tag:blogger.com,1999:blog-33269480149385679872026-05-06T13:46:57.287-07:00alizhttp://www.blogger.com/profile/03612982864295716346noreply@blogger.comBlogger478125tag:blogger.com,1999:blog-3326948014938567987.post-26402641148506103582025-06-21T04:06:00.000-07:002025-06-21T04:06:29.958-07:00<p>&nbsp;nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă</p><p><br /></p><p>mi-e dor de varianta mea neșlefuită&nbsp; de pe la 20</p><p><br /></p><p>mi-au dispărut din super-puteri</p><p><br /></p><p>și nu știu pe cine sau ce să dau vina</p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p>poate pe confort sau pe faptul că am ieșit</p><p><br /></p><p>din raza a tot ce cunoșteam</p><p><br /></p><p>sau pentru că mă transform</p><p><br /></p><p>și aceste elemente</p><p><br /></p><p>aceste perspective</p><p><br /></p><p>îmi sunt total străine</p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p>rămâne doar să aștept</p><p><br /></p><p>ca moleculele să se aștearnă grațios</p><p><br /></p><p>în forma nouă</p><p><br /></p><p>să îmi accept noile trăiri</p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p>între timp</p><p><br /></p><p>în deriva emoțională în care mă aflu</p><p><br /></p><p>stau și privesc</p><p><br /></p><p>cum vara cu valurile ei extreme de căldură și lentoare</p><p><br /></p><p>de răzvrătire și întrebări</p><p><br /></p><p>îmi atinge ușor gleznele- coada pufoasă a unei pisicuțe care se alintă.</p><div><br /></div><p><br /></p><p><br /></p>alizhttp://www.blogger.com/profile/03612982864295716346noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3326948014938567987.post-6873411171131179342025-05-18T07:42:00.000-07:002025-05-18T07:42:33.613-07:00<p>soarele pe piele strălucește</p><p>particule de vitamina c activate</p><p>spf mineral</p><p>iubirea de noaptea trecută</p><p>gura ta peste gura mea</p><p>n-a articulat nimic</p><p>dar a spus tot ce era de spus</p><p><br /></p><p>nu mai știu cum să fiu</p><p>fără tine</p><p>e aproape caraghios</p><p>cum mă mișc prin mulțimea blurată</p><p>fără țintă</p><p>cu pași nesiguri&nbsp;</p><p>vreau să mi trimiți mesaj</p><p>*fii gata într-o oră</p><p>vin să te iau</p><p>pune-ți</p><p>rochița cu flori</p><p>și zâmbetul de copilă*</p><p><br /></p><p>să uităm de tot</p><p>să dăm la o parte</p><p>tot ce ne-a rănit</p><p>de parcă am înnota în ocean</p><p>prin mijlocul deșeurilor</p><p>am crea</p><p>o cale sigură</p><p>de acces</p><p>spre o insulă nemarcată încă</p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p>alizhttp://www.blogger.com/profile/03612982864295716346noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3326948014938567987.post-59382142508322701832025-02-02T04:42:00.000-08:002025-05-18T07:39:46.908-07:00<p>&nbsp;Iată, încă o dată,</p><p>scrisul e cel care mă salvează.&nbsp;</p><p>Scrisul și vocea fantomatică a lui Agnes Obel în căști,</p><p>&nbsp;briza&nbsp; polară aproape ireală</p><p>pentru insula unde am emigrat, fugind spre</p><p>confortul care m-a făcut așa docilă, lipsită de substanță.</p><p><br /></p><p>Privesc eolienele de pe câmp,</p><p>se lovesc de ele tentativele de a simți că aparțin,&nbsp;</p><p>se spulberă iluzia oricărui fel de împlinire, praf de diamant în stratosferă, amânând</p><p>catastrofa climatică iminentă încă</p><p>un pic.</p><p><br /></p><p>Toxică și fermecătoare,</p><p>nava-mamă&nbsp; tot mă cheamă,</p><p>vrea să&nbsp; mă legene iar, ani la rând,</p><p>în eșec și resemnare.</p><p>Pe șinele de tren</p><p>care trec prin poienițe diafane, nu am mai fost demult.</p><p>Sunt ca o ciupercă întunecată crescută printre crăpăturile asfaltului</p><p>de la Cernobâl, fac radiosinteză</p><p>cu tot ce se izbește de mine și încearcă să-mi facă rău, chiar dacă mă urâțește.</p><p>E Ianuarie, iar o zi magică s-a transformat peste noapte într-un coșmar.</p><p>Tai un avocado în două, scot miezul tare, îl arunc la gunoi.</p><p>Cineva face asta cu sufletul meu.</p><p>Tu te retragi în cochilia ta rece, peștera ta emoțională.&nbsp;</p><p>Eu încerc să par puternică, să-mi găsesc zâmbetul</p><p>pe un șervețel cu care-mi șterg</p><p>rujul.</p><p>Pare așa de departe momentul acela</p><p>când</p><p>mica făptură</p><p>va deveni reală. E doar un nume într-un mesaj salvat pe telefon.</p><p>Un punct pe o listă de priorități.