Auzisem de ceva vreme de initiativa “echipa blogerilor” condusa de Vlad Dulea in cadrul competitiei, zilele trecute am primit si o invitatie din partea lui Bogdan Antohe de a ma inscrie, desi initial am spus nu, astazi am inceput ziua cu niste vesti mai bune ) si am prins din nou avantul sa ies in lume la alergat .

Asa ca maine seara particip la preselectia pentru postul de alergator in echipa blogerilor.
Wish me luck

Articole similare

• Invitatie la Triathlon Challenge – Mamaia 2009
• Impresii ultra-maraton Bucegi 7500 ~ editia 2010
• De ce si cum sa te apuci de alergare / jogging
• O treime de IronMan si iepure de jumate de Maraton la Oradea
• Stockholm Marathon: Cum am alergat primul maraton sub 3h (2h 50: 53)

Prin martie am inceput sa ne gandim din nou la Carpathian Adventure si ne-am consultat sa vedem daca mergem in aceeasi formula. Din pacate Silvia avea alte proiecte si nu putea sa vina, asa ca pornim din nou in aventura extraordinara de a cauta o fata.
Am inceput din nou sa caut ca si anul trecut, insa nu mergea prea bine, toate imi spuneau ca le este frica ca mergem prea tare pentru ele, astea in afara de cele care aveau deja echipa.
Din fericire printre fetele contactate a fost si Alina Trofin, care desi la inceput era un pic reticenta sa vina in echipa din acealasi motiv, dupa cateva concursuri si un pic de convingere a acceptat sa faca echipa cu noi.
Dupa stabilirea echipei am facut cateva planuri de ture de antrenament insa din pacate nu am reusit sa le concretizam in afara de o tura din Bucegi.

Inainte de start

Plecam cu totii din Bucuresti de marti dimineata, am facut un drum cam lung pana in tabara de baza din Sovata, insa a fost bine ca am plecat din timp asa ca am avut timp si marti seara si miercuri dimineata sa mai punem la punct detalii.
Dimineata dupa sedinta tehnica ne asezam cu totii peste harta si incercam sa ne facem o imagine mentala despre ce avea sa urmeze. Parea mare traseul pe harta dar speram sa il facem in vreo 45 ore.
La ora 13:00 plecam din baza catre zona de start din Sovata Bai. Chiar cand plecam ajunge si Grind, care s-a inscris in ultima clipa. Foarte relaxati, ei o sa plece cam la o ora dupa startul oficial.

3 … 2 … 1 … Start

Se da startul si incepem sa urcam pe sosea, se merge destul de repede. Se vad echipele de MTB-isti, merg foarte bine pe urcare.
Mai vezi si echipe care se imping, se trag. Noi ne mentinem undeva la mijlocul plutonului.
Nu fortam ca ziua e lunga si mai avem si maine ).
Dupa cativa kilometri, ne gandim sa o tragem pe Alina. Aveam o cordelina la noi si deja stabiliseram cum facem.
Am zis ca macar aici sa o tragem ca pe plat e mai usor de tras si inca mai suntem in forta, dupe ce obosim nu stiu daca mai are cineva forta.
Incep sa o trag eu pe Alina si incepem sa ne miscam mult mai bine. S-a mai omogenizat echipa. Incet ajugem primii, insa incercam sa nu tragem prea tare ca nu vrem sa ne rupem de la inceput.
Dupa vreo 5km, am obosit un pic si ne oprim.
“Echipa stationeaza 5 minute pentru schimbarea locomotivei”. Trecem pe locomotiva de principala model Sergiu cu angrenaj de carbon pe baza de geluri ( postate la indemana pe cadru, tips&tricks marca Alex Diaconu ).
Dupa inca 5 km dam si o usoara ratacire, dar ne revenim repede, insa nu indeajuns incat sa nu fim depasiti de o echipa. Din fericire este o echipa de amatori “Garage Racing”.
Ajungem in primul CP si de aici incepe o bucata frumoasa, coborare faina de vreo 8 km, unde chiar mergem bine, in 30 min o dam gata.
De aici incepe, sa zicem, adevaratul traseu, incepem urcarea spre CP3 Vf. Fancelul. Pana sus mai trecem pe locomotiva, insa nu mai trageam asa tare, cum spunea si Alina era mult si o chestie psihologica. Ne mai intalnim cu baietii din Timisoara pe traseu, dar ei ajung primii sus.
Noi am urcat mai greu ultima portiune de push-bike prin padure. Mergeam si mai incet, eu si Sergiu am mai zabovit un pic mai multicel pe la tufele de fragute ) ( ce bune erau ) si multe, nu puteam sa le lasam asa acolo :-p ).
In Cp3 ne ajung si Grind-ul care insa au cateva probleme tehnice si se opresc putin. Noi o luam la vale prin padure, suntem avertizati ca tb sa o luam direct in jos, nu prea e carare. Incercam sa ne grabim sa nu ne prinda seara pe portiunea asta. Din fericire exact cand am ajuns la drumul forestier se inserase.
Aprindem frontalele si dam la vale, avem o bucata destul de lunga pana in drumul national. O dam mai tare la inceput dar dupa un mic incident de zbor involuntar al lui Dan, ne mai linistim. Ne ajung si Grind-ul din urma si continuam cu ei drumul pana la soseaua nationala.
Ajunsi pe sosesa incepe sa ploua, si dupa o mica oprire decidem sa dam mai departe. Ploaia se opreste destul de repede, si noi intram pe un drum petruit spre CP 4 Tihu-liva, suntem avertizati jos ca avem 20 km. Din fericire am avut parte de o surpriza placuta si am gasit CP-ul la vreo 14-15 km.
Incercam sa ne miscam repede si sa nu stam prea mult, insa cu schimbat, mancat, verificat echipament am stat vreo 50 min.

O noapte cu Grind

In timp ce plecam in tura de trekking ajunge si Grind-ul, care sunt mult mai rapizi si in vreo 30 min ne ajung. Continuam traseul cu ei, mai toata seara.
Dupa o mica balaureala pe Vf Tihu, unde dam peste “Garage Racing” care stateau la un mic bivuac ( scuze ca v-am trezit ).
Ajungem si in CP 5 Vf. Rusca, unde facem cu randul la micutul izvor, unde a durat putin sa facem plinul. Dupa ce coboram din varf si ne indreptam spre CP 6 12 apostoli, Grind-ul o ia mai repede in fata si ne lasa un pic in urma.

Marea balaureala

Dupa ce ne despartim de Grind, incepem sa ne uitam pe harta ca ar fi o mica scurtatura. Un traseu care coboara putin in vale si apoi urca direct spre varful 12 apostoli. Ar trebui sa mergem pe traseul de amatori un pic si apoi sa coboram pe un jgeab. Din pacate ce parea simplu pe harta ne-a luat cam vreo 2-3 ore ca sa il gasim si sa ne hotaram pe unde sa o luam, nu gaseam deloc marcajul care aparea pe harta. Cand in sfarsit ne hotaram sa coboram pe un jgeab, echipa Aconcagua tocmai trecea pe acolo; mergeau destul de bine.
Cand ajugem in vale, gasim in final marcajul, suntem pe drumul cel bun.
Parcurgem destul de repede portiunea drum forestier si apoi ajugem la baza muntelui de unde trebui sa urcam spre 12 apostoli. Din pacate si aici avem ghinion si ne ratacim putin, luand un drum care parea ok pe harta, dar care s-a dovedit a fi unul de exploatare care nu aparea. Dupa cateva debate-uri o luam in sus si dam in traseul de intoarcere de la 12 apostoli.
In timp ce urcam tot glumeam, oare a cata echipa suntem, oare cat am pierdut ca timp.
In varf exact inainte de CP dam de 2 echipe de avansati care tocmai coborau: “FATA BABEI SI NOI DOI” si “EXPLORER TEAM”. In CP aflam ca suntem pe 4.
Deci inca eram in cursa. Nu stam mult ca stam degeaba, desi la urcare eram un pic mai putin entuziasti, acum parca prinsesem din nou avant.
Pana jos ajungem ambele echipe si plecam primii in urcare spre CP7 Saua Voiv., insa desi ajungem sus primii, avem iar probleme de orientare si ne ajung din nou “FATA BABEI SI NOI DOI”.
Trecem si de CP7 si ne indreptam spre CP8 Saua Negoiu. Aici suntem din nou primii, se pare ca echipa 2 s-a oprit undeva.
Plecam iar entuziasmati, urma sa avem o coborare pana in CP9 unde schimbam iar pe bicicleta.
Teoretic coboram un pic si apoi tb sa dam in poteca care apoi dadea in drum forestier. Practic nu am gasit nimic decat o vale si un rau care cobora la vale, si am stat destul de mult sa ne hotaram sa urmam echipele care tot coborau prin albia raului. Intr-un final, ne hotaram si plecam si noi dupa restul.
Am mers la inceput mai pe pietre, dar dupa ce dadeai de 2-3 ori prin apa nu mai conta … mergeai ca Voda prin loboboda ( considerand ca loboda era in apa :-p ).
Intr-un final dupa o mica escalada, am dat intr-un drum care parea sa fie drumul forestier de pe harta.

