Brylu Crocodilu

2% pentru cutu-cutu

brylu — Tue, 09 Mar 2010 11:03:34 +0000

Ideea e foarte simpla. Poţi să decizi de capul tău ce se întâmplă cu bănuţii pe care i-ai muncit şi pe care statul îi ia oricum, că vrei sau nu vrei. Şi face din ei autostrăzi (NOT), spitale (NOT), şcoli (NOT) şi multe alte chestii trebuincioase poporului.
Nu-i de musai, dar ar fi tare bine să fie. Donaţi cei 2%. Că doriţi să-i donaţi SMURD-ului, Deltei, fie unde o fi, donaţi-i. N-are sens să meargă în buzunarele statului. Nouă ne-ar fi tare de folos. Am putea steriliza mai mulţi căţei, am putea aduna mai mulţi căţei, am putea hrăni mai mulţi căţei. Pentru că în 99% dintre cazuri ne-am lovit de refuzuri, ne-am dezobişnuit să mai cerem ajutor şi ne-am preocupat doar prin propriile forţe de piticoţii de pe stradă. Dar donarea celor 2% vă e foarte la îndemână. Formularele sunt gata completate, trebuie doar completate datele personale şi gata. Pentru asociaţiile din România cei 2% înseamnă aur curat. Şi dacă aveţi dubii că asociaţiile spală bani iar feluriţi nababi se îndestulează la adăpostul voluntariatului şi societăţii civile, se prea poate. Dar nu la noi. Pe animallife.ro şi pe adopta-i.ro puteţi vedea cu ochii voştri că n-avem vile, maşini scumpe ci haine murdare şi tapiţerii pătate. Dar de care ne este foarte drag. Mulţămim pentru gest.
Formularele se pot descărca aici.

Si-am pierdut catel cu personalitate

brylu — Thu, 04 Mar 2010 11:33:01 +0000

Da, eu în primul rând, şi acum mă răsucesc de ciudă că n-am câştigat la loto şi nu-mi permit încă tarlaua de 3 hectare pe care să alerg vreo 20 de căţei. Dar şi restul lumii. Mai ales alea trei familii care s-au jucat de-a adoptatul căţelului şi n-au priceput că, precum un om, şi un câine se adaptează ceva mai greu la o nouă locuinţă. Nu stă în şezi din prima zi, nici nu dă lăbuţa după o săptămână. Şi, la fel, precum pruncii, orice pui, fie el de câine, mâţă sau hamster, în primele luni de viaţă cacă şi pişă. Că no, aşa suntem toţi, indiferent câte picioare avem. Prin urmare, Sibiul şi România vor rămâne fără Eustache. Sâmbătă de dimineaţă pleacă în Germania. Unde oamenii care o să o adopte plătesc o taxă şi plătesc sancţiuni de câteva mii de euro pentru dume d-astea cu “plânge, vi-l dăm înapoi”, “a făcut caca pe covor, luaţi-l de cilea”. Îmi pare tare rău de ea. Sincer, s-a calificat cu brio pe postul de al treilea căţel brilinskian însă, din păcate, spaţiul nu-mi permite acu. Poate altă dată, peste câţiva ani, o să dau peste un alt Eustach. Şi de ăla n-o să mai fiu nevoit să mă despart. Ultima poză cu Stăchiţă, în drum spre cipat şi spre făcut paşaportul internaţional. La fel de drăguţă. Vă pupă Stache pe toţi. Auf Wiederschen.

