Speakeri tineri și frumoși, cu idei și planuri de a-și schimba propria lume și, implicit, de a pulsa energie ­în lumile altor visători practici și practicanţi : muzicieni, debateri, snowboarderi, designeri, pictori și antreprenori.

Noi, conștiincioși defel, cum suntem, am învăţat de la fiecare câte “un ceva”, cât de mic, din care share-uim câteva chestii:

De la Allen Coliban, Președinte al Federaţiei Române de Curling, am reţinut că trebuie nu doar să ne alegem propriul drum, trebuie neapărat să ne și placă și să ţintim cât mai sus. Așa, dacă îţi place drumul pe care l-ai ales, chiar dacă nu reușești să ajungi până la capăt, măcar rămâi cu pașii, care știi că sunt ai tăi.

Stefana Popa ne-a tot repetat întrebarea “Ce vă enervează cel mai tare?”, în ideea că trebuie să facem orice ca să schimbăm lucrul respectiv. Ne-a spus că pe ea cel mai tare o enerva plictiseala. Si așa a inventat un loc unde nu se plictisește nimeni: Incubator 107 – locul în care oricine poate învăţa pe oricine orice.

Philip Cherechez Tosa, “a geek with a strong entrepreneurial mindset”, după cum spune despre el însuși și co-founder la Lateral, CrunchBase și GeekMeet, a făcut diferenţa dintre sistemul de învăţământ și mentori, in general: “Mentors teach you using their experience; teachers have theoretical knowledge, but few experience. The normal process is: learn about something, become good at it and give it forward.”

Radu Cotarcea, debater profesionist, ca să spunem așa, ne-a f­ăcut să vedem dezbaterea ca pe un motor al schimbării și al evoluţiei personale: “Actively engage with your own beliefs, argue with yourself. Get out of your comfort zone, take your own beliefs and try to hammer them down.”

Toto Eremia a.k.a. Deliric1, hip hop artist, ne-a surprins cu un speech “altfel”. A urcat pe scenă cu un fel de papirus de câţiva metri de pe care a citit ce avea de zis, în versuri și cu muzică pe fundal. Refrenul a fost: “N-am bani, n-am faimă, n-am condiţie,/ Dar am un pix, am o foaie, am ambiţie.” Acest moment plin de energie ne-a facut să îi cerem “papirusul” pentru expoziţia Ciorne 2.0.

Vă spuneam la început de niște bagaje cu care am mers la TEDxYouth. Nu am fost doar spectatori, le-am pregătit tutror participanţilor la eveniment un fel de “quest” cu premii. Toată lumea a primit cate o cheie “care descuie minţi”, iar trei dintre aceste chei descuiau și niște cutii în care se aflau: o carte din Biblioteca noastră de Inovaţie, setul de cărţi de joc de la Creative Fitness Studio I și, marele premiu, un abonament la seria II de antrenamente Creative Fitness Studio. Sperăm că cei care au caștigat să se bucure de premii, iar ceilalti să își păstreze cheile, cine știe, într-o zi sigur vor descuia ceva.

Mulţumim InCub și abia asteptăm următoarele speech-uri Ted! Iar voi sperăm să găsiţi cheia potrivită “to stay out of the box”!

Dar ce este Eurovisionul de fapt? Un concurs muzical, un show live în care publicul poate vota, iar 52 de țări se luptă pentru primul loc. Am vrut însă să înțelegem acest concurs în profunzime și despre asta am discutat luni la o noua Întâlnire în Afara Cutiei, serie de evenimente organizate de TVR în colaborare cu Fundatia Friends For Friends.

Dan Manoliu și Eduard Cârcotă au fost invitații care au dat tonul discuțiilor și le-au moderat. Am descoperit că România are o sarcină grea la acest concurs. Și am înțeles că un astfel de concurs e o carte de vizită ieșită din tipare și că ne reprezintă pe noi, românii. O carte de vizită care învinge votul geopolitic, rivalitățile și simpatiile etno-culturale.

Dan Manoliu ne-a arătat partea frumoasă a poveștii cu Eurovisionul pentru că dincolo de percepția noastră despre Eurovision, dincolo de neîncrederea și scepticismul cu care tratăm reușitele României la acest concurs, dincolo de toate astea, Eurovisionul e un fenomen și e fascinant: “Cele 3 minute înseamnă atât de mult!”, spune Dan Manoliu. Cele 3 minute de pe scenă pot reprezenta o rampă de lansare pentru artiștii români care participă la acest conscurs, dar trebuie să profite de șansa asta.

