Grivitei Pythonista

Toponime din România - Hartă

2022-04-29T00:39:00.004+03:00

Odată cu pandemia recent încheiată și deci cu extra timpul petrecut în casă mi-am descoperit și mai mult pasiunea pentru hărți și mai ales pentru procesarea datelor incluse ca informație in acele hărți. Unele dintre informațiile cele mai interesante incluse în cam toate hărțile sunt toponimele, i.e. numele de localități, formele de relief, numele râurilor, câmpiilor, pădurilor etc.

Luate individual aceste toponime poate nu reprezintă cine știe ce, mai exact numele unui râu poate părea ca numele oricariu alt râu, la fel ca și cu numele unui deal, sau al unei măguri oarecare. Lucrurile devin însă mult mai interesante pe măsură ce diverse toponime sunt strânse laolaltă, ca să zic așa, cantitatea sporită de informație generează o schimbare calitativă, harta propriu-zisă capătă un alt înțeles.

Și, ca de obicei, odată (re-)descoperit acest aproape truism am decis să-l transform și într-un mic proiect personal: Toponime din România - Hartă. Mai exact, am pus pe o harta a României mai multe toponime (peste 13.000) colectate din diverse hărți disponibile online. Lista hărților care au fost folosite ca resurse este publicată aici.

Am prezentat mai multe detalii pe pagina Despre a proiectului în sine dar, pe scurt, cele ~13.000 de toponime sunt împărțite în mai multe categorii: Animale, Păsări, Cetăți, Turanici etc. Nu aș putea spune că am plecat de la început cu o listă exact stabilită de tipuri de toponime pe care am vrut să le geo-localizez, mare parte din interesul pentru diverse categorii/tipuri de toponime a apărut pe parcurs. Inspirația inițială (și principală, aș putea spune) pentru acest proiect a fost acest studiu al domnului Eugen S. Teodor: Terminologie descriptivă în toponimia din vestul Munteniei, studiu în care domnul Teodor a colectat și afișat pe hartă diverse categorii de toponime pentru zona de Vest a Munteniei (județele Argeș, Olt și Teleorman în principiu). Pe baza acelui studiu m-am gândit că aș putea face o harta pentru toponimele de tip animale și păsări la nivelul întregii țări. Am adăugat rapid și categoria cetăților, a toponimului schiau, a romilor, iar restul, după cum ziceam, au venit pe parcurs.

Încerc să nu scriu acum un post prea lung pentru că îmi doresc să revin în viitor cu posturi dedicate cu discuții despre diverse tipuri de toponime incluse în acest proiect, și mai ales să comentez mai în detaliu asupra lor, dar totuși o să las aici câteva screen-shot-uri cu câteva toponime.

De exemplu aceasta este harta pentru toponimul chiciora și pentru toate toponimele atașate lui: chiciura, ticera, chicera, cicera etc.

Harta pentru toponimul de tip chiciora

Se poate observa cum frecvența apariției toponimului este mult mai mare în lanțul Carpaților Occidentali, cu "intensitate" sporită în Apuseni. Deasemenea, se observă o prezență relativ mare în Bucovina și în zona podișului Moldovei, plus zona Țării Făgărașului. În schimb la Est de râul Olt, urmând curbura Carpaților înspre Nord pâna la Valea Trotușului, toponimul este prezent mult mai sporadic.

A se compara cu harta pentru toponimul osoi (toponim pe care l-am trecut cu origine necunoscută).

Harta pentru toponimul de tip osoi

În cazul acesta frecvența se menține ridicată în Apuseni, mai exact în partea lor Vestică, in Munții Meseșului mergând înspre Maramureș, plus prezențe in Moldova, la Nord de Valea Trotușului. La Sud de Carpați nu avem nici o prezență a acestui toponim.

Și în final harta pentru toponimul prelucă:

Harta pentru toponimul de tip prelucă

Cea mai ridicată frecvență e în zona Maramureșului, a Munților Suhard, în Masivul Rarău-Giumalău, în Munții Călimani, o frecvență un pic mai scăzută în Apuseni și in Masivul Semenic. La Sud de Carpați e o singură prezență a acestui toponim, la Nord de Râmnicu-Vâlcea, iar în Moldova toate prezențele sunt la Nord de Valea Trotușului.

Cum spuneam la începutul acestei postări, luat individual fiecare toponim precum și prezența lui pe hartă poate nu înseamnă prea mult, dar atunci când mai multe toponime sunt adunate pe aceeași hartă atunci pare că noi informații ies la lumină. Și chiar din mai multe hărți adunate/puse la un loc se pot obține noi cunoștințe, de exemplu din cele trei hărți de mai sus se poate observa cum zona din Muntenia de la Est de Olt, urmând Subcarpații de Curbură pâna la Valea Trotușului pare că are identitatea ei proprie, în sensul că nu este ca celelalte zone deluroase-muntoase din țară, pare că oamenii din acea zonă geografică sunt altfel decât ceilalți români din zona de deal-munte din punctul de vedere al toponimiei atașate lor. La fel, din punct de vedere toponimic este foarte interesantă corelația dintre Munții Apuseni, Maramureș și Moldova de de la Nord de Valea Trotușului.

Și încă un detaliu pe care probabil ar fi trebuit să-l inclus mai pe la început, toate datele sunt prezente și pe Gihub, pe pagina dedicată a proiectului, de unde pot fi download-ate sub mai multe forme: ca fișier .csv, .geojson sau .kml.

Școli din România - Rezultate examen evaluare națională 2020

2020-08-23T02:34:00.009+03:00

Anul trecut prezentasem un mic proiect în care afișasem pe o hartă notele la Examenul de Evalure Naționala 2019. Ei bine și în vara aceasta am găsit niște resurse de timp și de răbdare pentru a importa/procesa datele pentru Examenul de Evalure Naționala 2020, rezultate care pot fi vizualizate la acest url: https://mihaitc.github.io/scoli/

Școli București 2020 - Evaluare Națională

Modul de funcționare al site-ului/proiectului a rămas in foarte mare parte același, singura adăugire e un selector de ani care permite alegerea uneia dintre cele două sesiune de examene incluse in proiect: 2020 sau 2019.

În capul meu când am postat anul trecut despre acest proiect erau diverse planuri de "analiză" a datelor de acolo, analize care ar fi trebuit să se concretizeze cu cel puțin câteva posturi pe acest blog. Din păcate m-am luat cu altele și nu am pus nimic în scris, dar așa, rapid, las aici o încropeală (sau un "mash-up", ca să sune mai profesionist in engleză) a rezultatelor din București din 2020 și 2019 puse unele lângă altele.

Școli București - 2020 vs. 2019

În partea din stânga a imaginii sunt incluse rezultatele din 2020, iar în partea din dreapta cele din 2019. Cu roșu sunt afișate școlile cu note sub media pe oraș, cu verde cele peste medie.

După cum se poate vedea situația a rămas "stabilă" de la an la an, zonele orașului marcate cu roșu în 2019 ca având școli sub medie cu roșu au rămas marcate și in 2020. E vorba aici mai ales de Rahova-Ferentari-Berceni, dar și de Pantelimon-23 August, Colentina-Tei și o parte din Bucureșii Noi cu Giuleștiul de peste liniile de tren. Recunosc că nu prea am urmărit dezbaterile de idei din jurul alegerilor locale care sunt foarte aproape, dar din puținul pe care l-am prins din zbor aproape mai nimic (și mai ales nimeni) nu menționa aceste, hai să le spunem pe nume, inegalități sociale dintre cartiere/zone ale orașului.

Din ce m-am "jucat" eu un pic cu datele și pentru alte zone/orașe din restu țării pot spune că situația nu este unică pentru București, i.e. acele inegalități dintre zone (ale unui oraș, județ sau chiar regiuni) pare că se mențin de la an la an. Știu ca până la urmă ce scriu eu aici sunt lucruri deja știute la nivel principial, dar parcă e altfel când vezi cu ochii tăi datele care le confirmă.

Din fericire am văzut și câteva exemple pozitive, cum ar fi școli sau chiar micro-zone din rural care au reușit să rămână "pe verde" de la an la an, chiar și în comparație cu urbanul din "vecinătăți", semn că acolo sunt niște oameni care știu să-și facă treaba cu resursele (mi le imaginez limitate) de care dispun, și poate că munca acelor oameni și felul în care lucrează și în care iși fac treaba ar trebui studiate și implementate la nivel mai larg.

Ca încheiere, trebuie să mai spun că din cauza relativ noilor reglementări legate de protecția datelor cu caracter personal nu voi mai putea "implementa" pentru 2020 un gender-map așa cum am făcut pentru 2019, și asta pentru că numele participanților la examen au fost anonimizate. Asta este, poate se vor gândi cei de la Minister să facă/implementeze ceva asemănător, deși daca nu au făcut-o în nici unul din cei aproape 20 de ani cu Capacități și Evaluări Naționale nu am prea mari speranțe că vor începe să o facă de acum încolo.

Update la heatmap-ul cu prezența Poliției in București

2020-03-27T20:47:00.001+02:00

De când am scris ultimul post și până acum au apărut diverse evenimente interne și internaționale, cel mai important fiind desigur pandemia care ne ține pe toți stressați și în casele noastre. Pentru a ajuta munca forțelor de ordine cei de la Waze pare că nu mai au disponibilă opțiunea cu afișatul forțelor de Poliție, cel puțin dacă e să ma iau după datele colectate recent de micul script din spatele hărții și după știri ca aceasta (articol in franceză, dar se înțelege).

Așa că cel mai probabil heatmap-ul prezenței forțelor de Poliție de aici va rămâne cu datele cele mai recente "blocate" la ziua de astăzi, 27 martie, dar logic că e de înțeles acțiunea celor de la Waze și sper că și acest pas va ajuta cumva la încetinirea creșterii numărului de cazuri.

Din fericire se pare ca accidentele încă mai sunt publicate, iar pentru ele, cum am menționat și în postul anterior, există un heatmap aici. Avem chiar și o hartă punctuală cu accidentele din București la această pagină.

Lucrez în timpul ăsta și la diverse statistici privind numărul de accidente. Aici de exemplu pot fi văzute statisticile zilnice ale accidentelor din București de la începutul anului până acum, e interesant cum de cam vreo săptămână se poate vedea clar in cifre scăderea traficului prin intermediul scăderii numărului de accidente zilnice. Secțiunea aceasta nu este încă terminată 100% așa că cel mai probabil voi reveni cu un post separat și dedicat de îndată ce voi fi mai mulțumit de cum arată totul.

Heatmap pentru prezența Poliției in București

2020-02-02T18:41:00.000+02:00

Acum destul de mulți ani realizam o hartă a infracțiunilor din București, din dorința încă de pe atunci de a crește "vizibilitatea" orașului și a lucrurilor care au legătură cu orașul (din păcate acel proiect este pentru moment off-line, o să încerc să-l readuc la viață cât de curând, ar fi interesant de văzut care erau zonele "infracționale" ale orașului în 2006-2007 în comparație cu acum, când majoritatea dintre ele s-au gentrificat). Între timp am mai lucrat la o hartă a anilor de construcție a clădirilor din București sau la o altă hartă a proprietăților evreiești naționalizate în 1948, cam din aceleași motive, și anume pentru a ajuta un pic cu "scoaterea la lumină" a lucrurilor care țin de București, nu contează dacă din trecut sau din prezent. Într-un post de acum ceva ani numeam dorința asta de scoatere la lumină drept "arheologie urbană", în principiu și acum cred în continuare în acest "concept", deși recunosc că este un pic cam pompos.

Ceea ce mă aduce la cel mai recent proiect de-ale mele, și anume o hartă de tip heatmap pentru prezența mașinilor de Poliție în București. Datele sunt luate printr-un script la intervale regulate de pe site-ul Waze, sunt un pic "procesate" extra pe partea de server pentru a evita duplicatele și înregistrările care cel mai probabil nu sunt relevante, după care sunt afișate pe o hartă a Bucureștiului în format de tip heatmap.