Drumul cel mai lung

In acest moment era 2 noaptea, eram epuizati, eram in cursa de 36 de ore fara somn pe un drum care parea fara capat.
Sergiu deja o ducea foarte rau cu talpile, mergea incet si incerca sa nu se opreasca. Cu toti eram epuizati si abia mai reuseam sa schimbam o vorba.
Eu aveam momente cand atipeam cate 2 secunde in timp ce mergeam, incepusem sa ma tin treaz facand diverse chestii, schimbam betele in mana, imi scoteam sapca, orice ca sa nu adorm. La un moment dat nici asta nu mai tinea, asa ca am trecut pe strategia 2: mergeam mai repede apoi atipeam in fund undeva vreo 2 min, si apoi mergeam sa ii ajung pe baieti, si de la capat.
La un anumit moment dat imaginatia lucra sa ma tina in priza si optimist intr-un fel, mi se parea ca se aud voci in departare, de cateva ori mi s-a parut ca vad frontale.
Incepuse sa mi se para cunoscut drumul, ma tot incurajam ca la urmatoare curba e CP-ul.
Am avut si parte de o alarma falsa cand chiar erau niste lumini, insa erau unii de la o exploatare .
Cand intradevar am ajuns in CP, initial nu vroiam sa ma entuziasmez, daca nu era. Odata ajunsi eram aproape prea obosit sa ma mai bucur. Era ora 4.

Echipa Getica 2/4

Din pacate pe drum s-a luat o decizie, Sergiu si Dan urmau sa se opreasca in CP, eu si Alina am decis sa continuam. Asa ca nu ne mai grabeam si cum primisem ajutorul unei echipe cu un cort. Ne-am ingramadit toti patru in el in ideea ca la 6 ne trezim. Din pacate eu am dormit un pic mai mult asa ca abia la 8 am plecat.
Eram deja mult mai bine, trecuse oboseala si parca noaptea trecuta era deja un cosmar urat. Plecam cu gandul sa prindem tiroliana inainte de 9 seara.
Coboram repede pana in DN, aproape ca ne miram cat am urcat cu o seara inainte. Inainte de a ajunge in ajunge in CP 10, ne oprim la un magazin si imi cumpar un ness si o cola. Ma gandeam ca o sa revina moleseala si sa fiu pregatit . Din pacate nu am avut parte de ea pentru ca se pare ca nu se amesteca prea bine cand cola are mult acid si am facut un pic de fantana arteziana cand am incercat sa desfac amestecul )
Ajungem si in varful Fancel, unde facem o mica pauza si coboram spre zona cu fragute. Inca mai erau. De data asta se opreste si Alina sa mai manance.
Coboram apoi spre Cp12 Valea Sirod. Coborare care ne-a luat vreo 2 ore si ne tot minunam cat am putut sa urcam cu o zi inainte. Acum ne plictiseam aproape la coborare.
In CP aflam ca echipa de pe 3 a rasuflat usurata cand a aflat ca am abandonat.
Acum putem sa dormim si noi vreo 2 ore )
Inca credeam ca suntem in timp pentru tiroliana, dar cand am ajuns la CP13 la 8 seara mi-am dat seama ca mai avem inca unul. Am zis ca tragem sa ajungem in timp, daca nu ii dam spre baza.
Din pacate in graba noastra trecem de o curba pe care tb sa o luam, insa ne uitam pe harta si vedem ca putem sa o taiem pe o alta undeva mai jos. Asa ca hotaram sa mergem spre ea.
Dupa ce reusim sa gasim drumul si mergem un pic pe el … incepe sa dea semne ca se infunda. Intrebam un cioban care ne spune ca este un drum peste deal care merge Iliesi dar e rau tare.
Cat de rau poate sa fie, hai pe el.
Am mers oleaca pe el, insa la un moment dat se lasa noaptea si nu prea mai vedeam drumul ( relativ spus defapt ne luam dupa iarba calcata de carute si masini). Asa ca o mica pauza se prelungeste intr-o noapte de bivuac in folie de transfer. A fost fain, ne-am si odihnit, am testat si cum e in folie ( e mai rezistenta decat credeam, si tine oleaca caldura ).
Dimineata la 7.30-8 ne trezim si o luam spre baza, ne dam seama ca suntem in dreapta traseului si nu o sa iesim la tiroliana, dar nu mai conta, vroiam sa terminam.
In 2 ore suntem in baza.
Am terminat.
Timp Final:67h, si tot pe #4 am ramas )

Cursa cu obstacole pana la nunta

Din pacate nu am prea mult timp la dispozitie sa stau la relaxare. Trebuie sa ajung in Bacau la nunta unui verisor. Am incercat sa o evit, dar e musai )
Asa ca apelez la Daniel Musat pentru transport pana in Sovata Bai ca sa iau un autobuz pana in Roman si de acolo urma sa iau un tren. Din pacate autobuzul e plin si nici la roata de rezerva nu vrea sa ma ia.
Daniel se ofera sa ma duca pana in Gheorghieni si sa incercam un tren de acolo, insa nici aici nu gasim nimic rezonabil. Profit de disponibilitatea lui Daniel sa ma duca pana la Lacul Rosu unde sa iau un autobuz pana la Piatra Neamt.
Ajungem acolo, si ma interesez ca am unul la 4, numai bine avem timp sa stam sa mancam un mic ca tot romanul. La 4 fara 10 ne punem frumos si asteptam autobuzul, care insa se lasa asteptat. La 4.30 primesc vestea ca exista posibilitatea sa se fi stricat.
Din fericire, Oana ma salveaza, un prieten al ei trece prin Lacul Rosu si merge spre Moinesti si poate sa ma duca el. La 22 eram in Bacau unde dupa un dus rapid, ma prezint in alergare la nunta:)

Concluzii

Anul asta am simtit cu adevarat o experienta de Carpathian Adventure, a fost intradevar un challenge sa il terminam. A fost si una din cele mai obositoare fizic si psihic ture pe care am facut-o vreodata.
Insa pot sa spun ca intr-un fel masochist mi-a placut.

Felicitari !!

- Alina pentru ca ai avut curajul sa te incumeti la aceasta cursa si mai ales pentru ca ai terminat-o.
- Grind pentru inca o victorie bine meritata
- Aconcagua pentru o cursa frumoasa si o pozitie foarte buna ( locul 2 la amatori )
- Getica pentru cursa frumoasa pe care am facut-o pana in CP9

Multumesc !!

lui Daniel Musat, Oana si George Ciubotaru pentru ajutorul cu transportul pana in Bacau.

