Gandesc deci exist...

Viaţa e ca o cafea bună

noreply@blogger.com (cccornel) — Tue, 10 Nov 2009 10:58:00 +0000

Un grup de oameni de succes în apogeul carierei lor, toţi având joburi şi poziţii de vis, maşini şi case au facut o vizită unui fost profesor din facultate. Discuţia a alunecat treptat spre cât de stresantă şi obositoare e viaţa zi de zi. Profesorul i-a întrebat dacă vor să bea o cafea bună şi s-a întors din bucătărie cu vas mare plin cu cafea şi o multime de ceşti. Unele erau din porţelan fin, altele din sticlă, plastic, unele aratând normal, altele foarte delicate şi scumpe, unele cu inserţii aurite, altele cu toarta ciobită, şi i-a rugat pe fiecare să se servească.
Când toţi aveau câte o ceaşcă de cafea în mână, profesorul le-a zis: Dacă aţi observat fiecare dintre voi a pus cafea în câte o ceaşcă scumpă şi fină lăsând ceştile simple şi ieftine goale pe masă. E normal să vreţi ceea ce e mai bun în viaţă, dar tocmai asta e sursa problemelor şi a stresului pe care îl aveţi zi de zi.
Nu contează ce ceaşcă ai ales, cafeaua are acelasi gust. Ceaşca nu adaugă nici o calitate cafelei. În cele mai multe cazuri o face doar să fie mai scumpă sau în alte cazuri nu putem vedea ce e de fapt înăuntru. Ceea ce aţi vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceaşca şi totusi inconştient aţi ales cele mai scumpe şi bune ceşti. Şi apoi aţi început să vă uitaţi la ceaşca celuilalt gândindu-vă că e mai frumoasă decât a voastră.
Viaţa e ca o cafea bună: jobul, banii, cariera, maşina, casa, hainele, poziţia în societate sunt ceştile. Doar ne ajută să ne trăim viaţa, dar nu sunt VIAŢA. Hainele pe care le avem, poziţia în societate şi banii nu înseamnă viaţa. Doar ne ajută să trăim viaţa. Nu definesc ceea ce înseamnă viaţa. Din contră, majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidioşi pe alţii care au mai mult şi nu reuşesc să se bucure de ceea ce au.
Câteodată, concentrându-ne doar pe ceaşcă, uităm să savurăm cafeaua.
Savuraţi cafeaua, nu ceştile! Cei mai fericiţi oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai feiriciţi oameni ştiu să se bucure cât mai mult de ceea ce au, acolo unde au, în momentul prezent. Ei fac viaţa să fie frumoasă.

P.S. NU BEAU CAFEA!

the message of the Georgia Guide stones

noreply@blogger.com (cccornel) — Sun, 08 Nov 2009 18:28:00 +0000

Link aici.

Inca doi romani sperie Germania

noreply@blogger.com (cccornel) — Sun, 08 Nov 2009 17:53:00 +0000

Link aici.

nice to meet you

noreply@blogger.com (cccornel) — Fri, 06 Nov 2009 14:44:00 +0000

Am observat o chestie interesanta in relatiile dintre oamenii care apartin culturilor diferite. Va sa zica se ia orice roman si se pune in contact cu un anglo-saxon sau chiar american. Primul lucru pe care il fac cei doi in contact ar fi sa faca cunostinta. Cum se intampla asta? Pai romanul, daca se poate, nu priveste in ochi si eventual isi zice cu rusine, repede si incet numele in timp ce strange o mana. Englezu' sau americanu' are un ritual anume pentru asta, priveste in ochi, de fapt sa fim exacti te priveste intre ochi (acolo unde ar trebui sa fie ochiul al 3-lea karmic), si iti repeta numele apasat sa tina minte. Am patit de N ori sa uit cum se numeste cineva in alea 5 minute fatidice de dupa cunostinta. Chiar daca vest europenii fac anumite lucruri chiar si numai de fatada si asta este evident, si mai evident este ca ceva e gresit la noi. Oare ce?

