Fragmentarium

Furtuna: Caliban înghițit de ape

2012-02-13T12:52:00.000+02:00

Lifting

2012-02-10T06:13:00.000+02:00

6 Feb: Interventia presedintelui PNL, Crin Antonescu, la finalul consultarilor

2012-02-06T19:34:00.000+02:00

“Bună ziua!
O întâlnire scurtă, destul de clară. I-am comunicat domnului Băsescu poziția noastră, pe care dumneavoastră, și probabil și domnia sa, o cunoșteați.
Înainte de toate, i-am spus că, din punctul nostru de vedere, cea mai bună, mai sănătoasă rezolvare a crizei politice ar fi ca, după pasul înainte făcut de domnul Boc, și domnia sa, președintele, să demisioneze, dar că asta, sigur, e o decizie care îi revine și pe care o ia sau nu o ia. Domnia sa ne-a spus că nu demisionează tocmai acum când a demisionat și domnul Boc, adică pe aceeași teorie a stabilității. Și dacă tot nu consideră normal să demisioneze, am discutat cum vedem noi chestiunea soluționării crizei politice pe dimensiunea guvernamentală și am vorbit foarte clar de opțiunea noastră fermă pentru soluția alegerilor anticipate. Soluție democratică. Soluție aplicată în toate țările democratice în momente de criză. Soluție în favoarea căreia s-au pronunțat nu numai cea mai mare parte, dacă nu toți oamenii care protestează de bună vreme în mare parte din orașele țării, dar și foarte mulți analiști, politologi, comentatori ai situației politice din România. E o soluție, din punctul nostru de vedere, cel mai puțin costisitoare, cea mai solidă, care conferă următorului guvern, oricare ar fi el, prestigiul, forța, legitimitatea unui vot popular proaspăt, recent și, ca atare, asta e soluția pe care noi mergem și nu o altă construcție sau combinatorică.
I-am spus, de altfel, președintelui că, dacă nu e hotărât să demisioneze și ca atare rămâne în funcție și participă conform prerogativelor constituționale la încercarea de a soluționa această criză, va trebui, prin poziționarea sa, să ne spună dacă acționează în sensul în care o mare parte a societății românești îi cere și ne cere tuturor să acționăm, adică alegeri anticipate măcar pentru Parlament, sau dacă va fi în continuare în slujba și în același timp va folosi aceeași coaliție majoritară de oameni care, de fapt, astăzi, la momentul demisiei lui Emil Boc, și-au declarat falimentul. Falimentul din punct de vedere politic. Falimentul din punct de vedere moral.
Punctul de vedere al președintelui, prezentat nouă, o spun în esență, în rest, sigur că domnia sa și-l va prezenta, este că nu avem timp de anticipate, care înseamnă instabilitate, care înseamnă o anumită durată și că trebuie să caute imediat și să găsească imediat o majoritate parlamentară pentru guvern.
L-am asigurat că noi nu intrăm în aceste combinații care au născut diferitele guverne Boc și am văzut unde am ajuns. L-am asigurat că votul nostru va fi întotdeauna în conformitate cu ceea ce am anunțat, și anume alegeri anticipate. Că nu vom vota, cu alte cuvinte, niciun guvern care ni s-ar propune pentru o construcție care, de fapt, să câștige timp în detrimentul României, în detrimentul cetățenilor săi pentru actuala construcție a coaliției de la putere. Și această poziție rămâne una cât se poate de clară. Nu s-a propus altceva din partea președintelui și nu este, din partea noastră, altceva acceptabil. Mulțumesc!”

ACTA

2012-02-05T16:10:00.002+02:00

intervenția preşedintelui PNL, Crin Antonescu, în Parlamentul European, la 31 ianuarie 2012

2012-02-01T12:25:00.001+02:00

Transcrierea intervenției preşedintelui PNL, Crin Antonescu, în cadrul dezbaterii publice ”Democrația românească: Abuzul politic și reacția cetățenilor”, organizată la Parlamentul European
31 ianuarie 2012