De la început țin să avertizez că cel mai probabil e de preferat să vă uitați la această hartă de pe un desktop, teoretic lucrurile ar trebui să meargă și de pe mobil sau de pe tabletă dar nu știu cât de multe detalii pot fi "ghicite" de pe aceste dispozitive de afișare mai mici.

Am ales să afișez datele doar pentru ultimele 30 de zile. Se poate realiza o filtrare dupa diverse intervale orare (ex: orele 6 - 9 dimineața), după tipul zilei (weekend sau zi din cursul săptămânii) sau după numărul de zile din trecut (ex: înregistrările din ultimele 3 zile). Logic, se poate folosi și o combinație de filtre, cum ar fi de exemplu harta tuturor înregistrărilor din timpul săptămanii dintre orele 6 și 9 dimineața (practic harta aceasta afișează prezența poliției in timpul rush-hour-ului de dimineață).

Nu o să mă hazardez să trag prea multe concluzii, doar că în principiu pare că Poliția își face treaba din punct de vedere al prezenței pe bulevardele și străzile Bucureștiului, în sensul că cele mai circulate și aglomerate intersecții din oraș sunt "roșii", i.e. prezența Poliției e destul de puternică, mă refer la Piața Universității, zona Pieței Unirii, Piața Romană etc.

Ar fi totuși câteva lucruri interesante de remarcat, cum ar fi faptul că pare că Bulevardul Magheru și strada Buzești sunt mai mult "băgate în seamă" de către Poliția Rutieră comparativ cu Calea Victoriei, probabil pentru că pe aceasta din urmă mașinile Poliției nu prea au unde să stea să "aștepte" (în mare parte și din cauza pistei de biciclete).

Prezența Poliției Rutiere pe Magheru, Buzești și pe Calea Victoriei

Nu prea am identificat "speed traps" evidente, cel mult două care au ieșit cât de cât in evidență. Prima dintre aceste "curse" este zona Splaiului Unirii de dincolo de târgul de mașini de la Vitan, înspre ieșirea din oraș, o zonă cu limită de viteză 60 de km/h (dacă nu mă înșel), fără clădiri nici în stânga, nici în dreapta, și cu toate astea cu o prezență a Poliției Rutiere destul de puternică.

Prezența Poliției Rutiere în zona Splaiul Unirii - Vitan

A doua asemenea zonă aș putea spune că am identificat-o pe bulevardul Vasile Milea, la coborârea de pe Podul Basarab, o zonă, la fel, fără clădiri rezidențiale și unde mulți șoferi au tendința de a veni "lansați" de pe pod.

Prezența Poliției Rutiere pe bulevardul Vasile Milea

Am început să colectez date și pentru accidentele din București, probabil că voi realiza niște hărți asemănătoare cu acestea și în ceea ce privește accidentele. Și mai importante (cel puțin din punctul meu de vedere) sunt datele pentru Drumul Național 7 porțiunea Pitești - Sibiu, i.e. Dealul Negru + toată Valea Oltului, zonă pentru care deasemenea am început să colectez date în ceea ce privește accidentele, date pe care le voi publica odată ce voi fi "reușit" să strâng un numar relevant de înregistrări. Zic că mi se par și mai importante acele date pt DN7 pentru că dacă până acum am fi avut deja construită autostrada Pitești - Sibiu probabil acea hartă a accidentelor de pe Valea Oltului ar fi fost mai mult goală, pe când din ce pot vedea din datele culese până acum realitatea de acum (i.e. fără autostrada, toată lumea se inghesuie pe Valea Oltului, turisme cu TIR-uri la grămadă) e cu totul alta.

Școli din România - Împărțirea notelor fete vs. băieți la examenul de evaluare națională 2019

2020-01-26T02:13:00.001+02:00

În ultimul post am scris despre un mini-proiect de-ale mele în care am încercat să pun pe hartă notele de la Evaluarea Naționala 2019, în felul acesta încercând să-mi aduc și eu mica mea contribuție la nesfârșitele discuții legate de starea educației de la noi. Între timp au apărut și rezultatele ultimelor teste PISA, așa că discuțiile au devenit și mai aprige și mai apocaliptice chiar.

Așa că pentru a mai pune și eu niște paie pe foc mi-am zis să mai aprofundez un pic datele deja colectate și să fac niște hărți cu împărțirea notelor de la Evaluarea Națională 2019 pe sexe, i.e. notele luate de fete versus notele luate de băieți. Din câte știu eu mai nimeni nu a făcut încă la noi astfel de statistici, chiar daca diverse universități și ONG-uri zic ca se ocupă de "gender studies" iar inegalitatea dintre sexe a devenit din ce în ce mai mult subiect de discuție. Cum ar veni educație combinată cu "gender studies", ar trebui să-mi dau singur un premiu de participare la discuțiile relevante ale timpurilor noastre :)

Revenind la lucruri puțin mai serioase, adică la proiectul în sine, el poate fi accesat la această pagină, unde se poate vedea diferența notelor fete vs. băieți la nivelul orașului București (cu roșu sunt școlile unde fetele au avut media mai mare, cu albastru școlile unde băieții au avut note mai mari). După cum se poate observa în București fetele au fost peste băieți, cu o diferență de cam jumătate de punct în favoarea lor. Dacă se face filtrarea rezultatelor dupa examenul la limba română se poate vedea că diferența e și mai mare în favoarea fetelor, de 70 de sutimi (0.7 puncte), în timp ce la matematică lucrurile sunt mai apropiate, fetele fiind cu doar 15 sutimi peste băieți.

Desigur că se pot vedea datele și la nivelul întregii țări, unde tot fetele sunt primele, cu aproape 60 de sutimi peste, la limba română avand aproape un punct în favoarea lor (92 de sutimi), iar la matematică având 24 de sutimi peste băieți. Foarte interesant mi se pare că și în mediul rural fetele au note mai mari decât băieții, mai exact sunt mai bune cu 75 de sutimi la "general", cu o diferență de un punct și 17 sutimi (!?!) în favoarea lor la limba română și de "doar" 33 de sutimi la matematică.

E interesant că dacă e să luăm la întâmplare un județ dintre cele așa numit "defavorizate", unde se presupune ca drepturile femeii/ale fetelor nu sunt la fel de mult respectate comparativ cu zonele să le numesc astfel "favorizate", să zicem Vaslului, chiar și acolo se poate observa cum fetele au note mai mari decât băieții, 56 de sutimi la "general", cu 92 de sutimi peste la limba română și cu 20 de sutimi mai mult la matematică. Chiar și dacă restrângem datele la zona rurală a județului Vaslui putem vedea că fetele au note mai mari decât băieții (cu 54 de sutimi), fiind cu aproape un punct (96 de sutimi) peste la limba română iar la matematică băieții apropiindu-se la doar 12 sutimi.

Extinzând un pic discuția, din câte am putut vedea până acum nu există județ în care fetele să fi avut media sub băieți, având peste tot note mai mari la limba română și fiiund un pic mai apropiate la matematică (dar diferența fiind tot in favoarea fetelor). Există chiar orașe in care la toate școlile din oraș fetele au avut medii mai mari decât băieții, cum ar fi Vasluiul și Piteștiul, și probabil că mai sunt și altele.

În statisticle mele am inclus toate județele din țară și am creat hărți separate și pentru toate orașele cu peste ~35.000 de locuitori (inclusiv pentru Caracal sau Medgidia). Pentru a decide cum să împart pe sexe numele elevilor de etnie non-română (i.e. maghiara sau turco-tătară) m-am folosit de diferitele dicționare de nume disponibile online pentru acele limbi, și am încercat să fac "matching-ul" nume-sex bazându-mă pe informațiile de acolo. Sunt conștient ca datele nu au cum să fie nicidoata 100% corecte (e posibil ca programul să fi "catalogat" un elev cu numele Denis ca fiind băiat când ea era de fapt fată, la câți elevi cu numele Ronaldo am văzut că există deja nu mă mai miră nimic atunci când vine vorba de nume), dar chiar și așa cred că datele se încadrează confortabil în marja de eroare.

Nu țin neapărat să mă hazardez în concluzii, să zic adică de ce cred eu că fetele au note mai mari decât băieții (și de ce au note și mai mari la română pe cand la matematică diferența este mai mică), am vrut doar să fac publice aceste prelucrări ale unor date deja publice sperând astfel că pe viitor discuțiile din acest domeniu se vor baza și pe lucruri mai concrete (date!) și nu doar pe expresii de tipul "mie mi se pare" sau "eu cred". În același timp sunt perfect conștient că doar datele în sine nu zic niciodata adevărul complet (de multe ori îl fac chiar și mai de negăsit), așa că cred eu că trebuie găsit un echilibru in discuțiile de genul ăsta între argumentele bazate pe date concrete și cele bazate pe "simțul comun" (ca să folosesc o bastardizare a "common sense-ului" anglofon).

Pe viitor aș vrea să extind "analiza" aceasta și la notele de la examenul de Bacalaureat, sunt curios dacă și acolo se păstrează aceeași diferență în favoarea fetelor. Din câte știu eu deja avem mai multe studente fete decât studenți băieți, ca să mă exprim astfel, așa că cel mai probabil răspunsul va fi unul afirmativ (adică: da, fetele au note mai mari decât băieții și la Bac), dar până nu vezi datele nu poți fi niciodată sigur. Ar fi fost foarte interesantă și o extrapolare înspre "trecut" a acestei analize, pentru a vedea cum au evoluat sau nu lucrurile pe parcursul anilor, dar din păcate pe site-ul ministerului nu mai sunt disponibile notele de la examenele de evaluare națională din anii trecuți (cineva zicea că din motive de GDPR). Asta e.

Școli din România - Rezultate examen evaluare națională 2019

2019-11-05T02:59:00.000+02:00

Relativ recent (mă rog, în vara aceasta) am avut reuniunea de 20 de ani de sfârșit de liceu, și pe lângă întrebările normale și recurente pe care cam toți ni le punem după astfel de întâlniri ("chiar au trecut 20 ani?", "acela chiar era fostul meu coleg X/Y/Z? să nu-l mai recunosc" etc etc) eu unul am început să-mi pun și întrebări legate de sistemul de învățământ de la noi, chiar dacă nu mai sunt direct implicat în sistem. Mai exact am început să am din ce în ce mai multe dubii legate de "costul de oportunitate" al timpului consumat pentru a învăța diverse și mult prea diverse lucruri acum 20-30 de ani, lucruri care odata trecut tot acest timp realizez ca poate nu sunt atât de folositoare (nici intelectual, nici material/pragmatic), și că poate mai bine mi-aș fi petrecut timpul acela făcând altceva, mai util pentru să-l numesc așa "intelectul" meu.

Dar odata aceste dubii aruncate rapid într-un colț (căci până la urmă ce rost mai are să mai dezbați despre chestii întâmplate sau nu acum 20-30 de ani?) s-a nimerit ca fix cam în aceeași perioada (vorbim de primele luni de vara ale lui 2019) să se susțină Examenul de evaluare națională a elevilor de clasa a 8-a, examen urmat la scurt timp după aceea de publicarea rezultatelor tuturor celor implicați (rezultatele au fost afișate pe unul din site-urile ministerului, evaluare.edu.ro/2019/). Într-un moment de "vină" cauzat de gândurile de mai sus mi-am zis că aș putea face un pustiu de bine oricui altcuiva e interesat de situația sistemului educațional de la noi dacă aș pune toate rezultatele (centralizate) pe o hartă, astfel încât cei direct interesați de "fenomen" să poate zice cu mai multă încredere unde și de ce lucrurile se mișcă bine sau rău în învățământul din România.

