Ganduri Mici

Cred ca visele pot deveni realitate

2011-12-21T12:50:00.000+02:00

Mereu mi-am dorit un suflet care sa ma incalzeasca si care sa imi fie alaturi in orice situatie.
M-am gandit ce inseamna iubirea si cum ajungem la ea, cum se manifesta, ce urmari are si cum o putem controla.
Azi in sfarsit am descoperit frumusetea acestui sentiment. Am descoperit frumusetea clipelor petrecute in prezenta omului ce ma iubeste neconditionat.
Am gasit omul care este alaturi de mine indiferent de coafura pe care o am, felul in care arat sau felul in care reactionez uneori.
Am gasit raspunsurile multora dintre intrebarile pe care le-am avut atatia ani. Am gasit un echilibru care ma mentine pe linia dulce a vietii.
Iubirea este complicata, are urcusuri si coborasuri.
Sunt zile frumoase si zile urate, important e ca momentele frumoase sa le depaseasca pe cele urate si atunci totul este bine!

Acum am din nou putere sa strig din tot sufletul ca iubesc.
Iubesc tot ce este in jurul meu, si asta se intampla pentru ca il iubesc pe el.
Iubesc felul in care ma tine in brate, felul in care se fastaceste inainte sa imi spuna ceva, felul in care zambeste, felul in care ma priveste, iubesc totul la el.
Il iubesc chiar si cand ne mai certam.
Mi l-am dorit mereu, si acum ca il am stiu ca totul va fi bine. Toata viata mea se va aseza la locul ei si sufletele noastre isi vor gasi linistea de care au nevoie .
Este deja al doilea an care trece si noi tot impreuna am ramas. Indiferent de ce greutati am intalnit in drum, impreuna le-am inlaturat si am mers mai departe.
Am devenit acel intreg care e capabil sa reziste in fata furtunii.
Nicio iubire nu seamana cu alta, mereu iubim cu intensitati diferite. Am mai avut sentimente placute pentru un baiat, dar cu el este diferit. M-a inteles si mi-a acordat increderea lui. Mi-a fost alaturi oricand am avut nevoie si inca imi este. Ma sprijina atunci cand vede ca increderea in mine este subreda si isi doreste sa fiu fericita din toata inima.
Stie ca fericirea mea este conditionata de el, stie ca fara el nu sunt fericita, stie cat il admir pentru optimismul sau, si stie ca ii sunt alaturi neconditionat. Stie ca nu as putea sa il las la greu si nici sa il ignor cand nu se simte bine.
Stie ca nu as face ceva cu buna stiinta ca sa il dezamagesc si stiu ca si el simte la fel.
Cea mai mare bucurie a vietii mele este sa stiu cat ma iubeste omul de langa mine in conditiile in care eu il iubesc la fel de mult.
Sunt niste sentimente care nu pot fi descrise in cuvinte, niste senzatii ce nu pot fi explicate si niste dorinte pure, niste lucruri la care foarte putin ajung si de care se pot bucura doar acei oameni care stiu sa aprecieze orice lucru marunt din viata lor.
E mai important sa fi iubit decat sa ai bani. E adevarat ca ai nevoie de bani ca sa traiesti, dar si daca ai avea bani si nu ai avea iubire ...
Cand ai iubirea in calea ta nu o ocoli pentru ca ea iti aduce sanatatea pe care o vei folosi pentru a castiga ce iti doresti in viata.
Iubirea este cea care te va sustine atunci cand vei avea momente de slabiciune, iubirea te va ridica din orice oala cu dezamagire.
Visele se pot adeveri, depinde de fiecare cum ajunge la acele vise.Unii reusesc mai devreme, altii mai tarziu sau altii niciodata.
Cheia succesului din punctul meu de vedere este suportul emotional, iubirea primita si oferita!

De aceea vreau sa spun :
Iubitule , Te iubesc din tot sufletul meu ! Si imi pare bine ca imi arati prin ochii tai frumusetea fiecarei clipe si imi luminezi drumul!
Sunt fericita pentru ca Tu ma faci cea mai fericita femeie din lume!Prezenta ta imi umple sufletul de bucurie!
Alaturi de tine traiesc visul pe care l-am avut multi ani pana acum.Tu ai schimbat totul in bine si mi-ai adus increderea inapoi.
Te iubesc pentru ceea ce esti si pentru ceea ce sunt eu de cand esti langa mine!

Te iubesc!

Către Tine

2010-08-21T19:28:00.002+03:00

Mă uit şi acum la randurile pe care ţi le scriam atunci . Sunt cuvinte pe care mi le-ai smuls din inima fără sa şti dar, pe care nu mi le-ai înapoiat oricat de greu mi-ar fi fost.
M-ai sprijinit de multe ori cand mi-a fost greu, ai ştiut ce trebuie sa îmi spui dar, destul de des ai vrut să mă dărami ca să îmi demonstrezi că m-am schimbat sau nu, că sunt mai puternica sau nu.
Aveam sentimente frumoase pentru tine şi te admiram foarte mult, încă te admir din unele puncte de vedere, şi tu cred că şti asta. Este vorba despre modul tău de a privi lucrurile, viaţa, nemulţumirile.
Totul este un joc pe care dacă nu îl caştigi cu siguranţă îl vei pierde.
Noi oamenii, concurăm pentru fericirea noastră pe care adesea o pierdem pentru că trece pe langă noi.
Atata timp cat ne dorim să ajungem la fericire mereu ea ne va ocoli.

Liceu

2010-01-26T21:23:00.028+02:00

Prima zi, după repartizarea mea într-un liceu din Bucuresti.

Curiozitatea era mare, oare unde voi merge timp de 4 ani?

Am văzut pe internet scris în dreptul numelui meu "COLEGIUL ECONOMIC VIILOR".

Greşisem un

cod si cu toate că nu imi doream acest liceu acum trebuia să "plătesc" pentru neatenţia mea. Degeaba plangeam eu pentru asta. Timp de 3 zile nu m-am împăcat cu gandul ca voi învăţa aici.

În prima zi de şcoală, eram total speriată de locul în care învăţ. În faţa liceului strada era în renovare, deci era numai noroi, şi mai tarziu muncitori care reparau drumul.

În stanga liceului era un restaurant numit "La Castani". De numele acestui local radeam cu o colegă de multe ori, mai ales cand începeam sa mă prostesc vorbind ardeleneşte(căci îmi place accentul).

Tot în stanga liceului daca traversai ajungeai la "54" - un bar in care de obicei mergeam sa bem cu diverse ocazii.

Revenind la prima zi de şcoală, imi amintesc si acum terenul de sport plin cu elevi la deschiderea anului scolar, unde diriginta noastra tinea o coala cu " 9D " scris pe ea, cat mai sus pentru ca sa ne stranga pe toti cei din clasa ei. Era o femeie foarte draguta, bruneta.

Am mers in clasa, m-am asezat in a 4-a banca de la fereastra.

Cunoscusem deja 2 colege : Anca o fata super draguta si de treaba si Loredana putin mai tacuta sa spunem.

Dupa ceva timp, in clasa noastra a intrat o fata, sigura pe ea si indiferenta, care s-a asezat langa mine.

Omg cine e fata asta?! a venit in slapi in prima zi de scoala?!Asta gandeam eu in prima zi.

Dar ea avea sa fie colega mea de banca timp de 2 ani si avea sa imi ramana prietena si dupa terminarea celor 4 ani de scoala. Ea e Dani, fata cu care m-am inteles cel mai bine din liceu.

Tin minte ca in primul semestru nu prea vorbeam intre noi.

Diriginta ne-a spus in prima zi, ca ar trebui sa facem si noi cunostinta pentru ca vom fi "frati" cativa ani.

Cat timp ea era plecata din clasa nimeni nu spunea nimic, era liniste deplina, nimeni nu vorbea cu nimeni.

In clasa a9-a am luat primul 2 din viata mea pentru copiat!

Apoi a urmat clasa a 10-a cea mai frumoasa perioada.

Cu totii am fost uniti si ne-am petrecut timpul cat de bine am stiut noi.

Nu am cum sa uit piatra din fata scolii pe care stateam cu Dani si radeam.

