Brylu Crocodilu

Raluca si Razvan, back on air

brylu — Mon, 06 Feb 2012 12:22:51 +0000

După o niscaiva pauză, cauzată de plecarea lui Răzvan de la Antena 1, cea mai bună emisiune TV din Sibiu revine în această seară pe sticlă. Formatul este asemănător celui consacrat, cu formație, cu sketch-uri amuzante ce vor scoate la suprafață ridicolul politicienilor, cu multe glume dar și cu abordări serioase și cu invitați de toate genurile, de la artiști la oameni politici ș.a.m.d. Emisiunea va fi difuzată în fiecare seară, de luni până vineri, pe TV Eveniment, de la ora 21:30. Tot de la această oră, emisiunea va putea fi vizionată și pe www.ralucasirazvan.tv. Detalii despre invitați, despre emisiune în general, găsiți și pe pagina lor de Facebook. Invitatul primei ediții, cea de deseară, este primarul Sibiului, Klaus Johannis.

Articole asemanatoare

Nu suntem singuri

brylu — Fri, 03 Feb 2012 09:46:49 +0000

Când am văzut prima poză m-am râs. Cine drac crede în extratereștrii și în povești de astea de gura sobei? Primul instinct a fost să dau cu unghia pe poză, poate era o bucată de aluat. Apoi am căutat pe internet, unde, ca în mai toate celelalte, există două tabere, credincioșii și ateii. Cei care sunt ferm convinși că au dat de prezențe extraterestre, de obiecte zburătoare neidentificate și cei care ar putea băga mâna în foc că de fapt sunt iluzii optice create de te miri ce insecte imortalizate de aparatul foto sau camera video.
Sincer, nu mă situez în niciuna din tabere. Cu rods-i sau fără rods-i, viața mea-i aceiași. Până nu vin extratereștrii să dea o țuică n-am de ce să cred că există. Pe de altă parte, nu m-aș da nici în tabăra ateilor, celor care pun apariția acestor flying rods pe seama unor anomalii tehnice, pentru că tuturor explicațiilor le lipsește un element esențial, și anume, ce insecta lu pește zboară atât de repede, cu 1500 de kilometri pe oră.
Povestea e scurtă dar foarte interesantă. Acum șase ani, Nunu a făcut poza asta la cetatea Ardeu.

Dintr-un simplu search pe google s-a deschis cutia Pandorei. Experți jură cu mâna pe Vechiul Testament că sunt doar iluzii optice. Priviți explicațiile foto de aici. Parcă e cam mare diferența între zborul unei insecte prins în poză și un rod. Dar noh. Poza asta e surprinsă în California, la un freedive. Obiectul ăla din partea de jos a paginii e săritorul nostru din poveste. După care, la o filmare la Castelul Huniazilor, Nunu prinde și pe cameră un asemenea obiect zburător, care parcurge cam 10 metri în cinci frame-uri.

Ce-o fi, până la urmă, nimeni nu poate pune degetul să spună cu exactitate. Cert este că ceva e. Logic e să înclini spre varianta iluziei optice, dacă găsește cineva insecta aia care zboară atât de repede. Până atunci, măcar trebuie să iei în considerare varianta că în imaginile astea e… ALTCEVA. Plus că o formă aproape identică a acestui obiect zburător apare pe plăcuța de la Tărtăria, veche de niște mii de ani, nu glumă.

Articole asemanatoare

Schi sau snowboard?

brylu — Wed, 01 Feb 2012 08:34:34 +0000

Asta e o dilemă pe care tare mulți o au, de ce să se apuce, de schi sau de snowboard? Care dintre cele două sporturi e mai greu? Care se învață mai ușor, care mai greu? Care doare mai tare, care mai puțin? Și, cea mai mare dilemă, cum e trecerea de la unul la altul?

Încercăm să le lămurim pe toate. Din start, nu știu să mă dau pe placă. Tăt ce vă spun aici sunt impresii culese de la unii și de la alții. Plănuiam să mă apuc de snowboard anul acesta, dar pentru asta e nevoie de barem 4-5 zile legate de antrenament, zile pe care nu le am disponibile. Eh, rămâne pe sezonul viitor.