Așa că mare parte din timpul liber de dupa acel început de idee mi l-am petrecut la acest proiect: https://mihaitc.github.io/scoli/ , mai ales la partea de "punere pe hartă" a celor aproximativ 6000 de școli gimnaziale direct implicate în acest examen. Cam jumătate spre două treimi din ele au fost cât de cât ușor de poziționat pentru ca se găseau fix cu același nume ca cel afișat pe site-ul ministerului și in Google Maps, așa că am putut prelua mai mult sau mai puțin elegant (dar automat) datele de geolocație pentru acele școli din hărțile Google, problema a fost pentru restul de școli, unde a trebuit să mă descurc mai mult ochiometric, folosind imaginile satelit ale aceluiași Google Maps. Chiar și așa, am reușit până la urmă să o duc la capăt și sa poziționez toate școlile participante la examenul de evaluare.

În schimb preluarea și prelucrarea datelor (adică a notelor) de pe site-ul ministerului a fost o muncă destul de rapidă, iar la partea de implementare tehnică propriu-zisă am zis să nu mă complic prea mult și să afișez o simplă hartă cu un info box in partea de stânga jos (conținând numele locației selectate, nota medie pentru locația in sine, numărul de școli și de elevi asociați acelei locații), posibilitatea de a selecta notele aflate sub sau peste media locației respective (opțiune care se află într-un meniu în dreapta sus) plus opțiunea de a schimba propriu-zis locațiile și de a alege între rural și urban pentru locațiile de tip județ (sunt niște select-box-uri pentru așa ceva in dreapta jos).

Locațiile pomenite mai sus conțin de fapt întreaga listă de județe plus toate (sau aproape toate) orașele țării cu mai mult de 35.000 de locuitori. Se poate desigur selecta și România (i.e. intreaga țară) ca locație, ca aici: https://mihaitc.github.io/scoli/romania/#.

Acum, pentru a veni și cu niște exemple de link-uri concrete, cel mai la îndemână și probabil cel mai interesant este cel cu rezultatele pentru București (link-ul aici: https://mihaitc.github.io/scoli/bucuresti/). Am colorat cu verde școlile care au avut nota medie peste media la nivel de București, cu roșu pe cele aflate sub medie. Intensitatea culorilor crește sau descrește în funcție de distanța față de notia medie la nivel de locație selectată: verde intens semnifică notă medie mare pentru acea școală comparativ cu locația selectată (oraș, județ sau țară), roșu intens semnifică o notă medie mult mai mică. Mărimea cerculețelor e relativ proporțională cu numărul de elevi asociați fiecărei școli. Cum spuneam, pot fi deasemenea selectate doar școlile aflate peste medie (aici) sau cele aflate sub medie (aici).

Alt exemplu interesant sunt județele, unde există și opțiunea de a alege locațiile doar de tip urban sau doar de tip rural (iar pentru fiecare dintre aceste opțiuni există în continuare opțiunea de a afișa notele aflate sub sau peste media locației). Avem de exemplu județul Timiș (https://mihaitc.github.io/scoli/timis/), pentru care putem afișa școlile doar din mediul urban (https://mihaitc.github.io/scoli/timis_urban/) sau doar pe cele din mediul rural (https://mihaitc.github.io/scoli/timis_rural/). Foarte interesantă pentru școlile din mediul rural mi se pare opțiunea de afișare a notelor aflate sub sau peste medie (aici notele peste medie, aici notele sub medie), pentru că se pot vedea destul de clar diferențele dintre zona centrala a județului, mai bine dezvoltată, unde predomină notele peste medie, și zonele de Est și de Vest, unde predomină notele sub medie).

Obervații asemănătoare se pot face despre multe alte județe și localități (de exemplu județul Constanța rural are note mai mici în zona non-litorala, cum se poate vedea aici, pe când zona litorala se descurcă mult mai bine, cum se poate vedea aici), dar post-ul acesta a ajuns deja destul de lung și de stufos așa cum este, poate nu ar trebui să-l mai aglomerez cu alte nenumărate link-uri și exemple.

Oricum ar fi, datele văzute așa la o primă vedere mie unuia mi se par foarte, foarte interesante. În primul rând se vede clar decalajul la nivel educațional dintre urban și rural. E de ajuns să selectăm școlile din România care se află peste medie (ca aici) pentru a vedea că mai toate punctele de pe hartă corespund orașelor. Aceeași discuție se repetă la nivel de județe, de exemplu școlile din județul Iași care au luat note peste media județului se află aproape toate în orașe (cum se poate vedea aici).

Chiar și așa, și comparația diverselor zone și micro-zone rurale între ele este foarte interesantă, pentru că harta asta m-a făcut să-mi dau seama că nu toate zonele rurale sunt la fel din punct de vedere al dezvoltării, chiar dacă se află în același județ. La modul ideal te-ai aștepta ca la nivel de județ notele medii să fie distribuite relativ uniform în teritoriu, cum ar veni să nu existe zone/micro-zone având constant note peste sau sub medie. Dar exemplele de mai sus cu județele Timiș și Constanța vin să dărâme această ipoteză, și ne arată că există într-adevăr zone/micro-zone cu viteze de dezvoltare diferite în cadrul acelorași județe.

Din punctul meu de vedere acesta e un rezultat destul de interesant, căci dacă până acum s-a vorbit și s-a pus mai mult accentul pe diferențele dintre diversele zone mari geografice ale țării între ele (Transilvania vs Muntenia vs Moldova vs Banat), foarte rar spre mai deloc din câte știu eu au fost semnalate aceste diferențe micro-zonale de care am pomenit mai sus.

Și pentru că nu mă pot abține o să mai dau două asemenea exemple: Dâmbovița rurală cu note peste medie (aici) vs Dâmbovița rurală cu note sub medie (aici), de unde se poate vedea că zona de Nord a județului (cea deluros-montană) este mai dezvoltată din punct de vedere educațional decât zona de Sud, in majoritar de câmpie, și Sibiul rural cu note peste medie (aici) vs Sibiul rural cu note sub medie (aici), de unde se poate vedea că zonele din Sudul județului stau mai bine în comparație cu zonele din Centru și Nord, de unde au plecat sașii.

Ca încheiere sper că aceste date vor fi de folos celor interesați de sistemul educațional de la noi și nu numai, căci (așa cum am zis mai sus) cred eu că în multe din aceste date se pot "ghici" destul de multe tendințe de dezvoltare sau non-dezvoltare a zonelor din România. Asta până a ajunge la analiza în detaliu a hărții pentru București, unde se poate vedea cum multe școli de la periferie stau la fel de prost ca școlile care stau prost în mediul rural (nemaivorbind de comparația cu școlile bune din mediul rural, cu atât mai puțin cu școlile bune din mediul urban). Din păcate nu am văzut pe mai nimeni menționând in spațiul public acest adevăr, și anume că in multe zone din Ferentari sau de la margine de Colentina sau de Rahova se face școală la fel de prost ca în multe sate cu educație deficitară din România. Există niște eforturi punctuale (de altfel foarte admirabile) venite din partea anumitor reprezentanți ai societății civile, dar la nivel sistemic/strategic/holistic/nu-știu-cum-să-i-mai-zic lucrurile sunt lăsate în coadă de pește, adică la voia întâmplării. Cu timpul aceste dezechilibre educaționale se vor translata într-un și mai mare dezechilibru la nivel societal-economic (pe principiul "ai carte, ai parte") și uite așa vom avea de-a face cu o comunitate urbană la nivel de București și mai fracturată.

Județul Timiș rural - școlile peste medie

Județul Timiș rural - școlile sub medie

Județul Constanța - școlile peste medie

Județul Constanța - școlile sub medie

Monument istoric disparut: Moara Varthiadi din Calugareni, Giurgiu

2016-05-01T00:33:00.000+03:00

In ultima vreme m-am tot apucat de mai multe proiecte, unele dintre ele blocate prin diverse stadii, multe dintre ele ramase doar la stadiul de idei, dar si unele care m-au facut sa ies din fata calculatorului si sa fac diverse plimbari prin jurul Bucurestiului.

Unul dintre aceste proiecte are de-a face cu fotografierea morilor de macinat grane care inca se mai gasesc prin satele din Campia Romana, cu datare de preferat din perioada interbelica sau chiar antebelica. Google StreetView e o unelta destul de folositoare pentru a gasi parte din aceste mori, dar la fel de folositoare sunt si listele cu monumentele istorice protejate, printre care se afla incluse si cateva mori.

Asa ca intr-una din zilele de weekend ale acestei primaveri am zis sa ies sa fotografiez cateva din morile de pe langa Bucuresti. Uitandu-ma la judetele care se invecineaza cu Bucurestiul am zis ca Giurgiu ar fi o idee buna, asa ca am cautat lista monumentelor istorice din judetul Giurgiu (varianta cea mai recenta, din 2015, o puteti gasi in format PDF aici, varianta mai usor parsabila de pe wikipedia o puteti gasi aici). In aceasta lista se poate gasi, trecut sub codul LMI GR-II-m-B-14956, un monument istoric cu numele de Moara Varthiadi, moara datata la inceputul secolului al XX-lea si localizata in satul Calugareni, cam la jumatatea distantei dintre Bucuresti si Giurgiu.

Bucuros ca nu trebuie sa fac prea mult drum pana acolo ma pun pe treaba si incep cu o mica documentare. In primul rand, sa aflu exact unde anume in satul Calugareni se gaseste aceasta moara. In lista monumentelor istorice apare aceasta mentiune: "Pe Neajlov, langa podul dinspre Hulubesti", si uitandu-ma pe Google Maps observ ca exista un singur pod in Calugareni peste Neajlov (daca as fi mai priceput la facut glume ar trebui acum sa adaug ceva de dintii lui Sinan Pasa si de aliteratiile din poeziile lui Cosbuc, dar nu sunt bun la glume, asa ca o lasa balta :) ).

Cautand un pic mai mult mai gasesc si aceasta informatie: "La aceste informaţii se adaugă existenţa pe teritoriul comunei, în prezent, a altor două monumente istorice legate de familia Varthiadi, respectiv conacul Varthiadi (sec. XIX), situat la 480 m nord de Biserica de lemn, lângă pădure, care a funcţionat o perioadă, după 1989, ca grădiniţă, azi fiind lăsat în paragină şi Moara Varthiadi (sec. XX), situată la 380 m vest de Biserica de lemn, pe Neajlov, lângă podul dinspre Hulubeşti." asa ca acum aproape ca stiu cam sigur unde as putea gasi moara, fara sa fie nevoie sa intreb pe nimeni de prin sat. Dar doar ca sa fiu sigur ma apuc sa fac si un pic de explorare pe ulitele satului folosind Google StreetView. Nu gasesc nimic, dar imi zic ca probabil masina Google nu a trecut prin fata morii.

Asa ca venind weekend-ul ma sui in masina si ma pun la drum. Ajuns la Calugareni fac dreapta in dreptul primariei, cum vazusem pe Google Maps, si o iau inainte, spre podul de pe Neajlov. Trec peste pod, se termina satul, nici urma de moara. Intorc masina, intru din nou in sat si o iau pe o alta ulita. Dupa o suta-doua de metri ajung in acest loc (link Google StreetView), al carui screenshot de pe StreetView il puteti vedea mai jos

Pe acea placuta metalica scrie "Monument istoric". Vazand ca ma aflu pe malul Neajlovului, cam in locul unde ar fi trebuit sa fie moara, ca in fata mea se afla o mica movila de daramaturi peste care deja crescuse iarba si ca nici urma de vreo cladire care sa semene cu o moara, incep sa am o presimtire, mai degraba proasta. Spre norocul meu chiar atunci a trecut pe acolo o doamna sateanca si pensionara (judecand dupa varsta) pe care o intreb daca nu cumva acolo fusese o moara. Raspunsul doamnei satence, scurt si la obiect: "A fost, nu mai este".