Eduard Cârcota ne-a explicat cum Eurovisionul nu e doar un concurs de compoziție, el capătă amploare pentru că trebuie să gândești show-ul, să te ocupi de toate detaliile pentru ca, în final, să-ți spui povestea.

“Publicul vine însă să se bucure, fără să conteze care țară e pe scenă.” (Dan Manoliu)

Am învățat că trebuie să ne bucurăm când auzim de reușite. Să ne bucurăm că România participă la a 14-a ediție și concurează cu alte 24 de țări.

Să fim mândri știind că am intrat direct în finală de-atâtea ori, datorită artiștilor care ne-au reprezentat, să ne lăudăm că am ajuns pe locul3 cu Paula Seling și Ovi…să nu ne uităm valorile.

Și să ieșim încă o dată din cutie, să privim cu alți ochi concursul ăsta pentru că, până la urmă, este vorba despre a reusi, despre a face ceva practic dintr-o pasiune.

în colaborare cu

Motanul Mov și Figaro Flavius Frodo Fabian, cum stăteau ei, așa, la o șuetă cu limonadă virtuală pe Facebook, le-a trăsnit ideea să vă răcorească c-un concurs.

Ceea ce trebuie voi să faceți este să scrieți o scurtă povestire, de un paragraf, care începe așa:

“Cu rapidul de Brașov/A plecat un pește mov.”  

Lăsați un comment cât mai creativ cu povestioara voastră la acest post, pentru că cele mai like-uite 3 idei vor câștiga câte o Revistă de Povestiri nr. 2, de la Motan. 

Deadline: vineri.

Hai succes, îmbulinați-vă neuronii! :)

Așa că ne-am oferit să găzduim evenimentul celor de la Club LMT, Student Career Path, sub deviza “Tu alegi destinația finală!”

Invitații lor sunt Gabriela Solomon, Lucian Pricop și Bianca Macovei.

Îi așteptăm cu drag în mansarda noastră, vineri, 11 mai, de la ora 18:30, la o dezbatere pe tema “Cum valorificăm oportunitățile din facultate?”

Mai jos ai o serie de numere urmate de niște litere. Fiecare literă este începutul unui cuvânt care explică numărul respectiv.

Spre exemplu ”24 O în Z” devine 24 ”Ore în Zi”.

1. 26 L IN A (F D)

2. 7 Z IN S

3. 7 M in L

4. 12 S in Z

5. 66 C in B

6. 52 C in P (F J )

7. 3 C pe S R

8. 4 A in A

9. 39 C in V T

10. 5 D la P

11. 90 G intr-un U D

12. 7 P si A C Z

13. 0 este T in G C la care A I

14. 15 J intr-o E de R

15. 3 R la o T

16. 100 B intr-un L

17. 11 J intr-o E de F

18. 12 L intr-un A

19. 8 T la C

20. 29 Z in F in A B

21. 27 C in N T

22. 365 Z in A

23. 12 B intr-o D

24. 52 S in A

25. 9 V intr-o P

26. 60 M in O

27. 23 P de C in C U

28. 64 P pe T de S

29. 6 S in B

30. 6 C in L

31. 1000 A intr-un M

32. 9 P in S S

Dacă nu reușești să rezolvi cel puțin 20, îți recomandăm să te înscrii la următoarea serie de Creative Fitness Studio.

Pentru răspunsuri, trimite-ne un mail la CaffffeCreativa@FFFF.ro cu 4 rezolvări și ți le trimitem și pe celelalte.

Fotografia este făcută în drum spre Chulu Far East (aprox. 6000m), iar în fundal este Annapurna Range.

Am cucerit Himalaya. Next stop: The World.
Mulțumim Larisa!

Am povestit iar, pentru că ne plac poveștile. De data asta ne-a povestit Marian Crișan, regizorul filmului românesc Morgen și ne-a arătat că se poate! Se poate să te lași inspirat, să muncești, să fii creativ, să fii TU. Ne-a vorbit despre filmul lui, cum a început, cum a continuat, de ce, ce a însemnat și despre multe alte detalii din spatele camerei.

Și-n filmul ăsta începutul e foarte important. Cum zicea Marian, el și-a urmat instinctul și a scris, a avut poftă să scrie. Nu a fost ceva programat. Așa că, dacă ai chef și vrei să faci ceva, păi fă-o…nu mai sta pe gânduri.