Nu am sa uit ora de engleza in care "fetelor li s-a facut rau de la o pizza stricata"

Nu am sa uit ziua de nastere a Ancai, cand i s-a pregatit o surpriza frumoasa, cu tort confetii si nelipsitul La multi ani!

Nu am sa uit primul cadou primit de ziua mea, ursuletul de la Anca.

Nu am sa uit prima excursie la mare alaturi de colegi din 2008.("hi hi hi , Poc!")

Nu am sa uit clipele urate dar mai ales clipele frumoase petrecute alaturi de colegi .

Nu am sa uit majoratul meu petrecut la muzeul Antipa.
Clasa a 12-a a trecut foarte repede.

Nu am sa uit majoratul Mirelei, inca ma mai uit la pozele de atunci cu placere.

Am avut cu mine atunci toate colegele cu care mi-a facut placere sa petrec.

N-am sa uit Balul bobocilor din clasa a 10-a, cea mai fericita perioada din liceu pentru mine.

Nu am sa imi uit colega de banca din primi ani de liceu - Dani - , dar nici pe cele din ultimii ani de liceu - Monica si Flori-.

Nu am sa imi uit colegii asa cum sunt ei cu bune si cu rele, caci nimeni nu-i perfect.

Claudiu tipul organizat si ambitios, Bogdan tipul increzator in fortele proprii, Eduard tipul credincios, timid si lista continua.

Nu am sa uit ultimul clopotel si am sa ma uit mereu cu placere la pozele de atunci.

Nu mai conteaza ce parere au unii despre mine, cei care ma cunosc stiu exact cum sunt, imi stiu sentimentele trairile, emotiile si pasiunile.

Sa fim fericiti si sa ne indeplinim visele. Sa ne mearga bine si sa ne auzim poate peste 10 ani la fel de sanatosi si fericiti cum eram in liceu.

Vis

2009-11-11T13:59:00.000+02:00

Visez.
Tot ce e rău s-a îndepărtat. Ai apărut tu si cu mana ta caldă m-ai strans la pieptul tău.
Mi-ai arătat binele din lume, si apoi ai dispărut.

Zambetul tău mă îndruma din acea clipa dar, nici zambetul tău nu îl mai pot vedea.Cand ai plecat l-ai luat cu tine? De ce?
Nu ştiai ca am nevoie de el?
Ai putea sa îl aduci înapoi dar nu ar avea aceeaşi intensitate. Ar fi ciudat dar, mi-ar place sa il mai vad uneori.
Nişte maini uriaşe parcă mă cuprindeau atunci cand îmi era greu, mă făceau sa uit de problemele mele si sa trăiesc.

rezultatele testului : esti usor de citit?

2009-10-14T09:56:00.001+03:00

Straina

2009-10-06T11:17:00.004+03:00

Sunt ca o straina, intr-un loc unde simt ca nu ma pot acomoda, in care nu ma pot stabili, unde totul parea frumos dar a devenit urat dintr-odata.
Nu sunt eu cea care sa apartina unei astfel de lumi minunate, mi-e frica de nou, nu stiu de ce dar mi-e teama.
As putea fi ucisa definitiv de cateva cuvinte, cateva ganduri care poate le-am mai auzit.
As putea fi distrusa de o singura picatura de apa, care ar putea sa ma incuie in bataia ploii. Nu e locul meu aici, poate ar trebui sa plec dar speranta moare ultima, ea ma tine cu ultimele ei puteri care se sfarsesc din clipa in clipa tot mai mult.
Care e sensul meu aici? nu am nici un farmec, disparitia mea nu ar soca pe nimeni, nu ar uimi pe nimeni, nu ar dispera pe nimeni.
Mi-am promis ca nu se va mai intampla, sa ma bag nicaieri unde nu imi e locul, in nici o lume din care nu apartin pur si simplu, dar uite ca, din nou ma aflu in fata aceleiasi situatii, acelorasi ganduri, acelorasi trairi si sentimente.

Slovo - Whisper

eforie nord 2009

2009-08-08T13:14:00.001+03:00

you're here....and you'll allways be

2009-08-05T13:01:00.005+03:00

Puterea visului

2009-08-01T13:49:00.000+03:00

Daca ai putea vedea ceea ce vad eu, sigur ai privi la fel de atent acea silueta a carei rochie alba este purtata de vant in sensul valurilor marii.
Fac cativa pasi, simt ceea ce fata din fata mea simte.
Dar, vai cate amintiri avea fiinta aceea! Era la malul marii si se uita in zare murmurand parca un scurt "adio".
Am privit-o cateva minute, se facusera ore si tot nu ma opream. Sentimentele ciudate se rasuceau prin sufletul meu si incepeam sa inteleg puterea iubirii, puterea tristetii provocata de iubire.

monolog

2009-07-26T17:14:00.010+03:00

Dramatică.
Aşa îmi spun unii că sunt prin posturile mele de pe acest blog.
Aşa o fi, dar sentimentele nu sunt dramatice? nu sunt ca o poveste care are final fericit sau trist?
Mă gandeam acum la mine, la ceea ce caut ceea ce îmi doresc.
Mă întrebam dacă îmi mai doresc un iubit, un bărbat alături care sa îmi dea forţa de care oricine are nevoie.
Tind să cred că nu, dar totuşi aş vrea.
De mult am iubit, citesc acest blog şi îmi dau seama că ceea ce simţeam era imens, enorm, era mirific.
Acum, la 3 ani după această perioada mă uit la el şi spun doar atat : PĂCAT!
E o durere imensă, să şti că ai iubit cu tot sufletul tău şi nu a mers. Nu regret nimic, nu regret că ne-am despărţit oricum ne-am fi despărţit la un moment dat. Nu eram ceea ce el căuta, nu era nici el ceea ce îmi doream eu pentru mine .
Abia acum am realizat asta. Mă gandeam ce ar fi dacă ne-am împăca dar, nu! nu ar avea rost. Între noi nu ar merge nici acum nici altă dată.
Tot ce a fost frumos a fost atunci, acum s-a dus!
Cu lacrimi în ochi spun că aş refuza orice cale de întoarcere la el. Fericirea mea a murit în ziua în care ne-am despărţit, şi puterea mea de a crede cu adevarat într-un bărbat a rămas pierdută pe un drum fără cale de întoarcere.
Ştie, a văzut cat l-am iubit, ştia că îl voi uita, ştia că nu îl voi mai vrea, însă sufletul meu simte tot, simte şi acum tristeţea clipelor în care am rămas singură.
Orice mi-ar fi cerut atunci aş fi făcut, chiar şi viaţa mea dacă şi-o dorea, i-aş fi dat-o fără sa mă gandesc la mine.(aş fi greşit, însă aş fi făcut-o pentru că îl iubeam)
Mi-a rămas doar regretul, doar amintirile clipelor petrecute împreună şi cateva poze .
Vreau să îmi văd de treabă, de viaţă, de studii, de tot, dar cum?! Cand oricine ar fi langa mine nu poate înlocui băiatul care m-a făcut cea mai fericită copilă din univers. Nici chiar el însuşi nu mă mai poate face atat de fericită cum am fost candva.

CRISTINA SPATAR - BYE BYE (DJ. STEPHANO XTND)
Asculta mai multe audio Muzica

pagini din viata mea

2009-07-08T14:27:00.007+03:00

Mă uit acum pe pozele din ultimele zile de scoală; ce frumos era - fals poate, dar frumos - erau oameni cunoscuţi de 4 ani de zile, alţii de 2 ani; eram o mica familie de aparenţă dar care ne făcea sa zambim de multe ori.

Abia s-a terminat dar parcă îmi e dor sa aud prostiile lor, tampeniile mele pe care le spuneam fără sa îmi dau seama, ţipetele din senin, prostiile pentru care profesorii ne certau, suspansul unei lucrări neanunţate, aşteptarea pauzei în speranta evitării unei note mici la ascultat..sunt doar cateva din lucrurile care mă bagă în vasul cu melancolie.