Cronicuta de film-Berlin is in Germany

noreply@blogger.com (cccornel) — Wed, 04 Nov 2009 08:13:00 +0000

Cu ocazia zilelor culturii germane la cinema Studio se intampla o mare imbulzeala la filmele unor cineasti germani. Cum nu aveam cum sa evit imbulzeala am infruntat-o acum 2 zile pentru a lua bilete la filmul lui Hannes Stohr-Berlin is in Germany; Ieri pe ploaia aia teribila am purces pana la stabilimentul Uniunii Cineastilor din Romania (cinema Studio). Multumesc primarului "care este" si celor care au fost ca n-au facut parcari in acest oras. Din aceasta cauza am incasat si ploaia din dotarea orasului. Filmul este povestea lui Martin, un cetateam din fosta RDG care, eliberat proaspat din inchisoare este nevoit sa faca fata mai multor consecinte ale reunificarii Germaniei.

Filmul este "duios" (cum s-a exprimat cineva dupa film) iar personajul principal este construit astfel incat sa iti fie simpatic oricum. Filmul merita vazut chiar si pentru a-ti clati creierul dupa toate americanismele cu care suntem asaltati.

Cuvinte carora le-am uitat sensul- "mişmaş"

noreply@blogger.com (cccornel) — Tue, 03 Nov 2009 10:47:00 +0000

MIȘMÁȘ ~uri n. fam.
1) Băutură alcoolică slabă obținută prin amestecul vinului cu apă gazoasă (sau minerală); șpriț.
2) Afacere necinstită; învârteală. Umblă cu ~uri.
3) Îngrămădire de lucruri diferite; amestecătură. /

Definitiile de aici.

Pupacioasa

noreply@blogger.com (cccornel) — Fri, 30 Oct 2009 19:18:00 +0000

Le stiti pe alea de 24 de ani cu buze tuguiate si date cu gloss care conduc impasibile , fara sa se uite in stanga, dreapta sau macar in oglinzile retrovizoare din dotare, masini pentru care ar fi trebuit sa munceasca inca din clasa a 5-a de gimnaziu ca sa le cumpere singurele? Ei bine, azi dimineata una d-asta m-a pupat in cur. Adica nu in ala anatomic ci in curul masinii. Traversam o intersectie dublu semaforizata, am trecut de primul semafor si la al 2-lea, care nu mergea, aveam un mare cedeaza. Am oprit rabdator sa cedez trecerea si in timp ce ma uitam la carnatul interminabil de masini... din spate, pitzipoanca, intr-o masina japoneza neagra se opinteste in mine mai sa ma dea cu capul de volan. Imediat dupa m-am uitat in retrovizoare si am vazut-o cu ambele maini la gura...bag seama ca era foarte minunata de ce desteptaciune facuse. Am scos capul pe geam si i-am facut semn sa ma urmeze pe dreapta, dupa ce treceam de intersectie, ca sa n-o blochez. MA si vedeam in acest timp umbland pe la asigurari, politie, service cu masina blocata, 2 saptamani de mers pe jos catre job etc. Evident, tipa a luat-o in dreapta si s-a carat foarte naturala in treaba ei in timp ce eu inca o mai asteptam pe artera din stanga.
Am rasuflat usurat cand, dupa ce am tras pe dreapta, mi-am dat seama ca nici macar zgariat nu era spoilerul meu frantuzesc. Oricum i-as fi urat impasibilei sa stea dracu la masina de spalat tzoale ca se conduce mai simplu, daca nu este in stare sa se descurce cu 3 pedale, volan si maciuca aia dintre scaune. Cu maciuca nu sunt sigur...dar cu pedalele da - nu se descurca!

