasca... şi aşa mai departe.

Locomotiva diesel-electrică Sulzer 664 staţiona pe linia 3 alături de doi paznici (în patru labe) şi alte trei vagoane 20-57.

14:50
Poate că următoarea fotografie nu prezintă o însemnătate prea strălucită, dar cele două faruri... ştim că în depărtare, sub mrejele nopţii, se văd sub forma unei singure lumini, care, apropiindu-se, se transformă-n două fascicule luminoase. Acest fapt îmi aduce aminte de Tabăra Muncel 2007, o tabără în care m-am simţit în puterea cuvântului - un coleg de tabără!

Vedere spre capătul de linie, respectiv capătul Personalului 5538, Fălticeni-Dolhasca, pe ale cărui osii aveam să mă aflu şi eu timp de 44 de minute.

14:55
Trenul avea un grad de ocupare de aproximativ 40%, fiind duminică şi mulţi studenţi care învaţă la Iaşi optând să călătorească cu acest tren pentru a prinde P5602, Putna - Iaşi. De obicei, trenul fălticenean nu are mai mult de 50 de călători. În gară a fost multă agitaţie, chiar nişte con-etnici de-ai mei fiind prezenţi, petrecând pe un apropiat de-al lor. Deoarece nu aveam carnetul avizat pe anul şcolar în curs (lucru pe care l-am făcut chiar a doua zi, 10 martie, la d-na directoare a Colegiului Tehnic „Mihai Băcescu”, unde îmi doresc să absolv... cu bine, BAC-ul...), am primit un bilet întreg care a costat 3,2 lei.

15:00
Compartimentul în care am călătorit era penultimul din vagon (ultimul fiind mereu ocupat de controlorii de tren), asta pentru a putea fotografia în voie peisajele pe care urma să le parcurg... pentru prima oară cu al meu Canon A550. Sunt mândru de cum m-a slujit până acum. Momentan (9 martie 2008) a ajuns la 5.500 de fotografii. Dacă tot am amintit de compartiment, pot spune, fără a ţine de partea CFR-ului, că era curat, nemăzgâlit şi în care puteam călători foarte bine, aş spune eu.

15:12
Trenul pleacă la ora fixă, şuierul locomotivei fiind lung auzit până în dealurile din apropiere. Un fluier penultim de plecare în 2008 şi poate... pentru totdeauna. Din păcate sau din fericire, rămâne la latitudinea noastră cum vrem să privim lucrurile.

15:25
Pe un drum lin de fier, în care dealurile din preajmă sunt buni prieteni cu râul Şomuz, trenul cu trei vagoane a ajuns în Halta Preuteşti (Preoţeşti, cum apare pe pancarta la ieşirea din haltă), la ora 15:25. Două sălcii se găsesc aici, pe partea stângă, cu a căror crengi umplu de galben fotografia următoare. Un minut mai târziu, după un şuier subtil, trenul porneşte spre următoarea staţie – Arghira, auzindu-se pe fundal sunetul motorului de Sulzer. Comentarii? Da, la faptul că... ceea ce trebuia să însemne refugiul staţiei… nu este decât o căsuţă cu lemne în geam şi în uşă. Am circulat şi pe alte trasee şi am văzut altele mai frumoase decât atât!

Interesant este că nu-ţi ies mereu fotografiile aşa cum doreşti, ca de exemplu în cea precedentă, când domnişoara trece prin faţa aparatului... neanunţat. Nu am nimic cu dumneaei, de aceea i-am dat şi un efect de blur, însă... fotografiile nu ies mereu aşa cum doreşti! Cei care admiră o fotografie bună să fie conştienţi că un număr cu unul sau chiar două zerouri a trebuit să fie consumat cu declanşări pentru a prinde într-o ipostază plăcută subiectul dorit.

15:31
La ora sus-menţionată, trenul a ajuns în Arghira, staţie care înainte era folosită şi ca haltă de mişcare pentru o firmă ce activa în domeniul îmbinării de căsuţe din buşteni din lemn. După un alt minut, în care au urcat aproximativ 20 de călători, trenul porneşte spre următoarea staţie – Dolheşti.

15:39
Ajungând în staţia Dolheşti, un sat mare şi frumos aflat pe Valea Şomuzului, lăsăm în spate un capăt de linie 510. Aici călători sunt puţini, cam 10 care intră în tren, însă mi-a plăcut că era afişat mersul trenurilor pe uşa căsuţei... cu pancarta "Dolheşti" aflată pe ea. Nu înţeleg de ce uşa şi geamul erau acoperite cu lemne, de parcă afară ar fi urşi şi ar vrea să atace oamenii din înlăuntru...

15:45
Trecând deja de jumătatea distanţei dintre Fălticeni şi Dolhasca, implicit şi de intersecţia cu drumul care duce spre... Manâluvka (minutele 7-8-9 din clipul nr. 3), am ajuns în halta Vămeni, unde scrie foarte frumos: “Vă dorim călătorie plăcută!”, “Atenţie la tren!” şi chiar “Bine aţi venit în localitatea noastră!” Mi-au plăcut aceste elemente aparent nesemnificative, dar ştiţi că prin trăirea cu intensitate maximă a acestor lucruri simple apar zâmbetele şi voia bună. Nu mai există lemne pe uşă şi geamuri, ci doar nişte gratii.

15:54
Deja m-am aflat cu două minute înainte de vreme în Gara Dolhasca... Unii spun că... “mulţumesc, Doamne, că am ajuns cu bine!” Într-adevăr, e bine să mulţumim Celui de Sus că suntem vii în orice moment, însă în a călători cu trenul nu înseamnă că vă riscaţi şi viaţa în acelaşi timp. În pofida accidentelor care s-au întâmplat, se întâmplă şi sperăm să nu se mai întâmple, călătoria cu trenul este cea mai sigură dintre toate modalităţile de transport.

Studenţii coboară din trenul Personal 5538 şi aşteaptă P5602 Putna - Iaşi, care va ajunge în Dolhasca la 16:26. Dar până atunci, mă îndrept, lacom aş putea spune, către pasarelă, dorind să admir peisajul de care eram sigur că o să-mi taie respiraţia. Cu toate că nu mă aflam decât la 5-6 m de sol, priveliştea oferită trezea fiori calmi în mine. Se vede un brad... se văd şine... o locomotivă, nişte vagoane, o gară şi o dorinţă de a sta cât mai mult pe loc, să “fotografiez” în suflet ceea ce am văzut/simţit/auzit/mirosit/gustat.

