“Mintea-i dusă cu leuca/ Azi e singură fătuca/ Şi se-atinge în oglindă/ Cu buzuka/ Ah, ce chip fiţos răsare!/ Nu-i al ei/Al ei e oare?/ Uite ce bujor de fată/ Stai să se sărute-o dată.”
Muam muoam muuuuuoooam! Aşa-i că-s mumoasă? Şi devreme la oglindă? Mai aveam cîteva bucăţi la şifonier, dar am preferat-o pe asta de la perete, că-i totală, aşa, ca mine! Acum încerc cu limbuţa densitatea sticlei, ca nu cumva să-mi fi dat ăştia o ţeapă la calitatea mobilierului şi a accesoriilor. Pentru a fi în ton cu modelul cuverturii, m-am şuviţat în cel mai trendy salon, să moară toate şmecherele de ciudă! Acum mă pregătesc să merg la mall ca să-mi iau cercei şi lanţ, că mă fac de ruşine cu astea pe care le am. Am văzut că se poartă atîrnăreţi pîn’ la brîu şi lanţuri zgardă, pe astea de pe mine nu le observă nimeni. Oricum sînt atît de cool, încît cred că o să-mi iau oglinda cu mine la magazin, ca să fiu văzută dublu, iar dacă mai găsesc şi acolo, voi fi multiplicată la nesfîrşit. Am plecaaat, ciao!
Pe cine te-ai supărat, fată dragă, de scoţi limba? Sau vrei să ne arăţi că rozul papilelor gustative se asortează perfect la dungile fosforescente care-ţi cuprind trupul asemenea faşelor unei mumii?
Te-ai întors cumva să-ţi bîntui vecinii şi te-ai oprit să te mai odihneşti puţin pe scări? Probabil că vrei să-i dai gata cu jambierele mulate şi să-i ameţeşti cu Ñbatisteleì galbene care-ţi atîrnă de şale. Te pregăteşti cumva să-ţi dai drumul pe balustrada lucioasă? Ai grijă să foloseşti paraşuta la aterizare. Şi să nu te fixezi sub scară, că nu te mai măriţi. Poate pofteşti la ceva şi nu-ţi mai poţi ţine limba-n gură. Sau deja te-ai şters pe bot şi-ţi faci siesta la verticală? Hai, Piţi, execută şase paşi mici pentru tine, mari pentru omenire, ca să treci pragul şi să te întinzi pe un pat. Nu uita să tragi uşa după tine!
“Mare frumuseţe, mare tandreţe”, îşi spune Pitzi, pozîndu-se de una singură, evident, în sufragerie şi-n baie. Mare trompetă, mare analfabetă! Şi n-o zicem noi, ci o dovedeşte chiar ea.
Iată cum scrie “prinţesica” Simona pe pagina ei: “Sînt o Fat@ top model / De am zăpăcit băeţi”. Sau: “N@i (sic! – scris ca instrumentul la care cîntă Gheorghe Zamfir) să mai vezi la niciuna aşa frumuseţe!”. “Am farmec şi talent, Am crescut în occident, Merg purtată de tandreţe, Mă îmbrac cu mare fineţe”. “Ultima zi lîngă colegi (sic!) mei”. Şi, bineînţeles, e “Mumoasă”. Atenţie, vine şi cireşica de pe... limba română (sau, mai bine zis, faultarea acesteia): “Na veam ce face afară”. Dragă piţipoanco: dacă n-ai ce face afară, fă-ţi de lucru pe la şcoală, măi “phată”! Lasă telefonul şi pozele lîngă faianţă, parada modei făcută prin casă, etalarea bluzelor cu buricul gol sau aranjarea coafurilor “în direct” şi pune degrabă mîna pe gramatica de clasa a treia, că ai mare nevoie. Mumoaso! Mumoaso! Mumoaso!
Pseudovedetele sînt, cu voie sau fără de voie, creatoarele “prinţeselor” şi “reginelor” dîmboviţene. Mai precis, sînt modele pentru piţipoancele care vor să epateze.
