Fata cu portocale

10 ani

2023-11-03T02:36:00.005+02:00

La multi ani, Soarele nostru! Sa-ti pastrezi mereu stralucirea si bucuria care te definesc deja de 10 ani!

Wow! 10 ani! Copil de nota 10! Te imbratisam tare si suntem mereu langa tine cu aceeasi iubire, atentie si admiratie ca in prima zi, inmultite toate cu 10 💖

Esti minunat, minune de copil!

Semnat: restul familiei 😀

Ziua asta, a 10-a dintr-o viata, am simtit ca zbor si ca plutesc si-am uitat de toate "hai mai repede, inchide TV-ul(laptop, etc), spala-te pe dinti, spala-teeee peeee diiiinti!!! Dumnezeule!" Azi am rasfoit poze vechi(de vreo 10 ani :)), (multumesc Elena si Ioana 💖), am regasit in ele toate amintirile care conteaza. Momente si oameni. Si sentimente avute in fiecare dintre momente. Aseara nu-mi venea sa dorm pentru ca parca mai prelungeam un pic cei 9 ani.... Iar acum, dupa ce ziua asta a trecut, tot nu-mi vine sa dorm, pentru ca simt ca iar scap timpul din mana si zboara iar ca nebunul si am sa ma intreb din nou, peste 10 ani, daca s-o fi spalat pe dinti, sau daca a mancat dulciuri seara.

10 ani in care el s-a jucat, iar eu m-am jucat si eu, tot felul de roluri, de la mama blanda care isi doreste educatia cu blandete, la fiara, dragonul care scoate flacari pe nari pana nu ma mai recunosc nici eu. Da, cam asa s-ar descrie perioada asta de 10 ani, printr-o joaca si o bucurie pentru el, si un stres continuu, calm si nebunie pentru mine. Dar am invataaaat. Am invatat ca un copil e cel mai bun profesor pentru a ramane tanar in traire si cu vreo 20 de ani mai batran cu nervii (mei frumosi). In viata mea n-as fi crezut ca pot sa-l ascult si sa invat, ca ghemotocul ala mic de acum 10 ani poate sa emane atata bucurie si lumina in jurul sau, exact ca un soare. Ca nu degeaba i-am spus mereu: Soarele meu!

9 ani

2022-11-03T13:34:00.001+02:00

9 ani. Nici multi, nici putini.

Dar, cu siguranta, plini.

La multi ani celui mai iubit copil Soare! Am fost dintotdeauna fericiti ca suntem parintii tai si am invatat sa fim parinti odata cu nasterea si cresterea ta. 9 luni in burtica ai fost cel mai asteptat, apoi 9 ani pana astazi au fost plini cu experiente si ne-ai surprins mereu cu gingasia, sensibilitatea, inteligenta si pofLa multi ani celui mai iubit copil Soare! Am fost dintotdeauna fericiti ca suntem parintii tai si am invatat sa fim parinti odata cu nasterea si cresterea ta. 9 luni in burtica ai fost cel mai asteptat, apoi 9 ani pana astazi au fost plini cu experiente si ne-ai surprins mereu cu gingasia, sensibilitatea, inteligenta si pofta ta de viata, iar zambetele tale din plin ne-au facut sa ne treaca orice suparare. Pentru ca ne-ai transformat din simpli oameni in parinti, pentru ca prin tine a venit binecuvantarea si alaturi de tine am petrecut toate povestile noastre de 9 ani incoace. Iar de anul trecut, fratele tau ni s-a alaturat iar iubirea s-a multiplicat. Te iubim, Marele nostru blond carliontat! Si suntem mereu alaturi de tine! ta ta de viata, iar zambetele tale din plin ne-au facut sa ne treaca orice suparare. Pentru ca ne-ai transformat din simpli oameni in parinti, pentru ca prin tine a venit binecuvantarea si alaturi de tine am petrecut toate povestile noastre de 9 ani incoace. Iar de anul trecut, fratele tau ni s-a alaturat iar iubirea s-a multiplicat. Te iubim, Marele nostru blond carliontat! Si suntem mereu alaturi de tine!

One day they'll save the world

2021-07-06T18:12:00.002+03:00

Alex won a braceless in school for some deeds he did. A challenge for the classmates. He's always happy when he wins and he showed me the braceless in our way to the park. After the time spent in the park, on our way home, I asked him where the braceless was.

"Oh, I gave it to T (one of his classmates) to keep it for 5 dsys."

"How come? I asked"

"Well, T never won at dojo points and besides, he was very close to win, but he didn't"

My heart melted. Such a caring soul. Such a good way to see a child being oriented to.

Dor - intraductibil

2021-07-02T17:46:00.000+03:00

Dor - cuvant atat de simplu. Intraductibil intr-o alta limba, exprima un sentiment greu de tradus chiar si de la o persoana la alta.

Sau mai degraba se traduce diferit de la o persoana la alta.

