horoabe

closed

noreply@blogger.com (Anonymous) — Tue, 11 Mar 2014 22:36:00 +0000

moved to horoabe.ro

rataciri

noreply@blogger.com (Anonymous) — Thu, 06 Feb 2014 16:11:00 +0000

the lunatic is in my head

pentru ca... zapada

noreply@blogger.com (Anonymous) — Thu, 30 Jan 2014 10:08:00 +0000

having fun with Andi at atv-service.ro

la brutarie

noreply@blogger.com (Anonymous) — Thu, 30 Jan 2014 09:11:00 +0000

la brutarie

am zarit lumina pe pamant

noreply@blogger.com (Anonymous) — Thu, 09 Jan 2014 09:17:00 +0000

Am zărit lumină pe Pământ
Şi m-am născut şi eu
Să văd ce mai faceţi.
Mulţumesc, nu-mi răspundeţi.
N-am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări
Dar imi place aici
E cald, e frumos,
Şi atâta lumină încât
Creşte iarba.

Iar fata aceea, fata aceea iată,
Se uită la mine cu sufletul...
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti
O cafea neagră voi servi, totuşi
O cafea neagră voi servi din mâna ta,
Imi place că tu ştii s-o faci amară
O cafea neagră voi servi din mâna ta.
Dar imi place aici
E cald, e frumos,
Şi atâta lumină încât
Creşte iarba.

icy road

noreply@blogger.com (Anonymous) — Fri, 03 Jan 2014 10:31:00 +0000

Nikon 60mm, d800, -2ºC, fara trepied, m-am jucat un sfert de ora printre f8, f16 si f22.
Pe undeva pe langa Obarsia Lotrului, la intoarcerea din Parang.
Lumina buna sa aveti si drumuri fara gheata!

on the run again...

noreply@blogger.com (Anonymous) — Wed, 01 Jan 2014 09:29:00 +0000

...pana sus, deasupra norilor!
wishing you a rocking new year!
Parang, Romania, 2014.01.01

o-nghititura de Parang

noreply@blogger.com (Anonymous) — Sun, 29 Dec 2013 13:32:00 +0000

o-nghiţitura de Parang... mai apoi una de ţuica... mai apoi sfinxi verzi pe pereţi.

over the mountains

noreply@blogger.com (Anonymous) — Sat, 28 Dec 2013 19:33:00 +0000

and far away

toane de sezoane

noreply@blogger.com (Anonymous) — Tue, 24 Dec 2013 08:59:00 +0000

35mm, f2, 1/60, iso 4000, d800

un cer prea instelat

noreply@blogger.com (Anonymous) — Thu, 31 Oct 2013 09:43:00 +0000

Un cer prea instelat, in jocul frunzelor de toamna pe apele lacului Oasa.
Mi-a placut foarte mult drumul la intoarcerea din Trascau. Cam lung, dar mi-a placut. Nu as sti sa spun de ce anume - poate din cauza culorilor. De la Salciua la Abrud culoarea padurilor se ivea prin ceata diminetii, mai putin cand am urcat in treacat spre Rosia Montana unde soarele sclipea prin orice colt atins de bruma. Apoi spre Alba, pe valea Ampoiului - de aici imi amintesc o lumina rosie, puternica, printre frunzele copacilor. Pe drumul regelui - prima parte, de la Sebes la Obarsia Lotrului, neumblata, un drum 90% perfect - mai putin cateva portiuni spalate de alunecari de teren - insa o zona plina de culori cu treceri de la foioase la conifere. Mai apoi, a doua parte, de la Obarsie spre Novaci, cu gol alpin atins de primele zapezi. Si mai departe iar foioase, aproape de asfintit, prin Baia de fier, Polovraci, Horezu. Si tot asa, mergand spre noapte...
In nemernicia mea, iar am ratacit culorile pe drum, dar am lasat o harta. O harta cu un drum de toamna.

rataciri sterile

noreply@blogger.com (Anonymous) — Fri, 25 Oct 2013 09:50:00 +0000

rataciri bezmetice far' de culoare pe langa lacul de steril de la Geamana

rataciri

noreply@blogger.com (Anonymous) — Thu, 24 Oct 2013 12:57:00 +0000

ar fi trebuit sa fie in culorile de toamna... da' m-am ratacit in atatea nuante si le-am scos pe toate.

ne vedem in octombrie, da?

noreply@blogger.com (Anonymous) — Sun, 29 Sep 2013 19:40:00 +0000

bilant de septembrie - dialoguri esuate. Pe scurt & fast forward.

