Și zice că e încă la început.

Mulțumim lui Radu Apetroaia și Sergiu Bica pentru ajutorul tehnic. Și, bineinteles, mulțumim încă o dată echipei dragi de la Decât o Revistă pentru implicarea și ideile bune cu care a contribuit la toate materialele de la Lobul Creativ.

Aseară, 15 februarie, am trecut de capcane gravitaţionale cu ţurţuri şi nămeţi ca să ajungem la primul seminar din Caffffe Creativa. Mai mult de 60 de posesori de minţi flămânde au înfrânt acest traseu ca să se hrănească din poveştile fotografului Alex Gâlmeanu.

Alex e genul despre care, când vrei să povesteşti cuiva care nu îl prea cunoaşte, începi prin a spune dintr-o răsuflare: “E un tip foarte mişto!” Si apoi te poţi îneca liniștit cu semnele de exclamare care urmează celorlalte detalii.

Si-a început storytelling-ul cu propria roată pe care a descoperit că a reinventat-o. Primele lui fotografii se pare că au detalii care corespund primelor fotografii din lume. Nu ştia asta când aparatul a facut primele click-uri, dar se vede că atunci când a aflat, munca lui a început să transpire mai multă inspiraţie.

A vorbit mult, inevitabil, despre aparatul de fotografiat. A pornit de la ideea că este un personaj, al treilea la o şedinţă foto, pe lângă fotograf şi cel fotografiat (aici a adăugat că mărimea aparatului este direct proporţională cu gradul de inhibiţie pe care îl provoacă) şi a ajuns până la cele mai scumpe şi cele mai bune camere foto de pe piaţă. Am sesizat şi o umbră de frustrare pe care o provoacă mult la îndemâna şi suprautilizata cameră foto a unui telefon mobil, de exemplu: aceea că intră  în contrast cu un anumit atu pe care îl au profesioniştii – faptul că ei ştiu cum să utilizeze un aparat foto performant.

Pe lângă toate detaliile tehnice şi practice, Alex ne-a conectat şi cu gândurile lui personale, for a bigger picture of things. El crede că astăzi, fotograful nu mai trebuie să fie doar fotograf, ci trebuie să fie tot ce poate fi. In altă ordine de idei, nu se limitează doar la fotografie, ci încearcă să îşi găsească inspiraţie practică în tot felul de banalităţi amatoriceşti, pentru că, spune el, acestea “se pot transforma în emoţii”. Și aici ne-a arătat un raft făcut de el dintr-o scară dublă, sau portrete făcute din biluţe colorate.

Încă o chestie interesantă, care trebuie explorată, este iniţiativa lui de a crea muzeuldefotografie.ro.

Nu vom încerca să vă plimbăm prin toate poveştile lui, pentru că oricum nu am avea cum să vi le transmitem cu aceeaşi pasiune. Dar vă lăsăm cu o vorbă pe care a spus-o şi care s-a lipit perfect şi pe ceea ce facem noi aici în general: “În trecut, singura diferenţă dintre artişti era meșteşugul. Astăzi, diferenţa este IDEEA.”

P.S. Mulţumim tuturor celor care au venit şi lui Gusto, pufuletele oficial al seminariilor, care ne-a ciocolatizat seara.

Fascinația noastră pentru viețile persoanelor renumite este ceva fascinant în sine. Fie că recunoaștem sau nu, petrecem o bună perioadă din viață studiind oameni pe care nu îi vom include niciodată în grupul nostru social, dar pe care simțim că îi cunoaștem mai bine decât pe cei mai apropiați prieteni. Mulți dintre ei nu trăiesc pe același continent. Unii dintre ei nici măcar nu mai trăiesc.