P.S.-Jur ca nu o sa mai am niciodata un acces d-asta de mila cand vad cate-o fufa ca cea de dinainte care sta disperata la iesirea pe straduta din dreapta, cu ochii ei mari si "inteligenti", beliti dupa unul care s-o lasa si pe ea sa intre in coloana.

Cronicuta de film-Dragoste fara preaviz (Love Happens)

noreply@blogger.com (cccornel) — Mon, 26 Oct 2009 11:08:00 +0000

Duminica seara m-am hotarat sa scot si ultima posibilitate din weekendul asta de a ma distra copios si am mers la cinema la filmul din titlu in care se produc urmatorii "actori": Aaron Eckhart, Jennifer Aniston si Martin Sheen .
Toata distractia a durat 15-20 min pana cand n-am mai rezistat si m-am carat din sala plangand dupa timpul pierdut.
Desi o "iubesc" din inima pe Jennifer Aniston si i-as da numai palme peste placintelele alea de obrajiori va declar cu mana pe inima ca este una din cele mai proaste actrite pe care le-am vazut vreodata. Prestatia ei este depasita in acest film numai de fata de murat in formol a lui Aaron Eckhart. Amandoi sunt depasiti de regia penibila a acestui film, regie semnata de debutantul Brandon Camp.
Nu exista comedie romantica mai penibila (de fapt comedia este taiata din acest filmulet) in afara acesteia. Va sugerez sa nu mergeti la acest film si sa nu acceptati nici macar invitatii gratuite de la terte persoane.
Am zis !

P.S. Scuze ca nu pun poza cu afisul dar nu rezist sa o vad din nou pe Jennifer Aniston.

Head over heels

noreply@blogger.com (cccornel) — Sun, 25 Oct 2009 16:45:00 +0000

Din cand in cand ma mai obsedeaza cate o melodie. Da, stiu, e veche rau sau cum ar spune cineva e muzica pentru oameni cu perfuzii. Mie unuia imi place mai ales intro-ul.....

Cronicuta de film-Road to Perdition

noreply@blogger.com (cccornel) — Sun, 25 Oct 2009 13:44:00 +0000

Tradus in romaneste ca "Drumul spre pierzanie" desi Perdition este un orasel din film, filmul din 2002 in care joaca Tom Hanks, Paul Newman si Jude Law ne ofera din plin atmosfera anilor '30 (mafia irlandeza, prohibitie, bani murdari, bordeluri, ucigasi platiti, razbunare si crime). Filmul este epopeea unui asasin platit al mafiei care devine pentru un anume motiv involuntar chiar el o tinta. Dupa ce isi pierde sotia si un copil din acest motiv, personajul va lupta sa-si salveze fiul ramas si sa-si razbune familia ucisa. Va invit sa-l vedeti tocmai pentru ca nu intra in calapodul filmelor de actiune din ziua de zi.

This day in history-Picasso

noreply@blogger.com (cccornel) — Sun, 25 Oct 2009 11:21:00 +0000

In 1881 se naste in Malaga, Spania domnul Pablo Picasso. Important este ca el este cel care a fraierit o lume intreaga cu nonfigurativul sau. Azi o turma de pictori incapabili de reproduceri anatomice sau reprezentari figurative dar trecute printr-un filtru propriu se chinuie sa-l imite. Din pacate ca nu toti au fost evrei ca Picasso sa se bucure de o sustinere enorma (dar artificiala).

Obama pe Flickr

noreply@blogger.com (cccornel) — Sat, 24 Oct 2009 19:19:00 +0000

Azi am aflat ca domnul Obama si familia prezidentiala au o pagina oficiala cu poze pe flickr. Foarte interesant sa le vizionezi mai ales ca unele sunt chiar bune ca fotografii artistice.

