De des ce o folosisem, atunci când voiam să șterg un filmuleț, când m-a intrebat dacă să șterg “this frame” sau “all frames”, evident că am ales “all frames”, pentru că de ce aș vrea să șterg un singur frame dintr-un film. Uitasem, evident, că Fuji nu sunt prea fluenți în Engleză și de fapt întrebau dacă să șteargă tot de pe SD card, ceea ce au și făcut obedienți, lăsându-mă fără pozele din ultimii 2 ani pe care nu le descărcasem, pentru că deh, Michiduță.

TL;DR – după câteva afurisiri mustăcite mărunt din buze, hai că până la urmă am recuperat ce ștersesem din greșeală de pe SD card, și nici nu m-a costat $99 cât cereau unii pentru soft de recuperare de date. Vă zic și vouă, poate vă ajută: cu un tool open source numit testdisk , care conține photorec , care s-a instalat ușor cu Homebrew

brew install testdisk
...
sudo photorec

1. Geografia si natura

Seattle e in coltul de nord-vest al SUA, fix sub granita cu Canada. Ca latitudine asta il plaseaza un pic mai la sud decat Parisul, cam la fel ca si Suceava, Baia Mare sau Satu Mare – asta nu conteaza decat ca sa intelegeti ca nu e foarte nordic, chiar daca pe harta asa ar parea. E pe Coasta de Vest, acelasi fus orar cu Silicon Valley, ceea ce cred ca a contat mult la faptul ca multe firme mari din IT si-au deschis birouri in zona.

Natura este principalul atu: orasul este pe marginea unui urias golf cu legatura cu marea, inconjurat de munti (la vest impresionantul Olympic Peninsula – locatie pentru filmele Twilight, la est muntii Cascade – locatie pentru Twin Peaks, catre sud un vulcan foarte mare, Mount Rainier), totul intr-o zona presarata de lacuri, paduri, parcuri nationale. Ceea ce inseamna si ca:

• Aerul e foarte curat, aer de padure de munte – cand in iarna la Bucuresti senzorii aratau scoruri de poluare (particule in aer) de 120 AQI, pentru Seattle aratau scorul 2.
• Multi localnici fac sport: jogging, plimbari cu bicicletele, excursii pe trasee(hiking), rock climbing, sporturi acvatice (paddle boards, kayak, sailing), iar iarna schi – in jumatate de ora esti pe cea mai apropiata partie (iar cea mai faina din jur, Crystal Mountain la vreo jumate pe autostrada).
• Fiind inconjurat de munti dar cu multe ape, Seattle e mai ploios decat media, dar nu exagerat. Prin noiembrie imi amintesc de fost vreo 2 saptamani cu ploi zilnice, iar iarna a mai plouat marunt in loc de ninsoare. In general ploaie marunta care nu te uda cu adevarat, am scris pe blog faza cu paznicul ce mi-a zis ca burnita este “liquid sunshine”. Cum iesi din oras si te apropii de munte se face zapada, anul trecut am schiat foarte bine la inceputul lui aprilie si am fi facut-o si anul asta daca nu era pandemia.
• Multa vegetatie, fauna diversa, mai ales pasari de tot felul; in mare am vazut de vreo 2 ori foci sau lei de mare, de pe terasa de la birou am zarit si un cuplu de vulturi mari cu capul alb, nu stiu daca acvile, ce prindeau peste din lac.

2. Chiriile

Chiriile si preturile caselor sunt mari, dar tot raman cu mult mai ieftine decat in Silicon Valley sau New York. Sunt multe cladiri de apartamente noi, deci oferta exista pe masura cererii (voi povesti mai multe cu date si numere intr-un post viitor). O comparatie pe Zillow arata ca pentru un apartament cu 3 camere(2 bedrooms, 1 bathroom), in Menlo Park ai plati in jur de 5000$, in Brooklyn tot pe acolo, in timp ce in Seattle este $3000.

3. Taxe si preturi

Un alt avantaj fata de New York si de California este ca Washington state nu are taxe de stat, ci doar federale. Cifrele exacte le gasiti online, dar fata de cei din California care ajung sa plateasca aproape 50% din salariu pe taxe, aici cica ramai in buzunar cu macar 20% mai mult. Eu inca astept tax refund de la IRS, dar suna bine.

