FAGARAS - SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE

2020-05-18T04:07:00.001-07:00

ANUNŢ

Cadrele militare în rezervă şi retragere din garnizoana Făgăraş sunt alături de familia greu încercată şi vă anunţă trecerea în eternitate a domnului colonel (rtr) Merilă Victor Romeo promoţie 1970, comandant al batalionului de tancuri şi lector la Centrul de Perfecţionarea Pregătirii Cadrelor din armele Infanterie, Tancuri şi Auto.

Dumnezeu să te odihnească-n pace, stimat coleg !

Cu onoare,

Camarazii în rezervă şi în retragere din Garnizoana Făgăraş.

2017-06-30T02:06:00.000-07:00

Cadrele militare în rezervă şi retragere din garnizoana Făgăraş sunt alături de colegii din B. 30 V.M., prietenii şi familiile greu încercate ale domnilor plt maj Mihai Ionuţ Toma, cap cls a-III George Emilian Catană şi cap. Cls. A III Petre Cristian Toader.

Dumnezeu să vă odihnească-n pace, stimaţi camarazi.

Cu onoare,

Camarazii în rezervă şi în retragere din Centrul de Pregătire al Infanteriei şi Vânătorilor de Munte - Făgăraş

FAGARAS - SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE: FAGARAS - SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILI...

2015-03-30T12:56:00.001-07:00

FAGARAS - SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE: FAGARAS - SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILI...

Cadrele militare în rezervă şi retragere din garnizoana Făgăraş este alături de familia greu încercată a domnului colonel (r) Ion MIERLICI.

Dumnezeu să te odihnească-n pace, stimat şi deosebit camarad.

Cu deosebit respect,

Colegii din Şcoala de Aplicaţie pentru Infanterie şi Vânători de Munte / Centrul de Pregătire al Infanteriei şi Vânătorilor de Munte - Făgăraş

FAGARAS - SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE: Semnificatia numelui Ioan Ioan este nu...

2015-03-30T12:48:00.001-07:00

FAGARAS - SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE: Semnificatia numelui Ioan Ioan este nu...: Semnificatia numelui Ioan Ioan este nume iudaic:

2014-09-17T04:12:00.003-07:00

Adunarea Generală

a membrilor SCMD Filiala nr.1 Făgăraş

Miercuri, 24.09.2014 ora 10.00, v-a avea loc Adunarea Generală a membrilor SCMD, filiala nr.1 Făgăraş.
Locul de desfasurare v-a fi comunicat, de catre B.O., fiecarui membru de sindicat, in timp oportun.

Biroul Operativ

ANUNŢ

2014-04-14T11:02:00.000-07:00

ANUNŢ
Cadrele militare în rezervă şi retragere din garnizoana Făgăraş sunt alături de familia greu încercată şi vă anunţă trecerea în eternitate a domnului colonel (rtr) Merilă Victor Romeo promoţie 1970, comandant al batalionului de tancuri şi lector la Centrul de Perfecţionarea Pregătirii Cadrelor din armele Infanterie, Tancuri şi Auto.

Dumnezeu să te odihnească-n pace, stimat coleg !

Cu onoare,

Camarazii în rezervă şi în retragere din Garnizoana Făgăraş.

2014-01-05T11:41:00.001-08:00

Semnificatia numelui Ioan

Ioan este nume iudaic: "Iohanan" prescurtare din Iehohanan" si inseamna "Dumnezeu s-a milostivit".
Foarte multi romani poarta numele de Ion (forma neaosa), Ioan, Ioana (fie ca atare, fie in diferite variante: Ionel, Nelu, Ionica, Nica, Ionut, Onut, Ionela, Nela, Ionica, Oana s. m. a.), alcatuind cea mai bogata familie onomastica de la noi.

Sarbatorile inchinate Sfantului Ioan Botezatorul

Biserica a inchinat lui Ioan sase sarbatori: zamislirea lui (23 septembrie), nasterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), taierea capului (29 august), prima si a doua aflare a capului lui (24 februarie) si a treia aflare a capului sau (25 mai).

Bietul Ion

de Ion Luca Caragiale

                        A tot răbdat Ion, răbdat,
                        Până când foc s-a supărat,
                        - Că prea-şi bătea joc toţi de el,
                        Ba că-i nerod, ba că mişel,
                        Şi câte alte, fel de fel! -
                        A scos un par din gard, şi - feri!
                        De-or hi mojici, de-or hi boieri;
                        Că a pornit ca un netot,
                        Şi dă-i la cap şi strică tot!
                        O zi întreagă a zbierat
                        Şi val-vârtej a alergat
                        Pe toţi în spaime i-a băgat...
                        Când tocmai seara-ntr-un târziu,
                        Hop! Iată dete de zapciu,
                        Şi aoleu! Şi vai! Şi chiu!
                        Că ţi l-a-ntins zapciul jos,
                        L-a legănat foarte frumos
                        Şi-l adormi întors pe dos...
                        S-a scărpinat a doua zi
                        Bietul Ion când se trezi
                        Se duse drept acasă - şi,

                        De necazul satului,
                        Rupse furca patului.

LA MULTI ANI IOANE!

2013-12-31T05:22:00.004-08:00

”Anul nou bate la uşă, răul facă-se cenuşă, bucurii şi sănătate ,Domnul să vă dea de toate, şi când nici nu vă gândiţi, să fiţi şi mai fericiţi! La Mulţi Ani!”

Despre Sf. Vasile

Sfântul Vasile cel Mare, sărbătorit în prima zi a anului nou, a trăit între anii 330 şi 379, în vremea împăratului Constantin. Sfântul Vasile s-a născut în Cezareea Capadochiei, din părinţi credincioşi şi înstăriţi, Emilia şi Vasile, tatăl său fiind dascăl în cetate. Iubitor de învăţătură şi înzestrat pentru carte, Sfântul Vasile şi-a îmbogăţit cunoştinţele învăţând în şcolile din Cezareea, Bizanţ şi Atena, la cea din urmă cunoscându-l pe Sfântul Grigorie de Nazians, cu care a legat o strânsă prietenie. A fost înălţat la rangul de arhiepiscop al Cezareei în anul 370, în vremuri grele pentru biserică. Sfântul Vasile a dus o luptă aprigă, prin scris şi cuvânt, luminând creştinătatea şi apărând dogma Sfintei Treimi. A murit la vârsta de 50 de ani, în ziua de 1 ianuarie, intrând în istoria creştină cu numele de Sfântul Vasile cel Mare.

În tradiţia populară, Sfântul Vasile apare înfăţişat cu mai multe “chipuri”. Astfel, el apare ca unul dintre sfinţii care au făcut minunile cele mai mari, fiind păzitor de duhuri rele, cu “mare putere asupra dracilor”. Astfel, cu rugăciunile lui se scot duhurile rele şi necurate din oameni.

De asemenea, se spune că pe Iisus Hristos îl cheamă Vasile: Iisus Hristos s-a născut de Crăciun, iar la o săptămână, de Sfântul Vasile, a fost botezat în legea cea veche şi a primit numele “Vasile”. Numele Hristos (creştin) i-a fost pus la vârsta de 30 de ani, când a fost botezat;

Pe de altă parte, Sfântul Vasile apare ca “mare beţiv”, care stă călare pe poloboc, iar de ziua lui se fac petreceri şi chefuri. De altfel, el s-a rugat de Dumnezeu să-i dea o zi, iar Domnul i-a dat cea dintâi zi, cea a Anului Nou. Fericit, Sfântul Vasile a luat un clopoţel şi i-a legat la toartă o crenguţă de busuioc şi s-a suit la Dumnezeu să-i ureze lucruri bune. De aceea, de Sfântul Vasile există obiceiul de a ura.

Sfântul Vasile este reprezentat ca “împăratul iubirilor”: el petrece, iubeşte, joacă şi cântă.

Multa sanatate tuturor!

2013-12-23T10:23:00.001-08:00

Eminescu in Pastorala de Craciun a Parintelui

Mitropolit Bartolomeu Anania.

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului condamna “libertatea legii de a consfinţi anormalul drept normal”: “Zadarnic curăţim pământul de gunoaie dacă-l vom lăsa populat cu oameni deformaţi şi mutilaţi sufleteş

† B A R T O L O M E U
din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului,
Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului,

iubitului meu cler şi popor, har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru,
iar din parte-mi, arhiereşti binecuvântări.
Iubiţii mei fii sufleteşti,
Trăim realitatea unor vremuri, în care şi la noi în ţară, la fel ca peste tot în lume, Crăciunul se arată foarte devreme, scăldat într’o uriaşă risipă de lumini şi culori. Ai crede că toate jocurile de artificii ale lumii, ţâşnite’n văzduh şi sparte în milioane de jerbe sclipitoare, s’au aninat în copaci, pe balcoane, pe stâlpi, prin grădini, pe acoperişurile clădirilor, în ghirlande de văpăi sărbătoreşti.
Fireşte, întâia şi marea bucurie e a copiilor. Moş Crăciun, pe cât de bătrân, pe atât de ispititor, surâde din desagă şi făgăduieşte la nesfârşit. Părinţii i se supun cu mare lepădare de sine şi-i mută sacul sub crengile bradului festiv, coalizaţi într’o universală şi superbă amăgire a vârstei de cristal.
În nici o altă sărbătoare, tradiţia nu e atât de strâns îngemănată cu izvorul ei religios. Mai înaintea icoanei rituale şi a slujbei liturgice, colinda cântă la fereastră şi-L vesteşte pe Dumnezeu-Pruncul. În credinţă şi datină, copiii sunt înaintemergătorii preoţilor şi, poate, cei mai autentici ambasadori ai veşnicului Bethleem, purtătorii adevăratei tradiţii a colindelor, care ne oferă o tainică înţelegere a sufletului acestei superbe sărbători.
Cei vechi ai noştri aveau o mai dreaptă înţelegere a Crăciunului decât o avem noi, mulţi din cei de azi.
Copleşiţi de atâta simţ al istoriei, suntem tot mai aplecaţi să observăm pe un Iisus al ei, care s’a născut cândva cu aproape două mii de ani în urmă, o dată pentru totdeauna, a cărui întrupare o celebrăm printr’o amintire liturgică şi, eventual, printr’un ospăţ la care El nu a fost poftit. Imnografii Bizanţului ştiau mai mult decât pricepem noi din cântările lor, şi anume că Naşterea Domnului, anuală, e mai mult decât o comemorare, mai mult decât un praznic, mai mult decât o noapte festivă; ea e nu numai amintirea evenimentului, ci evenimentul însuşi, tot atât de real ca şi acela din Betleem, petrecut acum la măsura transfigurărilor inaugurate de Înviere. Misterul euharistic presupune mai întâi prezenţa pâinii ce se va preface în Trup; nu în zadar proscomidiarul are chipul Peşterii şi nu fără un înţeles al întrupării este purtată pâinea, încă nesfinţită, în procesiune solemnă, ca un Trup în devenire (1).