intrebare

noreply@blogger.com (cccornel) — Thu, 22 Oct 2009 18:00:00 +0000

Vorbeam azi cu Andreea despre instrumentele cu care scriem fiecare si, de la banalul computer discutia a alunecat spre instrumentele traditionale, ea sustinand ca jurnalul de job si-l tine intr-un carnetel in care scrie de mana...ca altfel chiar nu-i vine.
Eu unul aveam un model destept de Bic care scria foarteeee subtirel. Cumparam de la libraria unde gaseam cateva si aveam mai mereu un pix bun cu care sa scrijelesc...pana cand nu s-a mai gasit acel model de pixulet fin si incet incet am epuizat toata rezerva. Intr-o anume zi, cineva de la birou, ca n-am aflat cine, mi-a subtilizat si ultimul pix Bic cu care scriam de mana in agenda. Din acel moment mi-am bagat cerneala Pelikan in stilourile mele si nu mai scriu nimic de mana decat cu stiloul. Va garantez ca nimeni nu mai are curaj sa puna mana acum pe instrumentul cu care scriu, nici macar sa scrie o nota scurta in mare graba. Oare de ce un stilou devine un spatiu personal inviolabil pe cand un pix Bic este ca ultima curva de pe centura....o iau toti si uita sa o mai aduca inapoi?

P.s.-Simt ca ar trebui sa-mi mai iau un stilou.

...unei nopti de iarna

noreply@blogger.com (cccornel) — Tue, 20 Oct 2009 19:28:00 +0000

Eram la Carturesti si ma plimbam printre carti, cd-uri si pitzipoance pseudointelectuale in jeansi, eu de fapt cautand ceai d-ala sudamerican de-l bei cu port-tigaretul de la fund, fundul paharului zic si nu alte funduri... cand, deodata, a aparut ea, blonda suprema, femeia fatala si regina smacurilor cosmetice de duzina pentru dat pe fata, buze si corp.
Contrasta izbitor cu hipioatele din incapere si in plus era si singura din cladire cu tocuri cui de 15 cm si ciorapi cu dungulita la spate. Emana de departe un aer de femeie fatala si sigur, daca cineva ar fi filmat scena (chiar si in alb-negru), tipesa ar fi captat toata atentia cinematografului cu prezenta ei.
Imi aduc vag aminte ca i-am cerut parerea asupra unui volum scris de un filozof bulgar (Stancio Stancev sau Kancio Kancev ca nu mai stiu exact care era) pe care il rasfoiam inadins, numai ca sa ajung langa standul ei, si apoi am invitat-o la ceainaria alaturata sa dezbatem putin, numai teoretic pentru inceput, cateva tehnici ascunse de masaj erotic tibetan. Sigur, i-am spus si cat de gelos sunt pe gloss-ul ei de buze, si ce ochi frumosi are in acel clar obscur de casa in pragul demolarii. Insinuant dar repetat, imi raspundea cu pantoful ei Jimmi Choo...acesta poposea pe sub masa ingusta, ca din intamplare, pe ghetele mele la fiecare nou compliment desantat pe care i-l serveam cu tupeu. Nici nu mai stiu cum, dar din ceai in ceai am ajuns acasa, mi-e putin tulbure daca la ea sau la mine si ne-am hotarat sa experimentam masajul ezoteric dupa ce in prealabil ne dadusem amandoi pe corpul gol cu o vaselina de masaj de-a ei, botezata unt de portocale. Eu cred ca nu era de fapt niciun extract natural ci doar vreo catena facuta dintr-o fractie de petrol de mana a 2-a si prefacuta chimic sa semene cu portocala.
Ea si-a pus costumul ala kinky de piele de se poarta fara lenjerie intima ( aka "wonder woman") mulat strans pe trup iar eu chilotii aia de show cu tinte de inox piramidale. Brusc, tot ea a hotarat ca trebuie sa ma testeze inainte sa trecem la stadiul urmator.
Nu stiu iar cum, probabil amnezia era de la ceaiul ala inghitit prin spelunca de ceainarie a alora cu cartile, dar m-am trezit brusc, cu o foaie de hartie alba in fata in timp ce vampa blonda de mai devreme imi dicta tot felul de laplacieni perversi si integrale duble pe care trebuia sa le rezolv fara greseli ca sa-i intru in gratiile senzuale. La fel de brusc mi-am dat seama de unde o stiu pe fatala asta blonda.
Era Monica Tatoiu...actuala regina a cosmeticelor din Romania si fosta profa de mate... si dintr-o data m-am trezit lac de sudoare. N-am mai putut sa atipesc pana dimineata si am repetat in gand algoritmii de rezolvare ai laplacienilor de frica sa nu adorm.