Pentru cumparaturi si servicii, taxele locale(ca TVA-ul, doar ca se adauga mereu la sfarsitul cumparaturii) sunt relativ medii – 10%, dar variaza in functie de codul postal de rezidenta sau de categoria produsului (mai putin la mancare, mai mult la bauturi spirtoase). In general, preturile sunt ceva mai mici decat in New York, California sau Londra, mai ales in ce priveste iesirile in oras (restaurante, terase, cinema) sau servicii.

4. Multe companii mari, paradis pentru IT-isti

Ziceam ca multe firme IT au birouri pe aici, sute de mii de oameni care lucreaza in tech.

Sigur ca cei mai mari sunt Microsoft (sediul central in Redmond, la cateva zeci de kilometri distanta) si Amazon (nenumarate cladiri de birouri din centru si imprejurimi sunt ale lor), dar si birouri ale Facebook, Adobe, Google, Twitter, Snapchat, Stripe si cam orice firma mare de IT de care ai auzit.

Ca si in Silicon Valley, inginerii tind sa schimbe jobul de la un angajator la altul destul de des, in medie la fiecare 4 ani, dupa ce se pot incasa toate pachetele de actiuni. Foarte foarte multi dintre colegii mei de la Facebook Seattle au fost inainte la Amazon sau Microsoft, este unul din cele mai directe feluri de a creste profesional. Banuiesc ca se va schimba si asta dupa pandemie, vom vedea in ce masura.

5. Cosmopolit, deschis, multicultural

Nu stiam asta cand am zis ca venim aici, dar am descoperit-o pe parcurs: nu stiu de ce, poate pentru ca e mai la granita, poate pentru ca e un important port la Pacific, poate datorita zecilor de mii de IT-isti expatriati aici, poate ca pentru ca toata Coasta de Vest e asa, cumva s-a nimerit ca zona asta sa fie foarte cosmopolita, educata, deschisa catre imigranti si catre tot felul de libertati neauzite in tara noastra de bastina.

Toate comunicatele si formularele de la inspectoratul scolar sunt multilingve; la scoala copiii straini au cursuri gratuite de limba engleza; nu am auzit de vreun caz de rasism. Invatatoarele Evei erau de origine ukrainiana, respectiv italiana, profesoara de limba engleza e japoneza, cartierul chinezesc de aici e foarte mare si populat, Bruce Lee si Brandon Lee au mormintele in Seattle, etc.

Pe strazi vad des cupluri de acelasi sex, pride parade a fost mare sarbatoare in oras cu steaguri curcubeu la toate colturile, insasi primarita Seattle-ului e casatorita, cu o alta femeie.

Si ca ultim exemplu de libertate extrema, Washington a fost primul stat american care a legalizat consumul recreational de cannabis in 2012, dupa ce il legalizasera pe cel medicinal inca din 1998. Ba chiar pe timpul pandemiei pot-shop-urile (magazinele specializate) au fost declarate afaceri esentiale si au avut voie sa fie deschise, sa-i ajute astfel pe cetateni sa treaca mai usor de stresul izolarii in casa (se pare ca a functionat, oamenii par destul de relaxati).

Ma opresc aici. Intr-o postare viitoare, o lista de chestii care nu imi plac la Seattle.

Acum 30 de secunde am citit postarea lui animal00 despre curent. Si mi-am amintit ca, pe grupul de ceat al romanilor de la Facebook Seattle, o colega intrebase inocenta acum vreo 3 luni “auziti, voi credeti in curent?”.

Faza la care eu m-am montat si am inceput sa scriu virulent ceva de genul: “cred cam in aceeasi masura ca in gravitatie. Adica ceva ceva trebuie sa intre in becuri si in televizoare de le aprinde, si daca nu e curent, atunci e magie, iar daca e magie inseamna ca si gravitatia e optionala”.

Fix inainte sa dau send mesajului meu deloc pedant si plin de inteligenta, colega a continuat cu “pe mine ma doare capul daca ma trage curentul, dar am colegi straini care cred ca e psihosomatic”.

Asa ca degetul s-a ridicat repede de deasupra lui Enter si s-a dus repede sa apese pe backspace, ca sa nu ma fac de rås fata de grup. Axioma lui “daca taceai intelept ramaneai” s-a adeverit inca o data.