Doua petale albe de trandafir zburau în bătaia razelor soarelui.
Acesta le ardea dar puterea lor era atat de mare încat au ajuns departe, s-au pierdut în zare.
Trecuse încă o etapa grea din viaţa (prin care toata lumea trece - sau nu! - )
Pas cu pas, mă apropiam de sfarsitul celei mai frumoase perioade din adolescenţă, începutul luptei cu mine însami.
Îi vedeam pe toţi colegii mei cum radeau şi se bucurau dar se şi întristau în acelas timp ca se sfarşise totul - liceul ajunsese la ultima sa clipa alături de noi - .
Trebuia sa mergem mai departe, timpul nu sta în loc! Aveam multe de invatat şi de văzut în continuare, dar parcă zgomotul holurilor şcolii care ne aştepta mereu altădată...acum nu se mai auzea şi încercam sa îl readucem - în zadar - .

Schimbare

2009-05-25T20:01:00.010+03:00

E timpul să trec peste toate.
A venit momentul în care trebuie să las în urmă tot ce m-a întristat candva, şi să merg pe un nou drum care să mă poarte spre fericire şi bunătate.
Uşor uşor apar schimbări în viaţa mea.
Tu eşti una dintre marile schimbări.
Am avut de ales între viaţa mea şi tine iar eu, am ales sufletul meu.

Putea fi foarte uşor să te aleg pe tine şi să mă las ucisă de spinii ce te înconjoară dar, un înger poate, m-a purtat pe aripa sa ducandu-mă departe de iubirea pentru tine; Acea iubire pe care acum, deşi o simt nu o mai las să mă influenţeze.

Am păşit într-un nou an din viaţa mea, urmează o nouă etapă, alti paşi pe care nu îmi permit să îi greşesc. Tu, mi-ai readus puterea de a simţi ceva dar, nu ai venit în momentul potrivit, şi ai reuşit cu intenţia ta curată, să-mi murdăreşti gandurile şi să îmi întuneci privirea.Mi-ai transformat fără voia ta zambetele în lacrimi şi mi-ai răsturnat lumea atat de colorată în care trăiam.
Acum vreau să schimb totul. Iar tu va trebui să dispari, şi să iei cu tine toate amintirile care mi le-ai făcut cadou mai de mult.

de la copilarie la adolescenta

2009-04-03T19:56:00.005+03:00

Au fost ani in care totul era foarte usor , era lumina si fericire la tot pasul.
Erau zile acoperite de zambete, si copii care fara griji alergau printre blocurile inalte ce-i inconjurau, printre garajele imense ce-i aduceau mai aproape de cer.
Erau acei copaci pe care noi ii goleam de fructe, cei care ramaneau fara frunze pentru ca noi ne jucam cu ele.
Erau jocurile care ne faceau sa tipam de fericire, emotiile reusitelor din copilaria noastra.
Ceva ce noi nu realizam atunci, dar de care acum ne amintim adesea.
Erau chiulurile de la ore, cand ne duceam in gashca sa bem din diverse motive; erau orele la care asistam ametiti cu chef nebun de ras.
Momentele in care profesorii nu isi dadeau seama de ceea ce facusem sau se lasau mintiti de noi..Ne lasau sa ne continuam vietile mandrii de faptele noastre.
Erau fluturasii in stomac , cei pe care ii simteam cand vedeam un baiat frumos, sau care imi placea mie...
Erau bancile inscriptionate cu numele nostru pe ele..erau geamurile ce se abureau din cauza respiratiei noastre..
Holurile scolii pline de noi, pline de tipetele fericite ale copiilor ce urmau sa creasca. Entuziasmul primului bal, si tristetea fericita a balului de absolvire.
Pregatirile riguroase pentru petreceri, si muzica tare cu bas puternic.
Dansul nostru din toate incheieturile si ciudateniile care mai de care mai complicate.
Era frumos, clipe ce nu le-am putea uita vreodata..si pe care nu le voi uita orice s-ar intampla!

Si asta este doar inceputul unei vieti frumoase..

Nu vreau sa ingrop iubirea!

2009-04-01T17:51:00.022+03:00

Imi doream sa imi ingrop iubirea, sa nu mai simt nimic si totul sa las in urma mea, desi stiam ca iubirea mea esti tu.

Imi doream din tot sufletul sa iesi din peisaj, sa nu mai existe sursa de suferinta pentru mine. Dar, ce egoista eram! Nu realizam ca de fapt iti doream moartea. Eram asa inconstienta.

La un moment dat in viata mea, mi-a fost dat sa vad cum o prietena isi pierde iubirea. Si-o ingropa la propriu.

Am simtit atunci o parte din durerea pe care as fi avut-o in inima mea, daca in locul acela intunecat ai fi fost tu, daca acolo jos inconjurat de pamant as fi fost nevoita sa te vad.

Oare eu as fi suportat?

Vad si acum acei oameni ,cum, daramati de lacrimi si tristete, vedeau pentru ultima oara fiinta care le-a fost aproape atata timp.Ii vad aruncand ultima farama de pamant ud peste prapastia in care se afunda tot mai mult.

Coroana lui din partea ei, era parca cea mai frumoasa; nu am citit dar m-am intrebat : oare eu ce as fi scris pe ea? Sunt intrebari ciudate, situatii ciudate.

Poate lumea ma judeca pentru ca am putut sa ma gandesc la asa ceva dar, sufletul meu era impartit.

Atat mi-a fost indeajuns sa ma conving ca imi doresc ca iubirea mea sa fie fericita, departe de mine!

Atat trebuia poate, ca sa realizez ca vreau sa fi fericit!

Nu am stiut niciodata cum sa ma port in acele momente si poate nu voi sti prea curand, probabil ele( fetele, care erau acolo) au crezut ca nu imi pasa.

Ba da imi pasa, si acum ma mai gandesc si parca nu e real.Eram socata, eram nu stiu, nu gasesc cuvantul potrivit.

As fi vrut sa spun cele mai calde vorbe ca sa mai iau durerea prietenei mele, dar ce cuvant ar fi facut-o sa sufere mai putin? M-am pus o secunda in locul ei si am inceput sa plang, numai ideea ma face sa plang serios.

Cuvintele ar fi fost de prisos.Durerea nu dispare asa usor.

Nu vreau sa imi ingrop iubirea, vreau doar sa uit de cat de mult te iubesc, sa imi fie mai usor, sa las in urma clipele frumoase desi au o valoare imensa in sufletul meu.

Prefer sa stiu ca esti viu, fericit in alt colt al Romaniei, decat sa te fi vazut - parca dormind - rece, sa te stiu acolo singur, in intuneric - acoperit de pamant!

~Avortul~partea 2 - tu ce nume i-ai da copilului tau nenascut?

2009-03-30T19:45:00.010+03:00

Prin Decretul-lege nr. 1 din 26 decembrie 1989, avortul este permis in primele 3 luni de sarcina, urmind a fi efectuat numai in unitati spitalicesti cu dotare si cu personal ATI.

Avortul este permis si dupa trei luni de sarcina, daca apare starea de necesitate sau daca unul dintre parinti sufera de o boala grava care se transmite ereditar sau care poate duce la malformatii congenitale grave.

Decretul pastreaza ca situatii de exceptie incestul si violul.

Romancele nu sint obligate sa primeasca consiliere inainte sau dupa avort.

Avortul provocat (la cerere) a fost legalizat in Romania prima data in 1957.

A fost interzis in 1966 de Nicolae Ceausescu si relegalizat din 1990.

Metode periculoase de producere a avortului • Consumul de băuturi făcute din terebentină, înălbitori pentru rufe, bălegar, etc. • Introducerea de fierturi din plande otrăvitoare în vagin. • Introducerea de corpuri străine în uter. • Săritul de pe scări sau acoperiş.

De ce se apelează la avort?

Cercetătorii consideră că sunt situaţii excepţionale care ar putea justifica avortul (a se vedea Avortul terapeutic) din punct de vedere al eticii medicale. Aşadar, am avea avortul terapeutic şi cel la cerere. Din nefericire mare parte dintre avorturile realizate nu au o motivaţie terapeutică ci una strict personală.

