ganduri in amurg

DE CE TRAIESC?

2010-10-15T23:33:00.002+03:00

Astazi am fost intrebata de ce traiesc. In prima faza am fost tentata sa raspund ceva in sictir, de genul “d-aia”. Apoi m-am gandit ca   intrebarea are o anumita profunzime si ca merita un raspuns mai bun de atata. Acum ar trebui sa fac o insiruire de motive pentru care traiesc. Dar nu le pot gasi. Traiesc pentru ca m-am nascut, pentru ca mi s-a dat sansa la viata. Si pentru ca acestei sanse merita sa i se dea atentie si respect. Traiesc pentru ca respir. Traiesc pentru ca gandesc, deci exist. Clisee ieftine… Mda.
     Recunosc. Nu stiu de ce traiesc. Stiu insa in schimb pentru ce traiesc. Poate intrebarea a fost pusa eronat „de ce?”. Traiesc pentru mine insami, pentru familia mea si pentru prietenii mei. Poate un sinucigas care renunta in ultimul moment la actul fatal ar putea raspunde mai corect si mai sincer la intrebarea asta. Eu imi pot da doar cu presupusul.
    De ce traiesc? Pentru ca iubesc viata! Pentru ca desi are destule neajunsuri . am si momente in care ma simt implinita….Pentru ca sunt atatea lucruri pe care le-am facut si care mi-au adus bucurii….Pentru ca am cunoscut oameni si animalute care mi-au daruit sprijinul si afectiunea lor si m-au ajutat sa merg mai departe cand viata nu a fost lejera… Pentru ca sunt atatea lucruri si fapte care mi-au adus bucurii…Pentru ca sunt atatea lucruri pe care nu le-am facut, locuri pe care nu le-am vazut si oameni pe care inca nu ii cunosc…si vreau sa am timpul necesar pentru asta. Pentru ca atunci cand ai conditiile necesare, viata e frumoasa! Si nu in ultimul rand, deoarece instinctul de conservare primeaza.
       Voi de ce traiti?

IMI E DOR

2010-06-28T20:59:00.000+03:00

Uneori in noapte , ma gandesc la tine. Amintirile rabufnesc in mine. Nu am avut nici multe, nici spectaculoase. Nu am intentionat sa ma atasez de tine. Dar am ajuns sa tin la tine… Cu toate defectele tale si cu tot ce uram mai tare la barbati. Tu ai decis sa pleci in alt oras. Cu o femeie cu care erai mai mult pentru avantajele carierei. Eu nu ti-am aratat niciodata ce simt. Nici nu mi-am dat seama ce simt pana nu ai plecat. Am stiut mereu ca nu suntem potriviti. Dar aveam anumite puncte de intalnire in viata, asta pana cand ai plecat. Si am ramas cu un gol in suflet. Imi e dor de tine. De particica noastra comuna in care eram noi doi, fara ascunzisuri. Sunt trista… am pierdut un prieten. Ca iubiti nu ar fi mers, stiu asta…caci te cunosc prea bine. Si ma cunosc si pe mine. Dar te iubesc ! Mi-e dor de tine ! De vremurile in care stateam de povesti la o votca dubla, in care am ajuns sa te cunosc mai bine ca iubitele tale. De serile in care imi povesteai de cum le inselai, de cum le tradeai increderea… si eu ma miram cum ai reusit sa le pastrezi langa tine si in acelasi timp te uram pentru felul tau de a fi…Cand ai plecat, am realizat ca mi-e dor de tine…si ca simt ceva mai profund decat pentru un simplu prieten. Au trecut anii peste noi… Tu nu ai mai dat nici un semn de viata… Eu ma gandesc uneori la tine…Si sper sa iti fie bine acolo unde esti, cu oricine ai fi acum... Imi este suficient. Uneori ma gandesc cum ar fi fost daca…noi doi impreuna… Stiu ca nu ar fi mers…si nu ar merge nici acum. Dar tot imi e dor de tine si de momentele cu tine, atat de rare si de nesemnificative pentru mine…asta pana cand ai plecat si am realizat…ca imi lipsesti enorm…

IUBIRE DE MOTOR

2010-04-01T23:14:00.000+03:00

Nu mai stiu cum a inceput. Cred ca atunci cand eram studenta si injuram neneii care isi turau motoarele la 12 noaptea, in timp ce eu incercam sa dorm. Un fel de iubire-ura… Sau poate atunci cand dupa ani, am avut ocazia sa calaresc si eu…Imi era frica sa nu ma pierd pe drum. Pe drum mi-am schimbat frica cu visarea… Si cu visarea am ramas. Cu ochii inchisi sau deschisi… Motorul inseamna responsabilitate… insa pentru cine sta in spate este doar visare… si libertate. Simti cum vantul iti sopteste , doar pentru tine secrete numai ale voastre…Nimic nu mai conteaza, toate grijile si problemele dispar pe moment. Ti se pare ca esti zeu si toata lumea e a ta. Simti ca undeva in lume contezi si tu. Alergi fara destinatie si zbori. Gusti din ambrozie. Si devii dependent. Si incepi sa iubesti. O iubire poate neimpartasita, dar care nu dispare. Care nu se supune nici unei reguli, care nu cedeaza … Ramane o melancolie si un dor, care nu se inlocuieste cu nimic. Un gol in suflet….O iubire ce nu se uita niciodata, care nu te-a tradat…si chiar daca iti e dor e undeva acolo…ascunsa intr-o parcare, asteptandu-te numai pe tine… Sa te invete sa zbori din nou… Si macar pentru o clipa din viata ta obscura sa te faca sa crezi ca esti liber cu adevarat.