Ce am invatat

- trebuie sa invat neaparat orientarea cu harta si busola, poti salva ore pretioase
- cum se comporta corpul meu la epuizare, si ca si atunci cand crezi ca nu mai ai deloc baterie, tot mai poti merge 10-20 km
- folia de supravietuire chiar tine cald, cel putin vara ) si este destul de rezistenta

Articole similare

• Debutul getica la carpathian adventure
• Carpathian Adventure: The before Day
• Antrenament mtb in muntii baiului pentru Carpathian Adventure
• Primul antrenament de echipa pentru carpathian adventure in Fagaras
• In cautare de fata cu spirit de aventura pentru Carpathian Adventure

Acest maraton era pe lista de ceva vreme, si cum nu fusesem niciodata in acesti munti chiar il asteptam cu placere. Este la prima editie dar fiind organizat de niste oameni pasionati trebuia sa fie frumos.
Am facut un antrenament de recunoastere cu 2 saptamani inainte, si stiam deja traseul ceea ce a prins destul de bine in cursa.

Am plecat din Bucuresti cu Oana, Gabi Ursu si Cristi Toma si am ajuns pe la 7 in Cheia.
La intrarea in sala unde este sedinta tehnica ne intampina traditional o fatuca.

Ne luam numerele si ne cazam la aceeasi pensiune ca acum 2 saptamani “Casa cu har”.

Sedinta tehnica

Ne este prezentat traseul. Din pacate vor geaca de ploaie , deci va tb sa alerg cu o borseta mai maricica.
Aleg o borseta pentru carat bidonul si bag geaca in locul bidonului, si bag gelurile si batoanele in buzunarul ei.

Startul

Dimineata ma trezesc destul de devreme, si dupa ce ne echipam ies cu Oana la o mica incalzire inainte sa ne punem la start. Era ceva lume, cam 400 la ambele probe. Erau multe fete cunoscute, dar si multe fete necunoscute care nu fac decat sa ma bucure ca sportul asta a prins din ce in ce mai multi fani.

Hai sa intram in ritm

Dupa ce plecam, incep sa accelerez usor pe prima portiune. Cand incepe dealul incep sa ma depaseasca deja cateva persoane dar incerc sa ma tin cat de cat in pluton.
Dupa prima coborare de la despartirea de semi-maraton incepe o urcare abrupta si ii aud pe Balan si pe Radu Diaconescu in spate, incerc sa ma mentin pe urcare ca apoi stiu ca urmeaza o coborare si o sa dau drumul la picioare.

Gruparea cu “fruncia”

Pe coborare alergam destul de bine cand aud in fata chiote si dupa putin timp ajung un pluton de vreo 14 oameni. Era plutonul fruntas care mergea aproape in coloana de ziceai ca sunt Piticii din Alba ca Zapada.
Ma lipesc si eu de ei, ma gandesc sa ma tin cat pot langa ei.

Ajungem la CP-ul din Poiana Stanii de unde furam un bidon de apa pe care il pasam din mana in mana.
Incepem urcarea spre pasul Boncutasi ne distantam putin, Eu incerc sa merg in trena lui Mihai Orleanu pe urcare, ma ajuta mult sa am pe cineva in fata, singur cred ca incetineam mult aici.

IR first

La pasul Boncuta, sunt destul de in fata si dupa ce cei din fata gresesc si o iau in sus .. ma trezesc primul in drumul catre CP. Acolo din pacate ii surprindem pe organizatori:
- Pune apa in pahare
- Scoate foaia, unde e pixul ba.
- Ce numere aveti

Dupa 2-3 minute de confuzie reusim sa plecam din CP si incepem din nou urcarea din pasul Boncuta.

La umbra padurii

Pe urcare incepem sa ne distantam un pic intre noi. Incerc totusi sa ma tin de Mihai Orleanu si sa nu ii pierdem pe Alin si Nusu care se mai vedeau, pentru ca Adi si Palici erau mult in fata.
Era bine prin padure, racoare .. si mai aveam si portiuni de urcare usoara sau chiar coborari unde chiar am putut alerga frumos.
Pe o ultima urcare inainte de a intra in golul alpin incetinesc putin si Mihai trece pe langa mine si imi spune :”Baga nu lasa”. E ciudat cum un cuvant sau un gest la momentul potrivit iti poate da mai multa energie decat orice gel sau energizant. Ms Mihai.
Am dat drumul la alergare si pana la raul de la urcarea spre Cabana nu m-am oprit.

CP Ciucas

Ajungem la CP Ciucas, si aici ma hotarasc sa incerc o lamaie numai ca nu fac strategia corect si o iau pe final, dupa gel si banana. Am incercat sa sting gustul cu niste ceai dar nu prea a mers. Am facut bucla cu gustul de lamaie in gura.

Incep urcarea spre varf cu Fane si Suciu in fata mea. Mergem destul de compact. La un moment dat, Fane imi arata unde e Adi Bostan, are mult in fata noastra.
Spre varf Fane si Suciu cresc un pic pasul si imi dau oleaca de avans.

Sus la Varful Ciucas

Cum ajung ma rog de niste baieti amabili ce erau acolo la cort sa ma ajute cu niste apa, apoi dau fuga in vale sa ii prind pe Fane si pe Suciu. Cand dau sa plec arunc eu o privire in zare, unde naiba sunt astia. M-am chinuit o secunda sa ii zaresc, erau departe. Lasa ca e vale si ii ajung eu.
Insa era o coborare cu saritori cam mari si nu puteam sa dau drumul prea tare la picioare. Totusi parca ei mergeau mai repede. Bei … astia parca este capre negre.

Inapoi la CP Ciucas

Dupa ce ocolim muntele reusesc sa ii vad in fata pe Fane si Suciu, aveau oleaca de avans si incercam sa ii ajung. Eram un pic obosit cand o aud pe Oana strigand, incepea urcarea. Ma bucur sa vad ca este ok si imi da impulsul necesar sa trag din nou. Pana in CP il ajung pe Suciu si dupa ce bag o lamaie si un gel ( in ordinea asta :-p ) plec inaintea lui din CP si dau drumul la picioare.
E abrupt drumul pana la intersectia spre Muntele Rosu, dar fac un fel de cristiane si alerg la vale.

Ultimii 5km

Dupa ce strig partie de cateva ori ca sa trec printre turistii care urcau la cabana, intru pe poteca spre Muntele Rosu. Am noroc ca am pe traseu multi de la semi-maraton asa ca ma motivez mereu sa depasesc si incerc sa alerg cat mai mult din traseu. Stiu ca de la cabana urmeaza iar o coborare frumoasa.
Pe coborarea de la Muntele Rosu ma gandeam ca am creat un pic de diferenta intre mine si Suciu, insa nu cred ca am recuperat destul sa mai ajung pe cineva. Asa ca puteam sa merg cat de cat linistit, insa era prea frumoasa coborarea ca sa nu o alerg in viteza.

The final push

Pe ultima suta de metri inainte sa intru in portiunea de plat inainte de finish, mare mi-a fost mirarea sa ii vad pe Mihai si pe Fane. Dau repede la vale sa ii ajung, il salut si pe Serban Damian in fuga si exact inainte de plat ii iau pe Fane si pe Mihai.
Urma plat, insa eram un pic obosit, si inca simteam mici crampe insa negociez cu picioarele sa dea tot ce au. Aici trebuia sa pot sa trag era plat, hai ca mai e un pic. Deja se vede padurea. Parca mai era o curba si gata.
Vad bariera. Uite-o si pe Alina. O iau in jos si ma opresc pe rau si ma spal putin pe fata, ce bine m-am simtit dupa aia. Pentru prima oara ma uit si in spate nu se vede nici Fane nici Mihai.
Ii dau tare mai departe.

The finish

Pe ultima urcare vad un tip in tricou rosu, nu stiam atunci insa el era Nusu.
Dau drumul la picioare pe coborarea spre finish si trec linia de sosire la 04h 02m 24s.
Locul 5 la general si 3 la categorie.