Avortul terapeutic

(opiniile nu sunt unanime în dreptul fiecărui caz)

Etica medicală actuală consideeră avortul ca fiind întemeiat şi motivat, fiind declarat deci terapetic în situaţii cum ar fi:

pentru salvarea vieţii mamei
pentru a asigura sănătatea mentală şi fizică a mamei
pentru a pune capăt unei sarcini care ar da naştere unui copil cu malformaţii congenital sau alte defecte grave
pentru reducerea numărului de fetuşi în cazul unor sarcini multiple.
Pentru întreruperea unei sarcini rezultate în urma incestului sau a violului

În ciuda atenţionării din partea oficialităţilor că avortul nu reprezintă o metodă de planificare familială, el rămâne în continuare modul prin care se „previne” aducerea pe lume a unui copil neaşteptat.

De obicei avorturile se produc atunci când sarcina este neaşteptată şi nedorită. De fapt, mai mult de o treime din totalul de 205 milioane de sarcini anuale la nivel mondial, sunt sarcini neprogramate, iar 22% din totalul de sarcini se va finaliza prin avort. Un studiu de anvergură realizat în 1998 în care au fost implicate 27 de ţări, a scos la iveală motivele pentru care femeile aleg să pună capăt unei sarcini. Cauza principală este dorinţa de a amâna aducerea pe lume a unui copil, motivele fiind: munca, studiile, problemele de natură financiară ori relaţională. Un studiu similar desfăşurat în 2004 ⁷ în clinicile din SUA a scos la iveală rezultate similare. Onestitatea ne obigă totuşi să recunoaştem că mare parte din motive sunt o manifestare a individualismului caracteristic societăţii occidentale şi nu atât de mult o preocupare reală pentru viitorul nesigur al copilului.

Eu te iubesc....campanie anti avort!!
Vezi mai multe video din Muzica »

Legal nu înseamnă neapărat şi moral

Trebuie să fie amintit faptul că legalizarea avortului (care poate fi susţinută cu multe argumente) nu face ca actul să devină automat şi moral. Argumentele de natură socială sau medicală care susţin legalizarea avortului nu sunt suficiente pentru a-l declara ca fiind o practică aceptabilă şi din punct de vedere moral.

Conform legislaţiei din România, avortul este legal până în săptămâna a 14 de sarcină.

Aproape jumătate din sarcini sfârşesc prin avort în România.

Totuşi, pe fundalul îmbătrânirii Europei, o legislaţie mai laxă privitoare la avort este sinonimă cu un act de nimicire a viitorului. Chiar dacă pare a fi o scenă dintr-un film SF, cei mai mari vrăşmaşi ai oamenilor de mâine suntem chiar noi, cei de azi care nu le mai dăm posibilitatea (sau dreptul) de a veni pe lume. Susţinătorii avortului îl văd ca pe un drept al femeii, ea fiind cea care să poată decide dacă să păstreze sau nu o sarcină. Fără a aborda subiectul din perspectiva moralei creştine totuşi se cere ca întrebarea să fie pusă: Dar drepturile omului (de mâine) nenăscut (azi) cine să le susţină? E grav că în societatea actuală avem organisme oficiale care apără interesele necuvântătoarelor (aşa-numita poliţie a animalelor) dar interesele semenilor noştri nenăscuţi continuă să fie tratate cu lejeritate atât la nivel individual cât şi la nivelul oficialităţilor.

Aspecte Biblice

În general în cadrul creştinismului se poate sesiza o opoziţie vădită faţă de practica avortului argumentările variind destul de mult de la o biserică la alta. Biserica Catolică argumentează adesea mai degrabă pe linia filosofiei greceşti, fără a lăsa loc pentru nici un fel de excepţie. În schimb ortodoxia şi protestantismul, consideră că sunt şi situaţii de excepţie. Dincolo de argumentele pro sau contra ar merita să vedem dacă Biblia are ceva de spus în această privinţă.

Discuţiile actuale privitoare la avort nu au fost cunoscute popoarelor Antichităţii, feritilitatea şi numărul mare de copii fiind privite ca un semn al bunăstării. Din acest motiv nici Biblia nu tratează în mod explicit acest subiect. Cu toate acestea găsim câteva pasaje care aruncă lumină asupra subiectului luat în discuţie.

În primul rând, Sfintele Scripturi nu fac nici o diferenţă între făt şi copilul născut, folosindu-se termeni comuni (rodul pântecului, copil, prunc). Pe de altă parte, Biblia foloseşte pronumele personal în dreptul copilului nenăscut (Ieremia 1: 5 sau Psalmi 139:13-16). Aşadar fătului i se recunoaşte calitatea umană. În aceleaşi pasaje amintite, Biblia vorbeşte de persoana actuală ca fiind continuarea celei nenăscute din pântece. În limbaj contemporan aceasta este o confirmare a potenţialităţii fătului.

David recunoaşte că era în atenţia divină chiar şi când era un embrion. Pe de altă parte, conform cu Leviticul 17:11viaţa constă în sânge, iar după informaţiile medicale, circulaţia sanguină pentru făt începe chiar din primul trimestru.

Poate cel mai relevant pasaj este cel din Exod 21:22-23:

Dacă se ceartă doi oameni, şi lovesc pe o femeie însărcinată, şi o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă, pusă de bărbatul femeii, şi pe care o vor plăti după hotărârea judecătorilor. Dar dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă.

În ce constă nenorocirea la care se face referire aici? Conform unor alte pasaje dar şi a contextului apropiat, nenorocirea ar fi moartea. Dar întrebarea se pune a cui moarte? Conform contextului Scripturii nu se poate referi la moartea femeii, deoarece uciderea accidentală era tratată de un alt text legal. Aşadar, nenorocirea ar fi moartea fătului. Privid la legea Vechiului Testament, este evident că viaţa unui nenăscut este pusă la acelaşi nivel cu cea a unei persoane umane adulte, legea cerând în final viaţă pentru viaţă.

Avortul în istorie

Prim referinţă la avort într-un context medical este făcută în jurământul lui Hipocrate: Nu voi încredinţa nimănui otrăvuri, dacă îmi va cere, şi nu voi îndemna la aşa ceva, tot astfel nu voi încredinţa nici unei femei leacuri care să o ajute să lepede.

Aristotel considera că după concepţie, viitorul copil avea un suflet vegetal, după care unul animal iar după 40 de zile (respectiv 80 zile pentru fete) trupul nou format primea suflet raţional. Din acest motiv avortul într-un stadiu timpuri era totuşi permis. Această viziune este împărtăşită chiar de Augustin.

Senatul roman a dat o lege prin care mamele care întrerupeau sarcina erau exilate.

La vizigoţi, pedeapsa era cu moarte pt mamă iar pentru tatăl care accepta procedura i se scoteau ochii.

Creştinismul primar considera avortul ca fiind ucidere: „Să nu ucizi, nici chiar un făt sau un nou născut.” Epistola lui Barnaba 19:5. „Să nu omori un copil prin avort.” Didahia, cap. 2:2

Sinmodul de la Ancyra, 314 d. Hr, stabilea 10 ani de penitenţă pentru avort.

În perioada medievală în Spania sau Franţa avortul era pedepsit cu moartea.

surse : http://necula.blogspot.com/2008/05/avortul.html

http://provita.org.ro

Clipa

2009-03-07T16:58:00.004+02:00

Un zambet.
Ai primit un zambet dulce pe care poate nu ai sa il uiti foarte curand.
O atmosfera calda, invaluita in iubire si intelegere, este ceea ce iti lipsea atat de mult, insa prea putin in acelas timp.
Aveai privirea blanda ca a unui copil fericit, atunci cand ti-am cuprins cu mainile obrajii reci. Reci de tristete, reci de rautatea in care esti ademenit adesea.
Te-am strans in brate. Iti placea! Imi zambeai dulce si ma sarutai ca sa nu uit cat de mult iti place prezenta mea.
Respiratia mea te linistea, iar mainile mele te relaxau.
Imi admirai parul , iti placea culoarea si stilul sau. Adorai sa il strangi in mainile tale si sa il simti. Iti placea parfumul meu , parfumul pielii mele, parfumul parului meu .
Privirea mea te fura din lumea reala cateva secunde, te facea sa uiti unde esti, ce faci, cum faci. Stiai doar ca sunt langa tine si ca existam numai noi 2 .
Era liniste deplina, auzeam doar bataile inimii tale.
Pielea ta fina nu ma lasa sa imi dezlipesc mainile de trupul tau. Iar saruturile tale nu-mi dadeau voie sa ma opresc sau sa plec de langa tine.
Niste sentimente ciudate insa reale pe care le simt rar dar intens.
Ma atrageai din ce in ce mai mult, si eu la fel pe tine.
Mi-ar fi placut ca acea clipa sa dureze toata viata dar, a trecut!
Ne-a ramas amintirea ...