IUBIREA ADEVARATA

2010-02-17T00:30:00.003+02:00

Se canta despre ea…se scriu poezii si romane… Dar stim noi ce inseamna cu adevarat iubirea? Pentru majoritatea inseamna sa stai langa aceea persoana la bine si la rau ( similar contractului de casnicie ) sau sa ii respiri in ceafa acelei persoane pana o sufoci. Inseamna asta iubire adevarata? Dar daca aceea persoana la un moment dat isi gaseste pe altcineva? In acel moment aceea iubire se tranforma in ura si dispret. In acelasi timp majoritatea se agata de trecut si implora sa revina totul la asa zisul normal. Ce inseamna iubirea? Unde s-a dus ? Asa repede a fugit si s-a ascuns sub invelisul urii? Inseamna ca nu ai iubit cu adevarat. Pentru mine iubirea adevarata nu inseamna sa fii cu cineva pana cand moartea va va desparti, ci sa fii capabil(a) sa ii dai aceea libertate si sa te poti bucura sincer ca el e fericit cu alta. Poate ai sa te gandesti uneori ca ar fi mai fericit cu tine…dar sa poti sa te bucuri pentru el ca si-a gasit fericirea cu alta. Cati suntem capabili de iubire adevarata? Care consta nu in a fi fericit cu cineva, ci a te bucura cand el e fericit , chiar daca cu alta…

LEHAMITE

2010-02-13T21:13:00.000+02:00

Mi-e lehamite…De tot…de viata mea care curge asemenea apei dintr-o balta. Aceeasi priveliste din orice punct ai privi. Aceeasi monotonie…Desi incerci sa musti din pamantul care te inconjoara, sa evadezi din spatiul inchis ce te inconjoara…te impotmolesti in noroiul pe care tot tu l-ai provocat. Incerci sa scapi din mocirla care cu fiecare zbatere te prinde mai puternic si te trage in adancuri. Mi-e lehamite de mine si de neputinta mea. Neputinta mea de a merge mai departe…Deschid geamul si visez ca zbor… ca am o viata a mea ce merita traita… Aerul rece ma loveste in piept si ma trezeste . Mormolocii nu pot zbura. Sunt condamnati sa traiasca in limitele baltii. Nu pot simti nici lehamitea zilelor de week-end. Prea mult timp pentru a gandi si a simti…dar nici o posibilitate de a trai… Respir si ma lupt. Nu voi ceda. NU vreau sa ma las prada unui oras rece si banal …unor oameni placizi si dezinteresati. Am sa lupt…pana la ultima picatura de sange. NU vreau sa ma abandonez vantului rece si zborului pana pe covorul de ciment presarat cu suvite rosii de sange… Mi-e lehamite de moarte…Sa mai astepte. Inainte sa zbor vreau sa invat sa merg.

VALENTINE * S DAY

2010-02-11T20:06:00.003+02:00

Sarbatoare crestina celebrata de crestini…Cine nu este cuplat, acum este momentul sa cumpere sau sa inchirieze un iubitel sau iubitica de ocazie. Pentru ca mai mult decat sentimentele impartasite conteaza gura lumii. Si ciocolatele in forma de inimioara si ursuleti de plus… si trandafiri… si cine romantice…si sex nebun ( pe care de fapt speri sa il primesti ca recompensa pentru efortul depus de a da atentie partenerei ) . Bine ca este o panarama de sarbatoare careia i se face publicitate pe toate gardurile. Altfel ai uita si de asta, la fel cum uiti de ziua de nastere , 8 Martie, aniversarea casniciei…Spiritul de turma primeaza mereu. Cei care sarbatoresc aceasta zi ii condamna pe ceilalti anti –valentine pe motivul ca acei anti nu sunt indragostiti si sunt ofuscati de faptul ca altii se iubesc si isi celebreaza amorul pueril si efemer. Apai daca va iubiti asa mult, de ce asteptati o data anume pe an pentru a va aminti de asta?

AS VREA SA....