</p><p><br /></p><p><br /></p><p>&nbsp;</p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p>alizhttp://www.blogger.com/profile/03612982864295716346noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3326948014938567987.post-25465197907828685712024-04-10T08:35:00.000-07:002024-04-10T08:35:38.498-07:00<p>&nbsp;a trecut atât de mult timp</p><p>iluziile vag se conturează într-un apus electric</p>și tu<br />eşti atât de ireal încât tind să cred<br />că ai fost creat special pentru mine<div><br /></div><div>a mai trecut</div><div>o iarnă urâtă</div><div>a lăsat și asta</div><div>câteva urme</div><div><br /></div><div>le acopăr pe toate</div><div>cu spf cu pudră</div><div>cu city break-uri</div><div>și promisiuni</div><div><br /></div><div>am o traiectorie clară</div><div>în minte</div><div>doar aștept cuminte acum să se întâmple</div><div>tot ce manifest</div><div><br /></div><div>tu doar mai rămâi aici</div><div>o clipă</div><div>sub eclipsa asta totală de soare</div><div><br /></div><div>am să te țin de mână</div><div>prin depresie haos</div><div>dezamăgire</div><div><br /></div><div>nu fug nicăieri</div><div>nu mă pierd</div><div>nu te pierde</div><div>nici tu</div><div>de mine</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div>alizhttp://www.blogger.com/profile/03612982864295716346noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3326948014938567987.post-80357087665962630112023-02-05T07:26:00.000-08:002023-02-05T07:26:33.422-08:00<p>&nbsp;dimineți leneșe cu soarele pe cer</p><p>ca o amintire că trebuie să ieșim afară</p><p>din mirosul de citrice și mosc</p><p>să călcăm peste cioburile paharelor sparte&nbsp;</p><p>pe strada cu pub-uri și cluburi underground</p><p>în noaptea dintre ani</p><p>în care nu ne-am pus nicio dorință</p><p>pentru că nu vrem să ne creăm așteptări</p><p>un an nou cu surprize fără intenție și fără vise</p><p>în care lăsăm lucrurile să se întâmple</p><p>să lăsăm urme peste tot</p><p>prin viețile noastre perfect sincronizate</p><p>o dimineață perfectă unde nu trebuie să fim niciunde altundeva</p><p>decât unul în brațele celuilalt</p><p>prezenți</p><p>în moment</p><p>pentru că aici este cu adevărat fericirea</p><p><br /></p><p><br /></p><p>â</p><p><br /></p><p><br /></p>alizhttp://www.blogger.com/profile/03612982864295716346noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3326948014938567987.post-74370822392212759492022-09-20T11:11:00.001-07:002022-09-20T11:11:58.437-07:00<p><span style="font-family: courier;">Trebuie doar să te îndepărtezi puțin uneori,</span></p><p><span style="font-family: courier;">&nbsp;să faci un pas</span></p><p><span style="font-family: courier;">în afara cercului,</span></p><p><span style="font-family: courier;">să te întorci în oglindă și să vezi cum</span></p><p><span style="font-family: courier;">tot ce spui se întoarce să te mănânce,</span></p><p><span style="font-family: courier;">mici termite pe creier</span></p><p><span style="font-family: courier;">ca pe o brioșă scăpată în iarbă.</span></p><p><br /></p><p>Sunt tot mai deconectată</p><p>de la tot ce înseamnă bucurie</p><p>ca un licurici</p><p>care&nbsp; și-a pierdut lumina</p><p>și bâjbâie tremurând</p><p>într-o adâncă insomnie.</p><p><br /></p><p>Numai tu</p><p>îți întinzi brațele uneori</p><p>în tot întunericul ăsta, decupezi</p><p>o ușă spre un tărâm al minunilor,</p><p>minuni mici, de muritori,</p><p>cu gândaci de bucătărie și bormașina aceea care dă veșnic</p><p>găuri în perete.</p><p><br /></p><p>Tu nu știi, tu doar simți</p><p>mlaștina asta, smoala și noroiul</p><p>în care mă scufund</p><p>cu zâmbetul pe buze,</p><p>de care nu vorbesc</p><p>de teamă să nu mă înghită mai tare.</p><p><br /></p><p>E de ajuns,</p><p>iubirea mea,</p><p>am să mă întorc,</p><p>mereu mă întorc,</p><p>să te fac să tresari,</p><p>să îți arăt că îmi pasă.</p><p><br /></p><p><span style="font-family: courier;"><br /></span></p><p><span style="font-family: courier;"><br /></span></p><p><span style="font-family: courier;"><br /></span></p><p><span style="font-family: courier;"><br /></span></p><p><span style="font-family: courier;"><br /></span></p><p><span style="font-family: courier;"><br /></span></p><p><span style="font-family: courier;"><br /></span></p><p><br /></p>alizhttp://www.blogger.com/profile/03612982864295716346noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3326948014938567987.post-79278261624034600442022-08-19T09:49:00.001-07:002022-08-19T09:49:55.422-07:00<br /> despre tine nu am scris