Grigori Yefimovich Rasputin Biography ( English Romanian )

2010-10-06T13:54:00.000-07:00

ENGLISH


Grigori Rasputin

Grigori Yefimovich Rasputin (Russian: Григорий Ефимович Распутин [ɡrɪˈɡorʲɪj jɪˈfʲiməvʲɪʨ rɐˈspʊtʲɪn]) (22 January [O.S. 10 January] 1869 – 29 December [O.S. 16 December] 1916) was a Russian mystic who is perceived as having influenced the latter days of the Russian Emperor Nicholas II, his wife Alexandra, and their only son Alexei. Rasputin had often been called the "Mad Monk",^[1] while others considered him a "strannik" (or religious pilgrim) and even a starets (ста́рец, "elder", a title usually reserved for monk-confessors), believing him to be a psychic and faith healer.^[1]
It has been argued^[2] that Rasputin helped to discredit the tsarist government, leading to the fall of the Romanov dynasty, in 1917. Contemporary opinions saw Rasputin variously as a saintly mystic, visionary, healer and prophet or, on the contrary, as a debauched religious charlatan. There has been much uncertainty over Rasputin's life and influence as accounts of his life have often been based on dubious memoirs, hearsay and legend.^[1]

[hide]

Early life

Rasputin was born a peasant in the small village of Pokrovskoye, along the Tura River in the Tobolsk guberniya (now Tyumen Oblast) in Siberia.^[3] The date of his birth remained in doubt for some time and was estimated sometime between 1863 and 1873.^[4] Recently, new documents surfaced revealing Rasputin's birth date as 10 January 1869 O.S. (equivalent to 22 January 1869 N.S.)^[5]
Not much is known about his childhood and what is known was most likely passed down through his family members. He had two known siblings, a sister called Maria and an older brother named Dmitri. His sister Maria, said to have been epileptic, drowned in a river.^[3] One day, when Rasputin was playing with his brother, Dmitri fell into a pond and Rasputin jumped in to save him. They were both pulled out of the water by a passerby but Dmitri eventually died of pneumonia. Both fatalities affected Rasputin and he subsequently named two of his children Maria and Dmitri.
The myths surrounding Rasputin portray him as showing indications of supernatural powers throughout his childhood. One ostensible example of these reputed powers was when Efim Rasputin, Grigori's father, had one of his horses stolen and it was claimed that Rasputin was able to identify the man who had committed the theft.^[3]
When he was around the age of eighteen Rasputin spent three months in the Verkhoturye Monastery, possibly as a penance for theft. His experience there, combined with a reported vision of the Mother of God on his return, turned him towards the life of a religious mystic and wanderer. It also appears that he came into contact with the banned Christian sect known as the khlysty (flagellants), whose impassioned services, ending in physical exhaustion, led to rumors that religious and sexual ecstasy were combined in these rituals. Suspicions (which have not generally been accepted by historians) that Rasputin was one of the Khlysts threatened his reputation right to the end of his life. Alexander Guchkov charged him with being a member of this illegal and orgiastic sect. The Tsar perceived the very real threat of a scandal and ordered his own investigations but did not, in the end, remove Rasputin from his position of influence; on the contrary he fired his minister of the interior for a "lack of control over the press" (censorship being a top priority for Nicholas then). He then pronounced the affair to be a private one closed to debate.^[6]
Shortly after leaving the monastery, Rasputin visited a holy man named Makariy whose hut was nearby. Makariy had an enormous influence on Rasputin and he modelled himself after him. Rasputin married Praskovia Fyodorovna Dubrovina in 1889 and they had three children; Dmitri, Varvara and Maria. Rasputin also had another child with another woman. In 1901 he left his home in Pokrovskoye as a strannik (or pilgrim) and, during the time of his journeying, travelled to Greece and Jerusalem. In 1903 he arrived in Saint Petersburg where he gradually gained a reputation as a starets (or holy man) with healing and prophetic powers.

Healer to Alexei

Rasputin

Rasputin was wandering as a pilgrim in Siberia when he heard reports of Tsarevich Alexei's illness. It was not publicly known in 1904 that Alexei had haemophilia, a disease that was widespread among European royalty descended from the British Queen Victoria, who was Alexei's great-grandmother. When doctors could not help Alexei, the Tsaritsa looked everywhere for help, ultimately turning to her best friend, Anna Vyrubova, to secure the help of the charismatic peasant healer Rasputin in 1905.^[7] He was said to possess the ability to heal through prayer and was indeed able to give the boy some relief, in spite of the doctors' prediction that he would die.^[7] Every time the boy had an injury which caused him internal or external bleeding, the Tsaritsa called on Rasputin, and the Tsarevich subsequently got better.^{[citation needed]} This made it appear that Rasputin was effectively healing him.
Skeptics have claimed that he did so by hypnosis, which, in one study, actually has proven to relieve symptoms because it lowers stress levels and therefore diminishes the symptomatology of haemophilia.^[8] However, during a particularly grave crisis at Spala in Poland in 1912, Rasputin sent a telegram from his home in Siberia, which is believed to have eased the suffering. His pragmatic advice include suggestions such as "Don't let the doctors bother him too much; let him rest." This was thought to have helped Alexei to relax and allow the child's own natural healing process some headroom.^[9] Others have made the less likely suggestion that he used leeches to attempt to treat the boy. As leech saliva contains anticoagulants such as hirudin, this treatment would most likely have exacerbated his haemophilia instead of providing relief. Diarmuid Jeffreys has pointed out that Rasputin's healing suggestions included halting the administration of aspirin, a then newly-available (since 1899) pain-relieving (analgesic) "wonder drug". As aspirin is also an anticoagulant, this intervention would have helped to mitigate the hemarthrosis causing Alexei's joints' swelling and pain.^[10]
The Tsar referred to Rasputin as "our friend" and a "holy man," a sign of the trust that the family had placed in him. Rasputin had a considerable personal and political influence on Alexandra,^[11] and the Tsar and Tsaritsa considered him a man of God and a religious prophet. Alexandra came to believe that God spoke to her through Rasputin. Of course, this relationship can also be viewed in the context of the very strong, traditional, age-old bond between the Russian Orthodox Church and the Russian leadership. Another important factor was probably the Tsaritsa's German-Protestant origin: she was definitely highly fascinated by her new Orthodox outlook — the Orthodox religion puts a great deal of faith in the healing powers of prayer.

