+ Hristos imparatul Slavei +

SLUJBA SFÂNTULUI IERARH IACOB PUTNEANU, MITROPOLITUL MOLDOVEI

2020-04-30T17:22:00.002+03:00

*modelul unei noi icoane pictată în anul 2020, după rânduiala canonică și după documentele vremii ce prezintă înfățișarea Sfântului Mitropolit Iacob Putneanul.

SLUJBA SFÂNTULUI IERARH IACOB PUTNEANU, MITROPOLITUL MOLDOVEI

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne strigat-am..., stihirile pe 4, glasul 1, podobie: Ceea ce eşti bucuria...

Cum se arată primăvara peste pământ, înviind toată firea şi odrăslind bucurie, astfel slăvită prăznuirea ta de acum se arată creştinilor, cu miresme slăvite și cântări duhovniceşti, Iacob fericite, veselindu-ne (de două ori).

Pe Sfântul Iacob Putneanul, pe vasul harului, pe cel împreună ctitor cu Ştefan Voievod veniţi toti credincioşii să îl cinstim în cântări de laudă, că solitor se arată către Dumnezeu pentru cei ce îl cinstesc pe el. Cu netrupeştile cete veselindu-te acum și înălțând în ceruri întreita cântare Atotțiitorului Dumnezeu, nu-i uita, Ierarhe, pe cei ce săvârşesc cu evlavie preacinstită pomenirea ta.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Astăzi ne-a răsărit, ca un luceafăr al Zilei celei neînserate și ca o stea a Soarelui celui mare, minunatul Iacob ierarhul. Veniţi, dar, adunându-ne, cinstită prăznuirea lui să o săvârșim duhovnicește şi în cântări să-l lăudăm, că se roagă pururea pentru sufletele noastre.

Şi acum..., a praznicului

La Stihoavnă, Stihirile, glasul al 2-lea:

Podobie: Casa Efratului...

Luceafăr Putnei te-ai arătat, fericite, lumina Zilei neînserate strălucind-o cu sfântă prăznuirea ta.

Stih: Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă şi se vor veseli în aşternuturile lor.

Stând ca un Ierarh acum la tronul slavei, de la Domnul mijloceşte-ne iertare de păcate și milă, Sfinte Iacob.

Stih: Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea celor cuvioşi.

Lăcaş al iubirii de oameni, întru Domnul, şi vas al înţelepciunii celei de sus te-ai arătat, Sfinte Iacob preaminunate.

Slavă...,

Părinte şi Fiule şi Duhule, Preasfântă Treime si Unime, pe cei ce cântă Ţie de-a pururea, miluiește-i.

Şi acum..., a praznicului, sau aceasta, asemenea:

Maica lui Dumnezeu, ceea ce România a doua ta grădină o ai numit, păzeşte-o pururea de cel viclean.

Troparul Sfântului, glasul al 3-lea:

Grija cea lumească lepădând şi viaţă pustnicească trăind, ca un bun păstor turma cea cuvântătoare a Moldovei ai păzit, pentru aceasta cu îngerii în ceruri te veseleşti, Sfinte Ierarhe Iacob, Arhiereul lui Hristos; roagă-te pentru sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., a praznicului Ectenia şi Apolisul.

LA VECERNIA MARE

După Psalmul 103, se cântă Fericit bărbatul..., starea întâi.

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 8: Stihirile ierarhului, glasul al 2-lea, podobie: Când de pe lemn...

Astăzi prăznuire nouă şi slăvită săvârșim la Putna, care ca soarele luminează mulţimile dreptcredincioşilor, pomenirea preabunului Ierarh, Sfântul Iacob, cel blând, răbdător şi râvnitor în Hristos, care se arată rugător preafierbinte către Dumnezeu pentru cei ce îl cinstesc cu evlavie.

Cetei Ierarhilor din cer, ca un Ierarh te-ai adăugat, preamilostiv și smerit, Marelui Arhiereu slujind în cele de jos, și cu cetele Sfinţilor acum, fericite, jertfa cea de laudă aduci Acestuia; deci, înaintea Lui mâinile ridicând cu îndrăznire, pentru noi mijloceşte, spre milostivire plecându-L.

Slujitor credincios te-ai făcut Celui ce pe Cruce de voie S-a răstignit pentru noi, însuţi răstignindu-te cu vieţuirea ta; că, urmând Aceluia în iubire de oameni, păstor sprijinitor te-ai arătat turmei cuvântătoare, Sfinte Iacob; pentru aceasta roagă-te lui Hristos să-i dăruiască iertare de greşeli, pururea din primejdii izbăvind-o.

Alte Stihiri, glasul al 4-lea, podobie: Ca pe un viteaz...

Răsădit la izvoarele cele vii ale harului, Sfinte, pom bun după roade te-ai arătat, şi întru Duhul ai odrăslit mlădițe vii pe Sila şi pe Natan şi pe blândul Paisie; cu aceştia acum, bucurându-te în ceruri, Sfinte, mijloceşte iertare celor ce săvârşesc pomenirea ta.

Cu zdrobirea de inimă ai zdrobit preacumplitele năvăliri diavoleşti, Sfinte Iacob; şi, cu post nevoindu-te, ai strunit a trupului înclinare spre păcat, întărindu-te pururea de la Duhul Sfânt; de al Cărui har învredniceşte-i şi pe cei care îţi cântă, Sfinte, cu credinţă si cu dragoste.

După schimă Eftimie te-ai numit, pe deplin vădind adevărul lucrurilor cu numele; că dovedind bună inimă în toate ispitele, Părinte, ai veselit inimile credincioşilor prin cuvântul tău şi prin fapte, Sfinte Ierarhe, deci și inimile noastre cu harul tău veseleste-le.

Slavă..., glasul al 2-lea:

Mintea ta, cu voirile cele spre dumnezeieşti lucrări, prin credinţă fiind împodobită, de Dumnezeu înţelepţite, şi luminat îndumnezeită, preaslăvite, deși era întru muritoare şi stricăcioasă fiinţă, la nestricăciune a gândit, preaînţelepte, şi a câştigat strălucirea celor fără de trupuri, cu nepătimirea încununându-se. Pentru aceasta, Părinte Ierarhe Iacob, dobândind îndrăznire către Domnul, roagă-te pururea pentru cei ce cu credinţă cinstesc pomenirea ta.

Şi acum..., a praznicului

Vohod,

Lumină lină... Prochimenul zilei şi

Paremiile:

Din înţelepciunea lui Solomon, citire: (3:1-9)

Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu și chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor nepricepuţi ei au părut că sunt morţi și a fost socotită nenorocire ieşirea lor și nimicire plecarea lor dintre noi, dar ei sunt în pace. Şi chiar dacă înaintea feţei oamenilor au primit chinuri, nădejdea lor este plină de nemurire; şi, puţin fiind pedepsiţi, cu mari binefaceri vor fi dăruiţi, că Dumnezeu i-a încercat si i-a aflat vrednici de El. Ca aurul în topitoare i-a lămurit şi ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Şi în vremea cercetării lor vor străluci și vor fi ca scânteile ce aleargă pe mirişte. Judeca-vor neamuri şi vor stăpâni popoare şi Domnul va împărăţi peste ei în veci. Cei ce nădăjduiesc spre El vor înţelege adevărul şi credincioşii vor rămâne lângă El în iubire; că har și milă va dărui cuvioşilor Lui şi va purta grijă de aleşii Sai.