Maratonul e in directia cealalta

Eram fericit nu credeam sa termin in timpul ala si cu atat mai putin pe pozitia aia. Ma recuperez un pic la finish, bag niste banane si apa.
Dupa vreo 15minute o iau inapoi pe traseu, vroiam sa o intampin pe Oana. Incerc sa incurajez cum pot pe cei care termina. La un moment dat primesc sfaturi de pe margine “Maratonul e in directia cealalta”.
Ma vad cu Oana exact la inceputul zonei de plat, este obosita dar e ok. Alergam usor spre finish. Atunci aflu si ca nu numai ca termina cu bine dar se afla destul de in fata. Este a doua fata ( a treia defapt, a doua a fost mai incognito si nu a numarat-o pe traseu ) ), ma bucur mult pentru ea.

Trecem impreuna linia de sosire la 05h 05m 15s. Ma simt foarte mandru de ea, asta e timpul meu de la Eco Maraton, maine poimaine daca se antreneaza ma intrece ).

Premierea

Dupa o ciorba calda, ne intoarcem seara la premiere. Suntem la egalitate … ambii suntem locul 3 la categorie

Concluzii

Este un maraton foarte misto, desi au fost cateva mici greseli de organizare, cred ca va deveni un must in calendarul de maratoane montane. Traseul de maraton este foarte fain si se preteaza mult pentru trail running.
M-am bucurat sa vad fete noi la acest maraton, si persoane care le stiam de la concursuri de sosea si au dorit sa incerce si muntele.
Felicitari organizatorilor pentru curajul de a organiza acest concurs, si ne vedem la anul din nou.
Felicitari tuturor participantilor, felicitari multe castigatorilor care au crescut inca odata stacheta si cele mai multe felicitari participantilor care s-au aflat la primul concurs montan, sper sa mai alergam impreuna si la altele.
Felicitari speciale Oanei pentru rezultat, a reusit sa ma surprinda foarte placut si a dovedit ca o sa fie o concurenta deloc usor de neglijat )

Articole similare

• Tura de recunoastere pentru maratonul Ciucas Trail Running / antrenament pentru 7500
• [Pre-info] Ciucas Trail Running 31 iulie 2010
• Impresii ultra-maraton Bucegi 7500 ~ editia 2010
• Primul antrenament pentru maratonul 7500
• Primul maraton montan pe 2010: Eco Maraton Moeciu de sus

Dupa ghinionul de la editia din 2009 era clar ca eu si Sergiu trebuia sa revenim sa recuperam tricoul ( si pepenele ). Din pacate dupa ce ne-am facut planurile Sergiu a trebuit sa plece din tara cu job-ul asa ca a trebuit sa imi caut un alt companion pentru castigarea pepenelui. Initial ma gandisem sa merg cu cineva un pic mai bun ca mine ca sa traga da mine si sa simt un pic de “runners high” la sfarsit ( urmata de 5 zile de mers teleghidat :-p ), insa nu am reusit sa gasesc pe nimeni.
Am decis apoi sa merg la mixt cu Oana, mi-a placut ideea sa facem echipa si sa concuram in aceeasi categorie cu Gianina si Alin, Hoinarii si Nusu & Ioana. Acum a nu se intelege ca aveam planuri sa reusim sa ii intrecem dar macar aveam un target interesant sa ne tinem cat mai aproape de ei.

Acest maraton incepe de la an la an sa fie din ce in ce mai misto, si anul asta a confirmat inca odata ca este unul din maratoanele care nu trebuie ratate. Anul trecut am ratat experienta intregului maraton, dar anul asta am avut bucuria sa il simt in adevarata lui splendoare. Chiar daca nu pare o distanta cu mult mai mare decat un maraton este cu adevarat greu sa il termini, iar fiecare picatura de efort pe care o scurgi din tine ca sa fii cu un pas mai aproape de linia de finish merita.
E cu adevarat minunat sa pleci dimineata la rasarit din Pestera, sa prinzi apusul pe varful Bucsoiu, sa mergi pe creasta muntiilor intr-o noapte senina plina de stele si sa vezi orasele luminate la baza muntelui.

Acum gata cu starea poetica si sa trecem la povestire. Nu e asa interesanta si amuzanta, daca vrei poti sa sari direc la Concluzii pentru rezumat

Joi pe la 14 plecam din Bucuresti cu echipa Camarazii ( Adrian si Zsolt ) cu directia Pestera. Dupa mici injuraturi la adresa drumului offroad ajungem in tabara de baza, instalam cortul si asteptam linistiti sedinta tehnica. Completam si fisa de inscriere si primim cu capul plecat injuraturile tipei de la CNPT : “futui franceza ei” ( cel putin eu ca am folosit google ca sa scriu corect :-p )

Sedinta Tehnica

Primim detalii despre traseu de la Marius, anul asta stiind o parte din traseu si am reusit sa mai inteleg ceva. Anul trecut la partea de nelamuriri imi venea sa ii spun daca mai poate repeta odata ). Primim si vesti bune de la organizatori despre noutatile de anul asta:
- sticle de apa si Cola ( dap Cola ) la CP-ul de la Omu care ar tb sa ajunga pentru toate echipele si pentru toate trecerile. Deci targetul a fost stabilit de Gianina …. tragem tare sa prindem a 3a Cola la Omu
- paste la CP-ul din Ciubotea ( si cica si calde )

Dupa asa vesti ne culcam mai linistiti si devreme ca ne trezim devreme la 5 Dupa o siesta de dimineata si niste mic dejun ne punem frumos la start.

3 .. 2 .. 1 .. Start

Plecam in grup cu lumea si apucam si sa vedem o echipa care ratase startul si acum alerga in sens invers ).
Continuam coborarea spre Padina si ne tinem dupa Dan & Fane desi multi au luato pe scurtatura, insa se pare ca si Dan stie o scurtatura si mergem si noi ( si echipele din spate ) dupa ei. Se pare totusi ca era buna scurtatura .. chiar am iesit bine.

Cursa merge foarte bine si reusim sa tinem un ritm bun, nu stiu a cata echipa suntem dar chiar nu conta, oricum cursa e la inceput.
Trecem de Nusu si Ioana pe bucata spre Stana Regala, pe urcare pana la Piatra Arsa trecem si de Hoinari. La Piatra Arsa ne incurajeaza si cei din CP: Arata-ti bine, cei din fata voastra au venit transpirati si gafaiti. Chiar mergeam foarte bine.

Coboram pe Jepi Mari si dupa ce ne depasesc Hoinarii incercam sa ne tinem dupa ei pe cat putem. La un moment dat o taie pe o scurtatura, care initial credeam ca taie doar o serpentina dar ne-am trezit undeva inafara potecii. In acest moment imi era un pic ciuda ca am ales sa coboram pe aici .. poate era mai bine pe poteca si nici nu vedeam unde ne scoate scurtatura asta. Era si un pic tehnica cu saritori mai maricele. Si Alex era un pic nemultumit: “Pe carare nu era bine, nu ?”.
La un moment dat vad poteca, ma linistesc un pic cand il aud si pe Nusu in spate:
- Pe unde ne-ati bagat, credeam ca stiti vreo scurtatura mai buna.

Oare aduc eu ghinion ?

Cand coboram din nou pe poteca incepem sa incetim un pic. La inceput ma gandeam ca am tras prea repede pentru Oana si a obosit. Nu era asa grav .. mai aveam un pic pana in Busteni si apoi ne odihneam urcand mai usor pe Jepi Mici. Din pacate situatia era mai grava, lucru pe care l-am realizat cand Oana imi cere Ketonalul.
Coboram usor catre Busteni, si incerc sa nu ma gandesc la scenarii pesimiste. Vad pe fata Oanei ca lucrurile nu sunt asa roz.
Incercam sa ne odihnim putin jos in Busteni si apoi incercam sa urcam usor. Nu apucam sa urcam prea mult si ne oprim din nou.
Oana se simte foarte rau, nu poate sa mearga. Ne asezam undeva pe un bustean si salutam echipele care trec pe langa noi. Nu vroiam sa renuntam, dar situatia era destul de grea. O conving pe Oana sa coboram inapoi Busteni sa incercam sa luam ceva de la o farmacie. Cand ajungem undeva pe langa telecabina, eu fug repede pana in centru si cumpar de la Farmacie niste algocalmin fiole.