Controversy

Rasputin among admirers, 1914

Rasputin soon became a controversial figure, becoming involved in a paradigm of sharp political struggle involving monarchist, anti-monarchist, revolutionary and other political forces and interests. He was accused by many eminent persons of various misdeeds, ranging from an unrestricted sexual life (including raping a nun)^[12] to undue political domination over the royal family.^{[citation needed]} Some of these allegations of sexual misconduct were no doubt encouraged by his frequently embarrassing drunken behavior, on one occasion documented by a History Channel documentary he is said to have opened his pants and waved his penis in front of shocked diners at a Saint Petersburg restaurant whilst inebriated.^{[citation needed]}
While fascinated by him, the Saint Petersburg elite did not widely accept Rasputin: he did not fit in with the royal family, and he and the Russian Orthodox Church had a very tense relationship. The Holy Synod frequently attacked Rasputin, accusing him of a variety of immoral or evil practices. Because Rasputin was a court official, though, he and his apartment were under 24-hour surveillance, and, accordingly, there exists some credible evidence about his lifestyle in the form of the famous "staircase notes" — reports from police spies which were not given only to the Tsar but also published in newspapers.
According to Rasputin's daughter, Maria, Rasputin did "look into" the Khlysty sect but rejected it. One Khlyst practice was known as "rejoicing" (радение), a ritual which sought to overcome human sexual urges by engaging in group sexual activities so that, in consciously sinning together, the sin's power over the human was nullified.^[13] Rasputin is said to have been particularly appalled by the belief that grace is found through self-flagellation.
Like many spiritually minded Russians, Rasputin spoke of salvation as depending less on the clergy and the church than on seeking the spirit of God within. He also maintained that sin and repentance were interdependent and necessary to salvation. Thus, he claimed that yielding to temptation (and, for him personally, this meant sex and alcohol), even for the purposes of humiliation (so as to dispel the sin of vanity), was needed to proceed to repentance and salvation. Rasputin was deeply opposed to war, both from a moral point of view and as something which was likely to lead to political catastrophe. During the years of World War I, Rasputin's increasing drunkenness, sexual promiscuity and willingness to accept bribes (in return for helping petitioners who flocked to his apartment), as well as his efforts to have his critics dismissed from their posts, made him appear increasingly cynical. Attaining divine grace through sin seems to have been one of the central secret doctrines which Rasputin preached to (and practiced with) his inner circle of society ladies.
During World War I, Rasputin became the focus of accusations of unpatriotic influence at court; the unpopular Tsaritsa, meanwhile, was of German descent, and she came to be accused of acting as a spy in German employ.
When Rasputin expressed an interest in going to the front to bless the troops early in the war, the Commander-in-Chief, Grand Duke Nicholas, promised to hang him if he dared to show up there. Rasputin then claimed that he had a revelation that the Russian armies would not be successful until the Tsar personally took command. With this, the ill-prepared Tsar Nicholas proceeded to take personal command of the Russian army, with dire consequences for himself as well as for Russia.
While Tsar Nicholas II was away at the front, Rasputin's influence over Tsaritsa Alexandra increased immensely. He soon became her confidant and personal adviser, and also convinced her to fill some governmental offices with his own handpicked candidates. To further the advance of his power, Rasputin cohabited with upper-class women in exchange for granting political favours. Because of World War I and the ossifying effects of feudalism and a meddling government bureaucracy, Russia's economy was declining at a very rapid rate. Many at the time laid the blame with Alexandra and with Rasputin, because of his influence over her. Here is an example:

Vladimir Purishkevich was an outspoken member of the Duma. On November 19, 1916, Purishkevich made a rousing speech in the Duma, in which he stated, "The tsar's ministers who have been turned into marionettes, marionettes whose threads have been taken firmly in hand by Rasputin and the Empress Alexandra Fyodorovna — the evil genius of Russia and the tsaritsa ... who has remained a German on the Russian throne and alien to the country and its people." Felix Yusupov attended the speech and afterwards contacted Purishkevich, who quickly agreed to participate in the murder of Rasputin.^[14]

Rasputin's influence over the royal family was used against him and the Romanovs by politicians and journalists who wanted to weaken the integrity of the dynasty, force the Tsar to give up his absolute political power and separate the Russian Orthodox Church from the state. Rasputin unintentionally contributed to their propaganda by having public disputes with clergy members, bragging about his ability to influence both the Tsar and Tsaritsa, and also by his dissolute and very public lifestyle. Nobles in influential positions around the Tsar, as well as some parties of the Duma, clamored for Rasputin's removal from the court. Perhaps inadvertently, Rasputin had added to the Tsar's subjects' diminishing respect for him.