niciodată<br /> de parcă tu nu ai vrea să fii scris<br /> de parcă toate cuvintele fug de pe pagină<br /> când vine vorba de tine<br /> &nbsp;fug şi se aruncă în gol de frică<br /> <br /> <br /> prea mult timp m-am ascuns<br /> între oasele mici<br /> &nbsp;ca de peşte<br /> <br /> priveşte-mă<br /> cât de înaltă am crescut<br /> acum<br /> când am ieşit din umbra ta<div><br /></div><div> cât de luminos<br /> e haosul<br /> în care mă scufund<br /> fără să cer ajutor<br />cum se desface anxietatea<div>cu tentaculele ei metalice</div><div>prin creierul meu</div><div>ca o rodie&nbsp;</div><div><br /></div><div>sunt rodul disciplinei tale nemțești</div><div>o fată frumos educată aparent sigură pe sine aparent fericită</div><div>acest produs imperfect</div><div>oarecum funcțional</div><div><br /></div><div>care încă își face curaj</div><div>să îți spună măcar o dată în față</div><div>te iubesc</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /></div></div>alizhttp://www.blogger.com/profile/03612982864295716346noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3326948014938567987.post-69397405515981011122021-12-06T04:04:00.001-08:002021-12-06T04:04:52.601-08:00Te-am visat mai demult,<br /> &nbsp;când încă ne căutam,<br /> și fiecare iubea pe altcineva<br />iar între noi era o graniță pe care am învins-o într-un final.<br /> Corpul tău nu era al tău,<br /> era al altuia, și nici chipul,<br /> dar te-am recunoscut în vis,<br /> &nbsp;știam că ești tu,<br /> cel-pentru-totdeauna,<br /> trecut prin multi-galaxii și civilizații,<br /> una mai teribilă ca cealaltă,<br /> cu lideri nebuni și zei pentru tot ce nu înțelegeau,<br /> aveai aceeași tăcere și în mijlocul ei,<br /> o inimă la fel de firavă,<br /> un cub rubik ale cărui culori abia le potriveam.<br /> <br /> Te-am visat mai demult și a fost panică,<br /> nu știam cum am să mă descurc<br /> cu toată iubirea asta,<br /> cum am să plătesc,<br /> când te voi găsi, dacă va fi prea târziu sau prea devreme sau dacă vom trece unul pe lângă celălalt ca doi străini printr-o galerie de artă.<br /> <br /> <br /> <br />alizhttp://www.blogger.com/profile/03612982864295716346noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3326948014938567987.post-79134943451201562662021-11-27T06:24:00.003-08:002021-11-27T06:24:48.013-08:00Au ieșit oamenii din ascunzători<br /> ca niște mici creaturi dintr-o termitieră<br /> lovită cu piciorul aiurea.<br /> Odată cu ei<br /> și răutatea<br /> ca o umbră halogenă înfășurată<br /> în jurul planetei.<br /> <br /> Mică și prostuță,<br /> mi-am zis,<br /> pe sub masca pătată de ruj,<br /> mică și prostuță sunt<br /> crezând<br /> că ceva ne mai poate salva.<br /> <br /> Partitura ambulanțelor repetate la nesfârșit<br /> gonind pe străzile înguste<br /> din orășelul conspiraționist<br /> nu-i decât<br /> un urlet pe care<br /> nu îl mai bagă nimeni în seamă.<br /> <br /> <br /> "Când o să ne ia morții<br /> de pe marginea străzii<br /> cu macaraua ca pe moloz,<br /> atunci am să cred", zice unul<br /> prin news-feed, și are atâtea aprecieri<br /> că nu-i rost de contradicții.<br /> <br /> Pe un pat lângă mine,<br /> un om drag abia respiră.<br /> Are o inimă slabă,<br />un ticait simt<div>lovindu-se</div><div>in palma mea apasand</div><div>peste pieptul lui.</div><div><br /></div><div>Un ticăit și o frică mare,&nbsp;</div><div>când se va termina odată totul,&nbsp;</div><div>se va termina vreodată oare.&nbsp;</div><div><br /></div><div><br /></div><div> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /></div>alizhttp://www.blogger.com/profile/03612982864295716346noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3326948014938567987.post-60935420019746597802021-09-09T11:36:00.001-07:002021-09-09T11:36:04.468-07:00<p>&nbsp;E adevărat, nu mai știu ce e durerea, nu îi mai recunosc strălucirea și&nbsp;</p><p>grația,</p><p>sunt o privilegiată,</p><p>o râzgâiată mică care&nbsp; mesteca toată invidia ca pe o gumă veche și</p><p>face baloane pe care să vi le spargă zgomotos în față,</p><p>am evadat și mă bucur de occident,</p><p>cu toate accentele, personajele și aromele lui,</p><p>de strada pavată magică pe care filmeaza Spielberg și Ricky Gervais,</p><p>de confortul atmosferic,</p><p>stabilitatea emoțională,</p><p>de felul în care creștem și facem din asta o artă, un bonsai cognitiv.