Pesedisti idioti

brylu — Thu, 04 Mar 2010 06:00:03 +0000

Nu cred că e niciun secret. Nu mi-au plăcut niciodată pesediștii. N-aș putea să pun degetul pe rană și să spun exact de ce, dar am un jenesequoi cand vine vorba de prea mulți trandafiri. Între timp m-am scârbit de tot și de politică, probabil de aia nici nu i-am amintit prea des în ultimul an. Daaar, asta e prea de tot.
Priviți acilea mașinărie de partid. Nu, nu în articol. Articolul e chiar ok. Și e încântător să vezi un politician, oricare ar fi el, că nu face sluj și se pișă împotriva vântului. Felicitări pentru ouă. Citiți o țâră comentariile, în special de la numărul șase în jos. Retardul de partid, că altfel nu pot să îi spun, pune 12 comentarii… atât am numărat, că m-am plictisit. În care joacă diferite roluri. Ba mai mult, la un moment dat își răspunde tot lui. Ba e pensionar, ba e tânăr tsd-ist, ca să sintetizez, e în permanență idiot. Da nu așa, cretin de de abia îl suportă pământul. Variantele îs două. Dacă e pensionarul din prima fază, hai că mai are o scuză. Ce dracu, nu ne-am născut toți cu tehnologia în brațe. Dacă e tânărul tsd-ist din al doilea rol atunci să facă un pas în față și să-și dea două palme de nătărău care n-a auzit în viața lui ce e ăla IP. Ce luzeri, să-mi bag!

Stelutele de mare

brylu — Wed, 03 Mar 2010 05:50:03 +0000

Un om de afaceri aflat în vacanţă se plimba într-o zi pe o plajă. Pe plajă erau multe steluţe de mare, aduse de val. Observă un băieţel care aduna fiecare steluţă şi o arunca înapoi în apă. Vrând să-i dea o lecţie de viaţă, omul de afaceri se apropie de băieţel şi îi spuse:
- M-am uitat la tine văzând ce faci şi mi-am dat seama că ai o inimă bună şi că le vrei binele. Însă îţi dai seama câte plaje sunt pe aici? Şi câte steluţe de mare mor în fiecare zi pe ele? Nu crezi că ar fi mai bine să faci altceva în timpul pe care îl pierzi salvându-le? Crezi că, salvând câteva steluţe de mare, contează?
Băiatul se uită la el, se aplecă şi luă o steluţă de mare pe care o aruncă în ocean, şi-i spuse:
- Pentru asta contează.

Nu cred că plâng doar pentru că sunt de curând părinte. Ci pentru că e omenește. E normal să te miște povestea acestor copii. Nu mă simt jenat că îmi curg lacrimi fierbinți pe obraz. Le las să curgă. Măcar atât mai pot face pentru micuții care deja ne privesc dintr-o lume cu siguranță mai bună. Știu că nu pot schimba lumea. Mi-am dat seama de ceva vreme. Dar un deget de ajutor tot pot da. Nu e obligatoriu, nu vă simțiți prost dacă treceți peste povestea steluțelor de mare și nu luați nicio decizie. Poate mâine nici eu nu o să îmi mai aduc aminte că există. Dar azi? Azi mă doare sufletul. E sfărâmat în bucățele iar dragul de la distanță nu cred că îi încălzește cu ceva. Nici cei câțiva leuți depuși în cont. Doamne, azi aș vrea să pot schimba lumea. Măcar pentru un minut.