Din înţelepciunea lui Solomon, citire: (5:15 - 6: 3)

Drepţii în veci vor fi vii şi răsplata lor este întru Domnul, iar Cel preaînalt poartă grijă de ei. Pentru aceasta, vor primi împărăţia luminii şi cununa frumuseţii din mâna Domnului; căci cu dreapta Sa îi va acoperi şi cu braţul Său îi va ocroti. Va lua râvna Lui în loc de armă si va întrarma făptura spre izbândă asupra vrăjmaşilor. Îmbrăca-Se-va ca într-o platoşă cu dreptatea şi îşi va pune coif judecata cea nefățarnică.

Va lua cuvioșia ca pavăză nebiruită şi va ascuţi cumplita mânie ca o sabie; şi lumea va porni război împreună cu El asupra celor fără de minte. Ca nişte săgeţi bine îndreptate, fulgerele vor porni din nori, ca dintr-un arc bine încordat, și vor lovi la țintă. Și din mânia Sa, ca dintr-o praştie, va fi aruncat noian de grindină.

Se va întărâta asupra lor apa mării şi râurile îi vor îneca deodată. Va sta împotriva lor duhul Puterii şi ca o vijelie îi va risipi. Astfel, fărădelegea va pustii tot pământul şi răutatea va răsturna tronurile celor puternici. Auziţi, dar, împăraţi, şi înţelegeţi! Învăţaţi-vă judecători ai marginilor pământului! Ascultaţi, cei ce stăpâniţi mulţimi și cei ce vă trufiți cu mulţimea popoarelor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea, şi puterea de la Cel preaînalt.

Din înţelepciunea lui Solomon, citire: (4: 7-15)

Dreptul, de va ajunge să se sfârșească, întru odihnă va fi. Că bătrânețea cinstită nu este cea dată de lungimea vieţii, nici nu se măsoară după numărul anilor. Ci căruntețea este, la oameni, înţelepciunea, iar vârsta bătrâneții este viața neîntinată. Ajungând plăcut lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutat.

Răpit a fost, ca nu cumva răutatea să-i schimbe gândul, nici înşelăciunea să nu îi amăgească sufletul. Că vraja răutății întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă mintea cea fără de răutate. Ajungând în scurtă vreme la desăvârşire, dreptul a dobândit o viaţă împlinită, cum alţii n-au izbutit în ani îndelungaţi. Plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceasta, s-a grăbit să iasă din mijlocul răutăţii. Iar popoarele, văzând, n-au priceput şi nici n-au pus în gând una ca aceasta: că har și milă va dărui Domnul aleşilor Lui și va purta grijă de cuvioşii Săi.

La Litie

Stihirile, glasul 1, însuşi-glasul:

Veselește-te în Domnul, fericită obşte a Mănăstirii Putna, și duhovnicește saltă și cântă; că astăzi ca o primăvară a venit la tine, cu minunata mireasmă a florilor Raiului și cu dumnezeieștile cântări cele de acolo, pomenirea Ierarhului Iacob, care ca o aleasă floare a înflorit și tuturor bună mireasmă a harului revarsă, veselind sufletele celor ce cu credinţă săvârsesc cinstită pomenirea sa.

Ca o albină neostenită, din florile dumnezeieştilor Scripturi adunând mierea cuvintelor celor de Dumnezeu insuflate, tuturor ai dăruit-o; și sufletele cele neînvățate luminându-le cu lumina cunoştinţei, pe calea vieţii le-ai îndreptat, ca să slăvească pe Cel în Treime slăvit, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Preasfântul Duh.

Glasul al 2-lea:

Cu toiagul dreptăţii şi al înţelepciunii păstorind, Ierarhe Iacob, și cu iubire de oameni sufletul punându-ţi pentru oile tale, jugul cel greu al dajdiei l-ai înlăturat, către jugul cel uşor al lui Hristos pe toţi îndreptându-i; şi buna-cuviință a casei Domnului iubind, ca un lucrător binecredincios în via Lui, cu timp şi fără timp, toate le-ai împlinit; pentru aceasta astăzi, ca pe un mare ocrotitor al Moldovei te cinstim cu dragoste.

Veniti, credincioşilor, să ne veselim duhovnicește și să cântăm lui Dumnezeu, Mântuitorului nostru, Celui ce minunat S-a arătat întru Sfinţii Săi, slăvind pe cei ce L-au slăvit; că astăzi Ştiutorul tainelor celor ascunse, ca pe o făclie purtătoare de lumină arată Bisericii pe bineplăcutul Său; care, de văpaia dragostei celei dumnezeieşti aprinzându-se, tuturor a strălucit cu lumina virtuţilor şi, alungând întunericul necunoștinței cu cuvântul şi cu fapta, pe toţi spre dorirea celor adevărate şi netrecătoare i-a îndreptat; către Care şi pe noi, prin preacinstită prăznuirea sa, astăzi îndreptându-ne, ne ridică a striga: împărate al veacurilor, pentru rugăciunile Ierarhului Tău, dă-ne nouă cunoștință adevărată, iertare de păcate şi mare milă.

Şi acum..., a praznicului

La Stihoavnă

Stihirile, glasul al 2-lea, podobie: Când de pe lemn ...

Crucea împăratului Hristos încă din pruncie, Părinte, luând pe umerii tăi, calea nevoinţelor ai străbătut-o deplin; şi de zbaterea cea de jos fugind, fericite, toate uneltirile lui Veliar le-ai stricat, la capătul doririlor, Sfinte, ajungând degrabă pe calea de Hristos lăsată, cea a dragostei.

Stih: Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă şi se vor veseli întru aşternuturile lor.

Scara Patriarhului Iacob urmând, slăvite Iacob, suişuri în inima ta ai pus; şi cu gândul lui Hristos îmbogăţindu-te, te-ai smerit, fericite, cum zice marele Pavel, nu rapire socotind bunul tău neam, bunule, pentru care astăzi în ceruri te-a preaînălţat Domnul slavei, cu cinste la Dânsul slăvindu-te.

Stih: Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea Cuvioşilor.

Sfinte, vas curat te-ai arătat şi de bun folos, după Pavel, darurilor Duhului împărtăşindu-te, preaînţelepte, căci credinţa şi dragostea, nădejdea şi pacea şi îndelunga-răbdare pururea lucrând, partea cea de-a dreapta măririi, cea pregătită nouă de Tatăl, astăzi o moşteneşti, fericite.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Bine, slugă bună şi credincioasă; bine, lucrătorule al viei Stăpânului; tu şi greutatea zilei ai purtat, tu şi talantul cel dat ţie l-ai înmulţit, şi pe cei ce au venit la tine nu i-ai pizmuit. Pentru aceasta porţile cerului ţie ţi s-au deschis; intră întru bucuria Domnului tău; și roagă-te pentru noi, fericite Iacob.

Şi acum..., a praznicului

La binecuvântarea pâinilor Troparul Sfântului (de două ori), glasul al 3-lea:

Apoi Troparul Praznicului sau: Născătoare de Dumnezeu...