16:00
Locomotiva diesel-electrică cu motor Sulzer aştepta, undeva la 300 de m de gară, semnalul pe liber pentru a putea trece de pe linia 4 pe linia 5, şi apoi să se întoarcă în gară şi să formeze ultimul tren Personal 5537 cu locomotivă Sulzer.

Cu siguranţă e trist, deoarece nu voi mai auzi fluierul/goarna unui LDE dimineaţa la ora 5 sau seara la ora 18, când e linişte şi se aude orice mişcare la 2 km depărtare. E trist... Şi ce frumoase erau dimineţile când lucrai la ceva anume şi auzeai... şi apoi te întrebai: “oare chiar am auzit?” Da... am auzit. Ei... acum nu se mai aude!

În continuare vă prezint dispoziţia liniilor din gara Dolhasca, alături de un peisaj uşor observabil... şi demn de apreciat gândul celor care au dus la construirea... acestei căi ferate, care datează din anul 1869.

Linia 6 şi Linia 7

Linia 5

Linia 4

Linia 3

Linia 2

Linia 1 & fosta linia 1a

Se observă, atât lângă linia 6, cât şi lângă linia 1, existenţa unor linii... din trecut, însă în prezent dezafectate. Pe linia 6 şi linia 7 încă mai staţionează câteva vagoane albastre (10 la număr pe linia 6) în care vieţuiesc câţiva muncitori.

16:08
Iată că Acceleratul 1932, Cluj-Napoca – Galaţi, a ajuns în gara Dolhasca la ora sus-menţionată, având ca locomotivă de tracţiune pe EA 881, vagoanele fiind 5 de clasa a II-a şi unul de clasa 1 (19-56 004-9 – Salon Alee), acesta fiind poziţionat la mijloc. Locomotiva a venit cu perdeluţe, având elementele de sub caroserie atent vopsite. Cu pantograful ridicat, la 16:10, pleacă Acceleratul de Galaţi.

16:15
Pe linia 6 staţionează 10 vagoane, presupun că înainte erau folosite pentru transportul de persoane. Unele au boghiuri pe 2 osii, însă altele sunt şi cu doar o singură osie pe boghiu.

16:20
Călătorii, unii dintre ei aşteptând să pornească o călătorie spre Iaşi, alţii spre Timişoara, iată că în câteva minute trebuia să ajungă două trenuri. Linia a doua avea drum liber cu două becuri galbene şi direcţia Vereşti, însă atenţia mi-a fost îndreptată spre Paşcani, de unde va fi venit Acceleratul 1765, Iaşi - Timişoara Nord. Îmi pare rău că nu i-am identificat locomotiva, dar presupun că a fost EA 86. Oricum, trenul avea şase vagoane, dintre care unul a fost la clasa I. Oprirea în staţie a fost una de tip specială, scârţâitul de la sfârşit asurzind, puţin, urechile; eveniment pe care un pasionat s-ar bucura să-l audă/vadă.

16:27
Personalul 5602, Putna - Iaşi, a intrat în gară pe linia 3, mulţi studenţi urcându-se în el pentru a ajunge în Iaşi. Mi se pare o alternativă economică şi eficientă de a ajunge din partea Sucevei la Iaşi cu acest personal. Un tren de succes, aş spune eu – P 5602. A fost tras de locomotiva EA1 926, având în componenţa sa 5 vagoane, dintre care primul de la locomotivă era de clasa I. Goarna locomotivei a sunat scurt la 16:29, când Personalul a plecat spre Iaşi.

16:30
Deoarece primul tren avea să ajungă la 17 şi câteva minute, vorbind cu colegii mei RRT-işti, iubitzel şi mardaryroby, am purces la “scanarea” dispoziţiei liniilor din Gara Dolhasca. Privită de sus, ar arăta foarte interesant. Am luat la pas gara, am mers pe lângă clădirea impiegatului de mişcare şi am ajuns până la o (fostă) staţie de descărcare din apropiere.

16:35
În spate am lăsat Sulzerul 664, iar în faţă am zărit o clădire înaltă, pe care scria SC MOPAN SA Moara Dolhasca. Se mai observă o staţie foarte scurtă de descărcare sau de aşteptare, linie care se termină undeva la 50 de metri de acolo.

16:40
Şina e într-o condiţie bună – din câte se vede – iar un indicator care arată că în stânga nu mai există linie electrificată, stă ţanţoş în poza de mai jos. O întoarcere la 180 de grade şi au ieşit câteva fotografii care sper să vă placă, unele arătând drumul spre Suceava, iar celelalte - spre Paşcani. Am pozat şi “locul” când linia o ia spre Fălticeni, peisajul parcă ar fi extras dintr-o zonă... depărtată de civilizaţie, dar cu amprenta căii ferate.

16:45
M-am îndepărtat de calea ferată pentru 20-30 de metri, urmând să ajung pe stradă. Îmi place mult cum strada, separată de câţiva zeci de metri de calea ferată, oferă o privelişte frumoasă către catenară. Apoi am ajuns în faţa gării din Dolhasca, care este cam murdară în partea din stânga, dar sperăm că o dată cu campania electorală să se reglementeze situaţia ei. În schimb, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre faţada către linia ferată, deoarece, aşa cum puteţi vedea şi din fotografii, aspectul este îngrijit şi oferă o impresie bună celor care intră sau ies din această gară.

16:50
Am ajuns pe peron, remarcând, din nou, semnalul pe liber spre Vereşti. Semn că Rapidul 751, Bucureşti-Nord – Botoşani se apropie în staţie, sosirea lui fiind anunţată la 17:03. Îmi îndrept privirea către cer, prin prisma catenarei observând un albastru de cer cum rar îţi este dat să vezi.

17:00
La 17 ore trecute fix, la megafon s-a anunţat sosirea Rapidului 751, care va sosi în staţie pe linia 2, cu o locomotivă pe care n-am remarcat-o, însă care avea lămpile de semnalizare aprinse. 10 vagoane, dintre care al treilea de la locomotivă – clasa I – păreau îngrijite, la toate geamurile văzându-se perdeluţe. Spun asta deoarece în alte trenuri nu prea mai există un astfel de accesoriu – perdeluţa. La 17:04, trenul a plecat cu un demaraj puternic.

