spunea Arghezi… Intr-o lume plina de mucegaiuri si noroi, de incultura, non-valori caut cu rasuflarea taiata o pata de culoare, un crampei de frumos, o clipa de sublim. Am invatat incet incet sa ascult taina vantului, sa ma contopesc cu rasaritul. Inima-mi valseaza pe ritmuri magice de opera. Bucuria mea e intregita de micuta care se pare ca a inceput sa aprecieze lucrurile deosebite, care invata sa faca diferenta intre bine si rau, frumos si urat, veridic si fals. Cu ochii mari si nesatui ma roaga sa-i citesc poezii, povesti armonioase despre spiridusul Vivaldi, Bach, Strauss sau Mozart. Asculta cuminte franturile de basm in timp ce acordurile compozitorilor ne incanta sufletele. Si cand nerabdarea se instaleaza in fiecare celula incepe sa valseze pasionata pe notele magice. Un pas, doi pasi, o pirueta si apoi zambeste fericita.

                Mi-am dat seama, inca o data ca niciodata nu-i prea devreme. Nici chiar pentru educatia muzicala. Stie deja o parte din instrumentele muzicale, invatase diferenta intre muzica populara, clasica, balet, usoara si ca orice micut a invatat o multime de cantecele din Cutiuta muzicala. Insa acum am pornit-o pe un drum nou: baletul…

             Mi-am dorit din prima clipa in care am tinut-o in brate sa ii cultiv dragostea fata de arta si cultura, fata de frumos in general. Am mers impreuna la intalnirea cu Sanzienele, am fost la teatru, ne-am aplecat cu intelegere ci delicatete asupra jocului vrabiutelor si ganguritul porumbeilor. De curand am f

acut cunostinta cu o persoana deosebita, Jaqueline Bratu -  care sper sa ii indrume pasii pe acest drum. O persoana calda si energica, cu voce blanda dar categorica le ajuta pe micutele fete sa iubeasca frumosul, baletul, miscarile ample si delicate, piruetele perfecte, mici scenarii de basm.

Andreea a indragit-o tare mult si in fiecare zi ma inteaba cand mergem la balet. Acasa repreta plina de entuziasm miscarile invatate acolo. Adesea ma roaga: mami invata-ma sa dansez… Ridic insa din umeri si o privesc inciudata ca nu stiu nimic despre plie, pozitia 1, poza. As vrea sa o pot ghida, sa repetam, insa …. Si danseaza si topaie vesela… E minunat cat de mult a insufletit-o aceasta experienta. Desi celelalte fetite sunt mai maricele ca ani si stiu deja pasii de baza, ea este timp de 90 minute numai ochi si urechi. E drept ca unele comenzi o debusoleaza si nu stie cum sa reactioneze, insa se straduieste si adesea imi spune ca ea incearca si ca ar vrea si ea sa danseze asa gratios ca celelalte fetite…

Ma bucura tare entuziasmul ei. Nu-mi fac vise …tot ce-mi doresc este sa mearga cu placere, sa se integreze, sa socializeze, sa se invete cu un regulament strict, sa dobandeasca o tinuta frumoasa, sa viseze.

 Privesc cu invidie acea lume in care fiecare gest era calculat, in care fiecare centimetru cucerit. Cand el stia sa ofere, sa cucereasca, sa domine, sa fie culant, generos, iar ea stia sa astepte, sa fie seducatoare, enigmatica. Acele vremuri in care pe el il caracteriza verbul a actiona iar pe ea verbul a fi.

 Femeile au castigat dreptul de a fie egale barbatilor. Eu una nu-l privesc ca pe un castig ci ca pe o renuntare. Acum actioneaza in defavoarea lu a fi, ca doar timpul este scurt. Acum suntem incorsetati de tirania secundelor barbare care ne devoreaza. In locul sentimentelor care alta data macinau inimile, acum unele femei duc dorul unor gadget-uri de ultima ora, unor masini luxoase, unor apartamente moderne…  Adio timp pentru suspine, asteptare, priviri senzuale! Ce pierdere!