2010-01-31T00:47:00.000+02:00

Sa ma urc pe un motor si sa plec departe, in zari…. Sa ma simt libera…Sa simt ca zbor si ca evadez din mormantul cotidianului…Sa pot sa fiu eu insami si sa simt ca ma pot recunoaste prin fapte si ganduri… Sa ma pot recunoaste in oglinda, sa pot sa imi fiu prietena mie insami…Sa am o alta sansa sa fac totul inca o data…Sa privesc cerul innorat si sa ma pot bucura… Gustul cafelei de dimineata si adierea vantului…Apusul soarelui de dupa dealuri…As vrea sa am o alta sansa…o alta viata… Sa fiu altcineva si totusi eu… Sa ma pot bucura de aerul inspirat prin plamani tabagici…Sa pot cuprinde toata lumea intr-o palma…Sa pot zambi spontan… Sa rad de stropii de ploaie si sa pot merge mai departe… As vrea sa nu ma fi nascut niciodata.

MELANCOLIE

2010-01-16T23:11:00.002+02:00

Viata e o curva. Ne arunca dintr-un loc in altul, fara sa ii pese de sentimentele si vointa noastra. Ne amagim cu prezentul si mergem mai departe. Si visam ca vom avea o viata la fel ca atunci candva… Speram ca putem sa o luam de la inceput si sa ajungem in trecut. O melodie ne arunca in fata un sfert de viata… Cata putere poate sa aiba o melodie incat sa cuprinda atatea amintiri? Si te apuca melancolia…si un dor imens. De tine insati si de ceilalti care au facut parte din tine si viata ta…Te privesti in oglinda... si vezi ridurile…si toata viata ta…si amintirile tale…si regretele tale…Cum ar fi fost daca? Visam in continuare…ramanem prizonieri ai trecutului…Melancolia te poate rapune mai usor decat orice…o privire in trecut si o lucire de lama in ochii tai …o melodie care a ramas nemuritoare in mintea ta…Tinerete fara uitare…E trist cand oameni tineri isi amintesc de trecut de parca ar fi trecut un secol de atunci. Viata merge mai departe…dar de ce nu mai poate fi ca atunci? Cand stiam sa zambim sinceri si puteam sa ne bucuram de simplul fapt ca traim?

COPY-PASTE

2010-01-11T17:55:00.000+02:00

Sunt un singuratic. Asa ca nu ma astept sa primesc multe mesaje de sarbatori. Cand aud taraitul telefonului, semn ca am primit SMS, ma simt ca un copil xare isi vede cadoul sub brad in dimineata de Craciun. Se grabeste sa il deschida. Rupe ambalajul si scotoceste inauntru, asteptand sa gaseasca ceva de mult dorit. Si apoi stupoare si dezamagire. Aceeasi masinuta sau papusa, la fel ca anii trecuti. Asa sunt si mesajele de sarbatori. Foarte inventive si poetice. Dar in acelasi timp, reci si formale. Parca sunt contracte de afaceri. Nu au suflet., nici personalitate. Sunt cuvinte frumoase care suna bine, dar nu au nici un ecou. Nu transmit nici un sentiment. La fel ca intr-un act oficial, expedintorii se semneaza, de preferinta cu nume si prenume. Presupunand ca nu e vorba de un necunoscut care a facut rost de numele tau de telefon, ceilalti de ce se mai semneaza? Doar exista in agenda de telefon…
Curand telefoanele vor deveni si mai performante, astfel incat vor semna cu nume si prenume in locul nostru, vor prezenta CNP-ul, amprenta si codul genetic. Sa nu existe dubii asupra destinatarului. Tinand cont ca toate SMS-urile sunt la indigo, o penurie de vorbe rasuflate…probabil ca amprentele si metodele biometrice vor fi singura solutie sa idetificam mesagerul.
O cunostinta mi-a trimis un SMS atat de lung incat l-am primit fractionat in 3 parti. A delirat poetic si alcoolic despre toate bunele si relele din lume, despre caldura din case si sa nu las usa deschisa (e criza deah) (dar macar geamul pot deschide sa aerisesc din cand in cand?). Si dupa juma de roman siropos si neinspirat, s-a semnat cu nume si prenume. O fi presupus ca nu imi functioneaza agenda… In alta ordine de idei, in locul unui SMS kilometric si probabil trimis la toti din memoria telefonului, nu ar fi fost mai simplu si mai sincer sa scrie doua randuri din suflet adresate doar persoanei in cauza? Acelasi mesaj xeroxat si trimis la 100 persoane…este economie de timp. Dar pentru cei dragi nu merita macar putin efort?