17:05
După ce a plecat Rapidul de Botoşani, câţiva pasageri s-au urcat în trenul Personal 5537, Dolhasca – Fălticeni, plecarea lui fiind la 17:20. Semnalul de ieşire din gara Dolhasca care corespunde liniei 3... lucea cu o lumină verde. Am verificat pe mersul trenurilor: trebuia să vină trenul Personal 5537, de la Paşcani... De data aceasta, direcţia nu corespundea. Surpriză – deci! Urmând ca numai după două minute să aud o goarnă de locomotivă care se apropie în viteză. Pun aparatul pe REC, ca după numai un minut şi câteva secunde să-i dau STOP. Între timp a trecut R 755 cu mandarina EC1 113, modernizată. Momentul a fost cât se poate de superb, trenul trecând cu viteză foarte mare prin gară.

17:15
Semnalul de ieşire din gara Dolhasca de pe linia 2 către Suceava este pe liber cu două becuri galbene. Se anunţă sosirea personalului – calitatea sonorizării cam lăsând de dorit.. însă pentru cine e atent, se înţelege – P 5507, Paşcani - Suceava Nord. Trenul a fost tras de două electrice, aşa cum este tras de obicei, numărul de vagoane fiind de 4, toate la clasa a II-a. După alte două minute, compresoarele locomotivelor pornesc şi îşi duc pasagerii către Suceava. Nu am observat foarte mulţi care să urce sau să coboare în Dolhasca.

17:20
Plecarea din Dolhasca... a survenit şi trebuia să mă urc în ultimul vagon. Am părăsit cu tristeţe gara şi încep, aşa cum mi-am propus, să fotografiez linia 510 cap-coadă, având în vedere că la venire am optat să filmez. Doamna controlor de tren mi-a compostat biletul şi apoi am început să-i dau drumul la treabă. Vă doresc vizionare plăcută la traseul 510, Dolhasca – Fălticeni, ultima călătorie a Personalului 5532, Dolhasca – Fălticeni, cu o locomotivă CFR Călători Sulzer.

18:00
Ajuns la destinaţie, încadrez nepotrivit ultima Sulzer CFR Călători care a venit la Fălticeni în 2008 şi nu numai... Mecanicul ştia că va fi ultima lui cursă, iar dacă aţi urmărit clipurile, aţi putut observa că apăsa lung pe butonul care declanşa goarnele, semn că... poate... undeva în sufletul său, a existat acest regret. Poate că i-a plăcut traseul, poate că i-a plăcut să limiteze viteza atunci când a trebuit, poate că i-a plăcut să salute “nebunii” care i-au făcut poze stând pe scaunul de mecanic, poate i-a plăcut... să fie mecanic de locomotivă. Am vrut să vorbesc cu dumnealui, poate reuşeam să-mi răspundă la câteva întrebări cu privire la meseria sa, dar am fost cuprins de timiditate şi... am ajuns să pun punct (şi virgulă) acestui mini-reportaj.

10 martie, 13:16
Trenul Personal 5535 ajunge în Fălticeni la 13:15, sub forma unui sunet de motoare diesel, având ca principal personaj automotorul Diesel Desiro 96-2040-2. Ramă Diesel cu care aveam să ne plimbăm, împreună cu al meu coleg de bancă, Ionuţ, pe 11 martie, până la Dolhasca şi înapoi.

///

Maşini văzute şi identificate pe 9 martie 2008 & 10 martie 2008:
60-0664-7 cu Personalul 5528 de Fălticeni - Dolhasca

40-0881-9 cu Acceleratul 1932 de Cluj-Napoca - Galaţi

41-0926-0 cu Personalul 5602 de Putna - Iaşi

96-2040-2 cu Personalul 5535 de Dolhasca - Fălticeni

2 martie -=- De veghe în lanul... de linii ferate ale fostului METADET

2009-11-29T21:54:00.000+02:00

Într-o duminică frumoasă de 2 martie 2008, am luat bicicleta din dotare (care m-a servit cu demnitate mai bine de şapte ani de zile) şi am purces, iniţial, la o plimbare spre ieşirea din Fălticeni spre Suceava, ca mai apoi să mă întorc în zona... cunoscută şi pe 24 februarie – fosta CHIMIE Fălticeni, cunoscută şi sub numele de METADET – bomba Fălticeniului., zonă situată la ieşirea din Fălticeni spre Dolhasca.

Ne întâlnim cu un Honda Accord, model care mi-a atras atenţia în ultima vreme. Având în vedere că a obţinut locuri fruntaşe în testele de durabilitate, personal mi-aş dori să deţin o astfel de maşină. Dar în rest, optez pentru bicicletă sau transport în comun sau... chiar "pe jos".

Honda Accord

De pe E85 se vede frumos releul de televiziune aflat la câţiva km de Suceava. De acest reper mi-a spus tata când eram mic, iar de-atunci spun tuturor despre el. Caracterizează zona şi... te poţi orienta rapid prin teritoriu!

Releul de televiziune
Ne apropiem, de acum, în zona numită înainte "Chimie", mai apoi METADET. De pe stradă se poate observa un turn foarte înalt, care străjuieşte deasupra unei clădiri albastre (îngrijite, cât de cât), însă tot ce urmează după ea se rezumă la cărămidă, fiare, tablă şi deşeuri.

Ce-a mai rămas la Chimia Fălticeni...

14:45 Am ajuns la intersecţia căii ferate cu drumul care duce spre Ţarna Mare, fotografiind Crucile Sfântului Andrei, ale căror culori, galben şi roşu, atrag atenţia asupra zonei. Mai apoi, avem o privelişte a dealului pe care urcă personalul de Dolhasca-Fălticeni, precum şi o altă vedere spre Preuteşti. Crucea din fier de lângă calea ferată şi şosea marchează un accident de care nu ştiu să văd spun prea multe.

...spre Ţarna Mare
Crucea Sfântului Andrei
Spre Preuteşti, Dolhasca
Spre Fălticeni

14:50
În continuare, se observă un teren mai ridicat faţă de linia ferată, zonă deluroasă pe care o voi parcurge şi eu. Am dat doar de balastru, stâlpi de beton şi pe ici-pe colo: arbuşti. În partea stângă îşi aveau sediile diferite societăţi comerciale, care se pare că au activitate în zonă. Fiind duminică, n-am putut observa decât nişte paznici (în patru picioare).