Murder

This article may contain original research. Please improve it by verifying the claims made and adding references. Statements consisting only of original research may be removed. More details may be available on the talk page. (November 2009)

The legends surrounding the death of Rasputin are perhaps even more mysterious and bizarre than his life. According to Greg King's 1996 book The Man Who Killed Rasputin, a previous attempt on Rasputin's life had failed: Rasputin was visiting his wife and children in Pokrovskoye, his hometown along the Tura River in Siberia. On June 29, 1914, after either just receiving a telegram or exiting church, he was attacked suddenly by Khionia Guseva, a former prostitute who had become a disciple of the monk Iliodor. Iliodor, who once was a friend of Rasputin but had grown disgusted with his behaviour and disrespectful talk about the royal family, had appealed to women who had been harmed by Rasputin to form a mutual support group. Guseva thrust a knife into Rasputin's abdomen, and his entrails hung out of what seemed like a mortal wound. Convinced of her success, Guseva supposedly screamed, "I have killed the antichrist!"
After intensive surgery, however, Rasputin recovered. It was said of his survival that "the soul of this cursed muzhik was sewn on his body." His daughter, Maria, observed in her memoirs that he was never the same man after that: he seemed to tire more easily and frequently took opium for pain relief.

The Moika Palace, along the Moika River, where Rasputin was supposedly lured and murdered

The murder of Rasputin has become a legend, some of it invented by the very men who killed him, which is why it has become difficult to discern the actual course of events. On December 16, 1916, having decided that Rasputin's influence over the Tsaritsa had made him a threat to the empire, a group of nobles led by Prince Felix Yusupov and the Grand Duke Dmitri Pavlovich and the right-wing politician Vladimir Purishkevich apparently lured Rasputin to the Yusupovs' Moika Palace^[15] by intimating that Yusupov's wife, Princess Irina, would be present and receiving friends. (In point of fact, she was away in the Crimea.)^[16] The group led him down to the cellar, where they served him cakes and red wine laced with a massive amount of cyanide. According to legend, Rasputin was unaffected, although Vasily Maklakov had supplied enough poison to kill five men. Conversely, Maria's account asserts that, if her father did eat or drink poison, it was not in the cakes or wine, because after the attack by Guseva he suffered from hyperacidity and avoided anything with sugar. In fact, she expresses doubt that he was poisoned at all. It has been suggested, on the other hand, that Rasputin had developed an immunity to poison due to Mithridatism.^[17]
Determined to finish the job, Prince Yusupov became anxious about the possibility that Rasputin might live until the morning, leaving the conspirators no time to conceal his body. Yusupov ran upstairs to consult the others and then came back down to shoot Rasputin through the back with a revolver. Rasputin fell, and the company left the palace for a while. Yusupov, who had left without a coat, decided to return to get one, and while at the palace, he went to check on the body. Suddenly, Rasputin opened his eyes and lunged at Yusupov. He grabbed Yusupov, ominously whispered in his ear, "you bad boy," and attempted to strangle him. At that moment, however, the other conspirators arrived and fired at Rasputin. After being hit three times in the back, he fell once more. As they neared his body, the party found that, remarkably, he was still alive, struggling to get up. They clubbed him into submission. Some accounts say that his killers also sexually mutilated him, severing his penis (subsequently resulting in urban legends and claims that certain third parties were in possession of the organ).^[18]^[19]^[20] After binding his body and wrapping him in a carpet, they threw him into the icy Neva River. He broke out of his bonds and the carpet wrapping him, but drowned in the river.
Three days later, Rasputin's body, poisoned, shot four times, badly beaten, and drowned, was recovered from the river. An autopsy established that the cause of death was drowning. His arms were found in an upright position, as if he had tried to claw his way out from under the ice. It was found that he had indeed been poisoned, and that the poison alone should have been enough to kill him. There is a report that after his body was recovered, water was found in the lungs, supporting the idea that he was still alive before submersion into the partially frozen river.^[21]
Subsequently, the Tsaritsa Alexandra buried Rasputin's body in the grounds of Tsarskoye Selo, but after the February Revolution, a group of workers from Saint Petersburg uncovered the remains, carried them into the nearby woods, and burned them. As the body was being burned, Rasputin appeared to sit up in the fire. His apparent attempts to move and get up thoroughly horrified bystanders. The effect can probably be attributed to improper cremation;^{[citation needed]} since the body was in inexperienced hands, the tendons were probably not cut before burning. Consequently, when the body was heated, the tendons shrank, forcing the legs to bend and the body to bend at the waist, resulting in its appearing to sit up. This final happenstance only further fueled the legends and mysteries surrounding Rasputin, which continue to live on long after his death. The official report of his autopsy disappeared during the Stalin era, as did several research assistants who had seen it.^[22]

Recent evidence

This article needs additional citations for verification.
Please help improve this article by adding reliable references. Unsourced material may be challenged and removed. (September 2009)