Schiatul e mai ușor de învățat. Faptul că picioarele sunt independente te ajută în primele zile pe pârtie la păstrarea echilibrului. Opțiunile de căzut sunt mai multe și, oooo, vei cădea din plin. Apoi, cel mai mare avantaj al schiorului începător, poți urca mult mai repede pârtia cu teleschiul decât o va face un snowboarder. Și cum majoritatea pârtiilor au teleschiuri, avantaj schiori.

Snowboardul nu e mult mai dificil de învățat, doar că necesită o doză mai mare de curaj și de stăpânire de sine. Prima impresie e că e imposibil să îți păstrezi echilibrul cu ambele picioare legate de placă. Opțiunile de cădere sunt două, în bot sau în cur și ambele dor al naibii de tare. Urcatul cu teleschiul e un adevărat chin până prinzi șpilul. Oricum, se poate face într-un singur mod, cu piciorul din față în legătură și cel din spate liber. O să ai de pedalat.

Dar cea mai mare întrebare, care mi-o pun și mie, e cum e să treci de la schi la snowboard? Învățat cu picioarele independente, cât de greu de adaptezi la noul stil? Din lipsă de experiență în domeniu și ca să nu dau dume gratuite, l-am întrebat pe cel mai profesor în snowboard din România, Andy Fazekas. Multiplu campion național, unul dintre cei mai buni snowboarderi din Europa. „Per total sunt mai multe avantaje dacă știi să schiezi. Ești obișnuit cu panta, cu alunecarea iar psihic, ai mai multă încredere când te sui prima dată pe placă. Dar e foarte important să înveți ABC-ul de la un profesionist. Cu elevii mei reușesc ca după trei-patru ore, să coboare pârtia. Cu niște căzături, ce-i drept”, zice Andy.

Socotind că echipamentele costă cam tot pe acolo, că e schi, că e snowboard, concluzionez: nu știu să răspund la întrebarea din titlu. Trebuie încercat.

Articole asemanatoare

Dracii de marti dimineata

brylu — Tue, 31 Jan 2012 09:27:55 +0000

Dacă ești șofer adevărat, nu-ți pui lanțuri la roți, îți pui patine. Dacă ești și mai adevărat, îți pui un pickhammer în portbagaj și tai gheața ca Moise Marea Roșie. Barem să se aleagă și vecinul cu ceva.

Dacă ești un șofer bulangiu, oprești mașina în mijlocul străzii și aștepți să se dea balabusta de nevastă-ta jos din mașină. Că pierde 0.5% din stratul de grăsime ce îi acoperă trupul balenistic dacă face cei 10 pași ce ar presupune traversarea pe la trecere până la biroul călduț în care trebuie să ajungă. Dacă ești șofer bulangiu și te-ai făcut taximetrist, oprești exact în dreptul mașinilor parcate, blochezi traficul ca să îți aștepți clientul când exact 5 metri mai în față e un loc de parcare liber.

Dacă ești un șofer fantastic de prost o să intri cu ditai duba ta pe străduțele înguste și acoperite de gheață cu a treia. O să îți moară motorul. Tu, ca orice șofer profesionist, îl pornești și îi dai forjă, sperând că frecarea cauciucului va topi gheața. Și probabil că te simți principalul în Lacul Lebedelor când mașina dansează sub tine. Ai tracțiune pe spate, jită, și șanse foarte mari să lovești mașinile de lângă tine. O să îți ia cam 15 minute ca să îți dai seama că ești prost înainte să dai cu spatele și s-o iei pe altundeva. Nu-i stres, mâine dimineață copiii se vor da cu patinele pe ghețușul care l-ai făcut cu bună știință și o să îți mulțumească. Foto

Articole asemanatoare

Povestioara cu zapada

brylu — Fri, 27 Jan 2012 11:16:25 +0000

Pentru că amicul din poveste se lălăie de o lună cu viitorul lui blog o să scriu eu în locul lui. Că deja e o antologie de nuvele pe care le vom pierde în neantul uitării. Asta dacă nu luăm leicitină.