Ti-e dor de tine, cel care erai pe vremuri, cand nu aveai inca responsabilitati prea mari, ti-e dor de tine, cel "fara griji si fara bani". Ti-e dor de copilarie, chiar daca s-a consumat intr-un regim (comunism) nedorit si neregretat. Dar pentru tine inseamna trairi unice, oameni unici, locuri unice. Pe care poate chiar si schimbarea regimului de atunci, le-a schimbat.

Ti-e dor de bunici, oricum au fost ei: blanzi sau severi, ocupati sau dimpotriva, cu tot timpul dedicat tie.

Ti-e dor de prietenii din copilarie, chiar daca erau cei mai buni prieteni sau va certati din orice.

Ti-e dor de balciuri, baluri sau de nuntile care rasunau in tot satul, organizate in curtea caminului cultural, cu mese de lemn intinse de la un capat la altul al salii, cu menu traditional gatit in tuciuri mari, in spatele caminului. Ti-e dor de prima hora, de invitatiile la dans, ti-e dor de prima indragosteala, de fluturii din stomac.

Ti-e dor de taberele din copilarie, chiar daca atunci ti-era dor de acasa... Experiente traite impreuna cu alti multi copii, care fiecare poarta un dor diferit fata de aceleasi experiente. Sau nu. Poate unora nu le este deloc dor de taberele in care ati fost impreuna si din care tu ai amintiri remarcabile, insa ei nu.

Ti-e dor de mare, de drumul cu masina, plecati la 3 dimineata ca sa ajungeti la rasarit la mare, sa nu va prinda caldura pe drum. Cu masina doldora de bagaje. Dor de mirosul de nisip cald si apa sarata de mare, ca sa nu mai zic de mamaliguta cu hamsii si mujdei.

Ti-e dor pana si de oamenii care nu insemnau mare lucru pentru tine, dar pe care ii gaseai mereu in acelasi loc. Stiai ca acolo era locul lor si intrebai de ei daca nu-i mai gaseai la un momentdat.

Dor, un cuvant care uneori chiar doare, asa de tare incat te intrebi daca n-ar fi mai bine sa nu existe. Dar el exista, un cuvant pe cat de scurt pe atat de puternic, un cuvant cat un sentiment, intraductibil intr-o alta limba, intraductibil chiar si de la o persoana la alta

Ploaia. Drops of time

2021-05-23T02:30:00.001+03:00

Ploua. Se scurge apa ca timpul, dintr-un cer infinit.

Stropii sunt ca niste secunde unite care se aud ca un rau de munte clar si calm. Si parca niciodata nu s-a auzit asa. Sau n-am avut eu pana acum timp sa ascult asa, ca acum. Ploaia asta insa are o muzica aparte, de parca stie ca, de data asta, o ascult.

Picurii de ploaie s-au mai rarit, acum ii aud evidenti si imi imaginez cum sunt ei mari si rotunzi si se sparg de iarba intr-o multime de stropi transparenti. Acum nu se mai aude apa curgatoare, ci pasarile. Doar un refren, pentru ca raul a inceput din nou, linistit, sa curga.... Pasarile au adormit; si eu probabil. Ploaia insa isi continua cantecul, o muzica in surdina, stoarce norii si elibereaza cerul. Exact, o muzica eliberatoare... Noapte buna!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

It is raining. "Time-like" water is running out of an infinite sky. The splashes are like united seconds that sound like a clear and calm mountain river. And it's never been heard. Or I haven't had time to listen like this before. This rain, however, has a special music, as if it knows I listen to it this time, paying more attention. The rain-drops have become more rainy, now I hear them clearly and imagine how they are big and round and they break off the grass in a lot of transparent sprays. Now no water can be heard, but the birds singing. The only thing that has been done is to get a little over a short while off the ground. The birds have fallen asleep; and I must have too. The rain continued its song, a soft music, juxed the clouds and released the sky. Exactly, a liberating music... Have a good sleep!

Copacul din noi

2021-05-16T11:10:00.005+03:00

In primul rand, spune-ti in gand: Eu pot!

- Si daca o sa ploua?

* Vezi ramurile astea noi? Mi le-am descoperit dupa o ploaie strasnica.

- Eu nu cred ca o sa am vreodata aripi

* Dar ai radacini. Lasa pasarile sa aiba aripi. Ele or sa vina intotdeauna sa-ti povesteasca ceva. Si vor veni la tine ca acasa.

- Si vantul? N-o sa le imprastie cuibul?

* Tu sa nu-ti faci griji. Ele stiu sa construiasca si sa apere. E un instinct

- Dar soarele prea puternic o sa-mi parjoleasca frunzele

* Dar o sa infloresti. Fara soare, nu ai nici frunze, nici flori, nici roade.

- Iar toamna? O sa ma sfasaie pana o sa raman doar niste lemne goale.