Când Roman Melodul cânta (2): „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte” (3), el credea în acel astăzi ca într-un moment în care întruparea se repetă aidoma, pentru noi, la modul tainic dar nu mai puţin real.
Imnografia Naşterii Domnului abundă în asemenea limpezimi.
Când însă vorbeam de cei vechi ai noştri, mă gândeam la vechile noastre colinde de Crăciun, una din moştenirile cele mai preţioase pentru înţelegerea noastră ca oameni ai locului şi neam de durată. Colindele de Crăciun, opere colective ale creatorilor anonimi, evocă sentimentul Naşterii Domnului în versuri de mare adâncime şi frumuseţe, al căror lirism e alimentat de certitudinea credinţei şi de participarea afectivă directă. La vremea când se năşteau colindele, Roman Melodul încă nu cânta la noi în grai românesc, şi totuşi ele îi seamănă printr’o ortodoxie care nu era a teologiei şi nici măcar a ştiinţei de carte. După ele, istorică e nu numai întruparea care s’a petrecut cândva, ci şi aceea care se petrece acum, sub ochii noştri, înnoită perpetuu de un prezent continuu. Iată numai câteva exemple:
Astăzi s-a născut Hristos, / Mesia chip luminos…;
Nouă azi ne-a răsărit / Mesia cel mult dorit…;
Preacurata / Naşte astăzi pe Hristos.
S-ar putea însă ca unii grămătici ai limbii să bănuie că în aceste expresii nu e vorba de nimic altceva decât de ceea ce se cheamă, în stilistică, prezentul istoric. Ca şi cum s-ar fi temut de o asemenea împotrivire, cei vechi ai noştri, anonimii făcători de colinde, ne-au lăsat această bijuterie lirică, de a cărei frumuseţe eu, unul, nu mă pot sătura în veac:
Mare-i seara de-astă seară,
Dar nu-i seara de-astă seară,
Ci e seara lui Crăciun,
Lui Crăciun celui bătrân
Când s’a născut Fiul Sfânt,
Fiul Sfânt pe-acest pământ.
Las la o parte extraordinara măiestrie a versurilor, pe care orice mare poet ar putea fi gelos, şi mă mărginesc la a pofti pe oricine să găsească ceva asemănător în tot folclorul popoarelor lumii. Colindul începe printr’o afirmare a momentului de acum, urmat îndată de o negare a lui prin invocarea momentului de atunci, dar negarea e doar aparentă, căci ea nu numai că nu anulează realitatea imediată ci, dimpotrivă, o potenţează prin reiterarea evenimentului originar. Seara aceasta de Crăciun e mare, într’adevăr, dar ea ar risca să rămână o simplă sărbătoare dacă într’însa nu s’ar întrupa acelaşi Fiu care s’a născut în Betleem.
Poemul are atâta adâncime şi pe marginea lui s’ar putea scrie atât de mult, încât aş îndrăzni să cred că, chiar dacă autorul lui ar fi cunoscut imnele inspiratului Roman Melodul, le-a întrecut. Anonimul vizionar preia dimensiunea unei sărbători anuale şi, prin numai câteva versuri, o proiectează, uriaş, în ciclul cosmic, conferindu-i atât atributul prezentului continuu cât şi pe acela al sfinţeniei.
În urmă cu mai mulţi ani, pe când mă aflam în Detroit, în timpul unei convalescenţe, reciteam cartea lui Mircea Eliade Mitul eternei reîntoarceri (Le mythe de l’Eternel retour 4). Fascinat, o dată mai mult, de erudiţia savantului care mă copleşea cu citate din folclorul universal, din Tibet până’n Peru şi din Scandinavia până’n inima Africii, dar dezamăgit, în acelaşi timp, de absenţa unei cât de mici incursiuni prin cultura noastră populară, i-am scris imediat autorului (pe care-l cunoscusem cu un an în urmă, la Paris), semnalându-i – pentru o eventuală ediţie revăzută – începutul acestei superbe colinde româneşti care, după părerea mea, ilustrează perfect tema cărţii – convertirea timpului istoric în timp mitic, prin care omul devine contemporan cu fenomenul original.
Imnografia Naşterii Domnului pune în lumină şi faptul că întruparea a unit cerul cu pământul şi că, prin aceasta, cel din urmă a căpătat o anume transfigurare. În timp ce Fecioara îi oferă Logosului un trup, pământul îi oferă o peşteră în care El să se întrupeze. Adăpostindu-l pe Fiul ceresc, peştera devine ea însăşi cer, aşa după cum Fecioara devine scaun de heruvimi. Este o intimitate stihială pe care numai misterul întrupării a putut-o realiza.
Colindele noastre merg mai departe şi localizează evenimentul în spaţiul românesc. Ultimul vers al colindului citat mai sus afirmă că Fiul s-a născut „pe-acest pământ”. Evident, nu e vorba de pământul ca planetă, de vreme ce în univers nu mai există o alta cu acelaşi nume, ci de acest pământ, al nostru, al poporului care-şi asumă rolul de gazdă a lui Dumnezeu. Un alt colind se rosteşte gingaş:
La Vitleem colo jos
Cerul arde luminos …
Betleemul nu mai este undeva în Palestina, ci în chiar inima ţării româneşti, e pe undeva pe-aci, „colo jos”, mai devale, la îndemâna ochiului fizic, ce poate fi arătat cu mâna prin fereastră. El e transfigurat de un cer care îl inundă cu lumină, căci tocmai aici, în bătaia vederii noastre:
Preacurata Naşte astăzi pe Hristos.
Maica este nefericită, plânge, căci e săracă şi nu are cu ce să-l înfaşe pe Fiul de Împărat. Dar femeile din
preajmă se implică în lacrimile ei şi sunt gata pentru un act de participare:
Nu mai plânge, Maica mea,
Scutecèle noi ţi-om da,–
Pruncul Sfânt de-ai înfăşa.
Scena acestui Betleem românesc e populată, aşadar, nu numai cu îngeri, cu păstori şi magi, ci şi cu localnicele care aleargă să-şi asume acest moment de superbă maternitate. Pământul devine cer, dar transfigurarea îi cuprinde şi pe locuitorii lui, părtaşi la misterul Naşterii.
Aşa stând lucrurile, cum să nu iubeşti un neam care şi-a înnobilat sentimentul duratei prin credinţă în perpetuitatea Întrupării? Şi cum să nu iubeşti un pământ în ale cărui scutece şi-a încălzit Dumnezeu sfintele Lui picioruşe?
În sfârşit, e cazul să ne oprim şi asupra uneia din cele mai gingaşe poezii izvorâte din lirica poetului nostru Mihai Eminescu, Colinde, colinde!, pe care, pentru marea ei frumuseţe şi prospeţime, o vom cita întreagă:
Colinde, colinde!
E vremea colindelor,
Căci ghiaţa se’ntinde
Asemeni oglindelor
Şi tremură brazii
Mişcând rămurelele.
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.
Se bucur’ copiii.
Copiii şi fetele
De dragul Mariei
Îşi piaptănă pletele,
De dragul Mariei
Şi-al Mântuitorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului.
Orice comentariu ar arunca peste ea o umbră nemeritată (5).
Iubiţii mei fii sufleteşti,
Sărbătorile de iarnă sunt, aşa cum am văzut zugrăvit în universul colindelor noastre, o superbă celebrare a purităţii. Naşterea Domnului din Preacurata Fecioară, prospeţimea Anului Nou, apele sfinţite ale Bobotezei, îngerescul chip al Sfântului Ioan, colindele, datinile, bradul de Crăciun, toate sunt menite să ne sustragă mizeriilor endemice şi să ne aducă aminte că, cel puţin două săptămâni din an, putem fi mai buni la inimă, mai frumoşi în gândire şi mai curaţi la suflet.
Din păcate, există printre noi destui creştini care sărbătoresc un Crăciun fără Iisus, o Bobotează fără aghiasmă, un Sfânt Ion fără Ioan şi, mai ales, un An Nou într’un revelion perpetuu, fără sfârşit, condimentat cu narcotice vaporoase, straie impudice şi aburi etilici. Nimic alarmant, dacă o astfel de petrecere în lanţ nu s’ar contura ca mod de viaţă al multora din tinerii noştri de azi, fără nici o apărare legiuită într’un mediu din ce în ce mai agresiv şi mai dizolvant.
Pornind de la premiza că planeta noastră este opera lui Dumnezeu, sunt un partizan al mişcărilor ecologiste, care nu-şi propun altceva decât refacerea şi menţinerea pământului în toată puritatea, frumuseţea şi rodnicia lui. Nu am auzit însă de un ecologism spiritual, de un curent împotriva poluării sufletelor tinere, sistematic agresate de libertinajul mediatic care le inculcă gustul pentru vulgaritate, pornografie, violenţă şi desfrâu. Or, gustul viciat devine mentalitate, iar mentalitatea deviată răstoarnă valorile, consfinţind anormalitatea drept normalitate, în interiorul unei libertăţi prost înţelese şi rău folosite. Aceasta, însă, nu exclude neputinţa de a înţelege libertatea în sensul ei profund şi adevărat. Cum am înţeles-o noi? Libertatea de a nu mai respecta regulile de circulaţie rutieră, libertatea de a devasta adăposturile din staţiile de autobuz, libertatea de a fi dezmăţaţi, libertatea televiziunii de a afişa neruşinarea, libertatea presei de a cultiva limbajul mitocănesc, calomnia şi asasinatul moral, libertatea copilului de a-şi sfida părinţii, libertatea mamei de a-şi ucide pruncul nenăscut, libertatea legii de a consfinţi anormalul drept normal, libertatea sindicalistului de a impune legea ciomagului, libertatea patronului de a-şi ascunde veniturile, libertatea frontierelor de a înstrăina bunuri culturale şi de a asigura invaziile nocive de tot felul, libertatea insului de a crede că poate oricând să facă ce vrea… Nu este liber cel care poate să facă şi să spună ce vrea, ci este liber cel care spune şi face ceea ce trebuie şi ceea ce este cuviincios.
Iubiţii mei fii sufleteşti,
Avem o lege pentru protecţia copilului, dar ea nu se resimte şi pe micul ecran, şi cu atât mai puţin în şcolile publice unde funcţionează, obligatoriu, aşa-zisele programe de sănătate care-i învaţă pe copii cum să îmbătrânească vertiginos prin depravare planificată. Avem o lege antidrog, dar nu şi una antidezmăţ. Avem o lege anticorupţie, dar nu şi una antiseducţie. Avertismentul antialcoolic devine timid şi neputincios în vecinătatea imediată a beţivului proclamat erou. Ora de religie nu poate face mare lucru
dacă eforturile Bisericii nu sunt sprijinite de instituţiile statului, de societatea civilă şi, nu în ultimul rând, de presă. Ne interesează copiii străzii, dar nu avem dreptul să-i uităm pe copiii maidanului moral. Astăzi suntem într-o febrilă căutare de soluţii împotriva crizei şi a sărăciei, dar nu vom face nimic fără remediile spirituale împotriva acestei crime lente şi bine studiate care distruge conştiinţa tinerilor.
Zadarnic curăţim pământul de gunoaie dacă-l vom lăsa populat cu oameni deformaţi şi mutilaţi sufleteşte.
Vă rog, părinţilor, ocrotiţi-vă copiii! E vorba de viitorul nostru ca neam, popor şi patrie.
Un gând bun, şi copiii noştri vor primi cel mai frumos cadou de Sfintele Sărbători. La mulţi ani!

† B A R T O L O M E U
din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului,
Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului,
iubitului meu cler şi popor, har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru,
iar din parte-mi, arhiereşti binecuvântări.
Iubiţii mei fii sufleteşti,
Trăim realitatea unor vremuri, în care şi la noi în ţară, la fel ca peste tot în lume, Crăciunul se arată foarte devreme, scăldat într’o uriaşă risipă de lumini şi culori. Ai crede că toate jocurile de artificii ale lumii, ţâşnite’n văzduh şi sparte în milioane de jerbe sclipitoare, s’au aninat în copaci, pe balcoane, pe stâlpi, prin grădini, pe acoperişurile clădirilor, în ghirlande de văpăi sărbătoreşti.
Fireşte, întâia şi marea bucurie e a copiilor. Moş Crăciun, pe cât de bătrân, pe atât de ispititor, surâde din desagă şi făgăduieşte la nesfârşit. Părinţii i se supun cu mare lepădare de sine şi-i mută sacul sub crengile bradului festiv, coalizaţi într’o universală şi superbă amăgire a vârstei de cristal.
În nici o altă sărbătoare, tradiţia nu e atât de strâns îngemănată cu izvorul ei religios. Mai înaintea icoanei rituale şi a slujbei liturgice, colinda cântă la fereastră şi-L vesteşte pe Dumnezeu-Pruncul. În credinţă şi datină, copiii sunt înaintemergătorii preoţilor şi, poate, cei mai autentici ambasadori ai veşnicului Bethleem, purtătorii adevăratei tradiţii a colindelor, care ne oferă o tainică înţelegere a sufletului acestei superbe sărbători.
Cei vechi ai noştri aveau o mai dreaptă înţelegere a Crăciunului decât o avem noi, mulţi din cei de azi.
Copleşiţi de atâta simţ al istoriei, suntem tot mai aplecaţi să observăm pe un Iisus al ei, care s’a născut cândva cu aproape două mii de ani în urmă, o dată pentru totdeauna, a cărui întrupare o celebrăm printr’o amintire liturgică şi, eventual, printr’un ospăţ la care El nu a fost poftit. Imnografii Bizanţului ştiau mai mult decât pricepem noi din cântările lor, şi anume că Naşterea Domnului, anuală, e mai mult decât o comemorare, mai mult decât un praznic, mai mult decât o noapte festivă; ea e nu numai amintirea evenimentului, ci evenimentul însuşi, tot atât de real ca şi acela din Betleem, petrecut acum la măsura transfigurărilor inaugurate de Înviere. Misterul euharistic presupune mai întâi prezenţa pâinii ce se va preface în Trup; nu în zadar proscomidiarul are chipul Peşterii şi nu fără un înţeles al întrupării este purtată pâinea, încă nesfinţită, în procesiune solemnă, ca un Trup în devenire (1).