Traiam clipa, si am tinut-o minte!

O lacrima

2009-03-06T17:07:00.006+02:00

O lacrimă curge încet.
Mi-as dori sa o opresc însă ea îmi arată sentimentele rele pe care sufletul meu le tine strans.
As vrea sa o conving sa nu mai cadă, sa se întoarcă înapoi dar, nu reuşesc.
Simt ca o data cu picătura asta se scurge şi o bucată din sufletul meu destrămat deja de ceva timp.
Nu e tarziu dar nu e nici devreme, aud doar sunetul liniştii minţii mele care îmi spune ca trebuie sa mă linistesc  şi să continui să trăiesc în fericirea şi iubirea pe care am reuşit să o strang de la apropiatii mei atata timp.
Da!m-am gandit  şi cel mai bine e să privesc în linişte la ceea ce am de făcut, de realizat, de îndepărtat.. E o greutate prea mare să fiu în centrul tuturor cometelor ce zboară prin jurul meu, prefer să plec, să las totul în urmă.
Acum eu contez  şi Numai Eu!
Mai e speranta, dar ce speranta? Ea se duce o dată cu picătura din mine, acea lacrimă sărată care acum îmi pipăie pielea feţei.
O lume falsă, mă înconjoară acoperindu-i pe cei sinceri. O lume care se înmulţeste neîncetat. Nici măcar aceasta lacrima nu poate ori răutatea..

Cine, unde, cum?

2009-02-14T16:36:00.012+02:00

Ma privesti, imi zambesti, ma strangi in brate si pleci.

Ma alungi de langa tine dar, ma cauti si-mi spui ca ma iubesti.
Imi spui ca nu merit iubirea ta insa, continui sa sa ma imbratisezi cu acelas dor de odinioara.
Imi reprosezi ca sunt urata dar, ma vrei langa tine pentru totdeauna.
Versi lacrimi din cauza mea dar, ma faci fericita in fiecare clipa.
Vrei sa pleci acum definitiv insa, de data asta eu te opresc.
Te intorci o clipa si faci un pas inspre mine dar, privirea mea te face sa pleci.
Iti spun ca te iubesc si te opresti din nou, strigi tare: "si eu!" si iti continui drumul.
Ochii mei sunt cuprinsi de lacrimi si tu simti asta. De aceea te intorci, ma privesti , ma saruti si pleci din nou ca intr-un joc..

Trece o perioada, timp in care mi-ai simtit in fiecare clipa sentimentele si suferinta.
Niste cuvinte scrise pe o hartie rosie mi-au aparut la un moment dat pe perna.
O scrisoare de la tine, imi spuneai ca iti e dor de respriratia mea si de bataile inimii mele.
Aparuse de nicaieri dar era scrisul tau. Nu am cum sa te confund vreodata, pe tine, scrisul tau, vocea ta, atingerea ta, totul.
Te-am sunat, iti schimbasei numarul. Adresa ta nu mai era aceeasi, disparusei fara urma dar, m-ai gasit tu pe mine!
Din nou m-ai privit, m-ai luat in brate, si apoi mi-ai spus ca nu e momentul nostru dar, ca vei reveni.

Am fost surprinsa, am suferit din cauza acestor cuvinte,

ma intreb: oare cand ne vom reintalni?

Femeia ~complicatia fiinta~

2009-02-08T12:23:00.004+02:00

Sunt o femeie , si ca orice femeie am nevoie de Atentie !

Nici o "masca" de "om dur" nu imi poate rapi sentimentele ascunse , sensibilitatea specifica feminina pe care orice femeie o are .

Cand cineva se apropie , apare instinctul acela de "protectie a puilor" care ma face sa indepartez orice persoana noua din viata mea , de frica poate sa nu imi raneasca din nou cineva sentimentele , sufletul , inima .

Acest sentiment il avem noi , femeile , dupa ceva timp de suferinta , dezamagire , si distrugere a viselor .

La fel cum catelele proaspat mamici isi protejeaza puii la fel si noi femeile ne protejam sufletul si sentimentele de rautatea celor din jur .

Sub oricare masca de femeie puternica insa , se ascunde o copila inocenta , in cautare de fericire absoluta , in cautare de pasiunea si protectia pe care numai un barbat puternic nu neaparat fizic cat puternic psihic o poate oferi .

Intalnim zi de zi oameni mai slabi sau mai puternici decat noi , si prima reactie a noastra este de a ne compara mai m ult sau mai putin cu acele persoane .

Este ceva involuntar , ceva care dispare o data cu revenirea noastra la realitate .

Tindem sa spunem : "uite ca sunt mai buna decat el/ea!" sau "uite el /ea a realizat mult mai mult ! pot si eu sau nu?"

Multe femei tind sa isi piarda increderea in ele , in lipsa unui "suport" din partea unui barbat .

Sunt acele femei "puternice" care isi ascund foarte bine lipsurile "barbatesti" insa intr-un mediu simplu in care ele sunt singure , apare "amintirea" si "dorinta" de a fi laudate si "ridicate pe un piedestal " de catre un barbat , asa cum au fost candva .

Cat timp au barbatul langa ele , femeile sunt foarte sigure pe ele , dar cand acel fabulos "el " dispare ele realizeaza ca nu pot fi la fel de hotarate ca atunci cand aveau acel "suport" puternic .

E adevarat ceea ce se spune ca femeia este in spatele succesului barbatului in cele mai multe cazuri , dar si barbatul este "cheia" succesului femeii .

Cum? pai , un barbat singur gandeste ca tot ceea ce face este in van , in lipsa unei femei cu care sa impartaseasca fericirile si tristetile sale , iar femeia isi pierde increderea in sine , si se desconsidera mult in lipsa barbatului .

Deci in urmare barbatul nu este implinit fara o femeie langa el cum nici o femeie nu are succes fara un barbat langa ea!

Se va pune problema celor care isi aleg parteneri de acelas sex .

Ei bine , ei sunt minoritatile ..ei sunt teribilisti care prefera sa iasa in evidenta prin altfel de suporturi , se simt bine (in mintea lor) cu o persoana de acelas sex si considera ca persoanele de sex opus nu ar fi capabili sa ii inteleaga .

Majoritatea celor care au parteneri de acelas sex , au avut una sau mai multe deceptii si astfel au ales calea cea mai usoara .

Din punctul meu de vedere acesti oameni care zic " ma atrag mai mult femeile "( fata fiind) sau " barbatii sunt mult mai atragatori "(baiat fiind) , refuza sa priveasca mai sus de nivelul la care sunt , din cauza deceptiilor avute in trecut sau poate de curand ...

Cert e ca nimeni nu s-a nascut cu atractii fata de persoane de acelas sex !

Un prieten a spus ca un barbat renunta la tandrete si protectie fata de femeie in favoarea sexului , pe cand femeia renunta mai degraba la sex pentru tandrete si protectie .

Sa ne gandim putin , de cate ori , ca femeie , nu ne-a placut mai mult peeting-ul decat actul sexual in sine?de ce ? pentru ca peeting-ul presupune atingeri tandre cu pasiune si dorinta , gesturi ce ne fac sa ne simtim foarte bine .

De cate ori nu v-a luat un barbat mai direct si nu a asteptat si placerea voastra ca femeie ( umezeala...) si astfel nu a fost prea multa placere dekt durerea de la inceput?

De ce? pentru ca barbatii tind sa uite de placerea femeilor cand e vorba de placerea lor ..

Asa ne dam seama cand un barbat ne iubeste , in primul rand ii pasa de placerea noastra , si in cazul in care se intampla sa mai il ia "valul" putem sa ii amintim " iubire , trebuie sa imi placa si mie nu doar tie!"