Asa ca morala povestii nu stiu care ar trebui sa fie.

Unu, ma intreb cum e posibil ca un momument istoric sa dispara pur si simplu, desi el teoretic ar trebui sa fie cat de cat protejat, aflandu-se pe lista si asa mai departe. Te gandesti cu interes (sau cu groaza) la celelalte monumente istorice demne de numele asta care nu au avut "norocul" sa intre pe lista de monumente protejate si care cu atat mai putin ar avea vreo sansa in caz ca cineva le-ar pune gand de demolare.

Si doi, nu inteleg cum un monument care nu mai exista fizic de cel putin 4 ani poate ramane in continuare in lista monumentelor protejate. Chiar nimeni de la directiile judetene de cultura (sau oricine e repsonsabil de asa ceva) nu le verifica anual? Si daca nu anual, nici macar o data la doi-trei ani? Zic ca moara e demolata de cel putin 4 ani pentru ca in screenshot-ul de mai jos se poate vedea ca masina Google StreetView trecuse totusi prin fata morii in Octombrie 2012, dar din pacate din moara nu mai ramasese decat o gramada de moloz.

Mai jos sunt si doua poze facute de mine la fata locului, cu telefonul, in Aprilie 2016:

La fel nu am nici o idee despre cum ar trebui sa inchei. Poate dorindu-mi ca pe viitor sa nu mai dau peste gramezi de moloz in locurile unde ar trebui sa gasesc monumente protejate.

Strazile cu piatra cubica din Romania

2015-07-02T16:53:00.002+03:00

A trecut mai mult de un an de la ultimul post (imi tot zic sa scriu aici mai des), dar cel putin am reusit sa termin intre timp un proiect care statea de mult pe lista mea de "to do" :) Mai exact e vorba despre maparea strazilor cu piatra cubica din Romania, cam toate pe care le-am putut gasi eu. Sa las aici si URL-ul catre proiect in clar, pentru cine vrea sa dea copy-paste:
http://imo.maglina.ro/piatracubica/

Mai multe despre ce si cum puteti citi pe paginea Despre de pe site, dar in mare ideea mi-a venit cand la un moment dat mi-am dat seama ca parca nu mai vad in jurul meu atat de multe strazi pavate cu piatra cubica, cum una cate una parca toate stradutele erau brusc asfaltate, fara sa-mi fi dat seama exact cand s-a produs schimbarea. Si atunci mi-am zis sa folosesc resursele avute la dispozitie, adica Google Maps + StreetView, si sa incerc sa pun pe o harta cam ce a ramas pavat cu piatra cubica in Romania.

Daca as vrea sa o dau mai intortocheat as lega proiectul asta cu strazile cubice de incercarea de arheologie urbana reprezentata de harta constructiei cladirilor din Bucuresti, in sensul in care primele pavari cu piatra cubica de la noi (mai ales in Tara Romaneasca si Moldova, Transilvania e un pic alta discutie) au fost realizate cam pe la inceputurile "modernitatii noastre orasenesti", ca sa zic asa, incepand cu 1880-1890, poate un pic mai devreme (in Bucuresti, mai ales), si mi s-a parut mie ca punand strazile astea pe harta voi zice ceva de dezvoltarea vietii orasenesti de la noi.

Mi s-a parut interesant si cum strazile pavate cu piatra cubica au reprezentat multa vreme aproape un sinonim al citadinului ("Mie dati-mi străzi pavate, Măturate, - Dati-mi cinematograf !" zicea Toparceanu, si, btw, ar fi interesant de realizat si o istorie a lucrarilor de salubritate orasenesti de la noi), pentru ca acum citadinul sa fie reprezentat, mental, cel putin, de alte lucruri: Mall, cafenele, parcuri, sedii de corporatii. La fel de interesante mi se par si initiativele destul de recente de readucere a pietrei cubice in centrul oraselor, ca parte a "faimoaselor" pietonale, tendinta care (ghidandu-ma dupa articolele din presa ultimilor ~10 ani) pare ca a aparut pentru prima oara la Sibiu, pentru a fi continuata pe urma la Iasi, Timisoara, Cluj (cu primarul din Cluj chiar ajungand dupa gratii din cauza licitatiei facute cu ocazia asta) si alte orase din tara, in majoritatea cazurilor punandu-se accentul pe calitatea "medievala" si "nostalgica" a pietrei cubice.

Vorbesc preponderent despre piatra cubica in relatia cu orasul si pentru ca in afara lor, a oraselor, piatra cubica a disparut aproape in totalitate (cu cateva exceptii in zona Ostrov-Constanta si cateva drumuri judetene din Bihor, Satu Mare sau Galati). La fel, ar fi interesant de scris o istorie a drumurilor din Romania ultimilor 150 de ani, in care un capitol sau doua sa fie dedicate si pietrei cubice, cred ca am afla destul de multe despre "intrarea noastra in modernitate" si modul cum am inteles sa o "negociem" de-a lungul timpului (cum foarte bine a facut-o Toader Popescu cu al sau "Proiectul feroviar romanesc", pe partea de cai ferate si tot ce tine de ele).

Pentru iubitorii de cifre toate datele le puteti gasi in sectiunea de statistici a site-ului, unde puteti vedea mai bine cum este impartita piatra cubica pe judete si orase, cu numele exact al strazilor si cu referinte catre articole din presa acolo unde este cazul (puteti vedea detalii despre o anumita strada afisata pe harta si daca dati click pe una din ele ar trebui sa apara un pop-up cu mai multe informatii). Eu unul am ramas surprins cand, la final, adunand totul, am vazut ca la momentul de fata mai sunt doar ~250 de km de strazi pavate cu piatra cubica in toata Romania. Probabil ca in 5-10 ani nu va mai ramane mare lucru nici din acestia (excluzand pietonalele, pe care nu le iau in calcul).

Accept sugestii si comentarii, daca e cazul :)

Proprietăți evreiești naționalizate din București

2014-02-24T16:08:00.001+02:00

Mai reușesc și eu din când în când să mai termin câte un proiect :) în cazul de față unul pe care îl aveam în minte de vreo 4-5 ani. Este vorba despre o hartă interactiva a proprietăților evreiești naționalizate în București în baza decretului 92/1950. Mai multe despre metodologia de lucru (cum au fost formatate și asociate datele, geo-localizate etc.) găsiți pe pagina explicativă a proiectului, dar în mare parte (pe lângă informațiile incluse în decretul în sine) de foarte mare ajutor au fost baza de date a victimelor Holocaustului de pe site-ul Yad Vashem și cele câteva planuri cadastrale publicate pe forumul Tramclub. În principiu pe hartă am reușit să includ și să localizez cam 1000 de imobile dintr-un total de aproximativ 1200 având proprietari potențiali evrei/de confesiune mozaică.

Interesant mi s-a părut și heatmap-ul generat pe baza datelor introduse, care heatmap devine și mai interesant pe măsură ce se face zoom pe anumite zone ale Bucureștiului. De exemplu, în screenshot-ul pe care l-am reprodus mai jos, realizat cam pe zona Centrală a orașului, se pot identifica și alte zone de locuire evreiască în afara celor "tradiționale" (zona Unirii, fosta Cale Văcărești, Calea Dudești), și anume Calea Griviței cu Buzești, strada Episcopul Radu cu Mihai Eminescu, zona actualei Piețe Pache Protopopescu - strada Plantelor - strada Tunari sau zona mănăstirii Radu Vodă - strada Cuza Vodă. Din păcate, în ciuda eforturilor mele, nu prea am reușit încă să geo-localizez toate imobilele pe care s-a construit Palatul Parlamentului, mai ales cele de pe strada Cazărmii și de pe fosta stradă Uranus, încă mai sunt în căutare de planuri cadastrale cât de cât ok pentru acea zonă.

La final, sper că datele acestea vor ajuta poate pe cineva (deși, cum am subliniat și pe pagina proiectului, nu trebuiesc luate ca fiind 100%/garantat bine asociate/poziționate), doar și pentru simplul fapt că acest subiect (imobilele naționalizate ce au aparținut cetățenilor români de confesiune mozaică) a apărut ca subiect de discuție în timpul unei vizite a Președintelui țării în Israel. Mai e și partea de "arheologie urbană", i.e. descoperirea lucrurilor din trecut care cumva stau ascunse sub ochii noștri, termen/concept (cam pompos numit, de altfel, recunosc :) ) care îmi tot stă în minte în ultima vreme apropo de posibile viitoare proiecte și lucruri de "scos la lumină".

Migrația spre București, propunere de hartă lămuritoare

2013-04-30T01:04:00.002+03:00

De ceva vreme am început să lucrez la o mică unealtă care sa încerce să contorizeze/statisticizeze/oricare ar fi termenul, oricum, să dea seamă de numărul și mai ales de proveniența celor veniți in București de prin alte părți (așa cum sunt eu, de exemplu :)).

Pentru a face asta am apelat la datele de pe o anumită rețea socială folosită de din ce în ce mai mulți concetățeni de-ai noștri, si chiar dacă pentru moment totul este work în progres ceva, ceva parcă începe să iasă la iveala. Subliniere importantă, nu e nimic științific în modul meu de a interpreta datele, precum nici colectarea lor nu este exhaustivă, ci încerc doar să ajung la un "sample" care să dea cel puțin iluzia unei relevanțe statistice.

Mai exact, am numărat oamenii care și-au trecut ca oraș de baștină o localitate care nu e Bucureștiul și ca oraș actual, evident, Bucureștiul. Am numărat totalul lor, am calculat niște procente (ex: cât la sută din totalul celor ce se declară veniți din afara Bucureștiului sunt din Constanța etc), și pentru început am desenat niște guguloaie pe harta Google Maps a României, unde cu cât guguloiul este mai lat și mai "fierbinte" (a se citi mai roșu/încins la culoare) cu atât orașul/zona respectiv este mai bine reprezentat(ă) (numele tehnic al chestiei este de "heatmap"). Ce trebuie iarăși sa evidențiez e faptul că datele sunt "skewed" (orientate) în direcția păturii de populație între 20 și 35 de ani, aceasta fără voia mea ci doar din cauza faptului că persoanele respective sunt "mai bine conectate la tehnologie" decât băbuțele vecinele mele din blocul din Balta Albă.

Cum ziceam, aceasta nu este decât o parte a proiectului, urmează (sper :) ) să mai vină și procentele propriu zise desenate cu niște săgețele frumos precum am vazut în diverse reviste/cărți de urbanistică când vine vorba de "sisteme urbane" sau "dezvoltare regională". Oricum, chiar și așa, pare că cei mai mulți ne-bucureșteni veniți in București au ca oraș de baștină Constanța, urmați de cei din Ploiești, Brăila, Buzău, Pitești (toate orașe muntenești/din Țara Românească), cu singurul oraș moldovenesc din top 10 Galațiul și următorul Bacăul la vreo alte 10 locuri în spate. Cât despre ardelenii din București, singurul oraș reprezentat cât de cât ok este Brașovul, restul mai slăbuț spre nesemnificativ.

Cum ziceam, sper să vin cât de curând și cu restul de hărți :), și mai ales să încerc să compun aceleași hărți/compilații și pentru alte orașe mari ale României, am senzația că sunt câteva posibile surprize care zac nedescoperite printre mormanul de date.