    “Bună ziua!
    Mulțumim tuturor pentru prezența la această dezbatere, și aș spune și eu din capul locului, împreună cu colegul meu Victor Ponta, că, spre deosebire de ceea ce reprezentanții puterii actuale de la București cred, noi nu suntem aici pentru a ne plânge, pentru a denunța sau pentru a cere ajutor.
    Slavă Domnului, bună parte din clasa politică românească, și mai ales societatea românească în ansamblul ei sunt, astăzi, suficient de mature pentru a-și apăra, la nevoie, statul de drept și calitatea regimului democratic. Este motivul principal pentru care, astăzi, suntem, împreună cu dumneavoastră toți, într-o dezbatere care este despre România, dar e, în fond, în bună măsură, și despre familia noastră mai mare, despre Europa. E, așadar, o discuție în familie și este o discuție despre realități, perspective și mai ales riscuri.
    Acum câteva zile, președintele României, domnul Traian Băsescu, într-o intervenție mult așteptată și intens urmărită, spunea, citat aproximativ de mine acum: “Eu sunt un dictator? Eu nu sunt un dictator pentru că pe mine mă atacă mulți de dimineață până seara în dezbateri politice, la televizor.”
    Ceea ce este adevărat. Sunt mulți. 10-15-20-50 de oameni politici. 5-10-15 jurnaliști. Nu accept să punem problema așa. Nu accept ca într-o țară din Uniunea Europeană, la începutul anului 2012, cineva să-mi aducă astfel de argumente și să ne aducă astfel de argumente cum că n-ar fi dictator.
    N-a spus nimeni că în România e dictatură. N-a spus nimeni că președintele României este dictator. Sigur că am putea întreba: Da, vă pot critica la televiziune 15-20-50 de politicieni. Câți funcționari publici din România, însă, își pot afirma public, liniștiți, convingerile politice? Câți cetățeni ai României pot să-și afirme și să-și manifeste convingerile și opțiunile politice fără să se teamă măcar de repercusiuni nefirești într-un regim democratic? Dar nu aceasta este tema discuției. Tema discuției este că noi nu acceptăm, nu găsim acceptabil ca într-o țară a Uniunii Europene, în anul 2012, să discutăm dacă este sau nu dictatură. Noi trebuie să discutăm, avem acest drept și cred că avem această obligație, să discutăm calitatea și performanța acelui regim democratic.
    Poate că și domnul Lukașenko poate fi criticat de unii oponenți politici. Cu siguranță, președintele Rusiei este criticat de opozanți politici. Nu-mi pare suficient să afirmăm că acolo sunt democrații performante și îmi pare obligatoriu să spunem clar că suntem în Europa, cu toții, pentru că avem alte criterii.
    Colegul meu Victor Ponta a vorbit clar și a exemplificat despre atitudinea față de Parlament, față de opoziția politică, despre modul în care, în România ultimilor ani, se adoptă legi esențiale. Nu e vorba numai de dialogul cu opoziția. E vorba de dialog și de dezbatere publică în legătură cu politici publice, în general. Dialogul cu opoziția e o amintire. Dialogul cu sindicatele și sindicatele însele, în bună măsură, sunt o amintire. Dialogul cu societatea civilă este, să spunem așa, foarte selectiv. Tot domnul președinte Băsescu ne spune într-o intervenție recentă că e nevoie ca societatea civilă “de bună calitate”, citez acum exact, să iasă la rampă. Or noi nu acceptăm într-o țară din Uniunea Europeană, în anul 2012, ca societatea civilă, dacă e recunoscută în legitimitatea ei ca societate civilă, în reprezentativitatea ei, să fie împărțită în de bună sau proastă calitate. Asta o pot face doar cei pe care organizațiile non-guvernamentale, celelalte forme ale societății civile, susțin sau pretind că le reprezintă, nu liderul sistemului politic.
    Sigur că lipsa, deficitul de dialog și de dezbatere în legătură cu decizii extrem de importante, nu rămân fără răspuns, mai devreme sau mai târziu, și consecințele nu sunt deloc dintre cele mai fericite. România este o țară care nu are tradiția sau cultura protestului, manifestației de stradă. Astăzi, noi discutăm despre manifestații în 60 de orașe dintre cele mai importante orașe ale României, cvasi-permanente, chiar și la -15 grade Celsius, vorbind în total "doar" de câteva mii de oameni. Nu suntem în situația zecilor, sutelor de mii de manifestanți din Grecia, din Spania, din Franța, și de oriunde altundeva. Totuși, dacă astăzi acești oameni, care în România protestează cam din 20 în 20 de ani, sunt în stradă, nu sunt în stradă din cauza măsurilor de austeritate economică. Acest lucru trebuie foarte bine spus și foarte bine înțeles. Măsurile de austeritate economică, iau termenul deocamdată de la guvernanții de azi ai României, au fost luate în luna mai 2010. Măsuri dintre cele mai dure, ba fără nicio îndoială, cele mai dure din toate țările Uniunii Europene. Reduceri salariale, în tot sectorul bugetar, cu 25%, creștere spectaculoasă, de la 19 la 24%, a Taxei pe Valoare Adăugată, înghețarea pensiilor, oricum destul de mici, și multe alte măsuri dramatice.
    Românii nu au protestat atunci. Protestează acum nu pentru a cere recuperarea acestor pierderi salariale, deși evident că sunt afectați și suferă de pe urma acestor măsuri. Protestează acum pentru că, așa cum afirmă acești protestatari, simt că singurul câștig cert al României, după 20 de ani, și anume garanțiile pentru o societate democratică, pentru un stat de drept, garanțiile pe care un stat membru al familiei europene le are sunt în pericol, pentru că, de facto - și toată lumea vede asta în România - puterea s-a concentrat în mâna unui singur om, iar principalul partid de guvernământ se comportă aidoma partidului-stat pe care românii îl cunosc de multă vreme și pe care românii nu îl mai vor niciodată.