Am citit un citat : "femeia face din barbat un copil , iar barbatul face din femeie o mama"

La prima vedere , sigur v-ati gandi la ideea de a avea un copil ...dar nu !

Ganditi-va la relatiile in care pasiunea se pastreaza chiar si dupa ce au trecut zeci de ani de la primul sarut !

Ei bine , daca aveti ocazia sa stati in preajma unui astfel de cuplu veti observa mirati poate ca barbatul (acel om puternic ...) se imblanzeste si se poarta ca un copil in preajma femeii sale , dorind-o mereu mai mult la nesfarsit , iar vorbele femeii devin "picatur de miere" pentru sufletul barbatului .

Femeia insa devine "mama" , cum ? Avand grija de acel barbat care ii ofera tot sufletul sau , toata viata lui impreuna cu toate sentimentele bune pe care le tine in interiorul sau .

Astfel , eu ca femeie , am grija ca barbatul de langa mine sa nu simta lipsa de nimic si sa ii pastrez fericirea pe care .. el o are de cele mai multe ori datorita lucrurilor marunte pentru mine .. dar care pentru el inseamna enorm . Poate niste cuvinte , niste gesturi bine facute la momentul potrivit .

Stiti poate cat de dificil este sa ii faci pe plac unui copil..dar cat de fericita te simti ca femeie cand vezi acel mic ingeras fericit !

Acelas sentiment il simte femeia fara copii inca ...dar cu un barbat langa ea pe care il face fericit neconditionat in fiecare zi din viata lor !

Neconditionat este bine sa facem aceste lucruri , pentru ca o data cu "asteptarile" noastre distrugem armonia din cuplu ;

Acele bucurii pe care oricine si le doreste , apar singure daca nu le asteptam .

De cate ori nu te-ai gandit ca vrei ceva enorm de mult dar nu l-ai avut pana nu ai uitat ca ti-l doresti:)?

As putea scrie la nesfarsit ..

Am invatat ceva :

Nu poti avea ceva maret doar planuind , ci Ai Tot ce iti doresti daca Lasi lucrurile sa vina de la sine , dar fara greseli pe care le-ai mai facut sau le-ai vazut la cunostintele , prietenii sau rudele tale .

Viata e complicata , trebuie sa ai rabdare , sa o cercetezi ca sa te iubeasca si sa o iubesti si tu la Fel !

~Avortul~partea 1

2009-02-07T21:27:00.011+02:00

Eram foarte bucuroasa.
Vedeam totul destul de roz, dar niciodata nu mi-am inchipuit cum este avortul.
Nici acum nu sunt foarte sigura, insa sunt convinsa ca nu as vrea sa fac asa ceva niciodata!

Avortul = uciderea unui copil dezvoltat in proportii mici dar care simte durerea.

Motivele avortului:

Cele mai multe femei din romania prefera avortul din cauza banilor.. mai exact din lipsa lor.

Intrebare: de ce dracu nu se protejeaza?(dar asta e alta problema)

Alt motiv bine cunoscut este ca familia ei sau sotul sau iubitul nu vrea un copil. Dar multe nu inteleg ca asta este propria lor decizie daca il pastreaza sau il omoara!

Singurul motiv pe care il admit desi sunt total impotriva avortului, este in cazul copilelor de 10-11-12 ani care sunt violate de rude sau tatii vitregi si din prostia obsedatilor raman gravide ramanand cu sechele mari. (Rusine pentru aia care profita de un copil!!!!!!! Rusineeee!!!!!)

Am avut ocazia sa cunosc o fata care a fost violata de propriul tata( natural!) .
Trist, e adevarat! Dar si mai trist este modul de viata pe care si l-a ales.
Mai intai a fost o fata la inceput de viata, curioasa , doritoare de experiente noi.. pana la o varsta la care s-a hotarat ce meserie vrea sa aiba.
Mai intai a plecat in strainatate ca dansatoare de muzica orientala, dar intre timp se facuse si dama de companie( all inclusive!)
Acontinuat cu aceasta meserie, reusise sa aiba tot ce isi dorea dar soarta poate , a facut ca ea sa piarda tot.
A crescut , a ajuns la o varsta destul de inaintata dar mintea a ramas ca al unui copil.
Are copii dar nici unul langa ea, a avut un sot dar nu mai are.
Are iubit , si este la al 4-lea avort.
Ma intreb oare cum a putut?
A omorat din nou o fiinta .

De ce e nevoie de avort? de chiurejaul ala nenorocit?
De ce cand exista atatea metode de contraceptie? Exista prezervativul, exista pastile contraceptive, exista pastila de a 2-a zi care nu da gres aproape niciodata!
Ce naiba... ce fel de oameni suntem daca ucidem???
Si ce ucidem? un copil care nici nu apuca sa simta parfumul florilor primavara, sau sa vada frumusetea fulgilor de zapada....nu apuca sa iubeasca sau sa zambeasca.. moare fara sa stie ceva!?

Fetelor! E asa greu sa va protejati ce naiba? Nu va codamn ca va place sa faceti sex, dar macar faceti cu cap asta!
Daca nu .. sunteti niste criminale!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Revelion 2008-2009

2009-01-03T01:31:00.005+02:00

Alt sac plin cu vise, alte sperante, alti oameni, drumuri noi si toata nadejdea pusa intr-un an nou.
O petrecere pe care sa o tot tinem minte, bautura din plin, fericire, bucurie, si dorinta ca acea seara sa nu se termine niciodata.
Astea sunt doar cateva din lucrurile pe care le pot spune despre revelionul dintre acesti ani (2008-2009).
Un grup mic de prieteni ( prieteni nu cunostinte...), muzica la maxim, putina vointa si totul a iesit mai frumos decat ne puteam imagina.
Artificiile care au durat vreo 20 minute cel putin, ne luminau ochii si ora 00:00 ne-a prins pe toti fericiti , cu zambetul pe buze!
Ne-am pus dorinta de la miezul noptii, acum asteptam sa se implineasca nu?
Sa mai amintesc si de celelalte superstitii? Cele in care trebuie sa purtam rosu sa ne mearga bine in dragoste sa avem bani in buzunar ca sa avem noroc de bani in noul an si chestii de genul? Nu mai e cazul..

LA multi ani ~! Noroc si tot ce va doriti in 2009!!!!!!

Otrava inimii - dil ka zeher

2008-12-31T00:12:00.009+02:00

Încercam să mă trezesc dar ameţeala era mult mai puternică decat mine, ea vroia să mă ţină în pat ca şi cand as fi fost legată!

Era dimineaţă, ceasul suna de 10 minute continuu; la un moment dat s-a oprit, o linişte înfricoşătoare invadand astfel întreaga camera.
Am deschis ochii forţat dar nu vedeam nimic, puteam observa doar cum totul se roteşte cu mine şi nu se opreşte nici o clipă.
M-am pus înapoi cu capul pe pernă, o stare pe care nu o mai intalnisem pană acum mă cuprinsese.
Aveam lacrimi în ochi care nu vroiau sa cadă, aveam zambete în inima care nu vroiau sa se lase văzute, se ascundeau de ceva sau de cineva?
Era poate optimismul şi pesimismul care purtau din nou o bătălie pentru poziţia decisivă, finală, care mă ghida în fiecare zi.
Dar eu ce vroiam? Eu de ce simţeam ca sunt într-o situaţie din care nu as fi putut sa ies prea curand, de ce eram în imposibilitatea de a alege?
Erau nişte etape de care trebuia sa trec? era un loc în care trebuia sa urc?dar unde erau treptele?unde erau paşii care mă îndrumau de atatea ori?
Vroiam din nou să mă călăuzească dorinţa, fericirea, împlinirea!
Dar oare era tarziu?Mă afundasem prea mult în întunericul serilor triste? sau eram mult prea scundă să văd ce se ascunde dincolo de munţi, văi, păduri şi nori?
Erau clipe care mă speriau dar, au trecut într-un final.
Fi fericit orice s-ar întampla, niciodată nu şti ce te aşteaptă!

Cea mai frumoasa melodie de craciun pentru tine!

2008-12-26T23:58:00.004+02:00

Povestea mea...