Post-mortem photograph of Rasputin showing the bullet hole in his forehead

The details of the killing given by Felix Yusupov have never stood up to scrutiny. He changed his account several times; the statement given to the St. Petersburg police on December 16, 1916, the accounts given whilst in exile in the Crimea in 1917, his 1927 book, and, finally, the accounts given, under oath, to libel juries in 1934 and 1965 all differ to some extent, and until recently no other credible, evidence-based theories have been available.
According to the unpublished 1916 autopsy report by Professor Kossorotov, as well as subsequent reviews by Dr. Vladimir Zharov in 1993 and Professor Derrick Pounder in 2004/05, no active poison was found in Rasputin's stomach. A possible explanation would be that the cyanide had vaporized due to the high temperatures during the baking in the oven.
It could not be determined with certainty that he drowned, as the water found in his lungs is a common non-specific autopsy finding. All three sources agree that Rasputin had been systematically beaten and attacked with a bladed weapon, but, most importantly, there were discrepancies regarding the number and caliber of handguns used.
This discovery may significantly change the whole premise and account of Rasputin's death. British intelligence reports, sent between London and Saint Petersburg in 1916, indicate that the British were not only extremely concerned about Rasputin's displacement of pro-British ministers in the Russian government but, even more importantly, his apparent insistence on withdrawing Russian troops from World War I. This withdrawal would have allowed the Germans to transfer their Eastern Front troops to the Western Front, leading to a massive outnumbering of the Allies, and threatening their defeat. Whether this was actually Rasputin's intent or whether he was simply concerned about the huge number of casualties (as the Tsaritsa's letters indicate) is in dispute, but it is clear that the British perceived him as a real threat to the war effort.
Professor Pounder tells us that of the four shots fired into Rasputin's body, the third (which entered his forehead) was instantly fatal. This third shot also provides some intriguing evidence. In Pounder's view, with which the Firearms Department of London's Imperial War Museum agrees, the third shot was fired from a different gun from those responsible for the other three wounds. The "size and prominence of the abraded margin" suggested a large lead non-jacketed bullet. At the time, the majority of weapons used hard metal-jacketed bullets, with Britain virtually alone in using lead unjacketed bullets in their officers' Webley revolvers. Pounder came to the conclusion that the bullet which caused the fatal shot was a Webley .455 inch unjacketed round, the best fit with the available forensic evidence.
There were two officers of the British Secret Intelligence Service (SIS) in St. Petersburg at the time. Witnesses stated that at the scene of the murder, the only man present with a Webley revolver was Lieutenant Oswald Rayner, a British officer attached to the SIS station in St. Petersburg. This account is further supported by an audience between the British Ambassador, Sir George Buchanan, and Tsar Nicholas, when Nicholas stated that he suspected a young Englishman who had been an old school friend of Yusupov (Rayner certainly had known Yusupov at Oxford). The second SIS officer in St. Petersburg at the time was Captain Stephen Alley, born in the Yusupov Palace in 1876. Both families had very strong ties, so it is difficult to come to any conclusion about whom to hold responsible.
Confirmation that Rayner met with Yusupov (along with another officer, Captain John Scale) in the weeks leading up to the killing can be found in the diary of their chauffeur, William Compton, who recorded all visits. The last entry was made on the night after the murder. Compton said that "it is a little known fact that Rasputin was shot not by a Russian but by an Englishman" and indicated that the culprit was a lawyer from the same part of the country as Compton himself. There is little doubt that Rayner was born some ten miles from Compton's hometown and, throughout his life, described himself as a barrister-at-law, despite never having practised in that profession.^{[citation needed]}
Evidence that the attempt had not gone quite according to plan is hinted at in a letter which Alley wrote to Scale eight days after the murder: "Although matters here have not proceeded entirely to plan, our objective has clearly been achieved. ... a few awkward questions have already been asked about wider involvement. Rayner is attending to loose ends and will no doubt brief you."
On his return to England, Oswald Rayner not only confided to his cousin, Rose Jones, that he had been present at Rasputin's murder but also showed family members a bullet which he claimed to have acquired at the murder scene.^{[citation needed]} Conclusive evidence is unattainable, however, as Rayner burned all his papers before he died in 1961 and his only son also died four years later.
Newspaper reporter Michael Smith wrote in his book that British Secret Intelligence Bureau head Mansfield Cumming ordered three of his agents in Russia to eliminate Rasputin in December 1916.^[23]

Daughter

Rasputin's daughter, Maria Rasputin (Matryona Rasputina) (1898–1977), emigrated to France after the October Revolution, and then to the U.S. There she worked as a dancer and then a tiger-trainer in a circus. She left memoirs^[24] about her father, wherein she painted an almost saintly picture of him, insisting that most of the negative stories were based on slander and the misinterpretations of facts by his enemies.

Name meaning

The name Rasputin is not an uncommon surname in Russia, and it is not considered in any way untoward. In Russian, it does not mean "licentious", which has often been claimed. There is, however, a very similar Russian adjective, rasputny (распу́тный), which does mean "licentious" — as well as the corresponding noun, распу́тник "rasputnik". Some even suggest that his name meant "dissolute".^[25] There are at least two options for the root-word: one of them is "put", which means "way", "road", and other close nouns are rasputye, a place where the roads diverge or converge, and rasputitsa (распу́тица), "muddy road season". Some historians argue that the name Rasputin may be a place name, since it does roughly signify "a place where two rivers meet", describing the area from which the Rasputin family originates and where his sibling died. Yet another possibility is the just-mentioned "put'" giving rise to the verb "putat", which means to "entangle" or "mix up" — "rasputat' " being its antonym — "disentangle", "untie", "clean up a misunderstanding". However, the most well-founded explanation is a standard Russian surname derivation from the old Slavic name "Rasputa" ("Rasputko") (recorded as early as in sixteenth century), with the meaning "ill-behaved child", the one whose ways are against traditions or the will of parents.
It is said that Rasputin tried to have his name changed to the more inconspicuous "Novykh" (Russian: Новыx) after his first pilgrimage to the Holy Land — "Novykh" (from the Russian Новый, meaning "New") connotes "Novice" — but that is the subject of much dispute.