 Ma devoreaza dorul de un El galant, care sa stie, in vartejul preocuparilor zilnice, sa se opreasca o clipa si sa admire femeia, inefabilul si necuprinsul din privirea ei insetata de iubirea tumultuoasa, absoluta.  Iubire neconsumata, neredusa la actul in sine. Ma chinuie un vis in care El care ma inconjoara cu gesturi simple, pline de amabilitate, fara replici conventionale, fara masti si roluri deja jucate prost de zeci de ori. Un El care, fara a cheltui resurse uriase, stie sa ofere, sa surprinda, sa creeze o atmosfera relaxanta. Un El care sa stie sa ofere o floare fara a parea ridicol, care stie ca o imbratisare alina inima, un zambet topeste neincrederea, o privire inalta sufletul, ca un compliment iti poate schimba viata. Imi lipseste jocul, dansul, ma ineaca visele nerostite, asteptarile neimplinite. Unde-i barbatul galant de alta data? Am fost surprinsa, socata chiar, sa vad – scotocind pe net dupa o imagine asociata cuvantului galant- sa vad poza unei masini care se numeste Galant….

 Voi pe care-l preferati: Galantul de ieri sau Galantul de azi?

 35 fix! Constat cu nesfarsita teama ca am inceput sa am fix-uri, obiceiuri personale. Putine e drept, insa exista ! Apoi se poate spune ca ma indrept spre 40- cifra care ma inspaimanta. Schimb prefixul cu unul care imi indica faptul ca urcusul s-a sfarsit, ca urmeaza alunecarea, ca o pornesc spre o alta destinatie. Sau cel putin asa percep acum lucrurile….

 35 fix! Ce-mi doresc? Multe din cele care se termina cu sufixul –ita… Cuvinte care rostite de atatea ori si la tot pasul de cei din jur, si-au pirdut din valoare, sens: linistita, iubita, fericita… Iar cand spun linistita nu ma refer la o viata lipsita de provocari, la o viata inecata in rutina, ci ma refer la liniste interioara, la echilibru, la puterea de a gasi solutii potrivite.

 35 fix! Va fi cu siguranta anul regasirii interioare, va fi anul care va sta sub semnul meditatiei, al introspectiei. Mi-am propus sa pot oferi mai multa iubire, atentie, sa fiu pozitiva. Iar pentru a avea energie ca sa pot darui, primul pas este sa privesc spre mine. E momentul sa  imi fac timp pentru mine, fara a ma mai simti vinovata ca fur din timpul pe care l-as putea petrece cu Andreea, sotul meu, prietenele mele. Pasul doi va fi amenajarea unui spatiu adecvat meditatiei. Da! Meditatia inseamna regasire, relaxare, reasezare a prioritatilor, rememorare a valorilor, retraire a emotiilor pozitive, revigoare… adica multe care incep cu prefixul re-.

 Pasul trei va fi ….nu pot exact intui in acest moment ce va aduce aceasta schimbare de atitudine, de abordare, insa sunt sigura ca va fi o evolutie si o schimbare pozitiva. Voi reusi sa jonglez intre eu, familie, prieteni, sanatate, cariera, spiritualitate. Voi reusi sa jonglez intre atatea fix-uri, prefixe si sufixe…

•  S-ar putea sa-ti placa si:
• -Intelepciunea si iubirea mea e jocul
• - Viata ca draft
• - Din intelepciunea …Andreei

                         A fost cu siguranta un an plin, cu multe schimbari: la serviciu si in viata personala. A fost un an bun, cu realizari, cu o evolutie frumoasa a Andreei insa cu mici lipsuri la capitolul socializare si relatia de cuplu. Insa timpul e scurt si cum poti oare sa joci atatea roluri intr-un interval atat de scurt: rolul de mama, fiica, sotie, prietena, iubita, colega… Si cel mai tare mi-as fi dorit sa pot face mai multe pentru mine, pentru evolutia personala atat emotional cat si intelectual.