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., troparul praznicului (de două ori)

Slavă..., al ierarhului, Şi acum..., al praznicului

După catisma întâi, Sedealna, glasul 1, Podobie: Mormântul Tău...

Ca soarele pe cer de la Putna se iveşte, Moldova luminând şi Biserica toată, praznicul tău cel minunat, de Hristos iubitorule, toată inima dreptcredincioasă umplând-o cu a harului îmbelşugată revărsare, fericite Iacob.

Slavă..., Şi acum..., a praznicului

După catisma a doua Sedealna, glasul 1, Podobie: Mormântul Tău...

Cu toții să cinstim cu credinţă pe Iacob, cel ce a răsărit ca o stea dinspre Putna pe cerul duhovnicesc al Bisericii lui Hristos, și cu dragoste să-i strigăm credincioşii: Pomenește-ne la Dumnezeu, Ierarhe, pe noi, cei ce te cinstim.

Slavă..., Şi acum..., a praznicului

Polieleul: Robii Domnului... şi Mărimurile, Stih 1: Aşteptând, am aşteptat pe Domnul şi a căutat spre mine şi a ascultat rugăciunea mea (Psalm 3:1).

Mărimu-te pe tine, Sfinte Ierarhe Iacob, și cinstim sfântă pomenirea ta, că tu te rogi pentru noi lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Stih 2: Iată, am fugit departe şi m-am sălăşluit în pustie (Psalm 54: 7).

Veniți, toți credincioşii, să lăudăm pe Ierarhul Iacob Putneanul, pe vasul cel ales al iubirii de Dumnezeu și de oameni.

Stih 3: Pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre (Psalm 16: 4).
Stih 4: Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu şi m-ai încins cu veselie (Psalm 2:11).
Stih 5: Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor te vor lăuda (Psalm 83: 5).
Stih 6: Cine se va sui în muntele Domnului? Cel nevinovat cu mâinile şi curat cu inima (cf. Psalm 23: 3-4).

Slavă..., glasul 1:

Slavă Ție, Treime Sfântă: Părinte, Cuvinte şi Duhule Sfinte; (zicând:) Slavă Ţie, Dumnezeule.

Şi acum..., acelaşi glas:

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Mărie, Domnul este cu tine, (zicând:) Şi prin tine cu noi.

Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule (de trei ori)!

După Polieleu, Sedelnele, glasul al 3-lea, podobie: De frumuseţea...

Astăzi Biserica celor întâi-născuți înscriși în ceruri cu adunările obştii putnenilor se veseleşte într-un glas şi saltă duhovniceşte, cinstind cu evlavie, cu credinţă şi dragoste, praznicul de peste an al Ierarhului Iacob; pe care lăudându-l să zicem: Bucură-te, Părinte preasfinţite!

Slavă..., Şi acum..., a praznicului

Antifonul întâi, glasul al 4-lea: Din tinereţile mele...

Prochimen, glasul al 4-lea: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? (Psalm 115: 3).

Toată suflarea să laude pe Domnul...

Evanghelia de la Ioan (10:1): Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la El: Adevărat, adevărat... (caută la 21 mai, la Sfânta Liturghie)

Psalmul 50

Slavă..., glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Ierarhului Tău lacob, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum..., asemenea:

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila ta şi după mulţimea îndurărilor Tale curăţeşte fărădelegile noastre.

Stihira, glasul al 6-lea: Bine, slugă bună şi credincioasă; bine, lucrătorule al viei Stăpânului; tu şi greutatea zilei ai purtat, tu şi talantul cel dat ţie l-ai înmulţit, şi pe cei ce au venit la tine nu i-ai pizmuit. Pentru aceasta porţile cerului ție ți s-au deschis; intră întru bucuria Domnului tău; şi roagă-te pentru noi, fericite lacob.

Canoanele

Se pune canonul praznicului cu irmosul pe 8 şi canonul ierarhului pe 6.

Canonul Ierarhului

Cântarea 1, glasul 1:

Irmos: Cântare de laudă...

Măsura bărbatului desăvârșit, după marele Pavel, pe pământ ajungând-o, de-a pururea te veselești cu cei întâi-născuți înscrişi în cer, preaînţelepte. Icoană făcându-te milostivirii Celui ce soarele îl răsare peste toţi, de-a pururea te-ai arătat ocrotitor săracilor și asupriţilor.

Slavă...

Lucrarea poruncilor ai săvârşit-o cu frică şi dragoste, înţelepte, neîncetat, blândeţile lui David agonisindu-ţi ca un bun, preaminunate.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Osânda strămoșilor a dezlegat-o, din tine întrupându-Se precum a binevoit - Cuvântul lui Dumnezeu; pentru aceasta te măresc toate neamurile.

Catavasia praznicului

Cântarea a 3-a:

Irmos: întăritu-s-a inima mea...

Sădit în taină, minunate, la izvorul apelor Duhului Sfânt, adus-ai rod la vremea ta însutit, fericite, către toţi săracii pururea lucrând milostenia. Talanții Domnului cu dragoste pe pământ ca un înţelept înmulţindu-i, de la Stăpânul tău Hristos ai auzit cuvintele răsplătirii celei veşnice, bine-lucrătorule.

Slavă...

Iubind casa Domnului și de omul cel dinlăuntru îngrijindu-te neîncetat cu osârdie, preaminunate Iacob, astăzi te bucuri în cămările cereşti ale Tatălui.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Vestirea naşterii Cuvântului primind-o de la înger, Fecioară, fără de tată ai născut pe Stăpânul zidirilor; pentru care toate limbile te cântă, mărindu-te.

Condacul şi icosul praznicului. Sedealna Ierarhului, glasul 1: Podobie: Mormântul Tău...

Pomelnic pe pământ scriind pentru obştea Putnei, iar în ceruri, la Hristos, dobândind îndrăznire, pomeneşte-ne, Ierarhe, şi pe noi, cei ce săvârșim cu credinţă cinstită pomenirea ta, şi mijloceşte să fim scrişi în Cartea Vieţii.

Slavă..., Şi acum..., a praznicului Cântarea a 4-a Irmos: Auzit-am, Doamne...

Următor arătându-te apostoleştii fapte cu totul, tuturor toate te-ai făcut, preabunule păstor, turma apărându-ţi cu dragoste.

Lepădând cele pământeşti întru dorirea celor din ceruri, secerat-ai, fericite, bogăţia harului şi a înţelepciunii, slăvite.

Slavă...

Uneltirea viclenilor ai destrămat-o cu chibzuinţă, minunat împotrivindu-te, o, preaînţelepte, cu milostivirea spre cei sărmani.

Și acum.... a Născătoarei de Dumnezeu:

Isaia, văzându-te mai dinainte, Maică-Fecioară, spăimântatu-s-a, cântând ţie; deci, urmând acestuia, obştea creştinească te laudă.

Cântarea a 5-a:

Irmos: De noapte mânecând...

Ispitit ca aurul în focul cel ceresc, ai strălucit, slăvite, cu mulţimile virtuților, ca un soare, Părinte, acum luminându-ne. Aşternut picioarelor pe toţi vrăjmaşii tăi ţi i-ai făcut, slăvite, prin lucrarea milosteniei; pentru care te bucuri de-a dreapta Stăpânului.