* Lemnul tau, sa-ti fie coloana vertebrala zdravana. Frunzele or sa-ti creasca la loc

- Si-atunci, ce folos? Pentru ce atata zbatere?

* Pentru ca or sa-ti creasca frunze si pe ramurile noi. Intelegi? Nu frunzele sunt grija ta. Ci radacinile. Asa ai fost sadit, asa ai crescut.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

First of all, think like this: " I can" !

- What if it rains?

* Can you see my new branches? I discovered them after a heavy rain.

- I don't think I'll ever have wings

* But you have roots. Let the birds have wings. They will always come to you telling a story. And they will come to as if you were their home.

- And the wind? Won't it scatter their nest?

* Don't worry. They know how to build and defend. It's an instinct

"But the sun is too strong and it will burn my leaves."

* But you will bloom

Without the sun, you have no leaves, no flowers, no fruit.

- And the Autumn? It will tear me apart until only some leafless wood remains.

* May your wooden spine be healthy. The leaves will grow back

- Then what's the use? Why so much struggle?

* Because your leaves will grow on your new branches as well. Do you understand? The leaves are not your concern, but the roots. That's how you were planted, that's how you grew up.

6 ani

2019-11-03T20:23:00.000+02:00

Fiecare zi e minunata, binecuvantata. Cu atat mai mult ziua de azi.
La multi ani, copilas dragalas, poznas, zambitor si iubitor! Nu exista destule cuvinte sa exprimam ceea ce simtim de 6 ani incoace.

30 august. Sf Alexandru! La multi ani!

2018-08-30T11:04:00.000+03:00

Acum 5 ani in ziua asta eram la serviciu si am avut niste contractii ciudate, burtica dansa in toate directiile si a trebuit sa plec de urgenta acasa. Insarcinata in aproape 7 luni, am hotarat ca trebuie sa-mi iau concediul mai devreme.
Iar catre burtica am spus: "Ok, am inteles, o sa te cheme Alexandru, dar stai, te rog, acolo, pana la termen". A fost singura zi cu emotiile acelea.
Asa ca, de cand am nascut, in fiecare an imi amintesc aceasta poveste si ii spunem La multi ani celui mai asteptat si iubit copilas al nostru, de Sf Alexandru.

De 4 ani parinti

2017-11-03T22:13:00.000+02:00

Eu vreau, el vrea, noi vrem.

Poate nu am primit in viata asta chiar tot ce mi-am dorit, dar cred ca am avut parte de cele mai importante lucruri. Experiente care mi-au oferit sa traiesc cu intensitate emotii de care n-am vrut sa ma mai vindec. Iar cea mai vie de pana acum este ceea ce am trait intr-o zi de 3 noiembrie, acum 4 ani. De atunci m-am nascut ca mama, atunci am realizat ca viata e un miracol care mi se intampla si mie. Si pentru asta trimit multumiri cu ochii inchisi si inima deschisa.

La multi ani Alexandru, la multi ani noua!

(Foto credit: Peter Gados. Fotografia face parte din arhiva personala. Este interzisa preluarea si folosirea ei in orice alt context)

Primii 7 ani de casatorie. La multi ani noua! :)

2017-04-25T23:34:00.002+03:00

Cei 7 ani de-acasa ai casniciei noastre s-au implinit azi. N-as zice ca e doar o chestiune de noroc sa ajungi sa-i sarbatoresti. Cele mai bune parti s-au bazat pe faptul ca am reusit sa depasim acele parti mai putin bune.
Fara alte definitii si explicatii, cred ca suntem aici pentru ca ne-am iubit destul de mult si de inexplicabil incat ne-am incadrat perfect in definitia iubirii neconditionate. Restul sunt doar motive de sarbatorire :)
La multi ani noua! La fel ca'n prima zi, dansam in fiecare zi fara repetitie. Chiar daca nu iese perfect, e mereu original :) <3 p="">

Iubirea, bucuria si intelepciunea sa ne fie calauza!

2017-02-02T09:59:00.002+02:00

Ne-am strigat furia ca sa ne lepadam de ea ca de Satana, sa ne ramana sufletul impacat si frumos. Pastram cu noi energia pozitiva, cea care ne ajuta sa ne invingem orice frica si o sa ne dea putere sa continuam sa facem lucruri frumoase, care sa ne bucure pe noi si pe ceilalti.
Protestul asta este plin de noi si de copiii nostri. La fel ca viitorul. Suntem si vom ramane luminosi si veseli. Participarea noastra arata ce inseamna libertatea, asa cum o vedem noi, prin exprimarea a ceea ce simtim. Pasnic dar hotarat.