Stam vreo 45 de minute jos si incerc sa o conving pe Oana sa ramana in Busteni pana a doua zi, insa e la fel de capoasa ca mine ( daca nu mai tare atunci :-p ). Pana la urma am decis sa abandonam, eu urma sa continui singur si ea sa ramana jos inca vreo 2-3 ore sa isi mai revina si apoi sa incerce sa urce usor pana la Pestera impreuna cu cei de la tura scurta.

La 12.45 plec de langa telecabina ( si Oana a plecat peste 15 min tz tz tz :-p ) si plec catre Pestera. Urc pe Jepi destul de repede ( eram odihnit deja ) ), mai stau de vorba cu o alta jumatate de echipa poate continuam impreuna, insa plec mai departe pana la urma. Inainte de Caraiman fac un pic de dus, iar la cabana beau o Cola, ca pana la Omu mai e de mers.

Echipa prin imprejurare

In coborarea spre Pestera ma suna Daniel, Marian s-a decis sa renunte si decidem sa continuam noi doi. Ei erau in drum spre Omu si stabilim imediat ca ne vom intalnii inainte de Gura Diham pe coborarea pe Valea Cerbului.

Gata aveam din nou un target, dau repede pana in Pestera. Timp din Busteni: 2h 10m, un pic mai mult fata de anul trecut. In baza dau de Adrian si Zsolt. Impartim o portie de paste cu ton facute de Oana ( multumim :-* ) si apoi fug repede sa il ajung pe Daniel.

Pana la Omu ma intalnesc cu Marian, schimbam cateva vorbe, imi ureaza bafta si fug mai departe. Pe urcare dau peste Dan Lixandru care a alergat cu echipa de fete a Alinei Trofin, merg bine si Dan este incantat de noua membra Getica. In ultimii pasi catre Omu ma asteapta Lucian cu talanga si cu alaiul de turisti dupa el, imi spune ca Daniel abia a coborat pe vale.

Prima Cola la Omu

Frumoasa a mai fost, o asteptam de ceva vreme. Nu stau prea mult ca stau degeaba. Strang betele spre surprinderea celor din CP ( stiu, stiu ca o sa fiu certat si nu o sa am genunchi mai incolo :-p ) si pornesc in alergare in vale. O iau direct la vale si trec pe langa Alina si Cosmina, merg foarte bine. Pana in padure nu prea am vazut cararea, ca urmare m-am trezit la un moment dat pe versantul din dreapta. Partea buna am vazut o capra neagra si am exersat un pic prizele pe coborarea unor stanci, partea mai putin buna am pierdut un pic de timp.

Ma intalnesc cu Daniel in Poiana Costilei ( suntem ingineri doar , ne pricepem la estimari ) ) si hotaram sa o luam pe drumul cunoscut si sa nu riscam pe scurtatura.
Ii ajungem pe A-Team (Gabi&Cristi) la Gura Diham, ei o luasera pe scuratura. Cum mai e pana la omul ma decid sa bag o cola si o inghetata .
Aici Daniel da si numele echipei “Sedusi si abandonati” ( nu se refera si la mine, ca si asa Daniel are o bulina neagra ) )

Facem repede urcarea pana la Poiana Izvoarelor si ajungem imediat si la Prepeleac. Aici vedem 2 echipe, si in 10 minute ajung si A-Team.
Daniel stabilise un target sa tragem la locul 5. Aici eram locurile 5,6,7,8. Era ca un nou start. Intai pleaca cele 2 echipe ( pe care nu aveam sa le mai vedem ) ) apoi noi si A-team mai raman putin in CP. Dupa ce trecem din jungla de pe Bucsoiu, la un mic horn am vrut sa arunc betele in fata, insa unul pica si nu ma mai duc dupa el.
La un moment dat am ratacit putin fiind aproape sa o luam pe hornurile Malaiestilor prin Brana Caprei, dar Daniel si-a dat seama ca ceva e gresit si revenim pe traseu.
Ne reunim cu A-team si tragem impreuna pana la Omu. Si eu si Daniel eram cam obositi, eu am luat-o putin inainte si incercam sa ma gandesc doar la Cola ce ne astepta la Omu.

A doua Cola la Omu

Aici erau deja a 3a oara echipa Sponser, erau pe locul 1 acum. Ne-am asezat pe scaun si am bagat in mine o Cola si cu forta un sandwich. Mi s-a facut rau instant. Au plecat deja 2 echipe, insa si eu si Daniel ne tot intrebam reciproc “Plecam ?”. Niciunul nu era pregatit, ca sa nu mai zic ca ne mai facea cu ochiul si izoprenul oferit de cei din CP. Ajung si Alina&Cosmina si atunci ne hotaram. Plecam cu ele. Nu eram inca bine, dar parca nu imi mai era asa rau.
Vreo 10 minute mi-au dardait dinti pana am reusit sa ma incalzesc, dar apoi a mers bine. Coboram usor spre Ciubotea, era o noapte superba, cer senin si plin de stele. Se vedeau luminitele de la orase la baza muntelui, am uitat un pic de efort si unde suntem.

Am ajuns in Ciubotea, am bagat un ceai cald si niste paste care au mers la fix. Am bagat si un prim activator si am plecat mai departe. Urcam pana dimineata prin padure pana ajungem in Poiana Gaura. Inainte am anuntat fetele cu care mersesem toata noaptea ca noi ii dam mai departe mai repede.
Facem urcarea pe hornul Gaura, foarte frumoasa urcarea da si un pic grea. Ma anunta Daniel ca mai urmeaza o urcare pe o galeata, ca sa nu imi fac sperante ca am scapat )

Calculam noi ca ne-am miscat destul de bine, insa nu mai speram sa ajungem vreo echipa, eram pe 8 dar stabilisem sa incercam la 31h. Pe urcarea prin galeata ii ajugem pe cei de la A-team. Li s-a facut rau si au incetinit. Banuiau ca ar fi de la apa, dar pana la urma ne dam seama cu toti ca s-ar putea sa fie de la oboseala.

A 3a cola la Omu

Am atins si obiectivul asta, am baut a3a cola. Defapt eu imi stabilisem de cum plecasem de jos meniul. O ceai cald cu un sandwich urmata de o cola si un capucino.
Cred ca e cel mai asteptat si savuros mic dejun pe care l-am avut vreodata ). Aici il observ si pe Nusu, i se facuse rau Ioanei si acum se culcase putin ca sa isi revina.
Imi recuperez si batul, il adusese cineva ( mereu am norocul asta ) ).

Plecam bucurosi de la Omu, ce era mai greu se terminase era ultimul push catre finish, dar nu trebuia sa fie asa greu. Insa pentru mine incepea sa fie. Nu de la oboseala, dupa oprirea de la Omu din noapte mi-am revenit foarte mult. Ma simteam bine si chiar mai puteam sa trag de mine, asta s-a vazut si la Daniel si ne-am dat seama si dupa ritmul cu care ne-am miscat.
Insa picioarele ( talpile mai exact ) incepusera sa comenteze. De pe coborarea 2 de la omu incepusem sa simt ca am niste basicute la picioare, iar acum simteam aproape ca am toata talpa plina si ma ustura destul de tare, mai ales pe coborari.

Coborarea spre poiana Poiana Gutanu a fost criminala pentru mine, ma usturau talpile si nu puteam sa ma gandesc la altceva decat la finish si la a ma descalta.
De la Poiana Gutanu o luam rapid spre Strunga, dupa ce iesim din padure o vedem undeva departe, dar nu conta important era ca o vedeam si ca urma sa ajungem acolo.