România, Imagini din trecut

2013-01-17T01:58:00.001+02:00

Odată la un an de zile mai apar și eu cu câte ceva nou :), dar de data asta proiectul la care am lucrat chiar a fost un "time-sink" fenomenal, plus că nu sunt nici cel mai bun organizator când vine vorba de timp. Proiectul se numește Imagini din trecut, România, și vrea "să aducă la viață imagini urbane din istoria recentă a României". Pentru a nu scrie de două ori același lucru cu alte cuvinte, o să dau copy/paste la unele porțiuni din pagina de explicații a proiectului:

De ce și cum?: Totul a pornit de la colecția de cărți poștale ilustrate de care m-am apucat în urmă cu un an și jumătate-doi. Pe măsură ce din ce în ce mai multe "fonduri" luau calea anticarilor sau a altor colecționari de cărți poștale pentru achiziții care pe moment păreau "absolut logice și în firea lucrurilor" am început să apelez la scuza "voi scrie pe blog despre multe dintre pozele ăstea, totul are un sens" pentru a scăpa de sentimentul de "vinovăție". Și poate până la urmă exact asta aș fi făcut, cu tot cu lipsa de timp, căci cred și acum că e destul de interesant să compari situația Pieței Independenței din Constanța de la 1939 cu modul în care aceasta se prezintă acum, când pe lângă faptul că are un nume nou, Piața Ovidiu, frontonul de Est s-a schimbat (i.e. a fost demolat) în totalitate, cum cred că e la fel de interesant de comparat situația imediat de după construcție (1938) a Casei Corpului Didactic din Eforie Nord (arhitect Constantin Iotzu) cu aspectul mult mai puțin modernist din prezent (umbreluțele și prelatele roșii/roze nu ajută deloc). Ca să nu mai zic nimic despre momentul când am descoperit cu uimire că hotelul în care au fost stabilite ultimele detalii ale Marii Uniri de la Alba Iulia, și a cărui siluetă se întrevede în plan îndepărtat în această imagine, a fost demolat în anii '80 pentru ca acum întreaga zonă să arate absolut banal.
Dar la un moment dat am dat peste acest proiect: OldSF (Old San Francisco), în care doi programatori din zonă s-au hotărât să geo-localizeze colecția de imagini vechi a Bilbiotecii Publice din San Francisco. Mi-am zis că dacă ei au putut aș putea încerca și eu pe o scară mult mai mică (proiectul OldSF conține în prezent peste 3000 de imagini, acest proiect se află încă doar la cifre ce trec un pic peste 100). Ce vedeți pe site-ul acesta reprezintă încercarea mea de a reproduce pentru România lucrurile bune pe care cei doi tipi le-au făcut pentru istoria orașului San Francisco, mai exact dorința mea de a pune la dispoziția oricărui pasionat de istoria urbană recentă sau în general interesesați de lucruri care au fost in trecut și acuma poate nu mai sunt, de a pune la dispoziția lor cum ziceam aceste (nu multe încă) imagini. Deci, pentru a fi clar, recunosc că acest proiect poate fi văzut ca o "clonă lipsită de imaginație" a ceea ce au făcut oamenii din spatele site-ului OldSF, dar pentru că niciodată n-o să am de gând să scot vreun profit material de pe urma acestui site (ba dimpotrivă, cum ziceam mai sus) și pentru că totuși sper (poate în van) că pozele pe care le-am pus aici "la liber" vor ajuta pe cineva, zic eu că în acest caz contează mai mult intenția decât gestul :)

și asta pentru dreptul de folosință a imaginilor (hint: sunt "la liber"):

De unde provin imaginile? Le pot folosi?: După cum ziceam, toate aceste imagini provin din colecția mea personală de cărți poștale. Cea mai recentă are 30 de ani vechime (publicată in jurul anului 1980), prin urmare nu cred că mai există terțe drepturi de autor asupra acestora. Cum eu nici atât nu pot să reclam vreun drept asupra lor, rezultă că oricine dorește să preia și să folosească aceste imagini este liber să o facă, fără nici un fel de obligații. Aș aprecia într-un fel dacă odată ce cineva ar prelua o poză/imagine și ar folosi-o pe un alt site ar trimite și un link înapoi către acest proiect, dar încă o dată, nu oblig pe nimeni să o facă.

și la final link-uri și aprecieri sincere către/pentru două proiecte asemănătoare:

Aș vrea să mai menționez deasemenea două proiecte din .ro care fac lucruri asemănătoare cu ce vedeți aici: Muzeul de fotografie al lui Alex Gâlmeanu și iMAGO Romaniae, o inițiativă a Muzeului Național de Istorie a României. Din punctul meu de vedere aceste două proiecte sunt mai interesante (Alex Gâlmeanu aduce mereu la lumină poze/imagini mult, mult mai interesante decât orice carte poștală, iar pe de altă parte îmi este greu să concurez ca volum cu colecția MNIR, deși încerc :) ), ce aduce în plus proiectul meu este geo-localizarea și poate organizarea/filtrarea mai bună din punct de vedere spațial și temporal.

Apreciez critici și păreri constructive sau chiar și mai puțin constructive :) , tot ce vreau să mai zic e că se pot face lucruri ale naibii de interesante pe acest spațiu al istoriei recente/localizării/memoriei vizuale, este nevoie doar de (mult prea mult) timp și de un pic de efort propriu-zis. Poate este geek-ul prost ascuns din mine care vorbește aici, dar cred că aceste tipuri de proiecte sunt de multe de ori mai interesante și mai ancorate la starea prezentă și inter-conectată și mult prea efemeră a lucrurilor decât nu știu ce manual prăfuit de istorie. Acum, dacă aș reuși să termin și celelalte două proiecte la care mă gândesc de cel puțin doua-trei luni și de care abia acum am timp să mă apuc aș fi un history-geek foarte fericit :)

Cincinat Sfințescu - Cum să sistematizăm Bucureștiul

2012-03-19T00:08:00.010+02:00

După lupte seculare care au durat din păcate cam prea mult, și așa cum promiteam într-unul din posturile trecute, am reușit în cele din urmă să pun online un articol semnat Cincinat Sfințescu apărut în "Arhiva pentru Știința si Reforma Socială" a lui Dimitrie Gusti în 1929, cu un titlu și subiect destul de actual atunci ca și acum: Cum să sistematizăm Bucureștiul.

Ar fi multe, chiar foarte multe de comentat asupra acestui articol, dar pentru moment n-o să atrag atenția decât asupra a două aspecte.

Primul aspect de care mă voi ocupa în fugă sunt mențiunile privind planul de sistematizare a Pieții Senatului, precum și o mică schiță:

Monumentele publice ale Capitalei se caracterizează prin lipsa punerii lor în valoare, din punct de vedere urbanistic. Aproape nici unul nu are perspectivă, puține au spațiu liber în jurul lor spre a ușura circulația.

Palatul Poștei este un exemplu de asemenea lipsuri care se vor reliefa și mai mult când Palatul Senatului va fi complet gata, iar terenurile acum aproape neutilizate spre Dâmbovița vor fi acoperite cu construcțiuni înalte și înghesuite, cum se proiectează a se executa. Ameliorarea artistică s-ar putea face în acest colț cu sacrificii nu prea mari față de rezultatul permanent și deosebit ce s-ar obține, rezultat favorizat și de o diferență de nivel propice. În Fig. 5 dăm una din variatele propuneri de ceea ce s-ar putea face acolo acum.

E cel puțin interesantă legătura care se face între viitorul Palat al Senatului și Palatul Poștei, conexiune care ar fi implicat dispariția actualelor străzi Ion C. Filitti și Nicolae Tonitza. (mult mai multe detalii despre planificatul Palat al Senatului găsiți la Armyuser)

Al doilea lucru, din punctul meu de vedere chiar mai interesant, îl reprezintă mențiunile privind construirea/planificarea unui "centru civic al Capitalei". Nu cunosc prea multe detalii despre Planul de Sistematizare realizat efectiv în 1935 tot sub coordonarea lui Cincinat Sfințescu, dar părerea mea (care poate fi combătuta :) ) este că această mențiune a unui "centru civic al Bucureștiuli" este una dintre cele dintâi, cronologic vorbind. Vorbim aici despre anul 1929 (din păcate întreaga poveste va avea un epilog mai puțin fericit ~60 de ani mai târziu).

Un "centru civic" al Capitalei, bine determinat, adică bine separat prin artere de comunicație și bine încadrat cu clădirile monumentale publice, se poate realiza prin un plan de sistematizare, așa cum în Viena "ringul" l-a realizat, făcând celebritatea acestui oraș? Cred că da, deși nu mă gândesc la un ring vienez, care are altă geneză și deci corespunde unei evoluții speciale, care nu a existat în București.

Propunerea din fig. 4 nu a fost făcută numai pentru punerea în valoare a grădinii Cișmigiu, ci și pentru demarcarea unui centru civic al Capitalei care să poată fi tratat cu toată arta și îngrijirea trebuincioasă. În București monumentele publice sunt puține, căci cele mai multe din administrațiile publice sunt adăpostite încă în case particulare improprii închiriate, ceea ce nu ajută bunei rânduieli în o administrație publică. Câteva clădiri importante sunt deja grupate în jurul centrului civic indicat în schița de mai sus. Pot fi aici grupate în viitor și celelalte ce mai sunt de clădit, fiindcă mai sunt terenuri ce se pot achiziționa de acum de către Stat; mai sunt și destule proprietăți particulare cu clădiri de mică valoare ce pot fi afectate prin comasări pentru clădiri monumentale publice în jurul acestui nucleu. Numai astfel Capitala noastră s-ar putea impune și ca organizație, altor orașe din țară.

E de remarcat cum pentru câteva din aceste idei pare că s-a încercat implementarea ad litteram în anii '80, mă refer de exemplu la "gruparea clădirilor importante în jurul centrului civic" sau la efortul de a "impune Capitala și ca organizație altor orașe din țară". Celălalt aspect destul de interesant îl reprezintă amplasamentul propus pentru noul "centru civic": între Palatul Regal și Grădina Cișmigiu.

Oricum, cum ziceam, articolul în sine, fără a încerca să par prea patetic :), este unul al naibii de interesant și aș sputea spune chiar destul de important: pentru dezvoltarea urbană a Bucureștiului interbelic, pentru ideile care au fost preluate la peste jumătate de secol distanță, pentru greșelile factorilor de decizie de atunci foarte bine scoase în evidență de Cincinat Sfințescu dar care, a naibii chestie, sunt repetate aproape la indigo de cei ce au acum putere de semnătură și de decizie și de demolare in acest oraș (un mic "gold nugget" ascuns printre multele rânduri: la un moment dat s-a pus în discuție chiar demolarea Palatului Suțu, ce găzduiește acum Muzeul de Istorie al Muzeului București). De aceea, oricine are mai mult timp liber :) și mai multă dedicare în a se concentra pe unul sau mai multe din aspectele puse în lumină de Cincinat Sfințescu, din partea mea e liber să preia în voie :). Poate așa ajutăm un pic mai mult în a încerca să lamurim cum ar trebui să se întâmple lucrurile spre bine în orașul ăsta, de care toți suntem atrași într-un fel sau altul.

Revolta, suporterii si cartierele

2012-01-20T17:58:00.006+02:00

Ce ma amuza la comentariile "profesioniste" ale analistilor ce incearca sa dea de capat si sa caute motive revoltei din Bucuresti e faptul ca mai niciunul dintre ei nu se bazeaza pe nimic concret: cifre, grafice, nici macar pe previziunile mamei Omida.

Stiu ca blogul asta nu e citit de prea multa lume :), dar scriu postul asta pentru un viitor ipotetic cand vreun student al istoriei recente a Romaniei va avea ca tema de seminar "gasiti cauzele iesirii in strada a tinerilor din cartierele Bucurestiului in ianuarie 2012". Stiu ca imaginile de mai jos nu reprezinta in sine niste cauze, dar poate ajuta un pic mai mult la clarificarea lucrurilor.

Ce e cu aceste imagini? Ele sunt heatmaps, prezentand intr-o forma mai usor de digerat vizual urmatoarele: locatia caselor de amanet din Bucuresti, locatia agentiilor loto, a caselor de pariuri si a cazinourilor, locatia business-urilor catalogate cu 4 si 5 stele pe scara preturilor (pe o scara de la 1 la 5). Toate datele sunt luate de pa Urbo.ro.