Piciorul stang a avut un conflict cu niste arici de mare. S-a calmat dupa o sesiune de acupunctura submarina.
SGS3-ul meu a vrut sa testeze duritatea asfaltului. Acum are ecranul zob.
Laptop-ul meu a gasit de cuvinta sa discute... nu stiu cu cine, ce si mai ales de ce. Cert e ca are niste multe dungi de pixeli morti pe ecran. O sa-i spun de acum... zebra.
Sternul a vrut sa vada cat rezista intr-o coliziune directa si stupida cu marginea cazii. Nu prea rezista. Dureri nasoale.
Dureri si mai nasoale de stern in urma unei raceli. Fiecare stranut are un anume farmec dureros. Foarte dureros.

Is cam calm de felul meu, n-am comentat, n-am injurat, nu am strigat - desigur, nici nu ma mai tine pieptul, pe scurt - am fost calm.

Cuptorul - a cedat azi.
Pana aici! Stop! Toate ca toate, da' pana la mancare!
Privind asa, in sus, imi cam scapa printre dinti un "Ceapa caprii..." "Alo, nenea, da, tu, ala de sus! Asa-i ca la sfarsit de septembrie te opresti cu aruncatul? Vrei sa-mi zici ceva anume? Apai vorbesti cam repede, un bob zabava numa', hai, lasa-ma si pe mine sa le iau pe rand, usor, sa le diger linistit, sa inteleg ce si cum vrei sa-mi spui... Da' mai rar, rogu-te.
Si da, stiu, mai e o zi, ma mai poti surprinde cu debitul tau... De dus, le-oi duce toate de mi le arunci, nu zic nu. Ma mai doare piciorul, ma doare pieptul... le-oi duce, numa' sa mananc ceva. Chiar asa, auzi - da' ce-ai avut cu saracul cuptor?!?"
"Ceapa caprii..."

mai e o zi... ce-ar fi sa ma treziti cand se gata luna asta. Si in general, cand se gata cu aruncatul asta...

on the run

noreply@blogger.com (Anonymous) — Tue, 24 Sep 2013 07:15:00 +0000

franturi de instagrame.

Capitalism de aprozar

noreply@blogger.com (Anonymous) — Thu, 19 Sep 2013 21:51:00 +0000

Getuta. Tanti Getuta. Era o baba hatra si cam betiva. O si aud: Chem sectoristul daca mai aruncati cu mingea in gradina!. Gradina nu era a ei. Era a blocului. 1,5 metri latime si vreo 5 lungime, cu trei panselute uscate, un smoc de iarba sub un pui de corcodus. In rest gunoaie. Vecinii erau foarte practici, aruncau de la etaj ce nu le mai trebuia, direct de pe geam, nu se mai oboseau sa ajunga la ghena.

Getuta Panseluta - noi asa o poreclisem - nu facea discriminari, avea mereu aceeasi rezolvare: Chem sectoristul daca mai aruncati gunoaie, asa sa stiti. Chiar acum ma duc! - si se punea in miscare catre scara blocului.

Lasa sectoristu’! hai mai bine la o cafeluta cum iti place lu’ matale... - era domnul Janel de la 3. Am aflat mai tarziu ca acea cafeluta era nechezol cu ceva coniac Drobeta. Sau coniac cu ceva nechezol, dupa cat de parfumata se intorcea Getuta Panseluta.

Gradina Getutei - o ghena cu miresme de coniac.