În filmul lui Marian, personajul principal e cel în jurul căruia se conturează întreaga acțiune. Caracterul acestuia nu se explică, ci se subînțelege, se conturează prin detalii fine. Sunt lucruri în biografia personajului care-l afectează, dar care fac parte din ceea ce este și n-ar mai fi la fel fără ele. Marian ne-a explicat clar că trebuie să cunoști foarte bine personajul ca să-l poți conduce pe drumul potrivit. E important în film așa cum e important și-n realitate – trebuie să te cunoști pe tine însuți, să fii sincer cu tine pentru ca drumul tău să fie cel inspirat.

Și-așa cum ziua bună se cunoaște de dimineață, și-un film bun se cunoaște de la început. Până s-ajungă la un început care să-l mulțumească pentru filmul lui, Marian a făcut 7-8 draft-uri. Așa că nu te aștepta să-ți iasă din prima! Experimentează, încearcă, descoperă cât mai  multe lucruri panムs-ajungi să găsești acel „ceva” care să te facă să strigi „Pentru asta trăiesc!”

Marian ne-a mărturisit că a creat chiar și în timpul filmărilor. I-au mai venit idei, a adăugat chiar câteva scene noi care s-au integrat perfect în tot ceea ce făcuse până atunci. Ne-a lăsat să înțelegem în profunzime actul creativ pe care-l ignorăm de cele mai multe ori când vedem produsul final și ne-a făcut să înțelegem că în creație nimic nu trebuie să te limiteze, tu hotărăști, tu impui ritmul, tu stabilești totul.

Inspirația lui Marian a venit în momentul în care a citit o știre într-un ziar local din Salonta, localitatea unde a copilărit. Știrea era despre doi emigranți care au vrut să treacă granița ilegal și au fost prinși, aproape înghețați și într-o stare deplorabilă. Asta l-a impresionat și l-a împins să facă filmul, acel sentiment pe care l-a avut stând liniștit în curte, la soare, de sărbători, cu familia și citind știrea despre acei oameni care erau la un pas de moarte. De-aici, a pornit filmul.

Ideea de la care pornești este extrem de importantă, iar dacă pe parcurs pot apărea schimbări, nu trebuie să ai nicio reticență, acordă o șansă fiecărei idei, fiecărei schimbări, n-ai de unde să știi ce iese până nu încerci.

„Gândește-te la oameni și transmite-le ce simți! Inovează și nu uita niciodată să fii TU!” (Marian Crișan).

Le mulțumim partenerilor împreună cu care facem această serie de evenimente, Decât o Revistă și Fundația Calea Victoriei. Suntem recunoscători și pufuletilor Gusto, care ne însotesc în aceste seri și, mai ales, vă mulțumim vouă, celor care credeți în puterea poveștilor.

Până data viitoare nu uitați de prieteni și să fiți creativi! :)

Eurovision – concurs cu note bune şi nebune

Câtă încredere au românii în reprezentanţii ţării noastre? Cât de mult îi susţin?

Poate învinge o piesă bună votul geopolitic, rivalităţile şi simpatiile etno-culturale?

Este Eurovisionul în România o rampă de afirmare a artiştilor români în plan internaţional?

Vino pe 7 mai în mansarda FFFF să participi la discuţiile moderate de Dan Manoliu. Află cum este perceput concursul Eurovision în ţara noastră şi cum văd străinii acest eveniment.

Mai multe detalii despre eveniment şi înscriere chiar AICI.

Atenţie: intrarea e liberă, dar locurile sunt limitate.

Așa se întâmplă acum cu Decât o Revistă.

“O mică gaşcă de editori salariaţi şi sictiriţi” au scos, la un pahar, ideea unei reviste care să apară doar o singură dată, ca o demonstraţie pentru ei și pentru industrie, ca un manifest că “din respect pentru jurnalismul de calitate şi designul creativ poţi scoate o revistă care să te absoarbă”, spune Cristian Lupșa, editor.

Ei bine, această încercare a absorbit atât de mult publicul, încât a devenit un proces continuu, care ieri a împlinit 3 ani și 8 numere de revistă.

Dacă sunteţi curioși cum ar putea fi concentrată vizual “geneza” Decât o Revistă, găsiţi în barul Energiea de pe Brezoianu 4, un panou cu schiţe și primul număr al revistei – care ușor ușor capătă statutul de număr de colecţie. Panoul face parte din expoziţia Ciorne 1.0 – colecţie de oameni și idei în devenire, un proiect pentru care începem deja să pregătim varianta 2.0.

