Fata cu praf in ochi

Aripile primei iubiri

2013-05-22T01:55:00.001-07:00

by Fata cu praf in ochi

Și pentru că am descoperit melodia aceasta mi-am amintit de.... Și mă gândeam că e ceva timp de când nu îmi mai amintesc nimic, ca și cum nici n-ar fi existat această iubire. Dar totuși poate uneori e bine să îmi amintesc de dragul clipelor plăcute. Și da, vreau să va vorbesc de prima iubire. Acea iubire care am trăit-o cu toți, unii mai intens, alți mai superficial. Unii o mai trăiesc și azi, alții s-au vindecat.

Uneori mă întreb dacă nu cumva prima iubire este de fiecare dată când ne îndrăgostim. Pentru mine iubirile de după prima iubire au o semnificație mai mare, pentru că le-am trăit liber. Le-am acceptat cu mintea și cu sufletul, ceea ce nu se întâmplă și în cazul primei iubiri. În general prima iubire are o construcţie greșita: un amalgam de sentimente și fiori ce te desprind de realitate. Te face să crezi că o să-ți releve tot ce e mai frumos și pasional. Curiozitatea și dorința de a trăi primul ei fior te fac să investești în ea tot ce ai mai bun și curat: sinceritate, încredere și mai ales optimism, crezând că acea stare de euforie va dura toată viața. Dar nu este așa. Și cel mai regretabil este că investim timp.

Timpul care e cel mai preţios unei vieți. Timpul care ne poate scoate în cale iubiri și mai mari, iubiri adevărate. Timpul care ne poate oferi multe alte împliniri, în timp ce ne torturam trăind deziluzii, din cauză că nu putem uita prima privire, primul sărut, prima noapte... și tot primul... primul... pentru că așa creștem. Prima iubirea e precum un copil pentru o mamă: se naște și învață să crească, iar când crește pleacă pe drumul lui. Așa e și cu iubirea. Trebuie să îi dăm drumul să plece să experimenteze și să se maturizeze. Puține sunt cazurile în care prima iubire s-a întors și a dăinuit până la moarte. Și tot mai puține sunt cazurile în care acea iubire a fost reciprocă, fără ca unul din doi să aparțină altei prime iubiri.

De cele mai multe ori prima iubire ne marchează foarte mult, iar conștiința noastră se încăpăţânează să accepte o altă iubire. Potrivit și unui studiu, realizat de niște sociologi din cadrul Universităţii Essex, s-a ajuns la concluzia că euforia primei iubiri este nerealistă, iar de ea va depinde cum vom accepta viitoarele iubiri. Conform acestui studiu se spune ca cea mai bună modalitate de a fi cu adevărat fericiți este să nu ne legăm de trăirile primei iubiri. Aici intenționam să ajung și eu. Persoanele cu o viziune mai pragmatică ce stiu ceea ce își doresc de la o relație au șansa de a-și construi o relație care să dureze în timp.

Un alt aspect de care trebuie să ţinem cont, că tot vorbeam de timp, este faptul că cu înaintarea în vârstă sentimentele se modifică, percepţiile capătă alte nuanţe, creştem la nivel cultural, profesional, iar odată cu acestea apar noi interese, preocupări, care ne pot modifica modul de gândire, modul în care iubeam şi în care am vrea să fim iubiți. Astfel pot apărea noi divergente interioare şi oarecum o detaşare de iubire.

Consider că o relaţie de lungă durată trebuie să aibă la bază mai puţină îndrăgosteală și mai mult respect, înţelepciune şi simpatie. Da, simpatie. Un om care de la început îţi va fi drag și vei ști ce să îţi răspunzi la întrebarea de ce ţi-e drag, îţi va rămâne mereu în suflet.

Am abordat această temă pentru că mi-am amintit ce, de fapt, nu ai cum să uiţi. Miracolul primei iubiri ne urmăreşte, oarecum, toată viaţa. Iar magia ei este datorită inocenţei cu care credem că povestea noastră de dragoste nu se va sfârşi niciodată.

Când am iubit pentru prima oară nu a fost de la început o iubire reciprocă. Dar când m-a cuprins acel fior m-am îmbolnăvit rău. Şi era greu să accept că eram slabă în faţa acelui nou sentiment ce se înrădăcina în mine. De multe ori am ştiut că trebuie să mă las, dar tot de atâtea ori nu am reuşit. Practic cu cât mă împotriveam, cu atât mai mult creştea. Anii treceau, iar primele momente se înmulțeau şi tot mai greu era să îmi imaginez universul fără el lângă mine. O imensă greşeală. Nu dăm voie propriei firi sa iubească pe altcineva. Nici măcar nu ne imaginăm că sărutul altcuiva ar putea să ne placă mai mult sau o simplă atingere ar putea trezi fiori mai nebuni. Inima noastră îşi interzice să iubească, probabil, din frică sau poate doar din principiu ca prima iubire va fi cea învingătoare şi va triumfa în faţa tuturor.

Nu ştiu dacă am stat vreodată să mă gândesc la tot ce scriu acum. Nu ştiu dacă şi eu m-am chinuit ani de zile din cauză că eram cu adevărat bolnavă de iubire sau doar era un capriciu ca sa imi dovedesc ca alta iubire nu poate sa mai existe. Un capriciul la care, tot eu, am renunţat. De oboseală, de chin ajungi să răbufneşti şi să îţi urli în creier: la naiba cu toată iubirea. Şi parcă începi să îţi revii.

Şi totuşi... a fost o relaţie de aproape zece ani cu bune şi cu rele, uneori mai mult rele decât bune, despărţiri, chin şi nesomn, dar acum îmi amintesc doar că am iubit enorm. Nu îmi amintesc când am încetat să-l mai iubesc. Probabil in momentul în care e ieşit pe uşă. Mi-a trebuit luni de zile si multe nopţi albe ca să pregătesc terenul sufletului pentru un asemenea gol. Timp de zece ani nu am auzit pe nimeni, nu am văzut pe nimeni, iar sfaturile îmi intrau pe o ureche şi ieşeau pe cealaltă.

Au fost destule momente în care ne-am despărţit şi uneori îmi doream să fie pentru totdeauna. Chiar îmi părea că am reuşit, dar când tocmai mă ridicam dreapta în picioare, iar mă cuprindea boala. Iar o lăsăm să mă domine și să mă doboare. Au existat atâtea şanse să iubesc pe altcineva, dar de fiecare dată mă loveam de amintiri și comparăm orice nouă mişcare. Mi-a trebuit ani să învăţ să nu mai fac comparații, să învăţ să îmi deschid inima pentru oricine, căci în acel oricine poate fi ceea ce are nevoie sufletul meu cu adevărat.