Intrare pe tărâmul Chimiei Fălticeni

Ne-am apropiat de punctul forte al întâlnirii noastre, iar peisajele cu pricina vi le prezint în cele ce urmează. Menţionez că aici, acum 10 ani, existau multe căi ferate pe care parcau vagoane încărcate cu diferite substanţe chimice folosite la producerea detergentului sau a plexicului.

...spre Fălticeni

15:00
După survolarea zonei înalte, am urmat calea ferată şi am călătorit pe iarba verde de lângă gardul de beton. Iazul se vedea frumos şi aştepta pescarii să-şi vâre bota-n baltă.

Iarbă verde... peste un covor gri de amintiri

Ne-am aflat în faţa semnalului prevestitor, ca mai apoi să mă apropii mai tare de METADET. Se văd tranşee în miniatură, acoperite cu licheni, semn că aici a existat (şi) cale ferată.

Vedere spre Preuteşti, Dolhasca
Semnalul prevestitor al semnalului de intrare în Gara Fălticeni
Introducere...
Urme...

"Memorialul durerii" se numea emisiunea pe care o urmăream când eram mic, pe TVR1, sârma ghimpată din imagine trimiţând express la producţia difuzată la televizor, în trecut. E trist... cum spunea un prieten cu aceeaşi pasiune ca şi a mea, cortexedge. E trist pentru că o fabrică în care intrau peste 1.000 de oameni zilnic, acum n-a ajuns decât patria hoţilor şi-a câinilor (şi a unui pozar, din când în când). După câteva cadre trase, am mers pe nişte urme de maşină aflate în imediata aproapiere a căii ferate. Privind înapoi, spre Preuteşti, observăm un cer albastru şi un început de primăvară... liniştit.

"Memorialul tardiv al durerii"
Înaintând spre fabrică
Peisaje adiacente METADETului

Se vedea un IFRON şi un alt vehicul mic de transportat materiale, totodată, în faţa lor, aflându-se un schelet de bloc înalt, prin care vântul îşi făcea trecerea scoţând sunete ciudate şi înfricoşătoare.

Rămăşiţe... care încă trăiesc prin amintirile oamenilor de aici

Am ajuns şi în faţa faptului, înaintea mea venind un zgomot urât, provocat de tăieri de tablă. Mă uitam în gol, dar nu vedeam pe nimeni. Să fi fost vântul cel care îşi făcea de cap?

Privire unghiulară... timidă

În timp ce urmăriţi imaginile care urmează, vă precizez că acest Combinat Chimic de la Fălticeni se dorea a ajunge al doilea producător de polimetacrilat de metil din ţară, după Copşa Mică, tot în aceeaşi unitate existând o staţie de descărcare de păcură pentru încălzirea oraşului.

Gri... şi uriaş

15:10 Am continuat să mă deplasez de-a lungul liniei 510, în stânga mea zăcând foarte mulţi stâlpi din beton, sunt curios ce se va întâmpla cu ei. Tot urcând spre deal, curba liniei sus-menţionate a fost suplimentată cu un strat nou de pietriş. Încet-încet, am ajuns şi în dreptul staţiei de descărcare a păcurei. Din păcate, acum au rămas doar ruine, îmi pare rău că nu am fotografii vechi să vă prezint ce multe linii au existat aici. Acum puteţi observa, aşa cum observ şi eu, doar traversele din beton.

Linie îngrijită
Confuzie... Ruinare...
Linie dezafectată
Pe aici veneau vagoanele cu păcură

Aici este o inimă a două căi ferate, iar în spate CHIMIA şi un canal de lucru. Biserica de la "Grădini" se învecinează cu această uzină, clopotele ei auzindu-se, mai ales, atunci când vin ploi cu tunete.

Fostă inimă a unor căi ferate ce duceau spre Gara Fălticeni
Staţia de descărcare a păcurei
Două cazane mari şi un turn înalt de evacuare
Biserica de la "Grădini"

15:15
Cabina acarului era pustie (mă mir cum mai stătea în picioare), dar imaginea prezintă o vedere generală a ceea ce a fost, înainte, acest complex feroviar. Ziua, noaptea, mecanicii din zonă erau datori să ducă şi să aducă vagoane cu păcură necesară încălzirii oraşului, care mai târziu s-a dovedit a fi defectuoasă şi fără profit.

Pe aici treceau locomotive...
Pe aici lucrau acari...
Pe aici era activitate...
Oase au mai rămas... atât... pe aici

M-am despărţit de această zonă neagră a Fălticeniului şi am urcat spre semnalul de intrare al gării, cu iazul în dreapta şi cu depozitul de fier vechi în stânga. M-am întâlnit, între timp, cu P5538, tren compus dintr-o locomotivă diesel-electrică Sulzer de 2100 cai putere şi împreună cu cele două vagoane ale sale, plecând pentru penultima duminică din Fălticeni.

P5537, Fălticeni-Dolhasca
Acum se merge pe jos, însă înainte se circula FeRoviaR
Iazul Şomuzul Mare, în dreapta
Se observă semnalul de intrare în Gara Fălticeni. O dată plecat trenul de după-amiază, semnalul mecanic ia poziţie de liber pe linie abătută cu viteză redusă.
Vedere spre ultima zvâcnire de inimă a căii ferate

15:20
Da-da, depozit de fier vechi şi veţi vedea în continuare dispoziţia şinelor în acea zonă. Multe dintre bucăţile care formează gardul de ciment sunt umplute cu graffiti.

Graffiti
Depozitul de fier vechi din Şoldăneşti

Cele două linii ferate care coboară din gară ajung să se despartă în dreptul intrării depozitului de uleiuri pentru maşini, depozit cu numele de Pirana Trading. Linia 510 îşi continuă drumul, pe când linia industrială se împarte de două ori în două, prima dintre linii ducând spre Pirana, iar apoi a doua - spre depozitul de fier vechi. Ultima ramură rămasă se termină brusc, urmând să se vadă începtul unei căi ferate cândva funcţionabile.

Despărţirea spune totul... Rămâne doar o chestiune de timp până la uitarea definitivă

Vă mai pot spune că linia de la fier vechi nu mai este folosită, în schimb cea de la uleiuri - prin persoana juridică a firmei Pirana Trading... pot spune că reprezintă unul dintre cei câţiva agenţi comerciali care sprijină transportul feroviar din Fălticeni. Începând cu 1 iunie, va intra şi Kronospan pe pistă, firma dorind să aibe mărfarul propriu cu 20 de vagoane de deşeuri lemnoase pe săptămână. Lucru îmbucurător pentru... cei care lucrează în acest domeniu în Fălticeni.

