2. POD lansează un album nou iar dacă ultimele au dezamăgit se pare că pentru cel puţin o melodie de pe albumul cel nou (Murdered Love) şi-au găsit inspiraţia. Foarte mişto melodia asta:

dealuri de pe care verdele fugise şi se aruncase în mare

ca o turmă de porci îndrăciți.

Drumul pe care te întâlnisem era un asfalt curat, strâmt,

șerpuind și ți-am simțit sandalele călcând 

ca într-o palmă deschisă, cercetând linia vieții, îngrijindu-i colțurile bătătorite.

Soarele plângea cu umbre călătoare

sute de mii și milioane de turiști coborând din lumină

către acest zid pe care îl călcam și tu și eu în picioare.

Dacă pielea pământului e doar o poartă

dincolo găsim o altă minge de fotbal bătătorită de dumnezei 

care poartă noroi pe blugi,

băltoacele lor sunt lacrimile noastre.

Te-am găsit în lumina din vitrina unei patiserii

și în răcoarea unei îmbrățișări pe dealuri goale de viață,

purtai un plovăr de lână și modelul de pe el era linia vieții mele.

Te pomeneşti că drumurile sunt atât de întortocheate

încât nici cei mai buni ogari nu le mai dau de cap

şi toţi turiştii cu genţi legate bine-n spate

vor fi pierduţi, tu fugi pe câmp, eu nu mai scap.

Corp:

De ziua ta am să îţi prezint farmacii şi orfelinate

locuri în care clasele de şcoală nu au uşi şi nici scaune

dormitoare albastre, tablouri din Galapagos, bucătării turcești.

Am să te învăţ cum palmele tale, palete peste păr

pot apăsa venele aparatului de fotografiat 

şi în durerea lui să îi aducă ceață în ochi,

să îi reamintească vina crimelor de stop în timp.

Notă finală:

Prima zăpadă e mereu ca primul cadou,

degetele sunt prea murdare,  ceştile sunt uscate iar geamurile nespălăte.

Prima zăpadă e mereu ca prima vizită la cazinou,

prietenii sunt prea triști, valea umbrei morții e prea aproape.

și după fiecare furtună de nisip

culorile lor se amestecau și nășteau alte scaune, alte animale.

Paharele de plastic de unică folosință puteau fi dimineața pahare,

la prânz sticle pentru păstrare și seara albatroși mânioși.

Ochii unui tigru puteau fi ochi de tigru până când din mijlocul furtunii

se auzea un pocnet de pistol

și ochii unui tigru amestecându-se în baia de culori deveneau drumuri bătătorite spre nord,

indicatoare către Oslo, bărci iar dimineața după furtuna micului dejun,

culorile deveneau un alt mic dejun.

În Eden, bătăile inimii sunau a ciocane înfipte în scânduri uscate,

sunau a mâini de muncitor plesnind a neputință

și când furtunile de nisip amestecau inimile între ele

în urma lor rămânea un singur zid care înconjura grădină, lumea, lumina.

Această vară ne îndeamnă către stelele lui Che Guevara

lipite bine pe geamul tramvaiului care trece prin fața ta.

Poate gurile despicate merită astupate cu pietre de moară

dar visele larg desfrunzite miros a păduri și putere.

L-am vazut pe Dumnezeu ascuns sub o pelerină

cum trecea strada în grabă și s-a ascuns într-un gang lângă hangarul cu animale.

Stomacul lui strălucea a zbor necurmat și suferință.

În cădere, am vrut să Îl prind de păr și să-L întorc spre mine

ca într-un scenariu de film rus cu muzică de aluminiu turnat în canistre.

Dumnezeu a dispărut dincolo de garduri.

Stomacul a explodat, stelele de pe bonetă rugineau la picioarele noastre.

Dragostea reînviase.

tot ce găsim.

Muzică, nebunie, puţin din toate,

răgete de leu, râsete, marşuri. 

Noi mâncăm împreună,

mă înclin speranţelor tale şi culorii roz.

Braţele tale întinse perfect

şi palmele tale aşezate deasupra pedalelor împing avioane pe cerul gurii mele

cu gust amărui

Ce ar fi dacă ne-am bate pe spate, puţin ignoranţi 

şi am fugi fără să plătim nota?

Sub pământ, ca nişte viermi plini de mâncare, 

prin ploaie, ca râmele grăbite.

Nu am putrezi, nu am avea vârstă.

Dumnezeu doar ne-ar şti că suntem sătui.

şarpele de plastic înghite străluciri.

În burta lui se răsucesc irisuri, bulboane de spumă

şi soare întins pe unghiile unei doamne.

L-am văzut prima dată întins sub roţile unei maşini înfrânate

Şoferul îi ţinea hăţurile cu mâinile albite de emoţii.

Avea ochii încordaţi, soarele trăgea cu el sub maşină.

E doar întâmplare, pahare senzuale,

linii frânte şi americani fericiţi.

Din locul meu unghiul de grijă cade sub ochi

iar accidentele sunt făcute pentru a fi înrămate.

Crăpături din galaxie prin care se scurge vopseaua timpului pierdut.

Le-am mânjit obrajii cu vopsea şerpilor care au grijă de noi.

pentru cei plini de suflet, pentru cei fără suflare.

Sub zidurile ei pictează bătrâni rătăciţi pe străzi de aur,

în camerele ei de piatră dorm zborurile libertăţii tale.

Deasupra turnurilor

scrise în soare

grămezi de haine înroşite,

animale şi lupte de stradă, maşini parcate ilegal,

drumuri înfundate şi bătăile inimii tale.

astronaut al primăverilor şi călăreţ flămând de culoare.

Viaţă. Şi lumea se închide brusc.

Aş pune câţiva peşti în jar pentru tine,

un autoportret cu sala de aşteptare a unei gări de oraş

dar conturul ochilor mei se întăreşte şi dinţii sunt prea strânşi în gură;

Viaţă, cu viteza unui atlet ce nu mai are nimic de pierdut.

Te aştept.