Slavă...

Cercetat-ai, bunule, pe cei flămânzi şi goi, după porunca Domnului, şi de-a dreapta împăratului moştenire ai primit, ca un binecuvântat.

Si acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Osândit cu faptele mă aflu neîncetat; deci tu, Fecioară, pururea către Fiul tău roagă-te, mijlocindu-mi, Stăpână, iertare de păcate.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Pe Prorocul lona...

Văcăritul, darea cea cumplită, cu puterea ta legând, milostiv te-ai arătat tuturor celor sărmani şi sufletul ţi-ai pus, Părinte, pentru poporul tău.

Vas ales te-ai arătat al Stăpânului Hristos, milostenia lucrând, minunate Iacob, şi de harul Lui cu îmbelşugare împărtăşindu-te.

Lui Hristos bine-plăcând, fericite, pe pământ, cu cei blânzi te veseleşti în pământul celor vii și în curţile Domnului pururea, o, Ierarhe.

Slavă...

Ajutorul tău cel neîmpuţinat avându-l obştea ta, te cinstește în cântări, săvârşind pomenirea ta cu dragoste şi cu evlavie, fericite.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Ușă încuiată te-a vestit lumii Iezechiel, că fecioară ai născut și fecioară ai rămas în naștere, Maică Fecioară, precum şi după naştere.

Condacul Ierarhului, glasul al 2-lea:

Cu fapte bune şi cu virtuţi împodobindu-te, Sfinte Ierarhe Iacob, dascăl înţelept al credincioşilor te-ai arătat şi înnoitor al mănăstirii Sfântului Voievod Ştefan cel Mare te-ai învrednicit a fi. Pentru aceasta, Hristos te-a preamărit în ceruri, unde te rogi neîncetat pentru sufletele noastre.

Alt condac, glasul al 4-lea, Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Pe mlădița lui Hristos cea roditoare, pe Iacob, cu evlavie să îl cinstim cei credincioşi, că dăruieşte îmbelşugat, celor ce-i cântă, lucrările harului.

Icos:

Praznic de veselie ne-a răsărit astăzi, fraţilor, veniţi să ne bucurăm! Că nu doar florile acestei primăveri ne aduc acum miresme, ci mai ales floarea cea în Hristos odrăslită şi cu roua Duhului udată, Ierarhul lacob cel preaminunat, păstorul duhovnicesc al Moldovei. Veniţi, dar, pe acesta să îl cinstim cu evlavie, că dăruieşte în chip minunat lucrările harului.

SINAXAR

Întru această lună, în cincisprezece zile, pomenirea Sfântului Ierarh lacob Putneanul, mitropolitul Moldovei. Sfântul lacob s-a născut la 20 ianuarie 1719 într-o familie dreptcredincioasă din Bucovina. Crescând în duhul adevăratei evlavii, la numai 12 ani a intrat în viata monahală.

Formarea sa duhovnicească este legată de obştea Mănăstirii Putna și a Sihăstriei Putnei, dar și de Mitropolitul Antonie al Moldovei (1730-1740), al cărui ucenic a fost (acelaşi mitropolit care, în Kiev, l-a convins pe viitorul sfânt Paisie de la Neamţ să vină în Moldova pentru a se forma duhovniceşte).

Văzând părinţii putneni pe acest tânăr cu înţelepciune de bătrân şi viață aleasă, l-au rânduit a fi hirotonit preot la numai 17 ani, apoi a fost ales egumen al Mănăstirii Putna la vârsta de 25 de ani. În anul 1745 a fost ales episcop de Rădăuţi, unde a tipărit un Liturghier slavo-român şi a înfiinţat o şcoală pentru învăţarea limbilor slavonă, greacă şi română. După doar cinci ani, vrednicia şi râvna sa au fost hotărâtoare pentru mutarea sa în scaunul de mitropolit al Moldovei, la Iași. Între 1750 şi 1760 a desfășurat o intensă activitate pastorală şi socială, promovând tiparul românesc şi veghind la traducerea de cărţi folositoare de suflet. Reuşind să deschidă o tipografie, în 10 ani a tipărit 15 cărţi de slujbă şi învăţătură în limba română, care s-au folosit în bisericile si mănăstirile din toate ţinuturile locuite de români.

Grija pentru românii din Transilvania, ameninţaţi să-şi lepede credinţa strămosească, și-a manifestat-o atât prin tipărirea de cărţi spre apărarea dreptei credinţe, cât şi prin hirotonirea de preoţi şi trimiterea de antimise în parohiile lipsite de păstori sufleteşti, în Maramureş şi în ţinutul Clujului.

Sfântul lacob s-a îndurerat pentru neştiinţa de carte a păstoriţii săi, deoarece, după cum spunea, „din creşterea copiilor, ca dintr-o rădăcină bună sau rea, toată viaţa curge”. De aceea a înfiinţat şcoli şi a tipărit cărţi de învăţătură şi de slujbă, dând la lumină primul Abecedar românesc (Bucvar) şi înfiinţând, pentru copiii satului Putna, prima şcoală elementară rurală din Moldova. A dispus traducerea Vieţilor sfinţilor, care sunt adevărate manuale în care orice om, de orice vârstă, fire şi stare, îşi poate afla un model de viață, dar în vremea păstoririi sale s-a reuşit doar traducerea primelor 6 din cele 12 volume. Pe lângă purtarea de grijă faţă de Mănăstirea Putna și asezămintele ei, Mitropolitul lacob a ajutat și alte mănăstiri și biserici, cum ar fi Mănăstirea Doljeşti, biserica Sfântul Dumitru din Suceava, Catedrala episcopală din Suceava şi Catedrala Mitropolitană din Iaşi, Mănăstirea şi spitalul Sfântul Spiridon din Iaşi şi altele.

În vremea domniilor fanariote, a intervenit, împreună cu ceilalţi ierarhi ai ţării, pentru eliminarea unor forme de asuprire (desfiinţarea veciniei în 1749) şi a unor biruri împovărătoare (desfiinţarea vădrăritului în 1756), dar mai ales a văcăritului (în 1757), legând cu blestem pe domnii ţării să nu revină asupra acestora.

Ca un făcător de pace şi ocrotitor al poporului, Mitropolitul Iacob a cerut, în anul 1758, hanului tătarilor să înceteze prădarea Moldovei, iar în anul următor a potolit o răscoală a poporului, impunând domnitorului să îndeplinească unele cerinţe, pentru pacificarea ţării. A mustrat adesea pe unii conducători din acei ani, din pricina cărora, în cele din urmă, a fost silit să-și lase scaunul mitropolitan în anul 1760, nevrând să îngăduie impunerea din nou a dărilor împovărătoare.

Petrecând ultima parte a vieţii la Mănăstirea Putna, Mitropolitul Iacob a continuat actele de ctitorire începute în perioada cât a fost mitropolit în scaun, devenind astfel al doilea mare ctitor al Putnei, întărind-o duhovniceste și material. Astfel, ea a devenit unul dintre stâlpii Ortodoxiei româneşti în vremurile grele ce aveau să vină odată cu ocuparea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, în anul 1774.