    Sigur că toate aceste lucruri necesită o discuție detaliată pe care, pesemne, nu putem s-o facem întrutotul acum și aici. Sunt, însă, lucruri evidente și trebuie spus din capul locului că, așa cum admit chiar guvernanții de azi ai României, aceste proteste sunt spontane, nu sunt organizate de opoziția politică, și că aceste proteste reprezintă ceea ce se numește vârful icebergului, iar nemulțumirea majoră, profundă, cauzele ei astăzi în societatea românească sunt foarte bine redate de oricare dintre cercetările sociologice, de oricare dintre sondajele, de analizele care se fac și se fac încă din cursul anului trecut.
    Trebuie să spunem câteva lucruri foarte simple. Să le spunem între noi, în familia europeană, și să le spunem pentru a le auzi toți. Fiecare are dreptul să-și aleagă sistemul politic în care dorește să trăiască și care, poate, i se potrivește. România nu este și nu va fi Belarus. România nu este și nu va fi Rusia. România, cu tot respectul pentru aceste state, România este un stat, o societate, românii sunt o națiune care au făcut o opțiune fundamentală și definitivă pentru Europa, cu valorile ei culturale, cu valorile ei politice, cu valorile ei de familie, și din această familie România nu va ieși; pentru a rămâne definitiv în această familie cu tot ce înseamnă ea sunt, în fond, compatrioții noștri astăzi în stradă, și suntem alături de ei, pentru asta purtăm, de fapt, această discuție.
    În al treilea și ultim rând, se cuvin spuse câteva cuvinte despre doi termeni cheie care revin mereu în discursul președintelui României și în discursul puterii actuale de la București: modernizare și reformă.
    Se invocă faptul că, în toți acești ani, o putere reformatoare, cu viziune și voință, a modernizat statul român, și că opoziția, prezentată de mulți, inclusiv în forurile europene - de mulți și pe nedrept drept retrogradă, antireformistă și mai știu eu cum - blochează acest proces de modernizare a statului; și, ca să discutăm o dată pentru totdeauna despre concepte și nu despre lozinci, ar trebui să întrebăm ce înseamnă modernitatea statului în Europa. Noi am vorbit și vorbim, în game ideologice diverse, despre stat social, despre stat minimal, despre stat al bunăstării, despre stat al austerității. La București, se vorbește oficial despre un concept nemaiauzit, despre statul iresponsabil, despre statul care nu are nicio răspundere, deși continuă să încaseze impozite, deși continuă să asume, în numele cetățenilor săi, decizii cruciale, fără nicio formă de dialog, deși continuă să vorbească în termeni de-a dreptul musolinieni despre legătura între un conducător și un popr care trebuie să-l urmeze. Despre faptul că aceia care nu sunt de acord pot foarte bine să plece, pentru că, Slavă Domnului, avem libera circulație, și despre faptul că statul nu are nicio obligație față de cetățenii săi. Dacă asta este modernitatea statului în Europa sau oriunde, atunci într-adevăr în acești ani, în România, are loc un proces de modernizare a statului pe care noi cei din opoziție nu l-am susținut.
    În realitate, statul român, astăzi, este mai puțin modern ca oricând, este mai corupt ca oricând, este mai clientelar ca oricând, este mai puțin eficient și mai costisitor ca oricând, este de mai puțin folos cetățeanului plătitor de impozite ca oricând. Iar despre austeritate, este bine să discutăm până la capăt, cu toate datele autentice, și vom vedea că austeritatea a fost impusă, prescrisă doar unor oameni care se află în afara clientelei uzuale a puterii. Așa se face că, într-o perioadă într-adevăr reclamând măsuri de austeritate, de reducerea a cheltuielilor publice, de reducere a beneficiilor de tot felul, în România, cei 80-90% de oameni, care se arată în toate sondajele și pe care cei din stradă îi reprezintă, au sărăcit dramatic, dar cei 10% care aparțin, în mod evident, în mod deja nemascat, clientelei puterii, s-au îmbogățit. S-au îmbogățit la vedere, s-au îmbogățit oficial, s-au îmbogățit în toate felurile.
    Or, ca liberal, sunt resemnat cu diferențele naturale și sociale dintre oameni. Nu mă pot resemna, însă, niciodată cu faptul că unii se îmbogățesc din banul public, din banul încasat de la toți ceilalți. Nu mă pot resemna niciodată cu călcarea în picioare a singurei egalități pe care putem realist s-o apărăm, și anume egalitatea de șanse.
    Închei citând nu din președintele nostru, ci din ambasadorul unui partener de azi și de mâine strategic al României, unui prieten al nostru al tuturor, ambasadorul Statelor Unite la București, care, comentând aceste mici tulburări, aceste proteste, spunea: “România e bine. România merge bine. În România e progres pentru că acești manifestanți, spunea textual Excelența Sa, nu sunt împușcați de undeva de sus, de pe acoperișuri”. După care le spunea românilor, ne îndemna: “Dacă nu mă credeți, întrebați-i pe cetățenii Siriei”. Am încheiat, oarecum, citatul.
    România a avut oameni împușcați de pe acoperișuri, peste 1000 de oameni, cu precădere tineri, acum 20 de ani, și acei oameni n-au murit pentru ca noi să fim comparați astăzi, în vreme ce suntem în Uniunea Europeană, demult deja, cu Siria. Cine face confuzii geografice, cronologice sau geo-politice, are tot timpul să revină. Noi nu putem confunda niciodată pentru ce într-adevăr unii dintre noi, dintre compatrioții noștri au fost împușcați de pe acoperișuri și din alte părți. Mulțumesc foarte mult!”