In popular culture

Main article: Rasputin in popular culture

Numerous film and stage productions have been based on the life of Rasputin, and he has appeared as a fictionalized version of himself in numerous other media, as well as having several beverages named after him.

ROMANIAN

Grigori Efimovici Rasputin (în limba rusă Григо́рий Ефи́мович Распу́тин) (10 ianuarie 1869 – 16 decembrie (stil vechi)/29 decembrie (stil nou) 1916) a fost un mistic rus care a avut o mare influență asupra familiei ultimului țar al dinastiei Romanov. Rasputin a jucat un rol foarte important în viața țarului Nicolae al II-lea, a țarinei Alexandra și a unicului lor fiu, țareviciul Alexei, care era suferind de hemofilie.
Rasputin a fost denumit și Călugărul nebun, în ciuda faptului că el nu a fost niciodată călugărit și nu a ținut niciodată secret faptul că era căsătorit. Este posibil să fi fost stareț al congregației religioase nerecunoscute oficial a hlîstilor și despre el se credea că este vindecător care folosea puterea credinței. El este unul dintre cele mai controversarte personalități ale secolului al XX-lea, deși, în zilele noastre, Rasputin este văzut de cei mai mulți istorici ca un țap ispășitor. El a jucat un rol minor, dar spectaculos, în prăbușirea dinastiei Romanov.
Data de naștere a lui Rasputin nu este cunoscută cu certitudine, cea mai des amintită fiind cea de 10 ianuarie 1869. Datele avansate de mulți cercetători și de numeroșii lui biografi sunt cuprinse între anii 1863 și 1873.

Primii ani de viață

Grigori Efimovici Rasputin s-a născut în familia unor țărani într-un sătuc siberian de pe râul Tura, Pokrovskoie, în gubernia Tobolsk (în zilele noastre regiunea Tiumen). Pe la 18 ani, a petrecut trei luni într-o mânăstire. Aici a intrat în secta desprinsă din Biserica Ortodoxă Rusă a hlîstilor. La scurtă vreme după ce a părăsit mânăstirea, a vizitat un om venerat ca sfânt, care avea o colibă în zonă, Macarie. Macarie a avut o influență uriașa asupra tânărului. Rasputin s-a căsătorit în 1889 cu Parascovia Fiodorovna, având împreună trei copii. În 1901 a părăsit satul natal și a plecat în pelerinaj. În timpul călătoriei sale, a vizitat Grecia și Ierusalimul. În 1903, Rasputin a ajuns la Petrograd, unde s-a proclamat stareț posesor al unor puteri tămăduitoare egale cu ale profeților.

Vindecătorul țareviciului

Țareviciul Alexei suferea de hemofilie, boală pe care o moștenise de la străbunica sa pe linie maternă, regina Victoria. Rasputin a fost considerat de către țar și țarină ultima speranță pentru vindecarea copilului lor. Cei doi părinți au căutat neîncetat un tratament pentru însănătoșirea fiului lor și, în 1905, au apelat la carismaticul țăran să-l vindece pe bolnav. Se spunea că Rasputin avea puterea de a vindeca prin puterea rugăciunilor și se pare că, într-adevăr, starea țareviciul s-a îmbunătățit într-o oarecare măsură. Scepticii au pretins că el ar fi obținut ceva rezultate prin intermediul hipnozei. Se povestește că în timpul unei crize grave a țareviciului, Rasputin, aflat în acel moment în casa sa din Siberia, ar fi reușit să-i ușureze suferința copilului aflat în Petrograd prin intermediul rugăciunilor.
Țarul îl numea pe Rasputin prietenul nostru, probabil un semn al încrederii de care se bucura acesta în ochii membrilor familiei imperiale. Rasputin a avut asupra țarinei Alexandra o influență personală și politică considerabilă, în mod special după ce Alexei a fost atacat de o albină în vara anului 1905. După cum se povestește, Rasputin ar fi alergat în ajutorul băiatului și ar fi strigat "Ужальте его и вы умретe!" ("Înțeapă-l și vei muri!”). Albina a zburat din preajma bolnavului și asta a fost interpretată ca o manifestare a puterilor sfinte ale lui Rasputin.
Poziția lui Raputin în biserică i-au permis să-și crească influența asupra lui Alexei. Este verificat că mai înainte de a-l cunoaște pe Rasputin, țarina se plângea că fiul ei l-a întristat pe Iisus cu purtările lui hulitoare. După întâlnirea cu Rasputin, țarina declara fericită că țareviciul a recunoscut injustețea drumului pe care se angajase. Țarul și țarina îl considerau pe Rasputin un om al lui Dumnezeu și un profet, iar țarina credea sincer că Dumnezeu vorbește prin gura lui Rasputin. Această relație poate fi apreciată și în contextul relației tradiționale, vechi și foarte puternice între Biserica ortodoxă rusă și pătura conducătoare a imperiului. Un alt factor important era probabil originea germană protestantă a țarinei: ea era foarte fascinată de noua sa religie ortodoxă, dar se pare că îi lipsea discernământul asupra unora dintre practicile religiei rușilor.