Its the final count-down

Ajungem si in Saua Strunga, si aici ne asteptau Oana si Marian. Ei veneau entuziasti, insa eram cam neprietenos, nu mai imi suportam talpile . Am alergat ( macar o parte ) cu toti pana in pestera. Pe drum ni s-au alaturat si Claudia ( care a castigat locul 3 la Hobby .. felicitari ) si Ana-Maria ( care a primit neoficial titlul de Prima fata la CP15 ) ).

Trecem in final linia de finish si imi dau in sfarsit talpile la aer. Facusem defapt un fel de Trench foot, aveam pielea foarte sensibila de la stat in umezeala si de asta ma usturau.

Timp final: 30h 12min, locul VII (neoficial) la masculin

Mergem la Hotel pestera si dupa un dus ( multumim Ana-Maria pentru pont ) si o ciorba calda, parca fericirea ca am terminat era si mai frumoasa .

PS: A doua zi inainte sa plecam, iar nu gaseam betele nici ale mele nici ale Oanei. Pana la urma erau la hoinari care aveau masina de langa noi si le pusesera la ei in masina peste noapte. Incep sa cred ca am o super putere atrag lucrurile care le pierd inapoi )

Concluzii

O repet inca odata, un concurs absolut superb si ca traseu si ca organizare. E ceva fantastic sa ai un ciclu de 24h pe un traseu de munte, si sa ai parte de niste peisaje minunate pe traseu. Poti sa vezi niste poze aici. Cu siguranta ne intoarcem la anul si incercam din nou la pepene )

Ce am invatat pentru la anul

- e important sa stii traseul si sa nu te ratacesti. Noi am reusit sa nu pierdem foarte mult timp, insa unii au pierdut locul 1 din cauza unei rataciri mai mari
- o sa iau colanti lungi. E mai bine cu ei noaptea, sunt buni si drept compresie pentru carcei, te protejeaza si de bronz de tractorist si de urzici )
- e important sa te alimentezi bine. Nu prea merge doar cu geluri, cel putin nu pentru mine. Insa nici orice mancare nu intra
- cursa e scrisa abia la final. Niciodata nu stii ce se poate intampla, de la rataciri, pana la a ti se face rau si doamne fereste accidentari. Asa ca acum poti sa fii in grafic si peste 2 ore sa se intample ceva.
- e important sa fii mereu motivat si sa nu cazi prea tare in starea de oboseala, pentru ca te ridici cam greu de acolo.
- poti sa imprumuti din moralul altor echipe si sa te ajute mult mai tare decat un activator

Articole similare

• Primul antrenament pentru maratonul 7500
• Impresii de la primul maraton montan 7500 in Bucegi ~ editie 2009
• Maraton 7500 – editie 2010
• Speed trekking busteni-babele-pestera – 2h
• Primul antrenament pentru carpathian adventure

Saptamana trecuta m-am inscris in sfarsit la maraton 7500. O sa particip cu Oana Badea si echipa se numeste “La Schtroumpfette & Rêveur” ( semnificatia e pentru cunoscatorii ) ). Weekend-ul asta trebuia sa merg la Arges Summer Race, dar cum s-a amanat ne-am decis ca e o ocazie buna sa mergem intr-o tura de recunoastere pentru Ciucas Trail Running si cu ocazia asta facem si un antrenament pentru 7500.

Din pacate vremea parea ca nu o sa tina cu noi, insa nici la 7500 nu se anunta mai bine asa ca intr-un fel urma sa ne antrenam pe vremea din concurs ).
Am plecat din Bucuresti cu un microbuz pana in Cheia unde aveam rezervare la pensiunea “Casa cu Har” ( daca vreti sa va cazati in Cheia o recomand cu caldura ).

Ne-am echipat repede si am plecat in traseul de maraton. Vremea a tinut cu noi o jumate din drum, dar ne-a udat un pic pe final.
Interesanta a fost bucla de langa cabana Ciucas care desi parea mica pe harta … a durat putin si ne-a cam batut vantul pe creasta. Am si balaurit oleaca, dar am gasit repede cararea avand GPS cu track-ul de maraton.
Mai jos aveti track-ul de pe wondermap:

A doua zi am plecat de dimineata pe la 10 ( devreme ca pentru mine ) in tura de semi-maraton. Am prins o vreme un pic mai frumoasa ( fara ploaie ) insa ploile din zilele trecute si niste turme de oi au facut ca prima urcare sa fie un pic de patinoar ( dar cine zice ca nu imi place noroiul ) ). Pe creasta traseul era mult mai spectaculos decat cel de la maraton, insa pacat ca era ceata .

Am vazut chiar si o floare de colt ( de fapt Oana mi-a atras atentia ca eu eram cu ochii in GPS :-p ).

Track-ul de la semi il aveti mai jos:

Concluzii

A fost o tura super misto si mi-a placut mult tura de la semi. Nu mai fusesem in Ciucas si ma bucur sa vad ca exista un munte asa frumos atat de aproape de Bucuresti.
Abia astept 7500 si sa trecem impreuna linia de finish si sa luam tricoul de finisher (poate si pepenele daca se respecta traditia de anul trecut ))

Articole similare

• Maraton Ciucas Trail Running – cursa 2010
• Primul antrenament pentru maratonul 7500
• [Pre-info] Ciucas Trail Running 31 iulie 2010
• Impresii ultra-maraton Bucegi 7500 ~ editia 2010
• Maraton 7500 – editie 2010

Deci te-ai decis sau alergi sau te joci cu ideea asta si nu prea stii de unde sa incepi ? Eu zic ca o cam amani :-p asa ca ia sa iti dau eu informatiile de baza ca sa nu mai ai scuze

Zic sa o luam cu inceputul, majoritatea intelegem beneficiile alergarii dar parca tot nu sunt suficiente. Eu zic totusi sa le spun ca poate daca le vezi in fata o sa para mai importante :-p.

• O sa fii mai sanatos / in forma si chiar slabesti
  Uita de diete, iesi la alergat si o sa slabesti in mod natural si mult mai repede ( am scazut de la 90 la 68 in cam 3-4luni ). Si mai mult o sa poti urci scarile alea fara sa ramai fara aer la final.
• O sa iti reglezi dieta
  Acum nu prea respectii mesele, uiti sa mai mananci seara ? Sa vezi dupa ce te apuci de alergare ce pofta de mancare ai. Mai mult o sa iti dai seama singur ce alimente iti dau mai multa energie ( parca nu se misca la fel picioarele dupa o “cina” la Mc )
• Poate te lasi de fumat ( tutun, la restul nu stiu daca merge :-p )
  Dupa ce iti scuipi un pic plamanii dupa primele alergari ca fumator, exista sanse sa ai inca o motivatie sa te lasi . Sunt ceva alergatori care au facut asta
• O sa ai timp pentru tine sa te destresezi
  Perioada in care alergi, o sa iti ofere un pic de timp pentru tine sa te detasezi de probleme, sa stai tu cu gandurile tale. Stiu ca suna girly si hipster pentru tine daca esti barbat feroce / power women, dar eu zic sa incerci s-ar putea sa iti placa ( stai linistit nu spun la nimeni :-p )
• Cursele sunt super fun
  Fie ca esti competitiv sau nu, iti garantez ca dupa ce incepi sa alergi un pic o sa descoperi si bucuria sa participi la concursuri. O sa te imprietenesti cu alti alergatori ( sa vezi ce nebuni frumosi sunt oamenii care alearga ), iar sentimentul de implinire cand treci linia de sosire este fantastic indiferent ca esti primul sau ultimul ( unde mai gasesti asta ? ) si vei fi aplaudat la fel de mult ( asta daca sunt spectatori :-p )
• O sa fii mai productiv, o sa fii mai creativ etc
  Asta e din colectia “Cercetorii britanici” dar eu zic ca au nimerit-o. Daca nu crezi incearca sa alergi o perioada si daca nu e asa poti sa dai vina pe mine ( saracii cercetorii sunt blestemati destul )
• Descoperi fiara din tine
  Stiu ca suna a reclama ieftina la deodorant, dar e adevarat ( sa moara vecinul meu de la -1 cum zicea un amic ). E un feeling interesant cand treci pe langa altii in alergare, te gandesti la africani din savana cum alerga ei ( sau poate sunt eu mai nebun, asta e :-p ). Si fiara iese si mai tare la iveala la concursurile mari cand alergi intr-o “turma” mare de oameni .