Când Roman Melodul cânta (2): „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte” (3), el credea în acel astăzi ca într-un moment în care întruparea se repetă aidoma, pentru noi, la modul tainic dar nu mai puţin real.
Imnografia Naşterii Domnului abundă în asemenea limpezimi.
Când însă vorbeam de cei vechi ai noştri, mă gândeam la vechile noastre colinde de Crăciun, una din moştenirile cele mai preţioase pentru înţelegerea noastră ca oameni ai locului şi neam de durată. Colindele de Crăciun, opere colective ale creatorilor anonimi, evocă sentimentul Naşterii Domnului în versuri de mare adâncime şi frumuseţe, al căror lirism e alimentat de certitudinea credinţei şi de participarea afectivă directă. La vremea când se năşteau colindele, Roman Melodul încă nu cânta la noi în grai românesc, şi totuşi ele îi seamănă printr’o ortodoxie care nu era a teologiei şi nici măcar a ştiinţei de carte. După ele, istorică e nu numai întruparea care s’a petrecut cândva, ci şi aceea care se petrece acum, sub ochii noştri, înnoită perpetuu de un prezent continuu. Iată numai câteva exemple:
Astăzi s-a născut Hristos, / Mesia chip luminos…;
Nouă azi ne-a răsărit / Mesia cel mult dorit…;
Preacurata / Naşte astăzi pe Hristos.
S-ar putea însă ca unii grămătici ai limbii să bănuie că în aceste expresii nu e vorba de nimic altceva decât de ceea ce se cheamă, în stilistică, prezentul istoric. Ca şi cum s-ar fi temut de o asemenea împotrivire, cei vechi ai noştri, anonimii făcători de colinde, ne-au lăsat această bijuterie lirică, de a cărei frumuseţe eu, unul, nu mă pot sătura în veac:
Mare-i seara de-astă seară,
Dar nu-i seara de-astă seară,
Ci e seara lui Crăciun,
Lui Crăciun celui bătrân
Când s’a născut Fiul Sfânt,
Fiul Sfânt pe-acest pământ.
Las la o parte extraordinara măiestrie a versurilor, pe care orice mare poet ar putea fi gelos, şi mă mărginesc la a pofti pe oricine să găsească ceva asemănător în tot folclorul popoarelor lumii. Colindul începe printr’o afirmare a momentului de acum, urmat îndată de o negare a lui prin invocarea momentului de atunci, dar negarea e doar aparentă, căci ea nu numai că nu anulează realitatea imediată ci, dimpotrivă, o potenţează prin reiterarea evenimentului originar. Seara aceasta de Crăciun e mare, într’adevăr, dar ea ar risca să rămână o simplă sărbătoare dacă într’însa nu s’ar întrupa acelaşi Fiu care s’a născut în Betleem.
Poemul are atâta adâncime şi pe marginea lui s’ar putea scrie atât de mult, încât aş îndrăzni să cred că, chiar dacă autorul lui ar fi cunoscut imnele inspiratului Roman Melodul, le-a întrecut. Anonimul vizionar preia dimensiunea unei sărbători anuale şi, prin numai câteva versuri, o proiectează, uriaş, în ciclul cosmic, conferindu-i atât atributul prezentului continuu cât şi pe acela al sfinţeniei.
În urmă cu mai mulţi ani, pe când mă aflam în Detroit, în timpul unei convalescenţe, reciteam cartea lui Mircea Eliade Mitul eternei reîntoarceri (Le mythe de l’Eternel retour 4). Fascinat, o dată mai mult, de erudiţia savantului care mă copleşea cu citate din folclorul universal, din Tibet până’n Peru şi din Scandinavia până’n inima Africii, dar dezamăgit, în acelaşi timp, de absenţa unei cât de mici incursiuni prin cultura noastră populară, i-am scris imediat autorului (pe care-l cunoscusem cu un an în urmă, la Paris), semnalându-i – pentru o eventuală ediţie revăzută – începutul acestei superbe colinde româneşti care, după părerea mea, ilustrează perfect tema cărţii – convertirea timpului istoric în timp mitic, prin care omul devine contemporan cu fenomenul original.
Imnografia Naşterii Domnului pune în lumină şi faptul că întruparea a unit cerul cu pământul şi că, prin aceasta, cel din urmă a căpătat o anume transfigurare. În timp ce Fecioara îi oferă Logosului un trup, pământul îi oferă o peşteră în care El să se întrupeze. Adăpostindu-l pe Fiul ceresc, peştera devine ea însăşi cer, aşa după cum Fecioara devine scaun de heruvimi. Este o intimitate stihială pe care numai misterul întrupării a putut-o realiza.
Colindele noastre merg mai departe şi localizează evenimentul în spaţiul românesc. Ultimul vers al colindului citat mai sus afirmă că Fiul s-a născut „pe-acest pământ”. Evident, nu e vorba de pământul ca planetă, de vreme ce în univers nu mai există o alta cu acelaşi nume, ci de acest pământ, al nostru, al poporului care-şi asumă rolul de gazdă a lui Dumnezeu. Un alt colind se rosteşte gingaş:
La Vitleem colo jos
Cerul arde luminos …
Betleemul nu mai este undeva în Palestina, ci în chiar inima ţării româneşti, e pe undeva pe-aci, „colo jos”, mai devale, la îndemâna ochiului fizic, ce poate fi arătat cu mâna prin fereastră. El e transfigurat de un cer care îl inundă cu lumină, căci tocmai aici, în bătaia vederii noastre:
Preacurata Naşte astăzi pe Hristos.
Maica este nefericită, plânge, căci e săracă şi nu are cu ce să-l înfaşe pe Fiul de Împărat. Dar femeile din
preajmă se implică în lacrimile ei şi sunt gata pentru un act de participare:
Nu mai plânge, Maica mea,
Scutecèle noi ţi-om da,–
Pruncul Sfânt de-ai înfăşa.
Scena acestui Betleem românesc e populată, aşadar, nu numai cu îngeri, cu păstori şi magi, ci şi cu localnicele care aleargă să-şi asume acest moment de superbă maternitate. Pământul devine cer, dar transfigurarea îi cuprinde şi pe locuitorii lui, părtaşi la misterul Naşterii.
Aşa stând lucrurile, cum să nu iubeşti un neam care şi-a înnobilat sentimentul duratei prin credinţă în perpetuitatea Întrupării? Şi cum să nu iubeşti un pământ în ale cărui scutece şi-a încălzit Dumnezeu sfintele Lui picioruşe?
În sfârşit, e cazul să ne oprim şi asupra uneia din cele mai gingaşe poezii izvorâte din lirica poetului nostru Mihai Eminescu, Colinde, colinde!, pe care, pentru marea ei frumuseţe şi prospeţime, o vom cita întreagă:
Colinde, colinde!
E vremea colindelor,
Căci ghiaţa se’ntinde
Asemeni oglindelor
Şi tremură brazii
Mişcând rămurelele.
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.
Se bucur’ copiii.
Copiii şi fetele
De dragul Mariei
Îşi piaptănă pletele,
De dragul Mariei
Şi-al Mântuitorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului.
Orice comentariu ar arunca peste ea o umbră nemeritată (5).
Iubiţii mei fii sufleteşti,
Sărbătorile de iarnă sunt, aşa cum am văzut zugrăvit în universul colindelor noastre, o superbă celebrare a purităţii. Naşterea Domnului din Preacurata Fecioară, prospeţimea Anului Nou, apele sfinţite ale Bobotezei, îngerescul chip al Sfântului Ioan, colindele, datinile, bradul de Crăciun, toate sunt menite să ne sustragă mizeriilor endemice şi să ne aducă aminte că, cel puţin două săptămâni din an, putem fi mai buni la inimă, mai frumoşi în gândire şi mai curaţi la suflet.
Din păcate, există printre noi destui creştini care sărbătoresc un Crăciun fără Iisus, o Bobotează fără aghiasmă, un Sfânt Ion fără Ioan şi, mai ales, un An Nou într’un revelion perpetuu, fără sfârşit, condimentat cu narcotice vaporoase, straie impudice şi aburi etilici. Nimic alarmant, dacă o astfel de petrecere în lanţ nu s’ar contura ca mod de viaţă al multora din tinerii noştri de azi, fără nici o apărare legiuită într’un mediu din ce în ce mai agresiv şi mai dizolvant.
Pornind de la premiza că planeta noastră este opera lui Dumnezeu, sunt un partizan al mişcărilor ecologiste, care nu-şi propun altceva decât refacerea şi menţinerea pământului în toată puritatea, frumuseţea şi rodnicia lui. Nu am auzit însă de un ecologism spiritual, de un curent împotriva poluării sufletelor tinere, sistematic agresate de libertinajul mediatic care le inculcă gustul pentru vulgaritate, pornografie, violenţă şi desfrâu. Or, gustul viciat devine mentalitate, iar mentalitatea deviată răstoarnă valorile, consfinţind anormalitatea drept normalitate, în interiorul unei libertăţi prost înţelese şi rău folosite. Aceasta, însă, nu exclude neputinţa de a înţelege libertatea în sensul ei profund şi adevărat. Cum am înţeles-o noi? Libertatea de a nu mai respecta regulile de circulaţie rutieră, libertatea de a devasta adăposturile din staţiile de autobuz, libertatea de a fi dezmăţaţi, libertatea televiziunii de a afişa neruşinarea, libertatea presei de a cultiva limbajul mitocănesc, calomnia şi asasinatul moral, libertatea copilului de a-şi sfida părinţii, libertatea mamei de a-şi ucide pruncul nenăscut, libertatea legii de a consfinţi anormalul drept normal, libertatea sindicalistului de a impune legea ciomagului, libertatea patronului de a-şi ascunde veniturile, libertatea frontierelor de a înstrăina bunuri culturale şi de a asigura invaziile nocive de tot felul, libertatea insului de a crede că poate oricând să facă ce vrea… Nu este liber cel care poate să facă şi să spună ce vrea, ci este liber cel care spune şi face ceea ce trebuie şi ceea ce este cuviincios.
Iubiţii mei fii sufleteşti,
Avem o lege pentru protecţia copilului, dar ea nu se resimte şi pe micul ecran, şi cu atât mai puţin în şcolile publice unde funcţionează, obligatoriu, aşa-zisele programe de sănătate care-i învaţă pe copii cum să îmbătrânească vertiginos prin depravare planificată. Avem o lege antidrog, dar nu şi una antidezmăţ. Avem o lege anticorupţie, dar nu şi una antiseducţie. Avertismentul antialcoolic devine timid şi neputincios în vecinătatea imediată a beţivului proclamat erou. Ora de religie nu poate face mare lucru
dacă eforturile Bisericii nu sunt sprijinite de instituţiile statului, de societatea civilă şi, nu în ultimul rând, de presă. Ne interesează copiii străzii, dar nu avem dreptul să-i uităm pe copiii maidanului moral. Astăzi suntem într-o febrilă căutare de soluţii împotriva crizei şi a sărăciei, dar nu vom face nimic fără remediile spirituale împotriva acestei crime lente şi bine studiate care distruge conştiinţa tinerilor.
Zadarnic curăţim pământul de gunoaie dacă-l vom lăsa populat cu oameni deformaţi şi mutilaţi sufleteşte.
Vă rog, părinţilor, ocrotiţi-vă copiii! E vorba de viitorul nostru ca neam, popor şi patrie.
Un gând bun, şi copiii noştri vor primi cel mai frumos cadou de Sfintele Sărbători. La mulţi ani!
- See more at: http://roncea.ro/2010/12/22/eminescu-in-pastorala-de-craciun-a-parintelui-mitropolit-bartolomeu-anania-arhiepiscopul-vadului-feleacului-si-clujului-condamna-libertatea-legii-de-a-consfinti-anormalul-drept-normal/#sthash.G7fKT0mx.dpuf

December 22nd, 2010 VR 2 Comments »

- See more at: http://roncea.ro/2010/12/22/eminescu-in-pastorala-de-craciun-a-parintelui-mitropolit-bartolomeu-anania-arhiepiscopul-vadului-feleacului-si-clujului-condamna-libertatea-legii-de-a-consfinti-anormalul-drept-normal/#sthash.G7fKT0mx.dpuf

Eminescu in Pastorala de Craciun a Parintelui Mitropolit Bartolomeu Anania. Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului condamna “libertatea legii de a consfinţi anormalul drept normal”: “Zadarnic curăţim pământul de gunoaie dacă-l vom lăsa populat cu oameni deformaţi şi mutilaţi sufleteşte”

December 22nd, 2010 VR 2 Comments »

2013-10-27T03:54:00.000-07:00

Adunare Generala a membrilor SCMD Filiala nr.1 Fagaras

Miercuri 30.10.2013, la ora 10.00, va avea loc Adunarea Generale a membrilor SCMD filiala nr.1 Fagaras, cu urmatoarea ORDINE DE ZI:

1.Bilantul activitatii filialei nr.1 a SCMD Fagaras pentru perioada iulie 2012- dec. 2013;

2.Modul de utilizare a fondurilor banesti ale filialei nr.1 Fagaras pe perioada 2012 -2013. Analiza platii cotizatiei de catre membrii de sindicat;

3.Analiza Proiectelor de Hotarari, propuse a fi dezbatute in Consiliul National la Reprezentantilor, care va avea loc la Alba Iulia in perioada 29.11 - 01.12.2013;

4.Reconfirmarea membrilor biroului operativ al filialei nr.1 Fagaras;

5.Stabilirea mandatului de delegare al filialei nr.1 Fagaras, la Consiliul National al Reprezentantilor;

6.Planul de activitate al filialei nr.1 Fagaras pentru perioada 01.12.2013-dec.2014

7. Discutii, propuneri, concluzii.

Biroul Operariv al Filialei nr.1 Fagaras

2013-05-04T06:11:00.001-07:00

Sărbatori fericite!

2013-02-18T05:22:00.002-08:00

A fost scris in 1937!

“Pilotii orbi”, de Mircea Eliade, 1937

Imoralitatea clasei conducãtoare românesti, care detine “puterea” politicã de la 1918 încoace, nu este cea mai gravã crimã a ei. Cã s-a furat ca în codru, cã s-a distrus burghezia nationalã în folosul elementelor alogene, cã s-a nãpãstuit tãrãnimea, cã s-a introdus politicianismul în administratie si învãtãmânt, cã s-au desnationalizat profesiunile libere – toate aceste crime împotriva sigurantei statului si toate aceste atentate contra fiintei neamului nostru, ar putea – dupã marea victorie finalã – sã fie iertate. Memoria generatiilor viitoare va pãstra, cum se cuvine, eforturile si eroismul anilor cumpliti 1916-1918 – lãsând sã se astearnã uitarea asupra întunecatei epoci care a urmat unirii tuturor românilor.

Dar cred cã este o crimã care nu va mai putea fi nici-odatã uitatã: acesti aproape douãzeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai cã i-am pierdut (si când vom mai avea înaintea noastrã o epocã sigurã de pace atât de îndelungatã?!) – dar i-am folosit cu statornicã voluptate la surparea lentã a statului românesc modern. Clasa noastrã conducãtoare, care a avut frânele destinului românesc de la întregire încoace, s-a fãcut vinovatã de cea mai gravã trãdare care poate înfiera o elitã politicã în fata contemporanilor si în fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politicã. Nu e vorba de o simplã gãinãrie politicianistã, de un milion sau o sutã de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însãsi existenta istoricã a neamului românesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vãd.

Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europã – luntrea statului nostru este condusã de niste piloti orbi. Acum, când se pregãteste marea luptã dupã care se va sti cine meritã sã supravietuiascã si cine îsi meritã soarta de rob – elita noastrã conducãtoare îsi continuã micile sau marile afaceri, micile sau marile bãtãlii electorale, micile sau marile reforme moarte.

Nici nu mai gãsesti cuvinte de revoltã. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai vãd, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de cãpetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins.

Istoria cunoaste unele exemple tragice de state înfloritoare si puternice care au pierit în mai putin de o sutã de ani fãrã ca nimeni sã înteleagã de ce. Oamenii erau tot atât de cumsecade, soldatii tot atât de viteji, femeile tot atât de roditoare, holdele tot atât de bogate. Nu s-a întâmplat nici un cataclism între timp. Si deodatã, statele acestea pier, dispar din istorie. În câteva sute de ani dupã aceea, cetãtenii fostelor state glorioase îsi pierd limba, credintele, obiceiurile – si sunt înghititi de popoare vecine.

Luntrea condusã de pilotii orbi se lovise de stânca finalã. Nimeni n-a înteles ce se întâmplã, dregãtorii fãceau politicã, negutãtorii îsi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste si tãranii de ogorul lor. Numai istoria stia cã nu va mai duce multã vreme povara acestui stârv în descompunere, neamul acesta care are toate însusirile în afarã de aceea capitalã: instinctul statal.

Crima elitelor conducãtoare românesti constã în pierderea acestui instinct si în înfiorãtoarea lor inconstientã, în încãpãtânarea cu care îsi apãrã “puterea”. Au fost elite românesti care s-au sacrificat de bunã voie, si-au semnat cu mâna lor actul de deces numai pentru a nu se împotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune în calea destinului acestui neam. Clasa conducãtorilor nostri politici, departe de a dovedi aceastã resemnare, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i stã în putintã ca sã-si prelungeascã puterea. Ei nu gândesc la altceva decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu în aceste câteva miliarde risipite si câteva mii de constiinte ucise stã marea lor crimã, ci în faptul cã mãcar acum, când încã mai este timp, nu înteleg sã se resemneze.

Sã amintim numai câteva fapte si vom întelege de când ne conduc pilotii orbi.

Cel dintâi lucru pe care l-au fãcut iugoslavii dupã rãzboi a fost sã colonizeze Banatul românesc aducând în masã de-a lungul frontierei cele mai pure elemente sârbesti. Iugoslavii, atunci ca si acum, erau departe de a avea linistea si coheziunea politicã pe care am fi putut-o avea noi: problema croatã izbucnise cu violentã. Cu toate acestea, stiind cã adevãrata granitã nu e cea însemnatã pe hãrti, ci limita pânã unde se poate întinde un neam (Nae Ionescu) – au fãcut tot ce le-a stat în putintã ca sã deznationalizeze judetele românesti. Si se pare cã au reusit. În orice caz, acum, la granita Banatului, stau masive colonizãri sârbesti, sate care nu existau la conferinta pãcii….

La “plebiscitul” din 1918-1919, toate satele sãrbesti au votat alipirea la România Mare. S-a obtinut astfel o impresionantã majoritate. Nici un guvern român n-a fãcut, însã, nimic pentru aceste elemente germanice, singurii aliati sinceri pe care i-am fi putut avea ca sã contrabalansãm elementele maghiare. Dimpotrivã, de la unire încoace sasii si svabii au fost necontenit umiliti – iar ungurii favorizati. (Ce imbecil complex de inferioritate am dovedit, fiindu-ne teamã de unguri!) În 1918 sasii nu se întelegeau cu svabii. Am fi putut profita de aceste neîntelegeri. N-am profitat. Dimpotrivã, am fãcut tot ce ne-a stat în putintã ca sã accelerãm unirea tuturor elementelor germanice. Si astãzi, sasii si svabii sunt uniti – si sunt împotriva noastrã.