Dar gandul uite ca a ramas pe undeva, si tot ma inghesuie cateva intrebari:

1. Oare cate prostii se scriu zilnic pe internet doar pentru ca oamenii nu au rabdare sa astepte contextul intrebarilor si inteleg cu totul altceva?
2. Cum ar fi daca clientii de messenger/ceat ar cere fie sa scrii macar 3-4 propozitii pana sa dai send sau, alternativ, pana nu a trecut macar jumatate de minut de la ultimul mesaj primit? Un “non-instant messaging” – ca sa nu risti sa vorbesti neintrebat pana nu intelegi intrebarea.
3. Oare se poate da vreo lege impotriva alora ca mine? Sa dai test de inteligenta inainte de a fi lasat pe internet e inutil – fix aia cu facultate si note mari sunt primii la a debita cele mai mari tampenii
4. Oare o fi psihosomatic curentul? Sau macar o afectiune care ne afecteaza mai ales pe noi, romanii, dar nu si pe altii, la fel cum si mancarea negatita ii afecteaza mai mult pe straini decat pe noi, romanii invatati cu apa de robinet de Bucuresti si ciresele nespalate gustate direct de pe taraba din Obor?

Si, ultima tampenie din dimineata asta: cum ar fi daca si gravitatia, si curentul (electric) ar fi doar niste forme specifice de … pam pam pam… magie ?!?

Virus sau nevirus, nu putem arata ca niste salbatici, nici macar pe Facetime, Messenger sau Zoom

Nu stiu daca e sau nu cu premeditare, dar pot sa declar ca pe aici la Seattle nu se simte.

Da, ploua trist rau pe afara. Dar avem liber, cel putin de la Facebook, ca e aniversata ziua lui Martin Luther King Jr. De aici concluzia mea: o zi libera previne depresia.

O simplificare barbara a articolului e ca noi, cei care ne ingrijoram tot timpul de noi chestii, o facem de fapt ca reactie a unei traume din tinerete. Si atunci am inteles de ce feedul meu de Facebook e plin de postari ingrijorate ; justificate(poluare, coruptie, politicieni malefici), dar ingrijorate, stresate, prapastioase, panicarde.

Si alte tari au poluare, si altele au coruptie; noi, suntem insa mai stresati si mai ingrijorati decat altii. Raspunsul? Cele 2 cataclisme de ale caror traume nu am scapat inca: 1: demolarea sistemului capitalist/burghez si venirea comunistilor; 2: caderea lor si revenirea democratiei/capitalismului 45 de ani mai tarziu.

Deci e ok, se poate rezolva. Inca avem sindrom post traumatic, PTSD. Iar primul pas, sa intelegem de la ce ni se trage, l-am facut.

si pentru ca nu le convenea niciuna din parolele mele “normale” am pus una smechera

…acum stau cu calculatorul blocat si astept ziua de maine sa vina baietii de la helpdesk sa decida daca au ce-mi face sau trebuie sa-mi formateze laptopul

morala: copii, nu schimbati parola dupa ce veniti de la petrecerea Fb Messenger Seattle

Si din una in alta ajungi sa nu mai postezi nimic pe blogul personal, ci doar sa scrii pe Twitter sau Facebook care nu te obliga la o structura anume si iti permit, oarecum, sa ramai informal.

Culmea e ca (iar acest post este un exemplu) in ciuda aparentelor WordPress iti da voie sa nu pui niciun titlu. Si parca bariera aceea in calea scrisului pe net se ridica. Pentru cata vreme si cu ce folos, asta ramane de vazut.

Fix asa si acum, venea Black Friday si eu stateam linistit ca nu vreau sa-mi iau nimic, ca am tot ce-mi trebuie, nu vreau sa ma mai incarc cu o groaza de chestii pe care sa ma chinui sa le car cu mine cand m-oi muta.

Si acum ma uit in aplicatia de banking si nu-mi vine sa cred cati bani am bagat in Black Friday – ca tot omul care are tot ce-i trebuie si nu are nevoie de nimic. Ce sa zic, capitalismul m-a infrant inca o data.

Practic, cum imi zicea un prieten cand ii povesteam ca, da, am cheltuit mai mult luna trecuta, dar ca deh, vacanta in Hawaii, eu in mod normal nu cheltui atat, a fost o exceptie : “stai tu calm ca in fiecare luna va fi cate o exceptie”. Luna aia a fost exceptie ca vacanta, apoi exceptie ca Black Friday, apoi ca vine Craciunul. Numai exceptii pe lumea asta.

“”Pix” is the name that Montblanc originally gave to its pencils, and when ballpoints came along, they used the Pix brand for them too.”

Am gasit si eu pe acasa un pix Bic, cazut printr-unul din adidasii nike.