Sunt aproape trei ani de când m-am vindecat de această leucemie a inimii. Şi tot cam atât de când iubesc, altfel. Iubesc prin toți porii, cu mintea lucidă și cu ochii larg deschişi. Îi închid doar când nu se mai poate. Îi închid ca să nu văd când pleacă, îi închid atunci când trebuie să plec eu. Şi îi deschid din nou ca si cum ar fi prima dată. Când nu compari şi laşi inima să accepte, poţi iubi de o mie de ori şi toate iubirile vor fi frumoase în felul lor. Să cauţi în alții ceea ce ai pierdut e cea mai mare tortură pe care poti să ți-o aplici vreodată. Îţi ţii sufletul legat la mijloc de drum. Căci nici trecutul nu va mai fi, nici prezentul nu îl cunoşti și trăieşti cu adevărat. Tinzi să vezi în el doar ceea ce îţi este cunoscut și ai mai iubit.

Este, într-adevăr, foarte greu să te "rupi" de nişte sentimente atât de puternice şi să îţi continui viaţa, fără să te laşi urmărită de ele, dar nu este imposibil, mai ales cât suntem tineri. Aşa dar, depinde de voi cum vă controlaţi pasiunile, căci de ele depinde fericirea relaţiilor următoare. Iubiți cu măsură și veți suferi la fel.

Prea târziu...

2013-05-13T05:03:00.000-07:00

by Fata cu praf in ochi

Azi îmi recunosc că nu mi-e bine deloc. Azi am plâns în braţele mele ca un copil...Azi e prea târziu pentru noi. Prea târziu pentru o nouă şansă, prea târziu să spun cât de drag mi-ai fost, prea târziu să mai cred că te voi mai vedea, prea târziu să ne amintim de ce a fost... Prea târziu să avem regrete... Prea târziu şi prea devreme... căci mai avem atâtea să îţi spus, atâtea de arătat, demonstrat... Și aveam atâtea aşteptări de la tine şi atâtea promisiuni mi-ai făcut... ţineam să cred că le vei duce la capăt.

Prea devreme să reuşim să fim fericiţi...chiar și dacă la braţul altcuiva, să ne admirăm de departe...să ne mai dăm câte un ghiont din priviri...

Mă hrăneam cu fericirea ta. Să ştiu că eşti bine era vitamina mea din fiecare zi... De azi cum o să trăiesc? De azi e prea târziu, chiar să și plâng...

Dragul meu... şi... eu nu... eu nu, nu pot să spun pur şi simplu Adio! Tu ai fost mult prea special sufletului meu, capriciilor mele... tu ai fost ceva ce nici nu aş fi gândit atunci că puteai fi... tu ai devenit pe parcurs, zi de zi, luna de lună... Mai învăţat să râd, mai învăţat să cred... m-ai ajutat să mă descopăr ca azi să ştiu că tu erai bărbatul pe care l-am aşteptat din totdeauna și pe care nu-l voi mai avea vreodată... Eram atât de fericită că ştiam că exişti acolo şi aici în sufletul meu. Luptam în fiecare zi cu nerăbdarea, cu dorinţa de a te revedea...ştiam că ai să te întorci, doar mi-ai promis, iar tu îţi respectai orice promisiune.

Dar de azi trebuie să învăţ să nu mai aştept... să nu mai visez...de azi trebuie să mă resemnez destinului.

Voi continua să sper, că totuşi, va fi o şansă pentru noi... cândva, într-o altă lume. Dar până atunci... cum să trăiesc cu gândul la tine... hrănindu-mă din amintiri şi din frumuseţea acelor clipe, căutându-te în oricare alt bărbat... Şi din nou, nu pot să cred că de azi e prea târziu pentru mine... cum era prea devreme pentru tine să pleci şi să nu mai existe "noi"... ci doar eu cu amintirile noastre.

M-am îndrăgostit de câteva lucruri... şi de El

2013-02-21T14:27:00.000-08:00

by Fata cu praf in ochi

Aşa m-am îndrăgostit...

De fundul lui

De opiniile lui

De cum spune Vaffanculo

De stările lui de spirit bune şi rele, dar adevărate

De doi ochi căprui care mă priveau atât sinceri pentru ai crede mincinoşi

De temerile ce le avea uneori, deferite de ale mele, sau chiar la fel de bolnăvicioase.

Aşa m-am îndrăgostit fără să vreau, fără să îmi dau seama, fără să îi cer permisiunea...

De felul în care face dragoste.

De vodka seacă şi de Marlboro roşu

De sărutările lui

De filmele la care ne uităm în fiecare seară.

M-am îndrăgostit fără să observ sentimentele lui...

De dantura frumoasă în momentul în care râdea

De parfumul lui,

De vocea lui

De privirea aceea ce parcă te taie la stomac de emoții...

De cum îmi mirosea ciorapii pe care în aruncăm în timp ce mă dezbrăcam pe muzica lui Joe Coker

De privire care mi-a aruncat-o când m-a văzut goală în faţa televizorului

De zâmbetul lui perfect ca a lui Mickey Rourke

De fiecare secvenţă din filmul ce îl construiam

De perfecţiunea aceea

De faptul că ştiam că nimic nu durează mai mult decât ştiam că ar putea să dureze

De cum adormeam fericiţi şi îmbrăţişaţi

De cum mă trezea cu cafeaua gata

De cum avea grijă să nu îmi lipsească nimic

De cum îmi făcea mereu câte o surpriză...

De faptul că mi-a ştiut măsura la blugi chiar dacă nu îi vorbisem despre asta vreodată

De cum îmi cumpăra flori, chiar dacă nu îi plac. Ştia că îmi plac mie

De cum ne citeam gândurile

M-am îndrăgostit din atâtea motive...

M-am îndrăgostit chiar dacă acest fapt pentru el nu va însemna nimic,

M-am îndrăgostit fără să îi cer nimic

M-am îndrăgostit deoarece când e departe în mine ceva e gol

M-am îndragostit de așteptarea aceasta suavă.

Şi aşa m-am îndrăgostit de dragostea mea pentru el.

Amorul lui Valentin

2013-02-14T22:00:00.001-08:00

by Fata cu praf in ochi

De ce vă doriţi de Ziua Îndrăgostiţilor să fiţi neapărat cu cineva, chiar dacă acea persoană nu e decât de câteva zile sau săptămâni alături de voi?

Aşteptaţi cu atâta nerăbdare să vă facă o surpriză, ştiu. Nu cred că există cineva căruia să nu îi placă surprizele. Un mic cadou, o mică atenţie cu un compliment sau o declaraţie de dragoste. Dar dacă nu e dragoste de ce să faci declaraţi. Sau de ce să le ascultaţi. Asta eu nu înţeleg. Şi parcă vă văd cum cu atâta sârguinţă încercaţi să fie totul perfect, să vă cuceriţi partenerul de ziua îndrăgostiţilor cu cea mai frumoasă surpriză, să îi demonstraţi cât de mult contează, să îi furaţi inima, că după câteva zile să vă daţi seama că de fapt nu e vorba de iubire.