Ungurii au colonizat granita încã din 1920, desi si astãzi se gãsesc înapoia acestei centuri de fier nu stiu câte sute de mii de români. Noi n-aveam nevoie de colonizãri, pentru cã toate satele de pe frontierã sunt românesti. În schimb, am stat cu mâinile în sân si am privit cum se întãreste elementul evreiesc în orasele din Transilvania, cum Deva s-a maghiarizat complet, cum Tara Oasului s-a pãrãginit, cum s-au fãcut colonizãri de plugari evrei în Maramures, cum au trecut pãdurile din Maramures si Bucovina în mâna evreilor si maghiarilor etc., etc.

Cei 10.000 de tãrani români veniti din Ungaria continuã sã moarã de foame. Am luat sate de români din Banat si am colonizat Cadrilaterul – în loc sã pãstrãm pe bãnãteni acolo unde sunt si sã aducem la frontiera bulgarã numai macedoneni, singurii care rãspund la cutit cu toporul si la insulte cu carabina. Astãzi româncele bãnãtene cersesc în Balcic…

Dintre toate minoritãtile noastre, în afarã de armeni, numai turcii erau cei mai inofensivi; i-am lãsat sã plece. Pãmânturile lor, în bunã parte, au intrat în stãpânirea bulgarilor. Bazargicul este complet bulgarizat. Ceva mai mult. Am lãsat pe bulgari sã-si cumpere si sã cultive pãmânt pânã la Gurile Dunãrii. Pilotii orbi s-au fãcut unealta celei mai înspãimântãtoare crime împotriva fiintei statului românesc: înaintarea elementului slav din josul Dunãrii spre Deltã si Basarabia. N-a fost un singur om politic român care sã înteleagã cã ultima noastrã nãdejde, asa cum suntem înconjurati de oceanul slav, este sã ne împotrivim cu toate puterile unirii slavilor dunãreni cu slavii din Basarabia. În loc sã alungãm elementul bulgãresc din întreaga Dobroge – noi am colonizat pur si simplu Gurile Dunãrii cu grãdinari bulgari.

În acelasi timp, pilotii orbi au deschis larg portile Bucovinei si Basarabiei. De la rãzboi încoace, evreii au cotropit satele Maramuresului si Bucovinei si au obtinut majoritatea absolutã în toate orasele Basarabiei. Ceva mai grav:rutenii s-au coborât de-a lungul Basarabiei si astãzi mai au foarte putin sã-si dea mâna cu bulgarii care au suit pe Dunãre. Reni este punctul de unire a celor douã populatii slave – pe pãmânt românesc. Imediat dupã rãzboi, în Basarabia românii reprezentau 68% din populatie. Astãzi, dupã statisticile oficiale, ei sunt numai 51%.

Elitele politice românesti, în loc sã se intereseze de-aproape de problema Ucrainei prin încurajarea agitatiilor separatiste – asa cum au fãcut guvernele austriece pânã la rãzboi, încurajând sistematic pe ruteni ca sã loveascã în români si în poloni – s-au multumit sã tolereze întinderea ucrainienilor nu numai în Bucovina, dar si în Basarabia.

În anul 1848, rutenii din Galitia revendicau o parte din Bucovina pentru provincia lor (Galitia), care ar fi trebuit sã devinã semi-autonomã în reorganizarea Austriei pe baze federale (planul Palacki). Românii bucovineni de atunci au stiut sã se apere (în Constituanta austriacã de la Kremsir). Dar rutenii, dupã rãzboiul cel mare, au gãsit un neasteptat aliat în pilotii orbi ai României care, în loc sã lupte pentru revendicãrile ucrainiene dincolo de Nistru (crearea statului-tampon Ucraina) si-au arãtat prietenia fatã de acesti slavi lãsându-i sã se înmulteascã peste mãsurã în Bucovina si sã coboare cât mai jos în Basarabia. Astãzi, un savant ucrainean de la universitatea din Varsovia, refugiat politic, expune la seminarul de geografie din Berlin hãrti ale viitorului stat ucrainean în care se gãsesc înglobate Bucovina si Basarabia. Nãdãjduiesc cã la ceasul când stiu lucrurile acestea, prietenul care mi-a atras atentia asupra hãrtilor profesorului ucrainean (profesor la universitatea din Varsovia) a izbutit sã le fotografieze pe toate – pentru ca sã facem amândoi dovada, dacã va fi nevoie.

Inutil sã mai continui. Si am fost stãpânit de acest înspãimântãtor sentiment al inutilitãtii în tot timpul cât am scris paginile de fatã. Stiu foarte bine cã ele nu vor avea nici o urmare. Stiu foarte bine cã evreii vor tipa cã sunt antisemit, iar democratii cã sunt huligan sau fascist. Stiu foarte bine cã unii îmi vor spune cã “administratia” e proastã – iar altii îmi vor aminti tratatele de pace, clauzele minoritãtilor. Ca si când aceleasi tratate au putut împiedica pe Kemal Pasa sã rezolve problema minoritãtilor mãcelãrind 100.000 de greci în Anatolia. Ca si când iugoslavii si bulgarii s-au gândit la tratate când au închis scolile si bisericile românesti, deznationalizând câte zece sate pe an. Ca si când ungurii nu si-au permis sã persecute fãtis, cu închisoarea, chiar satele germane, ca sã nu mai vorbesc de celelalte. Ca si când cehii au sovãit sã paralizeze, pânã la sugrumare, minoritatea germanã!

Cred cã suntem singura tarã din lume care respectã tratatele minoritãtilor, încurajând orice cucerire de-a lor, preamãrindu-le cultura si ajutându-le sã-si creeze un stat în stat. Si asta nu numai din bunãtate sau prostie. Ci pur si simplu pentru cã pãtura conducãtoare nu mai stie ce înseamnã un stat, nu mai vede.

Pe mine nu mã supãrã când aud evreii tipând: “antisemitism”, “fascism”, “hitlerism”! Oamenii acestia, care sunt oameni vii si clarvãzãtori, îsi apãrã primatul economic si politic pe care l-au dobândit cu atâta trudã risipind atâta inteligentã si atâtea miliarde. Ar fi absurd sã te astepti ca evreii sã se resemneze de a fi o minoritate, cu anumite drepturi si cu foarte multe obligatii – dupã ce au gustat din mierea puterii si au cucerit atâtea posturi de comandã. Evreii luptã din rãsputeri sã-si mentinã deocamdatã pozitiile lor, în asteptarea unei viitoare ofensive – si, în ceea ce mã priveste, eu le înteleg lupta si le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul.

Tristetea si spaima mea îsi au, însã, izvorul în altã parte. Pilotii orbi! Clasa aceasta conducãtoare, mai mult sau mai putin româneascã, politicianizatã pânã-n mãduva oaselor – care asteaptã pur si simplu sã treacã ziua, sã vinã noaptea, sã audã un cântec nou, sã joace un joc nou, sã rezolve alte hârtii, sã facã alte legi. Acelasi joc si acelasi lucru, ca si când am trãi într-o societate pe actiuni, ca si când am avea înaintea noastrã o sutã de ani de pace, ca si când vecinii nostri ne-ar fi frati, iar restul Europei unchi si nasi. Iar dacã le spui cã pe Bucegi nu mai auzi româneste, cã în Maramures, Bucovina si Basarabia se vorbeste idis, cã pier satele românesti, cã se schimbã fata oraselor – ei te socotesc în slujba nemtilor sau te asigurã cã au fãcut legi de protectia muncii nationale.

Sunt unii, buni “patrioti”, care se bat cu pumnul în piept si-ti amintesc cã românul în veci nu piere, cã au trecut pe aici neamuri barbare etc. Uitând, sãracii, cã în Evul Mediu românii se hrãneau cu grâu si peste si nu cunosteau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul. Uitând cã blestemul a început sã apese neamul nostru o datã cu introducerea secarei (la sfâr-situl Evului Mediu), care a luat pretutindeni locul grâului. Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul – slãbind considerabil rezistenta tãranilor. Blestemele s-au tinut apoi lant. Mãlaiul a adus pelagra, evreii au adus alcoolismul (în Moldova se bea pânã în secolul XVI bere), austriecii în Ardeal si “cultura” în Principate au adus sifilisul. Pilotii orbi au intervenit si aici, cu imensa lor putere politicã si administrativã.

Toatã Muntenia si Moldova de jos se hrãneau iarna cu peste sãrat; cãrutele începeau sã colinde Bãrãganul îndatã ce se culegea porumbul si peste-le acela sãrat, uscat cum era, alcãtuia totusi o hranã substantialã. Pilotii orbi au creat, însã, trustul pestelui. Nu e atât de grav faptul cã la Brãila costã 60-100 lei kilogramul de peste (în loc sã coste 5 lei), cã putrezesc vagoane întregi de peste ca sã nu scadã pretul, cã în loc sã se recolteze 80 de vagoane pe zi din lacurile din jurul Brãilei se recolteazã numai 5 vagoane si se vinde numai unul (restul putrezeste), grav e cã tãranul nu mai mãnâncã, de vreo 10 ani, peste sãrat. Si acum, când populatia de pe malul Dunãrii e seceratã de malarie, guvernul cheltuieste (vorba vine) zeci de milioane pe medicamente, uitând cã un neam nu se regenereazã cu chininã si aspirinã, ci printr-o hranã substantialã.

Nu mai vorbiti, deci, de cele sapte inimi în pieptul de aramã al românului. Sãrmanul român, luptã ca sã-si pãstreze mãcar o inimã obositã care bate tot mai rar si tot mai stins. Adevãrul e acesta: neamul românesc nu mai are rezistenta sa legendarã de acum câteva veacuri. În Moldova si în Basarabia cad chiar de la cele dintâi lupte cu un element etnic bine hrãnit, care mãnâncã grâu, peste, fructe si care bea vin în loc de tuicã.

Noi n-am înteles nici astãzi cã românul nu rezistã bãuturilor alcoolice, ca francezul sau ca rusul bunãoarã. Ne lãudãm cã “tinem la bãuturã”, iar gloria aceasta nu numai cã e ridiculã, dar e în acelasi timp falsã. Alcoolismul sterilizeazã legiuni întregi si ne imbecilizeazã cu o rapiditate care ar trebui sã ne dea de gândit.

…Dar pilotii orbi stau surâzãtori la cârmã, ca si când nimic nu s-ar întâmpla. Si acesti oameni, conducãtori ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de bunã-credintã, si cu bunãvointã; numai cã, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care conteazã în ceasul de fatã – instinctul statal – nu vãd suvoaiele slave scurgându-se din sat în sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pãmânt românesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lãsând locul altor neamuri… Nu simt cã s-au schimbat unele lucruri în aceastã tarã, care pe alocuri nici nu mai pare româneascã.

Uneori, când sunt bine dispusi, îti spun cã nu are importantã numãrul evreilor, cãci sunt oameni muncitori si inteligenti si, dacã fac avere, averile lor rãmân tot în tarã. Dacã asa stau lucrurile nu vãd de ce n-am coloniza tara cu englezi, cãci si ei sunt muncitori si inteligenti. Dar un neam în care o clasã conducãtoare gândeste astfel, si-ti vorbeste despre calitãtile unor oameni strãini - nu mai are mult de trãit. El, ca neam, nu mai are însã dreptul sã se mãsoare cu istoria…

Cãci pilotii orbi s-au fãcut sau nu unelte în mâna strãinilor – putin intereseazã deocamdatã. Singurul lucru care intereseazã este faptul cã nici un om politic român, de la 1918 încoace, n-a stiut si nu stie ce înseamnã un stat.

Si asta e destul ca sã începi sã plângi.

Mircea Eliade; articol apãrut în Vremea, nr. 505, 19 septembrie 1937

PS Putem trece la altă perioada:

"de la 1989 încoace, n-a stiut si nu stie ce înseamnã un stat, nici un om politic român şi vor continua aşa fara ruşine!"

2012-12-31T05:53:00.001-08:00

Din ŢARA FĂGĂRAŞULUI, un sincer la MULŢI ANI, AN NOU FERICIT PENTRU TOŢI CEI CARE CRED IN ROMÂNIA!

2012-12-30T10:02:00.000-08:00

Azi, 30.12.2012,

după o grea şi nedreaptă suferinţă a fost condus pe ultimul drum,

plt.maj.(r) Ciobanu Jean, subofiţer M.A.I, născut la 25.01.1963.

Odihnească-se in pace!

Suntem alaturi de familia indoliata!

Biroul Operativ

2012-12-23T09:25:00.002-08:00

CRĂCIUN FERICIT,
NAŞTEREA DOMNULUI ŞI NOUL AN SĂ VĂ ADUCĂ SĂNĂTATE ŞI LINISTE!

2012-11-03T11:16:00.003-07:00

USL, rezervistii si “Maresalul”

- In atentia tuturor celor interesati -

Cele ce urmeaza nu angajeaza SCMD, reprezentand doar gandurile unui rezervist referitor la ceea ce se intampla in aceste zile, cand trei ofiteri superiori in rezerva din Capitala si-au anuntat intentia de a-si da foc, in uniforma, in fata Guvernului, cand mii de rezervisti din tara si-au anuntat hotararea de a veni in uniforma, fara insemne, la Bucuresti, pentru un dialog cu domnul Prim ministru.

Sunt trei saptamani de cand Premierul a promis, public, in conferinta de presa, ca va actiona pentru restituirea salariilor, pensiilor, indemnizatiilor, alocatiilor si ajutoarelor sociale ciuntite de guvernele Boc. Si, pana la un punct, s-a tinut de promisiune!

In ceea ce ne priveste pe noi, rezervistii, fosti militari, fosti politisti, foste cadre cu misiuni speciale, noi am cerut promulgarea reparatorie in sistem de urgenta a doua ordonante guvernamentale care sa abroge infamantul, anticonstitutionalul si antieuropeanul Cap. IV din Legea 329/2009, privind limitarea discriminatorie pentru toti pensionarii a dreptului la munca si revenirea “asistatilor sociali” proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si penitenciare, ale caror cuantumuri au fost drastic si ilegal reduse de guvernele Boc, la nivelul pensiei militare de stat din 2010. De asemenea, ne-am cerut dreptul legitim la pensie, adica revenirea noastra la conditia de pensionari militari prin introducerea in Parlament a proiectului Legii pensiilor militare de stat. Premierul si toti membrii Guvernului au fost de accord, rectificarea de buget s-a facut, ministrii Muncii, Finantelor si Justitiei si-au dat avizul, verbal, orice obiectie a FMI, in situatia aparitiei unei “gauri negre” la Interne, datorita jafului inimaginabil practicat de regimul Basescu, a fost spulberata prin propunerea ministrului Apararii, de transfer de fonduri de la Armata la Interne. Deci nu poate fi vorba de o rectificare peste rectificare, care sa duca la interventia FMI.