A apărut o nouă specie de “star”: diva de sufragerie. Sau “vedeta” de apartament. Fata care se pozează singură în oglinda de la baie sau în cea de la vitrina plină de bibelouri şi mileuri. Toate se cred “unicate”, “stilate”, “adevărate”, “admirate” şi neapărat, “invidiate”. Unicat înseamnă inimitabil şi irepetabil. Or, generaţia pitzi se încadrează în aceleaşi tipare. Seamănă între ele de parcă ar fi trase la indigo. Asta ca imagine. Căci la capitolul cultură e jale. “Prinţesele”, “reginele”, “divele”, “mumoasele” sînt semi-analfabete! Scriu cu picioarele (în sus probabil), de asta uită cratima, în caz că ştiu ce-i aia. Maneliste înrăite, dezacordate, penibile şi ridicole se vor a fi (re)cunoscute, precum VIP-urile. Iată doar cîteva categorii de pitzi, precum şi cîntăcioasele care au lansat moda kitschului monumental.
La perdea!
Aici e o mică-mare diferenţă. Solistele, (chiar dacă au telefoane scumpe, nu se pozează singure în oglindă, ci merg la un fotograf profesionist să le facă un book. “Reginele” însă, nu dau 200 de euro pe un set de poze profi, pentru că, evident, nu-i au! Dar îşi imaginează că, aşa cum au ajuns mediatizate fetele de la pagina 5, nu-i exclus să le bage şi pe ele în seamă cineva. Mai sînt însă şi vedete de garsonieră (la propriu şi la figurat) care încă îşi mai fac poze în casă. Magda lu’ Tolea e una dintre ele. Mai sînt şi “divele” de la perdea. Bianca Rus s-a pozat cu nişte pene-n cap, la fereastră. De ce n-ar face şi “prinţesele” la fel?
Avem apoi “sorcovele”. Sînt acele “dive” care îşi pun pe ele ce găsesc prin dulap. Ori neasortate ori prea kitchoase şi implicit sclipicioase, criticate în nenumătare rînduri pentru felul în care se îmbracă: Blondy, Bambi, Candy Sexxy...
“Am bani şi am valoare”
Vă amintiţi, probabil, celebra fotografie a Monicăi Columbeanu, cu teancul de bani într-o mînă şi cu Iri... în cealaltă. Ceva mai de prost gust decît să te pozezi cu lei şi euro făcuţi evantai nu se poate! Decît să eliminăm gustul... Şi totuşi, zeci de “căpşunici” îşi înşiră bancnotele pe saltea, şi-i bagă la sutien sau îi flutură pur şi simplu prin faţa telefonului cu cameră. Moda în pielea goală a fost lansată de iepuraşii şi pisicuţele apărute prin Playboy – Nicoleta Luciu, Tridentele, Andreea Spătaru – le-au dat idei şi piţipoancelor mai îndrăzneţe. Cu singura deosebire că piţi se pozează cu sînii goi pe canapea, la carpetă, lîngă sobă, la calorifer, doar-doar s-o încinge atmosfera.
Ileana Lazariuc, Gina Pistol, Cosmina Păsărin şi multe altele care erau parcă angajate la cluburi, aşa de des călcau pragul locurilor amintite, au lansat moda “pitzi-fitze-lor”. Nu poţi să te mai duci ca omu’ la toaleta din club, că hop dai peste o “şedinţă foto” cu mopul în cadru, cu veceul, cu chiuveta şi hîrtia igienică la vedere.
Multe “dive” au arătat că au o mare deschidere spre muzică... şi nu numai. Adina de la Heaven, Betty (ex-Etnic) sau Anna Lesko au demonstrat că pot desface larg picioarele cînd vine vorba de imortalizat talentul din dotare.
Şi chiloţăraia din show-biz a fost scoasă la vedere. Vă mai amintiţi de “Bikiny party” şi “Mi-e frică, mi-e frică să dorm singurică”, melodiile cîntate de fostele Spice? Lavinia şi Doiniţa au dat startul şedinţelor foto în costum de baie în pat, în chiloţi pe canapea sau în bikini... oriunde şi oricînd. Şi obsesia pentru maşini tot de la vedete a plecat.