Petreceţi nişte momente ca să vă faceţi doar amintiri, ca la final, unul din doi să sufere pe baza lor, gandinde-se „ce frumos a fost, ce surpriză dulce mi-a făcut... m-a iubit sau nu... cu siguranţă m-a iubit, altfel nu îmi făcea surpriză aia drăguţă de Ziua Îndrăgostiţilor.”

Ca să nu îmi fac amintiri şi să nu sărbătoresc în turma mondială de ziua îndrăgostiţilor am fost singură. Şi chiar mi-a fost bine. M-am întâlnit cu o prietenă şi am băut un şpriţ, ne-am plimbat prin magazine şi până la urmă mi-am făcut şi cadoul. Simplu, plăcut şi deloc greşit, pe măsură şi după gust. Mi-am cumpărat o pereche de chiloţei roşii şi i-am promis că va putea să îl vadă când o să am chef. Iar cadou nu-i fac că nu am bani, iar dacă am sunt doar ai mei. Trebuie să aibă el pentru amândoi.

După ce o să dispară din aer praful acesta de floricele şi bombonele, inimioare şi aripioare, ca să îmi treacă şi greaţă aceasta de „drăgosteală”, de iubiri ca în poveştile fără sfârşit, atunci voi dori cu adevărat să iubesc.

Am zis: „nu îmi sărbătoresc iubirea în turmă.” Practic asta e. E ca o zi în care toate oile şi berbecii merg la tuns şi după aia îşi admiră tunsoarea.

Legendele spun multe, dar cei care au gândit să oficializeze o astfel de zi, nu cred că au iubit cu adevărat. Sau poate au iubit doar în această zi, o singură dată în viaţă.

În fiecare cuplu există zile speciale. Pe acelea vreau ca bărbatul meu să nu le uite. Să îmi aducă o floare la fiecare zi specială pentru noi. Cu bune cu rele. Nu vreau să îl sărbătoresc pe Valentin, că nu îl cunosc, nu mi-a fost şi nu îmi va fi prieten, îi ştiu doar numele şi legenda. Dar pot să îmi amintesc cu o dulce şi suavă plăcere momentele minunate din viaţa mea în cuplu. Ca de exemplu când ne-am cunoscut, când am făcut prima oară sex, când ne-am logodit, când s-a născut copilul nostru, când ne-am despărţit. Şi apoi de la capăt sunt multe alte sărbători.

Şi atunci de ce să sărbătorim public şi oficial, când dragostea se face doar în doi, trei cel mult, pentru amatori. Dragostea în grup nu am înţeles-o niciodată, dar în fine nu asta era ideea.

Şi cam aşa e cu Ziua aceasta. Mă bucur pentru cei îndrăgostiţi cu adevărat.

Deci, să fie această zi pentru cei sinceri şi cu inima curată. Pentru cei ce suferă. Tot timpul unul din doi suferă mai mult.

Să fie această zi pentru cei ce ştiu ce vor de la viaţă, pentru cei ce luptă pentru viaţă, pentru iubire, pentru familie, pentru copii.

Să fie această zi pentru cei generoşi, şi nu generoşi că au de unde, ci pentru cei care nu au, dar din puţinul lor dau şi altora.

Să fie pentru cei respectoşi, nu pentru că aşa se cere şi aşa e etic, ci pentru că aşa le e instinctul. Am zis.

2013-02-13T10:31:00.000-08:00

De Ziua

Indragostitilor

sa aveti

fluturi in stomac,

va doresc!!!

Singur/ă de ziua îndrăgostiţilor ? Nu dispera, dar bucură-te.

2013-02-13T01:00:00.000-08:00

by Fata cu praf in ochi

De multe ori, cu câteva zile înainte sau chiar cu o săptămână, două, (ca să nu pară nimic suspect) persoana cu care abia aşteptai să sărbătoreşti minunată zi a Îndrăgostiţilor, dispare. Motivele nu sunt neapărat convingătoare sau de cele mai multe ori nu există nici un motiv.
Nu dispera. Dar deschide ochii şi gândeşte bine. Explicaţiile cu siguranţă ţi le va da când va apărea.
Însă, de fapt, tu ştii că de Ziua Îndrăgostiţilor e mult mai avantajos să fii singur/a decât să te prefaci îndrăgostit/a.

Plus, că sunt mai multe avantaje:

Nu trebuie să cumperi nici un cadou şi să cheltuieşti o sumă de bani şi să fii ridicol/a, când tu urăşti cadourile ambalate în hârtie cu inimioare şi declaraţiile de iubire.
De Ziua Îndrăgostiţilor ai putea chiar să te îndrăgosteşti. Aşa că e mult mai simplu când eşti single, căci şansele de a te îndrăgosti cu adevărat (chiar dacă nu ştii pentru cât timp) sunt mai mari.

În cluburi e mult mai clar cine e în cuplu şi cine e single. Aşa poţi agăţa pe scară largă. Şi de ce nu, aşa vă puteţi descoperi marea iubire.
După ce trece această zi a amorului şi aţi găsit dragostea adevărată veţi fi fericiţi. Dacă nu, puteţi reveni cu uşurinţă la viaţa voastră cotidiană şi să continuaţi să căutaţi mare iubire. Dacă nu, vă cuibăriţi la loc în braţele celui/celei de care v-aţi lăsat. Pentru că ştii că te iubeşte şi că te aşteaptă mereu acolo fără să îţi ceară prea multe explicaţi.
Sau dacă totuşi vrea explicaţii atunci nimic mai simplu decât să îi spui că Ziua îndrăgostiţilor pentru tine e în fiecare zi. Şi aşa aţi parfumat aerul de îndoială şi i-aţi umplut inima de mai multă fericire.
În cele din urmă femeile si bărbaţii slabi de inima au un lucru în comun le place sa le vorbiţi de zile nenumărate și finaluri ca in basme.

Despre noi și barbați.

2013-02-12T13:43:00.002-08:00

by Fata cu praf in ochi

Chiar toţi bărbaţii sunt ticăloşi?

Şi aşa mi-a venit să reflectez asupra acestei întrebări. Şi gândindu-mă bine : Nu, nu toţi bărbaţii sunt ticăloşi. Bărbaţii sunt de două feluri. Cei ticăloşi şi cei care nu-s ticăloşi, doar că majoritatea celor din a doua categorie sunt cam fraieri. Şi ca să fiu mai clară sunt cei care chiar se îndrăgostesc cu adevărat şi ar face orice pentru femeia iubită, chiar de-ar fi să îi şteargă încălţămintea la intrarea în casă tot restul vieţii lui.