Andra a murit la 3 ani, la spitalul Fundeni; o tumora abdominala

Despre scarbe

brylu — Tue, 02 Mar 2010 10:56:28 +0000

Că tot ne-o băgăm şi ne-o scoatem în români şi autorităţi în general, să vă povestesc un pic cam ce se întâmplă şi peste graniţe. În marea Germanie, tărâmul făgăduinţei, ţara punctualităţii şi a corectitudinii. Sau no, spre unde ne îndreptăm noi privirea de fiecare dată când suntem amărâţi şi ciufuţi că trăim într-o ţară pe care noi o considerăm adesea de căcat.
Săptămâna trecută, colegele mele de la Animal Life au dus în Germania un transport de 6 câini şi o pisicuţă. Au trecut prin toate furcile caudine ale birocraţiei. Căţeii, toţi vaccinaţi, cipaţi, carnet de sănătate, paşaport internaţional, suflaţi în cur şi spălaţi cu şampon. Perfecţi din punctul oricui de vedere. Până în Jermania, nici dracu nu le-a avut treaba. Şi nici nu aveau de ce, din moment ce totul era absolut în regulă. În marea şi impresionanta Germanie, poliţia a oprit maşina. Să trecem cu vederea faptul că era vorba de patru femei în maşină, în toiul nopţii. Că nemţii nu-s recunoscuţi pentru galanterie, probabil de aia nu vor avea niciodată francezii la inimă. Vajnicii poliţişti germani nu s-au mulţumit cu actele în perfectă regulă ci s-au apucat să scotocească până la ultima piuliţă întreaga maşină. Prima dată au suspectat documente false. Că prea erau în regulă şi no, românii e proşti, dă-i în plm, n-au ştiinţă la întocmit documentele. După ce au puricat toată maşina, inclusiv bagajele personale, s-au gândit ei că no, fiind patru muieri fumătoare, sigur fac contrabandă de ţigări.
Mda, nemţii. Mă întreb ce-ar fi făcut un poliţist român. Probabil ar fi făcut o glumă relativ misogină, o aluzie sexuală după care le-ar fi dat drumul fără să le frece ridichea din nimic. În toiul nopţii.

The one and only

brylu — Fri, 26 Feb 2010 09:40:02 +0000

10 zile. Ale dracului de faine zile. Panica a dispărut încetul cu încetul. Acum ascultăm Mozart, Cutiuţa Muzicală şi tot ce s-a găsit producţie Disney pe torente. Şi învăţăm şi să dansăm, cam ciufuţică, aşa de început, dar încet-încet ne dăm drumul.

Despre haleala si cascat gura in Sibiu

brylu — Fri, 26 Feb 2010 06:00:54 +0000

Are tare mare dreptate prietenul Alexa. Suntem prea înverşunaţi în ultima vreme şi prea numa cu tunurile pe tot şi toate. Şi sunt atâtea locuri faine de care uităm sau ne aducem aminte doar de necesitate. Ia să vedem, care pe unde îşi pierde timpul.
Ca orice nehală, evident că mă începem lista cu haleala.
Kebabul de la turcii de lângă Dumbrava e demenţial. O fi el 12 lei, dar vita e vită iar amestecul e nemaipomenit de bun. Doar lenea mă împiedică să nu o tai în fiecare zi până acolo. Ca situaţii de urgenţă, nici şaorma de la Simba nu e rea, mai ales acum că e şase lei. Când vine de-o zamă, pe Târgu Peştelui, parcă, restaurantul românesc îşi face toţi banii. Din nefericire pentru papilele mele gustative, rotiseria din Piaţa Mică a dat ortu. Pfiii, ce pui bun era acolo. Muzică populară şi apă minerală la sticlă de sticlă. Mă apucă poftele. Iar dacă e de miau-miau, deşi n-am călcat acolo decât de două ori, la Hilton fac un biftec bestial. Ideal ar fi să mergeţi cu cineva care să plătească el masa. Iar nocturn, evident după o beţie, şi puiul rotisat de pe Vasile Aron îşi face treaba.
De beute, după ce s-a închis tequilăria arăbească de pe Papiu Ilarian întotdeauna Oldies. Deşi nici p-acolo n-am mai ajuns de mult şi probabil îmi duc dorul chelneriţele cu care jucam Twister praştie de beţi pe la 3 dimineaţa. Pentru oameni cu program cuminte, cum am eu acuma, locurile de cafea sunt clasice. Fellini, pentru că e aproape de redacţie şi de acolo iei pulsul a tot ce înseamnă justiţie în Sibiul ăsta. Cred că sunt mai mulţi avocaţi în Fellini decât în Tribunal. Iar apoi, GoIn e bătut în cuie. Nu e săptămână să nu dăm pe-acolo măcar pentru o cafea. În special joia după conferinţa de presă de la Primărie. Dacă are cineva ciudă pe ziarişti şi pune o bombă în GoIn joia pe la 11 jumate, vă garantez io că a doua zi nu mai apar vreo două ziare iar televiziunile o să dea reluări o bună bucată de vreme. Daaar, când am oaspeţi, mai ales din ăia pe care vreau să îi impresionez, de fiecare dată îi duc la Cafe Wien. Mi se pare cea mai frumoasă cafenea din oraş şi, în plus, am un crush pentru chelneriţa mignonă de acolo. Staţi liniştiţi, Moţoaca e ostenită şi prea ocupată cu copilul ca să vadă ce aberez io pe cilea )