Şi totuşi, se circulă!
Dreapta... operaţional, stânga, drum închis
Peisaj FeRoviaR Fălticenean
Spre Gara Fălticeni
Un camarad FeRoviaR m-a întâmpinat la părăsirea acestor locuri.

29 februarie -=- Excursie FeRoviaRă între Suceava Vest(Şcheia) şi Suceava Nord (Iţcani)

2009-11-29T21:50:00.000+02:00

Era 29 februarie... dimineaţa. Zi foarte frumoasă de vineri, în care aproape toată lumea muncea şi noi (a fost şi Ionuţ împreună cu mine, el fiind colegul meu de bancă/clasă). Ne hotărâsem să parcurgem linia ferată dintre Suceava Vest şi Suceava Nord. Sigur vă-ntrebaţi... "Şi cu şcoala ce aţi făcut?" Uite bine... ne-am învoit. Să stau la fizică (cu toată că îmi place mult şi o respect pe d-na mea profesoară) şi să aud pe unii dintre colegii mei care fac gălăgie? Nu. Peste câteva luni voi pleca definitiv (sau nu) de pe aceste locuri şi mi-aş dori să nu regret mai târziu pentru ce n-am făcut.

Intrare în Suceava

09:30
Am găsit o ocazie care ne-a adus rapid la Suceava. Ne-am oprit la staţia "spital", iar apoi am pornit, uşor, spre Suceava Vest sau Şcheia. Întâlnindu-ne cu un excavator care lucra la operaţiunile de înlocuire a unor tuburi de apă (galben fiind, veţi vedea că tot un acest tip de excavator ne-a periclitat traseul mai târziu), a trebuit să mergem pe stradă mai multe sute de metri.

Calea Obcinilor

09:35
Cum suntem fani ai automobilelor şi tot ce ţine de tehnică, am fotografiat maşinile care stăteau expuse la showroom-urile de pe Calea Obcinilor, şoseaua pe care am mers şi marţi, 26 februarie. Este tranzitată de foarte multe maşini/TIRuri, dat fiind că poartă numele de E576. Sunt mari probleme în ceea ce priveşte starea drumului de aici, dar nu asta ne intereasează pe noi.

Ssang Yong Actyon

Land Rover Freelander

Mercedes-Benz SLK 200

09:45
Înainte să vedem gara Şcheia, am auzit un Desiro în care pasagerii ce voiau să ajungă într-o staţie pe ruta 502 (Suceava – Gura Humorului-Oraş – Vama – Câmpulung Moldovenesc – Mestecăniş – Vatra Dornei – Vatra Dornei Băi) erau în Rapidul 857. În fundal se observa intrarea în comuna Şcheia şi podul peste râul cu acelaşi nume.

Ajunşi în Gara Şcheia, am observat o suită de muncitori de la CFR Infrastructură şi lucrau la întreţinerea podului peste şoseaua de centură a Sucevei. Nu am putut parcurge podul deoarece... nu am vrut să atragem nici atenţie şi nici alte vorbe. Am stat puţin prin gara Suceava Vest, apoi... cam supăraţi, am pornit... înapoi. Pare stupid, dar aveam intenţia să mă întorc acasă.

Gara Şcheia

Podul peste E576

10:00
(Aparent) singura noastră soluţie a fost să mergem în dreapta podului, tot înainte, deoarece era loc. Însă aşa cum vă spuneam, un excavator galben lucra de zor în acea zonă, mie iar fiindu-mi frică de a nu atrage atenţie, Ionuţ a insistat să trecem pe lângă. Am refuzat. 5 minute mai târziu...

Excavatorul buclucaş

10:05
...eram la câţiva metri de râul Şcheia, ideea salvatoare venind tot din partea colegului meu care a propus să mergem de-a lungul râului. Zis şi făcut. Am făcut pe-a Tarzan când am traversat râul spre a ajunge pe linia CF, eu chiar călcând cu un bocanc în apă, însă ne-am continuat, bucuroşi şi glumeţi, drumul. Era frumos pentru cei de acolo care aveau case în inima pădurii. Tot aceşti gospodari aveau şi nişte dulăi mari care, spre fericirea noastră, erau închişi în cuşti mari.

10:10
Triumfători pentru că am ajuns, în cele din urmă, ne întâmpină un mărfar tras de o electrică EA clasica cu circa 40 de vagoane GBS plus alte patru containere.

Ne-am deplasat pe lângă linie (şi nu pe linie), deoarece era un drum noroios pe care am mers cu silă, dar decât pe CF, mai bine cu bocancii murdari (care se pot curăţa ulterior). Locul în care am luat contact cu linia a fost fotografiat faţă-spate şi aşa urmează să facem şi în continuare. Pentru cine cunoaşte bine semnalizarea CFR, rog să-mi spună ce reprezintă acel pătrat alb cu trei dungi orizontale. Noi n-am ştiut.

Calea ferată, între Şcheia şi Iţcani

10:20
Tot mergand, am auzit un şuier de goarnă de electrică, astfel că urma să vină Personalul 5704 ce a circulat de la Ilva Mică şi urma să ajungă la 10:30 în Suceava Nord. Avea electrica 871 şi patru vagoane, convoi care a luat-o frumos printre dealuri, ecoul fiind unul de excepţie!

În continuare, observăm o şerpuire a căii ferate, observabilă atât în filmul ataşat, cât şi în următoarele imagini. Impresia este una deosebită, iar atunci când trece un tren, peisajul devine foarte interesant.

Trenul vine, şerpuieşte...

10:25
Şerpuirea de care vă vorbeam a fost parcursă încetişor, la un moment dat oprindu-ne şi fotografiindu-ne cu frumosul peisaj pe care... natura ni-l oferea. Din păcate, se pot observa şi multe-multe gunoaie depozitate de-a lungul pârâului Şcheia, însă mi-au plăcut arborii care încă mai erau pe poziţiile lor, observându-se tranşee abrupte. Pământul o cam ia la vale, însă terasamentul căii ferate este bine întreţinut, viteza de parcurge ridicându-se sau chiar depăşind 80 km/h, chiar am verificat acest lucru, parcurgând terenul şi cu trenul (pe 30 aprilie 2008).

Pământul o cam ia la vale...