Nu există videoclip în care să nu fie şi-o maşină străină. Aşa s-a ajuns ca pitzi să se pozeze cu maşini extrem de scumpe. De cele mai multe ori cu maşinile altora. Uni-k poate spune că n-a trecut degeaba prin show-bîz: acum toate pitzi-ţoapele se cred “unicate”.
Străfundurile gîndirii
Nu mai e nici o îndoială, s-a întors lumea cu fundu-n sus. La propriu. Dacă Anda Adam, Cristina Rus, Andreea Bănică îşi scot posteriorul în relief, şi alte tinere au găsit de cuviinţă să-şi împopoţoneze dosul în pantaloni mulaţi, cu briz-brizuri, pietricele şi floricele şi să-l scoată, bombastic, în evidenţă. Prin urmare, a devenit un adevărat ritual ca fetele să-şi pozeze fundul! Deh, fiecare cu ce are prin dotare. Cel mai ciudat exemplu este însă cel dat de Andreea Bălan şi Andreea Antonescu. Fostele “Andrele” şi-au lepădat hainele de piţipoance, însă veritabilele piţzi au descoprit abia în această perioadă... moda de acum 10 ani!
Pseudovedete la perete
Există şi pseudovedete la perete. De aici şi obsesia “prinţeselor”, “principeselor” sau a “păpuşicilor Barbie” să se tragă în cadru şi să-şi pună pe tapet “mîndreţea şi frumuseţea”, “talentul din Occident”, “valoarea şi mişcarea”, ca să cităm chiar (răs)folositele şi răsuflatele lor expresii. Oare de ce şi-or face fetele astea poze sprijinind pereţii? Le-o fi plăcut să stea la colţ cînd erau mici şi vor să repete isprava? Sau e singurul loc din casă care poate fi arătat? Şi-apoi de ce în aceste poziţii? De zici că au crampe la stomac sau le-a lovit o criză lombară. De ce-şi pun sandalele cu toc în pat sau stau machiate sub duş? De ce îşi pun ochelari de soare noaptea? De ce fac gimnastică în bucătărie şi plajă în baie? De ce îşi desenează steluţe-n păr şi buze pe poponeţ? De ce-şi încordează boticul?Există o explicaţie: fac şi ele ce văd prin media. Copiază modele de prost gust.
Bună eşti, fato! Bună de desfundat chiuvete şi de suflat în lapte, să nu dea în foc, cum zice un coleg de-al meu. Şi, zău, mulţi bărbaţi care or să-ţi “citească” poza vor fi de acord cu el.
Cu trup ce îndeamnă la păcat, privire – desigur că languroasă – ascunsă şmechereşte după ochelarii de soare obligatorii în orice club de noapte, buze desfăcute a... mirare şi vestimentaţie de buget redus, sîntem siguri că la masa ta e coadă de admiratori. Pe bani sau gratis, orice bărbat întreg ţi-ar arăta oraşul noaptea. Acu’, ce să zicem, că şi tu pari dispusă să arăţi oricui, gratis, tatuajul de pe siliconul stîng. Platinato, cine te-a făcut a ştiut ce face, oare?!
Credem că dac-ar fi ştiut, sigur nu te-ar mai fi făcut, numai să nu ajungi să te întinzi pe canapelele pline de microbi din locuri de pierzanie! Acu, ce să-ţi mai zicem, fată, cînd ştim ce poţi?! Spor la desfundat chiuvete! Aşa o să cîştigi şi tu un ban cinstit, să-ţi iei nişte ţoale în care să nu-ţi tresalte de frig silicoanele...
VINE TRENUL!
Fato, ce plajă faină ţi-ai tras! Ce nisip, ce litoral, ce Marea Neagră sau Mediterană? Merge şi o şină încărcată de scaieţi, de pe undeva din Cucuieţi. Ba chiar e mai naturală şi mai ieftină!
Şi nici nu trebuie să te calci în picioare şi-n fitze cu cine ştie ce fete mai bine bronzate şi mai receptive la arginţi. Dar de ce eşti aşa de zâmbăreaţă? Te gâdilă vreun fir de iarbă? Sau îţi auzi cumva prostia duduind pe şine? Şi trosnind pe la cur... be? Stai liniştită şi bronzează-te cât mai uniform, pentru că n-ai nici o şansă să pierzi trenul piţipoancelor absolute!