SPATIUL VIRTUAL

2009-12-08T22:50:00.001+02:00

Traim intr-o epoca informatizata. Nu ca ar fi ceva rau in asta…Are utilitatile ei. Dar pe masura ce avem tot mai multi acces la calculatoare uitam sa fim oameni. Multi au ajuns sa traiasca intr-o lume virtuala in care messul, diverse chaturi si telefonul au inlocuit comonicarea fata in fata. De ce sa iesi din casa si sa te eliberezi de protectia oferita de un ecran si cabluri optice ? Sunt multi oameni care se plang ca sunt singuri si isi cauta prieteni si iubiti virtuali si apoi tot ei se plang ca nu gasesc ceea ce cauta. Sunt ei siguri ca in spatiul virtual se gaseste afectiune si intelegere reala? Nu poti baga mana in foc pentru cei de langa tine, insa acorzi incredere totala unui strain ascuns sub un id si din spatele unui monitor ? Comoditate sau lipsa de timp liber….astea sunt scuzele cele mai frecvente. Dar o prietenie sau relatie nu e niciodata comoda cu adevarat si necesita timp . Cum spera unii sau unele sa aiba o relatie daca nu ii acorda grija si timp? Traim intr-un spatiu virtual in care consideram ca prietenia sau iubirea se gasesc on-line , la fel ca o pereche de pantofi sau o carte cumparata de pe un site. Uitam sa mai purtam o discutie. Ne exprimam monosilabic si folosind figurine idioate…Am uitat sa privim oamenii in ochi si sa interactionam social. Ne inchipuim ca daca avem 1000 conturi pe diverse site-uri numite retele de socializare si daca avem o lista de asa zisi prieteni virtuali suntem sociabili si iubiti. Cu toate astea tot noi ne plangem ca nu gasim iubiri sau prieteni . Avem pretentia ca spatiul virtual sa ne ofere sentimente, dar nu realizam adevarul. Am ajuns robotizati si prin urmare ….sa ne comportam ca atare. Robotii nu rad si nu plang niciodata…

A FI DIFERIT

2009-11-08T01:25:00.005+02:00

Toti suntem diferiti. Pana si ADN-ul nostru ne demosntreaza asta. Insa sunt anumite asemanari care ne fac sa ne adunam unii in jurul altora, facind un grup compact. Se cheama gasca, cerc de prieteni, grup de cunostinte. Se numeste adaptare sau integrare in viata sociala. Dar ce te faci cu cei pe langa? Sunt unii care nu se remarca prin ceva diferit…Au doua maini, doua picioare, un creier, o slujba. Daca stai sa observi atent vezi ca si oamenii strazii umbla in grup. Cauta in gunoaie impreuna si impart ce gasesc. Si homosexualii sau lesbienele au paradele lor, prietenii lor gay sau hetero. Drogatii se imbie unii pe altii cu diverse prafuri. Probabi si pedofilii sau zoofilii au cluburile lor in care isi impartasesc pasiunile comune si isi fac prieteni. Atunci de ce alti oameni care sunt mult mai normali decat extremele sunt priviti ca si ciudati, ignorati si impinsi la margine? Chiar daca au acelasi mod de a bea cafeaua, de a manca cu lingura si furculita, de a se adapta la rigorile sociale , au joburi normale si au aceleasi mod de distractie ca marea majoritate…ei sunt undeva la limita…a realitatii… a socialului… Desi poate sunt mai sociabili ca altii, mai inteligenti si mai simpatici. Insa nimeni nu le da nici o sansa…Pentru ca au ceva diferit, dar nici ei nu stiu ce…

TREZIREA LA REALITATE

2009-11-02T20:49:00.001+02:00

Uneori cand simtim ca ajungem intr-un punct terminus, incercam sa gasim un sprijin , un motiv pentru care sa mergem mai departe si sa reusim sa supravietuim. Daca prezentul sau viitorul apropiat nu ne ofera asta, ne intoarcem cu gandul in trecut si cautam acolo alinarea…vedem ce frumos a fost atunci …sau cel putin asa ni se pare, caci trecutul si-a asternut colbul si vedem distorsionat in ceata numai momentele frumoase.Care au existat intr-adevar, dar nu a reprezentat totul. Traim in trecut pentru ca ni se pare ca prezentul nu ne poate oferi nimic. Pentru ca nu ne-am putut adapta la ziua de azi, ne intoarcem mereu undeva…unde am crezut ca ne-a fost bine candva.Dar e doar o iluzie, o minciuna in care ne simtim confortabil pentru ca cei care ne-ar putea sa ne contrazica sunt departe…Si nu sunt departe doar in sens de kilometraj , ci si departe de sufletul tau…tu care i-ai tinut aproape de tine, le-ai acordat incredere si prietenie. Ei nu mai sunt demult ce au fost candva…sau poate nu au fost niciodata. Dar vine o zi cand ti se ia valul de pe ochi si realizezi adevarul.Te dezgolesti de minciuna propriei tale minti, care a incercat doar sa te protejeze de viata adevarata…Care este o jungla si tu un animal solitar , ce se ascunde in liane dese, incercand sa scape de realitatea cruda, care dormiteaza la umbra constiintei. Trezirea la realitate e brusca si dura, ca dupa o mahmureala crancena in care sorbi din ceasca de cafea…Si tot ca mahmureala este si faptul ca nu te surprinde …Te-ai imbatat prea mult band din cupa cu venin a trecutului. Stiai ca va urma acest moment,doar ca il amanai …Speranta moare ultima. Cand moare speranta ce se intampla?Moare si sufletul acelui om? Sau se intareste in solitudinea sa si merge mai departe? Azi a avut loc o ruptura de trecut. Un avort in care au disparut acele persoane care in mintea mea obosita ma tineau legate cu un cordon ombilical. Am iesit din pantecele caldut al incostientei de sine si m-am trezit aruncata in realitatea rece. Toti ne nastem singuri si murim singuri. Conteaza cum traim in acest interval. Dar viata merge mai departe si supravietuim- singuri sau nu…Mergem pe strada si vedem o multime de oameni, dar oare cati din acesti oameni sunt umani? Cati sunt in stare sa primeasca si sa ofere la fel?