Ce lamuriri suplimentare pot aduce aceste harti? In primul rand, cred ca harta localurilor/business-urilor "scumpe" din Bucuresti ne da o idee destul de exacta a zonelor "privilegiate". In acelasi timp, hartile ce prezinta locatiile caselor de amanet, a agentiilor loto, a cazinourilor sau a caselor de pariuri cred ca ne dau o masura exacta a zonelor mai putin "privilegiate", as zice (si nu cred ca o e afirmatie riscanta) chiar ca reprezinta principalul "rezevor" uman pentru manifestatiile care s-au soldat cu ocuparea Pietii Unirii.

Dar sa trecem la treaba... Mai intai, heatmap-ul reprezentand casele de amanet din Capitala (click pe poza pentru o versiune marita):

Dupa cum se observa, cartierele de la periferie sunt destul de bine reprezentate. E interesant ca principalele clustere par a se forma in intersectiile majore, de tipul Salajan, Titan, Doamna Ghica etc.

Urmeaza heatmap-ul cu agentiile loto, casele de pariuri si caznourile:

Harta e aproape identica cu cea pentru casele de amanet, cu singura adaugire ca in zona Blvd. Ion Mihalache s-a format un cluster destul de curios de cazinouri/case de pariuri.

Si nu in ultimul rand, heatmap-ul pentru business-urile de 4 si 5 stele din Bucuresti, in ceea ce priveste preturile:

Cred ca harta vorbeste de la sine... Herastrau, Dorobanti, Decebal, Episcopiei, zone care pare ca fac parte dintr-un alt Bucuresti. Sau poate noi, cei care locuim in cartiere, nu facem parte din Bucurestiul lor :)

Probabil mi se va spune (cu mai multa sau mai putina dreptate) ca nu fac decat sa scot la iveala un lucru stiut de toti: Bucurestiul se imparte in doua, Bucurestiul celor care au si Bucurestiul celor care nu au (cei care depind de casele de amanet si agentiile loto). Sunt partial de acord, dar parca atunci cand vezi lucrurile astea cu ochii tai, frumos aranjate pe o harta, parca altfel le intelegi :)

In incheiere citez dintr-un post de pe blogul lui Hungry Mole:

Vom înţelege vreodată că viaţa din cartiere e mult mai importantă decît cea din centru? Că printre blocuri e nevoie de trasee de plimbare, de locuri unde oamenii să se strîngă, de străzi pietonale care să unească şcolile şi pieţele? Îi mai pasă de chestia asta altcuiva, decît lui Popescu?

Satele medievale din Țara Românească

2011-11-26T13:37:00.007+02:00

Într-un final apoteotic care a durat mult prea mult :) am reușit să mai scot un nou mini-proiect personal din negurile uitării și ale lipsei de timp și sa-l fac public. Este vorba despre o hartă (interactivă) cu atestările documentare ale satelor medievale din Țara Româneasca între 1300 și 1550. Când am început să lucrez la toată treaba asta n-aș fi crezut niciodată ca evul mediu românesc ar fi putut ajunge motiv de scandal între directorul ICR și arheologi care-și fac treaba cum trebuie, nu mai zic că sumele vehiculate în acest scandal (7 milioane de euro?!) mi s-ar fi părut de domeniul SF-ului pentru un domeniu care (cu câteva notabile excepții) șade in adormire.

Pentru cei care vor să știe mai multe legate de motivele care m-au făcut să lucrez la proiectul ăsta puteți afla mai multe aici, dar, pe scurt, mă săturasem pur și simplu să citesc aceleași vechi volume și tratate ce tratau Evul Mediu românesc și care majoritatea conțineau fraze de tipul "nu încape îndoială", "mai mult ca sigur", "este de la sine înțeles", fără ca aceste "convingeri" să se bazeze pe altceva decât pe "intuiția" istoricului (sunt și câteva notabile excepții, desigur). Problema este că pe baza acestor "intuiții" istorice se iau decizii care ne afectează pe noi oamenii de azi, de multe ori la modul negativ (ex: ce domnitori sunt studiați în manualele de istorie si ce domnitori sunt ignorați, criteriile dupa care hotărâm cine este român de-al nostru "verde" și cine nu ș.a.m.d).

Și ca să închei înainte ca totul să se transforme într-o lamentație de pseudo-istoric amator :), dacă aveți timp vizitați vă rog și pagina de Heatmaps a proiectului, unde se vede destul de bine faptul că majoritatea satelor existente și azi la sud de Carpați au o existență veche de cel puțin 400-500 de ani. Ceea ce mie unuia mi se pare cool :)

Satele medievale din Țara Românească (1350-1550)

"Pe acest băiat de Țigan, ei l-au lepădat, ca să-l mănânce porcii"

2011-11-26T00:35:00.007+02:00

După cum ziceam într-un post anterior, de ceva vreme mă ocup de un proiect care mă face să consult diverse și diferite resurse documentare din istoria medievală a Țării Românești. De curând am dat peste documentul pe care îl reproduc parțial mai jos, datat 1532, Iulie 24, Pitești, și emis sub domnia lui Vlad al VI-lea Înecatul:

Din mila lui Dumnezeu, Io Vlad voevod și domn a toată țara Ungrovlahiei, fiul marelui Vlad voevod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele cinstitului dregător al domniei mele, jupanului Vlaicul clucer și cu fiii săi și cu frații săi, câți îi va lăsa Dumnezeu, ca să le fie un fiu de Țigan, anume Budur care este născut dintr'o Țigancă a jupanului Vlaicul clucer, numele Țigăncii Stana, cu un Țigan de la Argeș, încă de pe când erau ai monahiei Magdalina de la Corbi.
Iar dupa aceia, pe acest băiat de Țigan ei l-au lepădat ca să-l mănânce porcii. Iar jupan Vlaicul clucer, el l-a luat și cu Țiganca și l-a crescut 8 ani.
Iar dupa aceia, au venit călugării de la sfânta mânăstire [a Argeșului] ca să-și ia pe acel băiat de Țigan, Iar domnia mea am judecat și am cercetat cu cinstiții dregători ai domniei mele și am aflat domnia mea, precum s-au întocmit și de la răposatul Radul voevod, ca să ție jupan Vlaicul clucer pe acest Țigan, iar călugărilor de la sfânta mânăstire să le dea jupan Vlaicul clucer un ... [loc rupt în orig.] precum a și dat de față acest ... [loc rupt în orig.] la sfânta mănăstire.

Concluzia poveștii: nu conteaza daca aruncai un băiat de Țigan să-l mănănce porcii, dacă erai față călugăreasca/bisericească aveai oricând dreptul să revii 8-10 ani mai târziu și să ceri despăgubiri celui care chiar avusese grijă de ființa respectivă. Ar fi destul de interesant dacă cineva ar scrie o istorie a BOR lipsită de prejudecăți și sentimentalisme pseudo-religioase, bazată cât se poate de mult pe date și documente concrete.

Despre locuința modernă în România - 1935

2011-11-01T23:03:00.015+02:00

Cu nu mult timp în urmă promiteam că o să pun online un articol semnat Cincinat Sfințescu despre sistematizarea Bucureștiului... ei bine, încă este "work in progress" :), dar până atunci m-am gândit să redau mai jos primul capitol al unei cărți destul de interesante pe care am vânat-o la anticariat: "Locuința urbană - Directive și concepte în realizare", având ca autori pe Ioan Sachelarie, Victor Vijoli și Mircea Moroianu, publicată în 1935 de Tiparul Academic - București. (deci în plin avânt modernistic). O să încerc să revin într-un post ulterior cu doua-trei comentarii pe baza acestui text, repet, foarte interesant.