Atunci ce se intampla de lucrurile treneaza si, pe zi ce trece, dl. Ponta si USL-ul scad in intentia de vot a electoratului? Sa-si doreasca dl. Ponta sau liderii USL, in general, sa-si sape propria groapa? Nici vorba! Se opune din rasputeri o singura persoana, si anume seful “traseistilor”, adica al partidului inventat peste noapte, in dispretul legii si al regulamentelor Parlamentului!

Din informatii verificate, provenite din foarte multe surse la varf si abordate de subsemnatul din perspectiva cercetatorului stiintific (pentru ca asta sunt, indiferent de elucubratiile basiste) rezulta ca se impotriveste cu toate fortele “Maresalul”, de ale carui voturi Guvernul a avut nevoie pana acum, dar nu mai are, de aici inainte. Reamintim ca este vorba de un guvern de sacrificiu, care si-a asumat toate riscurile, pentru doua obiective: promovarea unei noi legi electorale, mai onesta, si Referendumul pentru demiterea sefului mafiei neoconservatoare bushiste din Romania. A esuat cu ambele proiecte, datorita loviturii de stat orchestrate de serviciile si de oamenii pusi in functii cheie ai dictaturii!

Cine este “Maresalul”? Un fost capitan de ata, dat afara, sa nu se umple Armata de Doamne ajuta! Gradul de maior l-a obtinut la termen, cu cateva zile inainte de eveniment. Celelalte, ca si averea, ca si studiile, si le-a obtinut pe alte criterii, Dumnezeu stie cum… Ceea ce n-a obtinut este gradul de maresal, pe care l-a solicitat anul trecut comisiilor Camerelor, sa fie inclus in Statut, dar a fost refuzat.

“Maresalul” a trecut in tabara basista, cu tot cu initiatorul legii de pe urma careia suferim. “Maresalul” si generalii lui facuti la salca, au votat impotriva noastra, a rezervistilor, de fiecare data in Parlament si au participat la mascaradele Robertei Anastase. “Maresalul” si-a batut joc de noi pe tema “erga omnes”, in toata toamna lui 2010, fiind sigur ca ICCJ nu va indrazni sa ne dea dreptate. Cand Inalta Curte a decis, pe 7 ian. 2011, ca deciziile lui de recalculare pe o lege cu caracter retroactiv sunt nule, adica ilegale, de la 28 septembrie 2010 incepand, a inventat “valul de revizuiri” ca sa legalizeze ceea ce era ilegal. Cu o ocazie, veniturile micsorate, absolut toate cu 18-69%, ne-au fost restabilite in 2011, dar ilegal, pentru ca legile noastre au fost abrogate si, “Maresalul” impreuna cu “Regina” au decis ca, daca tot este vorba de dat niste bani inapoi, este momentul sa profite si sa devalizeze bugetul a doua ministere. Doar unul la suta din asa zisele pensii calculate dupa OUG 1 /2011 si Legea 263/2010 au fost calculate legal. Restul reprezinta decimarea a peste 37.000 de rezervisti, praf in ochi pentru alte cateva mii si cumpararea pe bani grei (ai statului) a acolitilor pentru noul partid. Tot “Maresalul” si acolitii lui si-au batut joc de naivi cu asa zisa lista a maririlor de pensii, publicata si raspublicata, si prin campaniile dezlantuite de serviciile lui de specialitate impotriva SCMD.

Cand, datorita actiunilor SCMD si aliatilor sai, regimul s-a clatinat, “Maresalul” a trecut repede in barca Opozitiei, sobolaniada permitandu-i sa-si negocieze voturile in Parlament, pana la a obtine imunitate parlamentara pentru el si alti 29 de ciraci, ca deputati si senatori pe listele USL, in viitorul parlament. Dar a ramas acelasi om al Basescului, care ii poate rupe gatul in Justitie, de exact 71 de ori. Dovada o constituie urmatoarele fapte:

Aducerea de aplaudaci din tara (am avut date si le-am transmis la timpul potrivit, despre autocarele venite din jud. Valcea si Sibiu), la mitingul de contracarare pentru Referendum, organizat de Blaga;
In toate sectiile de votare, din Capitala si din tara, unde SCMD a avut membri, acestia au observat ca reprezentantii “Maresalului” nu numai ca n-au votat la Referendum, dar i-au mai si indemnat pe cei mai saraci cu duhul sa puna stampila pe “NU”, daca nu-l mai vor pe Basescu;
Oamenii “Maresalului”, ramasi pe loc in minister, blocheaza orice legatura oficiala cu noul ministru, si-i saboteaza acestuia toate initiativele;
Oamenii “Maresalului” fac o propaganda aproape irationala impotriva SCMD si a noului ministru, aratand ca el, “Maresalul” (de la care ni se trag toate) ar fi cel care ne vrea binele si ca, daca nu ar fi fost inlaturat, ne-ar fi “rezolvat” pe toti!... Numai ca noi, prosti (dar multi), nu vrem sa fim “asistati social” dependenti de punctul de pensie, cu un ajutor social lunar chiar de un miliard de lei, care poate oricad sa dispara, ci vrem sa fim pensionari militari, cu statut clar de rezervisti si pensie militara de stat.

Daca, dupa conferinta de presa a d-lui Ponta, invins, “Maresalul” a comunicat apropiatilor ca nu mai are ce face si ca pensiile scazute vor reveni, de sambata, 27 octombrie a.c., anunta aproape oficial in tara ca el va reveni ca ministru in viitorul guvern si ca pana atunci nu se va face nici o reparatie rezervistilor, el fiind hotarat sa blocheze si ordonantele si proiectul Legii, pentru ca acestea vor fi promovate sub egida lui, in ianuarie. Aici nu este vorba despre megalomanie ci de frica. “Maresalul” este mai mult decat penal! Cel care l-a inlocuit a scos déjà la lumina “Lista coloneilor”, adica a “turcestilor” si “koves-elor”, rasplatiti cu grade militare in rezerva, pe complicitate politica basista. Nu insa si lista celor facuti din fruntasi direct generali. Tot urmasul lui a descoperit ca 99% din asa zisele pensii, scoase din burta, sunt ilegale. Deci “Maresalul” este disperat sa revina ca sa faca ceea ce nu a apucat atunci cand a plecat in mare graba – curatenie generala! Pentru ca rahatul ascuns rapid, in disperare de cauza, sub pres, a inceput sa puta!

Am semnat un Protocol cu USL-ul, in lista de obiective a caruia era inclusa, din 7 oct. 2011, precizarea, votata de toti militarii si civilii prezenti la mitingul de Ziua Internationala a Muncii Decente, ca nimeni dintre noi nu va acorda nici un vot celor care vor trece in 2012 din corabia Basescului in corabia USL-ului. Asadar, din punctul de vedere al subsemnatului, “Maresalul” isi face iluzii: nu va ajunge in parlament si nu va ajunge ministru decat daca il pune stapanul lui, Basescu. Daca si-ar fi vazut de treaba poate l-am fi uitat! Pentru ca noi, romanii, suntem un popor bland si iertator. Dar nebunia de a opune ambitiile si interesele lui personale disperarii noastre il va inghiti!

Intrebarile pe care le ridic, public, sunt insa urmatoarele:

Sunt pregatite partidele din USL sa-si piarda cateva zeci de mii de membri, care sunt rezervisti si majoritatea si membri SCMD, de dragul “Maresalului”?
Este pregatit USL-ul sa piarda totul la 9 decembrie, de dragul unui aliat pe care nu-l inghite nimeni si-n a carui loialitate nu crede nimeni?
Este pregatit actualul Guvern sa gestioneze o luna de campanie electorala, cu manifestatii publice de toate tipurile, cauzate numai de ambitiile si socotelile “Maresalului”, declansate de rezervisti si sustinute de intreaga societate civila aliata?
Pana unde va merge loialitatea celor care, pacaliti, orbiti sau din ordin, ii acorda credit “Maresalului”? Pana la inmormantarea propriei lor cariere politice?

Cu speranta ca nu se va ajunge pana acolo, ca bunul simt, logica, dreptul si dreptatea vor invinge, facandu-se un minim de dreptate si rezervistilor si celorlalte categorii socio-profesionale oprimate de regimul Basescu, prin legi ale genocidului si ale subminarii economiei nationale, semnez in calitate de sustinator sincer al USL, pana la data de 10 noiembrie a.c., dupa care fiecare va fi raspunzator de propria soarta.

Honor et Patria! Vae victis!

Col. (r) dr. Mircea DOGARU

Nota: se putea si asa <USL,............şi ''MAREŞALUL DERBEDEU" >

2012-09-01T00:17:00.004-07:00

COMUNICAT

In data de 20.09.2012 12.00 v-a avea loc, la sediul filialei nr.1 Fagaras a SCMD, Adunarea Generala cu urmatoarea ordine de zi:

1. Bilantul activitatii filialei in perioada iulie 2011-iulie

2012.

2. Executia bugetului filialei pe 2011 si stadiul executiei pe

2012.

3. Analizarea proiectelor de hotarari care vor fi dezbatute in

CNR.

4. Alegerea/reconfmnarea membrilor BO

5. Stabilirea mandatului de delegare a filialei la CNR.

Biroul operativ

2012-07-16T11:35:00.001-07:00

CIURUESTE-L SI TU LA VOT!

"UN FLEAC.....M-AU CIURUIT":

Ciuruit.....speram definitiv si irevocabil....speram.....mai mult decat speranta este participarea ta la vot si votul tau!

2012-06-04T08:07:00.001-07:00

RECTIFICARE CU PRIVIRE LA

INFORMAREA MINISTERULUI DE FINANTE

DE CATRE DNA. GL. MARIA LUPU

Scrisoare deschisa tuturor rezervistilor, membri sau nu ai SCMD

Suntem astazi in masura sa redam exact cuvintele dnei.Gl.Maria LUPU, din asigurarea trimisa celebrului, de acum, secretar de stat ceausist Gheorghe GHERGHINA, ca MApN are banii necesari acoperirii diferentei dintre pensia reala si ajutorul social scazut, acelora executati prin operatiunea de “revizuire” a lui Gabriel OPREA: “Suma de 30.000.000 lei (deci va dati seama cati suntem cei nedreptatiti – nn) va fi suportata din economiile realizate la bugetul asigurarilor sociale de stat al Ministerului Apararii Nationale, provenita ca URMARE A DECESULUI PENSIONARILOR MILITARI IN MEDIE CU 250 PENSIONARI/LUNA (subl. ns.)” Maria LUPU dixit!

Este, stimati camarazi din toate armele, o prima recunoastere oficiala, o prima proba scrisa in ceea ce priveste GENOCIDUL practicat constient de regimul Basescu impotriva noastra!

Multumim din suflet, tovarasa LUPU, vom folosi aceasta proba indubitabila, semnata de dvs. la 18.05.a.c. si trimisa cu nr. A4330, Ministerului Finantelor Publice, in procesele de genocid pe care vi le vom intenta dvs. si dlor. Traian BASESCU, Emil BOC, Mihail SEITAN, Marian SIRBU, Traian IGAS, Gabriel OPREA, etc.

Honor et Patria!

Vae Victis!

Presedintele SCMD

Col. (r) dr. Mircea DOGARU

PS. Este de presupus ca, dupa aparitia acestui material, la interventia disperata a dlor. Traian BASESCU si Gabriel OPREA, cariera militara a “geniului” cu fusta si coc tip Ana PAUKER, se va incheia, in sfarsit!

Pensii militare-teme şi dileme

2012-05-19T08:48:00.002-07:00

Pensii militare-teme şi dileme

Scris de : Marin Neacșu
A căzut guvernul PDL, au venit cei din USL la putere: bucurie mare. Bucurie mare şi pe pensionari, că îşi vor recupera banii luaţi pe nedrept printr-un CAS care ştie doar să ia, nu şi să dea. Nu degeaba se ceartă Băsescu cu cei din UDMR cu privire la subordonarea şefului CAS. Acolo e o un filon care bate în posibilităţi amărâtele rezerve de la Roşia Montana.
În afară de asta, o altă clasă de pensionari aşteaptă să li se facă dreptate, sau măcar să se lămurească lucrurile. Este vorba de pensionarii militari. Scoaterea pensiilor militare din rândul pensiilor ocupaţionale, includerea acestora în legea unitară a pensiilor pe aceleaşi baze de calcul, dar fără aceleaşi date, printr-o inginerie politică, au provocat reacţia puternică a acestora , în special prin sindicatul militarilor, sindicat la rândul său aflat pe undeva cam în aceeaşi poziţie ca şi legea unitară a pensiilor. Sunt pensionar militar, dar asta nu mă împiedică să văd lucrurile obiectiv şi să admit un adevăr care se află undeva peste dorinţele şi interesele personale sau de grup.
Să revenim la legea pensiilor. Imediat după schimbarea guvernului, doamna Câmpeanu s-a grăbit să afirme că luptă pentru drepturile pensionarilor, ba a mai şi vărsat câteva lacrimi pe umerii lor ca Băse pe umerii lui Stolo. Pot fi învinuit de orice, dar mie lacrimile în faţa camerelor nu îmi plac. Mai ales când sunt vărsate de cineva care, pe când era şefa Casei Naţionale de Pensii, apoi ministru al Muncii vedea altfel soarta pensionarilor, iar ca şef al comisiei de muncă din Camera Deputaţilor a pus osul serios la votarea legilor pe care acum le critică. Unde era şi ce făcea doamna Câmpeanu când se vota legea unitară a pensiilor şi militarii îşi pierdeau dreptul la o pensie ocupaţională? Ce aviz a dat acestei legi? Cum a votat? Sunt întrebări la care are de răspuns înainte de a lăcrima.
Dar problema este alta, mult mai serioasă şi mult mai complicată. Nu este o problemă de conştiinţă, ci una de voinţă şi de posibilităţi de realizare. S-a promis, spuneam, modificarea unor articole din OG1/2011, prin care se respectă Decizia CC NR 120/2007, publicată în Monitorul Oficial partea I nr 204/2007, care prevede ca “în cazurile în care din recalculare rezulta un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta iar daca noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda in continuare pensia anterior stabilită şi aflată in plată fără a se aduce vreo atingere drepturilor câştigate anterior “ . Până aici ok , mai ales că legea de modificare se găseşte prin camerele Camerei Deputaţilor. Să presupunem că va fi votată, pentru că USL-ul va vota pentru şi se auzea de mult că şi Oprea ar fi fost pentru, chiar înainte de a–şi întoarce faţa către „stabilitate”.
Ce se va întâmpla după votare ?