Impotriva cenzurii pe Internet

2012-02-01T10:26:00.000+02:00

Institutul Liberal «I.C. Brãtianu» are onoarea sã vã invite la dezbaterea

cu titlul:

“ACTA.Copyright vs Drepturi Civile”

Conferința va avea loc luni 6 februarie a.c., ora 17.00 la Cafeneaua Liberalã Brãtianu, Str. Doamnei, Nr. 9, Sector 3, Bucuresti.

Industriile creative

2012-02-01T10:18:00.003+02:00

În economia României, industriile creative au o contributie mai mare sau comparabilă cu turismul, transporturile sau construcțiile

25 Ianuarie 2012 La vedere

Fundația Post-Privatizare, în parteneriat cu Asociația ORICUM, S.C. GEA Strategy & Consulting SA, Centrul de Cercetare și Consultanță în Domeniul Culturii, S.C. M&C Strategy Development SRL, Universitatea din București și Universitatea de Arte “George Enescu” din Iași au anunţat, la conferința de presă din 25 ianuarie 2011, finalizarea etapei de cercetare din cadrul implementării proiectului “Promovarea antreprenoriatului în domeniul industriilor creative”.

Dl Peter Barta, director executiv al Fundației Post-Privatizare afirmă: „există un potențial creativ uriaș în România și este timpul ca acesta să fie recunoscut și folosit la maximum de noi toți. Fundația Post Privatizare consideră că aceste clustere de creativitate trebuie corect identificate și apoi ajutate să se dezvolte și să se transforme în afaceri sustenabile și profitabile. Implicarea in acest proiect vine ca o continuare firească a activităților Fundației, întrucât aceasta este o organizație dedicată în întregime dezvoltării spiritului antreprenorial din România.”
Cercetarea, desfășurată pe parcursul a șase luni, a urmărit actualizarea datelor despre contribuția la economia națională a industriilor creative, determinarea aglomerarilor teritoriale ale industriilor creative în țară și explorarea opțiunilor de carieră ale tinerilor pentru a afla dacă sunt interesați de antreprenoriat.
Conform cercetării realizate de Centrul de Cercetare și Consultanță în Domeniul Culturii, industriile creative au o contributie ridicată în economia României, mai mare sau comparabilă cu turismul, restaurantele, transporturile sau construcțiile. În 2009, industriile creative generau 5.93% din PIB și aproximativ 100.000 de locuri de muncă.
Rezultatele obţinute din studiul realizat de S.C. GEA Strategy & Consulting SA au evidenţiat importanţa sectorului creativ în plan regional, mai precis la nivel judeţean şi al regiunilor de dezvoltare. O trăsătură semnificativa este polarizarea imensă a activităţii între Bucureşti şi alte centre de activitate din ţară. Concentrarea activităţii, prin raportare la numărul de angajaţi, numărul de firme şi cifra de afaceri, în Bucureşti şi sectorul Ilfov atinge valori între 50% şi 60%, iar un număr foarte redus de alte judeţe (Cluj, urmat de Timiș, Brașov, Iași și Constanța) acoperă împreună încă cca. 20% din activitatea înregistrată la nivel naţional. O altă trasatură semnificativă pornind de la profitabilitate este apariția câtorva domenii performante în cadrul unor judeţe: Bucureştiul este „capitala radioului”, Clujul „ judeţul spectacol”,
Braşov „leagănul muzeelor”, Iaşi e „creativ pe web”, Timiş ”cel mai bun gamer”, iar Ilfov este „cetatea filmului”.
Din acelasi studiu (realizat de S.C. GEA Strategy & Consulting SA) rezultă că regiunea București – Ilfov se află pe locul 18 din 253 de regiuni europene în topul ponderii salariaților din industriile creative față de celelalte sectoare economice.
Chiar dacă profesiile din industriile creative au un potențial care nu este încă perceput corect de societate, cercetarea realizată de Universitatea din București a relevat faptul ca există potențial antreprenorial.
Toate rezultatele cercetătilor pot fi consultate în versiunile integrale ale studiilor, care se pot descărca de la adresa http://indcreative.postprivatizare.ro.
“Promovarea antreprenoriatului in domeniul industriilor creative” este un proiect cofinanțat din Fondul Social European, prin Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 “Investește în oameni!”, axa prioritara 3 “Creșterea adaptabilității lucrătorilor și a întreprinderilor”, domeniul major de intervenție 3.1 “Promovarea culturii antreprenoriale”. Durata proiectului este de 30 luni. Proiectul are ca obiectiv general dezvoltarea competențelor antreprenoriale în rândul celor care își doresc să lucreze în industriile creative, transformarea oportunităților din mediul economic în afaceri sustenabile precum și promovarea omogenității acestui sector economic.

Pentru mai multe informații va rugăm să contactați:
Fundația Post-Privatizare
Oana Preda – expert comunicare
Email: preda.o@postprivatizare.ro
Tel: 031.1000.719, fax: 031.1000.720, mobil: 0748.138.372
Calea Plevnei nr 46-48, corp A si B, et. 1 si 2, sector 1, București

Ion Barbu, " Intervenție cu Poporu' "

2012-01-26T22:04:00.000+02:00

Petiție

2012-01-18T11:49:00.001+02:00

Sînt mîndra

2012-01-18T11:48:00.000+02:00

...că tinerii de la "Miliția Spirituală", care publică pe blogul lor acest excelent text analitic, mi-au fost și mie studenți :

Discursul puterii nu se schimbă
Posted on 17/01/2012 by milis
Manipulare şi delincvenţă ca armă a sistemului