Despre locuința modernă

Igienă, Estetică, Cerințe, Necesități

Nu e nevoie să mergem cu gândul prea departe în trecut, spre a dovedi că locuința evolueaza neîncetat, sub influența transformărilor impuse de progres. Nu avem decât să comparăm - superficial chiar - orice locuință construită acum 15-20 de ani, după ultimul cuvânt al tehnicii de atunci, cu ceea ce vedem că se realizează astăzi.
Vom vedea că nu numai mijloacele tehnice, ci chiar materialele au devenit cu totul altele, mult mai bune, mai practice și mai ieftine, dar s-au răsturnat însăși principiile, acele principii care de câteva secole căpătaseră putere de legi, atât in ochii publicului cât și al arhitecților.
Nu exagerăm dacă afirmăm că de multe ori aceste principii aveau la bază tradiția născută din păstrarea regulilor de acum 300-400 de ani, reguli cu totul anacronice azi. Cu toate acestea, nimeni nu îndrăznea să le dărâme, să pună ceva în locul lor. Nu am vrea să se creadă că facem aici procesul arhitecturii clasice; nici nu suntem dușmanii ei, și nici nu este acesta scopul cărții de față. Deasemenea, ar fi prea lung de arătat care au impus această transformare subită în mentalitatea omenirii civilizate. Pe noi ne interesează numai rezultatele practice dobândite. E incotestabil că faptul care face ca locuința de azi să fie mult mai confortabilă decât acum 2-3 decenii, nu e produs atât de diferitele aplicații alte tehnicii moderne, cât mai ales de abandonarea tuturor principiilor pomenite mai sus, care nu mai puteau rezista unui raționament logic, sau era constatat că veneau în direct flagrantă contradicție cu preceptele de igienă și estetică. A plasa, de pildă, o toaletă cu closet lângă vestiar, e astăzi un lucru normal, dar să recunoaștem că prima oară - și nu e prea mult de atunci - când am întâlnit această inovație, ni s-a părut o aberație și am zeflemisit pe cel ce o realiza. Până mai acum 20-30 de ani, camera de baie era considerată ca un lux excesiv, fiind supremul confort pe care și-l imagina cineva; azi și cele mai umile apartamente sunt înzestrate cu o cameră de baie.
S-a produs și o răsturnare completă a gusturilor; înainte tapetele de hârtie sau de mătase erau în mare cinste, zugrăvelile erau considerate ca ceva ieftin și de prost gust. A intervenit însă igiena care a scos cu totul din uz tapetele, ca expuse să fie veșnic îmbibate de insecte și a întronat zugrăvelile în culoare de apă sau ulei. Pentru același motiv au fost abandonate ornamentațiile tavanelor, coloanele, lambriurile și tâmplăria prea profilată, fiind înlocuite toate numai cu suprafețe netede și ușor de curățat. Spiritul de economie și-a spus și el cuvântul, impunând suprimarea a tot ce părea inutil sau nu mai corespunea cerințelor.
Înălțimea de 3-3.50 metri a camerelor e considerată azi chiar de cei pretențioși ca suficientă. Arhitectura interioarelor moderne consideră lipsite de sens ușile monumentale cu două canaturi, înalte de câte 3 metri, cu care erau prevăzute deopotrivă și locuințele luxoase și cele mijlocii. S-a renunțat chiar la anumite piese, în măsura în care rolul lor a fost atribuit altora, sau a fost șters cu totul: salonul, atât de indispensabil părinților noștri, acea cameră a misterelor care se deschidea numai de 2-3 ori pe an, a fost înlocuit cu modernul "hall", care cumulează și atribuțiile altei piese dispărute: antreul. În acest sens s-ar putea da multe exemple, care toate ar reuși să arate grozavul pas care s-a făcut în această direcție.
A fost ca o revenire la realitate, atât din partea arhitecților cât și a publicului, toți deopotrivă de înțelegători ai situației, atât în ceea ce privește noile condiții moderne de viață, cât și posibilitățile de realizare. Pasul greu de făcut a fost din partea arhitectului; a trebuit să rupă cu tot ceea ce până la el era considerat dogmă. Unul din defectele clasicismului este tocmai încătușarea spiritului creator, forțându-l sa privească și să se inspire dintr-o singură direcție: dinspre trecut.
Forțat se ajunsese să se copieze sistematic operele înaintașilor, fără să se ție seamă că arhitectura trebuie să fie în continuă transformare, impusă atât de evoluția tehnicii cât și de evoluția moravurilor.
Se ajunsese fatal la o formulă care se adapta, de la caz la caz, cerințelor specifice, dar care nu izbutea să ie în pasul vremii. Drept variație, arhitecții se străduiau să caute, atât la fațade cât și la distribuția planului, efecte de simetrie, de axare între ele a pieselor etc., dar toate nu se dezvoltau decât în paguba confortului, așa cum îl înțelegem noi azi.
De abia acum, când toate ideile preconcepute au fost părăsite, ne dăm seama de transformarea suferită și îi apreciem binefacerile. Ceea ce ne va rezerva viitorul nu putem prevedea, totuși nu trebuie să se piardă din vedere că arhitectura are în primul rând un scop utilitar. În special asupra uneia din ramurile ei de aplicație, locuința, care formează obiectul exclusiv al cărții de față, trebuie să avem privirile ațintite; sunt reguli asupra ei, care niciodată nu vor fi schimbate, orice s-ar întâmpla.
Locuința, dat fiind înaltul grad de civilizație la care ne socotim ajunși, impune cerințe care niciodată nu vor putea fi nesocotite: în primul rând, spațiu, aer, lumină, confort și estetică - în al doilea, pentru ca acestea să fie la îndemâna tuturor, conveniență de preț.
Daca în principiu însă, toți suntem de acord în privința necesității acestor condiții, există încă o parte din public care afișează o mentalitate curioasă în această chestiune. Sunt cei cu mai puțină dare de mână, care își închipuie că o locuință confortabilă nu se realizează decât investind în ea o avere. Profundă eroare, deoarece de multe ori confortul nu se realizează numai cu investiții, ci și cu pricepere. Din nenorocire sunt încă mulți aceia care încep cu economiile tocmai de acolo de unde n-ar trebui: de la specialiști.
E o practică care trebuie stârpită; arhitectul nu e un lux, destinat numai celor cu dare de mână; din contra, întocmai ca medicul care e reclamat în mediile nevoiașe, unde mizeria și boala bântuie mai năpraznic, arhitectul trebuie să-și sfătuiască și să ajute în special pe cei din clasele sub-mijlocii (lucrători, meseriași, mici comercianți, modești funcționari, etc.), să-și realizeze un cămin igienic, și în limita nevoilor lor, confortabil.
Tipul locuinței ieftine nu este alcătuit dintr-o sală și 2 camere, una pe dreapta și alta pe stânga, cu closet și bucătărie afară; consultați un specialist și veți fi uimiți de ceea ce se poate realiza, de multe ori pe aceeași suprafață și cu aceleași cheltuieli; dar chiar cu un spor de preț, este o crimă să sacrificăm igiena și confortul, unor meschine calcule bănești.
Realizând o casă, trebuie să ținem seamă de consecințe: întâi că investim un capital oarecare, a cărui productivitate e în funcție de gradul de utilitate al ei; al doilea, că durata ei, mai ales cu mijloacele tehnice de azi e sortită să fie foarte mare, putând fi transmisă câtorva generații după noi. Iată dar interesul care trebuie să ne îndemne să deschidem ochii bine când vrem să construim. Ceea ce acum 20 de ani părea un lux sau utopie, acum e realitate curentă. Betonul armat, iluminatul electric, încălzirea centrală, apa curentă caldă și rece, canal, gaz metan sau aerian adaptat uzajului menajer, telefon, ventilație automată, izolații acustice și termince, etc., - iată atâtea cuceriri ale tehnicii care trebuiesc bine examinate și puse în balanță cu posibilitățile și resursele nostre.
Distribuția deasemeni trebuie să stea pe primul plan al preocupărilor noastre. Pentru realizarea unei distribuții cât mai ideale, trebuie să ne asigurăm concursul arhitecților. Piesele pe care le croim să corespundă cerințelor noastre prezente și viitoare, atât ca număr cât și ca amplasament și dimensiuni. Există prescripții în privința lor, fie regulamentare, fie dictate de bunul simț: lumină, mărime, estetică; călcându-le, o facem în dauna noastră și mai curând sau mai târziu ne vom căi.
Vom descrie aceste lucruri la capitolele respective, și cerem, în interesul cititorilor să fie bine aprofundate, pentru a putea fi bine folosite.
Nu trebuie să neglijăm nici frumusețea unei locuințe. Un cămin posomorât poate avea o influență nefastă asupra caracterului și sănătății locatarilor; îi poate face posaci, mohorâți, chiar răi la suflet. Neurastenia este adesea urmarea unei viețuiri îndelungate într-o locuință posomorâtă. Casa trebuie să fie frumoasă. Și frumosul nu cere cheltuială prea mare. Puțin gust și respectarea principiilor estetice sunt suficiente.
Casa frumoasă devine o desfătare pentru ochi și o mulțumire pentru suflet. O casă urâtă iese mai lesne în evidență și se impune atenției generale; în virtutea cărui drept proprietarul ei își permite să ofenseze asftel sentimentele estetice ale comunității? Desigur că în forma actuală a organizării societății noastre nu se pot impune individului restricțiuni și criterii artistice pe cale regulamentară. Se poate însă organiza o astfel de educație artistică a maselor, sugerându-se de către cei indicați adevăratele principii de artă. Aici rezidă un mare rol al arhitectului, care trebuie să arate publicului lucrurile ce până acum le-a ignorat, sau față de care a manifestat o pasivitate revoltătoare, căci rezultatele triste tot el le suportă.

"...fiindcă locul e supus barbarilor..."

2011-10-24T23:58:00.004+03:00

De ceva vreme lucrez la un proiect care implică un pic de documentație istorică, și nu mare mi-a fost mirarea să dau peste aceste fragment:

Curând după 1343
Scaunul mitropolitan al Vicinei, fiind și el onorat de acest împărat (Andronic Paleologul cel Batrân), a fost apoi disprețuit, fiindcă locul e supus barbarilor și are puțini locuitori creștini.

Cartea din care se citez se numește Documente privind Istoria României, Veacul XIII, XIV și XV, Țara Românească, iar fragmentul respectiv poate fi găsit la pagina 12.
Din punctul meu de vedere informația e cel puțin interesantă. Nu sunt decât un pasionat de istorie amator, dar faptul că la mijlocul sec. al XIV-lea Mitropolia de la Constantinopol recunoștea că regiunea de la Dunărea de Jos era săracă in *creștini* si bogată în *barbari* e un lucru ce ar merita mai mult promovat, mai ales în aceste vremuri, când se face atâta tam-tam că poporul român și-a păstrat neclintit creștinismul de la Sf. Andrei încoace. Asta presupunând că la acele vremuri la Dunărea de Jos trăiau români și nu tătari sau cumani, ceea ce este o presupunere destul de mare după câte încep sa-mi dau seama.

Cu toaleta in mijlocul atrium-ului

2011-10-08T17:35:00.005+03:00

Usor, usor blogul asta se re-orienteaza catre urbanism si organizare oraseneasca, dar asta e ... :)

Tocmai ce am citit articolul asta din The New Yorker, si un citat anume mi-a atras atentia:

Jobs realized, however, that it wasn’t enough to simply create a space: he needed to make people go there. As he saw it, the main challenge for Pixar was getting its different cultures to work together, forcing the computer geeks and cartoonists to collaborate. (John Lasseter, the chief creative officer at Pixar, describes the equation this way: “Technology inspires art, and art challenges the technology.”) In typical fashion, Jobs saw this as a design problem. He began with the mailboxes, which he shifted to the atrium. Then he moved the meeting rooms to the center of the building, followed by the cafeteria and the coffee bar and the gift shop. But that still wasn’t enough; Jobs insisted that the architects locate the only set of bathrooms in the atrium.

Chiar daca Steve Jobs nu era arhitect/urbanist, in geniul lui (si nu, nu sunt un Apple fanboy) si-a dat seama ca a "arunca" pur si simplu un spatiu gol la intamplare si a spera ca oamenii se vor strange ca prin minune sa socializeze nu are nici un sens. Asta nu se intampla decat in plansele urbanistilor, dar din pacate a "desena" oameni si activitate sociala nu e acelasi lucru cu realitatea.
A se vedea propunerile pentru noul Plan Integrat de Dezvoltare Urbana Central Bucuresti (si cateva comentarii la Hungry Mole), unde ca prin minune toate plansele sunt pline de oameni si de activitate. Din pacate realitatea ii contrazice, acolo unde ei vad multimi stranse pe podul de la Mihai Voda eu am vazut doar 5 pietoni pe tot traseul dintre Petrom-ul de pe Splai si Podul Eroilor.
Alt exemplu negativ de la noi este sediul unei mari companii multi-nationale. Pe langa faptul ca acel sediu e aruncat alienant in mijlocul campului, si prin urmare angajatii nu au nici o interactiune cu mediul care ii inconjoara, unul din corpurile principale are un atrium dintr-acesta imens in mijloc. Am fost de vreo 2-3 ori prin zona, si niciodata n-am vazut pe nimeni stand in acel atrium si comunicand, este doar un simplu loc de trecere, aproape un non-loc. Se prea poate ca firma de arhitectura responsabila de acest proiect sa fi castigat premii sau mentiuni pe la diferite concursuri, dar din punct de vedere al oamenilor din carne si oase care folosesc acea cladire a esuat lamentabil.

Next, ma tot chinui sa transpun online un articol despre Bucuresti de la 1928 al lui Cincinat Sfintescu, acum ca am mai mult timp liber s-ar putea chiar sa reusesc :)

Despre Zope, dupa 5 ani

2011-06-13T14:13:00.004+03:00

Dupa multa vreme, un nou (scurt) post programming-related.

Si anume... Vroiam sa ma laud ca in fine am avut si eu dreptate cu ceva :) Mai exact, acum 5 ani scriam asta apropo de Zope si cat de enervanta era adoptia config-urilor XML (in comparatie cu cat de simple erau lucrurile in Django, pe care tocmai ma apucasem sa-l invat la vremea aia):

Fisierele de configurare sunt in Python. Un mare plus. Spun asta ca unul care de o luna - o luna jumate ma lupt cu editarea fisierelor de configurare in format XML. Postul asta, pe nume "Python is not Java", ar trebui sa fie un must-read pentru oricine se intampla "sa ia decizii" intr-un shop Python. Din pacate nu se intampla asa, dar asta deja e alta problema. Celor carcotasi ca mine cand vine vorba de fisiere XML de configuare li se spune "get a good editor, that can trigger the red alarm if your XML file is broken". Intrebarea e "ce e rau cu bietul meu editor Python, ce nu intelege XML?".

Si iata ca la recentul DjangoCon Europe Martijn Faassen, un Zope guru, a spus tocmai asta, mai mult sau mai putin:

Some of the ideas and fixes were good. Some, like xml configuration files, were bad and unpythonic. Even though the ideas behind it were good.

Configuration as such is good. It allows you to change things more easily. But don’t do it in xml files. But also watch out when doing it in python: you can easily get cyclic import conflicts. But if you do it right, you can combine and recombine configuration.