Şi deci, gândindu-ne la rece, noi ca femei: e foarte simplu să găsim acel fraier şi aşa vom înceta cu toată suferinţa care credem că ne predestinată pentru toată viaţa! Dar, nu... nu e aşa simplu! Pentru că noi, doar noi, suntem atrase de ticăloşi. Fraierii nu ne plac. Ce dracu să facem cu un motan care nu face nimic, decât că este prezent şi ne spune „da” la tot ce vrem noi.

În schimb ticăloşii ştiu a se face plăcuţi. Şi dacă ne gândim bine: dacă nu ar fi acest specimen de bărbaţi, noi ca femei, am mai dori să schimbăm ceva. Pe ei sau pe noi. În viaţa lor sau în viaţa noastră.

Nu trebuie să uităm că lumea bărbaţilor nu face altceva decât să se învârte în jurul a ceia ce are mai sfânt femei. Şi ca să nu zic ce, ştiţi şi singure. Şi au o scuză: nu e vina lor, aşa le e instinctul... aşa le e specia, aşa i-a vrut Dumnezeu. Deci, prin urmare, tot noi femeile suntem vinovate că există ticăloşi. Pentru că noi spunem că îi uram, dar în acelaşi timp ne oferim. Contribuim la îmbărbătarea ticăloşeniei lor.

Desigur şi fraierii reuşesc să aibă succes la femei, de obicei sunt cei mai indicaţi, după ce obosim să suferim pentru nişte ticăloşi şi ne bate ceasul să ne mărităm. Atunci trebuie să alegem: mai bine ne mărităm cu un fraier, decât cu un ticălos.

Evident, că după ce ne căsătorim cu un ticălos şi vedem că viaţa nu e prea roz, ori divorţăm şi aşteptam alţi ticăloşi, ori ne facem un amant mai nemernic ca primul. Şi aşa ne tot învârtim într-un cerc vicios.

Cu toate acestea nu vă sfătuiesc să evitaţi ticăloşii! Nu aveţi cum. Şi apoi, te distrezi de minune cu ei. Aşa măcar îţi faci amintiri ca să ai ce povesti nepoţilor. Însă, e important să ştiţi de la început cu cine aveţi de furcă. Dacă va demonstrează că el e unul ce face parte din lista ticăloşilor, puteţi continua să îl mai vedeţi, dar fiţi atente. Aşa cum faceţi când mergeţi la mare: ştiţi că soarele arde şi trebuie să vă ungeţi cu cremă de protecţie. Şi dacă nu ştiţi, vă ardeţi şi va ustura rău de tot!

Nu uita femeie! Ticăloşii te fac să suferi (şi încă tare), deci fii atentă la semnalele care îţi spun că face parte din categoria de care trebuie să te protejezi. Şi dacă îl cunoşti nu-l evita, dar foloseşte-l şi gata!!!

Şi dacă nu îţi dă semnale şi nu îl recunoşti?... Aşteaptă că va veni altul!!!

Când îţi spune « Nu te îndrăgosti »

2013-02-06T09:00:00.000-08:00

by Fata cu praf in ochi

Pur şi simplu fugi! Nu mai sta să reflectezi la semnificaţia acestei fraze, i-aţi tocurile în mână şi tai-o! Individul e dea dreptul periculos, un ticălos ascuns, iar prin aceasta propoziţie nu vrea decât să îţi transmită clar că te vrea doar pentru o aventură, iar viitorul tău împreună cu el va fi doar în mintea ta.

Nu te ambiţiona să crezi şi să gândeşti că e doar o chestiune de timp şi că îndată ce va vedea cât de minunată eşti şi cum va sta bine împreună, se va îndrăgosti nebuneşte. Nu visa! Te vei trezi într-o zi într-o baltă de lacrimi!

Bărbaţilor chiar dacă le place cu adevărat o femeie şi chiar dacă se îndrăgostesc cât de puţin, nu vor decât ca şi voi să vă îndrăgostiţi de ei. Dacă întrebi un bărbat îndrăgostit care e visul său, cu siguranţă îţi va răspunde că ar vrea ca femeia pe care o iubeşte să îl poată iubi şi ea la fel. Şi atunci când îţi spune «nu te îndrăgosti » la ce poţi să te aştepţi?

Deschide ochii şi ia-o la fugă. Şi ştiu că de cele mai multe ori e prea târziu, căci când nemernici folosesc aceste fraze, pe loc îţi pare că eşti cea mai frumoasă şi importantă viaţa lui, şi că el e cel mai bun şi mai onest dintre toţi bărbaţii pe care i-ai mai cunoscut. Şi pentru că îi pasă de tine nu vrea să te ataşezi de el avertizându-te că acum este, dar mâine nu se ştie, posibil să zboare dintr-un moment în altul.
Iar dacă întâmplător trece o altă păsărica tinerică în zbor, îi va urma zborul. Şi va face asta fără vinovăţie: doar el ţi-a zis să nu te îndrăgosteşti.

Note de iubire

2012-10-30T11:33:00.000-07:00

by Fata cu praf in ochi

Când închid ochii îţi simt prezenţa. Simt cum eşti aici şi îmi ţii mâinile în palmele tale. Când deschid ochii tu dispari.

Şi totul pare atât de intens între noi, la fel de intens ca acele clipe petrecute împreună. Mult prea perfecte pentru a putea fi acceptate în acest prezent incomplet fără tine.

Şi pentru că simt cum ești aici atunci când ochii mei sunt închişi, chiar şi atunci când ascult muzică (care cu siguranţă îți place şi ţie), mă gândesc la faptul că nu mi-ai spus niciodată, nu ţi-am spus niciodată...dar... poate ar trebui să facem dragoste pe un pat alcătuit din note muzicale, să lăsăm trupurile noastre să compună sunete, i-ar mai apoi să ne oprim la doar două cuvinte. Aceleaşi două cuvinte. Să realizăm că avem în minte aceeași melodie.

E greu de înţeles, pentru unii, ce înseamnă să mergi mereu cu ochii închişi doar din dorinţa de a ne ține mereu de mână.

Toamna din inima mea

2012-10-28T15:00:00.000-07:00

E toamnă... se usucă frunzele şi cad...iar paşii trecătorilor grăbiţi le calcă şi le strivesc până devin una cu pământul...Apoi vor apărea altele din inimă şi dragostea copacului dătător de viața, până când va veni ziua în care se va usca și copacul cu inima lui... de tristeţe şi prea multe furtuni...

Același fenomen se întâmplă şi cu o mare iubire...îţi uscă sufletul, te striveste, dar poate renaşte de mii de ori prin iertare, dar, totuși, va veni ziua în care îşi va da ultima suflare a ultimei speranțe..

Dar lângă copacul uscat poate renaşte altul nou, mai tânăr, mai roditor...

Şi după o iubire se naște altă iubire... şi sufletul poate crește din nou in brațele altei iubiri...Lasa-ți iubirea să vă plutească prin vene. E singura cale spre fericire!!!