Lecţie de geografie: exemplu de pârâu meandrat

Ionuţ şi peisajul splendid de sub Şcheia

10:30
Înainte de a ajunge la podul peste pârâul Şcheia, am mers de-a lungul versantului pe o potecă special amenajată. Şi cum oaspeţii nepoftiţi nu sunt bine primiţi, ne-am situat în postura în a fi urmăriţi - vizual - de câţiva câini care aparţineau de o stână din apropiere. Însă, încrezători în sine, ne-am spus că atunci când suntem mai mult de doi, deja patrupedele o să ne privească - doar atât şi nimic mai mult - suspicios.

Infrastructură CFR şi nimic mai mult, decât natură

Apoi, eram în faţa unui peisaj foarte frumos, păduri de foioase întreţesate cu conifere, respectiv mesteceni. Sau cel puţin aşa credeam că sunt, având în vedere că tulpinile lor aveau coaja albă. Locul respectiv a fost tare primitor, iar podul l-am parcurs în rapiditate, realizând câteva fotografii în grabă şi cu atenţie. Apa pârâului Şcheia era verde şi pe marginea ei se aflau cranii de animale, pungi din plastic şi alte deşeuri. Sper ca a mea colegă din tabăra Muncel 2007, Mădălina, să reuşescă la Facultatea din Cluj la secţiunea de Protecţie a mediului şi să cureţe - din punct de vedere ideologic - toată această frumoasă zonă a Sucevei. Sau cel puţin aşa ni s-a părut nouă... că e frumoasă!

Spre... stână

Pe un versant al dealurilor din comuna Şcheia

Fiţi atenţi la cele două siluete din stânga-sus

Codri... calea ferată... podul de calea ferată...

Mai aproape de... codrii... calea ferată... podul de calea ferată...

Protejaţi natura!

Podul - la prima vedere - arată bine şi întreţinut, iar cărămiziul/nuanţa de roşu specifică şinelor şi traverselor, alături de verdele arborilor coniferi de acolo, a creat o imagine care mie îmi place mult.

Podul peste pârâul Şcheia

De la baza podului, vedere spre Iţcani

De asemenea, nu am ratat ocazia de a face fotografii alături de podul feroviar. Ne-am asigurat că nu se aude ţipenie de locomotivă şi am tras, rapid, câteva cadre. În partea stânga aveam comuna Şcheia, iar în partea dreaptă - codri comunei Şcheia.

Ionuţ... războinicu' K33 (cine ştie jocul Triburile, deja i s-a făcut rău la auzirea numelui)

Mi-s eu, da-da-da!

În stânga sat...

... şi dreapta pădure.

10:35
Am părăsit podul şi calea ferată, luând-o pe cărările de lângă... stâlpii de catenară, terasamentul şi căile ferate române. Secţiunea parcursă de noi este foarte scurtă în raport cu... alte distanţe între staţii, dar chiar şi aşa, impresiile au fost, sunt şi vor fi frumoase cu privire la începutul liniei 502 (Suceava - Păltinoasa - Vama - Floreni - Ilva Mică).

Spre Suceava Vest!

Oamenii lucrează... şi noi ne plimbăm

Piatră de hotar

Tot spre Suceava Vest!

Se observă aglomeraţia pe drumul care leagă Obcini de Iţcani prin comuna Şcheia, dar nu acelaşi lucru putem spune despre linia dintre Suceava Vest (Şcheia) şi Suceava Nord (Iţcani). Între 9:50 şi 10:40 nu am prins decât două trenuri, un convoi de marfă şi un personal de Ilva Mică.

Şoseaua E576 din comuna Şcheia

10:40
Realizam ultimele imortalizări înainte de a părăsi - pentru scurt timp - relieful format de calea ferată. Urma să coborâm pe partea stânga a şoselei, continuându-ne drumul spre Iţcani. Nu am mers pe CF, cum am dorit iniţial, sentimentul lipsei de curaj tronând asupra mea în acele momente. Am putea spune despre drum că este foarte periculos, unii şoferi riscându-se în depăşiri cu limită de vizibilitate de 50-100 de metri, lucru care... nu duce deloc la bine. Multe complexuri comerciale se găsesc pe această partea stângă a carosabilului (partea stânga cum mergi spre Iţcani), dar voi reveni la acestea la momentul potrivit, într-o altă plimbare.

Vedere spre Suceava Vest

Peste calea ferată

Jos, la nivelul şoselei

Gunoi... unde e spiritul civic?

14 martie...

10:45
Aceeaşi poveste, gunoaie peste gunoaie pe marginea drumului. O căruţă ca cea în imagine deja trecuse de curbă, fiind depăşită - tot în curbă - de o coloană de automobile. Vă puteţi imagina ce se întâmpla dacă se ivea un TIR din partea opusă?

Căruţa buclucaşă, pe drum european

E576

Intersecţie de drumuri la Iţcani

10:50
Am lăsat traseul de cale ferată în spate, urmând ca pe Ionuţ să-l conduc la Gara Iţcani, gară care o vede pentru prima dată. Nu arată foarte bine pe dinafară, nici pe dinăuntru, dar aceasta este situaţia.

Spre Burdujeni/Iţcani

Spre Şcheia

11:00
Apoi, am trecut peste podul de pe râul Suceava. Pescarii stăteau cu undiţele întinse, aşteptând peştişorul de aur. De asemenea, peisajul este frumos, malurile apei fiind frumos străjuite de pădurea din Iţcani.

Râul Suceava, curgând dinspre Nordul Moldovei

Râul Suceava, spre Sud

De aici se vede foarte bine Pădurea Iţcani

11:05
Încet, încet, am parcurs strada Aurel Vlaicu şi am auzit primele şuiere de locomotive.

Spre Iţcani via strada Aurel Vlaicu

11:10
În continuare, vă invităm să vizionaţi un clip cu ce activitate a fost, la nivelul unor călători pasionaţi de FeRoviaRe, pe traseul Suceava Vest-Suceava Nord, între 9:50 şi 11:10. Puţin, nu? Dar puţin câte puţin şi se face lac. Braşoveanca EA 801 pleca grăbită la 11:10 cu Acceleratul 1752 de Suceava Nord - Braşov, având în spate patru vagoane.

Înainte de a lua microbuzul spre Obcini, am mers pe lângă gară şi am surprins plecarea Personalului 5504 Suceava Nord – Iaşi, urmând ca mai apoi să fotografiem plugul albastru.

P5504 Suceava Nord - Iaşi pleacă în jurul orei 11:25 din Iţcani.