O zi cat o vacanta de iarna

2017-01-11T19:30:00.002+02:00

Iarna a venit dupa calendar, dar zapada s-a lasat asteptata. Noi am fost s-o cautam saptamana trecuta la munte, ea s-a hotarat sa ne faca o vizita si in orasul nostru.
Cu ocazia asta, am primit, bonus, vacanta. Pai ce rost avea sa ninga si sa fie asa o mare de zapada, daca toti am fi fost nevoiti sa mergem la gradinita/scoala/serviciu si sa pierdem toata distractia? :)
Multumim pe aceasta cale celor care ne-au dat liber la zapada.
Azi s-a stat la coada la tunelul de zapada si chiar si toboganul a functionat.
Merita sa mentionez ca tunelul a fost facut integral, prin metode bine gandite, de copiii mari ai copiilor mici din parc :).

Fara titlu

2016-11-23T11:57:00.000+02:00

Zilele trecute am aflat ca cineva a plans de bucurie DOAR pentru faptul ca am imbratisat-o si am pupat-o pe obraz. E adevarat, nu ne vazusem niciodata. Dar ne cunosteam, din povesti, de ani de zile. S-a intamplat in timp ce eram pe fuga sa plecam din localitate: eu, sotul meu si baietelul nostru.

Oricat ati fi de grabiti, totusi, nu treceti in graba pe langa oameni. Mai ales daca va intreaba ceva, orice si oricat de nesemnificativ ar parea pentru voi. Oriunde in jurul vostru se afla o persoana pe care o cunoasteti macar din povesti si careia i-ati atins sau v-a atins sufletul macar o data. Avem nevoie de atentie. Avem nevoie de mangaiere, chiar si atunci cand ne e bine. Chiar si atunci cand avem o familie mare sau, dimpotriva, cand stam fata in fata cu cineva pentru care suntem singura persoana care o intreaba de sanatate.
In fiecare zi deschideti o usa nedeschisa, salutati o persoana necunoscuta si zambiti-i. S-ar putea sa va incarcati cu o energie pozitiva care sa va ramana (macar) pentru toata ziua. Eu inca o mai pastrez :)

3 ani! La multi ani! :)

2016-11-03T00:08:00.001+02:00

De curand am avut o revelatie: Toata viata am investit in timpul petrecut impreuna cu familia mea.

De cand s-a nascut Alexandru, s-a triplat iubirea, s-a marit ziua iar timpul a inceput sa aiba o alta insemnatate. Nu se mai masura in ore de job, mers cu tramvaiul si socializare. A inceput sa se masoare in mese de san, ore de somn, plimbari si, eventual, baite.

Ne-am remodelat programul dupa noile cerinte. Aveam deja in cap ca omuletul mic vine in viata noastra nu ca sa ne-o faca mai grea, ci sa cunoasca si el lumea, datorita noua. L-am primit asadar in casa noastra(pregatita acum si pentru el), l-am introdus prietenilor nostri(cu multi dintre ei se cunostea deja inca de cand era in burtica :) ) si i-am daruit toata iubirea de care eram capabili.

Am trecut prin timp si am acumulat momente memorabile, pe care nu stiu cat de bine am reusit sa le gesionam dar cu siguranta le-am apreciat pe toate. Cred ca n-am imbatranit prea mult, sau daca imbatranisem putin pana acum 3 ani, ei bine fix acum 3 ani viata noastra a inceput din nou.

Suntem (inca) proaspat parintii unui baietel care s-a nascut, a crescut si ne-a crescut si pe noi ca parinti. Ne-am vazut crescand unii pe ceilalti, copilarind impreuna si (re)descoperind lucrurile alea marunte care inseamna viata. Orice regret sau neimplinire as fi avut pana acum 3 ani s-a sters cu un burete maare si tot ce mi se parea imposibil pana atunci a devenit dintr-odata realizabil.

Am invatat inca o data ca iubirea nu se masoara in vorbe si ca cele mai minunate momente am ratat sa le fotografiez, traindu-le. In rest, suntem 3 oameni care impartim acelasi sentiment de bucurie si de recunostinta pentru tot ce am primit in dar, intr-o zi de 3 noiembrie, acum 3 ani.

La multi ani Alexandru! Astazi ai implinit 3 ani! :)

Doi ani si sase luni !

2016-05-03T10:38:00.000+03:00

Alexandru, cati ani ai?
2 years and ... five months! ( 2 ani si 5 luni) raspunde el aratand pe degete.
Alexandru, azi ai implinit 2 ani si 6 luni (2 years and 6 months). Ai mai crescut un pic.
2 years and five months! Repeta el razand strengareste.
Oare copilasii isi dau seama cand cresc ? :)

La multi ani sufletel! Esti un bebe mic asa cum spui tu dar ai un suflet maaaare si suntem extrem de fericiti sa te vedem crescand.

Ca in fiecare zi de 3 :)

2016-04-03T06:07:00.000+03:00

Mi-am amintit azi cum numaram lunile in primul an din viata lui Alexandru si din noua noastra viata alaturi de el. Mi-am dat seama ca asa mai facem si acum, la 2 ani si 5 luni. Sarbatorim adica. Poate nu cu acelasi fast dar sigur cu aceeasi bucurie si multumire.
Fiecare zi e o binecuvantare si o tratam ca atare.
La multi ani Omulet!! :)

La multi ani Romania, la multi ani ProTv! ...