Acu două zile, când ningea mai tare și se adunau troienele mai mari. Turturel, ca să nu-i declinăm adevărata identitate de PPP, mere spre casă la ceas de seară. Garajul, blocat de troiene imense. Omu nost pune mâna pe lopată și dăi și curăță, dăi și curăță. Cum e băiat tare de treabă a curățat și intrarea în garajul vecinului. În total, 45 de minute de lucru sănătos. În fața blocului, la fel, zăpădoacă grămadă. Taie și acolo cu lopata o alee cât să nu alunece donșoarele pe tocuri. Pe la 8 intră fain-frumos în casă, ostenit de la atâta corvoadă. Lucră Turturelul meu până pe la un 1 noaptea, dimineața trebuia să pornească prin troiene spre București. Și dă să-și pună alarma la telefon. E, ia-l de unde nu-i. Se sună de pe fix, sună ce sună după care se termină bateria. Primul gând îi dă fiori pe șira spinării „sigur a căzut din buzunar în zăpadă”. Se echipează, ia lopata și hai n-apoi la troiene. Le mărunțește cum nici zeul zăpezii nu le-a mărunțit când le-a trimis din cer. În spatele blocului nu-i. Ia la puricat și mormanele din fața blocului. Nu-i. Năcăjit nevoie mare, gândindu-se cum o să se descurce până la București fără un telefon, acolo, să suni barem la 112, duce lopata înapoi în garaj. Și-aruncă o privire în mașină unde telefonul se lăfăia comod pe scaunul din dreapta. Pam-pam! Foto

Articole asemanatoare

Soferi de duminica

brylu — Fri, 27 Jan 2012 08:46:37 +0000

Am o nelămurire. Dar, înainte, introducerea și desfășurarea acțiunii. Miercuri seară pornesc pe drumul săptămânal la Arena Platoș, că miercurea e zi de concurs. Până la indicatorul ~~Sibiu~~, drumul, ca în palmă. Ud, evident, dar aproape curat. La nici mai mult nici mai puțin de un metru de indicator, zăpădoc cât China. Înghețat bocnă, pârtie, ce mai. Până la Rășinari am ajuns fără nicio problemă. În Rășinari, cei care știu satul și drumul pe Păltiniș vor înțelege mai bine, tot poporeanul pe mijlocul drumului. Probabil venise rata de la Sibiu cu navetiștii. Asta socotind că drumul n-are mai mult de 4-5 metri lățime iar cel puțin 1 metru era deja ocupat de nămeți. Dă blițuri, dă claxoane, dă rumânii la o parte. Imediat după Rășinari a început coloana. Cum toți mergeau cu 10 la oră, cu 20 la oră i-am depășit pe toți. Și au început serpentinele și de aici și intriga poveștii. În fața mea, un Duster 4×4. Eu cu Fordul și cu niște cauciucuri de iarnă, e, să le zicem nu chiar de ultimă generație. Absolut evident că dacă opream de pe loc nici nu mai porneam. Na, după cele 10-12 curbe mai că m-aș fi dat jos din mașină să execut sadic șoferul de Duster. Cu ditai SUV-ul să nu fii în stare să urci un căcat de drum… că oprea în fiecare curbă și io șontâc-șontâc în spatele lui. Trec cumva de el pe prima linie ceva mai dreaptă, dau de o Octavia d-aia mișto, cu pachet de drumuri grele și 4×4. Mergea ca melcu. Și când spun ca melcu chiar la asta mă refer. Trec cumva și de el, ajung un Audi A3. 4×4 și pe el, la fel de nepriceput precum colegii săi tocmai depășiți. Ultimul tembel, un bucureștean cu un Passat frumos de numa, dar prost ca napu. Accelera ca un descreierat și probabil se mira de ce nu prinde mașina viteză. Poate pentru că accelera ca un descreierat? În fine, la coborâre, ultimul prostan, un BMW oprit fain frumos în șanț, cât să blocheze circulația. Și acum, întrebarea mea: la ce folos vă luați mașini atât de mișto dacă habar n-aveți să conduceți?

P.S. Acum trei ani am urcat cu Bora 4×4 până la releu la Păltiniș. Cu cauciucuri de vară.