Stabileste un target

Multe persoane se apuca de alergat pentru a intra in forma, sau a mai da jos cateva kilograme, o motivatie foarte buna, insa eu cred ca nu e deajuns, sfatul meu e sa iti stabilesti si un target. Prin target ma refer la unul de distanta sau de timp.
Exemple: sa alerg 10km, sa alerg 60min fara oprire.
Trebuie sa fie totusi unul care sa fie mai dificil, adica unul care in momentul in care il atingi sa iti ofere o satisfactie. Chiar daca alergi pentru a intra in forma ce bine o sa te simti cand atingi un prag de care nu te credeai in stare.

Pune un program pe hartie

Dupa ce ai un target, urmatorul pas trebuie sa faci un progam. Stiu ca esti satul de ele de la viata de zi cu zi .. dar daca o tara o cere ce sa facem .. trebuie sa facem si aici. Programe sunt destule pe internetzi si nu o sa le enumar aici.
Stiu ca suntem in era itelefoanelor si a negre-boabe si totul e virtual dar eu iti recomand sa fii mai old-school si sa iti printezi programul pe o foaie de hartie pe care sa o pui cat mai vizibil ( deasupra biroului, pe usa etc ). Asa o sa iti fie mereu in fata si o sa vezi cand sari antrenamente si o sa te simti mandru cand vei ca ai bifat toate casutele .
Ca regula .. nu tb sa te tii 100% de program, atunci o sa devina o povara, aici se potriveste filozofia romaneasca .. merge si 80%

Alege locatii unde sa alergi

Intai trebuie sa determini unde iti place: pe banda sau afara.
La sala ai avantajul ca impactul este mai mic, lucru destul de important daca ai probleme cu genunchi sau ai un mic “rucsacel” permanent dupa tine.
Personal prefer afara. In interior ma plictisesc sa ma uit la un perete ca un hamster. Mai admiri natura, mai mirosi o floare, din cand in cand mai schimbi o replica cu un patruped cu ipostaza bipeda, te mai alearga alt patruped mai jucaus, distractie . Oricum s-au inmultit numarul persoanelor care alearga asa ca s-au invatat patrupedele ( ambele feluri ) cu noi si nu mai sunt probleme.

Pe langa asta un avantaj la a alerga afara este ca poti sa o faci impreuna cu alte persoane, la sala e mai greu sa asteptii sa prinzi benzi de alergare pentru fiecare si una langa alta. E mult mai usor sa te tii, daca ai un grup cu care sa iesi la alergat. Iar daca nu ai fii fara grija ca alergatorii sunt prietenosi si in general ajungi sa te cunosti cu oamenii dupa vreo 3-4 sesiuni. Daca esti in bucuresti ai si noroc Ro Club Maraton are alergari de grup in fiecare weekend in mai toate parcurile din Bucuresti.

Alege echipamentul

Un avantaj al alergarii e ca nu ai nevoie decat de un echipament minim. Recomandabil ar fi sa investesti totusi in niste adidasi de alergare, baietii de la Think Outside the Box ti-au facut chiar si un ghid.
Pe langa asta ar mai avea nevoie de o pereche de pantaloni scurti sau colanti ( da si barbatii mai alearca in colanti, arata mai dubios dar te obisnuiesti cu privirile pana la urma ) si un tricou sintetic ( microfibra daca se poate ).

Distreaza-te

Dupa cum iti dai seama seama alergarea nu este chiar un sport extrem si in timp sansele sunt ca te vei plictisi. Pentru ca sa nu se intample asta trebuie sa mai diversifici lucrurile. Schimba ruta de alergare, alearga la ore diferite, incearca sa alergi cu cineva.
Mai poti sa incerci ca in alergare sa iti stabilesti niste obiective imediate ( mie imi place sa depasesc lumea din fata care alearga :-p ). Mai poti sa diversifici si cu alte activitati, daca nu ai chef de alergat poti sa mergi intr-o zi cu rolele sau bicicleta
Si desigur mai e solutia MP3-ului, daca iti place muzica sigur te va motiva sa ai un playlist special cu tine la alergat ( ia imagineaza-ti sa alergi pe melodia de mai jos, ai grija sa nu bagi prea multe scari la inceput si cu carcasa de vita nu stiu cum te descurci )

Deci te apuci ?

Sper sa convinga macar pe cineva sa se apuce de alergat, si mai ales sa se tina de alergat ( asta e al naibii de greu ) destul cat sa descopere bucuria alergarii.

Multa bafta si pas intins.

Articole similare

• Ma inscriu la preselectia pentru echipa blogerilor bloggerilor la Triathlon Challenge – Mamaia 2010
• Impresii ultra-maraton Bucegi 7500 ~ editia 2010
• O treime de IronMan si iepure de jumate de Maraton la Oradea
• Stockholm Marathon: Cum am alergat primul maraton sub 3h (2h 50: 53)
• 3 maratoane in 3 saptamani

Dupa editia de anul trecut care mi-a placut destul de mult am zis ca merita sa mai vin odata la acest maraton de mtb. Din pacate vremea nu parea sa tina cu noi, si se anunta un wee interesant. Cel putin imi place noroiul.

16.06.2010
Din pacate am o veste PROASTA. Astazi a fost o rupere de nori in zona Medias si prin urmare, traseul nostru care era ciclabil
100% , acum nu stiu daca mai e mai mult de 60%.

18.06.2010
Toata ziua a fost cer senin. La ora 6:20 a inceput sa toarne din nou cu galeata.

17.06.2010
Ora 21, m-am intors din traseu . Situatia este critica. Practic trebuie sa fiti pregatiti sa impingenti bicicleta atit la deal cit si la vale.
Pare o gluma dar cred ca trebuie sa va stringeti bine siretul la pantofi daca vreti sa nu ii pierdeti in noroi.

Inainte de start, e soare frumos poate totusi nu o sa fie asa rau.

3 .. 2 … 1 … Start

Eram destul de in spate, dar am bagat un pic mai tare pe portiunea de sosea si m-am pozitionat mai bine in fata. Numai bine ca sa pot lua bicicleta la plimbare un pic pe prima urcare:

Dupa prima urcare, incepe sa se poata merge destul de bine. Dupa ce mi-am facut griji de ploaie acum am inceput sa imi doresc un pic de ploaie, era prea cald. Imi era un pic sete dar numai bine se apropia un CP, o persoana din post striga numerele: 324, 067 ……. vine Bond ba.

Ajung si in primul sat, si trec pe ulitele satului in aclamarea satenilor care priveau de la poarta la sirul de nebuni de la oras care trec pe biciclete. Cand sa ies din sat, un copil era cu un bidon de apa in mana strigand dupa fiecare biciclist:
- Nenea, nenea vrei apa ? hai ia. Macar imi dai voie sa iti torn la roti ( probabil a prins smecheria de la cei din fata sa toarne la schimbator ) )
Alaturi bunicul lui probabil, stand sprijinit in baston, privea suparat si incerca sa isi recupereze nepotul din circul asta:
- Cum merge taica, e greu e greu ? ma intreba cand treceam chinuit de deal
- E greu, dar tot e bine ca merge.
- Da-o incolo de bicicleta si obositiva la munca, la cosit, la prasit nu la nebunii dinastea.

Mai aveam putin si ajungeam in Bazna, de aici mai era o urcare si terminam. Ma tot gandeam daca tine norocul cu vreamea pana la capat. Numai bine ce am intrat pe sosea ca am vazut mai bine ce ma astepta in fata, un norisor mai maricel cu o nuanta cel putin interesant de grii. Se pare ca o sa fac un dusulet. Pe masura ce inaintez spre biserica din Bazna, ploia tot ma amagea, ba incepea un pic mai tare, ba se oprea si imi faceam false sperante ca o sa scap de ea.