</p><p><br /></p><p>E adevărat, poate nu veți înțelege,</p><p>veți zâmbi odios, fața ca o bucată de hârtie pe care o strângi în pumni,</p><p>cum să înțelegi fericirea altuia, cum să te bucuri pentru altcineva când nu</p><p>ți-e bine cu tine,</p><p>cu alegerile pe care le-ai făcut,</p><p>de copiii pe care îi ai și îi iubești dar</p><p>pe care în secret îi regreți pentru că ți-au urâțit trupul și relația,</p><p>și le dorești tuturor prietenelor nemăritate cu fiecare ocazie&nbsp; exact același lucru,</p><p>e adevărat,</p><p>și asta nu te face neapărat o persoană rea,</p><p>you are forgiven.</p><p><br /></p><p>E aproape toamnă iar,</p><p>tot orașul s-a îngălbenit,</p><p>prieteni dragi s-au despărțit</p><p>și noi încă rezistăm,</p><p>mă întreb oare cum, oare cum,</p><p>și spun merci, oricine ai fi tu acolo sus, merci.</p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p>alizhttp://www.blogger.com/profile/03612982864295716346noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3326948014938567987.post-31765425429919940872021-05-14T12:38:00.001-07:002021-05-14T12:38:38.939-07:00Am obosit, moleculele<br /> nu se mai așază<br /> la fel de grațios<br /> la loc în&nbsp; reflexia din oglindă,<br /> mexapixelii<br /> în fotografiile instant,<br /> mi-am pierdut puțin din strălucire,<br /> din credibilitate și inocență,<br /> oricât aș curăța<br /> celule acestea moarte în cada plină cu spumă<br /> și săruri parfumate,<br /> <br /> am obosit,<br /> recunosc,<br /> și toată iluzia<br /> în care m-am cuibărit<br /> s-a destrămat,<br /> holograma mea prietenoasă<br /> la care vin și mă confesez,<br /> care mă iartă mereu și mă încurajează<br /> s-a blocat,<br /> e doar o proiecție<br /> prin care îmi trec degetele,<br /> o lumină falsă<br /> care nici nu încălzește măcar.<br /> <br /> Pe fundal,<br /> de pe holul ca o mașină a timpului<br /> pe care l-am traversat<br /> ani la rând,<br /> care m-a transformat dintr-un pitic<br /> în ceea ce sunt astăzi,<br /> câteva sunete de pași,<br /> un râs molipsitor,<br /> o ușă care se trântește<br /> și care închide<br /> tot ce doare.<br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br />alizhttp://www.blogger.com/profile/03612982864295716346noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3326948014938567987.post-87758842546457229272021-05-14T12:37:00.002-07:002021-05-14T12:37:26.393-07:00în dimineața asta<br /> am carnea înțepată de țânțari<br /> descărcări electrice<br /> în vene<br /> noradrenalină<br /> <br /> prin camere<br /> parfum de lavandă și cafea proaspăt făcută<br /> o liniște care îmi umple creierul<br /> de fantome<br /> <br /> pe o hartă mentală<br /> trasez<br /> o linie dreaptă<br /> free solo<br /> pe muntele de fobii<br /> <br /> din când în când<br /> tu vii și-mi săruți<br /> cometele<br /> tatuate pe piele<br /> <br /> iubesc<br /> să fiu vulnerabilă<br /> în preajma ta<div>stiu ca nu ai sa profiti de asta</div><div><br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /></div>alizhttp://www.blogger.com/profile/03612982864295716346noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3326948014938567987.post-33424320284348145972021-05-14T12:32:00.001-07:002021-05-14T12:32:19.575-07:00Musculiță dulce, la 3 a.m.,<br /> zumzăind prin toată camera,<br /> înțepându-mi bărbatul&nbsp;<br />in degetele lui tandre,<br /> de ce mă trezești și de ce-mi dai<br /> gânduri despre moarte,<br /> îmi reamintești de frica<br /> de cadavrele celor dragi,<br /> întinse pe mese solide de lemn,<br /> îmbrăcate ca de petrecere?<br /> <br /> Cum să te iert,<br /> cum să mai adorm<br /> după ce ți-am strivit corpul mic<br /> de perete și din el<br /> a ieșit un curcubeu<br /> de grupe de sânge,<br /> cum să mă întorc<br /> la visele mele placide,<br /> lipsite de efervescență,<br /> cu personaje fără chipuri și<br /> scenarii fără sens?<br /> <br /> Trebuie să aștept<br /> săgeți de lumină<br /> să străpungă orice urmă de vinovăție,<br /> linia pulsului<br /> să mi se întindă<br /> ca un picior de balerină<br /> în aparatele de monitorizare.<br /> <br /> O nouă zi<br /> în care să demolez<br /> un vis,<br /> să-ntorc molozul de pe o parte pe alta.<br /> <br /> De undeva, de departe,<br /> un deget&nbsp;<br /> să se oprească pe chipul meu virtual,<br /> să apese tare pe ecran<br /> până se umple de pixeli negri<div>de ură.