Gandurile mele

2012-01-20T18:01:00.004+02:00

DEPARTE...

Pierdută, îmi îndrept privirea în altă parte... simt că e ultima dată cînd îţi întîlnesc zîmbetul şi-ţi împărtăşesc sentimentele.

Continui să vorbeşti, iar o parte din mine se detaşează de prezent, apucînd-o pe un drum, departe, de neoprit.

Mintea-mi începe să lucreze şi să se străduiască să înţeleagă, dar nu reuşeşte în totalitate.

Sunt absentă, refuz să gîndesc aşa cum ţi-ai fi dorit, dar să mă şi comport ca atare.

Aşadar, reacţionez pe moment, dar de data asta, gîndindu-mă la consecinţe.

Şi aşa a fost, cum am anticipat- pesimismul spunîndu-şi încă o dată cuvîntul.

Acum, te simt departe... nu mă priveşti, nu îmi zîmbeşti, răceala ta îndepărtîndu-mă şi mai mult de tine.

Şi, astfel, eşti încă ceva sau... cineva, pe care eu îl pierd şi, fiind prea departe, nu mai am forţa şi energia necesare de a ajunge să te am din nou... aproape.

BUN ŞI RAU

2011-10-23T19:21:00.002+03:00

De multe ori, încerc să fac un lucru bun sau... mai multe, fie pentru mine, dar şi pentru ceilalţi.

De fiecare dată, mă confrunt cu o problemă- ceva încă neînţeles de mine- când am vrut să fac un bine, a trebuit să se întâmple şi ceva rău- un rău cât ar fi el de mic, dar... s-a petrecut!

Interesant este că intenţia de a face rău nu a existat, ci doar o dorinţă mare de a fi bine.

Se cade să faci însă, şi un lucru rău în care să existe ceva de bine. Da, este adevărat! Mie mi s-a întâmplat să fac ceva rău şi, de fapt, totul a fost spre bine, într-un final!

Cât de complicat este să înţelegi toate câte se petrec!

Cât îmi place să analizez şi să caut explicaţii şi detalii în fiecare lucru... bun sau rău...important sau nu... oricât ar fie el de mic sau mare...

Mă pierd în tine...

2011-10-09T18:54:00.001+03:00

Ce mult m-am bucurat când ai sosit, în sfârşit! M-ai condus într-o lume minunată în care am păşit pe un covor în culori interesante, culori pe care nu le pot descrie prin cuvinte, fiind de ajuns să le vezi şi să le admiri în tăcere, cu privirea şi cu mintea!

Vocea din mine îmi spune să trăiesc din plin fiecare moment pe care tu mi-l oferi- şi sunt multe momente, momente de vis în care cunosc mai multe despre ceea ce înseamnă în a-ţi satisface curiozitatea şi în a zâmbi că am înţeles specificul tău.

Tu mă faci să mă pierd în minunăţia amestecului de culori, dar şi în frumuseţea copacilor, parcă pictaţi înadins să mă atragă spre un loc anume...şi vreau să rămân mult timp aici până când reuşeşsc să creionez un rând sau două...despre ceea ce vreau să fiu, dar şi despre ceea ce nu ar trebui să simt!

Trăiesc un joc al culorilor, dar şi un joc al cuvintelor care mă ajută să-mi descriu starea pe care o am din cauza ta- o senzaţie frumoasă care vreau să persiste încă!

Zâmbesc larg şi prind în pumnul meu primii stropi de ploaie pe care tu îi trimiţi către mine, până la urmă; îmi închid nasturii la haină- „ce rece se făcu dintr-odată”, îmi zic! Da, este răceala ta, un mic advertisment de a mă întoarce....asta şi fac...ma întorc şi...plec...

REGRET

2011-08-20T17:29:00.003+03:00

… că te-am cunoscut

… că s-a întâmplat

… că nu am fost hotărâtă

… că nu am spus „nu”

… că nu am mai mult curaj

… că nu pot trece atât de repede peste ceea ce nu trebuia să se întâmple

… că eram conştientă că voi regreta

… că, într-un fel, am pierdut

… că nu reuşesc să mă fac înţeleasă

… că nu găsesc sprijin în a relata cele întâmplate

ÎMI PLACE...