Recent am descoperit plăcerea studierii biografiilor oamenilor de știință. Citesc compulsiv memorii și nu pot să nu mă întreb ce tip de înțelepciune sper să obțin cunoscând trecutul unor persoane pe care le admir. Pe alocuri cosmetizată, viața lor se citește ca un roman captivant, dar oare înseamnă mai mult de atât pentru noi? Din The Secrets of Storytelling, publicat în Scientific American Mind, aflăm că operele de ficțiune au menirea de a ne ajuta să empatizăm cu oamenii din jurul nostru. Aș adăuga că biografiile, prin senzația de veridicitate, ne pun în pantofii persoanelor devenite legende și le umanizează. Descoperindu-le procesul creativ și înțelegând că viața lor nu a fost doar o serie de coincidențe și excepții, căpătăm puterea de a transforma ideile proprii în fapte.

Alan Alda, actorul care timp de 11 ani a intrat în pielea personajului Hawkeye din M*A*S*H, dezvăluie cu umor în Never Have Your Dog Stuffed: And Other Things I’ve Learned câteva dintre cele mai intime evenimente din viața sa. Invitat să țină un discurs la absolvirea fiicei sale, el povestește: “I had a teacher in those days who saw me with a book by Jean Paul Sartre under my arm and he said to me, “Be careful, if you read too much of that you’ll start walking around dressed in black, looking wan, doing nothing for the rest of your life.” Well, I read the book anyway and as it turned out, I’m tanned and lovely, I’m rich and productive and I’m happy like nobody’s business. Maybe it was my natural optimism at work, but what I saw and warmed to in the existentialist writings was that life is meaningless unless you bring meaning to it; that it is up to us to create our own existence. Unless you do something, unless you make something it’s as though you aren’t there.”

Adept al științei și prezentator al emisiunii Scientific American Frontiers timp de 12 ani, Alan Alda a încercat să aplice comunicării științifice tehnici din teatru, precum improvizația - ”Improvising is not making things up. It’s connecting to the other player. And when that connection occurs, things come out of you that you didn’t expect.”  Dedicat înțelegerii și promovării oamenilor de stiință, Alda l-a interpretat în QED pe Richard Feynman, alt om excepțional a cărui biografie trebuie citită.

Laureat al premiului Nobel pentru Fizică și creator al conceptului de computer quantic, Feynman a popularizat prin carisma sa fizica teoretică și descoperirea științifică. În ciuda implicării în Proiectul Manhattan, el a fost unul dintre cei mai sensibili oameni de știință: “You can know the name of a bird in all the languages of the world, but when you’re finished, you’ll know absolutely nothing whatever about the bird… So let’s look at the bird and see what it’s doing — that’s what counts. I learned very early the difference between knowing the name of something and knowing something.”

În biografia grafică Feynman ilustrațiile îi surprind splendid viața, de la plăcerea de a explica, până la pasiunea pentru percuție (ascultați un imn dedicat sucului de portocale aici). Înzestrat cu o curiozitate contagioasa, Feynman și-a petrecut ultimii ani din viață încercând să organizeze o călătorie spre Tannu Tuva, însă a murit cu puțin timp înainte de a primi aprobarea din partea Rusiei. The Last Journey of a Genius îi documentează obsesia pentru ținutul necunoscut și ultimele zile din viață.

Nu puteam să vorbesc despre biografiile unor oameni care ne aprind imaginația fără să-l menționez pe Steve Jobs. De la consumul doar de morcovi și mere pentru o perioadă îndelungată și lipsa de igienă – mergea desculț și făcea foarte rar duș, fiind convins că alimentația strictă îi menține corpul curat – până la implicarea emoțională în orice activitate a companiei Apple – pentru că și-a dorit pentru posterele din campania Think Different o anumită imagine cu John Lennon și Yoko Ono a recurs la telefoane insistente și multe lacrimi până Yoko a cedat și a acceptat să se întâlnească într-o cafenea să-i înmâneze poza – Steve Jobs a avut o personalitate prea amplă pentru a fi surprins doar în câteva fraze. Nu-mi rămâne decât să vă încurajez să devorați cele 600 de pagini scrise de Walter Isaacson și să vă creați propriul reality distortion field.