2015-12-01T23:43:00.002+02:00

La multi ani Romania, la multi ani ProTv!
Chiar daca niciuna nu mai sunteti ce-ati fost, aveti un loc aparte in inima mea.
Ei bine, da.

Va continua

Sa fie bine(facut) ca sa nu fie rau!

2015-11-04T08:55:00.000+02:00

N-am vrut sa stric ziua copilului meu care tocmai ce-a implinit 2 ani. Dar n-as vrea sa-i strice altii viata!!!

Am avut noroc sa nu nasc in perioada cand a fost incendiul ala devastator la maternitatea Giulesti asa ca am suferit doar pt alte mame care si-au pierdut pruncii acolo. Si-am suferit f tare si inca nu eram mama, sa simt ce simt acum.

Am avut din nou noroc sa nu fie copilul meu destul de mare incat sa iasa singur in club, nu pe Valea Prahovei sau in orasul nostru unde( oficial) nu prea sunt cluburi...ci in capitala tarii!

Dar cat noroc imi trebuie sa-mi stiu copilul in siguranta la gradinita, unde-s 35 de copii si o singura educatoare. Mai multe grupe de 35 si vreo 2 ingrijitoare pe toata gradinita...

Si cu putin noroc poate trece de gradinita si ajunge la scoala si apoi la facultate si intre timp la varsta la care va iesi singur in cluburi.

De cat noroc avem nevoie fiecare in parte ar trebui sa mancam de acum incolo numai rahat. Dar ce te faci, caci pe aici rahatul e produs numai de politicieni si "autoritatile statului" despre care aud tot mai des ca trebuie sa-si faca Treaba.

Sunt mama, nu fac politica, poate uneori votez din instinct, insa instinctul unei mame nu trebuie desconsiderat.

Am votat si am sa mai votez. Dar as vrea sa nu aruncam oameni noi in acelasi noroi. Sa curatam noroiul zic. Noroiul ala in care inoata caracatita. Sa rânim ca la vaca.

Am votat pentru un lucru bine facut, ei bine asta trebuie facut. Si chiar daca presedintele nu prea are putere de unul singur(atat cat stiu eu politica) dar iote! Au mai ramas cativa tineri care au avut noroc si de data asta. Eu zic sa "va folositi" de ei Domnule Presedinte, cat mai au noroc sa fie langa dumneavoastra. Si viceversa.

Acum e sansa dumneavoastra sa faceti lucrul ala cat de bine puteti!

De doi ani parintii lui Alexandru

2015-11-03T23:33:00.001+02:00

Caut de multe ori prin arhiva(electronica) de poze si nu stiu cum fac ca ajung sa ma surprind mereu apasand pe "Momentul potrivit"( asa e denumit fisierul cu primele poze de la venirea pe lume a lui Alexandru). Ei... si dintr-odata parca am nascut ieri sau zilele trecute. Azi de exemplu(acum 2 ani) eram la Brasov si mancam "cate un pic din toate"si astfel si un pic de fasolica foarte gustos gatita de Mirela( verisoara lui Dorian, care ne-a gazduit impreuna cu sotul ei si au fost foarte alaturi de noi) si m-a luat "durerea de burta". O fi de la fasole - mi-am spus simtind o vina nevinovata, caci doar mi-a fost pofta. Asa a inceput travaliul :D. N-am sa intru din nou in amanuntele siropoase despre cat de linistita, implinita si fericita am fost in momentele acelea caci probabil am mai vorbit(si-am sa mai vorbesc :D) despre asta.

Dar sa revad din nou pozele cu mogaldeata pe care abia asteptam sa-l ating si sa-l tin in brate ... priceless.

Am sa-mi aduc intotdeauna aminte ca s-a nascut pe muzica :) si au fost prezenti acolo oameni pozitivi, glumeti si senini care s-au bucurat sa simta vibratia noii vieti. Era sarbatoare, toata lumea era vesela dar si foarte atenta la ce se intampla cu mine si cu bebelusul... dar si cu tatal bebelusului, caruia ii incremenise mana pe butonul aparatului foto de emotie, motiv pt care avem acum multe poze din acele momente la care sa ne uitam :).

Pe medicul care era de garda si care a fost si el prezent la nastere il cheama Alexandru. Pe doctora aleasa de noi Marieta, iar pe cea mai tare anestezista : Maria. Numele si prezenta lor vor ramane mereu scrise odata cu povestea noastra de inceput de familie in 3.

La 4 zile a fost prima calatorie a lui Alexandru, cu masina, catre Ploiesti. Acum spune ca vrea sa calatoreasca cu avionul( nu l-am invatat noi ce sa spuna :D). Astazi implineste 2 ani, pe 3 Noiembrie, la ora 22:50.