Articole asemanatoare

Cine-ma vrea la film?

brylu — Thu, 26 Jan 2012 22:00:14 +0000

Măi uameni ce trăiți sub cerul rar înstelat al Sibiului, dacă îi ceva din cale afară de nașpa în orașul ăsta păi cinematografele sunt. Decât lipsa lor, vreau să zic. De la bietul Pacea, ce și-a dat ultima suflare sub gheara capitalistă a mall-ului în care nu intră nici dracu, Sibiul n-a avut vreun cinematograf mai de doamne ajută. Eșecul răsunător al 3D-ului din mall nici n-a interesat pe nimeni. Nici n-avea de ce pentru un cinematograf de trei locuri și un suport de popcorn. Așa că Cinemateca TIFF e cam aur în orașul ăsta.

Proiectul rulează în paralel la Cluj și la Sibiu. De Cluj nu zicem nimic, că ăia se lăfăie în cinematografe. La Sibiu vor rula filme, în fiecare joi, o săptămână la Librăria Humanitas de pe Bălcescu, cealaltă joi la Teatrul Gong. Și tot așa. La teatrul Gong, până la sfârșitul lui martie veți putea vedea așa:

joi, 2.02, h 20.00 Our grand despair (2011, Turcia)
joi, 16.02, h 20.00 Legaturi bolnavicioase (2006, Romania)
joi, 1.03, h 20.00 Happy, Happy (2011, Norvegia)
joi, 15.03, h 20.00 Katalin Varga (2009, Romania- Ungaria – Marea Britanie)
joi, 29.03, h 20.00, Balada triste de trompeta (2011, Spania – Franta)

Dacă vă zgârciți la cei 5 lei cât costă biletul hai să facem așa. Îmi spuneți mie ce film v-ar plăcea să vedeți la Cinemateca TIFF Sibiu. Dacă nu îl știu, îl caut pe cinemagia sau pe imdb. Dacă mi se pare fain și îmi trezește și cea mai mică dorință să îl văd, te-ai făcut de o invitație de două persoane la fiecare dintre aceste proiecții. În total, pentru fiecare proiecție, voi desemna câte doi câștigători, adică patru bilete la film.

O să fac update la acest articol, în fiecare miercuri dinaintea proiecției, în care voi anunța cei doi câștigători. Băftoc și inspirație în dorințe.

Random Posts

Povesti horror

brylu — Thu, 26 Jan 2012 13:50:23 +0000

Adevărul că e supernașpa. Arată a lipsă de respect, a totală indiferență. Știu că oamenii ăștia au văzut atâția morți la viața lor încât nici dacă ar căra-o pe Naomi Campbell n-ar fi ceva diferit. E ca povestea aia cu mediciniștii care își mânâncă sandwichurile la ora de disecție. Și nu citiți mai departe dacă nu aveți stomacul tare. Vorbesc serios.

Dar articolul ăsta mi-a adus aminte mai multe faze pe care le-am trăit pe propria-mi piele în perioada în care o zbugheam pe ușă la primul bip de la poliție pe cine știe ce coclauri după cine știe ce accident. Exact aceeași chestie văzută/mirosită de Arhi am pățit-o pe când cu criminalul din Valea Aurie. Un puștănache ce-a socotit că ar fi bine să-l omoare pe bătrânul ce aproape că vroia să îl adopte, l-a legat fedeleș, a pornit gazul la aragaz și a aprins o lumânare sperând ca apartamentul să sară în aer. Și blocul, o dată cu el. Nu i-a ieșit. Când legiștii au scăpat pe scări pătura în care se afla cadavrul a rămas în urmă un miros ce m-a bântuit, nu exagerez, zile întregi. Am făcut trei dușuri în seara aia și tot nu scăpam de miros, parcă îmi intrase în piele.