15 iunie 1990 – Ion Iliescu la Romexpo:
Cu ajutorul dumneavoastră au fost descoperite în subsolul clădirii PNŢ-ului: depozit de sticle incendiare, de droguri, de seringi cu care au injectat droguri unora din cei care stăteau în Piaţa Universitaţii şi armament. În clădirea Asociaţiei “16-21 Decembrie”, depozite de bâte şi alte asemenea arme albe, lanţuri şi aşa mai departe. În subsolul clădirii Universităţii s-au descoperit arme: 22 de puşti Jeco, dar care sunt arme periculoase în asemenea condiţiuni, şi saci cu prafuri euforizante pe care probabil că le-au tot folosit în această perioadă.
Cum se poate motiva că în sediul unui partid politic, în sediul unor asociaţii declarate apolitice, prezenţa unor asemenea depozite de sticle incendiare, de muniţii, de droguri şi arme de tot felul, arme de agresiune; cum se poate motiva aşa ceva? Noi considerăm că răspunderea morală o au şi unii gazetari, unii intelectuali care au incitat în această perioadă.
16 ianuarie 2012 – Aurel Moise – Şeful Direcţiei Ordine şi Siguranţă Publică din Jandarmeria Română:
Unele persoane aveau asupra lor droguri, rucsacuri cu pietre şi obiecte contondente, arme albe, măşti medicinale, boxuri, bastoane telescopice, pistol cu bile, cuţite, caschete, şurubelniţe şi un întreg arsenal. Pentru mine este foarte clar de ce le aveau şi ce încercau să facă cu ele. Am reuşit să dejucăm toate aceste planuri printr-o gamă variată de activităţi. Au fost aplicate o serie de sancţiuni contravenţionale, 19 persoane aveau antecedente contravenţionale.
Michel Foucault – A supraveghea şi a pedepsi
Organizarea unui ilegalism izolat şi repliat pe delincvenţă nu ar fi posibilă fără dezvoltarea controalelor poliţieneşti. ...
Supraveghere însă şi a mediilor considerate periculoase prin intermediul turnătorilor şi informatorilor, dintre care aproape toţi sunt foşti delincvenţi, aflaţi deci sub controlul poliţiei: delincvenţa, obiect printre altele al supravegherii poliţieneşti, este unul dintre instrumentele de predilecţie ale acesteia (…). delincvenţa graţie agenţilor secreţi pe care-i furnizează constituie un mijloc de supraveghere permanentă a populaţiei: un aparat ce permite, prin intermediul delincvenţilor înşişi, extinderea controlului asupra întregului câmp social. Delincvenţa funcţionează ca un sistem de observare politică. (…) Din marea masă a ilegalismelor, sistemul poliţie-închisoare decupează o delincvenţă maniabilă. Aceasta, cu specificul ei, este un efect al sistemului; însă devine şi o rotiţă şi un instrument al acestuia.

Petiție

2012-01-17T09:45:00.003+02:00

Cum protestăm

2012-01-16T11:50:00.002+02:00

Preluare www.criticatac.ro Autor: Claudiu Crăciun

Vă rugăm să urmaţi câteva reguli simple, pentru a participa la un protest hotărât dar paşnic. Există persoane recalcitrante şi agenţi provocatori, care vor încerca să creeze tensiuni şi să provoace reacţia forţelor de ordine.

Nu afişaţi un comportament agresiv faţa de jandarmi sau faţă de alţi demonstranţi.
Nu încurajaţi comportamentul violent al celorlalţi demonstranţi.
Feriţi-vă de străzile lăturalnice sau zonele izolate, unde puteţi fi agresaţi.
Staţi în grupuri compacte şi mari, evitând însă înghesuiala şi busculadele.
Ajutaţi alţi demonstranţi, dacă au nevoie de asistenţă, şi încercaţi să împiedicaţi agresiunile asupra lor, evitând să fiţi răniţi sau să raniţi pe cineva.
Dacă observaţi un comportament abuziv sau violent al forţelor de ordine, înregistraţi-l cu ajutorul echipamentelor electronice.
Nu strigaţi sloganuri obscene.
Nu purtaţi semne ale partidelor politice. Sunt binevenite steagurile tricolore.
Purtaţi haine adecvate, lejere şi foarte călduroase (inclusiv fular, mănusi şi căciuli).
Părăsiţi temporar demonstraţia, pentru a vă hidrata, încălzi sau odihni. Reveniţi cu grijă la demonstraţie.
Fiţi calmi şi solidari. Aduceţi la protest colegi, prieteni şi membri ai familiei.
Vorbiţi cu oamenii necunoscuţi din jurul dumneavoastră. Nu aţi mai făcut-o, probabil, de mult!

Nu uitaţi: Dacă vom ieşi în stradă 5.000 de persoane, poliţia ne va aresta! Dacă iesim 50.000, poliţia ne va păzi! Dacă vom ieşi 500.000, poliţia ni se va alătura!

2012-01-13T21:36:00.000+02:00

IPP: Legea sanatatii este o afacere de 8 miliarde de euro pe an pentru asiguratorii privati

2012-01-12T11:38:00.000+02:00

Institutul pentru politici publice (IPP) respinge proiectul legii sănătăţii, considerându-l o afacere pentru asigurătorii privaţi, în valoare de 8 miliarde Euro anual, şi îi acuză pe iniţiatori că l-au lansat în dezbatere publică în lipsa unor informaţii-cheie, pe care ar urma să le reglementeze ulterior prin Ordin de Ministru sau HG, potrivit Mediafax.