Vestitul plug de la intrare în Iţcani

Totuşi, la 11:30, pentru a încheia ziua într-un mod optimist (eram cam supăraţi... de fapt nici noi nu ştiam de ce, mai mult eu am fost cauza supărării datorată faptului că am fost cam molatic în ultima zi de iarnă din februarie), ne-am întâlnit cu LDH 89-0068-0. Eram sub pasarelă când... Ionuţ observă mastodontul albastru. Ne-am oprit, am surprins momentul şi apoi am plecat spre casă. Spre deosebire de plictiseala de la şcoala în care nu prea, noi, elevii, nu avem activitate, am petrecut, alături de colegul meu, nişte momente interesante.

Sper că v-au plăcut imaginile şi promit să revin cu noutăţi. Mulţumesc pentru atenţia cuvenită pe care aţi acordat-o citind rândurile mele, finalizând spunându-vă că nicăieri în lume nu există un transport mai sigur decât cel feroviar. Stă - poate - cam prost la capitolul viteză, stă - poate - cam prost la capitolul confort, însă dacă aţi şti cum decurge viaţa unui mecanic de locomotivă, nu s-ar mai face atâtea reportaje defăimătoare şi înjositoare cu motivul: CFR. Veţi spune... cum în alte ţări se poate un transport mai confortabil, şi la noi nu? Călătoriţi, vă rog frumos, pe rutele 502, 514, 515, 510 şi vă aştept cu comentarii.

Maşini văzute şi identificate pe 29 februarie 2008:
40-0871-3 cu Personalul 5704 de Ilva Mică - Suceava Nord

40-0801-7 cu Acceleratul 1752 de Suceava Nord - Braşov

89-0068-0, văzută izolată

26 februarie - Lucrare la chimie... să se afle compoziţia oxidului de fier

2009-11-29T21:38:00.005+02:00

Iată cum uneori ai de făcut o sumedenie de lucruri aparent folositoare (BAC, teme) şi îţi mănâncă mult timpul vieţii (care, conform teoriei de schimbare a polilor magnetici care va avea loc în 2012, timpul se scurge incredibil de repede), m-am hotărât să repornesc suita de mici povestiri cu privire la mini-aventurile prin gările judeţului Suceava (deocamdată. Şi spun deocamdată cu o tărie de fier).

Dacă duminică, 24 februarie am luat la pas gara Fălticeni, viitoare haltă de mişcare, pe 26 februarie m-a prins un dor nebun de Suceava, strângându-se cam o lună şi jumătate. Numai bine că s-a potrivit cu o lucrare la chimie... şi-aşa că nu mi-am învăţat. Marţi am ore de la 9 (între 7 şi 9 se face franceză şi biologie pregătire pentru BAC, ori eu nu dau la obiectele acestea); pe la 9.10 mă întâlnesc cu mama şi mă-ntreabă: "Dar nu e cam târziu?" "Lasă că ajung eu, mamă."

Ştii... nu-i frumos să minţi, însă nu-mi place să fac oamenii să se îngrijoreze din pricina mea. Deşi ai o mare responsabilitate că dacă păţeşti undeva ceva... cucu mai ştie unde-ţi mai rămân oasele. În fine...

Am pornit cu hotărâre pe strada Sucevei, şi nu pe Beldiceanu, stradă a cărei locaţie se află şcoala mea, şi am servit o Dacie venită dintr-o comună alăturată. Era pe GPL. Se simţea ce greu urca dealul de la Cumpărătura. Ajungem noi frumos în Mărăşeşti... cu trei lei munciţi şi răs-munciţi (căci 4 se dă acum, dar SE dă, nu înseamnă că trebuie să şi dau) şi pornim cu un Maxi spre... Burdujeni.

Dap... tocmai am aflat cu stupoare că nu mai găsesc filmarea cu pricina... OF! Dar să trecem peste acest moment... OF! Totuşi, am găsit un clip dintre Bethesda şi Gară... deci tot e bine. Cauza a fost că fişierele mai mari de 512 MB nu se copie de pe cameră pe card şi... să aveţi habar de asta în caz de nu ştiaţi. Eu dăunezi am aflat. (Hurray... am găsit filmarea, era ascunsă pe altă partiţie.)

http://www.youtube.com/watch?v=JCul2EigF0c

http://www.youtube.com/watch?v=jPZ_5sPBkmA

Gara... Burdujeni...roşcată-cărămiziu ca de obicei... am luat-o dintr-o parte în alta şi am descoperit că are o lungime de 140 de paşi (deci şi de metri, cred). Nu am ratat ocazia de a-i studia din nou elementele de arhitectură care... alături de acele "felinare" negre îi dau un aspect aparte.

Drăguţ din partea domnului/doamnei care şi-a înmatriculat Dacia Nova cu CFR, în Fălticeni este cineva cu CFU (neştiind ce înseamnă... Căile Ferate Uzinale).

Am găsit interesant să ciuntesc gara şi să prind un mărfar care zona liniştit pe linia... şase dacă nu mă înşel. Era compus din multe-multe Eacs-uri şi încă două Gags-uri la sfârşit.

Intrând în gară... Soarele îmi bătea în ochi şi am zărit-o pe 60-0168-9, locomotivă care activează la CFR infrastructură din câte mi-au spus colegii.

După ce-am prins-o din aproape toate poziţiile, am mai remarcat existenţa celor două linii secundare - 2S şi 1S.

Aş fi vrut să pornesc înspre Suceava Vest, dar... se executau lucrări la revizia de vagoane şi nu am vrut să deranjez/periclitez cu nimic activitatea.

Aşa că am rămas pe tărâmul Burdujeniului. Şi-aşa că aveam o datorie faţă de câţiva prieteni pasionaţi de trenuri de-ai mei cărora le-am promis material didactic. Întorcându-mă voios, am distins două LDH-uri, cred că este vorba despre acestea de aici şi aici.

Apoi intru în triaj, simţindu-mă liber în marea de linii existentă acolo... peste 8 la număr numai în această porţiune.

Staţionau patru vagoane, un Faaaps şi încă trei a căror serie nu le-am aflat încă. Oricum, pe ele scriau că veneau de la Poiana Ilvei. Cred că Faacs-uri erau celelalte trei...

Tăgăduind cu privire la... a face poze sau a nu face la triaj, m-am strecurat pe lângă Uacs-urile portocalii...