(mai multe despre ce a spus Martijn puteti gasi aici. )

Oricum, ca unu' care ma chinuiam sa sriu Python pentru Web folosind chestii precum Quixote sau direct prin comenzi mod-python (prin 2004-2005), umila mea parere este ca oamenii de web nu sunt atrasi de Django pentru ca este mai putin "insular" (ca sa preiau din discursul lui Martijn) sau pentru ca ii poti inlocui ORM-ul sau template system-ul oricand vrei, cu orice altceva vrei. Nu. Django a devenit popular si este in continuare folosit pentru ca te ajuta sa termini si sa faci chestii. De aceea, parca n-as vrea ca in continuare focus-ul pe development in Django sa fie pus pe modularitatea dusa la extrem sau pe chestii de care doar cativa programatori cu foarte mult timp liber au nevoie (exemplu: cand iti vine seful/clientul si iti zice "am nevoie de X pana la data Y", raspunsul tau n-ar trebui sa fie "dar ce ORM ai vrea sa folosim? Sau ce template system? Ia aminte ca sistemul template care vine by default cu Django nu este Pythonic". Pentru ca nu lucrurile astea il intereseaza pe client).

Anyway, inchei rant-ul aici :) Si ma self-congratulate ca scriu chestii in Django de 5 ani deja. O sa ma duc sa-mi cumpar singur o bere :)

In fata azilului de noapte, Bucuresti, anii '30 - Teddy Brauner

2011-05-28T02:15:00.004+03:00

In peregrinarile mele prin diferite anticariate din Bucuresti am dat recent peste poza de mai sus. Initial eram interesat sa gasesc ilustrate despre Bucurestiul anilor '50, dar imediat cum am dat ochii de poza asta am uitat total ce cautam si am ramas holbandu-ma la ea vreo 5 minute. Cu toate ca scanarea mea nu-i face 100% dreptate, pe mine unul poza asta m-a facut sa ma gandesc imediat la faimoasa fotografie a lui Florence Owens Thompson, realizata de Dorothea Lange in 1936.

Ma rog, dupa uimirea initiala am intors poza in cautarea unor eventuale indicii privind autorul sau data. Am gasit scris (in afara de pret :)) numele lui Teddy Brauner. Domnul anticar mi-a confirmat ca acesta ar fi autorul pozelor (in afara de aceasta mai erau doua), si ca ar proveni din colectia doamnei Medi Dinu. Pe spatele uneia dintre poze era scris cu creionul "In fata azilului de noapte", cel mai probabil in Bucuresti.

Acum, mai multe despre Teddy Brauner... A fost cel mai mic dintre fratii Brauner. Cel mijlociu, Victor, banuiesc ca este cunoscut deja cam de toata lumea, pe cand cel mai mare, Harry Brauner, a fost unul dintre cei mai pasionati folcloristi de pe meleagurile astea.

Am incercat deasemenea sa-mi dau seama de tipul de legatura care a existat intre Teddy Brauner, presupusul fotograf, si doamna Medi Dinu, astfel incat sa pot incerca o posibila fixare in timp a pozei. Poate nesurprinzator, cei doi au format un cuplu :) Nu stiu exact cand s-au cunoscut, cel mai probabil dupa 1934, iar relatia, din cate mi-am putut da seama din diferite interviuri gasite pe net n-a durat dupa 1940 (in '42 Teddy Brauner a emigrat in Israel). Deci fotografia dateaza cam din a doua perioada a anilor '30, poate 1937-38.

Interesant chiar ca intr-un interviu doamna Dinu chiar povesteste despre momentul in care Teddy Brauner a inceput sa fotografieze:

Aş vrea să vă întreb, în finalul discuţiei noastre, despre un alt fotograf cunoscut în străinătate, un bun şi vechi prieten al dumneavoastră, Tedy Brauner. S-a cunoscut cu Bauh?

Tedy i-a fost învăţăcel. Era începător, Bauh era un experimentat. Fratele lui Victor Brauner, Tedy, cel mai mic dintre fraţi, a început să fotografieze cu un Kodak, pe care-l manevra cu un deosebit respect şi pe care i l-a făcut cadou Fritz Stern, soţul Heddei.

Deci am mai aflat si ca cel mai probabil fotografia a fost realizata cu un aparat Kodak (off topic, dar sper sa revin intr-un post viitor mai pe larg asupra albumului lui Aurel Bauh de care se pomeneste in acest interviu. Unele dintre pozele de acolo sunt absolut deosebite, ne sunt aratati bucuresteni in viata de zi cu zi a orasului la inceputul anilor '50, o perioada pe care ne chinuim s-o scoatem cu forta din memoria publica).

Si ca sa inchei, pentru ca nu vreau ca postul asta sa ajunga kilometric. Dupa cum ziceam Teddy Brauner a emigrat in '42 in Israel. La sfarsitul anilor '40, inceputul anilor '50, lucra pentru GPO (oficiul de presa al proaspatului stat evreu). De exemplu, in fotografia de mai jos il puteti vedea pe Yitzhak Rabin tanar, in '49, in timpul primului razboi Israeliano-Palestinian:

(mai multe despre poza asta aici)

Mai multe despre activitatea post-belica a mezinului Brauner (cu expozitii si carti publicate in State) puteti citi in acest articol din NY Times. Teddy Brauner a murit in 2000, la Paris.

Bucuresti, arheologie urbana

2011-02-21T15:10:00.026+02:00

Atunci cand vine vorba despre Bucuresti si istoria lui cam toata lumea se opreste pe la anii 1940-45. Tot ce urmeaza acestei perioade este privit de majoritatea specialistilor ori ca o aberatie, ori ca un interval de timp ce mai bine ar fi dat uitarii. Da, sunt constient de faptul ca s-ar putea sa generalizez un pic prea mult, dar in mare cam acesta este "feeling-ul". Ceea ce e pacat :)

De multe ori mi s-a intamplat sa ma plimb prin cartierele de blocuri ale Bucurestiului si sa ma intreb cum au luat nastere. In ce perioada anume au fost construite? In ce ordine? Care au fost planurile din spatele construirii lor? Mi se intampla asta si intr-un cartier ca Balta Alba, unde blocurile de 10 nivele de la bulevard construite in anii '70-'80 ascund blocuri de 4 nivele construite in anii '60, precum si in cartiere de case de targoveti de mai prin centru unde brusc vezi 2-3 blocuri rasarind dintre gradini.

Stiu ca de multe ori mi-am zis in gand "daca cineva de la PMB/Comisia de urbanism ar face publice aceste date (ale constructiei blocurilor) ce harti interesante s-ar putea desena..." :) Ei bine, asteptarea s-a terminat, si asta nu din cauza PMB-ului, ci datorita site-urile de imobiliare care au inceput sa publice si anul de constructie al locuintelor puse la vanzare/inchiriere + pozitia aproximativa pe harta. Asta m-a facut sa scriu un mic parser in python pentru a lua aceste anunturi de pe imobiliare.ro, norc.ro si de pe defunctul www.rez.ro (acesta din urma mai ales pt. ansamblurile rezidentiale construite in anii 2000), sa salvez anunturile doar cu pozitia pe harta si anul constructiei si sa le afisez pe o harta, ca mai jos (dati "hover" cu mouse-ul pe deasupra locatiilor de pe harta pt. a vizualiza anul constructiei):

Dati click pe poza pentru versiunea marita, iar legenda "pionezelor" de pe harta o aveti in imaginea de mai jos. Deasemenea, o versiune "live" a hartii e la adresa asta: bucuresti.maglina.ro/, dar nu bag mana in foc ca site-ul va fi 100% sus deoarece e gazduit pe o masina de-a mea de-acasa, care, vorba aia, mai are si probleme :)

Ce mi s-a parut foarte interesant de folosit au fost "Filtrele" pe perioade (situate in partea dreapta-sus daca ajungeti pe site). De exemplu iata cum arata constructiile din Bucuresti construite intre 1960-1970 (dati click pe imagine pentru a o mari):

Destul de interesant, zic eu :) Se poate vedea "taierea" bulevardelor Dimitrie Cantemir (numele actual), Constructorilor, 1 Mai, a Caii Grivitei sau a Caii Giulesti, inceperea constructiilor in cartierele Drumul Taberei si Balta Alba-Titan, noile blocuri din Floreasca sau cele construite in jurul Salii Palatului in zona centrala.

Iata cum se prezinta situatia pt. decada urmatoare, 1970-1980:

E interesant ca in aceasta perioada practic s-a finalizat constructia cartierelor Balta Alba-Titan si Drumul Taberei si s-a inceput sistematizarea cartierelor Pantelimon si Colentina.

Si pt. ca nu vreau ca postul acesta sa fie unul kilometric :), o sa mai adaug doar 2 harti, cu promisiunea ca voi reveni cate de curand cu alte comentarii, asa cum mi se par mie, un nespecialist, din avion.

Prin urmare, iata harta constructiei blocurilor din Bucuresti din anii 1990-2000 , cand practic s-a finalizat tot ce se incepuse la sfarsitul anilor '80:

Iar pt. pasionati iata harta constructiilor de dupa 2000. A se observa lipsa de sistem/gandire centralizata :) Nu stiu daca e un lucru bun sau rau.

Dupa cum ziceam, sper sa revin cat de curand asupra acestor harti si a altora similare, precum si cu cateva poze scanate ale unor planuri de urbanism din acele vremuri.

PS: Locatiile de pe harta sunt aproximative, dar in mare zic eu ca sunt destul de ok pentru evidentierea unor trenduri generale.

Heatmap cu checkin-urile mele pe Urbo.ro in 2010

2010-12-28T17:22:00.008+02:00

Inspirat de postul tipului astuia de la Wall Street Journal m-am jucat si eu un pic cu libraria Python gheat si am generat un heatmap cu checkin-urile mele de pe Urbo.ro si a iesit poza de mai jos:

Checkin-urile mele pe Urbo.ro in 2010:

Stupid rant

2010-11-25T11:34:00.002+02:00

In una din vietile mele viitoare vreau neaparat sa fiu un "certified Scrum master", si un "Agile development facilitator", si sa fiu tatal a 10 plozi pe care sa-i impart in doua echipe de 5 contra 5, o echipa cu numele "Voi mancati azi" iar celorlalti sa le zic "Voi mancati maine". Pot doar sa sper...

Tema de casa - continuare

2010-07-13T15:21:00.003+03:00

In continuarea postului anterior, nu pot sa inteleg cum poti sa ceri 800 de euro pe o licenta de magazin online care e vulnerabil la atacuri XSS.

Ca nu se zica ca nu fac critica constructiva, iata de ce e bine sa ne ferim de astfel de atacuri (fragment luat de pe aceeasi pagina de wiki):

Non-persistent:

1. Alice often visits a particular website, which is hosted by Bob. Bob's website allows Alice to log in with a username/password pair and stores sensitive data, such as billing information.
2. Mallory observes that Bob's website contains a reflected XSS vulnerability.
3. Mallory crafts a URL to exploit the vulnerability, and sends Alice an email, enticing her to click on a link for the URL under false pretenses. This URL will point to Bob's website, but will contain Mallory's malicious code, which the website will reflect.
4. Alice visits the URL provided by Mallory while logged into Bob's website.
5. The malicious script embedded in the URL executes in Alice's browser, as if it came directly from Bob's server (this is the actual XSS vulnerability). The script can be used to send Alice's session cookie to Mallory. Mallory can then use the session cookie to steal sensitive information available to Alice (authentication credentials, billing info, etc.) without Alice's knowledge.

Tema de casa

2010-06-15T17:29:00.003+03:00

Tema de casa...

Se dau cele 15 site-uri de pe prima pagina trafic.ro, sectiunea "Comert electronic". Intrebarea intrebatoare: Cate din astea 15 au probleme legate de XSS?

Raspuns incropit pe fuga (din cauza lenii si a enervarii crescande): 3 + unul pentru care obtin mereu un Http Error 500 daca ii dau un anumit query = hai sa zicem 3 jumate ~= 23% fail rate. Destul de mare dupa parerea mea umila, mai ales ca aici e vorba de bani, si nu de site-uri de hobby.

Ar trebui probabil sa-mi schimb calificarea, sa ma fac "security consultant" si sa cer 200EURO/ora pentru consultanta :)