Doi ani de când creşte "Iubirea noastră" şi tot doi de când s-a stins.

2012-10-23T19:20:00.000-07:00

by Fata cu praf in ochi

Încă doi ani pe lângă acei zece... şi alţii mulţi vor trece, căci "Iubirea noastră" creşte.

Se zice că viaţa prinde viaţa atunci când oferi o altă viaţă. La fel cum se mai spune că iubirea e că focul ce nu poate fi stins niciodată.

Şi am dat viaţă şi am înţeles ce mult înseamnă cuvântul viaţa. Şi am iubit ca focul, până ne-am încurcat norocul. Dar am dat viaţa... viaţa unei altei iubiri. Iubirea din iubirea noastră.

Face doi ani acum. Chiar în acest moment la 19.20 la mine, 20.20 la tine. Şi tocmai învaţă să sufle în cele două lumânărele. Şi tocmai mă gândesc cum am suflat şi eu în inima mea cu dispreţ în momentul în care eu leganam şi cum tu te jucai liniştit cu "păpuşa-i bulănească".

Îmi dădeam seama că nu... tu nu meritai să îmi rup inima în două. Şi dacă tot venele stau să explodeze, trebuie să fie multă satisfacţie... încât să plângi de fericire. Şi-am plâns în timp ce îi tăia cordonul ombilical şi am ţinut-o prima oara în braţe. E ca şi primăvara când pasarele cânta pe o ramură de cireş în timp ce mugurii îmbobociţii îşi desfac floarea. Cred că e cel mai frumos fenomen de iubire petrecut în natură primăvara. Precum e cel mai frumos sentiment trăit de o femeie în viață.

Şi în timp ce inima fâlfâia a floricele de cireş înţelegeam că, de fapt, în inima mea ardea ultima făclie de iubire pentru tine. Şi nici o şansă de-o altă scânteie. Iar, iubirea de ea, iubirea noastră, îmi dădea din flacăra ei. Şi mirosea a primăvara... O flacără se stingea şi alta se aprindea...

Dar, nu uita!!!! De atunci tot creşte "Iubirea noastră" cu ochii mici ca două cireși şi verzi ca primăvara, născută la mijloc de toamnă... chiar dacă tu ai rămas pierdut printre maștile transparente ce azi le/te ai/au și măine le/te vei/vor pierde. Dar până atunci tot timpul va fi ce ai ales a pierde... Și a rămas...Iubirea mea!!!

La multi ani, my bebe!!!

Paradox mintal

2012-10-11T22:30:00.000-07:00

by Fata cu praf in ochi

De multe ori mă gândesc dacă ar fi să scriu o carte despre viaţa mea cu ce aş începe... Dacă aş fi să povestesc în câteva sute de pagini despre clipele pe care le-am trăit pe cititori ce i-ar frapa: suferinţa unui suflet chinuit de o mare iubire sau iubirea de după iubire? Nici eu nu ştiu. Uneori chiar nu înţeleg ce mă doare mai mult: că nu mai sufăr sau că sufăr dar... altfel. Îmi pun întrebări pe care le pierd printre altele o mie căutând un răspuns. Am zile în care construiesc mii de scene în mintea mea, scriu mii de scenarii, anticipez mii de reacţii în alte o sută de situaţii, dar nici una nu îmi dau nici un răspuns sau vreo justificare. De ce atunci am procedat într-un fel, când aş fi putut face cu totul altfel. Ce s-ar fi întâmplat dacă într-o anumită situaţie aş fi gândit, aş fi făcut altfel decât ce am făcut deja. Şi în acelaşi timp încerc să îmi închipui alte situaţii care s-ar fi creat de pe urmă reacţiilor şi situaţiilor deja create. Şi aşa mă joc cu mintea mea la infinit.

Nu sufăr de nici un dor, nu îmi lipseşte nimic din ce mi-aş dori acum şi nu aş putea avea şi totuşi ceva îmi lipseşte. Încă nu ştiu ce. Sau poate îmi lipseşte activitatea spirituală să pot strânge in braţe suflete să le iubesc sau să le rănesc, de ce nu... să mă rănesc. Cred că aceasta îmi iese cel mai bine.

De când m-am întors în braţele copilului meu mă tot frământ de parcă m-am întors în brațele lui. Îi simt prezenţa, îi văd privirea, îi simt atingerea şi simt fiorii sărutului şi pare totul atât de real încât nu i-aş duce lipsa niciodată. Şi mai ales când vine noaptea. Şi nu pot să înţeleg de ce? Oare ce vrea să îmi transmită subconştientul? Ziua sunt o femeie fericită, împlinită, energică, o mamă binedispusă care îşi duce copilul la gradi şi seara se duce cu o oră mai devreme să îl ia ca nu mai poate de dor, care se plimbă privind la vitrinele frumos decorate. Și seara adorm strangând-o la pieptul meu.

Iar spre dimineaţă apare el... și pentru câteva secunde ne simtim atât de bine, ca apoi iar dispare. Cineva îl cheamă şi pleacă. Acest vis are aceleaşi secvenţă de fiecare dată, doar decorul pare a fi schimbat.

Şi ştiu de el nu mai sunt îndrăgostită. Probabil nu mai eram demult, dar trebuia să îmi dau seama. Dar cum să traduc aceste vise? Se gândeşte la mine, căci eu să mă gândesc la el nu am timp. Şi aceasta datorită lui. Îi pare rău? Îmi pare rău? Eu zic că nu, atât timp cât sunt mult mai bine fără el. L-am iertat demult, dacă nu l-aş fi iertat nu aş mai fi iubit niciodată. Dar iubesc şi sunt iubita. Împlinită, chiar aş putea spune.

Privind înapoi la clipele frumoase dintre noi timp de zece ani am rămas doar cu câteva amintiri. Şi aceste amintiri par atât de naive încât de dragul lor aş face aceeaşi greşeală.

Dacă ar fi să mă teleportez în trecut ar fi în acel apus de vară când soarele căpătase dimensiuni uriaşe, iar noi îl priveam într-o îmbrăţişare de dor pe marginea pădurii. În liniştea aceea sublimă se auzeau doar pasarele fredonând parcă un cântec de iubire.

Ah, şi mi-au rămas întipărite atât de bine acele dimineţi de primăvară, în care ne trezea cântatul cocoşului (nu al meu, ci al vecinilor) şi mirosul de fân verde ce abia aluneca sub coasă. Iar dacă ar fi teleportarea să îmi fie iarna aş vrea acel moment, exact acel din curtea şcolii când am căzut în zăpadă şi el peste mine (de fapt cineva ne-a ajutat să alunecăm şi a măsurat totul cu precizie), iar momentul acela mi-a zguduit întreaga fire, era prima oară când ochii noştri erau atât de aproape şi se priveau atât de profund, de intens şi de copilăresc. Cred că acela a fost momentul de îndragosteală... pentru mine, pentru el nu am de unde să ştiu... mereu îmi spunea că a fost mai devreme, de pe când eu nici nu îl cunoşteam şi nici nu bănuiam. Iar eu aveam să-l suspectez că a pus totul bine gândit la cale.