                         A fost un an diferit de cei de pana acum, caci un copil stie sa se inconjoare de joc si voie buna, de joc si magie. Si tot el face sa se prabuseasca tot universul atunci cand plange, cand e bolnav si privesti disperat ca nu ai nicio putere- doar cea de a te ruga sa fie iar sanatos si vesel.

 A fost un an in care am experimentat iar dorul si absenta partenerului. Au fost nopti de griji, zile de dor… Insa de data aceasta am inmultit totul cu 2 si apoi iar l-am impartit, caci eram doua inimi care-l asteptau cu aceeasi nerabdare si drag. Si setea de cel plecat in departari s-a mai domolit putin intr-un varf de multe, cand ecoul a raspuns de mii si mii de ori: te iubesc tati cu aceeasi pofta nebuna cu care piticuta rostea cuvintele magice. Au fost 6 luni de asteptare urmate de un concediu plin de efervescenta, nebunii si drumetii.

                         A fost un an …. La usa bate nerabdator un altul, care sper sa aduca cu el: prieteni noi, sanatate, vise implinite, liniste interioara, tandrete, noroc, surprize placute, clipe magice, intelepciune si multa multa iubire.  Si-mi soptesc de mii si mii de ori ca in mare parte totul depinde de mine si de altegerile pe care le fac… Si-mi propun de alte zeci de ori sa chibzuiesc mai bine situatiile, sa relationez mai mult, sa comunic mai eficient, sa iubesc mai cu foc … Zambesc si astept …. Oare catre ce si spre cine se indreapta gandurile voastre in acest sfarsit de an?

-          Buna dimineata, mami!- zice plina de energie Andreea. Ne trezim?

-          Da, mami. – confirm eu. E dimineata si mami sta acasa azi.

Astept momentul in care ochii ei se vor indrepta spre brad. Tati pregateste camera ca sa surprinda momentul magic.

            Apoi liniste. Se uita sub brad, se uita la mine si scoate un chiot de veselie… Cadouri… Urmeaza cercetarea lor pana cand il descopera pe al ei. Clipe magice. Nimic nu se compara cu aceste momente in care fericirea danseaza pe chipul ei, cand pe buze-i infloreste bucuria. Sau poate ca se mai poate compara cu momentul in care zaresti in ochii barbatului iubit cat de mult te admira si te iubeste….poate….

            Colinde, haine de sarbatoare, cadouri, sucuri naturale, sarmalute, cozonac, familia reunita partial- toate sunt ingredientele necesare pentru un Craciun deosebit…. Sa nu uit de nelipsitele poze care sa imortalizeze aceste crampeie de fericire….

              E drept ca sunt anumite aspecte  care reusesc sa umbreasca, de fiecare data momentele frumoase… Mi-ar fi placut sa fim invaluiti de fulgii de zapada, mi-ar fi placut sa fim toata familia la un loc, mi-ar fi placut sa ma simt speciala. Am invatat insa sa inchid intr-un loc tainic toate suspinele si sa rad cu pofta de ceea ce-mi ofera viata, de ceea ce este si sa nu ma mai intristez de ceea ce nu este…. Am invatat ca a fi e mai important decat a avea. Stiu ca tendinta memoriei noastre este de a retine dezamagirile, tristetile si mai putin momentele vesele. Si asta pentru ca se considera ca meritam si e normal sa traim momente frumoase. Uitam ca totul e firesc, ca fericirea si nefericirea merg mana in mana, ca tristetea si bucuria sunt fetele aceleiasi monede. Invat sa uit clipele in care asteptarile mele nu s-au implinit, invat sa fur momente unice, invat sa creez clipe magice. Invat sa fiu, sa simt… gust stropi de bucurie si recunosc ca au aroma unica, aparte…. Cu bucurii si tristeti, a fost un Craciun de poveste, sau poate doar o poveste de Craciun – ca doar si-n povesti exista personaje negative….