Şi dacă vreţi să faceţi parte și voi din mișcarea “Decât o Revistă”, cel mai bine e să îi consumaţi conţinutul – “reflectă şi explică, în cuvinte şi imagini, ideile şi obsesiile României de azi.” O găsiţi aici, cu Ada Milea privindu-ne de pe coperta ultimului număr. Iar dacă vă faceţi abonament, pe langă faptul că îi ajutaţi mult mai mult, primiţi și o brăţară de povestitor. :) Enjoy!

În orice domeniu există curente dictate de un aspect al societății contemporane, iar în domeniul inovației și al creativității cel mai circulat cuvânt al prezentului este eșec. WIRED si Harvard Business Review i-au dedicat coperți, iar cea mai folosită expresie din Silicon Valley este „Fail fast, fail often”. Eșecul și succesul par să meargă mână în mână. Orice întreprinzător din Fortune 500 a scos în ultimii doi ani din sertarul cu amintiri o experiență ce respectă modelul trial & error. Deși această memă dorește a avea efectul unui discurs motivațional, nimeni nu ne învață cum să trecem peste teama de eșec ce ne paralizează înainte de a începe un proiect.

Teama este un sentiment primar, acționează asupra creierului reptilian controlat de emoții – numit de Daniel Kahneman, singurul psiholog laureat al premiului Nobel pentru economie, Sistemul 1 de gândire. Creierul nostru a învăţat să aibă un răspuns de tipul luptă­-sau-fugi: ataci bivolul, sau fugi şi rămâi în viaţă (şi flămând). În plus, din ce în ce mai mulți behavioral economists și neuroscientists au ajuns la concluzia lui Kahneman: omul nu este o ființă rațională, ci este controlat de emoții ce acționează de multe ori în subconștient. Așadar, cum trecem peste un sentiment puternic precum teama, pentru a eșua cu succes?

Pentru început, ar trebui să înțelegem ce se află în spatele fricii. Nu obișnuiesc să memorez replici din filme. De fapt, uit foarte ușor filmele. Însă, Revolutionary Road mi-a rămas în minte pentru că explică perfect teama de a acționa. În realitate, celor mai mulți dintre noi nu ne este teamă de eșec în sine, ci de pierderea iluziei a ce am fi putut face dacă X factori externi nu ne-ar fi stat împotrivă. De fapt, ne este teamă de ziua în care nu vom mai avea la ce sa visăm cu ochii deschiși. În momentul în care Frank renunță să-și încerce norocul ca scriitor și acceptă promovarea într-o funcție lipsită de aspirații, April, soția sa, lămurește pentru noi toți cauza fricii:

„It takes backbone to lead the life you want, Frank. [...] It’s unrealistic for a man with a fine mind to go on working year after year at a job he can’t stand. Coming home to a place he can’t stand, to a wife who’s equally unable to stand the same things. And you know what the worst part of it is? Our whole existence here is based on this great premise that we’re special. They’re superior to the whole thing. But we’re not. We’re just like everyone else! We bought into the same, ridiculous delusion.”

Teama, cât timp nu este justificată de iluzia propriei valori, nu este o emoție negativă. Steven Pressfield spunea în The War of Art: „Are you paralyzed with fear? That’s a good sign. Fear is good. Like self-doubt, fear is an indicator. Fear tells us what we have to do. Remember our rule of thumb: The more scared we are of a work or calling, the more sure we can be that we have to do it. [...] the more fear we feel about a specific enterprise, the more certain we can be that that enterprise is important to us and to the growth of our soul.”

Experiența m-a învățat că oamenii reacționează favorabil când intențiile noastre sunt sincere. Cu ideea „dacă nu răspund la ce transmit deschis, oricum nu ne-am fi înțeles” în minte, am abordat direct de la editori executivi, până la CEOs de multinaționale, de la persoane al căror talk l-am urmărit pe TED, până la prietenii din Fundația Friends For Friends. Nu sunt lipsită de frică, am stat zeci de minute cu telefonul în mână sau cu un email nou în față, până să am curajul să apăs pe send. Şi reacțiile au fost preponderent pozitive.

Într-un interviu pentru PBS, Steve Jobs remarca:

„Most people don’t get those experiences because they never ask. I’ve never found anybody that didn’t want to help me if I asked for help. [...]Most people never pick up the phone, most people never ask. And that’s what separates, sometimes, the people that do things from the people that just dream about them.”

În concluzie, teama poate fi învinsă prin depășirea orgoliilor si prin disciplina creaţiei de dragul creaţiei. În plus, sentimentul obținut odată depășită frica este și el primar, comparativ cu cel simțit după doborârea unui bivol (pot doar să ghicesc).

sursa foto