Potrivit IPP, preocuparea centrală a proiectului este asigurarea profitului firmelor de asigurare private şi preluarea administrării întregului sistem (inclusiv al patrimoniului) de către grupuri de interese. Institutul mai arată că din proiectul de lege lipsesc informaţii-cheie legate de conţinutul pachetului de servicii de bază sau de normele de aplicare a coplăţilor în sistem.

IPP consideră că proiectul de lege a sănătăţii nu se îngrijeşte de interesele pacienţilor şi nu se preocupă temeinic de îmbunătăţirea calităţii actului medical, dar insistă să privatizeze "netransparent, radical şi cu mari premise de abuz" actualul sistem de sănătate, fără o minimă analiză de impact a măsurilor anticipate a fi luate odată cu intrarea în vigoare a legii.

Totodată, Institutul solicită stoparea acţiunii de transformare a raportului prezidenţial intitulat "Un sistem sanitar centrat pe nevoile cetăţeanului" în "cea mai mare privatizare din istoria României", dată de administrarea anuală a 5 miliarde de Euro, reprezentată de contribuţiile la FNUASS, la care s-ar adăuga 2-3 miliarde de Euro din sistemele secundare de asigurare şi, în plus, valoarea spitalelor ce urmează a fi vândute către sistemul privat.

IPP acuză faptul că proiectul de lege transferă practic resursa financiară în administrare privată, fără a stabili cine poartă responsabilitatea ultimă a gestionării actului medical.

De asemenea, IPP se opune adoptării proiectului prin angajarea răspunderii Guvernului, cere dezbaterea acestuia cu toate segmentele interesate din societate, încurajează presa şi toate structurile asociative ale medicilor, pacienţilor şi farmaciştilor să se implice activ, în perioada următoare, în promovarea de dezbateri publice şi atrage atenţia că proiectul de lege conţine numeroase alte prevederi importante pentru pacienţi sau medici, în afara celor legate de sistemul de urgenţă.

IPP constată, de asemenea, că, potrivit proiectului de lege, pacientul român va avea un singur drept principal, acela de a nu uita să plătească contribuţia la sănătate ca să aibă asiguratorul privat bani de rulaj, şi consideră că cetăţenii sunt manipulaţi prin lipsa din spaţiul public a informaţilor detaliate despre cât costă, în prezent, intervenţiile medicale într-un spital public.

Pe de altă parte, IPP consideră că ministrul Sănătăţii trebuie să fie singurul responsabil pentru eficienţa sistemului de Sănătate, cere mai multă transparenţă a informaţiilor statistice despre starea de sănătate a populaţiei şi "somează" Ministerul Sănătăţii să facă public un raport privind starea sistemului înaintea oricărei dezbateri asupra direcţiei de reformă în sănătate.

Recunoașteți personajul?

2012-01-06T21:11:00.001+02:00

Am găsit într-un număr recent al revistei Forbes - http://www.forbes.com/sites/ericjackson/2012/01/02/the-seven-habitsof-spectacularly-unsuccessful-executives/ - un text al lui Eric Jackson, intitulat
The Seven Habits of Spectacularly Unsuccessful Executives (“Șapte obiceiuri ale șefilor spectaculos fără succes”). Jackson reia în rezumat o analiză publicată acum cîțiva ani de un renumit profesor de management de la Darthmouth College, S. Finkelstein, care examina acțiunile a peste 50 de maangeri din vîrful marilor companii prăbușite în ultimii ani - Enron, Tyco, WorldCom, Rubbermaid, Schwinn, etc.. Tipologia eșecului identificată în șapte comportamente similare la toți cei examinați mi s-a părut extrem de pertinentă pentru recentele noastre experiențe, așa că o rezum la rîndul meu aici, cu îndemnul insistent ca toți cei interesați să se adreseze articolului din Forbes, accesibil la adresa de mai sus.

Comportamentul tipic nr. 1: Toți se văd ca stăpîni ai mediului în care evoluează. Asemeni unora dintre regizorii de film, se văd drept unici autori ai companiei pe care o conduc. Din punctul lor de vedere, oricine altcineva din companie este dator să aplice fără ezitare viziunea lor asupra evoluției companiei, și doar această viziune. Președintele-director general al Samsung, Kun-Hee Lee, a avut inițial un succes excepțional în domeniul electronicii, dar, fiindcă îi plăceau automobilele, a investit 5 miliarde într-o piață suprasaturată și s-a prăbușit.

Semnalul de alarmă nr. 1: lipsa de respect a șefului față de restul lumii.

Comportament tipic nr. 2: Șeful se identifică atît de complet cu compania pe care o conduce încît granița dintre interesele lui personale și interesele companiei se șterge cu totul. În loc să trateze compania ca pe o întreprindere căreia trebuie să-i poarte de grijă, liderii sortiți eșecului o tratează ca pe o prelungire a propriei persoane, transformînd-o într-un simplu instrument care să le împlinească ambițiile și ca pe un imperiu privat. Cea mai alunecoasă pantă este tendința lor de a folosi fondurile companiei pentru propriile cheltuieli. PDG-ul Tyco, Dennis Kozlowski, a folosit astfel pentru a-și întreține extravaganța fondurile corporației, pe care ajunsese să o trateze ca pe un regat la discreția sa.