2011-07-24T11:32:00.004+03:00

Îmi place să cred că viaţa este frumoasă, că amintirile trebuie împărtăşite cu ceilalţi, astfel având posibilitatea să zâmbeşti din nou, creându-ţi propriul drum, printre miile de obstacole care încearcă să te abată de la ceea ce ţi-ai propus.

Îmi place să mă întreb de ce atunci când te simţi bine, trebuie să te gândeşti, chiar şi pentru o secundă, la ceva rău şi să te întristezi... de admirat este cum fiecare reuşeşte să îndepărteze „gândul negru” ce încearcă să îi umbrească fericirea.

Îmi place să merg pe ideea că viaţa este mult prea scurtă pentru a aştepta...şi toate trebuie realizate la momentul potrivit, fiecare clipă trebuie trăită, fără să regreţi nimic sau să ai îndoieli apoi.

Îmi place să caut şi să gândesc soluţii, iar satisfacţia de după să fie mare, pentru că am reuşit să procedez corect. Plăcerea este parte din fiecare şi te determină să trăieşti senzaţii diferite, să râzi şi să plângi în acelaşi timp, sentimentul fiind de o frumuseţe rară.

Îmi place senzaţia din momentul în care încerci ceva nou şi ştii că vei regreta apoi.

Îmi place să ascult zgomotul mării şi să fiu atentă la povestea valurilor, toate acestea creându-mi o viziune mai clară asupra a ceea ce se petrece dincolo de ceea ce trăiesc eu...şi câte sunt! Mi-ar plăcea să le cunosc pe toate...chiar daca aş fi mult prea egosită faţă de ceilalţi!

Un pas înainte...

2011-06-23T20:28:00.001+03:00

Un pas înainte reprezintă un strop de speranţă, dar şi credinţă... credinţa că poţi şi că vrei să trăieşti, atât timp cât reuşeşti să te ridici.... să te ridici din locul în care ai căzut, fără să îţi dai seama, poate...

Şi este greu... să nu poţi privi înainte, fără a te întoarce, pentru puţin timp, înapoi. Uneori, este dureros, însă tăria şi dorinţa de a simţi magia unei lumi inocente şi sensibile, reuşeşc să te trezească din amorţeală şi să poţi merge...un pas sau doi tot în faţă... şi ce uşurare, câtă plăcere şi cum îţi cântă sufletul!...

Să nu uităm zâmbetul care, de fiecare dată, reuşeşte să contureze şi, totodată, să evidenţieze fericirea de a trăi fiecare clipă, clipă în care păşeşti către un viitor frumos, plin de căldură, fără durere şi dezamăgire.

Este important cum reuşeşti să găseşti soluţia de a te rupe de ceea ce înseamnă amintire...uneori, întrebându-ne: să trăim amintirile sau să le dăruim? Fiecare are dreptul de a alege, alegerea făcându-se pentru că aşa trebuie sau pentru că aşa simţi...şi când faci ceea ce simţi te gândeşti apoi dacă ai făcut bine...sau nu?

Primăvara unei iubiri….

2011-03-20T12:13:00.002+02:00

De fiecare dată mă sperie un nou început…şi este începutul tău, în cele din urmă. Atâta am aşteptat sa te faci simţită şi să mă trezeşti din somnul lung care părea că nu se mai tremină. Mă sperie prospeţimea ta, prospeţime ce-mi dă viaţă şi-mi face sufletul mai frumos şi mai deschis! Şi ce zâmbet ai!..şi ce căldură oferi fiecăruia dintre noi! De unde atâta energie, de unde atâta viaţă?!

Natura suspină de bucurie- florile tremură uşor sub roua dimineţii şi transmit un mesaj tuturor: este primăvară! Este viaţă şi momente magice aşteaptă să fie trăite, fiecare clipă să fie gustată! Mă amuză dansul razelor de soare care se luptă neîncetat să câştige lupta cu norii! Şi ce dans frumos….şi ce melodie specială!