Aaa... era să uit. La capătul convoiului, şedea şi un container... tot portocaliu-cărămiziu.

Pe când fotografiam DA-ul, am găsit câteva vagoane camuflate după nişte arbuşti deşi, vagoane a căror provenienţă nu le cunosc şi nici nu ştiu pentru ce au fost folosite. Poate mă ajuaţi voi. Cert este că erau din lemn şi aveau ferestruici.

Şi aşa am intrat din nou în triaj. În continuare vă prezint liniile acestuia.

Linia 13

Linia 14

Linia 15

Linia 16

Linia 17

Linia 18

Am făcut cunoştinţă mai apoi cu... un monstru galben (de fapt erau doi) care avea câteva "gheare" cu care descărca/încărca marfă.

În cadrul aceleiaşi rampe de descărcare, am mai zărit un vagon pe care scria "A NU SE TAMPONA", vagon etalon folosit de SC "TRANSAUTO" SA.

18 linii scrie pe panoul ataşat.

Întreptându-mă spre partea de sud a triajului, am mai găsit o trecere la nivel semnalizată optic şi sonor, oprindu-mi călătoria în dreptul podului. De ce? Pentru că... mai departe erau alţi muncitori CFR care îşi făceau treaba. Ştiţi că nu-mi place să atrag atenţia la faţa locului.

Panourile ZONĂ DE SIGURANŢĂ FEROVIARĂ îmi stăteau ca un ghimpe pe degetele picioarelor şi mă făceau mai prudent cu fiecare pas călcat. Nu de alta, dar aveam caiete de matematică în ghiozdan şi nu voiam să se facă tam-tam.

Prietenul meu de ocazie nu a vrut să se uite la mine când l-am invitat la o şedinţă foto aşa că am plecat din gară... supărat pe el.

Nu mi-am mai luat "La revedere!" de la gară, ci m-am grăbit să ajung spre casă. Se făcu ora 11 iar la 13 trebuia să fiu în Fălticeni, să fac niscaiva cumpărături. Din păcate, următorul tren trecea pe la ora 11.20 şi nu am vrut să forţez timpul. Am plecat mulţumit de prada capturată. E-un fel de a spune, bineînţeles.

http://www.youtube.com/watch?v=-OIfNJ5b1F0

Ajuns în Obcini, patria unor locuri frumoase cunoscute în grabă de mine, am decis să cobor... Să cobor pe unde circulă toate autotrenurile... Auzisem ceva vag despre Şcheia... gara Suceava Vest.

Şi coborâm... Multe case frumoase am văzut, care mai de care mai îngrijite. Gospodine cu halat şi meşteri care făceau treburile casei.

Tot coborând... mă întâlnesc cu o coloană de maşini... Vă imaginaţi ce "relaxaţi" erau şoferii şi şoferiţele respective.

Am prins şi-un Ford Mondeo drăguţ, model nou.

După care... observ catenera. Ce fericit mai eram... Suceava Vest... prima vizită.

Un pod îngrijit şi din nou o suită de firme, hale industriale şi tot felul de rampe de descărcare.

Undeva, departe, scrie: România - Pace.

Prin gară trec 8 trenuri, tot atâtea cât trec şi prin Fălticeni. Gara e largă, are peste 5 linii şi ceea ce m-a impresionat a fost clădirea acesteia, cu o porţiune realizată doar din sticlă, asemeni unei verande. Frumos!

Urcând spre casă... din nou aceeaşi coadă luungă, iar pe sensul invers veneau maşini şi cu 80 km/h, fericiţi că au scăpat de infernul de mai jos.

Plimbarea se termină pe la ora 13, când ajung în Fălticeni şi-i cumpăr o pereche de adidaşi buni fratelui meu, Costel, de lângă bazar. Bazar de lângă care am prins un BMW chior.

Fericit, din nou, mă pun în pat după o zi grea şi adorm... chiar şi acum, când scriu aceste rânduri.

24 februarie 2008... informatică feroviară!

2009-11-29T21:35:00.005+02:00

Se făcu ora 12.45 când profesorul meu drag de informatică a încheiat şedinţa gratuită cu 3 dintre colegii mei care dau BACul la informatică, după care am hotărât cu Ionuţ, colegul meu de bancă (care va susţine şi el BACul la informatică), să coborâm la gară să facem câteva fotografii. Şi-aşa că îi eram dator lui iubitzel (dar şi tuturor celor care le face plăcere să vadă şuruburi, linii, mărci şi semnale) cu câteva imagini ale gării din diverse unghiuri. Ajuns la locul faptei, m-am întâlnit şi cu trenul personal de ora 13:15, care urma să parcheze pe linia 3, din el ieşind peste 50 de oameni.

Vă invit în continuare să vizionaţi câteva instantanee cu gara din Fălticeni, un fel de nod feroviar care, aşa cum spunea şi iubitzel, e mult prea mare pentru ceea ce înseamnă Fălticeni - un oraş mort. Încerc să-l readuc umpic la viaţă, măcar în faţa membrilor RRT.

Capăt de linie

Vedere spre gară

Spre final...

De-acum intrăm în gară

Linia 1 secundară

Linia 1

Linia 2

Linia 3

Linia 4

Linia 5

Linia 6

Gara Fălticeni

Spre TransLink

Vedere spre Fălticeni

Intrare în Fălticeni

Ieşire din Fălticeni

Şine... aproape simetrice

Linia una industrială

Gara înserată

Semnal de ieşire din gară

A se observa iazul dezgheţat/îngheţat

Semnalul de la intrare (trenul deja intrase)

Vine seara spre Fălticeni

Poză de final

Cam atât am avut să văd arăt. Fotografii sunt multe, dar m-am mulţumi să le admiraţi şi pe aceastea. Ultimul instantaneu e realizat în fugă, nu voisem să ajung la acest semnal, am fost forţat de împrejurări; împrejurări care erau să-mi curme serios viaţa, dar... totul e bine când se termină cu bine.

În continuare vă prezint un mic filmuleţ (cu mulţumiri lui Roby care mi-a oferit câteva ponturi în compresarea megaocteţilor din filme):

http://www.youtube.com/watch?v=q2mzUPFBNoA

Sper că mica incursiune în viaţa CFR-ului fălticenean să vă fi făcut plăcere. Povestioară scrisă în ziua de 1 Martie, cu dorinţa de a vă dărui un zâmbet sincer odată cu venirea primăverii!

-Va urma!-