Controversele

În acest timp, Rasputin a devenit un personaj extrem de controversat, ducând o viață scandaloasă alături de femeile-discipol din înalta societate petersburgheză. Mai mult, a fost văzut de multe ori apelând la serviciile prostituatelor, sau bând până la pierderea cunoștinței, sau participând la chefuri de zile și nopți neîntrerupte. Era un tip libidinos, bădăran, murdar, de multe ori purtându-se în mod scandalos în public.
Deși fascina pe multe dintre femeile de condiție bună din Sankt Peterburg, el nu era acceptat de societatea aristocratică din capitala imperiului, care considera că pur și simplu nu se potrivește cu rangul familiei imperiale.
Trebuie spus însă că între Rasputin și biserica ortodoxă rusă au existat relații tensionate. Sfântul Sinod l-a atacat frecvent pe Rasputin și, datorită acestui fapt, au fost lansate o mulțime de zvonuri neadevărate despre viața sa. De aceea, o mulțime de povești despre isprăvile lui trebuie privite cu o doză de scepticism. Datorită faptului ca Rasputin era un oficial al curții imperiale, apartamentele sale erau supravegheate neîncetat, așa că există și dovezi credibile despre modul său de viață.
În conformitate cu afirmațiile fiicei lui Rasputin, Maria, acesta a "cercetat" secta hlîstilor, dar nu a devenit un membru al ei, mai mult chiar, a respins-o. În vreme ce lumea occidentală era interesată mai degrabă de practicile sexuale ale sectanților, (legată se pare de credința că smerenia poate fi atinsă numai prin autopervertire), Rasputin era înfricoșat de credința conform căreia iertarea divină poate fi obținută prin autoflagelare, (o altă practică a sectanților).
Precum cei mai mulți creștini-ortodocși, Rasputin credea cu tărie că trupul lumesc este un dar sacru oferit de Dumnezeu. Dobândirea harului divin prin afundarea în păcat pare să fi fost una dintre învățăturile secrete pe care le-a predicat și practicat Rasputin în cercul aristocratelor. Ideea că dobândirea harului divin se poate face prin îndreptarea păcatelor nu era una nouă. Se înțelegea că păcatul este o parte de neseparat a condiției umane, responsabilitatea credincioșilor fiind aceea de a fi conștienți de păcatele lor și de a fi dispuși să le mărturisească, prin aceasta ajungând la smerenia creștină.
În timpul primului război mondial, Rasputin a devenit ținta acuzațiilor de influență nepatriotică la curte. Nepopulara țarină era descendentă a unor principi germani, iar "prietenul" ei, Rasputin, era era acuzat că ar fi spion german.
Când Rasputin s-a arătat interesat să meargă pe front ca să binecuvânteze trupele la începutul războiului, Comandantul Suprem, Marele Duce Nicolae, i-a promis că-l va spânzura, dacă se arată în zonă. Rasputin a pretins mai apoi că a avut o revelație cum că armatele rusești nu vor obține succese până când țarul în persoană nu va prelua comanda operațiunilor militare. Țarul Nicolae al II-lea, căruia îi lipsea o pregătire militară adecvată, și-a asumat o responsabilitate uriașă, care a avut consecințe tragice pentru el, familia lui și pentru toată Rusia.
Cât timp țarul era departe pe front, influența lui Rasputin asupra țarinei a crescut considerabil. În scurtă vreme a devenit confidentul și sfătuitorul Alexandrei. A convins-o pe împărăteasă să numească în posturi importante din guvern persoane din cercul lui de discipoli. Urcând pe scara puterii, Rasputin a ajuns să se culce cu femei din înalta societate în schimbul favorurilor politice. Datorită în mare măsură ravagiilor făcute de lupte și într-o mai mică măsură datorită acțiunilor anarhice ale lui Rasputin, economia imperiului se deteriora într-un ritm rapid. În multe cazuri, țarina și sfătuitorul său erau blamați pentru toate relele care se petreceau în acele vremuri. De exemplu:
Vladimir Purișkevici era un membru marcant al Dumei. Pe 19 noiembrie 1916, Purișkevici a ținut un discurs fulminat în Dumă în care a afirmat: 'Miniștrii țarului au fost transformați în marionete, marionete ale căror sfori au fost luate cu fermitate în mâini de Rasputin și Împărăteasa Alexandra Fiodorovna – geniul răului din Rusia și țarina... care rămas o nemțoaică pe tronul rusesc, înstrăinată de țară și poporul său.'
Felix Iusupov a aprobat discursul, iar după aceea l-a contactat pe Purișkevici, care a fost de acord să participe la o tentativă de asasinare a lui Rasputin.
Influența lui Rasputin asupra familiei Romanov a fost folosită de politicienii și ziariștii care voiau aducă un la adresa cinstei dinastiei, să-l facă pe țar să renunțe la puterea absolută și să separe biserica de stat. Rasputin a contribuit fără să vrea la propagandă, intrând în dispute publice cu clericii, pe tema influenței pe care o avea la curte și a modului desfrânat de viața. Nobili din poziții importante pe lângă țar și unele partide politice din Dumă au cerut în mod răspicat îndepărtarea lui Rasputin de la curte. În mod necugetat, Rasputin a făcut să scadă respectul pentru țar în rândul supușilor săi.