Totul pare-un vis care te ademeneşte în mrejele sale şi te conduce pe un tărâm aparte, un tărâm care îţi păstrează într-o notă proaspătă fiecare amintire….cât de dulce-i zâmbetul amintirilor frumoase şi cât de lung e oftatul de a retrăi tot ce a fost odată şi a fost frumos!

Eşti caldă şi senină, primăvară! Eşti începutul unei iubiri inocente, iubire ce freamătă în teama de a începe şi în a nu renunţa prea devreme!

2010-11-13T11:08:00.002+02:00

Când mă îndrăgostesc...

... simt că plutesc

... fluturi viu coloraţi îmi umplu golul din stomac

... vocea din mine vrea să fie auzită

... râd şi plâng în acelaşi timp

... ţip de bucurie şi uit de tristeţe

... uit de mine şi plutesc într-o lume diferita de până acum

... refuz să uit, accept să iubesc

... mă las condusă pe aripile necunoscutului

... mă simt protejată

.... sunt mult mai frumoasă şi plină de încredere

... trăiesc emoţiile demult visate

...iubesc şi sunt iubită!

2010-10-30T15:10:00.002+03:00

Am uitat să mă întorc

Simt cum mă cauţi... mă cauţi din priviri, mă cauţi în mulţime... însă, eu refuz să apar- îmi este teamă de o nouă reîntâlnire, de o eventuală revedere... Dacă va fi la fel? Dacă va fi diferit, voi face oare faţă?

Faptul că nu renunţi la aşteptare, pare să mă determine în a mă răzgândi în drumul meu spre viaţă! Îţi simt mirosul- parfumul de care m-am îndrăgostit odată şi, parcă, intenţionat îl laşi în urma ta pentru a ajunge la mine plăcerea de zâmbi şi de a iubi din nou!

Te văd cum şezi pe banca de odinioară şi cum te pierzi în magia frumuseţilor toamnei. Îţi văd dorinţa din ochi, însă nu simt ce îţi vrea sufletul cu adevărat. Magia toamnei mă conduce în atmosfera caldă care-mi face bine sufletului. Mă chemi cu vocea, te aud, dar nu vreau să- ţi răspund...

Brusc, dispari! Încerc să străbat perdeaua întunericului, dar nu reuşeşc să te zăresc. Mă îndrept spre bancă şi ating uşor ceea ce tu ai lăsat acolo- un miros minunat al florilor creionate-n culoarea toamnei.... Le-ai uitat oare intenţionat sau... am uitat eu să mă întorc la tine?

Cealaltă faţă

2010-10-17T13:29:00.006+03:00

O perioadă dificil de traversat pentru mine, în special; simt nevoia să mă confesez, însă nu am cui- am nevoie de prijinul unei persoane care să mă ridice măcar un pic... să îmi prindă mâna astfel îndepărtându- mă de golul care pare să mă înghită puţin câte puţin.

Privesc în dreapta, privesc în stânga... nimeni nu pare dispus să ofere mult râvnitul ajutor!.... şi, totuşi, incă o privire... de data asta caut mult şi bine, dând la o parte răutăţi şi suferinţe multe şi....uite, că apare EL- omul de care am nevoie şi care îmi dă speranţa în a spune tot şi multe, astfel eliberându-mă de „off-ul” care nu îmi dă pace....

.... şi el mă ascultă şi îmi zâmbeşte. Ce norocoasă sunt! Simt cum îmi revine forţa necesară trăirii momentelor de mult timp uitate- momente frumoase şi plăcute! Mă simt bine şi puternică- am încredere din nou în oameni, rezolvând cu uşurinţă probleme, astfel reuşind să le găsesc soluţii....

Din urmă, cu paşi repezi şi „obosiţi”, apare o altă faţă a TA- una dureroasă şi urâtă; o faţă care stirgă şi „aruncă” vorbe grele, vorbe greu de suportat care îmi readuc povara de altădată- de unde ai apărut dezamăgire?... din naivitatea mea de a crede din nou?.....

O lume „nevăzută”

2010-09-24T18:31:00.001+03:00

Simt mirosul hainelor şi încerc să îmi imaginez ce parfum foloseşte sau ce culoare-i bluza sau... este cămaşă? Nu îmi pot da seama dacă este verde sau roşie… Nu ştiu prin ce se diferenţiază verde de roşu. Numai ce am auzit că verde-i iarba, iar un fular poate fi roşu.