CAT SA FIE ??!

2009-10-31T13:27:00.001+02:00

Fusei azi la piata. Sa cumpar rosii si alte minuni din astea din gradini hranite cu chimicale si hormoni, mai rau ca un porc pus la ingrasat pentru Craciun. Ma plimb printre tarabe, cu o solemnitate demna de adoptat la vizita la Louvre. Ma uit la preturile afisate care ma fac sa cred ca sunt la magazinul de unde isi fac cumparaturile Bill Gates, Rockefeller si Columbeanu. Ma proptesc la o distinsa doamna care printre alte vegetale, vindea rosii. Imi anunt prezenta sonor zicand ca vreau rosii. Ma intreaba : ‘Cat sa fie ?’ . In traducere pentru cei care cumpara de la mall si nu cunosc vocabularul din zona piatetelor asta reprezinta cantitatea….adica cate kile vrei sa iei. De preferinta , vreo doua trei minim, daca se poate sa iei tot hectaru. Ii raspund ca nu stiu ce cantitate vreau, ca vedem asta la cantar. Si ma apuc sa culeg rosiile cu entuziasm. Daca nu am avut gradina si latifundii, am ramas asa cu o nostalgie sa culeg si eu roadele pamantului cu propria manuta. Entuziasmul meu este intrecut de al individei, care avand mai mult antrenament la muncile astea incepe sa bage rosii in punga, de parca faceam aprovizionare pentru un intreg judet calamitat. Ma otaresc nitel si ii zic ca vreau eu sa imi aleg, ca deah am asa o iubire pentru munca manuala si nu ma pot manifesta decat aici. Madam de colo : ‘Aici nu este pe alese !’ . Ii replic ca is banii mei si eu decid ce vreau sa cumpar cu ei. Ea uita ca nu se afla la sectia de politie la interogatoriu si se se jura pe toti sfintii ca nu imi baga ea mana in portofel sa imi ia banii. Asa ca o anunt ca nu iau nimic si o las revoltata cu plasa in mana. M-am dus si am luat din alta parte de la o tanti draguta care m-a lasat sa culeg eu rosiile, si ardeii, si castravetii…si care au un gust mai bun pentru ca au fost alesi de mine pe baza profundelor sentimente de iubire la prima vedere (vegetalofilie). Ce nu inteleg eu este de ce acum cand este criza si lumea nu se inghesuie sa cumpere la preturi umflate cu pompa, unii refuza sa vanda, chiar daca se gaseste vreun doritor. Ba te mai trateaza de parca ti-ar face vreo favoare. Nu se uita in jur sa vada ca mai sunt 30 de persoane care vand aceleasi lucruri si care ofera ceva mai mult decat un hai sictir.

DEDICATIE PENTRU CEI SAU CELE CARORA LE PLACE SA ZDRANGANE

2009-10-11T20:11:00.002+03:00

Nu stiu daca este un fenomen pe scara larga, desi sunt opt etaje …Eu zic ca este doar ghinion. Daca este al meu sau al intregului popor, asta nu ma face sa ma simt mai bine. Si are un fenomen ciclic, asemanator varcolacilor sau criminalilor in serie, dar nu ii gasesc nici o motivatie reala sau fictiva. In fiecare sambata la 10 jumate dimineata cu eroare de 10-15 minute suna cineva la usa. DA ! Recunosc ca o data a fost vina mea…facusem piscina in bucatarie.Dar cum nu e hobby-ul meu sa ma joc cu robinetele, ma indoiesc ca ma suna vecina de jos …eventual cu scop profilactic. E bine sa stii ca te mai cauta cineva.Dar ce te faci cand toti cei care stiu adresa ta se feresc sa sune la usa sau la telefon la ore matinale pentru a nu starni monstrul adormit ? Deci cine suna ? Inainte nu aveam interfon, asa ca era cale libera la toate personajele care se credeau ceas desteptator. Acum s-a pus interfon si tot nu am scapat de admiratori nedoriti. De obicei, nu ma obosesc sa ma uit pe vizor sa vad cine e individul. O singura data mi-a dat ghes curiozitatea sa ma benoclez. Ma tarasc alene la usa, de adormita ce eram nu nimeresc cu ochiul in lentila si ma holbam la lemnul usii mirandu-ma de ce este asa intuneric pe palier. Am un moment de inspiratie si ma reorientez. La usa…nimeni. Uit ca nu sunt in pat si am un moment de atipire, dupa care privesc in gol pe hol. Dupa cateva secunde apare un individ alene si trece de usa mea. Apoi, parca amintindu-si ceva, face doi pasi inapoi si imi tortureaza soneria. Se indreapta spre iesire, uitandu-se in urma si sperand sa deschid usa…Cine sunt obscurii astia matinali carora le place sunetul soneriei mele ? Eu deja am dezvoltat reflexe asemanatoare cu cainii lui Pavlov, singura diferenta fiind aceea ca in loc sa salivez, imi vine sa musc. Si nu e prea tarziu. Stiu ca nu o sa intarzie nici saptamana viitoare …