Steve Jobs a fost un om complex și ciudat, însă la fel de (ne-) excepțional ca noi toți: ”When you grow up you tend to get told that the world is the way it is and your life is just to live your life inside the world, try not to bash into the walls too much, try to have a nice family, have fun, save a little money. That’s a very limited life. Life can be much broader; once you discover one simple fact, and that is that everything around you that you call life was made up by people that were no smarter than you. And you can change it, you can influence it, you can build your own things that other people can use. Once you learn that, you’ll never be the same again.”

sursa foto

Felicitări pentru cele 135 de like-uri.

Am lansat un nou concurs împreună cu Okian. Vrem să dăm ca premiu două cărți pentru cei care vor să se joace de-a demiurgul creând o lume nouă. S-o luăm pe rând.

UPDATE
La sfarsitul concursului, vom alege cele mai interesante sau creative 5 povești și le vom publica separat într-o ediție specială ”Jack in the box”. Așa că dacă nu aveți like-uri, nu-i problemă. So start telling stories.

Cărțile puse la bătaie sunt:

1. Superfreakonomics

2. Predictably Irrational

De data asta trebuie să gândești în afara cutiei, la propriu. Premisa e următoarea:

Te afli prins într-o cutie și nu ai cum să ieși din ea. Descrie o situație, univers, lume sau circumstanță în care să plasezi cutia astfel încât să ieși din ea.

Spre exemplu, cutia se află într-un univers de cutii vii. Cutia se îndrăgostește de un Cutiu, dar el n-o place și o respinge. Cutia e ”devastată” și așa ieși din ea.

Îți vei pune prietenii să îți dea like la comment-ul pe care îl lași pe această pagină cu modul în care ai ieșit din cutie. Cea mai like-uită postare căștigă cele două cărți.

Poți posta maxim două comment-uri.

DEADLINE: duminică seara.

Succes!

A fost o mare concentrație de idei, iar, ca rezultat, 12 dintre ele vor fi puse și în aplicare. În pauzele de cafea invitații au avut ocazia să ”răsfoiască” și expoziția noastră la care, apropo, am adăugat și câteva ciorne ale evenimentului la care ne aflam. Câțiva dintre ei ne-au spus că, datorită nouă, au fost chiar impulsionați să își creeze ciorne cât mai clare și comprehensive pentru proiectul lor.

Mulțumim celor de la fundația Romanian Business Leaders că au văzut potențialul prieteniei noastre și, totodată, celor de la Panalight pentru ajutorul logistic în cadrul evenimentului.

Vă ffffoarte mulțumim!

Din fericire, mai există oameni suferind de un fel de mutație a sindromului FFFF. Pe principiul Friends For Friends (unde Friends = oameni interesați să investească în proiecte creative și Friends = oameni cu proiecte creative), Perry Chen, Yancey Strickler, și Charles Adler au creat în 2009 Kickstarter.

Vorbim despre o platformă crowdfunding, pentru proiecte din cele mai diverse domenii: artă, design, film, jurnalism, muzică, tehnologie sau fotografie. Oricine se poate înscrie aici pentru a cere ajutorul comunității. Tot ce trebuie să faci este să îți bagi ideea pe site, iar dacă echipa Kickstarter consideră că merită atenție, ți se alocă o pagină. Aici stabilești o sumă de bani de care ai nevoie să îi dai palpabilitate și îți aloci o perioadă de timp în care să strângi acești bani. Bineînțeles, cel mai important lucru este cum îți prezinți “ceva-ul” propriu: trebuie să impresioneze și să convingă oamenii că merită să apese butonul “donează”.  Pentru că, dacă până la deadline-ul numit reușești să strângi întreaga sumă, sau chiar mai mult, proiectul tău va primi banii pentru finanțare. If not, good luck next time!