Atât iarba, cât şi fularul sunt ceea ce sunt, din câte am auzit, dar nu pot realiza cum arată şi despre ce-i vorba mai exact.

Iar părul ei este lung… până la umăr, cred! Oare cum arată? Fin, moale, mătăsos? Îl simt pe pielea mâinii mele… o mână aspră şi dură de parcă aş fi muncit de nu ştiu când…

Mi-aş dori să văd cerul, marea şi soarele! Mi-aş dori să cred că le pot vedea, dar întunericul mă sufocă punând stăpânire pe întreaga-mi fiinţă.

Nu cunosc culoarea, negrul mă stăpâneşte asemenea unei bucăţi de plumb care-i grea şi devine din ce în ce mai grea…

Simt nevoia să cunosc şi să simt prin ceea ce aş putea vedea, nu numai prin ceea ce aud şi ating. Nu înţeleg de ce toţi mă îmbrâncesc: se grăbesc ei oare? Unde?

Simt o lacrimă pe obraz… o ating- se sparge!... o gust- e sărată!... dar nu o văd- are culoare sau nu?

Dansez... datorită ţie

2010-08-16T20:31:00.002+03:00

Privesc spre tine să îmi zici ce şi cum să fac. Paşii par a fi dificili, însă vor da naştere la un minunat dans, un dans făcut de mine pe o melodie auzită doar de tine.

Te încrunţi uşor, am senzaţia că ţipi şi că nu îţi place ce fac- cu siguranţă am greşit! Braţele îmi tremură uşor, respir greu şi oftez apăsat: „trebuie să reuşesc”. Mă simt obosită, puterile mă lasă, însă privesc spre tine şi capăt încredere şi puterea de a merge mai departe...în paşi de dans, pe o melodie căreia nu reuşeşc să îi găsesc esenţa, dar nu contează! Simt melodia prin tine şi prin minunaţii paşi de dans care mă conduc spre glorie şi apreciere.

La fiecare mişcare făcută de mine, îţi întâlnesc privirea şi zâmbetul: am reuşit, sunt pe drumul cel bun! Inima-mi bate cu putere: emoţia mă stăpâneşte şi, în acelaşi timp, mulţumirea de sine. Am reuşit să dansez... o melodie oare?..da, o melodie căreia nu îi simt „gustul” şi nici esenţa... dar ştiu că am dansat-o, pentru că tu mi-ai zis că am reuşit şi că sunt un adevarat talent!

Nu realizez exact ce am făcut de am primit atâtea aplauze, îmbrăţişări şi laude. Ceea ce ştiu e că am făcut cum trebuie şi mă simt bine. Cât de frumoasă trebuie să fie o melodie, dacă dă naştere la un joc de mişcări frumoase, dar şi la o bucurie nedescrisă în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi! Am dansat datorită ţie...mă simt bine datorită ţie, căci cu răbdare şi efort m-ai ajutat să descopăr minunăţia dansului.....

Siguranta vs Nesiguranta

2010-08-14T22:15:00.001+03:00

Nu am siguranţa de a...

1. ... spune DA
2. ... spune NU
3. ... spera
4. ... spune „îmi pare rău”
5. ... renunţa la orgoliu
6. ... spune „te iubesc”
7. ... crede
8. ... zâmbi
9. ... plânge
10. ... merge mai departe

Am siguranţă în a te face să....

1. ... râzi
2. ... te bucuri
3. ... trăieşti în prezent
4. ... nu cauţi în trecut
5. .... fii curajos
6. .... te îndrăgosteşti
7. ... trăieşti clipe de neuitat
8. ... cauţi în viitor
9. .... depăşeşti obstacole diferite
10. ... nu fi dezamăgit

UN DANS "NEDANSAT"

2010-07-06T22:21:00.001+03:00

O melodie mi se ascunde-n minte şi mă face să îmi imaginez cum e un dans cu tine. Îmi las gândul să zboare la ce îmi doresc să fie şi la ce îmi doresc să dansez cu tine- cât de frumoasă este această melodie şi se aude şi mai tare, din ce în ce mai tare!