Guvernul nu va mai lua banii de la pensionarii cărora li s-a micşorat pensia prin revizuire . Asta înseamnă că o parte din banii care erau prevăzuţi a fi încasaţi la buget nu vor mai veni. Deci alt efort bugetar, odată prin neîncasarea unor bani, şi în al doilea rând prin cheltuieli bugetare suplimentare. Are de unde? Se pare că nu. Atunci cum va face? Nu spune nimeni ;
Ce se întâmplă cu cei cărora li s-ar fi micşorat pensia prin recalculare, cu pensiile pe 2011. Le mai dau înapoi ? Unii spun că da, alţii spun că nu. Guvernul ce va spune ? Dacă proiectul de lege care va fi votat este în completarea OG1/2011 se poate interpreta că face parte din legea respectivă, deci este valabil de la adoptarea OG1/2011. Presupun. Dar dacă este o lege nouă, atunci intră în vigoare de la data adoptării şi publicării în MO iar banii pe 2011 trebuie daţi înapoi conform OG-1/2011. Asta dacă nu cumva în noul proiect de modificare se stipulează altfel. Deci alţi bani pe care bugetul îi aşteaptă şi nu mai vin sau altă problemă cu care se confruntă pensionarii şi rămâne nerezolvată.
Cât va ţine această stare de provizorat ?T ot doamna Câmpeanu, ca şi ministrul apărării au promis că vor reintroduce pensiile ocupaţionale pentru militari şi probabil cei din Sistemul Naţional de Apărare şi Siguranţă Naţională. Bun. Când şi cum ?

         - Se va abroga actuala lege a pensiilor ?
         -Se va modifica?
         -Se va da o lege separată a pensiilor pentru cei numiţi mai sus şi vor reveni la ce a fost înainte?
         -Se va introduce capitol separat la actuala lege ? De fapt, aceasta conţine un capitol care se referă la pensiile ocupaţionale, dar este aplicabilă numai la magistraţi. De fapt în unul din articolele legii se face referire la unele completări, privind legile ocupaţionale. Se va merge pe completarea acelui punct ?
         - Ce se va întâmpla cu Casele Sectoriale de pensii? Rămân în picioare? Vor trece înapoi la Ministerele de resort?
        - Ce se va întâmpla cu cei cărora le-au venit două trei decizii de revizuire, dar fără nici o justificare? Până la urmă care va fi aplicată? Şi dacă prin recalculare pensia actualmente scăzută va reveni la valoarea celei din 2010, ce se va întâmpla cu adaosurile venite în urma recalculării ? Se aplică la pensia din 2010? Pentru că acestea au venit ca urmare a unor noi date şi documente sau legi aplicate pe pensia recalculată iniţial. Atunci ar fi normal să se adauge la pensia care revine de drept, respectiv cea din 2010. Dar se poate spune : „domnule, pensia revizuită conform legii în vigoare, este de … o accepţi, sau te întorci la cea din 2010 şi uităm de revizuire? Cum se va rezolva problema, în baza cărei legi vor primi pensiile cei cărora le scad pensiile prin revizuire? Vor fi considerate pensiile lor revizuite sau nu ?
        -Cum se vor calcula pensiile militarilor dacă se introduc pensiile ocupaţionale ? După ce criteriu, al contribuţiei ( care nu există de fapt) sau al .. funcţiilor şi gradelor avute?
Cei care au făcut referiri la reintroducerea legilor ocupaţionale nu au făcut şi menţiuni tehnice şi mă îndoiesc că ar avea idee cum se va proceda, DACĂ SE VOR REINTRODUCE. Să fiu sincer am chiar dubii că acest aspect a fost vreodată discutat în alt fel decât aşa ca idee, eventual ca subiect propagandistic, pentru că dacă ar fi discutat altfel, ar fi fost normal să aibă şi un răspuns la întrebările de mai sus şi unele detalii cu care să vină pe piaţă, ca să vadă lumea că au vorbit serios.
Îmi e teamă însă că problema nu a fost analizată cu toate implicaţiile sale, nu se cunoaşte DACA se va implementa, CÂND se va implementa şi CUM se va implementa. Aşa că până la urmă, totul este doar la faza promisiune, IAR ASTA MI SE PARE PERICULOS, FIE CĂ E VORBA DOAR DE PROPAGANDĂ, FIE DE IMATURITATE.
   Opoziţia a stat cam mult pe bară, asta o spun toţi, mai puţin actuala opoziţie. Mie mi se pare că au avut destul timp să vadă ce nu e bine în legile românilor, iar domnii parlamentari şi actualii şi viitorii miniştri au avut suficient timp să pregătească, să coacă, să întocmească proiecte de lege cu care acum să fi ieşit pe piaţă şi să spună : „ stimaţi tovarăşi şi pretini , noi cât am stat pe bară am pus mâna şi am gândit şi iată ce legi vă propunem. Luaţi-le , citiţi-le şi spuneţi ce părere aveţi”. Eu cu asta aş fi rupt inima târgului. Ce face însă fosta opoziţie ? Vine cu promisiuni, dar nu are nici o idee cum să le rezolve, pentru că se loveşte de „greaua moştenire” veşnica problemă a guvernelor indiferent de culoare şi de recesiunea care când vine când pleacă, după cum vrea FMI şi Banca Mondială.
Eu credeam că domnul Ponta vine cu planul de guvernare pe masă şi cu miniştri pregătiţi şi cu lecţiile făcute. Şi când acolo ce văd? Doi miniştri propuşi pleacă până să îi vadă parlamentul pe motive care arată lipsa de maturitate şi informare, sau „damblaua” premierului propus. Un alt ministru pleacă după o săptămână, gonit de acuzaţii de .. plagiat şi nu oricare ci tocmai cel al Învăţământului. Păi să nu te apuce strechea? Ce putea să îi înveţe domnul Mang pe profesori şi elevi, să manglească? Nici atât, pentru că uite a fost prins copiind. Deci nici să copieze nu îi putea învăţa, elevii sunt mult mai buni decât el. Poate este vorba de răutate din partea presei, poate informaţiile sunt trunchiate, dar problemele există, demiterea sau demisia sau retragerea miniştrilor arată că Ponta a venit cu lecţiile neînvăţate, iar un jurist nu avea voie să comită asemenea greşeli, să accepte ca nominalizări oameni cu probleme, mai ales în condiţiile date, trebuia să aibă cabinetul stabilit din timp, cu variante A şi B, nu să improvizeze şi să schimbe nu ştiu câţi miniştri după ureche, sau aşa ca dambla. Dacă domnul Ponta intenţionează să conducă după damblale nu îi dau multe luni ca prim ministru iar alianţei viitor de aur.
Deci, cum se va rezolva şi când problema pensionarilor militari? Dar celelalte probleme ? Nimeni nu aşteaptă rezultate imediate. Dar erau de aşteptat măsuri şi planuri de acţiune anunţate, întâlniri ale miniştrilor cu sindicatele prin care să explice cum se vor rezolva problemele lor, să le ceară sprijinul şi soluţii, să arate că pe perioada opoziţiei, au elaborat, au gândit, au căutat soluţii,. Nu au stat doar de moţiuni şi greve parlamentare. Cât au fost în grevă puteau să întocmească toate aceste planuri, să găsească soluţii, nu să îşi vadă de afacerile personale.

Problema pensiilor militarilor este una politică în primul rând, apoi economică şi abia apoi ministerială. Rezolvarea ei nu stă numai în pixul ministrului Apărării, el este doar cel care o poate pune pe tapet, apoi implementa. Decizia însă aparţine politicului, tuturor ministerelor, pentru că implică fonduri care nu există.

Ministrul Apărării însă, până la modificarea legii, trebuie să vadă cum s-a implementat actuala lege, de ce nu s-a finalizat încă procesul revizuirii, ce este cu contestaţiile pensionarilor, de ce nu au fost soluţionate şi nu s-a răspuns oamenilor, de ce apar decizii după decizii, deşi atât doamna general Lupu, cât şi ministrul Oprea şi fostul purtător de cuvânt au raportat pioniereşte că au încheiat procesul de revizuire încă de acum un an. Trebuie să cerceteze şi să stabilească dacă este vorba de nerespectarea unor legi şi ordine şi cine anume se face vinovat de asta, de proasta organizare şi punere în practică a procesului de obţinere, transmitere şi folosire a datelor ce au dus la revizuirea pensiilor, dacă a fost vorba de neglijenţă în serviciu, rea voinţă, neputinţă sau pur şi simplu a fost o acţiune ordonat a se face în dorul lelii, doar aşa ca să se spună că s-a făcut ceva în domeniu? În funcţie de aceste răspunsuri ministrul Apărării trebuie să ia nişte măsuri pe linie de personal, măsuri care trebuie cântărite, pentru a nu provoca abuzuri sau a chiar ilegalităţi. Apoi trebuie să ia măsuri reparatorii pentru cei care au fost prejudiciaţi, apoi de implementare a noilor modificări ale legii sau a noii legi, în timp. Practic, în funcţie de decizia politică ce se va lua, după alegeri, dacă va rămâne în funcţie, actualul ministru al Apărării, dacă se va decide că actuala lege a pensiilor rămâne în vigoare, trebuie să reia de la început procesul de revizuire, cu specialişti, eventual folosind temporar chiar foşti rezervişti care au lucrat în domeniul financiar sau de colectare şi procesare a datelor, nu cu militari angajaţi lipsiţi de experienţă, pentru a realiza o bază de date corectă şi un proces de revizuire corect. Ceea ce există acum nu prezintă încredere, nu poate fi numit proces corect de calculare, unul în care deciziile apar câte două-trei pe lună. Este clar că acest proces este TOTAL COMPROMIS.

Ministrul Apărării va avea nevoie de înţelegere şi sprijin atât din partea guvernului, a partidului , a alianţei, dar şi a militarilor activi şi în rezervă, dacă se vrea rezolvarea acestor probleme.

2012-04-13T02:26:00.000-07:00

Presedintele Asociatiei Ofiterilor de Geniu in Rezerva si in Retragere "Constantin Harjeu", catre ministrul Apararii Nationale

ASOCIATIA OFITERILOR DE BUCURESTI

GENIU IN REZERVA SI IN RETRAGERE aprilie 2012

“CONSTANTIN HARJEU”

Domnule GABRIEL OPREA (ministru),

Sunt general de brigada (r) Constantin Teodorescu si reprezint Asociatia Ofiterilor de Geniu in Rezerva si in retragere “Constantin Harjeu”.

In acesta calitate, ma adresez Domniei voastre prin aceasta scrisoare deschisa supunandu-va atentiei urmatoarele:

Dupa cum stiti, Legea nr. 119 din 30 iunie 2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, lege initiata de Guvenul din care cu onoare faceti inca parte, prevede la art. 1 ca pensiile militare de stat, stabilite in baza legislatiei anterioare, devin pensii in intelesul Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii, lege abrogata in fapt cu 1 ianuarie 2011.

S-au facut multe analize si multe comentarii pe acest subiect, s-au consumat multe drame in familiile pensionarilor militari si cu siguranta aveti informatii incomplete privind urmarile acestei nefericite initiative legislative. Valul de nemultumiri generate de recalcularea pensiilor militare urmand algoritmul prevazut de HG 735/2010, v-a determinat sa-i ameliorati consecintele si sa adoptati multe artificii, reusind pana la urma sa realizati “performanta” suplimentarii semnificative a cotei din bugetul apararii destinat pensiilor, in loc mult clamatei reducerii efortului bugetar destinat acestora. Oricum, se pare ca ati privit in perspectiva si aceasta cota se va diminua substantial prin “iesirile naturale” din sistem.

Dar toate acestea sunt de acum arhicunoscute atat Domniei Voastre cat si populatiei si nu asupra lor doresc sa va retin atentia. Incerc, cu mijloacele mele modeste de exprimare sa va relev unele aspecte mai putin evidente ce privesc nocivitatea profunda a Legii 119/2010 asupra apararii nationale.

Demersul de fata, pentru a fi inteles de Domnia Voastra, impune unele trimiteri la istoria moderna a poporului nostru. Incep prin a va informa (sau a va reaminti) ca statul roman modern, rezultat al unirii principatelor Moldovei si Tarii Romanesti din anul 1859, denumit Romania din anul 1862, si-a adoptat cea dintai Constitutie la 1/13 iulie 1866, sub domnia printului Carol de Hohenzollern.

Constitutia din anul 1866 in trei legi succesive, prima fudamentata din anul 1868, urmata de cele din anii 1872 si 1874, au dat BAZA JURIDICA si au creat cadrul legislativ adecvat sistemului militar de aparare a Romaniei.

In Constitutia tarii a fost inscrisa, la art. 118 (coincidenta sau nu, in actuala Constitutie tot la art. 118 isi dezvolta prevederile privind “fortele armate”) cerinta conform careia “TOT ROMANUL (sublinierea mea) face parte din armata regulata sau din militia sau din garda cetateneasca, conform legilor speciale”.

In spiritual Constitutiei si potrivit literei ei, la 11/23 iulie 1868 a fost promulgata “LEGEA DE ORGANIZARE A PUTERII ARMATE” care consfintea ca principiu director al apararii nationale “NATIUNEA ARMATA”, principiu ce fusese initiat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

Legea stabilea cinci organisme constitutive ale sistemului militar national, astfel: 1) armata permanenta cu REZERVA ei; 2) corpurile dorobantilor si granicerilor; 3) militiile; 4) garda oraseneasca (sau civica); 5) gloatele.

De atunci si pana in zilele noastre, la temelia conceptiei de aparare a statului Roman a stat permanent principiul natiunii armate, indiferent de regimurile politice care s-au succedat. Legislatia nationala a conservat acest principiu constant si asa se face ca in Constitutia actual, la capitolul III “Indatoriri fundamentale” prevede ca “cetatenii au dreptul si obligatia sa apere Romania”. Este reformularea, in termenii zilelor noastre, a tezei din art 118 al primei Constitutii, si fata de aceea, extinde obligatia si asupra femeilor.

In temeiul art. 55 din Constitutia actuala a fost adoptata Legea nr. 45/01.07.1994 a apararii nationale a Romaniei, lege fundamentala pentru sistemul militar. Abordand problematica resurselor apararii nationale, art. 14 precizeaza ca acestea se constiuie din “totalitatea (s.n.) resurselor umane, financiare, materiale si de alta natura”. In privinta resurselor umane, art. 15 al legii detaliaza si precizeaza ca acestea se constituie din “INTREAGA (s.n.) populatie apta de efort”.