P.S. Toate intamplarile, dar nu si personajele, sunt pur fictive iar scorneala asta de poveste raspunde unei discutii anterioare cu A. despre sex appeal-ul doamnei in cauza (doamna onorabila dealtfel si care in realitate nu are de-a face cu povestea mea). Sper c-am fost elocvent!

Si-acum ma mai mananca pielea de la untul de portocale.

Cronicuta de film-The Ugly Truth (2009)

noreply@blogger.com (cccornel) — Sun, 11 Oct 2009 20:06:00 +0000

...sau despre diferentele dintre cum gandesc femeile si barbatii. "Ea e hotărâtă să-şi găsească partenerul ideal, scornit de visele ei. El vrea să le transmită femeilor mesajul că trebuie să fie mai realiste şi să admită că bărbaţii nu au decât un singur scop. Dar exact atunci când el se decide să o ajute pe Abby să obţină ceea ce vrea, cei doi îşi dau seama cu stupoare cât de tare se pot atrage firile opuse."

Film destul de slabut ca si comedie romnatica, salvat insa de frumusetea actritei principale (Katherine Heigl cea care a mai jucat si in Knocked Up, Grey’s Anatomy).

P.S. Complimente speciale vanzatoarelor de bilete de la Hollywood Multiplex care sambata seara sunt in numar de 3. Doua vand bilete la niste cozi enorme si una isi roade unghiile asteptand sa o intrebe cineva de aberatia lor de card cu care oricum nu poti face nimic (coada la rezervari e la fel de mare mai mereu). Ce daca stau clientii cate 30 min la coada iar in timpul saptamanii ele se bat de musca din cauza preturilor nerealiste? Promit sa nu mai merg la mall pana vine vara si pleaca lumea in concediu. In felul asta scap si de fauna de pitzipoance si cocalari care populeaza locatia toata iarna.

Cronicuta de film-The Other End of the Line

noreply@blogger.com (cccornel) — Sun, 11 Oct 2009 19:48:00 +0000

Se da o indianca frumoasa si faimoasa ca actrita pe Bolliwood (Shriya Saran) si un actor american de genul papusel (Jesse Metcalfe) pe numele lui de personaj Granger Woodruff. Ea lucreza intr-un call center indian, luandu-si 12 ore pe noapte (probabil) o identitate de americanca iar el este clientul ei. Filmul se vrea o comedie romantica. Evident intre cei doi se infiripa o legatura virtuala, ea pleaca la San Francisco il intalneste.....si.......va las sa descoperiti restul. Evident in calea dragostei nu exista nicio bariera...nici macar geografica sau culturala. Asa-i ! Nu-i asa?

P.S. Ceva mai multe gasiti aici iar gurile rele spun ca scenariul ar fi o copie a unui film indian mai vechi...ce ti-e si cu criza asta de idei bune.

Made in Romania

noreply@blogger.com (cccornel) — Sat, 10 Oct 2009 14:46:00 +0000

O expozitie de fotografie semnata de Adrian Pandele la sala Dalles. Deschisa pana pe 27 Octombrie.

Recomand !

Romeo si Julieta

noreply@blogger.com (cccornel) — Fri, 09 Oct 2009 19:44:00 +0000

Dragostea nu tine cont de nimic, uite la Romeo si Julieta...si cum au sfarsit ....