Asasinarea și legendele care o înconjoară

Legendele cu privire la asasinarea lui Rasputin sunt poate mai bizare decât cele despre viața sa neobișnuită. Odată ce au decis că influența lui Rasputin asupra țarinei îl făcea prea primejdios pentru Imperiu, un grup de nobili l-au momit pe acesta în palatul conducătorului complotiștilor, Prințul Felix Iusupov. Aici, Rasputin a fost ospătat cu prăjituri și cu vin în care fusese pusă o anumită cantitate de cianură. Conform poveștilor spuse după moartea sa, Rasputin nu a fost afectat de otravă, (cantitatea de cianură folosită fiind suficientă pentru uciderea a șase persoane). Hotărât să-și ducă la îndeplinire planul, Iusupov s-a dus după un revolver, cu care l-a împușcat pe Rasputin în piept, acesta din urmă căzând la pământ. După o jumătate de oră, când Iusupov a revenit să verifice cadavrul, (sau după alte versiuni, când a venit să-și ia haina din cameră), Rasputin a sărit în picioare și l-a atacat pe prinț, care a fugit să-și anunțe prietenii despre incident.
Rasputin s-a repezit împleticit către poarta palatului, amenintând că-i va denunța țarinei pe toți conspiratorii. Un alt glonț l-a nimerit pe fugar, care s-a prăbușit în zăpadă. Conspiratorii l-au lovit cu bâtele, după care l-au aruncat în râul Neva, uitându-se la el cum se scufunda, satisfăcuți că, până la urma, "Inamicul Statului" era mort.
După trei zile, trupul lui Rasputin – otrăvit, împușcat de două ori și bătut – a fost pescuit din râu și autopsiat. Cauza morții a fost stabilită că a fost înecul. Brațele lui au fost găsite în poziție verticală, ca și cum ar fi încercat să se elibereze de legăturile cu care fusese imobilizat.

Dovezi recente

Detaliile despre asasinat date de Felix Iusupov nu rezistă la o examinare mai atentă. Declarația dată la poliție pe 16 decembrie, mărturisirea făcută câtă vreme a fost în exil în Crimeea în 1917, cartea pe care a scris-o în 1927 și depozițiiile făcută sub jurământ în 1934 și 1965 au fost toate diferite între ele. Până de curând, lipsa dovezilor a făcut imposibilă emiterea unor ipoteze credibile.
În conformitate cu raportul de autopsie nepublicat al profesorului Kossorotov și a reviziilor de mai târziu ale doctorului Vladimir Jarov din 1993 și a Derrick Pounder din 2004/5, nu a fost găsită otravă activă în stomacul lui Rasputin. Nici concluziile despre faptul că s-a înecat nu mai par sigure la o a doua cercetare. Cert este Rasputin a fost bătut în mod sistematic și înjunghiat cu o armă cu lamă, dar au existat diferențe în ceea ce privește numărul și calibrele revolverelor folosite.
Toate aceste descoperiri au făcut să se schimbe în mod semnificativ raportul cu privire la moartea lui Rasputin. Rapoarte ale serviciilor britanice de informații din 1916 arată că britanicii erau profund preocupați de înlocuirea de către Rasputin a miniștrilor filoenglezi din guvernul Rusiei, dar mai mult decât atât, de insistențele lui de retragere a trupelor rusești din război. Această retragere ar fi permis Germaniei să-și mute trupele de pe frontul de răsărit pe cel de vest, astfel depășind numeric armatele aliaților, ceea ce ar fi dus la o victorie aproape sigură a Puterilor Centrale. Indiferent dacă Rasputin pleda doar pentru cauza încetării războiului sau chiar ar fi putut să o determine, este clar că britanicii erau profund îngrijorați de o asemenea activitate defetistă.
Conform afirmațiilor profesorului Pounder, dintre cele trei gloanțe de pistol, cel de-al treilea, care i-a străpuns fruntea, a avut un efect fatal instantaneu. Acest al treilea foc de armă aduce și anumite dovezi neașteptate. În viziunea lui Pounder, sprijinită de raportul departamentului de arme de foc al Muzeului Imperial al Războiului, al treilea glonț diferă de celelalte două care i-au provocat răni în piept. "Calibrul și proeminența marginilor lustruite" sugerează existența unui glonț necămășuit din plumb. La acea dată, majoritatea armelor foloseau gloanțe cămășuite cu metal dur, doar britanicii folosind pentru revolverele ofițerești Webley cartușe cu gloanțe necămășuite. Pounder a ajuns la concluzia că glonțul care a provocat rana fatală a fost un glonț rotund necămășuit Webley 0,455 inch.
Chiar martorii la asasinat au mărturisit că singurul om care a avut asupra sa un revolver Webley a fost locotenentul Richard Dewdney, un ofițer britanic atașat stației SIS din Petrograd. Această afirmație a fost mai apoi sprijinită în timpul unei audiențe a ambasadorului britanic Sir George Buchanan la țar, când Nicolae al II-lea a afirmat că suspectează pe un ofițer englez tânăr, fost coleg de școală cu Iusupov. Într-adevăr, Dewdney îl cunoscuse pe Iusopov la Universitatea Oxford. Un alt ofițer englez, căpitanul Chappers, se născuse chiar în palatul Iusupov în 1876, între cele două familii existând legături extrem de strânse.
Confirmarea faptului că Dewdney, împreună cu un alt ofițer, căpitanul David Sharp, s-a întâlnit cu Iusupov în săptăminile premergătoare asasinatului, pot fi găsită în jurnalul șoferului englezilor, Kyle Mason. Ultima însemnare a fost făcută exact în noaptea de dinainte de crimă. Mason a afirmat că "este un fapt puțin cunoscut că Rasputin nu a fost împușcat de un rus, ci de un englez". El a indicat că cel vinovat a fost un avocat din aceeași parte a țării ca Mason însuși. Dewdney era născut la cam zece mile de locul de naștere al șoferului, toată viața descriindu-se ca "avocat pledant", în ciuda faptului că nu a practicat niciodată această meserie.
Dovezi că asasinatul nu a decurs conform planului pot fi găsite scriosarea trimisă de Chappers lui Scale, opt zile mai târziu: "Deși chestiunile nu au decurs în totalitate conform planului, obiectivul nostru a fost atins în mod clar ... câteva întrebări stânjenitoare au fost deja puse despre o implicare mai largă. Dewdney încearcă să scape și nu vă va face probleme".
La reîntoarcerea în Anglia, Richard Dewdney a arătat întregii familii un cartuș pe care a pretins că l-a avut de la scena crimei.
Nimic dintre toate acestea nu este o dovadă hotărâtoare pentru a afla adevărul despre ce s-a întâmplat în noaptea de 16/17 decembrie, dar prezintă dovezi mai logice legate de faptul care s-a întâmplat. Dewdney și-a ars toate însemnările înainte de moartea sa din 1961, iar fiul lui a murit și el patru ani mai târziu, fără să clarifice în vreun fel problema morții lui Rasputin.