Semnalul de alarmă nr. 2: abuzul în funcție

Comportamentul tipic nr. 3: Șeful deține singur toate răspunsurile. Liderii hipercompetenți sînt de fapt falși lideri, care doar mimează soluții care ar trebui să rezolve într-o clipă probleme care au nevoie de fapt de mult timp și de soluții complicate. CEO Wolfgang Schmitt de la Rubbermaid pretindea că vede fulgerător orice soluție la orice problemă și decidea instantaneu ce trebuie să facă toți ceilalți, fără să asculte vreo altă părere. A dat faliment de curînd.

Semnalul de alarmă nr. 3: un lider pe care nimeni nu-l urmează.

Comportamentul tipic nr. 4: Alungă cu brutalitate pe oricine nu e de aceeași părere cu el. Această conduită este destructivă, fiindcă elimină orice punct de vedere alternativ, care ar permite corecturi pe parcurs. Opoziția devine subterană, ceea ce duce inevitabil la prăbușirea companiei. La Mattel, Jill Barad își dădea afară colaboratorii dacă avea bănuiala că au vreo rezervă în privința deciziilor ei, astfel că atmosfera devenise irespirabilă cînd compania s-a prăbușit. Fără nimeni care să o mai avertizeze pe șefă.

Semnal de alarmă nr. 4: Pleacă pe rînd sau în bloc toți colaboratorii importanți

Comportamentul tipic nr. 5: Șeful e obsedat de imaginea lui publică. Apare în media cu orice prilej. Problema e că, în această frenezie mediatică, eforturile lor de management devin precare și lipsite de eficacitate. În loc să facă, ei se mulțumesc să spună că vor face. PDG de la Tyco, Dennis Kozlowski , intervenea în discuțiile cele mai mărunte, dar nu mai avea timp să coordoneze acțiunile companiei. Contabilitatea mult prea ingenioasă a lui Jeffrey Skilling de la Enron a fost atît o operație de imagine, cît și o modalitate de a induce în eroare acționariatul. Din punctul lor de vedere, PR este singura activitate a unei companii.

Semnal de alarmă nr. 5: obsesia de a atrage atenția.

Comportamentul tipic nr. 6: Subestimarea obstacolelor. FIind de-a dreptul îndrăgostiți de propria imagine, PDG sortii eșecului nesocotesc obstacolele care se opun viziunii pe care o propagă. Ei refuză să-și reevalueze acțiunile fiindcă nu admit că s-ar putea înșela. De asta, patronii de la Iridium și Motorola (MMI) au continuat să investească miliarde de dolari în sateliți, indiferenți la faptul că telefoanele mobile se dovediseră o soluție cu mult mai bună.

Semnal de alarmă nr. 6: aroganță nemăsurată

Comportamentul tipic nr, 7: Încrederea neclintită în metodele care le-au fost utile în trecut. Mulși șefi accelerează prăbușirea companiei lor repetînd cu obstinație experiențe și metode care le-au adus odinioară succesul. Cînd Jill Barad, de la Mattel, încerca să vîndă software educațional, ea a folosit aceleași metode cu care vînduse păpuși Barbie, și s-a ruinat.

Semnalul de alarmă nr. 7: evocarea obsesivă a succeselor din trecut.

Esențialul este ca, dacă regăsiți în comportarea șefilor dvs. mai multe astfel de comportamente, să vă căutați urgent altă slujbă.

Altă țară?

Criza la români

2011-12-30T14:18:00.000+02:00

Somnul națiunii văzut de Ion Barbu

2011-12-29T15:45:00.001+02:00

"Atitudine disprețuitoare față de stomac"

2011-12-29T11:38:00.000+02:00

Așa se intitula o excelentă antlogie de proză umoristică rusească din perioada interbelică. DUhul acela n-a pierit, iată o minimă dovadă:

AFORISME RUSEȘTI CONTEMPORANE

Nu-i greu să ademeneşti soţia altuia. Greu e să i-o dai înapoi.

Prietenia care nu cunoaşte hotare se cheamă expansiune.-

Când vrei să te arunci pentru o femeie de pe bloc, aminteşte-ţi că n-ai aripi, ci coarne.-

Oficierea căsătoriei este o formalitate absolut necesară pentru pronunţarea divorţului.-

Alcoolism e atunci când nu vrei să bei, dar trebuie.

Bărbaţii şi femeile sunt de acord într-o singură privinţă: n-au încredere în femei.-

Dacă munceşti din greu şi te remarci opt ore zilnic, ajungi şef şi munceşti şaisprezece ore.-

Banii pentru salariile şi pensiile mari ajung întodeauna. Nu ajung banii pentru salariile şi pensiile mici.-

În viaţă, e loc şi pentru eroism. Totul e să te ţii departe de el.-

Omul care crede că dragostea poate fi cumpărată cu bani n-a avut niciodată câine în casă.-

Avem un singur fel de a ne naşte şi milioane de feluri de a muri.-

Oglinda este lucrul care o ajută pe femeie să întârzie.-

Fiecare om are dreptul să trăiască atât cât poate.-

Furtul ideilor unei persoane e plagiat, iar al mai multor persoane, cercetare ştiinţifică.-

Toţi ne naştem uzi, goi şi flămânzi. Şi acesta e doar începutul.-

Copilăria grea nu se termină niciodată.-

Un prieten adevărat nu poate fi cumpărat; poate fi vândut.-

Cumpără deodată trei sticle de votcă şi n-o să te trimită nimeni după a doua.-

Dacă n-ar pune întrebări, copiii n-ar afla niciodată cât de puţin ştiu părinţii.-