Stateam in seara asta pe canapea si a venit si s-a intins intre noi si atunci am avut (inca o data) revelatia: tu-ti dai seama cat de fericit e copilul asta? La fel ar fi si daca n-ar fi nici o alta jucarie in jurul lui...in afara de noi :).

Are deja prieteni consacrati si ii striga pe nume. Gas(h)ca de baza e Ianis, Martin si Claudiu. Si Andreea :). Dupa care evident mai sunt si altii, dar cam asta e nucleul :). Ultima data s-au alergat prin frunzele din parc, facute mormane. Poate reusesc sa pun si filmuletul :)

Ce sunt 2 ani in viata noastra? Un copil! Defapt 2 ani si 9 luni din momentul in care, pentru prima data, i-am simtit prezenta, cu 140 batai pe minut :)

Iubire!(Strig tare). Si-mi raspund amandoi

Caci unde-i mai mare iubirea din doi

Decat in al treilea.

Respir pentru noi,

Si-absorb energia creata de noi, in noi

Cuprind Universul si el ma cuprinde-napoi

si-n loc sa-mi explic las mintea de-oparte

Si-n schimb ascult inima energic cum bate

Accept ritmul ei in tandem de 3 ori

O inima mare, are intotdeauna loc pentru noi, minim doi.

La multi ani sa ne traiesti Alexandru si sa ne dea Dumnezeu zile sa ne bucuram impreuna cat mai mult!

7 octombrie dupa 7 ani :)

2015-10-07T17:04:00.000+03:00

7 ani si mult mai multe povesti frumoase ne aduc azi aminte de stralucirea zilei de

7 Octombrie 2008.

La multi ani noua! :)

1 si 11

2015-10-03T23:45:00.001+03:00

1 an si 11 luni sau, cum ar spune Alexandru: Doi! :)

Daca spuneam ca primul an(anul de bebe) a trecut repede, ei bine al doilea an aproape ca ne scapa printre degete. Fix intr-o luna schimba iar prefixul si nu ne dam seama unde s-au dus 2 ani intregi. Ma rog, fara o luna :)

Ce realizez in momentul asta este ca n-am incetat nici o secunda sa ma felicit ca mi-am urmat instinctul si am ales sa stau 2 ani in concediul de crestere copil, ca ne-am petrecut in familie acest al doilea an in care Alexandru a invatat sa mearga(mai bine ca in primul an), sa vorbeasca destul cat sa ne intelegem(sau mai bine zis sa se faca inteles), sa doarma singur, sa renunte la pampers aproape de tot.

Ador cand spune "a pitit mami"(s-a pitit mami) idem tati, pisica sau gargarita (dighia):).

Am potrivit impreuna "mute piese"(multe piese) geometrice in cutia lor iar dintr-odata le sorteaza singur si le potriveste pe fiecare. Stie culorile(si-n engleza) si stie la ce culoare a semaforului traversam si cand lasam si masinile sa treaca.

Cunoaste fructele si legumele si a fost foarte incantat cum suna A NA NAS (cu accent pe primul na) dar si cand incerca sa pronunte corect "para" cu un r englezesc asa(ar) :).

Recunoaste cand "poua" la cel mai mic sunet cand suntem in casa dar si cand simte picaturile de apa afara :). Nu-i e frica de intuneric, pentru el nu exista Babau si cred va trebui sa-i explic vreodata macar ca notiune ce inseamna(babau= un personaj cu care unii parinti-mai ales bunici, vecini sau neni din parc ii sperie pe unii copii. De ce? Uite ca nu stiu :D)

Anul asta mi-am luat sistem ergonomic de purtare pentru el desi trecuse deja de varsta asta(oarecum) dar pentru ca urma un concediu lung cu multe avioane si pentru ca era si o dorinta mai veche a mea sa-mi port copilul, ei bine l-am purtat si a fost minunat.

Si pentru ca am pomenit de concediu, cred ca a fost un (alt) mare salt in dezvoltarea lui data fiind comunicarea excelenta cu oameni de prin toate colturile lumii. Inca o data s-a adeverit o vorba pe care eu o consider in top:"Travel is the best education". Pentru un copil, la orice varsta ;).

Si anul inca nu s-a incheiat :).

Asa ca ... Va urma :)

P.s.

A, by the way, preferatii lui erau chinezii :D

Dorinta si implinire. Alaptarea.

2015-09-17T17:26:00.004+03:00

Aseara am plans asa cum n-am mai plans de cand ma rugam la Maica Domnului sa am lapte ca sa-mi pot alapta copilul. De cand am ramas insarcinata mi-am dorit sa fac doua lucruri: sa nasc natural si sa alaptez. Primul nu s-a implinit desi am sperat pana in a 7-a ora de travaliu, fara nici o anestezie.