2008-12-25T15:39:00.022+02:00

Nu ştiu exact dacă e dureros să înveţi din viaţă sau e dureroasă viaţa cu tot ce cuprinde ea - poate nici una din cele două - .
Aici e cuprinsă o mare parte din viaţa mea, cu bune si cu rele, dezamăgiri si împliniri.
Povestea începe acum vreo 6 ani.
Tin minte soarele care îmi radea în fată parcă, văzand tristeţea mea din acea perioada.
De obicei în filme se întamplă asa dar, era real.
Mă grăbeam să mă întalnesc cu nişte prietene sau ceva de genul ăsta. El era în fata blocului pe banca veche care va trai încă 100 ani cel puţin.
Repet, mă grăbeam! Dar, 30 secunde aproximativ l-am admirat pe el. Nu-l cunoşteam, era nou prin zona si sinceră sa fiu la 12 ani nu prea mă gandeam eu la băieţi sau cine ştie ce legat de ei.
Era un tip brunet din toate punctele de vedere si poate l-as fi uitat dacă a doua zi nu l-as fi revăzut.
Zilele treceau, si din vorba în vorba aflam tot mai multe despre el, dar uitam mereu sa îl întreb care este numele lui( nu ca ar fi fost asa important)
Partea proastă a acestei "păţanii" este ca începusem să mă ataşez de el, începea sa îmi placă băiatul, povesteam tuturor despre el la fel cum face orice copil care se crede îndrăgostit!
Le făcusem pe toate fetele care le cunoşteam curioase, toate vroiau sa îl vadă si l-au văzut!
Aceasta era una din lecţiile mele de viaţă.
La vreo 2 ani de cand l-am cunoscut pe acest băiat, cineva nou a apărut în blocul nostru ,de aceasta data o fata care ceva timp s-a dat drept prietena mea.
Fata asta stia ce simt, era mai mare ca mine si probabil credea ca ea este cea mai importantă în viaţa tuturor.
Atat de multă importanţă si-a dat, încat i-a spus vecinului meu tot ce eu îi spuneam ei despre el, si nu numai. ( trebuia să facă cumva sa îmi facă rău nu?)
Hmm nu ştiu nici pană în ziua de azi ce are fiinţa aia cu mine, dar nici nu m-a interesat sa aflu. Oricum probabil o sa îşi găsească ea nasul într-o zi.
Cert e ca a spus multe pe care nici nu le ştiu dar, care l-au făcut pe acest băiat să mă dea la o parte de langă el, deşi înainte de asta ne înţelegeam bine, eram prieteni(cred eu).
Tin minte ca în perioada aia mă certam cu ai mei, părinţii mei se certau între ei, au fost lupte crancene în casă lucruri care pe mine m-au afectat destul de mult, atat de mult încat am vrut să îmi iau zilele.
Vă vine să credeţi că făcusem rost de somnifere ?!
Eu cateodată stau si mă gandesc acum la acele zile si nu îmi vine sa cred ca eu am făcut asta!
Îmi speriasem cea mai bună prietenă, nici nu îmi mai vorbea asa des, îi era teamă să nu fac vreo prostie.
Probabil nici ea nu îşi dădea seama exact ce înseamnă asta.
Un lucru a făcut fata cea nouă pentru mine, sau mă rog.. pentru liniştea ei sufletească poate.
Ea i-a spus mamei mele ce vroiam sa fac si asa nu am mai luat nici o pastilă.
A fost frumoasă perioada aia în care eram asa îndrăgostită de vecinul meu, tin minte că îi lăsam scrisori în cutia postală - îi spuneam în ele cat îl iubesc, si lucruri asemănătoare - .
("Dragă "X" ,
Viata mea nu mai are rost fară iubirea ta; tu esti tot ce îmi doresc, tot ce iubesc.
Pe nimeni nu am iubit asa, esti singurul care mi-a furat gandurile si inima.
Vreau să sti ca oriunde as fi te voi iubi si te voi păzi , voi avea grijă să nu suferi ca mine."

"Dragul meu ... ,
Să nu uiti niciodată că te iubesc cu adevărat si orice s-a intamplat , orice mi-ai făcut, eu am uitat, te-am iertat...Nu te voi uita niciodată, iti doresc sa fi fericit cu oricine vrei tu , sa te bucuri cat vei trai de iubire!
Sentimentele mele sunt ascunse în mine , ele vor rămane acolo bine păzite de inima si chiar dacă nu mă vei iubi niciodată eu nu voi renunta la iubirea pentru tine orice ar spune lumea.
Te iubesc!")

El îşi dădea seama, şi cand m-a intrebat o data. bineinteles ca am negat şi i-am spus o minciună cum ca i-ar fi scris o prietenă de-a mea.
De multe ori aveam impresia ca şi lui îi plac, o data mi-a zis ca fata care i-a scris una din scrisori este o fraieră, că nu are ea de unde să ştie ce vrea el, dar după ce au intervenit alte lucruri nu tocmai plăcute nici nu mai avea sens sa incerc.
Am apreciat că în momentele grele pe care le aveam la 14 ani el îmi era alături cat putea, si stiti cat de bine face o vorba buna si o imbratisare atunci cand sufletul iti e distrus de familie? si dacă astea vin din partea unui om de care tu - un copil - esti îndrăgostit e si mai bine!
Păcat că am văzut prea tarziu adevarata fată a "prietenei mele" si am lăsat să distrugă tot ce eu clădisem cu atata căldură în sufletul meu.
Stiti, i-am scris şi poezii, mereu rad cand le citesc.. "Cand vine seara la tine mă gandesc/Cand esti langa mine mereu iti spun în gand ca te iubesc/Nu ştiu cum as putea trai fără tine/Esti viaţa mea, esti totul pentru mine"; "Chiar dacă poate cand tu pleci/ Voi avea pe obraji numai lacrimi reci/Am incredere ca vei fi aici/ Să mă saruti  şi să mă alinti"; "Plangi precum copii/ Plangi sa iti versi nervii/Plangi sa şti ca vei uita/ Plangi chiar dacă plange inima ta".
Era o iubire de copil, sinceră, dar care mă chinuia. Nu puteam sa fiu aproape de el dar îl auzeam mereu cantand la chitară. Acum din cate  ştiu eu cantă la nunţi, a participat la multe concursuri a şi castigat la unele.
Aceste randuri le scriu din jurnalul pe care îl tin de atunci, de cand aveam 12 ani, aici sunt unele detalii care acum îmi trezesc sentimente drăguţe, cum ar fi : seara în ritmuri de chitara.. alaturi de febletea mea din perioada aceea, îmbrăţişările  şi zilele frumoase care m-au făcut fericită la vremea aceea, cuvinte scrise cu suflet pentru oameni care îi iubeam...
Iată am notat în acest caiet vechi ziua în care i-am spus vecinului meu (deşi el ştia deja) ceea ce simt ->> 12.07.2004 ... i-am mărturisit atunci ca tin la el de 2 ani! A fost uimit.. nu mă ura cum o face acum..
Au mai durat alti 2 ani ca sa îl uit , sa revin la normal.
În primul an, tin minte ca m-au dus ai mei la tara, şi nu trecea o clipa fara sa mă gandesc la acel băiat, chiar dacă am realizat mai tarziu ca nu merita, eu nu îmi puteam lua gandul de la el. Poate chiar ţineam la el .. mai şti.
Îmi era mereu dor de el, parcă altceva nu mai exista decat acest băiat.
Cand m-am întors după 2 săptămani am avut o surpriza nici buna nici rea, el era iubitul unei prietene din copilărie. O fata pe care o cunosc de cand sunt mica mica, dar care încă nu s-a maturizat.
De acum nu mai scriam poezii chiar aşa de dragoste ci triste care mă făceau să plang. Erau gandurile mele care nu îmi dădeau pace :
" Astăzi am înţeles cine eşti
Am văzut că mă urăşti
Mi-am dat seama că ura este singurul sentiment pe care-l ai
Am observat că de ceva timp mă urai
Singurul lucru pe care vreau sa îl ştiu
E : De ce mă urăşti? - de asta tot scriu -
Te-am iubit, şi încă te iubesc
Însă vorbele tale prea mult mă rănesc
Ştiu că pentru tine nu contez
De aceea la tine nici nu visez
Îmi e tare greu să uit
Eu doar în tine am crezut...
Te rog să nu mă mai răneşti...
Chiar dacă nu poţi să mă iubeşti!
Dă-mi înapoi te rog timpul pierdut
Dă-mi înapoi lacrimile pe care le-am avut"