Îţi simt paşii care te îndrumă spre mine, îţi ghicesc privirea încotro se îndreaptă: numai spre mine, încercând să caute ceva frumos şi plăcut. Iar melodia se aude din ce în ce mai clar şi simt dorinţa nebunească de a nu se termina niciodată- cât îmi doresc să dureze acest moment cu tine!

Atingerea ta îmi dau fiorii de altădată şi îmi reaminteşte plăcerea de a gusta din fiecare clipă cu tine: un gust bun şi dulce- gustul adevăratei iubiri! Îmi iei mâna-n mâna ta şi cu cealaltă îmi cuprinzi mijlocul şi continui să mă priveşti- o privire arzătoare care reuşeşte să îmi descopere emoţiile prin bătăile puternice ale inimii. Mă ruşinez, oftez uşor şi închid ochii, savurând momentul şi încercând să îl fac să dureze.

Iată primii paşi cu tine- este dansul nostru, dansul mult dorit, un dans greu de descris, făcut numai să fie trăit!. Cât poate face o melodie, câtă căldură îmi dau braţele ce mă înconjoară şi…. incredibil!.....toate astea trăite cu tine în numai câteva secunde.

Îmi cauţi buzele cerşindu-mi sărutul...iar eu…nu întârzii să ţi-l ofer. Melodia şi dansul mă fac să uit de tot şi să mă pierd în tine….aştept să îţi gust sărutul, însă acesta întârzie să apară…melodia se pierde uşor…deschid ochii şi te caut….dar nu eşti de găsit- ai dispărut brusc şi prea devreme, lăsând în urmă un oftat prelung şi dureros şi, totodată, un dans “nedansat”….

SUNTEM DIFERIŢI

2010-05-31T20:43:00.003+03:00

Fiecare persoană are specificul ei, este unică prin modul ei de a fi, de a râde, de a plânge şi de a acţiona în diferite situaţii. Deşi, de multe ori, avem tendinţa să ne regăsim în altcineva….însă, doar pentru o clipă, căci, în cele din urmă, realizezi că eşti altfel prin simplul fapt că experienţa ta de viaţă este cu ceva mai diferită.

În primul rând, toţi suntem oameni, dar fiecare îşi trăieşte viaţa într-un anumit fel. Când eram mici, nu realizam cât de diferiţi sunt oamenii, dar avansând în viaţă, luptând împotriva multor obstacole, fiecare dintre noi a realizat că soluţia, la fiecare problemă întâmpinată, implică efort, dar şi dorinţă…şi, orice om, le caută şi le găseşte diferit…chiar dacă soluţia ar fi aceeiaşi.

De multe ori, viaţa caută să ne sperie, prin faptul că ne face cunoştinţă cu multe persoane care apar în calea noastră dintr-un motiv, motiv pe care fiecare caută să şi-l explice mai târziu, căutând răspunsul la orice întrebare care-ncepe cu „de ce?”.

…şi faptul că, există aceste diferenţe între noi, conduce la răutate, invidie şi egoism, uneori. Dar, există şi momente în care ne dorim să fim ca ceilalţi şi să muncim mai mult cu scopul de a izbuti în viaţă….să le urmăm exemplul!

Răutatea, invidia şi egosimul sunt de neînţeles…. Şi mulţi ştiu asta, dar continuă să caute explicaţii, însă, de multe ori, lasă de la ei şi merg mai departe. Rămâne, totuşi, o apăsare-n suflet care continuă să însoţească omul mult timp înainte.

Deşi suntem diferiţi, încercăm să relaţionăm în aceeiaşi măsură: unii dintre noi pot face asta, alţii nu, dând dovadă de o superioritate care conduce la marginalizarea celorlalţi şi retragerea acestora într-un „colţ al lor”….şi nu e bine, deoarece, dacă răsfoim cărţile de psihologie, filozofie, comunicare etc, nu scrie aşa acolo…scrie altceva.