Retragerea la mănăstire i-a fost prilej Sfântului Iacob de adâncire în rugăciunea curăţitoare şi luminătoare de suflet. El a spus acest cuvânt despre rugăciune: „Dumnezeiasca rugăciune, aducând lumina lui Hristos în sufletele noastre şi risipind dintru dânsul negura ce-l vatămă pe el, îl face mai apoi cu mult mai luminat decât soarele, căci aievea ştiut este că cel ce vorbeşte cu Dumnezeu este mai sus de moarte și de stricăciune".

Simţindu-şi sfârşitul aproape, după Paștile anului 1778 a mers la Sihăstria Putnei şi a primit tunderea în marea schimă prin mâna duhovnicului său, Sfântul Cuvios Natan, luând numele de Eftimie. După patru zile, în ziua de 15 mai 1778, a trecut cu pace la Hristos Domnul. A fost înmormântat în pridvorul mănăstirii sale de la Putna, ca nou ctitor al ei.

Purtându-şi cu sârguinţă şi cu vrednicie crucea slujirii arhiereşti, şi cu blândeţe şi smerenie pe aceea de a fi prigonit pentru dreptate, jertfindu-se pe sine pentru poporul încredinţat lui spre păstorire, Mitropolitul Iacob şi-a închinat întreaga viaţă slujirii Bisericii, luminării poporului prin şcoală şi tipar, apărării celor nedreptăţiţi şi povăţuirii sufletelor spre mântuire, rămânând în amintirea poporului credincios drept „păstorul celor săraci si smeriţi, care a dus o viaţă de Sfânt". De aceea, cu prilejul împlinirii a 550 de ani de la întemeierea Mănăstirii Putna, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în şedinţa sa din 6-7 iunie 2016, trecerea mitropolitului Iacob Putneanul în rândul Sfinţilor, cu zi de prăznuire la 15 mai, ziua trecerii sale la cele veşnice.

Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Tinerii în cuptor...

Duhovniceasca vie a lui Hristos cu dragoste lucrând-o, fericite Iacob, întru a Lui dumnezeiască jitniţă ţi-ai adunat roadele faptelor, cu lucrătorii cei buni în cer numărându-te.

Al Preacuratei chip împodobind şi candelă de argint punându-i înainte, fericite, l-ai dat izvor de vindecări creştinilor; deci şi tu, lângă Stăpâna tuturor, ca o candelă astăzi în cer străluceşti şi mijloceşti pentru noi.

Slavă...

În grădina celor pământeşti, slăvite, vieţuind, ai dorit cele cereşti, nesocotind sudorile şi truda din vremea secerișului, ci nădăjduind a lua roada ostenelilor.

Şi acum.... a Născătoarei de Dumnezeu:

Icoana ta, Fecioară, sărutând-o, cu toții te vestim Născătoare de Dumnezeu și cântăm: Bucură-te, Maica Domnului, ocrotitoarea credincioşilor care aleargă la tine, Stăpână, cu dragoste.

Cântarea a 8-a:

Irmos: De Care îngerii...

Adânc temelia casei tale aşezând-o pe piatra credinţei, Ierarhe Iacob, puhoiul ispitei l-ai răbdat neclintit, casa întărită având-o, fericite. De dragostea Domnului, slăvite Iacob, nimic nu te-a despărţit, de-a pururea cântând: Să binecuvinteze toate lucrurile şi să-L preaînalţe pe El întru toti vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Urmat-ai cu dragoste Păstorului Celui bun si sufletul pentru oi ţi-ai pus, slăvite, iar acum ai primit de la El cununa neveştejită a slavei, fericite.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Cămară, palat şi tron, vas aurit şi toiag umbrit te-au arătat Scripturile demult, că ai născut cu trup, Fecioară, din curatul tău pântece, pe Cuvântul Tatălui, Maică Preacurată.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Pe nonă cel de lumină...

Să dănţuiască Moldova și să se bucure Putna, preamilostiv mijlocitor dobândindu-şi la Domnul pe fericitul Ierarh, pe Iacob cel minunat, pe care astăzi cu credinţă și cu râvnă credincioşii îl cinstim întru cântări.

Ascultă, Sfinte, şi pleacă urechea ta către obştea care te laudă acum cu credinţă, Părinte, şi mâinile, ca un ierarh, spre Domnul ridică-le, cerând pentru noi iertarea păcatelor şi har dumnezeiesc.

Bineprimită fă, Sfinte, puţina noastră cântare la tronul Celui milostiv, cu solirea ta sfântă, preaminunate Iacob, te rugăm noi, robii tăi, care cu dragoste şi cu evlavie săvârşim preacinstită pomenirea ta acum.

Slavă...

Icoana ta preacinstită şi racla moaştelor tale toti credincioşii sărutându-le, minunate Iacob, sufletul nostru îl sfinţim, şi mintea, şi inima, şi cugetul; deci mijloceşte pentru noi de la Domnul har dumnezeiesc.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Nădăjduind pururea în mijlocirea ta, Maică, la Hristos, împăratul a toate, noi, robii tăi, alergăm cu dragoste; deci mâinile tale întinde-le la rugăciune către El, Preacurată, îndurat făcându-L nouă.

Luminândele

Glasul al 3-lea, Podobie: Lumina cea din lumină...

Să prăznuiască Moldova şi să se bucure Putna că solitor câştigat-au la Făcătorul a toate pe Iacob, Ierarhul nevoitor şi mult-milostiv.

Slavă...,

Alta, a Ierarhului, glasul al 2-lea, Podobie: Femei, auziţi...

Ca răsăritul soarelui, slăvită pomenirea ta, preaminunate Iacob, a luminat toată lumea şi negura necunoştinţei cu totul risipind-o, a odrăslit bucurie nespusă obştilor Putnei.

Şi acum..., a praznicului.

LA LAUDE

Stihirile pe 6: ale praznicului 3 şi ale Ierarhului 3.

Stihirile Ierarhului, glasul 1, Podobie: Ceea ce eşti bucuria...

Cântă şi saltă Moldova, praznic de obşte făcând la sfântă pomenirea Ierarhului Iacob, pe care lăudându-l, să sărutăm racla moaştelor lui, zicând: Nu uita, Sfinte, acum pe poporul tău, ci lui Hristos roagă-te pentru el.

După vrednicie te-ai înălţat în Sfânta Sfintelor cea din ceruri, Părinte de trei ori fericite, de unde în chip minunat mijloceşti, pentru cei ce te laudă, dumnezeiască milă de la Hristos şi iertare păcatelor.

Lăcaş curat al Treimii dumnezeieşti te-ai vădit în vremile din urmă, fericite Părinte; Acesteia în ceruri rugându-te cu îndrăzneală, slăvite, pomeneşte-ne pururea şi pe noi, mântuire mijlocindu-ne.