VISEZ

2009-10-09T03:55:00.002+03:00

Visez la o mansarda romantica, la un barbat inteligent si frumos (o adevarata utopie ),la un job coerent si care sa ma satisfaca.Am impresia ca vreau prea multe. Oare de aceea ma simt asa pierduta in viata asta care merge inainte ?....doar pentru mine s-au oprit ceasurile toate ? Ma uit in preajma…totul pare calm si senin.Numai eu nu imi gasesc locul si starea. Cautand o himera in necunoscut, o regasire a unor idealuri mult visate, simt ca ma pierd pe drum. Cu cat timpul trece in goana, fara sa reusim sa concretizam, fara sa realizam si sa ne implinim idealurile, cu atat ne este mai usor sa ne pierdem ideile, aspiratiile, visele . Nu realizam ce scurta e viata decat atunci cand ajungem la capatul ei, nu constientizam ca doar am gandit si visat, in loc sa fi trait . Visez la mansarde insorite, dar ma trezesc in intuneric . Visez la iubiri, dar am parte numai de dezamagiri . Visez…pentru ca visele sunt singurul lucru care nu mi se poate lua .

COMEMORARE

2009-09-19T20:02:00.003+03:00

Astazi comemorez pe toti cei care au plecat,
Si totusi mai exista undeva…
Oare m-au uitat cu totul ?
Undeva in amintirea lor
Mai exist si eu ?
Intr-o camaruta din inima lor
M-au pastrat ?
Eu nu i-am uitat…
In fiecare zi ii port cu mine
Umbre trecatoare care au ramas…
Si sufletul imi plange…
Destin crud i-a indepartat,
Ambitii care au schimbat mersul.
Greseli care nu s-au reparat,
Cuvinte care nu s-au spus,
Sentimente care daca au existat
Acum sunt pierdute pentru totdeauna…
Viata merge inainte,
Dar toti devenim trecut candva,
Toti plecam si lasam in urma resturi…
Imagini,vorbe ,fapte…
Azi comemorez pe toti cei care
Inca nu sunt morti.
Dar nu mai exista in viata mea…
Si ma intreb daca e mai bine asa…
Mi-e dor de ei si am nevoie de ei ?
Sau doar viata mea e asa de rea,
Incat am nevoie de vise desarte
Pentru a merge mai departe…
Astazi comemorez un destin furat
O alta viata pe care am avut-o
Si poate chiar eu am pierdut-o…
Merg mai departe….
Insa ce ma tine pe drum
E trecutul meu
Si vise trecatoare…
Sperante despre viitor,
Neputinta sa merg mai departe…
Prea obosita sa o iau de la inceput,
Ma scufund in trecut…
Astazi comemorez viata mea,
Ceea ce pot numi ca am trait…
Acum sunt doar un mort care respira,
Plimbandu-se printre umbrele trecutului,
Fara speranta pentru prezent…

AMINTIRE

2009-09-19T20:01:00.001+03:00

Candva ne vom intalni iar…
Pana atunci te voi pastra mereu in amintire,
Cu bune si rele ai facut parte din viata mea,
O parte dintr-un intreg….
Destin ciudat si schimbator…
Te strig si parca imi raspunzi,
Un ecou din eternitate,
O frantura de memorie,
O picatura de bere amara…
Seri linistite contempland viata
De la inaltime…asa aproape si totusi asa departe…
Acum jerbe de flori moarte ti-au rasarit pe piept,
Stai cuminte intre scanduri netede,
In timp ce toti se zbuciuma si se frang pe langa…
Tu ai disparut in neant,
Dar zambetul tau va dainui vesnic…
Ceva din toata fiinta ta a ramas undeva,
Stropi de ploaie udandu-mi fata,
Franturi de curcubee aruncate
De penelul unui pictor vrajitor…
Nu stim niciodata ce va fi ,
Credem ca suntem tineri si pururi nemuritori,
Ca niciodata nu va exista ziua de maine…
Dar ea vine intotdeauna
Nu trimite preaviz
Si ne ia pe neasteptate...
Nu te voi plange,
Nici azi…nici maine…
Nu voi lasa lacrimile sa stearga amintirea ta…
Si stiu ca intr-o zi candva,
Ne vom intalni iar
Sa ciocnim o sticla in amintirea unei vieti trecute…