O completare pentru radio Guerilla

Puya- Change

noreply@blogger.com (cccornel) — Tue, 06 Oct 2009 19:31:00 +0000

Asta-i ultima melodie in voga a domnului Puya. Nu, nu-mi place in mod deosebit genul asta de muzica insa imi place cantautorul. Da, stiu ca a avut probleme cu drogurile, stiu ca a stat putin la puscarie, dar nu pentru asta imi place. Imi place pentru ca stie sa puna direct degetul pe rana, intr-un mod simplu (dar nu simplist). Tipul e sclipitor ca inteligenta nativa si are o minte nepervertita de niciun rationament artificialist. Si da, cred ca m-am mai exprimat anterior, tot aici pe blog, despre o emisiune in care l-am vazut la TV (nu stiu cum de o scapasera pe post) alaturi de multi oameni destepti dezbatand probleme ale societatii de azi. I-a eclipsat pe toti cu ascutimea mintii si cu raspunsurile date, de o simplitate geniala.
Mai jos melodia lui, alaturi de versuri....ce ziceti? Parca recunoasteti ceva, nu-i asa? Respect Puya !

Nonfigurativ vs. figurativ

noreply@blogger.com (cccornel) — Mon, 05 Oct 2009 08:32:00 +0000

Ce credeti ca declara Andy Warhol despre cariera sa de tatic al curentului PopArt? Ca toata viata lui, inclusiv in cariera, a fost manat de doua mari dorinte numai: sa fie imoral si sa castige bani (ceea ce tot la a fi imoral se reduce). Si cand te gandesti ca era ultimul adept al artei figurative...azi orice artist nonfigurativ iti poate arunca pe panza vopseaua cu galeata si daca are si un lobby puternic i-a crescut deja cota de vanzare.
Cu complimentele de rigoare (ale lui A. Wardhol) va ofer cutia de supa Campbell's. Nu-i asa ca este o opera de arta geniala? Sa ne inchinam dar la ea! Ar merita sa stea langa Monalisa.

Cronicuta de film-Amintiri din Epoca de Aur 1 - Tovarăşi, frumoasă e viaţa!

noreply@blogger.com (cccornel) — Sun, 04 Oct 2009 10:33:00 +0000

L-am vazut, m-am amuzat si m-am intristat in acelasi timp. Film nerecomandat celor care nu au trait vremurile acelea precum si fostilor copii de nomenclaturisti...ca tot n-ar intelege nimic. Urmeaza "Amintiri din Epoca de Aur 2 - Dragoste in timpul liber".

Imagine preluata de aici.

10 motive pentru care barbatii parasesc

noreply@blogger.com (cccornel) — Sun, 04 Oct 2009 10:21:00 +0000

Scrise de Mr. Rich Santos in Marie Claire. Evident, pentru aceleasi motive parasesc si ele. Articolul original aici.

Cases

noreply@blogger.com (cccornel) — Sat, 03 Oct 2009 20:07:00 +0000

O foarte interesanta "husa" de lemn pentru Ipodul dumneavoastra. La alegere se poate opta pentru esenta si nuanta lemnului.

Autodenunt

noreply@blogger.com (cccornel) — Mon, 28 Sep 2009 10:57:00 +0000

Incredibil, incendiar si senzational dar nu numai la Dan Diaconescu in direct! Pe o pagina de net un roman se autodenunta ca fiind cel care a vandalizat "operele de arta" de la Universitate. Sunt curios daca va fi incarcerat.
Gasiti scrisoarea lui aici.

Privind in jur

noreply@blogger.com (cccornel) — Fri, 25 Sep 2009 09:15:00 +0000

Ma tot uit la oameni in jurul meu, pe strada, in metrou, in tramvai, in satele Baraganului sau in oricare alt sat din tara asta si imi dau seama ca pentru marea majoritate dintre oameni saracia este o realitate.
Salutari din Romania, tara unde saracia a devenit din ce in ce mai mult o virtute decat un pacat.