&nbsp;<br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <span style="font-size: x-large;"><br /></span> <span style="font-size: x-large;"><br /></span> <span style="font-size: x-large;"><br /></span> <span style="font-size: x-large;"><br /></span></div>alizhttp://www.blogger.com/profile/03612982864295716346noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3326948014938567987.post-57426787788304568792021-05-07T08:10:00.000-07:002021-05-07T08:10:52.323-07:00<p>&nbsp;te privesc</p><p>în dimineața asta lipsită de noimă sau planuri</p><p>trece lumina prin tine</p><p>ca prin corpul unei meduze</p><p>strălucesc părticele dinăuntru</p><p>altele rămân în umbră</p><p>poate</p><p>pentru totdeauna&nbsp;</p><p><br /></p><p>trăiesc în prezent</p><p>pentru că iubesc tot ce am aici</p><p>pentru că tot ce am acum e viu</p><p><br /></p><p>îmi scot</p><p>verigheta de pe deget</p><p>e un cerc alb infinit</p><p>adâncit în piele</p><p>așa e dragostea mea</p><p>fără pretenții sau îndoială</p><p><br /></p><p>o bărcuță de hârtie care crede</p><p>în sinea ei</p><p>că nu o să o scufunde nimic</p><p><br /></p><p>uneori e destul să crezi</p><p>poate e atât&nbsp;</p><p>de simplu</p><p><br /></p><p>ca umbra degetelor mele trecând printre degetele tale</p><p>un fluture de noapte</p><p>zbătându-se</p><p>pe perete</p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p>alizhttp://www.blogger.com/profile/03612982864295716346noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3326948014938567987.post-9872621054096406002020-09-04T00:52:00.003-07:002020-09-04T00:52:48.922-07:00Unele amintiri<div>sunt blitz-uri puternice care te surprind</div><div>după ce-ai petrecut prea mult timp singur</div><div>în întuneric.</div><div>Paparazzi.&nbsp;</div><div>Te scutură, trimit wolți</div><div>în toată rețeaua neuronală,</div><div>luminează cu teroare</div><div>ca un cartier rău famat din marile orașe</div><div>văzut de sus cu o dronă.&nbsp;</div><div><br /></div><div>Iau câteva haine la întâmplare, câteva articole de îngrijire, le îndes în grabă într-un rucsac cu bufnițe și copăcei colorați, sar în primul tren și vin la tine.&nbsp;</div><div>Să te salvez, să te alint un pic.&nbsp;</div><div>E toamnă prematur, las în urmă un oraș acoperit de frunze și dezamăgire.&nbsp;</div><div><br /></div><div>Oamenii trec prin tren, trenul trece prin oameni ca viermele în măr, ca printr-o galerie uriașă, ore în șir.&nbsp;</div><div>Nu am somn, ascult un playlist vechi, aproape magic.&nbsp;</div><div>Încerc să îmi amintesc din ce m-am compus,&nbsp;</div><div>cum am ajuns în momentul acesta,&nbsp;</div><div>mă scufund într-un jacuzzi cu melancolie.&nbsp;</div><div><br /></div><div>Mai așteaptă-mă un pic,&nbsp;</div><div>traversez munții pentru tine,&nbsp;</div><div>evit orice contact uman,&nbsp;</div><div>am să vin,&nbsp;</div><div>cu mâinile dezinfectate,&nbsp;</div><div>cu mască de protecție,&nbsp;</div><div>să te mângâi, să îți vorbesc cu tandrețe,&nbsp;</div><div>să fim copilașii lăsați singuri în camera cu jocuri mentale și jucării de tot felul.&nbsp;</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div>alizhttp://www.blogger.com/profile/03612982864295716346noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3326948014938567987.post-65139448002409737422020-07-31T10:11:00.001-07:002020-07-31T10:11:04.155-07:00Am mai dus până la capăt încă o zi.<div><div>Furia s-a disipat</div><div>în apa călduță, parfumată,</div><div>va dispărea ușor cu totul.</div><div>Îmi privesc corpul,</div><div>sunt o femeie împlinită,</div><div>fusiformă, translucidă.</div><div>M-aș putea iubi, în cele din urmă,</div><div>m-aș putea ierta.</div><div>Închid ochii,</div><div>mă scufund,</div><div>o lumânare arde pe un colț de cadă,</div><div>vocea lui billie eilish</div><div>sfâșiată</div><div>undeva în surdină,</div><div>amintirea cuiva</div><div>ca niște stropi de sânge</div><div>pe un perete alb,&nbsp;</div><div>în care nu mai cred,</div><div>aerul nocturn umplându-mi plămânii</div><div>până la durere.</div><div><br /></div><div>Rămâne doar</div><div>să te aștept.</div><div>Tu să vii</div><div>și spațiul acesta ostil, care acum</div><div>se contractă și mă rănește,</div><div>în care mă învinovățesc pentru tot</div><div>și-mi decojesc micile traume</div><div>ca o neastâmpărată,</div><div>spațiul acesta să se lumineze tot,</div><div>să fim doar noi,</div><div>o lumânare aprinsă, un cântec lent,</div><div>și dragostea</div><div>ca o amnezie blândă, terapeutică.