"Duhul lui Grigori Efimovici Rasputin"

După moartea lui Rasputin, secretarul lui, Simonovici, și-a dat seama că au fost transferate mari sume de bani în contul fiicei răposatului, Maria, și că, în general, toate afacerile acestuia erau lăsate în ordine.
Cu mai multe săptămâni înainte de a fi asasinat, Rasputin a scris următoarele:
"Scriu și las în urma mea această scrisoare la Sankt Peterburg. Simt că voi părăsi această viață înainte de 1 ianuarie. Vreau să fac cunoscut poporului rus, Papei, Rusiei Mamei și copiilor mei, pământului rusesc, ce trebuie să înțeleagă. Dacă voi fi ucis de asasini de rând, și în mod special de frații mei țaranii ruși, tu, țarul Rusiei, nu trebuie să te temi de nimic pentru copii tăi, ei vor domni sute de ani în Rusia. Dar dacă voi fi omorât de boieri, nobili și dacă ei îmi vor vărsa sângele, mâinile lor vor rămâne mânjite cu sângele meu, pentru 25 de ani și ei nu-și vor spăla mâinile de sângele meu. Ei vor părăsi Rusia. Frații își vor ucide frații, și se vor ucide și se vor uri și pentru 25 de ani nu vor fi nobili în țară. Țar al pământului Rusiei, dacă vei auzi sunetul clopotului care îți va spune că Grigori a fost ucis, trebuie să știi asta: dacă rudele tale mi-au provocat moartea, atunci nimeni din familia ta, adică nici unul dintre copii tăi sau dintre rudele tale nu vor mai rămâne în viața pentru mai mult de doi ani. Vor fi uciși de poporul rus. Eu mă duc și simt nevoia să spun țarului Rusiei cum trebuie să trăiască dacă eu am dispărut. Trebuie să gândești și să acționezi cu prudență. Gândește-te la siguranța ta și spune rudelor tale că am plătit pentru ele cu sângele meu. Voi fi ucis. Nu mai sunt printre cei vii. Roagă-te, roaga-te, fii puternic, gândește-te la familia ta binecuvântată. -Grigori"
De ce a scris această scrisoare profetică, (dacă nu cumva a fost un fals fabricat de Simonovici), este un mister. S-a speculat că Rasputin a avut o viziune spirituală a evenimentului care avea să vină. Se crede și că Rasputin știa că era ponegrit de ruși și că cineva dorea să-l omoare în momentul în care a scris scrisoarea.

Reputația lui Rasputin

Presa contemporană, ca și articolele și cărțile dornice de senzațional publicate în deceniul al treilea și al patrulea, (una dintre ele avându-l ca autor chiar pe Iusupov), l-au transformat pe carismaticul țaran într-un erou popular al secolului al XX-lea. Pentru occidentali, Rasputin a devenit întruparea înapoierii presupuse a rușilor, a superstițiilor, a iraționalului și imoralității, un subiect al interesului pentru senzațional. Pentru comuniștii ruși, el a reprezentat tot ce era mai rău în regimul pe care-l doborâseră prin revoluție. Pentru unii ruși a rămas însă vocea țăranimii, unii dintre aceștia îi resping credința dar îl onorează pe omul Rasputin. Patriarhia Moscovei a condamnat mișcarea pentru canonizarea lui Rasputin. Referindu-se la promiscuitatea lui Rasputin, Patriarhul Moscovei Alexei al II-lea a declarat în 2003: "Acest nebun! Ce drept credincios va dori să stea într-o Biserică care cinstește în mod egal pe ucigași și pe mucenici, pe desfrânați și pe sfinți?".
De la căderea comunismului în Rusia la sfârșitul secolului trecut, anumiți naționaliști ruși au încercat să curețe reputația lui Rasputin și să se folosească de puternica lui personalitate în folosul lor. Au apărut noi dovezi de la prăbușirea Uniunea Sovietică, care par cu toate să respingă pretențiile de sfințenie pentru Rasputin.
Aceste documente sunt în principal notele scrise de indivizii plătiți să supravegheze apartamentele lui Rasputin, evidențele a plecărilor și sosirilor țaranului-profet ca și a persoanelor care îl vizitau. Supravegherea continuă a lui Rasputin nu era un secret în vremea vieții sale, el exprimându-și în mai multe rânduri iritarea. Încă din 1919 s-a remarcat că aceste dovezi sunt foarte controversate, fiind posibil sa se fi plătit pentru a se dovedi ceea ce doreau cei care îi dădeau banii.

Părul virginelor

Rasputin avea reputația că păstrează cutii cu părul virginelor cu care a a avut relații intime. Când casa în care a locuit a fost dărâmată în 1977, autoritățile au dezgropat câteva cutii cu păr îngropate în grădină.

sursa:wikipedia

Grigori Efimovici Rasputin Official Site Blog - Biography Death

Rasputin's real Death ?

Rasputin's Death