Ca mai înainte, Părinte, milostivindu-te spre obştea ta aceasta, aşa şi astăzi păzeşte-o, împreună luându-i mijlocitori către Domnul tuturor pe Cuviosii Sila, Natan si Paisie, Ierarhe fericite

Slavă..., glasul al 4-lea:

Cu minte de bătrân împodobindu-te din tinereţe, ungerea arhieriei, preaînţelepte, de sus ai primit şi puterea de a lega şi dezlega, Ierarhe; prin care şi dajdia cea fără de omenie ai legat-o spre desfiinţare şi neplecat ai rămas înaintea puternicilor lumii; pentru aceasta, şi toate măririle lumeşti lepădându-le, şi însuşi toiagul cel arhieresc, toiag pe sine însuți Putnei te-ai făcut, și temelie nouă, şi ctitor, şi părinte; iar acum în cer strălucind ca un bineplăcut al Domnului, te rogi, ca un Ierarh, cu îndrăzneală, pentru sufletele noastre.

Şi acum..., a praznicului.

Doxologie mare, Troparele, Ecteniile şi Otpustul.

La Sfânta Liturghie

La Fericiri: din Canonul Praznicului, Cântarea a 3-a pe 4, şi din Canonul Ierarhului, Cântarea a 6-a pe 4.

Prochimen, glasul al 7-lea:

Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?

Apostolul Ierarhului (Evrei 7: 26 - 8: 2)

Fraţilor, un astfel de Arhiereu... (caută la 13 noiembrie)

Aliluia, glasul al 2-lea:

Stih 1: Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioșii Tăi se vor bucura.

Stih 2: Că a ales Domnul Sionul şi l-a ales spre locuinţă Lui.

Evanghelia Ierarhului (Ioan 10: -16)

Zis-a Domnul: Eu sunt uşa... (caută la 21 mai, la Utrenie)

Chinonicul:

Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme. Aliluia.

Hristos a inviat!

Intalnirea Tinerilor Ortodocsi din Europa - Cluj 2015

2015-09-11T14:22:00.002+03:00

În capitala Ardealului s-a întâmplat ca și eu să fiu prezent anul acesta la acest eveniment religios și intercultural la care au mai participat aproximativ 6000 de tineri din toată Europa şi nu numai, deoarece au fost prezenţi tineri si din Siria, Liban şi alte ţări care nu sunt în Europa.

Pe lângă programul foarte încărcat, ceea ce a fost bucurător, adică nu am fost ca pensionarii la pensiune, ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost orașul acesta minunat în care m-aș muta chiar acum dacă aș putea. Minunata conferinţă ţinută de Pr Arhim Zaharia Zaharou a fost punctul culminant al întâlnirii.

Cluj-Napoca, un oraș în care predomină tot frumosul românesc începând cu sutele de clădiri încărcate de istorie și timp, continuând cu tradițiile românești, porturile populare, iar nu în ultimul rând oamenii, românii adevărați care te respectă, pe care îi respecți. Nu am văzut un conflict pe stradă sau ceva revoltător cum ar fi gunoaie, aglomerație (cum e în București), nu am văzut puhoi de baruri și localuri cu jocuri de noroc, nu mi s-a întâmplat să mă împiedic de farmacii (Constanța). Fiind al II-lea oraș ca mărime din România, după părerea mea, neumblat prea mult, este primul din punct de vedere al civilizației. Un oraș în care nu ai cum să te plictisești, un oraș în care cultura este promovată foarte mult și prin obiectivele turistice dar și prin teatre, cinema, operă, case de cultură, etc.

Ortodoxia este la ea acasă, orașul fiind apărat de foarte multe biserici ortodoxe ce stau de veghe în jurul Catedralei Mitropolitane unde clopotele bat la fiecare slujbă, ținându-l pe Avram Iancu treaz (statuia lui fiind prezentă în faţa catedralei). Cum spuneam, se pune foarte mare accent pe cultură, adică m-am bucurat să văd foarte multe librării decât să văd foarte multe jocuri de noroc sau cârciume. Grădina Botanică este splendidă, enormă și te-ncarcă cu o energie din cauza căreia cu greu părăsești acest rai în miniatură. Nu mi-am dat seama pe unde ar fi un centru vechi al Clujului deoarece, cum v-am spus, tot orașul este încărcat de clădiri cu stiluri arhitecturale vechi, biserici, piatră cubică, etc. Era imposibil să te pierzi în aceste trei zile deoarece imaginați-vă vreo 6000 de tineri ce umblă prin Cluj în tricouri albastre-deschis, la orice pas vedeai un punct albastru în depărtare. Pot spune cu uşurinţă că ca am fost peste 7000, cu tot cu organizatori si invitaţi, toţi uniţi pentru acelş scop. Clujul ste un oraș viu, un oraș tânăr cu o istorie lungă în spate, un oraș al românismului.

Legat de întâlnirea noastră, am fost foarte încântat de condițiile de cazare, aceasta având loc în cele șaptesprezece cămine ale campusului studențesc Hașdeu, cămine foarte curate, puse la punct. Mâncarea a fost bună, poate nu a întrecut așteptările noastre, dar ținând cont că am venit să vizităm, să ne distrăm, nu am obiectat ceva. Două dintre cele trei seri le-am încheiat cu concerte de muzică Holograf, respectiv Ducu Bertzi, Magda Puskas, Florin Săsărman. Am fost la licee unde am dezbătut teme foarte interesante cum ar fi problemele cu care se confruntă tinerii din ziua de astăzi. Este un sentiment foarte frumos să știi că religia îți leagă noi prietenii, să cunoști oameni noi cu obiceiuri noi pentru tine, sau oameni noi cu care observi că aveți foarte multe lucruri în comun. M-am bucurat de participările la Sf. Liturghie unde a fost present si P.F. Pr. Patriarh Daniel, împreună cu mai mulţi episcopi români şi din străinătate, aici amintind pe doi foarte dragi sufletului meu, P.S. Macarie al Europei de Nord si Î.P.S. Iosif al Europei Occidentale si Meridionale, precum și la rugăciunile de seară în aer liber.

Am învățat foarte multe lucruri noi, mi-am răspuns la anumite întrebări cu care plecasem de acasă, am legat prietenii cu foarte mulţi preoti, cu foarte mulţi tineri, dar cel mai important lucru, ne-am dat seama cât de frumoasă este România dincolo de Carpați. Nu zic că doar acolo e frumos, însă pe lângă Dobrogea noastră multiculturală și multietnică, acolo simți românește, gândești românește. Vă recomand oricând să vizitați Clujul, veți rămâne impresionați!

Împreună pentru viitorul Europei! Ne vedem cu bine în 2016 la Bucureşti! ♥

Numai bine!

p.s. din miile de fotografii, am ales pentru voi câteva, MEMORABILE!

Taina Sf. Maslu - I.P.S. Teodosie

2015-03-25T20:00:00.000+02:00

Marti, 24 martie 2015, Inaltpreasfintitul TEODOSIE, Arhiepiscopul Tomisului, a savarsit la orele 19:00 Taina Sfantului Maslu, la biserica parohiei „Buna-Vestire” din Judetul Constanta, cu ocazia sarbatoririi hramului parohiei.

La finalul acesteia, Inaltpreasfintia Sa, a multumit tuturor colaboratorilor si miluitorilor, precum si P.C. Pr. Paroh Danut Marius Bertea, pentru invitatie si primirea calduroasa in mijlocul comunitatii.

Miercuri, 25 martie, in zorii zilei, s-a savarsit slujba Utreniei si a Dumnezeiestii Liturghie a hramului.