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div></div>alizhttp://www.blogger.com/profile/03612982864295716346noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3326948014938567987.post-14369440621968620102020-07-23T11:06:00.000-07:002020-07-23T11:06:12.791-07:00E un timp mort, mort,<br /> cu pielea uscată întinsă pe oase<br /> ca un bandaj rarefiat, cenușiu,<br /> scot din vazele vintage florile ofilite,<br /> șterg din foldere megabiți de amintiri virtuale,<br /> din telefon sms-uri în care nu mai cred,<br /> din oglindă, un chip pe care abia îl mai recunosc.<br /> <br /> Ce n-aș da pentru puțin tutun rulat în foițe de hârtie mentolate,<br /> o conversație absolut spontană<br /> cu un străin, un mic accident,<br /> să mi se întâmple ceva, absolut orice,<br /> să mă amuz, să mă doară, să îl imprim undeva acolo.<br /> <br /> <br /> Jumătate de oraș scufundat în soare,<br /> jumătate de oraș acoperit de furtună,<br /> și nicio idee în ce direcție să o iau.<br /> <br /> Tu ai putea să fii oriunde.<br /> <br /> Ai putea să fii chiar aici, lângă mine,<br /> așa, tăcut cum numai tu poți fi,<br /> sălbatic în nemișcarea ta,<br /> ingenuu și neadevărat,<br /> &nbsp;un monstruleț de fum pe care-l iau în brațe<br /> și se dizolvă.<br /> <br /> <br /> Sub soarele orbitor<br /> care îmi intră<br /> prin crăpăturile fine<br /> din piele<br /> aș vrea să mă rătăcesc puțin,<br /> să nu îmi mai amintesc nimic,<br /> să fiu doar<br /> un corp viu<br /> care nu dăunează deloc,<br /> pe care-l iubesc doar eu,<br /> care îmi aparține numai mie.<br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br />alizhttp://www.blogger.com/profile/03612982864295716346noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3326948014938567987.post-77900083056688852182020-07-20T00:27:00.000-07:002020-07-20T00:27:05.498-07:00Iubirea mea,<br /> în noaptea asta ai pielea fluorescentă<br /> sub lumina slabă<br /> a felinarelor stradale, diafane,<br /> ochii mai verzi ca niciodată,<br /> o poveste pe care mi-o repeți<br /> pentru a o mia oară<br /> cu același thrill,<br /> un zâmbet<br /> care sparge în bucățele mici, întunecate,<br /> ziua asta lungă și proastă,<br /> <br /> un balcon cât mai departe de pământ<br /> cu mult fum și-un playlist vechi e de ajuns<br /> ca să fuzionăm,<br /> să pierdem secunde lungi doar<br /> privindu-ne<br /> unul pe celălalt și întrebându-ne<br /> ce facem într-o altă dimensiune,<br /> dacă ne-am întâlnit încă sau rătăcim,<br /> <br /> mă-ntreb,<br /> iubirea mea,<br /> oare te-aș mai putea iubi<br /> dacă<br /> ai avea același corp,<br /> aceeași ochi verzi,<br /> dar ai vorbi<br /> cu alte cuvinte,<br /> dacă m-ai atinge<br /> în cu totul alt mod?<br /> <br /> Și noaptea e lungă,<br /> orașul tăcut,<br /> tu respiri<br /> lângă mine<br /> accelerat<br /> și în insomnia mea<br /> am atâtea motive de panică,<br /> atâtea ghemotoace de gânduri<br /> de dezlegat,<br /> un cântec negru în cap<br /> care se repetă<br /> la nesfârșit<br /> ca șuieratul vântului prin crăpăturile ferestrelor<br /> putrede<br /> din căsuța mică de piatră<br /> în care am fost,<br /> pentru o vreme,<br /> atât de rupți de tot ce cunoșteam,<br /> atât de fericiți în izolarea noastră voluntară.<br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br />alizhttp://www.blogger.com/profile/03612982864295716346noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3326948014938567987.post-41080014184968566192020-06-13T07:28:00.000-07:002020-06-13T07:28:24.113-07:00a urcat mercurul agresiv în termometre<br /> animăluțele urbane și-au ars lăbuțele pe asfalt<br /> din minerete voci grave apoape obscene<br /> își aruncă vraja peste oraș<br /> <br /> <br /> stăm zgribuliți paradoxal sub pătură&nbsp; din cauză la air-con<br /> ne sărutăm unul altuia<br /> arsurile solare<br /> de undeva aproape<br /> pe o terasă<br /> muzică live și turiști exuberanți<br /> dansând<br /> în picioarele goale<br /> pe cioburi de sticlă împrăștiate aiurea<br /> cu fetele cu pielea zahăr brun<br /> și nimic de pierdut<br /> absolut nimic greșit<br /> în tot cadrul ăsta<br /> <br /> <br /> ne integrăm apoi<br /> ușor<br /> în puzzle-ul maritim<br /> ne urcăm pe o corabie și ne aruncăm în larg<br /> insecuritățile<br /> ne confesăm<br /> cu ochii<br /> ne iertăm micile erori<br /> <br /> ce bine e aici<br /> nu ne