Dar Getuta era o gospodina. In afara de momentele in care statea de veghe in lanul de panselute, cele trei panselute, sau cand nu se conversa cu Janel la o cafeluta, coniac-cafeluta, era o gospodina. Mergea de cel putin trei ori pe zi la piata. E drept ca piata era la nici trei blocuri departare si la fel de drept e ca nu cumpara mai nimic. Dar se ducea mereu la piata.

Ii placea nespus sa se targuiasca cu taranii. Am surprins-o odata fara sa-mi doresc. Cu un aer protectiv, m-a luat de brat si m-a tarat cu ea prin toata piata. Iar eu, la randul meu taram sacosa care-mi ajungea pana la glezne.

Taranii astia sunt niste hoti, te fura la pret si la cantar. Eu de aia ma duc de mai multe ori la piata, ca sa vad cum schimba preturile. Ce vin ei sa ceara atata pe verdeata, ca doar nu fac nimic. Aia creste singura in gradina. Ce, eu nu stiu, am si eu gradina!

Sunt coapte rosiile? Da sa gust - nu mai astepta raspunsul tarancii, lua direct de pe taraba si-si infingea proteza-n rosie. Da-i si lu’ asta micu’ - mai lua o rosie, o arunca in traista ei. Cu o privire plina de intelesuri neintelese de mine mi-a zis: Las’ ca ti-o dau acasa, sa nu cari tu!

Si n-am inteles de ce nu mi-a mai dat rosia.

Asa era Getuta. Se tot invartea prin piata si lua de ici de colo cate ceva fara sa plateasca. Taranii ii dadeau. Ca asa-i la piata. Hai, ia de gusta sa vezi ce bun e. Mai ia si de asta. Cu o pornire naturala, fara a avea o scoala de negot, veneau in intampinarea clientilor, le dadeau mostre gratuite si isi promovau marfa de pe tarabe. Apoi au invatat-o pe Getuta. Si nu i-au mai dat nimic fara sa plateasca. I se dusese vestea la trei piete departare.

Mi-am amintit de Getuta de curand, cand am stat de vorba cu un prieten. Oricat de proactiv as fi, oricat de multe lucruri as face, desi nu intra in atributiile mele de serviciu, sefii mei se fac ca nu vad. Pur si simplu vor sa le fac cat mai multe si sa nu dea bani in plus - imi spunea el. Mi-am amintit de Getuta si i-am povestit. Pana la un punct e bine sa fii proactiv. Dar doar pana la un punct. Mai departe e alegerea ta pentru cine, cand, cat si daca faci sau nu voluntariat.

Vrei mai mult - platesti mai mult. Nu ai cu ce, nu iei. Nu primesti, nu dai.

Ca asa-i capitalismu' la tejgheaua de la aprozar.

de peste vara - cu grecii intr-o taverna

noreply@blogger.com (Anonymous) — Wed, 11 Sep 2013 10:06:00 +0000

Dancing with the greeks in a tavern. A father & son dance.

Thank you Ioannis.

cu lipovenii pe barca

noreply@blogger.com (Anonymous) — Tue, 10 Sep 2013 09:44:00 +0000

singing with the lipovans on the way to Gura Portitei.

niste babe... sau ciuperci... sau doar pietre

noreply@blogger.com (Anonymous) — Mon, 02 Sep 2013 06:52:00 +0000

The stone mushrooms. Niste babe bulgaresti sau ciuperci de piatra cum le spun ei.

La bulgari e ca la romani - nu gasesti semnalizate punctele de interes pentru turisti si iti dai seama imediat cand treci dintr-un judet/district in altul dupa cum se schimba starea drumului si cat de mult aloca pentru infrastructura din fondurile locale....

nu vreau

noreply@blogger.com (Anonymous) — Fri, 16 Aug 2013 13:05:00 +0000

Iar daca am timp si nu postez inseamna ca nu vreau. Multa vreme nu am stiut sa spun "nu". In timp am fost invatat si m-am invatat sa spun nu. Mai greu, e drept, dar am invatat. Acum e doar un simplu reflex. Trag aer in piept si incep inevitabil aproape orice raspuns cu "nu", "nu se poate", "nu e bine asa", "nu vreau"... Apoi trantesc argumentele.