Fireşte, nu toată lumea pune limba pe Pufosul Perfect. Pentru că nici Pufosul Perfect nu e pentru toată lumea! El a fost gândit, creat, copt şi ambalat numai pentru piţipoanca perfectă. Mofturoasă, cu greu chirăitoare, bengoasă, shop-istă, veşnic aflată în căutarea idealului absolut, al sensului vieţii şi-al panaceului universal, piţipoanca perfectă se serveşte în viaţă asezonată cu un grup de vasale, piţipoance secundare şi asistente într-ale shoppingului, bârfitului şi stylingului. În reclama de la prăjitura Măgura apar mai întâi în buchet de patru. Abia ieşite din liceu, probabil studente la parti, probabil în căutarea mârlanilor suflete-pereche. Merg perpedes (ceea ce înseamnă că n-au găsit încă mârlanii care să le doteze cu maşini) şi poartă pe braţele fracturate din cot sacoşe de mall. Vin de la târguieli, la braţetă, ocupând de-a latul tot trotuarul, pe principul "te grăbeşti şi n-ai pe unde? Să-ţi facă mă-ta stradă, da?". Pe fundalul sonor al reclamei se aude un flaut vesel. Din capătul străzii, dă colţul - la propriu - un căţel de rasă incertă, tapat de stăpâna-i crăcănată. Piţipoancele se opresc, şi, ca la un semnal cosmic, încep să chirăie. "Aaaaaaaa". Prelung. V-am spus, zgomot de celuloză frecată. Una dintre ele se lasă pe vine, doborâtă de emoţia vederii. Fac un salt mic şi entuziasmat în aer, apoi se reped la câine. Animalul nu mai vrea să înainteze, dar crăcănata îl trage de lesă spre istericele care se-aşază ciuci în jurul lui şi-ncep să-l flocăie. Având cel puţin un neuron în plus faţă de admiratoare, câinele stă "în şezi", cu spatele la ele. E stoic. Piţipoanca-şefă îl mângâie pe cap şi decretează scurt: "Nu-i aşa de pufos". Celelalte îi dau dreptate, din vârful ţuguiat al buzelor.
În scena următoare, numărul piţipoancelor se dublează (Doamne, s-or clona?). Sunt într-un dormitor cu tapet roz şi se bat cu pernele, de jur-împrejurul unui pătuţ pentru bebeluşi. Una dintre don'şoare stă în el. Aici, povestea devine confuză: o fi mesaj subliminal cu Freud, angoasele copilăriei, prăjitura sau bătaia nemâncată la timp..., naiba ştie. Apare o zurlie care face "uu-uu", fluturându-şi ambele mâini în dreptul urechilor. Le arată papucii: sunt albaştri şi, fireşte, pufoşi. Dintr-ăia în care-ţi transpiră şi ţi se împut picioarele. Piţipoancele ţipă iar, în cor, isteric. Şi şefa lor duce mâna la ureche (eu, din faţa televizorului, înjur si-la-bic şi conştiincios). Apoi, şefa pipăie papucii şi dă din cap că nu. Pe urmă, zice reclama, ea iese pe stradă însoţită de o altă pitzi, care vede în vitrina unui magazin cu kitsch-uri un telefon fix îmbrăcat în blăniţă roz. Descoperitoarea urlă orgasmic şi zvârle din picioare. Şefa o smulge violent din faţa vitrinei. Şi revenim, în final, la grupul de patru: fetele sunt toate îmbrăcate în galben şi stau, pe fundurile lor, într-un living. Fac lectură în grup. Una îi aruncă şefei ceva. Şefa prinde, desface ambalajul, muşcă din prăjitura Măgura apoi face ochii maaari (săraca, ce mult seamănă cu Monica Columbeanu!), inspiră adânc şi mestecă iar. Vocea din off: "pentru fetele pretenţioase, care se mulţumesc doar cu pufosul perfect, am creat noua Măgura uşoară, fără glazură, prăjiturica prăjiturelelor". Piţipoanca-şefă ţipă şi ea, pentru prima oară în viaţă. E satisfăcută. Culmea, de ceva pufos pe care, în sfârşit, nu a mai pus mâna (ca pe câine sau pe papuci) sau doar geana (ca pe telefon), ci direct gura. Aferim!