Aceste formulari “totalitatea resurselor, intreaga populatie” evidentiaza axioma ca statul, pentru a functiona trebuie mai intai “SA EXISTE”. Legiuitorul national a invatat, spre cinstea sa, ce trebuia din istoria poporului polonez, al carui stat a fost desfiintat de cateva ori, ultima data recent, intre anii 1939 – 1945, a poporului ungar care nu a avut stat intre anii 1541 si 1699, a poporului bulgar care nu a avut stat mai bine de 5 secole (intre anii 1396 si 1908)si chiar din evenimentele dramatice proprii ale anului 1940.

Ca lege subsecventa a legii apararii nationale, se adopta Legea privind pregatirea populatiei pentru aparare nr. 44/2006.

Legea, la art. 1 al. (2), precizeaza ca “Pregatirea cetatenilor romani se realizeaza prin: a) indeplinirea serviciului militar; b) participarea la alte forme de pregatire organizate de institutiile de aparare a tarii si de securitatea nationala”.

Pentru demersul de fata, este util sa citez art. 3:

“Serviciul miltar se indeplineste de cetatenii romani, barbati si femei, care au implinit varsta de 18 ani, in formele precizate de lege: a) active; b) alternative; c) in REZERVA”.

Pe temeiul argumentatiei prezentate, pot fi desprinse cel putin urmatoarele concluzii:

1. Armata nationala se compune din partea activa si partea de rezerva. Suma celor doua parti = armata permanenta.

2. Cadrele militare in rezerva indeplinesc, impreuna cu camarazii lor din activitate, ACELASI SERVICIU MILITAR.

3. Ca pentru orice serviciu national, cel ce plateste personalul chemat sa-l indeplineasca este statul.

In serviciul militar, cadrele active primesc SOLDA iar cadrele in rezerva primesc PENSIA MILITARA DE STAT.

Cele doua forme de plata se calculeaza pe ACELEASI ELEMENTE CONSTITUTIVE: solda de grad, solda de functie si sporuri procentuale aplicate la suma celor doua solde.

Asadar, semantic si solda si pensia militara reprezinta acelasi lucru – retributia serviciului militar prestat.

4. Statutul cadrelor miliare, fie cele active, fie cele in rezerva, este stabilit de aceiasi lege – Legea nr. 80/1995.

Articolul 11 al acestei legi recunoaste si reafirma legatura, in plan financiar, dintre militarii activi si cei in rezerva, prin prevederea ca ”Partea din pensie corespunzatoare soldei de grad se actualizeaza permanent potrivit soldei de grad a cadrelor in activitate”.

Reafirmand acesta legatura care evidentiaza unicitatea armatei nationale, Legea nr. 164/07.04.2001 privind pensiile militare de stat, a extins actualizarea pensiilor si asupra soldei de functie [v. art. 48, al. (1)].

Domnule Gabriel Oprea (actualmente si intamplator ministru) fac public aici o marturisire de credinta. Am intrat in armata la 14 ani si i-am urcat treptele ierarhice in arma geniu pas cu pas, respectandu-i cu devotiune legile, regulamentele si cutumele ei. Pentru mine armata se confunda cu insasi viata mea, si din acesta perspectiva denunt caracterul deosebit de pernicios al Legii 119/2010 adoptata de guvernul al carui ministru sunteti. Ati contribuit la fracturarea unui intreg sistem legislativ rezultat din acumulari succesive de experienta statala si articulat coerent de la anul 1864 pana in anul 2010, adica pe parcursul a aproape un veac si jumatate, perioada care se confunda practic cu existenta statului roman modern.

Sper ca ati inteles, domnule Gabriel Oprea (ministru) ca aici nu vorbim de o simpla reasezare (recalculare) a pensiilor militare, aici vorbim de violarea unui interes national exceptional – cel al apararii nationale, prin slabirea coeziunii instrumentului ce-l garanteaza, armata nationala. Ati decuplat rezerva de armata activa si acest fapt este de o gravitate deosebita, ce excede cu mult dificultatea pasagera in finantele statului, pe care ati clamat-o. Ati dat startul dezarticularii sistemului militar de aparare al tarii. Ati sacrificat o logica de organizare a sistemului militar national pentru a salva o iluzorie si pasagera stabilitate guvernamentala si pentru o biata cariera politica. Si acest lucru nu se poate uita si nici ierta. Daca un astfel de demers l-ar fi promovat un ministru civil putea fi invocata scuza lipsei de cultura militara, a lipsei spiritului de corp. Poate. Dar domnule Oprea Gabriel ce scuza va gasiti d-voastra ca rezervist al armatei?

Domnule Oprea Gabriel imi permit sa va transmit un adevar simplu: modernizarea nu inseamna distrugere.

Ati promovat o scamatorie ieftina, nedemna de un ofiter. V-ati erijat in “salvatorul” pensiilor celor ce si-au vazut cariera batjocorita prin deciziile aberante din 31.12.2009 si ati umplut paginile Observatorului militar cu scrisorile de multumire a miilor de disperati ce nu contenesc sa va laude pentru “marinimia” cu care i-ati gratulat.

Prin artificiile emise sub inaltul d-voastra patronaj ati facut ca pensia unui maistru militar sa ajunga mai mare decat cea a unui colonel fost comandant de regiment ceea ce sfideaza cea mai elementara idee de ierarhie militara.

Ati afirmat public ca cca 90% din pensiile militare au fost majorate si au fost postate pe site-ul ministerului in vara anului trecut. Deciziile au venit in luna decembrie cu stupoarea beneficiarilor de a observa diferente substantiale in minus. Au fost greseli? Nu. A fost o mare minciuna. Dar acest lucru nu se mai vede de sub muntii de scrisori cu osanale a celor ce depind de buna d-voastra placere, nu-i asa?

Daca aveti onoarea si demnitatea care spuneti ca va caracterizeaza, dati ordin ca la sfarsitul acestei enorme munci la care in zadar v-ati supus subordonatii, sa se afiseze public adevaratul bilant.

Daca nu stiti si nu vi s-a adus la cunostinta imi permit sa va informez ca adevaratiii beneficiari ai unor cresteri substantiale sunt fostii ofiteri de contrainformatii si fosti activistii politici. Interesant, nu? Probabil ca merita!

Facand parte din actuala conducere politica care a condamnat comunismul, inainte de aplicarea unei legi ‘’strambe”, i-ati anticipat efectul? Desigur, nu!

Ati schimbat fidelitatea fata de institutia armatei pentru un succes politic trecator.

Domnule Oprea Gabriel, noi genistii ne-am pus pe semnul de arma motto-ul “EXEGI MONUMENTUM AERE PERENIUS” (pentru a va scuti de efort va dau si traducerea: “am ridicat opere mai durabile decat stanca”): Transfagarasanul, Canal Dunare Marea Neagra, sisteme de irigatii, combinate chimice si siderurgice, hidrocentrale, termocentrale, locuinte, etc.

Nu, nu va grabiti sa le catalogati “ctitorii comuniste”. Au fost si sunt bunuri ale avutiei nationale.

Suntem contemporani domnule Oprea Gabriel (ministru) dar ce prapastie s-a deschis intre noi, cei ce am fost candva camarazi de arme.

Maresal Prezan, Maresal Averescu, Maresal Antonesu, Gl. Radescu, Gl. Grigore Vasiliu Rascanu, Gl. Nicolae Macici, Gl. Avramescu, Gl. Dascalescu. Gl. Eremia Grigorescu, Gl. Oprea Gabriel.

V-ati si ati fost infiltrat insidios in acesta superba galerie de barbati adevarati care, prin fapte de arme, prin onoare si demnitate, prin abnegatie si daruire fata de tara, si-au inscris numele pentru totdeauna in cartea de istorie militara a poporului roman.

Din pacate probabil ca numele domniei voastre va fi mentionat la erata istoriei.

Omului politic in care v-ati convertit nu-i pot adresa in finalul acestei scrisori salutul militar regulamentar: ‘’Am onoarea sa va salut!’’.

De aceea inchei simplu numai cu semnatura mea:

Gl. Bg (r) Constantin Teodorescu

2012-01-14T08:07:00.000-08:00

Vorbe!
“DACA O SINGURA PENSIE MILITARA VA SCADEA, EU IMI DAU DEMISIA! ASA IMI CER ONOAREA SI DEMNITATEA MEA DE MILITAR!”

“Atunci Nevoie Mare a mai dat o data cu barda”

Asemeni viteazului din poveste, mandru, “NEVOIE MARE” ce si-a spus, ia sa mai fac eu un pic de campanie electorala, acu e momentul, de cand il astept eu. Si “i-a traznit” ideea cu “felicitarea”, doar acum e Craciunul, Anul Nou, Boboteaza si Sf.Ion. Numai ca, socoteala lui de acasa, nu s-a potrivit. Iar saracul, “NEVOIE MARE” a fost tradat de “COZILE DE TOPOR” care mai vrand, mai nevrand i-au cam incurcat socotelile.

Lucrand “la stat”, muncind pe mosie la stapan, socotind si calculand furibund, trombonind si dand date fantasmagorice la un anumit moment au inceput sa creada si ele (“UNELTELE”), ca “hasnaua asta cu reciclarea pensiilor” a prins iz de flori. Si cum lor “nici gura nu le miroase”, i-au pus la dispozitie datele finale. Nu conteaza ca erau incomplete, ca sunt pline de greseli “lac sa fie ca, gura casca sunt destui”.

Ce-a iesit, “sa va tineti cu mainile de nas”, bietului “FOST OSTAS” in loc sa-i creasca, i-a scazut pensia. De crescut cei drept a crescut pe ici pe colo cate o pensie, cu vreo 2-3 RONI mai ales la cei plecati dintre noi “Dumnezeu sa-i ierte”. Si uite asa “NEVOIE MARE” devenit peste noapte “MAISTRUL COFETAR” s-a facut de “toata cacaoa”.

Dar credeti ca s-a “rusinica”, ca si-a cerut scuze, c-a retractat prostiile care i-au scapat? As nici vorba, el fiind cel mai mare, mai tare, mai frumos, mai vartos si mai mare calcator prin strachini, nu s-a sinchisit in marsul trimfal spre “GLORIA ETERNA”.
Si s-a mai pus o piatra grea, pe sufletul bietului “FOST OSTAS”, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ca si cum am fi fost niste “tampi”, s-a apucat “NEVOIE MARE” sa-si intoxice si “COZILE DE TOPOR” ca pensile au crescut la peste 90% din “FOSTII OSTASI”, ca doar la o mica parte au scazut si aceia plecati inainte de termen.

Fara “rusinica”, cu tupeu cat el de mare (in grade si fizic), nici nu clipea cand el cu gurita lui afirma mai deunazi: “DACA O SINGURA PENSIE MILITARA VA SCADEA, EU IMI DAU DEMISIA! ASA IMI CER ONOAREA SI DEMNITATEA MEA DE MILITAR! ”
Doar o mica parte dintre “AI NOSTRI”, pentru care “onoarea militara” este mai prejos decat firimiturile si promisiunile electorale aruncate de “UNELTE”, aburiti de cei cativa RONI primiti in plus, pe care ii asteapta cu mana intinsa, pentru a-i trece in cont, adreseaza scrisori de multumire in “ultima fituica”, fiecare ca un fin si dezinteresat “OBSERVATOR”. Si in culmea prostiei si a extazului, fara a se dezobisnui de mentalitatea de “SLUGA”, ii scrie in nume personal, scrisori pline de multumire “MAISTRUL COFETAR”.

Uita insa ce inseamna comunitatea de interese, sacrificii si idealuri pe care mai ieri le teseam impreuna in serile reci ale apartamentelor noastre, cand ne adunam la un cartof prajit (atunci avea si el cutitul la os) si se disociaza de noi ca de raie. Ba culmea infatuarii, plin de sine ii explica sotiei “mie mi-a crescut, numai prostii se agita degeaba”.

      Dupa atatia ani in care am trait cu aceeasi paine impreuna: in aplicatii, pe santiere, la munci agricole, canale, la inlaturarea efectelor dezastrelor naturale etc, atat a mai ramas?
   Amar si jale este in cupa mea de neindreptatit, de doua ori, o data pentru ca sunt furat la drumul mare de cei care-i conduc tara, pe care atatia ani i-am aparat de dusmani fiind capabil sa-i “apar chiar cu pretul vietii”, pentru ca ei sa creasca si invete in liniste si a doua oara pentru ca sunt tradat de cei cu care am impartit ani de-a randul camera rece si insalubra (doar se faceau economii) a caminului de garnizoana in departat de civilizatie si caruia poate i-am intins o mana de ajutor atuci cand a avut nevoie.
   Dar s-a ivit “SINGHINASUL”, incomod pentru “MAISTRUL COFETAR”, pentru “COZILOR DE TOPOR”, el nu s-a increzut nici o clipa in minciunile sfruntate ale “UNELTELOR” aratandu-se ca singura mangaiere a “FOSTULUI OSTAS”.

El a sunat adunarea si sub steagul lui randurile lui au crescut , imbogatindu-se in fiecare zi cu “OSTASII” adevarati, cei carora nu le este frica de repercursiuni, care nu se lasa manipulati de mincinosi si santajisti, care o viata intrega au respectat legile si Constituia.

La inceput mai greu, dar incet incet “SINGHINASUL” s-a pus pe treaba si azi, are un cuvant greu de spus, bazat pe corectitudine si adevar, pe respect si grijuliu fata “OSTASI”. L-am vazut cu ochii mei anul trecut la 2 mitinguri: carunt dar dornic de dreptate si adevar.
Receptiv la observatiile venite din interior, la inceput asemeni copilului care invata sa mearga, mai nesigur dar luptand pentru fiecare pas.

