Astăzi sunt iar negocieri de pace și sincer ne-am dori ca ele să se concretizeze într-un mod favorabil! Pentru că cei care suferă cel mai tare sunt, la fel ca peste tot, cei nevoiași, copiii.

La o lună de conflict în Ucraina, rămân multe întrebări la care ar fi bine să avem răspunsuri. După ce se va termina, ca societate civilă, va trebui să le cerem! Pentru că ceea ce se întâmplă era de neconceput pentru anul 2022.

Dincolo de jucăriile și dulciurile pe care le oferim celor mici, de serviciile de traducere sau ghidare în găsirea unui adăpost, echipa GTR alături de întreaga rețea a Serviciului Social Internațional monitorizează situația de la punctele de trecere a frontierei cu Ucraina. Încercăm să identificăm posibilele cazuri de minori neacompaniați sau de trafic de persoane.

Mulți dintre cei care ne-au contactat au spus că vor să doneze, dar nu știu cum să o facă. Sunt multe grupuri de sprijin active pe internet. Postări cu cereri de sprijin nu contenesc să apară. Unele dintre întrebări erau legate de îndoielile pe care persoanele care voiau să ajute le aveau legat de destinația banilor sau bunurilor.

E clar că sunt nevoi punctuale acum, dar trebuie să aveți în vedere că sprijinul nu se poate opri aici și el va trebui să fie unul susținut. De durată. Pentru că vorbim de viața unor oameni care continuă. Va fi nevoie de planuri de ajutor care trebuie să ofere o perspectivă pentru viitor!

Așa că dacă acum doriți să ajutați, punctual, pentru că puteți, nu vă mai puneți întrebări legate de dacă sau unde ajung bunurile sau donația voastră. Bucurați-vă că puteți să o faceți. Bucurați-vă că voi puteți ajuta și nu sunteți în postura de a aștepta ajutorul cuiva.

Voi faceți un bine!

Păcatul, dacă e să fie, este al celor care au fost incorecți. Și asta fiți convinși, se va vedea/afla după ce lucrurile au să se așeze într-un fel.Preferabil ar fi să cunoașteți persoana sau asociația care vă solicită ajutorul, dar în vremuri atât de tulburi… suntem tentați să acționăm și instinctiv. Și e normal.

Până aseară târziu am vorbit cu partenerul nostru din Republica Moldova. Acolo situația e mult mai complexă. Moldova avea oficial capacitatea să primească 21.000 de persoane. În prima zi au intrat peste 60.000. Din acestea jumătate au mers mai departe, adică spre noi, 32.000 au rămas acolo. Asta doar în prima zi. Valul de refugiați însă a continuat să crească, intră atât de mulți în Moldova încât autoritățile de la vamă nu mai au timp să facă și statistică. Greul, și acolo, este pe societatea civilă care s-a mobilizat și ajută.

Conform ultimelor informații oficiale în România valul de intrare s-ar mai fi temperat, ba chiar ar fi scăzut cu un procent de 7,5% față de zilele precedente. Trebuie însă să luăm în calcul că cei care au plecat primii au avut posibilitatea, dar a rămas acolo o majoritate de oameni în situații dramatice. Pe care nici nu ni le putem imagina.

Pentru că internetul e plin de tot felul de informații, lumea vorbește pe la colțuri, doresc doar să vă atrag atenția că în orice conflict prima victimă este ADEVĂRUL. La Generație Tânără vom încerca să vă ținem la curent cu evoluția din punct de vedere umanitar a situației, atât prin prisma rețelei Serviciului Social International al cărui reprezentant suntem, cât și prin cea a experienței acumulate în zeci de ani de muncă în folosul refugiaților.

Începând cu luna octombrie ne-am propus un proiect ambițios. Să îmbrăcăm pentru iarnă un număr de aproximativ 250 de copii din familii aflate în situații de risc.

Prin urmare primul pas a fost acela de a inventaria toate nevoile beneficiarilor noștri. Zeci de kilomtri parcurși, sute de familii vizitate, liste cu nume, vârste, necesar vestimentar, dimensiuni… Ei bine, avem toate datele, iar o parte din sediul nostru a devenit deja triaj pentru cutii și haine.

Acțiunea e în plin progres și le mulțumim pe această cale tuturor celor care ni s-au alăturat și care participă la acest efort. Vrem să terminăm cât mai repede pentru că, nu-i așa, vine decembrie și urmează shoe-boxurile.

Fie că vorbim de familii cu mulți copii, rămase acum fără nici un venit, de persoane în vârstă, fără aparținători, care au și ele nevoie de sprijin, de victime ale violenței domestice… Credem că nu e familie care într-un fel sau altul să nu fi avut de suferit de pe urma acestei pandemii. Și, ce e mai rău, lucrurile nu se îndreaptă spre un final.

Acum mai mult poate ca oricând încercăm să ajutăm. Cum putem și cât putem. Încercăm să fim alături de cei în nevoie.

AM vrut ceva deosebit

Încă de sâmbătă am început să ne pregătim. Jumătate din zi am fost la cumpărături. Cealaltă jumătate ne-am pus pe gătit.. Finalul?…Am pregătit o masă cu tot felul de bunătăți și duminică ne-am așteptat invitatele!

Așa că, seara trecută, pentru măcare câteva ore am încercat să le facem pe doamnele noastre să uite de greutăți, să lase în urmă trecutul și să se bucure de prezent. A fost o atmosferă plăcută, o acțiune pe care ne gândim să o repetăm chiar mai des. Fară să așteptăm momente calendaristice speciale. În fond, putem creea aceste clipe prin noi înșine.

“Împreună avem o influență mai mare!”

Din august 2019, ne-am întânit de mai multe ori pentru a pune demara și din punct de vedere juridic formalitățile pentru înregistrarea federației. Dacă luăm în calcul că ne aflăm în România, putem spune că lucrurile s-au mișcat destul de repede. Am reușit să depunem la justiție dosarele cu toate actele și deciziile asociațiilor componente la sfârșitul toamnei. La începutul lui februarie ne-au ieșit documentele de definitive.

Pe 28 februarie am ținut prima ședință în calitate de membrii legali ai federației. Am ținut-o la noi în sediu, la Generație Tânără, într-un mod inedit. Din pricina isteriei cu coronavirusul, o parte a delegatiilor din Italia nu s-a putut deplasa în România. Și nu din pricina faptului că italienii ar fi fost depistați pozitiv. Problema era că, dacă ar fi venit la Timișoara, pentru că zborul era din Bergamo, care este o zona cu bulină roșie, riscau să fie forțați la carantină pentru patrusprezece zile. Puteam să anulăm prima întâlnire a federației? NU. Am decis să ne ajutăm de tehnologie. Așa că am apelat la Skype și totul a mers strună. Am reușit să punem la punct planurile de acțiune pentru viitor. Și dacă tot vorbim de viitor, sper ca la următoarele întâlniri să nu fim nevoiți să facem prezența la… holograme.