 Voi cum ati resimtit magia Craciunului ? Aveti si voi o poveste de Craciun?

Ingrediente:

• - 2 oua
• - 100 g unt
• - 1 lingura cacao
• - 1 lingura scortisoara
• - 4 linguri miere
• - 100 g zahar
• - 600 g faina
• - coaja de portocale
• - 1 plic praf de copt
• - 1 pliculet zahar vanilat sau 1 baton vanilie
• - zahar pudra
• - creioane decor
• - crema duo decor

Pe langa toate astea mai sunt necesare: 1 pahar voiosie, 3 portii de zambtete, 2 linguri de rabdare, 1 lingura de imaginatie

Mod de preparare:

- Se bat albusurile spuma cu putina sare, se adauga galbenusurile, zaharul, mierea, untul, cacaoa, scortisoara , coaja de portocale, praful de copt stins cu putina lamaie si se amesteca bine. Apoi se adauga faina pana se incorporeaza foarte bine. In acest moment compozitia este moale si lipicioasa. Se lasa la frigider 2-3 ore. Cand o sa o scoateti, nu va speriati daca va fi foarte tare, deoarece la caldura se inmoaie repede.

- Dupa cele 2-3 ore de odihna, pe o foaie de copt de pune putina faina, se intinde o foaie nu foarte subtire (cam 0.5 cm) si cu formele se decupeaza braduti, inimioare, stelute, omuleti de zapada. Apoi se introduc la cuptor 5 minute (cam 180 grade)- nu foarte mult ca se ard. Se scot, se lasa putin sa se raceasca si se orneaza dupa imaginatie. Cam asa arata in final ale noastre:

 - Mami, dar de ce s-a chinuit s-o pescuiasca? Nu putea s-o ia din spate?

 N-am avut nicio replica inteligenta …. Voi aveti?

 ***

Intr-o alta zi, in timp ce ne jucam cu DVD-ul interactiv Iarna, de care va povesteam aici, apare Zana Iarna si renul Botosel. Zana e foarte frumos imbracata intr-o rochita albastra, vaporoasa, cu manecute scurte….

-          Mami, dar de ce nu are plovar? Nu-i e frig ? E iarna sau e vara ?

-          A uitat! – ma salveaza o buna prietena, venita in vizita…

***

Intr-o noapte, se trezeste speriata si ma striga. Dupa soapte calme si mangaieri duioase ma intreaba:

-          Mami, ma iubesti?

-          Da, mami! Te iubesc! Pana la luna si inapoi- continuu eu, dornica sa-I ofer o imagine concreta ..

-          Cum adica pana la luna si inapoi? – revine piticuta.

-          Adica mult, mult de tot… luna e departe…

-          A…inteleg- ma intrerupe. Si eu te iubesc mami…Pana la capat!

Am tacut. Ce poate fi mai mult decat …pana la capat ?

           Adolescenta fiind, citind intaia oara poezia, am gasit-o interesanta si atat… A ramas insa acolo, in suflet, bine ancorata, fara insa sa-i descifrez sensurile. Poate si pentru ca, fiind scrisa de Blaga, invatasem ca, a cauta sensurile ascunse, este echivalentul destramarii misterului, a magiei. Asa ca am ales calea de a simti doar poezia in intregul ei, fara a ucide corola de minuni…

            In zori, scrutand ceata laptoasa in cautarea acelui nu-stiu-ce care sa-mi bucure sufletul hamesit dupa crampeie de frumos, mi-au revenit in minte versurile lui Blaga. Purtam in iris chipul angelic al piticutei pe care am lasat-o dormind, zambind… Am stat mai bine de un ceas privind-o, avida, insetata de a deslusi misterul unui somn atat de linistit, senin, odihnitor. Am mangaiat cu gandul fiecare particica a ei, am acoperit-o in somn cu toate saruturile cu care un am apucat inca sa o dezmierd si m-am rugat cu lacrimi cerului sa o tina sanatoasa, vesela si plina de energie. Apoi, ca un hot, m-am strecurat din camera, luand cu mine zambetul ei…