știe nimeni<br /> ne confundăm în mușuroiul de europeni<br /> care curge pe străzile fierbinți<br /> prin soarele crud<br /> fără protecție SPF<br /> fără pălărie și ochelari de soare<br /> sau prejudecăți<br /> și<br /> nu ne pasă de nimic<br /> nimic nu ne doare<br /> și toți sunt fericiți în jur<br /> ca-ntr-o carte poștală<br /> care ai putea să juri<br /> că e trucată<br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br />alizhttp://www.blogger.com/profile/03612982864295716346noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3326948014938567987.post-52696200786989037772020-05-26T09:35:00.002-07:002024-07-11T11:47:44.683-07:00<span style="font-size: medium;">După-amiază târziu,<br /> o ploaie măruntă, glacială<br /> cade peste oraș,<br /> peste mașinile uzate,<br /> animăluțe de tot felul,<br /> o briză neasteptata mișcă perdeaua subțire de in,<br /> pătrunde sub haine, strânge carnea în punctulețe,<br /> mă-nfrânge iremediabil.</span><div><span style="font-size: medium;"><br /> E târziu, lumina scade<br /> și vulnerabilitatea mea crește,<br /> mă rătăcesc într-o ficțiune,<br /> mă dizolv<br /> ușor<br /> într-un pahar cu cidru.<br /> <br />Prea multi ani departe de</span><div><span style="font-size: medium;">tot ce e familiar,</span></div><div><span style="font-size: medium;">visele mi se sparg</span></div><div><span style="font-size: medium;">in elicele eolienelor</span></div><div><span style="font-size: medium;">de pe campul intins, identitatea mi se frange</span></div><div><span style="font-size: medium;">in bucatele mici, un puzzle cu multe piese lipsa.</span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><span style="font-size: medium;">Ce m-a adus aici, nici nu mai stiu,</span></div><div><span style="font-size: medium;">sunt prinsa intre lumi,</span></div><div><span style="font-size: medium;">mentalitati,</span></div><div><span style="font-size: medium;">intre alegeri.</span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><span style="font-size: medium;">Cheama-ma cum vrei,</span></div><div><span style="font-size: medium;">as putea purta orice nume,</span></div><div><span style="font-size: medium;">nu mai raspund la nimic,</span></div><div><span style="font-size: medium;">ca o baterie de masina complet golita</span></div><div><span style="font-size: medium;">care nu mai raspunde</span></div><div><span style="font-size: medium;">la niciun stimul.</span></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div><br /></div><div><div> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /></div></div></div>alizhttp://www.blogger.com/profile/03612982864295716346noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3326948014938567987.post-40705779815050597622020-05-20T02:26:00.000-07:002020-05-20T02:26:03.751-07:00<br /> <br /> nu știi cât de importantă<br /> ți-e identitatea<br /> până când nu începi să simți<br /> că o pierzi<br /> <br /> a început<br /> numărătoarea inversă<br /> <br /> ding-dang<br /> <br /> încă câteva shift-uri<br /> vrăjind<br /> &nbsp;golferi cu bărbi lungi<br /> impregnate de bere<br /> cu accentul meu est-european letal<br /> cu trăsăturile mele<br /> latine cu naivitatea mea aparentă<br /> <br /> încă câteva nopți<br /> cu monstruleți de fum<br /> în brațe<br /> în locul tău<br /> numărând minutele<br /> până la răsăritul soarelui<br /> câteva țigări rulate de bucătarul cu origini necunoscute traume de război<br /> până<br /> mă las de tot<br /> mă vindec<br /> de psihoza mea seducătoare<br /> <br /> ding dang<br /> <br /> încă un pic și<br /> o sa zburăm low cost spre<br /> cel mai frumos oraș de provincie<br /> spre periferia industrială<br /> deasupra centralei electro-termice<br /> <br /> spre nava mamă așteptând<br /> cu trapele deschise<br /> absorbindu-ne<br /> cu totul<br /> cu dragostea ei<br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br />alizhttp://www.blogger.com/profile/03612982864295716346noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3326948014938567987.post-1636782133824127482020-05-17T02:42:00.000-07:002020-05-17T02:42:41.450-07:00am renunțat<br /> la ața roșie care mă ținea într-un țipăt<br /> ce bine se simte<br /> aerul umed care pătrunde în spațiul<br /> care atât de mult a durut<br /> de pe pervazul prăfuit își ia avânt<br /> o vrăbiuță<br /> văd în ea curajul pe care l-am câștigat<br /> șterg oglinda