MOARTE

2009-09-19T19:58:00.001+03:00

Ma scufund in nefiinta.
Ca intr-un lac adanc si intunecat.
In care Hidre pandesc la colturi,
Cu dintii inclestati si gura nesatioasa…
Pasesc cu pasi nefiresti,
Cu alge moarte in parul mult prea lung,
In care se joaca pestii hulpavi,
Asteptand carnea sa putrezeasca
Pentru a prinde pofta.
Degete descarnate se agita,
Se zbat sa ajunga la suprafata,
Nestiind ca nu mai e loc de intoarcere…
Reflexe aurii ale soarelui ,
Batand in oglinda apei moarte.
Se opresc in irisuri incremenite
Care nu mai viseaza nimic
In somnul lor adanc …
Ierburi inalte se clatina
Batute de vanturi pustii,
Se agata de picioare , invaluindu-le strans
Si tragandu-le in negre genuni…
Plutesc in deriva in tarimuri straine
Negasindu-mi linistea si locul,
Ma scunfund in tacere si uitare,
In hauri pustii…
Fara un tarm de care sa ma agat,
Plutesc in deriva.
Imprastiind mirosul mortii
Si etalandu-mi chipul putrezit…
Pasesc pe nuferi albastri,
Strivindu-i sub calcaie gri .
Miros de moarte tanara
Pe care il inspir in plamanii grei de apa,
Un ultim suflu inainte de a aluneca
In somn etern si fara vise…

AMINTESTE-TI DE NOIEMBRIE

2009-09-18T20:42:00.001+03:00

Aminteste-ti de noiembrie,
Zilele incetosate si ploioase
In care ne avantam plini de curaj…
Nu a mai ramas nimic de atunci,
Drumurile ni s-au despartit
Iar tu m-ai uitat…
Viata ne joaca feste,
Nu ar fi trebuit sa se intample asa,
Altul era visul meu cu noi doi….
Aminteste-ti de noiembrie,
Intoarce-te inapoi
Si ajuta-ma sa zbor din nou….
Stau si te astept,
Iar zilele se scurg incet,
Fara sa stiu ce va urma
In memoria unui noiembrie capricios…
M-ai incatusat cu sarutarile tale,
Nu ma pot desprinde de trecut.
Privesc mereu inapoi
Sperand ca te voi revedea
Si ai sa ramai…
Lasa-ma sa plang in voie
Acel noiembrie,,,,
Atat de plin de emotii,
Ma simteam in siguranta,
Pentru prima data implinita
Si poate chiar fericita…
Te-am asteptat atata ,
Fara sa pot spera ceva,
Fara sa stiu ceva despre tine
Si undeva cineva m-a auzit….
Acum te vei reintoarce
Sa ma imbratisezi
Si sa ne reamintim
De un noiembrie insorit…
Aminteste-ti de noiembrie
Si ramai cu mine.
Sa continuam de unde am ramas,
Poate exista ceva intre noi..
Nu ma-nlocui asa usor…

SUFLET DE HUNA

2009-09-17T04:41:00.001+03:00

Calare pe un cal negru,
Cu parul fluturand in vant
Si sabia lucind in soare
Infrunta orizontul insagerat…
Pe buzele carnoase
Infloreste un zambet crud,
Sopteste cuvinte neintelese
Si calul zboara peste zari…
Luciul otelului trimite reflexe
In ochii ageri si vicleni
Strafulgerari verzi ca ai unui linx…
Tinuturi menite sa fie cucerite,
Barbati supusi jugului
In timp ce biciul pocneste
Ca o melodie menita sa mangaie
Auzul hunei…
Suflet rebel si neinteles,
Pletele ravasite si inima darza,
Plutesc in largul pustei,
Numai vantul o intrece,
Suierand ca un sol prevestitor de vesti rele…
Suflet solitar ce alearga inaintea ostirii
Insetata de sange si cucerire.
Nicodata nu o sa isi lase capul plecat…
Moartea o insoteste mereu,
Ca o prietena draga
Care ii atinge pe toti cei care se pun contra…
O, libertate iubita care ma impinge in departari,
Care imi insufla puterea de a goni
Pe intinsele departari,
Cu otelul patat de sangele celor care se impotrivesc
Si cu sclavii urmandu-ma in tacere…
Sufletul celor slabi si pierduti
Il aude in tacere,
Ca un tanguit de clopote ruginite…
Suflet de huna neinfricata si viteaza,
Alergand pe campiile intinse,
Negasindu-si linistea,
Spalandu-si sabia in sangele netrebnicilor…
Ropote de cai o urmeaza,
Pe noi teritorii pune stapanire,
Inima ei bate acelasi ritm.
Al mortii si al vietII..
Calul negru cu copitele insagerate
De cadavrele asternute covor
Goneste de-a lungul pustiului
Cu coama in vant …
Deasupra sta huna cutezatoare
Aplecata asupra curajosului tovaras de drum
Ca o singura fiinta…
Zorile se deschid asupra lor,
Invaluindu-i in lumina…