•  Copilul râde:
• “Întelepciunea si iubirea mea e jocul!” – mi-a revenit in minte…
• Tânarul cânta:”Jocul si-ntelepciunea mea-i iubirea!” – si din iubire, prin iubire, cu iubire a venit pe lume Darul lui Dumnezeu – Teodora Andreea- micuta  care are darul de a rade-n hohote…

 Am fost copil. Anii au trecut si candoarea si jocul specific varstei s-au preschimbat in diplomatie si responsabilitati. Adult fiind retraiesc momentele magice ale copilariei, privind-o pe Andreea, raportandu-ma la ea.

 Adevarat va spun ca, daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi, cu nici un chip nu veti intra in Imparatia cerurilor. Deaceea, oricine se va smeri ca acest copilas, va fi cel mai mare in Imparatia cerurilor. (Mat.18:3-4)

 Copii fiind ne grabim sa devenim adulti, sa ne bucaram de independenta si privilegiile pe care ni le ofera varsta. Suntem insa neinitiati si avantandu-ne spre maturitate pierdem si esenta : darul de pret al copilariei. Odata ajunsi adulti, ne iscodesc intrebari de genul : cine sunt, care-i rostul vietii, incotro ma indrept ?

 Abia cand a aparut pe lume copilul si m-am oglindit in zambetul si jocul lui am inteles ! Atunci am multumit cerului pentru ca mi-a dat o a doua sansa: aceea de a invata de la ea, de a redescoperi in mine sufletul de copil, de a redescoperi jocul. Pentru o clipa m-am simtit la Poarta Raiului.

• Batrânul tace:
• “Iubirea si jocul meu e-ntelepciunea!” 

… Nu! Nu am ajuns acolo… Insa adesea sunt fascinata de dialogurile si interactiunea dintre bunici si nepoti.  Se pare ca nepotii sunt o a treia sansa care ni se ofera. E un nou dar pe care ni-l face Divinitatea! Fiti ca niste copii! – ni se sopteste de dincolo de nori! Ai uitat cum?! Priveste la micutul care-ti prinde obrajii cu manutele si te saruta de noapte buna! Asculta pofta cu care rade cand te vede-n prag! Simte-i nerabdarea din ajunul Craciunului si citeste-i scrisorile catre Mosu’… E atat de simplu!

Uita o clipa de tine, trimite la culcare adultul ghebosat de responsabilitati si temeri si trezeste copilul din inima ta. Bucura-te de azi, lasa-ti inima sa vibreze de bucurie, lasa-ti sufletul sa cante colinde (asa cum faceai in copilarie), lasa-ti mainile sa construiasca decoratii pentru brad, scrie scrisori Mosului. Joaca-te! Nu, nu-ti fie teama de ridicol, sau poate ca esti pera mare, ca esti neindemanatic,  ca ai uitat de unde sa incepi…. Totul e acolo, in sufletul tau! E ca mersul pe bicicleta, nu se uita …Ai fost candva copil si

• Copilul râde:
• “Întelepciunea si iubirea mea e jocul!

S-ar putea sa-ti placa si:

• Fuga din zori
• Viata ca draft
• Ou sont les neiges d’antant?

• -          sa fie de calitate
• -          sa fie adaptat varstei
• -          sa ii dezvolte imaginatia/anumite abilitati
• -          sa fie educativ
• -          sa ii faca placere
• -          sa nu fie foarte scump – undeva intre 10-30 ron

 Ei, acestea fiind criteriile de alegere, m-am oprit asupra catorva produse, care pe mine m-au incantat. Iata-le:

      -    Micul Artist- din seria Puisorul nazdravan – Editura Teora – Andreea este incantata de ea si v-o recomand cu caldura. (pret 25 ron – cu reducere 18 ron) Pornind de la conturul mainii, adaugand ochisori si ciucurei iau nastere pauni, caluti, pisicute, meduze si alte animalute vesele. Dezvolta indemanarea, rabdarea, imaginatia.