O ţigară scurtează viaţa cu o oră, o sticlă de votcă o scurtează cu trei, iar o zide muncă o scurtează cu opt-

Viaţa se compune din zilele pe care le ţii minte, nu din zilele care au trecut.-

De orice fel ţi-ar fi sănătatea, ea îţi ajunge până la sfârşitul vieţii.-

Dacă vrei să ai o nevastă deşteaptă, frumoasă şi bogată trebuie să te însori de trei ori.-

Posibilităţile medicinii sunt nelimitate, limitate sunt doar posibilităţile....pacienţilor.-

Burta mare nu e de la bere, e pentru bere.-

Femeia poate să-l facă repede milionar pe orice miliardar.-

Între primul şi al doilea pahar, e destul timp ca să mai bei vreo şase.-

Un semn rău de tot e când îţi taie calea o pisică neagră cu căldările goale.-

Ignoranţa e de trei feluri: când nu ştii nimic, când ştii numai prostii şi când ştii ce nu trebuie.

și corolarul tuturor acestor înțelepte cugetări:

NU POȚI ÎNGENUNCHEA UN POPOR DEPRINS SĂ SE TÎRÎIE

Colinde

2011-12-24T16:24:00.000+02:00

Am primit din parrtea distinsei colege Ioana BOTH de la UBB-Cluj această colindă, prea frumoasăca să o țin doar pentru sufletul meu:

Dumnezeu o poruncit

Hoi lin şi-a linu-i, Doamne,

Şi s-a născut Domnul sfînt.

Oamenilor pe pămînt.

Şi l-a născut Maica sfîntă

Decît luna mai cinstită.

Auzit-am auzit

Că s-a născut Fiul sfînt

Colo-n ieslea boilor

În turişul oilor,

În paiele grîului,

În ogrinjii fînului.

Şi de-acolo s-o luat

Tot pe drum de măghiran,

Cătră apa lu Iordan

Ş-acolo s-o botezat

De Ion cel prea curat.

Frumos nume i-o aflat:

Isus Cristos luminat.

Domn ne-a fost şi ne-a fi iară

Pîn-amu şi în veci iară.

Noi colinda o gătăm,

Sus la cer o înălţăm,

Jos la gazdă o-nchinăm.

O-nchinăm de sănătate,

De noroc şi bogătate.

Să fii, gazdă, vesăloasă,

În această zi frumoasă.

La anu şi la mulţi ani!

Funeraliile preşedintelui Václav Havel

2011-12-22T12:33:00.000+02:00

Participarea preşedintelui Emil Costantinescu la funeraliile

fostului preşedinte al Republicii Cehe, Václav Havel

Funeraliile fostului preşedinte Václav Havel vor avea loc vineri, 23 decembrie 2011, între orele 12.00-14.00 la Catedrala Sf. Vit, Václav şi Vojtěch din Castelul din Praga.

Invitaţia de participare a fost transmisă la Cabinetul preşedintelui Constantinescu din partea Cancelariei Preşedinţiei Cehiei prin intermediul Ambasadei Republicii Cehe la Bucureşti. La funeralii au primit invitaţii câte un reprezentant din partea statelor: preşedinte, prim ministru sau un reprezentant al acestora. Lor li s-au adăugat, pe o listă separată, prietenii preşedintelui Havel propuşi de familie şi de cei apropiaţi fostului preşedinte. Pe lista prietenilor figurează, printre alţii, şi fostul preşedinte al Poloniei, Lech Walesa, fostul preşedinte al SUA, Bill Clinton, fostul preşedinte al Bulgariei, Jelio Jelev şi fostul preşedinte al Sloveniei, Milan Kucan.

În vederea participării la acest trist eveniment, preşedintele Constantinescu a acceptat invitaţia preşedintelui României, Traian Băsescu, de a călători cu aeronava prezidenţială cu care domnia sa se va deplasa la Praga în cursul zilei de vineri, 23 decembrie.

Conform protocolului aprobat de Preşedinţia Cehă, invitaţii de pe cele două liste vor urma un traseu separat pentru accesul la Castel şi la Catedrală. Şeful statului va fi însoţit de ambasadorul acreditat la Praga iar invitatul special de primul consilier al ambasadorului.

2011-12-17T18:19:00.000+02:00

...și o alta de pe net

2011-12-12T11:12:00.000+02:00

O imagine de imprumut de la Cațavenci

2011-12-10T10:26:00.001+02:00

Dați un leu...

2011-12-07T16:45:00.000+02:00

La adresa de mai jos

http://www.dcnews.ro/2011/12/comasarea-poate-fi-oprita-prin-cheta-na%C8%9Bionala-fiecare-roman-sa-dea-5-lei-pentru-democra%C8%9Bie/

puteți urmări o discuție între Claudiu Doltu și mine, moderată de Val Vâlcu, în care propunem să dăm cîte un euro de pomană guvernului Boc, să aibă și ei de-o alegere.

Eu am propus și două variante: una - să le dăm în monedă divizionară, să se descarce basculante la intrarea in Palagtul Victoria; cealaltă - să găsim un om priceput care să le dea pe șest banii, poate pleacă cu totul acasă. Ar fi mai ieftin oricum.

Cei patru evangheliști erau trei

2011-12-07T09:30:00.000+02:00