Şi dacă tot mă raportez la anotimpuri... toamna

mi-ar ieşi din ecuaţie.

Toamna mi l-a adus şi tot ea mi l-a luat.

Toamna e anotimpul în care am plâns mereu de dor,

de trădare, de singurătate.

Toamna mi-am lins rănile la poalele unui copac ce

îşi lepăda frunzele, iar eu îmi lepădam visele,

dorinţele şi îmi ungeam cu lacrimi de ploaie sufletul.

Toamna....Și iar e toamna...

Mi-e sete de tine

2012-08-03T17:14:00.000-07:00

by Fata cu praf in ochi

S-au întâmplat atâtea în ultimul an încât nici nu am avut timp să imortalizez toate clipele minunate pe care le-am trăit, însă, vorba aia, "de ce fugi, de aia nu scapi". Clipele ce aş fi vrut să le trec mai usor si să nu îmi mai atingă sufletul, tocmai alea le retrăiesc în gând în fiecare seară.

Am învăţat de la tine atât de multe şi cel m-ai importat am învăţat să mă abțin să mă exteriorizez, să apar şi să dispar zâmbind, să mă las învăluită de sărutările tale. Îţi simt și acum buzele pe gâtul meu. Acest gând e atât de chinuitor şi în acelaşi timp atât de dulce.

Încerc sa nu visez şi, totuşi, în visele mele eşti mereu, eşti neatins, eşti doar pentru mine ori de câte ori te chem şi vreau să te ating, să te simt.

Şi mă gândeam după conversaţia din seara aceasta că uneori îmi ceri lucruri absurde, să îţi povestesc din trecutul meu. Trecutul și rătacirile în lipsa ta nu mai contează.

Apoi ajung să mă gândesc de ce nu am fost fericită şi aş da vina pe tine...Și, totuși, nu vreau decât să facem dragoste privindu-ne în ochi și să rămânem goi mult timp după ce plăcerea ne-a explodat în vene. Iar mai apoi să mă întrebi ceva simplu, de exemplu dacă există viaţă pe Marte. Îţi voi răspunde cerându-ţi să vii cu mine să aflăm.

Dincolo de bine, dincoace de rău

2012-08-02T06:16:00.000-07:00

by Fata cu praf in ochi

Nu am mai scris de ceva vreme pe blog. Și de atâtea ori aș fi vrut să scriu, dar îmi alungam gândurile cu altele și nu mai apucam să tastez o frază.

Vacanță. Mult soare. 4 zile în Neptun. 2 săptamâni plimbări pe Lipscani, București. Așa îmi omor timpul.

Tocmai am terminat de citit o carte nouă. O carte ce m-a uns la suflet, de aceea am extras din ea câteva citate care mi-au placut. Lectură placută și vouă!! :)

„Separarea ne lasă răni pe suflet. Finalurile nefericite indiferent dacă noi le-am decis sau doar le-am îndurat înseamnă eşecuri.”

„Bunul renume al unei femei se datorează tăcerii mai multor bărbaţi”

„Cele mai multe dintre noi au vrut din toată inima să se mărite cu cel dintâi bărbat din viaţa lor şi aşternutul lor. Dar pentru că, în cazul unora, alesul avea şaptesprezece ani, al altora avea nevasta acasă şi al altora avea o lipsă gravă de caracter, acest vis nu li s-a realizat. Nu mă încumet să spun „din fericire.”

„Am fi vrut fiecare dintre noi, să iubim nebuneşte un singur bărbat în viață, să ne trezim în fiecare dimineaţă a existenţei noastre din dragoste pentru el, să îl dorim dezlănţuit în fiecare clipă a destinului nostru... Ar fi fost mai simplu, iar inima noastră ar fi fost cruţată de multă tristeţe. Dar se pare că nici un bărbat de pe lume nu merită să fie iubit într-atât.” Şi-atunci eşti nevoită să mai speri, să mai aştepţi, să mai cauţi, să mai încerci. Încă unul şi încă zece şi încă o sută.”

„La Judecata de Apoi nu se va găsi iertare pentru un singur păcat, acela de a fi lăsat să te aştepte o femeie care te doreşte.”

„Gândesc, deci sunt nemăritată.”

„Nu bărbatul alege femeia - asta doar i se pare lui sau este lăsat să creadă.”

"Ceilalţi lupi m-ar sfâşia dacă ar şti că urletul meu este în realitate un plâns."

"Lucrurile mari nu sunt făcute din impuls, ci dintr-o serie de lucruri mici, puse cap la cap."

"În fiecare noapte te scot din inima mea, şi în fiecare dimineaţă te găsesc acolo la loc."

"În politică, dacă vrei ca un lucru să fie spus, cere-i-o unui bărbat. Dacă vrei ca un lucru să fie făcut, cere-i-o unei femei."

"Cu cât îţi voi greşi, te voi iubi."

"Dragostea înfrumuseţează toate ideile şi justifică toate obrăzniciile."

"Cu banii poţi cumpăra un câine minunat dar numai cu dragostea îl poţi face să dea din coadă.:"

"Dumnezeu i-a dat bărbatului un creier şi un penis. Problema este că, atunci când funcţionează la capacitate maximă, nu i-a dat şi suficient sânge cât să le alimenteze pe amândouă."

"Dragostea refuză transparentele totale, Pentru iubiri durabile există valuri translucide, există abajururi care filtrează milos lumină, există formule tandre care îmblânzesc verbele şi domesticesc veridicitatea amară a poveştilor de iubire trăite în trecut. Minciunile delicioase trebuie să condimenteze realităţile fade."

"Atunci când avem nevoie de un reper al sufletului nostru neprefăcut trebuie să tânjim nu după un bărbat, ci după o femeie: prietenă care ştie absolut totul despre inima noastră, martora a trăirilor noastre esenţiale, aceea care s-a căţărat umăr la umăr cu noi pe tancurile nefericirilor şi care a aflat prima, fără să leşine, că am degustat pe furiş plăceri interzise."

"Dragostea adevărată e credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi."

"Nimic din ceea ce e femeiesc nu mi-e străin."

"Pentru a avea dreptul la fericire, o femeie trebuie să fie fir-ar să fie! - Înainte de orice altceva, frumoasă."

"Într-un univers în care toate femeile sunt frumoase, cele deştepte au câştigat din start bătălia."

"Ei se prefac că spun adevărul, iar noi ne prefacem că-i credem. Minciunile au ajuns să ne fie dragi şi necesare ca sarea-n bucate."