Teoria ca teoria... dar practica m-a invatat sa fiu... delicat.

Teoretic ar trebui sa incep cu un "vai, ce minunata idee, foarte tare, extraordinara bla bla, bla bla, etc... DAR - aici urmeaza argumentul si apoi, inevitabil, momentul in care e trantita concluzia: "nu e bine!"

Practic m-am invatat sa fiu delicat. Sa ne intelegem - delicat ca un smirghel. Incep cu "nu", spun de ce "nu", aduc alte variante si scap de "bla-bla-ul din teoria piaristica". Timp salvat.

Si fac asta asta mai ales cu mine. Sa postez? Trag aer in piept si-mi autotrantesc un mare "Nu vreau". Cu diverse texte si pretexte ca argument.

Desigur, exista si "da, vreau!" Cand, dincolo de litere, sunt texte in pretexte.

n-am timp

noreply@blogger.com (Anonymous) — Mon, 12 Aug 2013 19:04:00 +0000

De ce nu mai postez pe blog? Din lipsa de timp.

E un alt raspuns facil. Nu stiu sa zic precis ce am facut in schimb, doar acel "n-am timp" ramane in urma. Poate maine sau poate poimaine, sau poate cand termin un tur, sau poate... un soi de promisiuni studentesti.

Si ca tot ziceam de incheierea unui tur/circuit/proiect mi-am adus aminte ca bivolul din mine si-a luat in coarne lentila cu niste zimbri... de-a lungul timpului.

In ordine cronologica, dupa cum urmeaza:

24.07.2010 - Rezervatia Dragos Voda, Vanatori Neamt

22.08.2010 - rezervatia de zimbri Neagra Bucsani, Targoviste

20.07.2012 - Rezervatia de zimbri Hateg

05.05.2013 - Valea Zimbrilor, Acris, Brasov

Din lene...

noreply@blogger.com (Anonymous) — Thu, 08 Aug 2013 13:54:00 +0000

De lene nu mai postez pe blog. E cel mai simplu raspuns de dat cand sunt intrebat. Pe la inceputurile blogului in header sedea scris "on the run..." si tot pe fuga am ramas.

Apropo de fuga - am tras o tura pe Horoabe... cum s-ar zice: cu horoabe pe horoabe.

Marcaj

noreply@blogger.com (Anonymous) — Fri, 21 Jun 2013 08:28:00 +0000

bulbuceli

noreply@blogger.com (Anonymous) — Thu, 09 May 2013 11:31:00 +0000

paclele mici rastoarna paclele mari.

Pe vremuri la paclele mici nici nu prea se ajungea, era facuta o "amenajare" doar la cele mari.
Am descoperit cu placere ca a aparut un loc curat si ingrijit la cele mici. Cu locuri de parcare, curatenie, wifi, locuri de campare... in timp ce la cele mari e la fel, aglomerat si murdar.
Overseen din ciclul buturuga mica...

de prin Harman

noreply@blogger.com (Anonymous) — Wed, 08 May 2013 07:50:00 +0000

Overheard / overseen de prin Harman.

Nimerim la vizitarea bisericii fortificate fix in pauza de program. Mai sunt 35 de minute pana se reia programul. Afara ploua. Ce facem? Mergem sa bem o cafea.
Bun, deci la ora 13:00 revenim sa vizitam.
13:10. In fata portii inchise astepta un grup de turisti germani. Si noi.
13:14 - apare o tanti durdulie cu un manumchi de chei. Descendenta de vreo Frau stabilita-n tara Barsei. "asa e zilele astea, multa treaba, imi cer scuze de intarziere..." A fi sau a nu fi neamt? - asta-i intrebarea. Poate doar morala: cand esti in Roma te porti ca romanii, nu ca barbarii.
E o barbarie sa fii punctual.