Dar mi-am adus aminte și de altă fază. Nu scuză indiferența legiștilor, dar totuși… Accident foarte nașpa pe DN 1 lângă Scoreiu. Doi tineri și mama unuia dintre ei veniseră legat din Spania, mergeau acasă la Bacău. Drum drept de vreo 3-4 kilometri, el adoarme la volan. Mașina izbește lateral primul pom și se împlântă cu botul în următorul pom. Și el și ea mor pe loc, ea într-un mod îngrozitor, cu una din bările de susținere ale mașinii înfiptă în cap. Nu vreți să știți cum arăta locul accidentului. Vin polițiștii, fac măsurători, poze, tot tacâmul, ultimul apare legistul, cu Dacia lui papuc. Să facă curat. Se chinuie singur vreo 5 minute să suie cadavrul fetei pe pătură, să îl ducă în mașină. Era și iarnă, zăpadă, lunecuș, tot tacâmul. Când să o ducă în mașină a strigat către polițiști, să îl ajute careva. Unul s-a apucat de remăsurat, altul de dirijat traficul, altul de fluierat a pagubă, fiecare și-a găsit rapid altceva de făcut. Așa că am pus mâna pe celălalt colț al păturii și hai să îi băgăm în mașină. Am căzut amândoi, cu fata învelită în pătură. Altă imagine care îmi vine în minte de fiecare dată când văd un accident. Și acum văd bucățele din creierii ei pe bocancii pe care i-am aruncat chiar atunci. Da, e nașpa să vezi desconsiderarea cu care tratează morții. Dar indiferent cum îi cheamă, pentru ei e egal. E tot o corvoadă care o să te bântuie întotdeauna. Foto

Articole asemanatoare

Maine ne dezbatem

brylu — Thu, 26 Jan 2012 07:00:48 +0000

Șase, Doamne, și toți șase. Cei șase care erau 12. Megabăutorii. Și lista de titluri poate continua la nesfârșit. Cei mai reprezentativi bloggeri români când vine vorba de băutul de bere se întâlnesc mâine într-o luptă cu halbele pe masă. O dezbatere care pornește de la „Se bea berea doar pentru gust” și care va ajunge… doar Dumnezeul hameiului știe unde. Ca să ne poziționăm de la bun început, BrylyCrocodilii susțin echipa tovarășului Chinezu, singurul profesionist din această înlănțuire blogosferică, dacă mă întrebați pe mine, și a lui Florin Busuioc, hunedorean de-al meu și o taaaare veche cunoștință (el sigur nu-și mai aduce aminte, că eram de-o șchioapă). Dezbaterea se dezbate pe Facebook. Dacă nu mai țineți minte unde mă poziționez eu în întreaga polemică, aduceți-vă aminte de sfântul SPP. Să mai ciucnim o bere, zic!

Articole asemanatoare

La Arena, pentru Matei

brylu — Wed, 25 Jan 2012 11:38:48 +0000

Povestea a început așa. Cu un mail de la un cititor al blogului. Știți, de multe ori iei în joacă bloggingul ăsta, adesea e mai mult distractiv decât serios. Până vine un moment din ăsta, când îți dai seama că poți schimba ceva. Că îți poți aduce o contribuție. N-a trecut mult, nici o zi nu cred că a trecut de când am dat publish și Adi Hădean a organizat rapid un pasta festival la Camino, în Cluj. Plănuiam ceva asemănător la Târgul de Crăciun dar soarta m-a țintuit o lună departe de Sibiu și de ~~relațiile~~ prietenii pe care îi am aici. Ei, uite că a venit momentul.

În weekend, la Arena Platoș, toți cei care doresc să dea o mână de ajutor acestui băiețel minunat o vor putea face. Prin amabilitatea Buonavista Banqueting, două feluri de mâncare vor fi făcute în weekend special pentru Matei, iar banii adunați din vânzarea acestor două feluri vor merge către micuțul curajos ce se luptă cu cancerul. Sâmbătă, 28 ianuarie și duminică, 29 ianuarie, clătitele cu gem vor costa 6 lei iar bulzul ciobănesc 10 lei. Ambele feluri de mâncare pot fi comandate în restaurantul Buonavista, amplasat lângă apres-schiul stațiunii.

Vreau să le mulțumesc tare, tare lui Martin și Sigi niște oameni de excepție și lui Alin și lui Victor pentru că nu au stat pe gânduri nici măcar două secunde și au spus da, cum să nu, facem orice.

N-am vrut să facem o campanie de donații pentru că termenul ăsta a devenit tare perimat. E normal să le oferi ceva oamenilor dispuși să facă un gest frumos. Bulzul și clătitele sunt cele mai căutate feluri de mâncare sus la pârtie dar mă aștept, sper, ca mulți oameni să le ceară special. Sper ca mesajul acesta să ajungă la cât mai mulți oameni și împreună să o scoatem la capăt. Să-i dăm prichindelului ăstuia măcar un scut în bătălia grea ce o are în față. Aș aprecia dacă ați putea împrăștia articolul acesta cât de departe se poate. Mulțumesc.