"Pentru iubitul tău e important ca el să creadă că-i spui adevărul. Pentru relaţia ta e important să nu i-l spui."

"Oricum, un bărbat pricepe greu adevărurile unei femei."

"Pot fi îngeri dar pot fi şi curve. În catalogările mele, bărbaţii pe care i-am iubit enorm au trecut de la o extremă la cealaltă."

"Cei pe care i-am iubit scurt şi arzător au trecut valvârtej."

"Mă încăpăţânez să iubesc bărbaţi pe care-i vreau smulşi din lumi ce-mi sunt de-a-ntregul străine, şi după nesfârşite luni de plâns, mă fulgeră durerea că n-aş putea să vieţuiesc nici măcar o singură zi lângă cel pe care am luptat să-l îmblânzesc."

"Să laşi să-ţi curgă prin vene parfumul sau dulce-otrăvit, egoist şi sălbatic, terestru şi înălţător.Şi să uiţi că în dragoste nu există alegeri pentru o viaţă. Să vrei să îl iubeşti pentru totdeauna şi să te iubească mereu. Imposibil."

"Separarea ne lasă răni pe suflet. Finalurile nefericite, indiferent dacă noi le-am decis sau doar le-am îndurat, înseamnă eşecuri."

"O grindină de adio ne-a ciuruit inima şi, din prostie sau din mândrie, n-am deschis umbrelă la timp."

"Găseam cuvinte savant combinate, astfel încât să-l doară."

"Întotdeauna înainte de a te despărţi de cineva drag, nu te pricepi să-i vorbeşti, tocmai pentru că ai prea multe de spus."

„Bărbaţii mint mai mult, pentru că înşeală mai mult. Pentru că disimulează adesea, încercând să pară altceva.De fapt, nu sunt decât nişte bieţi oameni „nişte oameni, acolo, şi ei”. Ei se prefac că spun adevărul, noi ne prefacem că îi credem.”

„Cine n-are bărbaţi să-şi cumpere. Cei mai mulţi sunt de vânzare.”

” Din când în când, atunci când se simt neputincioşi, învinşi, depăşiţi, umiliţi, când pârghiile logicei încep să le scârţie, îşi amintesc de urletul fiarei, de muşcătura jivinei, de lovitura bestiei. Şi atacă. După ce redevin oameni le rămâne de îndurat parfumul tristeţii celor pe care i-au rănit.Şi pedeapsa gândului că la Judecata de Apoi, se vor cântări doar lacrimile.”

(Dincolo de bine, dincoace de rău - Aurora Liiceanu, Alice Năstase)

O clipă

2012-07-19T20:08:00.002-07:00

by Fata cu praf in ochi

Doamne, știu că mi-am interzis să mai plâng pentru vreun bărbat, dar azi fac o excepție, căci mi-e prea uscată durerea.

Black & White

2012-04-17T07:30:00.001-07:00

by Fata cu praf in ochi

Acceptăm ceea ce altădata nu am fi putut accepta.

Visăm la ceva ce nu poate exista. Iar când totul se termină....

Urâm, ca să ne dăm seama că, de fapt continuăm să visăm si să iubim.

Despre suflet

2012-03-30T11:29:00.000-07:00

by Fata cu praf in ochi

Ciudat. Mă gândeam... cum trece timpul pe lângă mine şi lasă urme adânci... dar de ce nu lasă în sufletul meu şi mulţumirea de sine? Mă simt atât de pustiită de valoare şi ambiţie. O fi probabil din cauză că nu caut sau nu sunt unde trebuie?

În fiecare zi ajung să gândesc în alt mod, cu fiecare zi ce trece îmi dau seama de ceea ce mi se întâmplă. Şi totuşi nu fac nimic. Şi caut răspunsuri la problemele mele şi le învârt de ici colo, le întorc pe toate părţile, că la sfârşit să îmi dau seama că nu m-am ales cu nici un rezultat concret. Dar poate fi ceva concret în viaţa asta? Probabil că mi s-au întâmplat prea multe lucruri imprevizibile care m-au întors pe dos, încât acum nu mai pot să raţionalizez. Sau poate îmi este frică de imprevizibil şi de asta stau aşa ghemuită într-un colţ în care să nu fiu atinsă de nimeni şi nimic... Nimic nu e atât de simplu precum pare.

Chiar şi aceste cuvinte îmi par goale, lipsite de sens şi parcă scuipate în vânt doar pentru a se elibera.

Parcă totul pretinde a fi altceva, precum toţi în unele momente ne-am dori să putem fi altcineva.

Și sufletu' ăsta

2012-01-18T06:51:00.001-08:00

by Fata cu praf in ochi

Îl simt atât de greu...

Simt cum se sufocă, se sfarmă între degetele aspre ale unei mâine grele şi nepăsătoare.

Nu știu ce mă face să simt asta. Mă doare neputinţa de a recepta cu adevărat durerea.

Mi-am îngropat trecutul în subconştient, iar prezentul îl trăiesc transparent.

Nici nu știu spre ce mă îndrept şi în acelaşi timp păşesc mărunt şi foarte conştient, măsor cu

precizie orice centimentru....şi totuşi, uneori urechele îmi sunt atât de obosite de zgomote,

alteori ochii vor să stea doar închişi; uneori aş vrea să mă opresc într-un punct şi să rămân

acolo singură şi neatinsă de lume.

Emoții

2011-11-28T15:46:00.002-08:00

by Fata cu praf in ochi

Sunt plină de emoţii. Nişte emoţii puternice ce îmi taie echilibrul, şi mă umple că pe un balon când cu bine, când cu rău...iar apoi mă aruncă în aer şi îmi dă drumul. Plutesc, şi visez şi râd şi râd atât de mult încât se simte şi noaptea când dorm cum râd fără motiv şi dintr-o dată, parcă, o albină, îl sparge, iar balonul cade la pământ.

Și cad la polul opus acelor emoţii de încântare ce mă cuprindeau mai devreme. Şi nu plâng. Şi nu mă doare nimic. Cum să te doară un suflet gol? Cum să plângi când nu ai lacrimi? În ultimul timp îmi machiez ochii cu tot felul de culori. Mă uit în oglindă şi mă întreb:"chiar tu eşti? să nu-ţi fie milă, zâmbeşte!" şi atunci schiţez un rânjet prin care să mi se vadă dantura din faţă şi aşa îmi încep ziua.

Şi ce mai contează cum o termin. Închisă în camera făcând yoga; cu căştile în urechi ascultând George Michele sau plimbându-mă pe la două noaptea cu un Audio8, BMW sau Mercedes

Plutesc!!!! Şi nu iau droguri. Şi chiar, care ar fi gustul de marihuana?