25 martie 2015

MARSUL PENTRU VIATA - CONSTANTA 2015

2015-03-21T17:03:00.003+02:00

ATENTIE! Preluarea fotografiilor se face numai cu mentionarea sursei.

Pe 21 martie 2015 a avut loc "Marşul Pentru Viaţă" simultan în mai multe oraşe din ţară.

Pentru Constanta a fost urmatorul program:
Adunarea de la ora 12 la Arhiepiscopia Tomisului, plecarea de la ora 13: Traseu: Catedrală - Piaţa Ovidiu - Str. Mircea - Biserica Greacă - Biblioteca I N Roman - Sala Sporturilor - Capitol - Spitalul Municipal - Bdul Tomis - Capitol - Poşta Mare - Primărie - Piaţa Ovidiu - Cazino

Marsul a fost organizat de Asociatia Pro-Vita Constanta, in parteneriat cu Arhiepiscopia Tomisului. Au fost prezenti la mars, preoti, diaconi, credinciosi de toate varstele, teologi si seminaristi, precum si membrii ai ASCOR Constanta.

Pornirea din fata Catedralei Arhiepiscopale, a fost binecuvantata de insusi I.P.S. Teodosie.

ATENTIE! Preluarea fotografiilor se face numai cu mentionarea sursei.

Hramul Manastirii „Sf. Ioan Casian” din Arhiep. Tomisului

2015-02-28T23:08:00.001+02:00

Sambata, 28 februarie 2015, cand Biserica Ortodoxa Romaneasca praznuieste pe Sfintii Cuviosi Ioan Casian si Gherman din Dobrogea, Inaltpreasfintitul Parinte Teodosie Arhiepiscopul Tomisului, a savarsit Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie la Manastirea „Sf. Ioan Casian”.

La finalul acesteia, doi parinti din obstea manastirii, si-au prezentat propriile scrieri, devenid un obicei pentru Sfanta Manastire, ca cei doi monahi, sa tipareasca doua noi carti.

In aceeasi zi, la orele 19:00, la Casa de Cultura din Constanta, trei actori ai Teatrului Notara, au sustinut un spectacol teatral legat de legenda Mesterului Manole de la Curtea de Arges.

Predica I.P.S. Teodosie la praznicul Sfintilor Cuviosi Ioan Casian si Gherman din Dobrogea

Canonul cel Mare, in cetatea Tomisului (foto si audio)

2015-02-27T23:01:00.001+02:00

In prima saptamana a Postului Mare, Inaltpreasfintitul Parinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a savarsit slujba Pavecernitei celei Mari, in care s-a citit si Canonul de pocainta al Sf. Ier. Andrei Criteanul, la Catedrala „Sf. Ap. Petru si Pavel” din Constanta.

Raspunsurile au fost date de Corala „Armonia” a Arhiepiscopiei.

Canonul Sf Andrei Criteanul 1 I

Canonul Sf Andrei Criteanul 1 II

Doamne al puterilor

Doamne si Stapanul... final pavecernita

Canonul Sf Andrei Criteanul 2

Predica in martea cea curata

Canonul Sf Andrei Criteanul 3 fragment

Predica in miercurea cea curata

Canonul Sf Andrei Criteanul 4

Predica in joia cea curata

Liturghie de noapte cu Inaltpreasfintitul Teodosie, la praznuirea Sf. M. Mc TEODOR Tiron

2015-02-17T23:53:00.001+02:00

Luni spre marti, 16 spre 17 februarie 2015, la miezul noptii, Inaltpreasfintiul Parinte TEODOSIE, Arhiepiscopul Tomisului, a savarsit slujba Sfinteti si Dumnezeiestii Litirghii a "Sf. Ioan Gura de Aur", la biserica "Sf Ier Nectarie" si " Sf M Mc Teodor Tiron" din Municipiul Constanta.

Inaltpreasfintiul a fost primit de catre tinerii din parohie cu torte aprinse.

Biserica parohiei a fost neincapatoare. I.P.S. a fost incojurat de un impresionant sobor de preoti si diaconi. Frumusetea cantarilor liturgice, a impodobit si a dus mai aproape de Liturghia Ingerilor pe cei prezenti.

la finalul slujbei, I.P.S. a tinut un cuvant de invatatura despre viata, martiriul si minunile Sfantului Teodor Tiron. Acesta a propus inca un hram pentru biserica mare a parohiei, care este in constructie, Sf Ier Luca al Crimeei, pentru ca sirul Sfintilor Doctori fara de arginti ss fie completat.

In biserica se gasesc particele de Sfinte Moaste de la Sf M Mc Gheorghe, Sf Cuv Trifon Romanul din Kapsala, Sfanul Luca al Crimeei si Sf M Mc Teodor Tiron.

Cu ocazia hramului, a fost adusa icoana Maicii Domnului Odighitria, de la biserica Sf. Sf. M. Haralambie, adusa si aici pentru sarbatorirea hramului pe 10 februarie, din Ucraina. Va mai ramane in mun. Constanta inca pentru 10 zile.

Hristos a inviat!

InaltPreasfintitul SERAFIM, Mitropolitul de Pireu - 2 zile in Arhiepiscopia Tomisului

2014-09-10T18:45:00.000+03:00

ATENTIE! Preluarea fotografiilor se face numai cu mentionarea sursei.

8 septembrie 2014 - Biserica Sf. Mc. Mina, Loc. Mangalia, Arhiep. Tomisului

I.P.S. Teodosie, Arhiep. Tomisului, I.P.S. Serafim, Mitrop. de Pireu si P.S. Siluan, episcopul romanilor ortodocsi din Ungaria.

Sfintele Moaste ale Sf Ier Nectarie, aduse din Mitropolia de Pireu

Cu prilejul Zilelor municipiului Mangalia, în perioada 6-7 septembrie, Protoieria Callatis organizează o serie de evenimente religioase, la care sunt așteptați credincioși, dar și oaspeți din Grecia.

Astfel, la invitația IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, va sosi în seara zilei de sâmbătă, 6 septembrie, IPS Serafim, Mitropolitul de Pireu.

Primirea oaspetelui, care va veni de pe mare și aduce cu el moaștele Sf. Nectarie, vindecătorul de cancer, se va face în Portul turistic din Mangalia, de la ora 19.30, unde va avea loc și un concert de fanfară.

După întâmpinarea oaspeților și a Sfintelor Moaște, de la ora 20.00, se va pleca în tradiționala procesiune, pe următorul traseu: Portul turistic, str. Ștefan cel Mare, șos. Constanței, sens giratoriu, biserica „Sf. Mina”.

A doua zi, duminică, 7 septembrie, de la ora 8.30, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, împreună cu IPS Serafim, Mitropolit de Pireu (Grecia), vor oficia Sfânta Liturghie la biserica „Sf. Mina” din Mangalia. Slujba va fi transmisă în direct de Radio Dobrogea (99,7 FM).

Evenimentele religioase vor continua în municipiul Constanța, la biserica „Sf. Maria” (Bd.1 Mai, nr. 21), unde, de la ora 19.30 distinșii oaspeți vor săvârși slujba Vecerniei și pe cea a Sfântului Maslu.

Arhiep. Tomisului

ATENTIE! Preluarea fotografiilor se face numai cu mentionarea sursei.