-          Animale din ciucurei – tot din seria Puisorul nazdravan – Editura Teora – abia achizitionata , pe care o va gasi sub bradut.( pret 25 ron – cu reducere 18 ron).

-          Jocuri amuzante si educative- 4-6 ani – Teora – sunt 4 carticele in care sunt o multime de joculete prin care cei mici invata/repeta notiuni de genul mic/mare, perechi de cuvinte, cauza/efecto (pret 9.50 – cu reducere 7 ron)

-          Jocuri puzzle- Lumea zanelor – carticica de la Teora care dezvolta antentia si indemanarea.

-          Lumea Zanelor- scrie si deseneaza – Teora (30 ron- cu reducere 21 ron)

-           Gandeste si lipeste – joc cu autocolante care dezvolta spiritul de observatie, imaginatia, indemanarea

-          100 de jocuri pentru copii de luat si-n calatorii – Clever Book- sunt 50 de cartoane printate fata/verso si un marker care se sterge usor. Pe fincare carton sunt joculete de genul: gaseste diferentele, uneste punctele, labirint, continua desenul…(35 ron – cu reducere 23.80 ron)

-          Primul meu dictionar ilustrat roman-englez- 3 volume. Am cumparat déjà primele 2 volume si sunt foarte incantata de el. Este usor de urmarit, foarte colorat, structurat pe tematici : in bucatarie, in baie, in dormitor, in gradina, la cumparaturi, la posta, la ferma, la brutarie, la restaurant, la teatru, la circ etc. Mi-a placut foarte mult ca la sfarsitul fiecarei lectii aflam cate cuvinte ne-am insusit. (15 ron /buc)

-   Iar cel care vi-l recomand din tot sufletul si care imi este foarte drag atat mie, cat si Andreei este DVD-ul educativ, interactiv- Vis de iarna. DVD-ul este foarte bine realizat, vocea este suava si placuta, Zana Iarna si Renul Botosel intamplina copiii in lumea magica a iernii. DVD-ul e structurat pe mai multe capitole/joculete si are un pret mai mult decat accesibil 15ron/buc

Capitolul 2 – Olimpiada de iarnă – Jocuri şi sporturi de iarnă!  / Cum ne îmbrăcăm pentru sporturile de iarnă! / Al câtelea om de zăpadă? / Întreceri sportive!

Capitolul 3 – Zi de sărbătoare -Ne pregătim de sărbătoare! / Românaşii! / Câte steguleţe sunt? / Hai să colorăm!

Capitolul 4 – Vine Moşul -Îl aşteptăm pe Moş Crăciun!  / Să împodobim bradul/ Cadouri de la Moş Crăciun!/ Felicitare de iarnă!

 

 

 M-a fascinat in fiecare an povestea de vis a lui Christian Andersen, inocenta celor doi copii, intelepciunea bunicii si stralucirea de gheata a Craiesei. E drept ca paginile cartii erau cam roase de timp si de manutele celorlalti copii care o citisera. Era o carte imprumutata de la biblioteca, pe care, in fiecare an o ceream bibliotecarei si pe care o citeam de fincare data cu aceeasi nerabdare si emotie.

Iata finalul povestii, final al carui sens atunci nu-l patrundeam, dar care acum a capatat noi valente in inima mea :

 Măreţia rece şi pustie din palatul Crăiesei Zăpezii o uitaseră ca pe un vis apăsător.

Karl şi Gretchen s-au uitat unul la altul şi deodată au înţeles cântecul cel vechi:

•    Ce frumoşi sunt trandafirii
• Şi cad pradă ofilirii!
• Traiul nostru e mai bun,
• Că-nflorim şi la Crăciun!

     Erau acuma amândoi oameni în toată firea şi totuşi copii, copii în inimile lor…

Voi reciti povestea anula cesta, impreuna cu piticuta mea, cu glas de adult, cu suflet de copil…