Întrebarea aceasta mi-a venit acum, aşa, fulger, cum şi zilele trecute mă gândeam cum ar fi să iubesc o femeie. Mi-e frică, mi-e frică. Şi nu, nu mi-e frică de Tine.

Mi-e frică de mine, de libertatea ce îmi bântuie prin vene, de pustiul ce răsuna în mine.

Ssss, nu spune nimic, mai bine lasă trupul să vorbească.

Şi comunicarea se suprapune tot mai mult. Emoţiile se combină într-o singură stare de linişte şi bine. Dar poate fi numită această stare fericire? sau clipă trăită inconştient?

A doua zi dimineaţă îmi beau cafeau cu lapte şi fumez o ţigară. E o alta zi.

2011-11-27T15:17:00.002-08:00

by Fata cu praf in ochi

Eu nu sunt doar pentru a fi... obişnuită.

Eu sunt ceva, ce încă nu am aflat.

Toate au un sens, iar sensul trebuie descoperit.

Nu vreau nimic mai mult, decât un loc unde să îmi fie cu adevărat bine.

Mă văd lângă tine, deşi eşti prea departe... prea ascuns.

Poate, prea reci ca să ne mai dăm seama.

Casa mea sunt eu

2011-11-15T15:00:00.002-08:00

by Fata cu praf in ochi

Tu. Eşti locul unde m-am născut şi şi de unde am plecat
Tu rămâi locul unde mereu mă voi întoarce, chiar dacă tot timpul va ploua
Tu eşti patul în care am plâns şi mi-am făcut atâtea vise.
Tu eşti cearşaful în care mi-am pierdut mândria de faţă
Tu eşti masa la care îmi sărbătoream fericirea, singură, cu liniştea Ta
Tu eşti aerul curat ce îmi înveselea dimineaţa
Tu eşti cerul senin din nopţile de vară şi greerii ce cântau sub fereastră
Tu eşti surâsul fragil şi părul desprins ce alerga spre tine
Tu eşti alinarea şi îmi eşti păcatul
Tu eşti destinul şi ochii mici albaştri ce te privesc cu ură
Tu eşti copilul aruncat din ogradă, pierdut în ploaie şi uitat de lumea
Tu, nefericirea mea şi în acelaşi timp, pacea
Întru tine au început toate şi toate la tine îşi au sfârşitul
Pustie, săraca şi părăsită... ca mine!!!

Dă un semn

2011-11-04T16:15:00.001-07:00

by Fata cu praf in ochi

Dămi un semn că exişti, că vei apărea şi vei fi pentru totdeauna

Chiar dacă nu mai însemnă nimic

Pentru că este tot ceea ce oamenii cer

Şi pentru prima oară nu vreau nimic mai mult

Nu vreau nimic ce ar putea să ne diferenţieze de alţi

Pentru tine al meu Dor

2011-11-01T17:25:00.000-07:00

by Fata cu praf in ochi

De ce a trebuit să apari, să-mi umpli capul de tine. Eram atât de bine, până când m-ai prins că o pradă

Mă guşti cu priviri stinghere, mă savurezi cu atâta plăcere . Mă sufoci cu căldură, te joci cu atingerile. Mă pierd....şi renasc prin tine. Te-am căutat atâta timp....unde ai fost?

Oare tu ştiai că exist? M-ai lăsat năucită de viaţă, de tot dezgustul ce îl poate oferi ea

Şi acum mă strângi....mă strângi în braţe până simt cum îţi cuprind inima în palmele mele

Nu regret nici o secundă, nu regret nici măcar că mâine ai putea să dispari

ca orice iluzie la colţul unui vis . Eşti...sunt...şi atât contează, trecutul nostru rămâne în ceaţă unei conştiinţe murdare pe care tu o speli cu un burete al clipelor ce mi le oferi.

Nu te iubesc şi nu știu dacă voi mai iubi vreodată, dar eşti singurul bărbat ce reuşeşte să mă ţină trează

fără să caut în precedent.

În cămin "avem di tăti"

2011-11-01T16:44:00.002-07:00

by Fata cu praf in ochi

Studenția înseamană cartofi prajiți și paste. Vin și Cola. Muzica până se face zi. Fum de țigară și mult stres.

Cele mai frumoase amintiri sunt din cămin. În cămin găseşti "di tati". Ce nu e bine la tine în camera sigur vei găsi la vecini. Ce nu mai găseşti la vecini scrii anunţuri pe pereţii din baie. Sexul se face la duş, iar prezervativele se umplu cu apă şi se agaţă în cui. Dacă te duci să faci un duş dimineaţă trebuie să te asiguri că nu îţi e pregătit nici un balsam ce îţi va cădea în cap. Bucătăria miroase a sarmale trimise la pachet. Frigidere se golesc noaptea când toţi dorm. Iar în nopţile de sâmbătă holul miroase a Dolce$Gabanna, Casharel şi Versace. Băieţii stau la parter şi numără fustiţele scurte. Ascultă tocurile care coboară sau urca scările.

Sesiunea înseamnă cafea şi lectură. Sala de lectură miroase a transpiraţie şi a creieri storşi până la şase dimineaţa sau chiar până la ora de examen. Pentru cei mai activi sesiunea înseamnă distracţie recapitulativă. Un bax de bere în sala de lectura şi beţie până în ziua examenului.

În cămin fiecare doarme unde apucă. Te culci în pat singur/a şi te poţi trezi cu un partener, în caz că ai uitat să încui uşa. Dacă uşa e încuiată va trebui totuşi să o deschizi la bătăile insistente a băieţilor de la parter, care se instalează repede la tine în camera cu o sticlă de votka şi una de vin. Dacă nu vrei să bei, va trebui totuşi să te prefaci, dacă te prefaci te şi îmbeţi.

Viaţa de cămin mai înseamnă certuri şi discuţii între colegii de cameră. Totul e bine când toţi sunt de acord cu tine, dacă nu mai eşti de acord nu îţi mai merge bine. Dimineaţa nu mai ai spor, iar seara o petreci pe hol. Dar acestea până la urmă se pot rezolva cu o cerere la administraţie. Pur şi simplu: " Păsărică mută-ţi cuibul". Unii şi-l mut la infinit, alţii şi-l găsesc şi nu se mai lăsa despărţiţi.

Nu știu ce sunt

2011-10-28T16:18:00.001-07:00

by Fata cu praf in ochi

Nu am fost născută pentru a fi singură,

În caz contrar nu ai mai exista
Şi nu ar avea sens să fie mai mulţi
Nu am fost născută pentru a te glorifica,
Astfel aş fi doar o sclavă,
Iar Tu ai fi Dumnezeu
Eu, pur şi simplu, sunt
Pentru a deveni ceva ce încă nu sunt
Şi nu ştiu ce ar putea fi
Şi vreau să împărtăşesc aceasta cu tine,
Care prin îndoielile tale
Mă ajuţi să mă descopăr.