RAZBUNARE

2009-09-17T04:34:00.002+03:00

Imi bag pula si forez inainte,
Viol etern si singuratic…
Ma fute viata sau o fut eu pe ea ?
Oricum ar fi,eu raman deasupra,
Ca ramasitele fregatelor dupa furtuna,
Ca hoiturile dupa macel.
Invingatorii nu mor nicodata,
Raman in memoria eternitatii
Ca Don Quijotes in amintire
Nemuritori si indrazneti,
Deasupra orasului ingropat in gunoaie,
Laturi si zdrente umane
Care au incercat sa distruga
Vesnicia sufletului liber de cuceritor.
Ura mea creste cu ritmul inimii,
Respir ura si vreau sange,
Cer razbunare impotriva vietii.
Lacrimile se platesc cu sange,
Prin venele mele curge fiere,
Satisfactia orgoliului ranit,
A inimii calcate in picioare,
A spiritului pe care toti cei care
Incearca sa-l infranga…
Am un penel ascutit,
O inima plina de venin
Ura cat sa va cuprinda pe toti
Si neindurare fara margini…
Nu e loc de iertare,
Mila e un cuvant ipotetic
Viata e doar o utopie
Iar moartea o sa o implorati cu totii,
Viermi neputinciosi care mi s-au pus contra.
In viata totul se plateste,
A venit si vremea mea…
Strazile se inunda cu sangele vostru
Sa spele minciunile,tradarile si prostia…
Va urasc pe toti !!!

DECOR

2009-09-17T04:30:00.002+03:00

Dimineata…ora7…..inca o zi de cacat…..
O perfuzie cu cofeina
Cu gandul la cocaina
Imi da curaj sa deschid usa
Cu pasi repezi alerg
Ca dobitocii de inamorati
Spre comemorabilul veceu
Unde ma asteapta iar
Ignoranta si ignorare.
Am si eu o consolare,
Un rol insignifiant
In acest film horror
Numit viata mea.
Personajul principal numit décor,
Asta-s eu,
Obiect miscator,
Ajuns prin flegma vietii
In centrifuga de dejectii.

BRASOV

2009-09-17T04:27:00.001+03:00

Brasov…
Firma luminoasa care imi indica un viitor intunecat..
Un nou inceput….
O noua viata…
Pasesc intr-o mare de singuratate.
Inchisa in cochilia mea din inima orasului
Veghez la freamatul vietii…
In tacere astept o minune,
Visez la o speranta,
O raza de lumina sa se coboare.
Imi comemorez viata
Si oamenii care au pasit
Pe marmura soclului meu…
Oare m-au uitat ?
De unde vin
Si incotro ma indrept ?
O frunza pierduta in vant….
Cine sunt ?
O mumie imbalsamata in cotidian…
Monotonia care te macina incet,
Uzura de banal care se imbiba
Asa cum ploaia invadeaza
Crapaturile din pietre….

CASTELE DE NISIP

2009-09-17T03:33:00.001+03:00

Incetul cu incetul
Totul se naruie incet,
Castele de nisip sterse de maree.
Fumul alungat de vant ,
Vise risipite in van….
Cu ochii in soare
Incerc sa gasesc lumina,
Dar bezna se coboara….
Castele de nisip
Construite cu truda ,rabdare si iubire,
Migala imbinarii fiecarui fir de aur
Se destrama in acidul dezamagirii…
Ma trezesc dupa o betie indelungata,
Din vinul iubirii prea mult am sorbit,
Incerc sa gasesc drumul spre casa,
Castel plamadit din vise
In care acum locuieste altcineva…
Maree zbuciumate ce mi-au distrus speranta,
Mi-au invadat lumina,
Am cazut in pierzanie,
Am visat prea mult,
Am sperat mai mult decat era permis,
M-am innecat in propriul pacat…
Am cosntruit castele din nisip…
Incetul cu incetul
Nimic nu mai ramane,
Amintiri ce s-ar vrea sterse,
Dar ele raman ca marturie
A greselilor din trecut
Si a celor ce vor veni…
Castele de nisip nascute
Din truda fiecarui bob de nisip,
Sudoarea fiecarei lacrimi sarate,
Gustul fiecarei raze de soare…
Vise ce nu trebuiau visate,
Un om ce nu trebuia sa se nasca,
Castele ce nu trebuiau ridicate…

UITARE

2009-09-17T02:25:00.001+03:00

Imi caut linistea si uitarea,
Sa razuiesc cu lama fiecare atingere a ta,
Minciunile tale sa le arunc in vant,
Sa ard soaptele fierbinti…
Ma mistuiesc de dorul tau,
Noptile sunt tot mai lungi.
Privesc cum dispare luna
Si astept zorii…
Singuratatea doare,
Amintirile ma sufoca.
Deschid geamul sa intre ploaia,
Sa ma spele de saruturile tale dulci,
Sa stearga parfumul tau de pe mine…
Ma indrept in noapte.
Cu strigoii in minte
Si nu ma sperie nimic,
Decat umbra ta care ma impresoara,,,,
Alerg in continuare,
Sa scap de un cosmar,
Nedandu-mi seama ca il port cu mine,
Ca un blestem dat de ursitoare…
Uitarea va veni candva,
Pana atunci te voi purta
In simturile mele.
Pe pielea mea k niste hieroglife,
In respiratia mea care era tot una cu a ta,
Vise implinite….
Pana cand ochii i-am deschis
Si tu nu mai erai…
Doar mirosul tau persista
Si nu ma lasa sa uit….