Lupta astazi alaturi de noi si pentru cei imobilizati pe patul de spital, scaunul cu rotile, plecati prea curand ..., plecati pe alte meleaguri dar cu dragoste de colegi si care nu pot veni alaturi de voi “FOSTII OSTASI” inca apti sa va aparati drepturile incalcate cu nesimtire de “NEVOIE MARE”, “UNELTE” si “MAISTRUL COFETAR”.
Si pentru ca zilele cat se mai sunt la putere le sunt numerate, fac si eu o declaratie, pentru ca “NU O SINGURA PENSIE MILITARA A SCAZUT, EI TREBUIE SA DEA SEAMA IN FATA VOASTRA ! ASA CERE ONOAREA SI DEMNITATEA DE MILITAR! ”
Pana atunci ascultam semnalul pe care il da “SINGHINASUL”, fiecare mai probeaza o data hainele de sarbatoare, isi acordeaza vocea, pregateste ceaiul, verifica pancartele, fluierul, steguletul, sepcuta, ... si se pregateste ca 24 IANUARIE sa participe la “asaltul Bucurestiului”.
Cu deosebita stima si amaraciune, al vostru coleg care din pacate nu poate fi alaturi de voi in aceasta zi.
“D u m n e z e u s a n e a j u t e !”
Col.(r) Groza Constantin

2012-01-05T22:27:00.000-08:00

SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ
“COLECTIVULUI DE TRĂDĂTORI AI CASEI DE PENSII SECTORIALE A M.Ap.N” ŞI “COMISIEI DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIILOR”

Nu avem onoarea să vă salutăm, domnilor trădători!
Nu vă considerăm şi nu vă vom considera, niciodată, colegi noştri mai tineri.
Nu ne punem nicio speranţă în soluţionarea favorabilă a contestaţiilor noastre. Probabil că aveţi, deja, formularele tipărite pentru răspuns.
Aşa cum aţi făcut şi până acum, vă veţi ascunde în spatele unei semnături indescifrabile, nu aveţi puterea şi curajul de a vă dezvălui identitatea?
Vă credeţi invicibili, în naivitatea voastră, şi de neînlocuit atâta timp cât sunteţi nişte slugi fidele, fără coloană vertebrală.
Vă înşelaţi amarnic!
Sunteţi doar nişte bieţi pioni pe tabala de şah, pioni care nici măcar nu apăraţi o regină sau un rege, ci un nebun, care mai devreme sau mai târziu, respectând regulile jocului, vă va sacrifica înlocuindu-vă ( sau aruncându-vă la gunoi) cu alte piese, o tură, un cal sau, doamne fereşte, cu un alt nebun.
O să vină o vreme când o să daţi socoteală, domnilor, pentru mâşăviile voastre.
Nu pot înţelege , atunci când vă întoarceţi acasă, de la muncă, cum vă puteţi uita în ochii soţiei, copiilor, ai vecinilor şi cunoscuţilor voştri, ştiind că sunteţi părtaşi direcţi la adevăratele drame care se produc în familiile cadrelor militare din rezervă?
Fiind la început de an nou, vă dorim atâtea bucurii şi satisfacţii , pe parcursul său, câte avem noi acum.
Necazurile, insatisfacţiile şi decepţiile să vă urmărească permanent şi tristeţea să fie cuvântul vostru de ordine.
Ca nişte buni creştini ce suntem, ar trebuii să dorim îndreptarea păcătosului, dar vai, la voi nu este cazul!
Sunteţi pierduţi iremediabil, deşi acum voi încă nu conştientizaţi şi nu uitaţi, cine ameninţă cu sabia, de sabie va muri (la figurat vorbind).
Nici nu vă închipuiţi cât rău v-aţi făcut vouă înşivă!
O să ajungeţi şi voi, mai devreme sau mai târziu în situaţia noastră şi atunci veţi constientiza răul pe care vi l-aţi produs singuri.
Prin gestul vostru de de acum vă puneţi un stigmat, care vă va urmări toată viaţa şi este posibil să se răsfrângă şi asupra familiilor voastre.
Treziţivă acum, când încă nu este prea târziu. Aveţi puterea şi bărbăţia de a recunoaşte că aţi greşit.
Suntem convinşi că în străfundurile constiinţei voastre există sentimentul de vinovăţie, de complicitate la măsurile pe care, conştient sau nu, v-aţi obligat să fiţi părtaşi.
Opriţiv-vă, aveţi tăria să spuneţi “stop”.
Închei prin a prin a vă repeta faptul că nu avem onoarea să vă salutăm, pentru că nu meritaţi.
Să vă fi ruşine indivizilor, domni nu vă putem zice.

Vicepreşedintele filialei Fagăraş
Lt.col.(r) Cocan Sorin

2012-01-02T03:14:00.000-08:00

30.12.2011

Apel de Anul Nou

Catre natiunea romana

Doamnelor si domnilor, cetateni ai Romaniei,

Cu ocazia Anului Nou, Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate (SCMD) va ureaza sa puteti alunga pentru o clipa grijile si necazurile, ca sa va bucurati in tihna de masa incropita pentru familiile dvs., de Revelion si de resturile pastrate pentru Sfantul Vasile si Sfantul Ion! Sa fiti suficient de tari apoi, incat sa nu puneti la inima si sa rezistati in clipa in care va veti reintoarce la realitate si veti constata marirea si inmultirea nejustificata a taxelor si impozitelor, impunerea la plata a oricarui act medical, desi cotizati, obligati fiind, la asigurarile de sanatate! Sa rezistati scaderii veniturilor, operatiune mascata de asa zisa “inghetare”, sa rezistati “regularizarilor”, scumpirilor si noului val de disponibilizari decis de guvernatorul subcoloniei Romania, Jeffrey Franks, si tuturor celorlalte masuri aplicate cu un dezgustator servilism de slugile asasinilor nostri economici, care constituie prin furt, masluiri de voturi, cumparari de suflete si incalcarea cotidiana a fiecarui articol al Constitutiei, actuala autoproclamata Putere politica a Romaniei!

Va rugam sa rezistati, in mod deosebit, cand veti plati prima intretinere din 2012, si sa nu le faceti pe plac, adica sa parasiti “pe cale naturala sistemul”. Fie ca vremea lamentarilor sa fie ingropata cu 2011, iar 2012 sa fie anul actiunii civice, hotarate, a natiunii romane pentru reintronarea democratiei si distrugerea in fasa a noii dictaturi de tip stalinist!

SCMD va lanseaza un apel la constientizare, la actiune hotarata in spiritul legislatiei europene, si in numele drepturilor sacre ale umanitatii. Pe data de 24 ianuarie 2012, SCMD va propune sa materializam indemnul la Unire al inaintasilor nostri, sa respingem hotarit indemnurile la solidaritate intre pagubasi si hoti, intre victime si calai, lansate in ultimii doi ani de actualul Guvern.

SCMD va asteapta organizat, ca reprezentanti ai societatilor, fundatiilor, uniunilor si sindicatelor din care faceti parte, sa veniti alaturi de organizatiile membre ale Consiliului National al Societatii Civile, semnatare ale Programului National de Actiune in 12 puncte numit PLATFORMA CIVICA, in Piata Victoriei, la vremea pranzului! Ne este foame de libertate, ne este sete de dreptate, este obligatoriu sa ne unim si sa realizam ceea ce ne propunem: supravietuirea noastra a tuturor, a natiunii romane, a statului numit Romania, adica a celor spoliati total si definitiv prin preconizata, de catre Putere, actiune numita Marea Privatizare, adica, in realitate, Marea Spoliere!

Nu ne propunem sa va chemam la revolutii, pentru ca nu credem in posibilitatea ca o tara total infranta si ocupata sa-si poata reveni altfel decat prin recursul la inteligenta. Va informam ca jandarmii si politistii care ne-au pazit in cursul ultimilor doi ani, ca disponibilizati, sunt astazi membri ai SCMD! Si va garantam ca cei care ne vor pazi pe 24 ianuarie, vor fi in randurile noastre dupa 1 martie.

Ne adunam pentru ca intreaga planeta sa stie ca in Romania exista vointa nationala, ca si in SUA sau Grecia, Rusia sau Ungaria, Marea Britanie sau Bulgaria, Germania si Franta sau Albania!

Ne adunam pentru a vota punctul nostru de vedere sub forma unei scrisori deschise catre popoarele lumii, care va fi inmanata ambasadelor si consulatelor de la Bucuresti si care se va intitula “VOINTA NATIUNII ROMANE”. Acest material va cuprinde explicit toate deraierile actualei Puteri de la democratia constitutionala, inclusiv tentativa de a impune vointei nationale vointa unei clici privilegiate, prin comasarea alegerilor si masluirea electronica a votului, subminarea economiei nationale, politica de genocid, inclusiv cultural, la care suntem supusi, transformarea statului in adversar al cetatenilor, ofensiva impotriva tuturor categoriilor socio-profesionale si a miscarii sindicale, distrugerea sistematica, pentru toate generatiile, a posibilitatii de afirmare profesionala si de supravietuire cel putin, daca nu de accedere la un trai decent, prin munca cinstita, etc.

Pentru ca actiunile noastre se desfasoara intotdeauna in spiritul Legii fundamentale pe care Puterea nu o respecta, va rugam ca, prin reprezentantii autorizati ai ONG-urilor si sindicatelor din care faceti parte, sa ne transmiteti, pana la data de 10.01.2012 (la telefoanele 0736600961, 0736600973, e-mail sindicatulmilitarilor@gmail.com sau fax 0318177371) problemele cu care va confruntati si care trebuie incluse in scrisoarea deschisa, numarul de delegati cu care doriti sa participati, in numele Unirii civice a natiunii romane, la mitingul din 24 ianuarie, alaturi de SCMD si aliatii din cadrul Consilului National al Societatii Civile. Avem nevoie de numarul exact de participanti, atat pentru a contracara propaganda mass media servila Puterii, care aplica in sens invers aritmetica domnisoarei Roberta Anastase la mitinguri, cat si pentru a evita obiectiile Puterii ca suntem mai multi decat s-a convenit la negocierile cu Primaria Municipiului Bucuresti si factorii de ordine publica. ONG-urile si sindicatele din tara se pot adresa direct filialelor SCMD din judete, care ne vor informa cu promptitudine.

Mitingul va fi si un test pentru candidatul Sorin Oprescu la Primaria Capitalei: va executa ordinele Puterii de reprimare, demonstrand ca este ceea ce unii il acuza a fi, sau va actiona conform legii, in slujba democratiei si a poporului?

In pofida tentativelor Puterii de a elimina, prin cumparare sau amenintare de lideri, prin infiltrarea de sabotori sau interpretarea aberanta a legislatiei, orice manifestare publica ostila, SCMD si ceilalti componenti ai Consiliului National al Societatii Civile vor fi in Piata Victoriei, de Ziua Unirii.

Manifestatia va constitui, in egala masura, un test si pentru actuala Opozitie, care se manifesta mai mult la televizor si deloc in strada, in sprijinul celor loviti de masurile Puterii, pe viata si pe sperantele carora se incearca, in exclusivitate, iesirea din criza.

Intrucat, Consiliul National al Societatii Civile si-a propus sa se constituie intr-o masa de vot in masura sa anihileze orice tentativa de frauda, iar viitoarele alegeri sa fie cu adevarat expresia vointei nationale, manifestatia din 24 ianuarie va fi un test si pentru intreaga autoproclamata clasa politica. Domnii deputati, senatori, membri ai Guvernului, trebuie sa inteleaga odata pentru totdeauna ca sunt reprezentantii nostri, nu stapanii nostri si ai destinului nostru! Ca isi datoreaza cariera faptului ca noi ii investim pentru a duce la indeplinire programul nostru, al cetatenilor Romaniei, care prevede crearea nu distrugerea de locuri de munca, ieftinirea, nu scumpirea vietii, acces pentru toti la sanatate, invatamant, cultura, justitie, etc. Cu alte cuvinte, cine nu este un bun manager, indiferent de cat tupeu si cati bani are, din furt si frauda, nu are ce cauta in nici o functie de reprezentare a noastra, pentru ca in orice democratie reala, vointa poporului trebuie sa fie vointa politicului, cu atat mai mult cu cat este, in fapt, vointa lui Dumnezeu.

Doamnelor si domnilor, cetateni ai Romaniei,

Sa pasiti asadar cu bine peste pragul de An Nou si sa fiti, in numele Unirii, mai necesare decat niciodata pentru natiunea romana, alaturi de noi, la marea exprimare a Societatii Civile constiente din Romania, din 24 ianuarie 2012.

Libertatea si drepturile se cuceresc si se pastreaza prin lupta si vointa colectiva hotarata, de catre cei care vor sa-si traiasca viata ca cetateni demni, in libertate si respect, nu cersind si slugarind pe la curtile hotilor!

LA MULTI ANI! VA ASTEPTAM!...

Honor et Patria! Vae victis!

PRESEDINTELE SCMD,

Mircea DOGARU

P.S.

Cetatenilor mai emotivi, care s-au lasat intoxicati de propaganda prezidentiala si uneperisto-militara, prin publicarea din “burta” a unor tabele stiintifico-fantastice privind cresterea inimaginabila a pensiilor militare in cazul a 92% dintre rezervisti, le comunicam spre linistire, ca asa cum am precizat in repetate randuri, la 92% dintre militari, politisti si urmasi, transformati ilegal in “asistati” ai statului, pensiile le scad catastrofal. Deciziile de revizuire in cazul celor care au fost mintiti ca vor avea cresteri semnificative de la 01.01.2012, au inceput sa soseasca. Cei in cauza va vor confirma direct, in strada, pe 24 ianuarie a.c. Cu atat mai raspicat cu cat Puterea este hotarata, si avem déjà dovezi, sa incalce si hotararile definitive si irevocabile ale instantelor de judecata. Solutia ramane una singura: asasinii natiunii romane trebuie trimisi acolo unde le este locul!

Publicat de Sindicatul Militarilor

2011-12-12T11:31:00.000-08:00

2.12.2011

Victorie definitiva!

Dictatura a fost zdrobita!

Incercarea Puterii de a forta incalcarea principiilor de drept , impotriva noastra, a SCMD, a esuat lamentabil. Baschetbalista a ratat aruncarea directa!

Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins recursul in interesul legii, promovat de catre Kovesi, dupa cum urmeaza:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Biroul de Informare şi Relaţii Publice

C O M U N I C A T

În şedinţa din 12 decembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze, a soluţionat un număr de 2 recursuri în interesul legii, fiind pronunţate următoarele soluţii:

Decizia nr.28 în dosarul nr. 27/2011.

Respinge, recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea interpretării şi aplicării unitare a dispoziţiilor art. 320¹alin.1 şi 7din Codul de procedură penală, cu privire la momentul procesual până la care sunt aplicabile prevederile referitoare la procedura de judecată simplificată.

Obligatorie, potrivit art.414⁵ alin.4 din Codul de procedură penală.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 decembrie 2011.

Decizia nr.29 în dosarul nr. 29/2011.

Respinge recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiile de conducere ale Curţilor de Apel Braşov, Cluj, Craiova şi Galaţi privind aplicarea dispoziţiilor Legii nr.119/2010, raportat la art. 20 alin. (2) din Constituţie, art. 1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 14 din Convenţie, referitor la recalcularea pensiilor prevăzute de art.1 din lege.

Obligatorie, potrivit art.330⁷ alin.4 din Codul de procedură civilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 decembrie 2011.

După redactarea considerentelor şi semnarea deciziilor, acestea se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Purtător de cuvânt al

Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

judecător Georgeta Barbălată

Din acest moment avem un singur indemn: Pe ei!...

Honor et Patria! Vae victis!

PRESEDINTELE SCMD,

Col. (r) Mircea DOGARU