După această întamplare, am început să mă gandesc  şi eu la băieţi, la un iubit; am avut nişte încercări, eram prea naivă, şi uşor uşor am întalnit băiatul care m-a învăţat cate ceva despre viaţă şi despre cum să mă comport.
Îmi aduc aminte prima întalnire cu el: Ne-am întalnit în fata gurii de metrou de la Gorjului.
Părinţii mei erau deja îngrijoraţi (după perioada neagră ce abia trecuse cred şi eu) ştiu ca acea seara a fost prima în care am ajuns la ora 23:00 acasă  şi nici nu am cum să o uit, a fost primul sărut cu cel mai important băiat din viaţa mea.
De ce spun ca era cel mai important băiat din viaţa mea?
Ei bine el a fost fericitul care m-a gustat din toate punctele de vedere, a fost primul pe care l-am lăsat sa îmi arate secretele pe care încă nu le ştiam decat din vorbe.
Anul acela a fost primul Crăciun departe de casa( la vreo 30 min ) aveam 16 ani, şi va spun sincer ca nu regret nimic din perioada aia!Absolut nimic!
M-am simţit pentru prima oară cu adevărat iubită în braţele acelui băiat, deşi ştiam ca el nu va fi alături de mine mai mult de cateva luni.
O nebunie curată a fost în mintea mea, curiozitate imensă  şi dorinţa care cam frigea.
În seara de ajun, ce sa va spun cand am plecat spre el cu el bineinteles, aveam impresia ca visez! Nu m-am aşteptat niciodată că în casa lui sa fiu primită cu atata caldură! Părinţii lui erau nişte oameni foarte de treaba cu care puteai vorbi orice, iar bunica sa era de asemenea o femeie pe cinste!! Dacă as putea da timpul înapoi as vrea să mai trăiesc o dată experienţa Crăciunului în acea familie minunată!
De aceasta data chiar am fost îndrăgostită cu adevărat, eram în stare de orice! Absolut orice!
Era singurul pe care îl prezentam cu mandrie peste tot; unde eram eu trebuia să fie  şi el dacă nu, preferam să stau în casa singura. Eram poate cam obsedată dar, am ţinut mult la acel om şi el la mine dar nu aşa cum mi-as fi dorit eu.
Eram aşa entuziasmată, eram îndrăgostită de faptul ca era iubitul meu şi ca eram şi eu iubită - chiar dacă nu aşa cum visam - ("nicio clipă nu m-am gandit ca o sa fim împreună mai ales să treacă deja o luna de cand suntem împreună")
Eram conştientă de faptul că mă va părăsi dar asta nu m-a impiedicat nici o clipa sa mă simt bine alături de el:

" ocupă cel mai important loc din sufletul meu, ţin la el şi ştiu că am să sufăr cand mă va părăsi(..) alături de el am simţit lucruri pe care nu le-am mai simţit pană acum, este soarele meu care mă încălzeşte  şi care îmi luminează drumul vieţii"

La doua zile după ce am scris asta venise Crăciunul.îi pregătisem un cadou, un ursuleţ alb pe care îl botzasem noi Pyaar(în limba hindi înseamnă dragoste).
Nu ştiu cat de mult i-a plăcut cadoul meu dar sunt sigură ca a apreciat gestul.
"Eu oricum nu o sa uit Crăciunul ăla(2006)" nici nu as avea cum !
ştiţi, iubeam căldura din aceasta familie cum am spus şi mai devreme, dar au fost şi momente în care am fost doar noi sau, cel puţin în mintea mea eram singuri.

Unul din aceste momente a fost cel în care am împodobit bradul împreună, iar după ce am terminat, el a stins lumina, a lăsat să se vadă doar luminile bradului, m-a luat în braţe m-a strans la pieptul lui iar eu, eram foarte fericită!
Cand venise vremea sa plec, în drumul spre taxi, m-a oprit langă un copac cu beculeţe  şi muzică specifică acestei sărbători, s-a "pus" în faţa mea şi (n-am cum sa uit clipa asta) mi-a spus cu zambetul pe buze: Crăciun Fericit!
Au fost clipe minunate, la care visam dar care nu credeam ca se vor adeveri vreodată!
Revelionul l-am petrecut tot alături de el, au fost cele mai frumoase sărbători pe care puteam sa le am!
Apoi în anul următor la început, (4 ianuarie 2007) ne-am despărţit pentru prima oară
Nu înţelesesem asta prima oară, însă a doua zi m-am dus la el neanunţată  şi l-am văzut cu alta fata; atunci am înţeles ca totul se terminase.
Aţi simţit vreodată că se prăbuşeşte cerul peste voi şi nu puteţi face nimic să vă salvaţi? Ei bine cam aşa am simţit eu cand am văzut băiatul pe care-l iubeam de mană cu o alta fata, şi cu un semn foarte drăguţ  şi vizibil pe gat.
Culmea este ca după aceasta scena ne-am împăcat..( nu mă judecaţi! Chiar eram îndrăgostită, ştiţi că dragostea e oarbă!)
Ei bine de aceasta data părea sa fie ok, părea să ţină mai mult la mine. Dar nu a fost asa.
De Sfantul Valentin a fost ultima seara în care am putut să mă bucur de sentimentele frumoase pe care mă învăţase să le trăiesc!
La o săptămană după asta ne-am despărţit definitiv dar, eu tot pe el l-am vrut o perioadă destul de mare - cam 1 an. Am făcut destule prostii în acest timp.
Mă apucase melancolia, şi m-am apucat de băut palincă (mai rău ca drojdierii) vroiam să intru în comă alcoolică dar nu mi-a reuşit decat să îmi stric imaginea în fata celor apropiaţi . Acum nu ştiu exact de ce îmi pare rău mai mult, ca am pus gura pe băutura aia spirtoasă sau că nu mi-a reuşit ceea ce îmi propusesem?
După aceste păţanii, eu am considerat ca nu mai am nimic de pierdut, deci am început să mă gandesc la viitorul meu, la ceea ce îmi doresc, ceea ce am şi ceea ce vreau sa am cat mai curand!
Va doresc succes în viaţa voastră, fericire enormă  şi noroc din plin!

Sa fiţi iubiţi!
pupici!

Craciunul

2008-12-22T20:33:00.004+02:00

Încă o data e Crăciun, de data aceasta parcă mai special.

Pentru prima oară iubesc aceasta perioada deşi nu iubesc şi nu mă iubeşte nimeni, este un crăciun gol fără iubirea aia de care tot vorbesc eu mereu, dar totuşi un crăciun frumos!

Beculeţele colorate aprinse peste tot în oraş îmi trezesc sentimente ciudate, pe care uitasem să le mai aprind sau să le mai simt.

Beteala peste tot, cadouri şi urări de sărbători împanzesc în fiecare sfarsit de an ţara, oraşul, casele noastre.

Căldura din familie se simte în fiecare colţişor al casei, şi niciun şemineu nu ar putea emana atata căldură cat găseşti aici..

Cea mai frumoasă sărbătoare este Crăciunul, naşterea Domnului nostru Iisus Hristos. Perioada în care vine Moş Crăciun!

E perioada în care cuvintele noastre sincere valorează cel mai mult, vei vedea cat de fericit poţi face un om prin cuvinte simple spuse din suflet ca : " Te iubesc, Crăciun Fericit!"

Un zambet de Crăciun este cel mai frumos dar pe care îl poţi primi sau dărui.

Nu mai exista răutate, totul e iubire, peste tot e fericire.

Ador aceasta sărbătoare, Ador Crăciunul.

E ceva special pentru mine de aceea vreau sa va urez din suflet, vouă cei ce citiţi posturile mele de pe acest blog:

Crăciun Fericit plin de bucurii, fericire şi iubire alături de toţi cei dragi vouă!

Cele mai frumoase ganduri şi cele mai sincere urări pentru voi, dragii mei, Vă iubesc pe toţi !

Sărbători Fericite !