Dar pana la urma incepe bine dusul si intr-un minut bicicleta si eu suntem luna, macar atat.
In fata pe sosea, cade o creaga de copac. Oky … incepe sa nu mai fie amuzant, bate si vantul destul de puternic. Oare e safe pe bicla in furtuna ?

Ajung pana la urma la biserica din Bazna unde erau deja niste concurenti adapostiti de ploaie. Bag repede niste banane si sport drink si apoi dau sa plec, sub privirea uimita a unuia dintre organizatori ( ceva la modul sigur vrei sa pleci ? ).

Am facut si ultima urcare mai pe langa bicicleta, desi reuseam sa ma tin de un tip care incerca sa mearga pe ea.
La ultima coborare m-am simtit cel mai misto, era un pic de apa pe jos si patina un pic bicicleta, dar senzatia cand coborai in viteza pe portiunea aia era mult prea misto, singura problema e ca am oprit de 2 ori sa incerc combinatia cu sau fara ochelari.
Concluzia: nu a mers nici una ), ochelarii se umpleau de noroi, fara mancam noroi si imi mai sarea si in ochi.

Intr-un final am ajuns si la final.

si mi-au dat si medalie de finisher

Concluzii Maraton

A fost un maraton frumos, in care am avut parte si de soare si de ploaie, de traseu pe bicla si pe langa, de traseu uscat dar si cu noroi. A avut de toate pentru toti. Cred ca o sa devina un concurs anual

Concluzii 3 Maratoane

Ma bucur ca am reusit sa le termin pe toate, si am reusit sa imi depasesc macar unul din timpi stabiliti la Stockholm.
Insa mi-a fost un pic cam greu si se simte mult oboseala de la un maraton la altul.

Articole similare

• Maratonul medieval medias 2009
• Tura de recunoastere pentru Prima Evadare 2010
• Arges Winter Marathon
• Maratonul MTB muntii ciucului 2009
• Prima evadare pe mtb in padurile de langa bucuresti

data: 30 iunie
locatia:casa studentilor ( Calea Plevnei nr 61 )
ora: 19:30(maxim)

Invitati: Constantin Lacatusu+Lascu Cristian(National Geographic

Articole similare

• Tabăra de escaladă – 4 zile/3 nopţi Prăpăstiile Zărneştilor, Mţii Piatra Craiului
• Tabara de initiere in alpinism in perioada 14-16 Mai 2010

Oferta de prezentare de prezentare este mai jos:

Pretul este de 400 lei si contine:

• transport cu autocarul/microbuzul Bucuresti-Zarnesti-Bucuresti;
• cazare 3 nopti la pensiune 2*;
• 3 mese pe zi;
• echipament;
• instructori.

La partea specifica se invata:

• echipament montan;
• echipament de alpinism si escalada vara/iarna;
• noduri noduri folosite in escalada
• tehnici de catarare;
• tehnici de filare;
• tehnici de rapel;
• catarare la mansa;
• catarare cap-secund;
• tiroliana;
• dry tooling.

La partea distractiva se organizeaza foc de tabara, treasure hunt, notiuni de orientare cu/fara busola, notiuni de supravietuire, notiuni de acordare a primului ajutor medical de baza.

Articole similare

• Tabara de initiere in alpinism in perioada 14-16 Mai 2010
• Scoala de munte Pathos – prima aplicatie – cabana diham
• Impresii maraton Piatra Craiului 2009
• Impresii ultra-maraton Bucegi 7500 ~ editia 2010
• Invitatie premiera film documentar EVEREST

Ne hotarasem de ceva vreme la concursul asta, ma refer la mine, Sergiu Buciuc si Daniel Musat. E la o saptamana dupa Stockholm dar cum nu ne doream sa tragem la cine stie loc am hotarat sa mergem in formula asta.

Plecam din Bucuresti cu trenul cu mici emotii despre ce facem cu bicicleta, dar am reustit sa “convingem” nasul sa ne lase cu pasagerul atipic si asa am petrecut prima noapte la cuseta din viata mea, cu o bicicleta pe cuseta de deasupra .

Am ajuns in Oradea, foarte fain orasul, imi aduce aminte de Sibiu.

Seara mergem la sedinta tehnica, si aflam detaliile pentru a doua zi, si seara ne retragem iar Sergiu si Daniel isi pregatesc echipamentul pentru trezirea de dimineata. Eu sunt scutit … dorm pana la 10 . Iar am maraton dupa-amiaza . .dar acum undeva pe la 16:00 ar tb .. ce dracu mananc eu oare ?

Pe la 9.30 vb cu Sergiu, a terminat intr-un timp foarte bun inotul se simte bine si mergem sa mancam impreuna cu Oana Badea in centru.
Ma hotarasc la niste paste.
Pe masura ce trece timpul aflam de ghinionul lui Daniel la pene si speram ca va reusii sa treaca peste toate. La ora 3 ( cred ) aflam ca a facut ultima pana si desii a ajuns pe jos in urmatorul CP nu au acolo petice asa ca tb sa abandoneze dupa pana numarul 4 .. asta e ghinion.

Ma hotarasca sa alerg totusi tura mea, sa vad macar cum ma descurc. Ma lipesc de un tip de la o alta stafeta, si ma hotarasc sa alerg cu el. Din pacate numele nu l-am retinut dar stiu ca lumea ii spune Pantani . Foarte tipul, a facut ciclism vreo 6 ani inainte de alergare si dupa un prim maraton la 3h.40 a facut urmatorul la 2h.40 . Si asta in conditiile in care si el lucreza si nu e sportiv de performanta, desi are rezultatele care il plaseaza in acest grup .

Plecam in alergare, ne propunem undeva la 3h, dar pe caldura aia si cu oboseala pe care o aveam eram convins ca nu am nici o sansa sa fac asta. Tinem cat de cat ritmul pe prima tura ( din 5 ), dar simteam soarele cum ma arde si parca imi fura toata energia. Prima tura am venit la 35m. Era cat de cat ok. Cand incepem a doua tura, din motive de nevoi personale ne oprim la un hotel si eu imi dau tricoul jos si sapca si le fac fleasca .. si imi ud si pantalonii cat mai mult. Asa parca iesisem din dus am reusit parca sa pot alerga linistit inca o tura.

Cand am ajuns la jumatea turei 3 i-am urat lui Pantani multa bafta .. nu mai puteam sa trag, ma ajunsese oboseala si caldura. Apoi am lasat-o mai moale .. stateam mai mult la cele 2 dusuri de la mijlocul si capatul traseului. Mai stateam cu lumea de vorba, am alergat o parte din tura 5 cu Oana.

La final am terminat la 3h.55. Record personal in minus ) Eu dau vina pe caldura ).
A fost si oboseala, nici nu am tras la maxim, dar a fost un experiment interesant si mi-a placut.

Felicitari

Felicitari in primul rand organizatoriilor pentru curajul de a organiza un astfel de concurs in Romania.
Felicitari tuturor care au terminat acest concurs, sunteti cu totii invingatorii.
Cei care au facut tot concursul sunt cu adevarat IronMan pentru rezistenta de a termina o asemenea cursa pe caldura respectiva.
Felicitari Sergiu pentru inot si Daniel pentru bicicleta. La anul am primit si eu si Dan obiectiv sa terminam cu totii la individual
Felicitari Oana pentru primul maraton si la cat mai multe.

PS: Am bifat inca unul, a mai ramas 1 maraton.

Articole similare

• 3 maratoane in 3 saptamani
• Stockholm Marathon: Cum am alergat primul maraton sub 3h (2h 50: 53)
• Am alergat pentru Romania la Maratonul Roma – Primul maraton pe 2010
• Ma inscriu la preselectia pentru echipa blogerilor bloggerilor la Triathlon Challenge – Mamaia 2010
• Impresii ultra-maraton Bucegi 7500 ~ editia 2010