Până acum, Kickstarter a reușit să adune peste 120 de milioane de dolari pentru circa 15000 de proiecte câștigătoare. Dintre proiectele românești care au reușit pe această platformă, amintim ”Lupul și oaia”, o animație inspirată de balada “Miorița”, iar cel mai de success proiect este TikTok, care a reușit să strângă 940000 de dolari față de 15000, cât își propusese – această invenție chiar a fost preluată în cele din urmă de Apple.

 Kickstarter se autointitulează “the world’s largest funding platform for creative projects”.  Noi spunem că e cel mai bun loc în care să se afle proiectul tău, atâta timp cât nu își permite să părăsească “domiciliul” de idee.

FFFFiţi atenţi, că mai primim CV-uri doar până luni! Mulţumiiiiiim!

În caz că ţi-ai propus să mai schimbi câte ceva în lume şi nu ai cu cine, ai ajuns unde trebuie – aici poţi să investeşti o parte din timpul tău pentru o cauză nobilă şi aparte. Îţi spunem asta pentru că gaşca noastră de agenţi ai creativităţii practice are nevoie de întăriri şi căutam:

Bibliotecarul de serviciu: vine câteva ore pe săptămână, preferabil seara, să se ocupe de hârţogăria legată de cărţi şi împrumuturi, să primească  abonaţii și să rezolve diverse teme de natură administrativă. Se înţelege perfect cu organizarea, atenţia la detaliu şi perseverenţa.

Creatorul de conținut: scrie articole pentru site-ul FFFF.ro, pe subiecte pe care şi le alege. Este prieten bun cu vorbele meşteşugite şi este, în permanenţă, la curent cu noutăţi, trenduri, tehnologie, teorii și cărţi.

The English master: proficient English speakers – we’re talking to you. We want to translate all the articles for the EN version of the site, so we’re looking forward to meeting that person who is willing to make it happen.

Încă ceva: voluntarii FFFF, indiferent de “specializare”, sunt neapărat:

Prietenoşi

Proactivi

Fideli deadline-urilor

Dacă îți surâde vreuna dintre descrierile astea, trimite un email la CaffffeCreativa@ffff.ro cu CV-ul (și portofoliul, dacă e cazul).

Cartea lui Hugh MacLeod (se gândește cineva la Highlander?) privește procesul creativ dintr-o perspectivă mult mai cinică și mai realistă. Mușcă din orice lucru care îl deranjează. Provoacă acolo unde simte că se stagnează și, în mare, spune lucrurilor pe nume. Mesajul principal și, în același timp, cel care diferențiază acest titlu de oricare altul este că o idee bună, fie ea de business sau orice altceva, poate fi dată uitării datorită părerii celor din jur. Ceva cu totul nou este, de cele mai multe ori, privit cu ochi cinici, chiar și de acei oameni care vor să te ajute.

Cu intervenții foarte comice, Hugh ne desenează la propriu felul în care a ajuns să poată scrie această carte. Ne povestește cum o idee mică, ruptă de toți ceilalți, a ajuns cel mai important lucru din viața lui, anume cărțile lui de vizită. Le puteți vedea introduse peste tot printre sfaturile și poveștile autorului.

Dacă nu vă ajută măcar ceea ce el dă mai departe în scris, vă asigurăm că desenele lui și povestea din spatele lor vă vor debloca, pe alocuri, câțiva afluenți neuronali.

So, ignore everybody, except Hugh (may be read [you] as well). Iată de ce:

”You don’t know if your idea is any good the moment it’s created. Neither does anyone else. The most you can hope for is a strong gut feeling that it is. And trusting your feelings is not as easy as the optimists say it is. There’s a reason why feelings scare us.”

sau

”The best way to get approval is to not need it.”

Acesta e Bogdan Șerban care vorbește colorat :), despre radio și potențialul unui Tvradiointernet. Da, și nouă ne-a plăcut cuvântul.

Mulțumim lui Radu Apetroaia și Sergiu Bica pentru ajutorul tehnic. Și, bineinteles, mulțumim încă o dată echipei dragi de la Decât o Revistă pentru implicarea și ideile bune cu care a contribuit la toate materialele de la Lobul Creativ.