Fiecare a citit măcar o pagină din cărţile respective- unii însă, se „încăpăţânează” să nu împărtăşească conţinutul parcurs…. poate nu au ajuns la pagina potrivită…

Privirea din urmă

2010-04-24T19:21:00.002+03:00

Privirea din urmă

...mă urmăreşte, mă apasă, mă face să mă uit înapoi, dar... nu vreau asta!

Am hotărât să merg mai departe, fără să meditez asupra a ceea ce s-a întâmplat şi să analizez, în amănunt, cele petrecute.

De ce?... pentru că am cunoscut dezamăgirea şi suferinţa şi nu mi-au plăcut nicuna. Sunt „urâte” şi durează mult!

Singură, minciuna, a fost cea care a ţinut câteva secunde şi, culmea, a durut cel mai mult!

Simţând privirea din urmă, încep s-aud o voce care mă strigă, cerându-mi să mă opresc din drumul meu către ziua de mâine.

Nu vreau să mă întorc, nu vreau să ascult, dar nici nu am puterea de a merge mai departe.

Care din cele trei nu îmi dau voie? Suferinţa? Dezamăgirea? Sau minciuna? Sau... niciuna? Am uitat ceva oare?

Este interesant cum privirea continuă să vină din urmă. O simt, fiind aproape... mă bate pe umăr. Să mă întorc?

Oftez uşor, îmi fac curaj, privesc înapoi şi...zâmbesc! Da, zâmbesc pentru că mi se zâmbeşte: în urmă lăsasem SPERANŢA!

Îndrăgostită... de tine

2010-02-09T16:31:00.001+02:00

Simt că sunt îndrăgostită..de tine.... Da, de tine! Şi vreau să strig ca să mă auzi şi ceilalţi să ştie. Să ştie că…am reuşit să mă îndrăgostesc de fiecare parte din tine- orice din tine îmi place, mă face să râd şi să ţip de fericire!

Este bine să recunosc? Am o teamă în a-ţi mărturisi ce simt…de ce? Se poate formula această simţire sau…pur şi simplu vine de la sine atunci când trebuie? Să mai las din timp să treacă sau s-o fac acum? Da, acum când simt că pot râde fără să deranjez şi că pot ţipa fără ca tu să auzi…..

Ce frumos e să trăieşti şă să guşti din fiecare moment al tău!...pentru că de tine sunt îndrăgostită….de câteva zile doar. Nu am fost de la început, fiindcă mi-a fost teamă…mi-a fost frică să te iau aşa…aşa cum eşti- exact aşa cum îmi doresc!

Şi cred că ştii ce simt şi ce fac- pentru că îmi oferi în fiecare zi de a ta speranţă, încredere şi optimism- exact ce îmi lipseau odata! Cum de am întârziat atât de mult în a te simţi şi a te îmbrăţişa aşa…cu drag şi-n totalitate, iar tu….aşa frumos mi te-ai oferit!....şi nu doar cu o parte, ci cu totul?....

Şi am totuşi, o ezitare, în a recunoaşte că te plac şi-mi place cum am devenit. Şi asta pentru că sunt îndrăgostită de tine…de tine VIAŢĂ!....că despre tine discut acum. Fercirea şi împlinirea, dobândite prin fiecare moment al tău, m-au determinat să aşez pe hârtie ceea ce simt.

Aşa am reuşit să strig şi să-mi mărturisesc iubirea şi măiestria faţă de tine…faţă de ceilalţi şi…faţă de mine! Cu poftă am început să gust din tine, dar şi din ceea ce îmi oferi…

Şi am o dorinţă- fiecare plăcere şi fiecare zâmbet vreau să împărtăşesc cu ceilalţi; numai aşa m-aş simţi bine şi împlinită!.....aşa cum m-ai învăţat TU să fiu!

PENTRU VOI

2009-11-25T11:09:00.001+02:00

6. ...că tot s-a discutat şi încă se discută despre o a doua şansă-n viaţă. Ar trebui sau nu acordată? De ce să trăieşti de două ori? Se schimbă ceva sau...se repetă ceva? O data-n viaţă..consider că este deajuns!