La cateva minute dupa cezariana insa, am simtit pe pielea mea ce inseamna "ora magica", adica momentele acelea in care bebelusul, care in urma cu cateva minute inca iti batea semnale morse prin burtica, se agita acum de partea cealalta a burticii zbatandu-se cu aceeasi inversunare si insistenta, cautand cu gura lui mica sursa de hrana, o apuca bine si incepe sa suga. Nu stiu altele cum sunt, dar pentru mine tot ce tine de momentul sarcinii si al nasterii e o poveste despre care ma puteti intreba la orice ora si am sa ma gandesc/vorbesc cu cel mai mare drag.

Alaptarea nu a fost prea simpla pentru mine, care sunt "sensibilitatea intruchipata". 2 luni jumate de rani, sange si dureri inimaginabile, lucruri despre care mi-ar fi prins bine sa fi stiut ca asa vor fi, dar nimeni nu prea vorbeste despre asta. Sau precizeaza, printre altele, ca ar fi bine sa ai si o crema pt sani. Nu e de ajuns. Imi dau seama acum ca nici eu n-am vorbit. Sau am vorbit, strict cu prietenele care erau insarcinate si se pregateau sa nasca. Dar acum pot spune cu mana pe inima: Inceputul in alaptare nu e simplu, riscul de a face rani e aproape iminent, canale infundate, sani angorjati, masaje sub dus(si nu te gandi la relaxare), foi de varza, dureri de nu stii ce ti se intampla(ca sa ma exprim frumos) dar dragelor! : Alaptarea este primul lucru esential din viata copilului tau, care depinde doar de tine sa i-l oferi. Fara sa-ti dai seama insa, este si primul lucru esential in viata ta de mama! Doreste-ti, informeaza-te si apoi crede cu toata fiinta ta ca NU faci parte din cele 2% mame care nu pot alapta.

Cu primele lacrimi in ochi am sperat sa pot alapta macar 1 luna jumate, apoi 3 luni. Hai, macar 6. Uite-ma ajunsa la 1 an si 10 luni si as mai duce-o, daca juniorul n-ar fi mai zdravan ca mine, cantarind mai mult de un sfert din greutatea mea. Iar eu, de obosita, nu mai am energie sa-l alerg prin parc :). Mi-am dorit autointarcare, dar simt ca este deja la varsta la care intelege ce n(i) se intampla. Spre linistea mea sufleteasca, nu a trebuit sa induram nopti de urlete disperate. Dar momentul asta e unul din cele mai grele momente prin care am trecut de cand sunt mama. Iar astea (sper) sunt ultimele lacrimi din perioada de alaptare.

Am multumit zilnic tuturor celor care m-au sprijinit in "zbaterea"

mea legata de alaptare. Pentru ca m-au ajutat sa-mi implinesc o dorinta pe care o aveam teoretic, iar practica a dovedit ca era o dorinta care trebuia sa se indeplineasca. Experienta alaptarii este unica si nici macar pozele nu pot descrie ceea ce simti. Dar pentru mine pozele astea activeaza niste amintiri magice.

Recomand:
Facebook : Grupul Alapteaza!
Consilieri de alaptare, site www.alapteaza.ro

P.S. Pozele fac parte din arhiva personala si imi doresc sa nu fie preluate sau publicate altfel decat in contextul actual.

De ziua numelui lui, al copilului :)

2015-08-30T00:03:00.000+03:00

La multi ani minune cu nume frumos !! Sa ti-l porti sanatos si la fel de bucuros precum am fost noi cand l-am ales...impreuna cu tine - credem noi :)

In trecere

2015-08-03T00:50:00.000+03:00

Astazi, s-a mai inchis o lume. Cea in care Ea

a fost bunica mea, timp de 93 de ani( nu va obositi sa faceti calcule logice). Pentru mine nu e nici prea batrana, nici prea trecuta, nici prea ridata.

In loc de lacrimi, m-au podidit amintiri. Si i-am reunit din nou pe ai mei doi bunici din partea tatalui, in amintiri pentru care timpul nu a avut burete de sters. Mamaie (Mami), cea mai energica si mereu dornica sa fie totul "perfect" asa cum voia ea :). Pentru ea timpul nu s-a impartit niciodata in zi si noapte, pentru ca noaptea gatea si facea tot ce nu apuca sa faca ziua. In casa bunicilor mei nu existau masuri mici. Ti-era pofta de-o gogoasa? Imediat aparea un lighean plin de gogosi pudrate cu zahar. Camara era acel loc "secret" din care mereu erau aduse bunataturi cu care, evident, eram rasfatata. Nimeni nu pleca din casa cu mana goala. Doamne, nimic nu se compara cu camara aia, era ca un sac fara fund. Si toate poftele imi erau indeplinite. Realizez (si) acum cat e de minunat sa existe acei bunici care te rasfata nelimitat, ca nu exista lucru pe care ti-l poti imagina, copil fiind, pe care sa nu ti-l indeplineasca. Evident, vorbesc despre niste pofte care, pe vremea aceea, se reduceau la multe bunataturi si lucruri pe care le inventa bunica sau bunicul, pentru a-mi face ocupatie. Imi amintesc totusi cat de mult o necajeam pe mama fiindca voiam sa raman la bunici. Am inventat o data, dupa ce luasem masa, ca mi s-a umflat asa de tare burta incat nu ma mai cuprinde fusta, sa pot pleca acasa. Saraca mama. Dar eu eram copilul rasfatat care saream in asternuturi moi si care miroseau apretat a curat, faceam baia de seara dupa ce juma' de zi incalzeau apa in boiler si permanent era cineva treaz la orice ora pentru a rezolva orice apare.