O alta viata

brylu — Thu, 25 Feb 2010 09:50:07 +0000

Am petrecut aproape fiecare seară din ultimele două luni gângurind cu urechea pe burta Simonei, atent la fiecare mişcare pe care o făcea prunca în burtică. Fiecare pumn şi picior pe care il primea, deşi dureros, era întotdeauna însoţit de un zâmbet larg din partea amândurora. Şi ne făceam planuri. Ne pregăteam să ne creştem copilul. Evident că io eram ăl cu pumnu în piept. Deja vedeam piciul costumat in Mowgli hălăduind prin codrii cu şleahta de căţei după. Şi-mi făceam puţine griji. Asta până am ţinut-o prima dată în braţe. N-a fost panică dar ceva s-a schimbat cu siguranţă. Mă spăl pe mâini de 15 ori pe zi. Cât nu m-am spălat din clasa a cincea încoace. Folosesc dezinfectantul de fiecare dată când pun mâna pe copchil. Aspir, şterg pe jos, schimb două tricouri pe zi şi de fiecare dată după ce mă pup în bot cu Tănă şi Ţica iau un gât sănătos de apă de gură şi mă spăl pe faţă. S-au schimbat, multe s-au schimbat. Sincer, vezi lumea prin alţi ochi, cu alţi ochi.

Inferno, la Balea Lac

brylu — Mon, 22 Feb 2010 13:11:08 +0000

În mai puţin de o lună, la Bâlea Lac va avea loc cel mai important eveniment de freeride din ţară, Inferno.
Concursul organizat în fiecare an de Xventure România este cel mai spectaculos eveniment de acest gen din România şi reuneşte în fiecare an în jur de 50 de schiori şi snowboarderi amatori de adrenalină şi zăpadă perfectă pentru o coborâre de vis. Inferno este o alternativă pentru toţi schiorii şi snowboarderii dezamăgiţi de lipsa zăpezii din acest an şi de condiţiile precare ale infrastructurii sporturilor de iarnă din România. Din acest motiv, concursul este organizat în fiecare an pe crestele Făgăraşului, care niciodată nu au dus lipsă de zăpadă perfectă pentru schiat.
Regulile concursului sunt extrem de simple. Toţi riderii înscrişi la start urcă la linia de plecare şi coboară în cea mai mare viteză. Câştigătorul este cel care trece primul linia de finish. Fără constrângeri, fără limite, un concurs simplu dar extraordinar de spectaculos.

Înscrierile pentru Inferno 2010 se fac prin email, la adresa info@xventure.net.
Taxa de înscriere este de 50 de lei. În această sumă sunt incluse transportul cu telecabina de la Bâlea Cascadă la Bâlea Lac precum şi consumaţia la tradiţionalul grătar ce precede cursa.

Dragostea mea

brylu — Wed, 17 Feb 2010 15:06:47 +0000

Din păcate n-am vreme acum să vă povestesc întreaga experiență prin care tocmai am trecut. Dar promit că revin cu o relatare cat mai exactă a întregului eveniment. Cert este că prunca a venit pe lume. Și mâine, dacă nu mai e coadă la primăria din Brașov, o să o cheme Ana Cătălina Brylynskei. Și pentru că s-a născut în era web 2.0, Cătă a intrat pe lume cu o premieră. Cred că până acum nu s-a transmis live pe Twitter nicio naștere, prin urmare, Cătă e vedetă încă din prima secundă. Până la povestea pe larg sper să fie suficientă cea scurtă, pe hashtagul #nasterea.