aburită<br /> se reflectă în ea ochi negri strălucitori<br /> un zâmbet la încă lucrez<br /> dar care își face treaba<br /> <br /> ies pe strada îngustă în tenișii mei mov<br /> și hanorac<br /> caut o provocare<br /> ar fi de ajuns un chibrit<br /> aruncat în direcția mea<br /> să îmi aprindă<br /> imaginația<br /> &nbsp;ar fi de ajuns<br /> degetele tale printre degetele mele<br /> să cucerim totul<br /> <br /> după atâta liniște<br /> e cerul efervescent<br /> aș țipa pe peronul pustiu<br /> prin masca asta hazlie<br /> dar libertatea mea se manifestă altfel<br /> <br /> un zmeu<br /> tehnicolor<br /> luptând<br /> împotriva vântului<br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br />alizhttp://www.blogger.com/profile/03612982864295716346noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3326948014938567987.post-58191180194919762672020-05-11T04:13:00.002-07:002020-07-23T11:06:37.521-07:00Dimineți cu avocado,<br /> &nbsp;briza unei veri demult așteptate,<br /> tăcerea ta<br /> amestecându-se<br /> cu mierea<br /> din ceaiul de tei,<br /> senzația unui eșec intim, tot mai clar,<br /> mai bine delimitat, ca o eclipsă prin sticla fumurie.<br /> <br /> Mi-e tot mai greu să respir<br /> în spațiul acesta conjugal,<br /> totuși<br /> sunt mici ritualuri care ne țin în lumină,<br /> proviziile călduțe<br /> pe care le devorăm împreună, schițele de călătorii<br /> post-epidemie la care lucrăm la flacăra micuță<br /> a lumânării elefant,<br /> conversațiile prin skype cu încurajări materne.<br /> <br /> Prin plasa de țânțari,<br /> o liniște care îmi face bine,<br /> un aer înmiresmat,<br /> un oraș care se vindecă.<br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br />alizhttp://www.blogger.com/profile/03612982864295716346noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3326948014938567987.post-72083274553516771792020-04-16T04:15:00.000-07:002020-04-16T04:15:13.749-07:00&nbsp;Nu vreau să te las să crezi<br /> că iubirea asta<br /> e infinită,<br /> că după jaluzelele care s-au tras și ușile care s-au închis,<br /> în intimitatea asta abruptă,<br /> în ringul conjugal,<br /> totul e permis.<br /> Infantilitatea pentru care<br /> am lăsat toate barierele jos,<br /> căreia m-am abandonat cu totul,<br /> felului tău de a lansa mici momeli,<br /> de a planta mine<br /> pe tot teritoriul meu emoțional și de a le declanșa<br /> spre amuzamentul amândurora,<br /> pe toate le iubesc<br /> și ninsoarea asta care cade<br /> peste copacii înfloriți<br /> și peste toate speranțele noastre fragile<br /> împrăștiindu-le în tot orașul, o accept,<br /> le accept pe toate,<br /> <br /> dar să nu crezi nicio clipă, te rog,<br /> că nu poți să mă rănești,<br /> chiar și-un simplu gest<br /> m-ar putea face să mă îndoiesc de toate,<br /> un singur<br /> moment<br /> de neatenție<br /> să spargă<br /> tandrețea,<br /> să ne îndepărteze irecuperabil.<br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br />alizhttp://www.blogger.com/profile/03612982864295716346noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3326948014938567987.post-31744472711319104052020-02-05T08:58:00.000-08:002020-02-05T08:58:49.450-08:00<br /> Zilele trec, liniuțe albe zgâriate pe un perete aiurea.<br /> Sunt tripurile din cutia de sticlă suspendată deasupra cartierului,<br /> ochii tăi sclipind de dorință,<br /> chicotelile și alintăturile de sub cearșaf,<br /> brațele amorțite pe care nu le miști deloc până nu ești sigur că am adormit ca un soldat care a pus piciorul pe teren minat și a înghețat terifiat de perspectiva unei explozii,<br /> <br /> glumele pe care<br /> le înțelegem doar noi, dezbaterile târzii<br /> c-un desperados în mână și chef de viață,<br /> ninsorile inoportune<br /> sub care ne trezim în orașe diferite,<br /> luminițele din geam și cana cu ceai verde eucalipt aburind,<br /> blogul de tumblr cu poezie americană<br /> revelatoare pe care-l citesc<br /> când sunt singură.<br /> <br /> Zilele trec, se amestecă toate<br /> într-o mașină de spălat industrială<br /> și e tot mai greu de zis<br /> care e albă și care-i neagră,<br /> care a fost bună sau nu,<br /> <br /> totuși știu,<br /> știu cu acuratețe<br /> că în toate acestea<br /> cea mai frumoasă constantă ești tu.<br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br />alizhttp://www.blogger.com/profile/03612982864295716346noreply@blogger.com0