7. Cum „sună” mai bine? Se iartă, dar nu se uită sau se uită, dar nu se iartă? Poţi ierta, dar nu poţi uita? Odată ce intervine uitarea, se presupune că se şterg din minte unele chestii- sau nu se şterg?...ci rămân, de fapt, stocate undeva....

8. Minciuna este necesară în unele situaţii... de ce? Poţi minţi pentru a ascunde un adevăr?....poate adevărul că ai minţit!:)

9. De ce unele persoane uită uşor şi altele mai greu? Sau nu există uşor sau greu? Pur şi simplu se uită? Poţi uita când îţi propui?...sau vorbim de o oarecare detaşare de ceea ce ai trăit?

10. Se spune că polii opuşi se atrag...consider că tot ceea ce este contradictoriu la început îşi va pune amprenta şi-n viitor. În ce măsură este necesar să ai un oarecare conflict de idei, păreri sau opinii cu celălalt? O soluţie ar fi să se lase din ambele părţi....în egală măsură?:)

D’ALE MELE

2009-11-11T21:09:00.004+02:00

1.     Nu renunţa când ţi se cere să renunţi. Renunţă când trebuie să renunţi.

2.     Cineva afirma că, gândind de 99 de ori, nu a găsit un răspuns; când a încetat să gândească, a aflat răspunsul. Chiar aşa să fie? În cele 99 de moduri în care s-a gândit... să nu fi existat niciun răspuns?

3.     Se spune că, de multe ori, nu este bine să gândeşti viitorul însă... daca ai un trecut şi, totodată, „guşti” un prezent, de ce să nu te „legi” de cele două pentru a-ţi contura un viitor?

4.     Se spune că ar trebui să trăim fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima, dar.. de multe ori, nu reuşim să facem asta. Ce ne opreşte de fiecare dată?

5.     dacă am reuşi să numărăm fiecare secundă din momentele frumoase, precum şi fiecare secundă din momentele neplăcute, care ar fi concluzia? Care dintre aceste momente durează mai mult?

VA URMA

Frumuseţea- vis sau realitate?

2009-10-10T13:09:00.000+03:00

Voltaire afirma că adevărata frumuseţe izvorăşte din sublim şi simplitate. Frumuseţea vine din interior, din modul în care te îmbraci, din felul în care zâmbeşti, vorbeşti, râzi şi comunici.

Fiecare persoană are frumuseţea ei- fiecare se distinge prin ceea ce face, prin felul cum relaţionează cu ceilalţi, dar şi prin modalitatea prin care ştie să îşi folosească creativitatea şi imaginaţia în realizarea obiectivelor.

Oricare dintre noi prezintă interes pentru look, ţinută şi atitudine. De aceea, este indicat ca o parte din timpul nostru să-l rezervăm frumuseţii exterioare- saloanele pentru frumuseţe stau la dispoziţie pentru un nou look- tuns, pensat, masaj, manechiură şi pedichiură, vopsit, solar, cosmetică.

Femeia simte nevoia de a fi veşnic frumoasă, ceea ce o determină să răsfoiască cât mai des revistele- noi tendinţe, în ceea ce priveşte atât vestimentaţia, dar şi culoarea părului. Nu este nevoie să apelezi la ceea ce este mai scump- adoptarea stilului simplu, dar cu gust, poate pune în evidenţă o latură apersonalităţii noastre.

Frumuseţea este un vis care poate deveni realitate prin dorinţa şi interesul de a arăta bine, de a te simţi bine zi de zi, astfel împărtăşind o notă de optimism şi celorlalţi. Faptul că te simţi bine în ceea ce eşti îmbrăcat afişează un zâmbet cald care te face şi mai frumos. Fiecare dimineaţă să fie din ce în ce mai plăcută, mai ales atunci când îţi arunci o privire-n oglindă şi râzi sau vorbeşti cu tine- eşti fericit!

În ceea ce priveşte fizicul, nu există frumos sau urât! Soluţia este să te accepţi aşa cum eşti şi să te simţi bine cu tine, astfel încât să te faci plăcut altora! Este important modul în care ai grijă de tine- de corpul tău, de psihicul tău şi, mai ales, de sufletul tău! Tu, cum vrei să fii?