Apoi casa era mereu un du-te vino. Mereu venea cineva in vizita, ca pe vremuri, la o dulceata sau un serbet. Si o sueta. Cat de bun putea sa fie serbetul de trandafiri facut de doamna Evy... Poate era singurul lucru pe care nu-l facea bunica.

Imi amintesc de multe adunari cu multi oameni. Casa roia si mirosea a mancaruri multe si bune. Bunica era foarte credincioasa si facea totul dupa oranduielile bisericesti. Din pacate, acele adunari erau din cauza ca-l pierdusem pe tata. Dar eu, copil fiind, ma bucuram ca vad multi oameni cunoscuti ca se aduna, destul de des.

Mamaia mea a fost intotdeauna subtirica si zvelta. Foarte eleganta, desi mereu imbracata in negru, avea o geanta tot neagra in care gaseai o batista, portofelul si mereu cateva lumanari. In tinerete a fost aleasa regina balului. Avea si de ce. In camera de zi troneaza si azi tabloul cu bunicii la nunta lor. Zici ca sunt din filme. Parol!

Zambesc, pentru ca amintirile-mi vin gramada si nu pot scrie acum romane. Sunt si bune si mai putin bune, dar tot ce stiu este ca am fost una din cele mai iubite nepoate.

Bunicul (Papa), croitor vestit la timpul lui, a fost cel mai "in banca lui" de cand il cunosc. Vorbea putin, dar ce trebuie. Avea extrem de multe "glume-n program", iar una care mi-a ramas in minte e ca, povestindu-i odata ca am fost la un film, mi-a spus cu zambetul lui serios asa " vezi-ti draga de treaba, astia-s cai verzi pe pereti" :). Semana un pic cu Stefan Mihailescu Braila si multi il intrebau pe la coada( caci pe vremea aia se statea la multe cozi) daca sunt rude, iar el raspundea fara ezitare: "Da Dom'le, suntem frati" :D. Avea scaunul lui, la fereastra, in spatele masinii de cusut. Intotdeauna imi facea cu mana pe geam cand veneam sau plecam, de dupa perdeaua trasa doar un pic, cat sa il pot vedea. Sunetul masinii de cusut il aud si-acum, atat de mult am petrecut in "atelierul" lui. Pentru cunoscatori masina Singer... si ceasul din perete, o pendula cu un "tic-tac" inconfundabil. Toate astea imi sunt intiparite clar si cu litere mari.

Si banca din curte, pe care il gaseam de multe ori vara, stand la plaja si ascultand un meci la un radio mic cu husa din piele maron. Desi stadionul era oarecum in spatele casei :).

Toate lucrurile sunt si acum la locul lor. Bucataria de vara, cu scara improvizata dintr-o piatra gen bordura, tocita de cate ori a fost calcata, langa care mai e delimitata si acum gradinita in care bunicii cresteau odata gaini; beciul cu multe trepte in jos, in care tronau saci intregi de cartofi, borcane cu muraturi si butoaie de lemn cu diverse, banca din curte, tabloul din perete, dar, defapt, nimic nu mai e la fel. Doar amintirile vor ramane aceleasi, de fiecare data cand privesc toate aceste lucruri.

Viata insa e facuta astfel incat sa cream mereu amintiri pentru noi si pentru cei dragi noua. Un suflet pleaca dintre noi sa ne vegheze alaturi de cei care-l asteapta, in timp ce altul implineste 1 an si 9 luni de cand a venit la noi. Si eu mi-am cunoscut o strabunica. Si Alexandru si-a cunoscut o strabunica.

Mergi cu bine Mamaie! Stiu ca vei stii intotdeauna de noi. Iar noi te vom avea mereu in amintirile noastre.

Si spune-i lui tata ca si eu il iubesc! ;) :)

La multi ani !

2015-06-18T10:20:00.001+03:00

Dorian, visatorul care deseneaza cu gandurile lui o calatorie fantastica prin viata. Pentru tine nimic nu e prea greu si nimic imposibil. Si mai ales, nimic nu e copiat. Totul e original si poarta amprenta ta, de visator incurabil. La multi ani iubitul meu sot, mereu altfel decat cei de pana acum, cu mult mai buni si luminosi. Si sa-i sarbatorim impreuna. Te iubesc!