Chinuindu-se să fie amuzantă, reclama la Măgura reuşeşte să fie doar agasantă. Copiază ţipătul isteric al femeilor excitate din reclama de la Heineken. Numai că, în original, chirăitul feminin era un pretext, introducând imitaţia masculilor care promovează produsul. La Măgura, chiotul, idiot şi prea des repetat, e inutil. Unica lui utilitate dăunează produsului, defineşte perfect protagonista (e în regulă, nu ne plac piţipoancele, creativii fac mişto de ele, dar şi de ei, dacă le indentifică, indubitabil, cu targetul produsului promovat). Reclama ne spune, răspicat, că doar piţipoancele mănâncă Măgura. Prin urmare, dacă-ţi cumperi "prăjiturica prăjiturelelor" te autodenunţi? Eu pun pariu însă că, dintr-un orgoliu incomensurabil, nici măcar cocalarele veritabile, alea cu poze pe hi5 sau pe pitzipoanca.org, nu pun boticul la Pufosul Perfect...
Data viitoare îl punem să sufle în fiolă pe alcoolicul cerb Cornel.
“Puţină gimnastică de dimineaţă”, îşi comentează blonda din imagine propria fotografie. Vai Pitzi, ce deschidere ai către viitor! Dar să ţinteşti aşa de sus nu crezi că-i cam mult pentru tine?
Şi s-o iei cu băutura aşa, de dimineaţă, pe stomacul (şi buricul) gol, parcă nu prea merge. Altceva se făcea la prima oră, pe nemâncate... Nicidecum exerciţii pe buza barului. Nu de alta, dar poate dai cu piciorul şi răstorni bunătate de bere de prin rafturi. Încearcă nişte flotări, poate au mai mult efect, “pissy mik 4 ever sweet”! Sau şi mai simplu: mergi la sală!
Drăguţă, da’ stresată mai eşti! Degeaba te dai zâmbitoare-visătoare, că tot am văzut scrumiera pe care ai umplut-o cu mucuri de ţigară! Falsă eşti, ştiam deja: deşi ai fumat ca un turc travestit în blondă fatală, buzele tale sunt proaspăt tencuite cu ruj roz-bonbon, asortat cu oja de pe lăbuţele tale inferioare şi superioare.
Dar eşti şi inconştientă: nu ţi-a spus nimeni că fumatul accentuează ridurile, îngroaşă vocea, provoacă afecţiuni letale şi înnegreşte rozul? Nu-i păcat de “şanelul” şi “dihorul” pe care prăpădeşti degeaba banii? Fii atentă! Nu se încurcă ei, “poponeţii” şi “costeluşii” cu piţipoance afumate!
Ce are de gând să facă această Pitzi? Se urcă pe pereţi? O fi femeia-păianjen? E foarte posibil, din moment ce şi-a "ţesut" o pânză albă împrejurul bustului.
Cu această veritabilă plasă de ţânţari trasă peste sutien pe post de bluză şi cu chiloţii puşi peste ciorapii găuriţi, piţipoanca poate intra în topul "Unikatelor" de pe Hi5! Aa, ne-am prins: vrea să-l imite pe Michael Jackson! Deşi nici chiar el nu mai umblă cu budigăii pe de-asupra dedesubturilor... În orice caz, are şi curea, să nu-i cadă găurelele. De altfel, piţipoanca e ciuruită în întregime: până şi cizmele, sau ce-or fi chestiunile alea din picioarele ei, sunt tot cu aerisire. Nu puteau lipsi ochelarii de soare şi şapca, să nu cumva s-o bată soarele-n cap în plin culoar spre baie şi bucătărie! Poate că asta o fi noua modă, să-ţi asortezi bikinii la frigider, mai ştii?