9 septembrie 2014 - Manastirea Adormirea Maicii Domnului,

Loc. 23 August, Arhiepiscopia Tomisului.

I.P.S. Serafim, Mitrop. de Pireu, I.P.S. Teodosie, Arhiep. Tomisului si P.S. Macarie, episcopul romanilor ortodocsi din Europa de Nord,

În anul 2004, pe un teren situat în apropierea lacului Tatlageac, a fost pusă piatra de temelie a mănăstirii Sf. Ierarh Nicolae şi Bretanion, cunoscută drept mănăstirea de la 23 August. Doi ani mai târziu, în perioada 2006-2010, mănăstirea a prins contur, fiind construite paraclisul, chiliile și stăreția. Așezământul de cult a fost proiectat de arhitectul Teodor Ion, iar lucrările de zidire au fost finalizate anul acesta.

Slujba de sfinţire va fi oficiată luni, 8 septembrie, începând cu ora 8.00 de către IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, împreună cu Înaltpreasfinţitul Serafim, Mitropolit de Pireu (Grecia), alături de un sobor de preoţi şi diaconi şi a numeroşi credincioşi.

Nașterea Maicii Domnului, sărbătorită pe 8 septembrie, este prima mare sărbătoare a anului bisericesc, început la 1 septembrie. Părinții săi, Ioachim și Ana, erau din neamul lui David și locuiau în cetatea Nazaret din Galileea.

Pentru că nu aveau copii, Ioachim și Ana erau defăimați de comunitate, fiind considerați blestemați. Cu nădejde în Dumnezeu, Ioachim s-a retras în munte, în post și rugăciune, iar Ana a rămas acasă, rugându-se lui Dumnezeu. Arhanghelul Gavriil s-a arătat fiecăruia în parte și le-a vestit că ruga le-a fost ascultată și vor fi binecuvântați, iar prunca va fi „vas ales” al lui Dumnezeu. Prunca a primit, a opta zi de la naștere, numele de Maria, care înseamnă doamnă, împărăteasă, ea devenind Maica Domnului.

Arhiep. Tomisului

ATENTIE! Preluarea fotografiilor se face numai cu mentionarea sursei.

Hristos a inviat!

17 august - Pomenirea Sfantului Cuvios SOFRONIE Aghiopavlitul

2014-08-17T02:00:00.000+03:00

Sinaxar

În această lună, în ziua a 17-a,

pomenirea celui între sfinţi a

părintelui nostru

SOFRONIE AGHIOPAVLITUL, egumen al manastirii Sfantului Pacel din Sfantul Munte al Athonului.

În Mânăstirea Sf. Sava a trăit cu 50 ani în urmă un Ieromonah cu numele Ioachim Spiţaru. Era un om învăţat şi cu viaţă sfântă. El a scris multe istorii din viaţa cuvioşilor Părinţi pe cari i-a cunoscut în Mânăstirea Sf. Sava şi în Sihăstriile din Sfântul Munte. Tot el a scris şi viaţa Cuvioasei Fotini, care a sihăstrit pe malul Iordanului, aproape de locul unde se află azi Schitul românesc. Între alte istorisiri, acest Ieromonah aminteşte şi despre un Duhovnic Sofronie din Sfântul Munte, care s-a proslăvit în zilele noastre. Iată ce povesteşte despre Cuviosul Sofronie:

Am cunoscut şi pe un alt bărbat sfânt şi îmbunătăţit, pe egumenul Mânăstirii Sf. Pavel, cu numele Sofronie Galliga. În vremea când l-am cunoscut eu, el era aproape de 80 de ani. S-a născut în satul Calligata, din insula Ghefalinia.

Din tinereţe a iubit chipul monahicesc. Mergând în Sfântul Munte s-a călugărit, apoi a fost preoţit şi mulţi ani de zile a fost Egumen în Mânăstirea Sfântul Pavel. Era foarte simplu şi avea atâta blândeţe, încât niciodată n-a mustrat pe călugări, nimeni nu l-a văzut pe el mânios şi n-a auzit cineva cuvânt aspru din gura lui. Din cauză că era prea îngăduitor şi fără răutate, mulţi îl vorbeau de rău şi ziceau că din cauza lui călugării sunt fără rânduială. El însă urma pilda Mântuitorului, care primea cu faţă blândă pe cei păcătoşi.

Când l-am cunoscut eu (zice scriitorul) pe Egumenul Sofronie, era acum bătrân şi totdeauna zicea că răceşte. Chiar în luna Iulie, la el în cameră ardea zi şi noapte focul în sobă, iar când dormea, era îmbrăcat cu o haină groasă (blană), însă totdeauna tremura.

Pe atunce eu eram încă tânar (zice Ioachim) şi trăiam în aceeaşi mânăstire (la Sf. Sava). De multe ori cercetam pe bătrânul Egumen Sofronie şi ascultam cu luare aminte frumoasele lui sfaturi. Însă nu puteam să zăbovesc mult la el, căci era peste măsură de cald în camera lui.

A murit în anul 1881, când împlinise vârsta de 82 de ani. Mulţi călugări din mânăstirea lui (între care şi însuşi egumenul ce a urmat după el) ziceau că răposatul Sofronie nu se mântuieşte. Aşteptau să vadă un semn pentru aceasta, atunci când vor face mutarea osemintelor (după cum este tradiţia în Sf. Munte). Ei ziceau aceasta, pentru că nu cunoşteau faptele cele îmbunătăţite ale Egumenului.

La trei ani după săvârşirea lui, când s-au dezgropat osemintele, s-au adunat la cimitir, aproape toţi călugării din Mânăstirea Sf. Pavel, apoi de la Schitul Nou, de la Sf. Ana, de la Gareia, precum şi din alte părţi, anume ca să vadă cum anume arată osemintele răposatului Egumen Sofronie.

Căci după cum se crede, atunci la dezgropare se arată în ce stare este cel răposat.

După ce s-au cetit rugăciunile cuvenite, au deschis mormântul, în care se afla trupul răposatului Egumen.

Din cauză că fusese înfăşurat în mantie de mătase, mantia n-a putrezit şi se vedea umflată, ca şi cum ar fi fost în ea trupul întreg. Văzând aceasta cei care aveau presupusuri, au crezut că trupul lui a rămas neputred (din cauza îngăduielii lui prea mari).

Deci pogorânduse în groapă monahul Serafim (Iconomul Mânăstirii) a spintecat mantia cu briceagul şi îndată a ieşit din mormânt o mireazmă de moaşte Sfinţite, încât au rămas cu toţii uimiţi.

Pipăind mai cu dinadinsul Iconomul Serafim, a cunoscut că trupul răposatului era putrezit, iar din osemintele lui ieşea mireazmă cerească, ca semn pentru sfinţenia lui.

Toţi cei cari erau de faţă au căutat să ia blagoslovenie câte o bucăţică din moaştele Egumenului Sofronie.

Iar Prostoşii Mânăstirii au adunat într-o raclă toate osemintele şi le-au aşezat cu cinste la jertfelnicul Bisericii Mari, ca pe nişte adevărate moaşte de sfânt.

Au cunoscut atunci toţi că bunătatea lui a adus roade plăcute înaintea lui Dumnezeu.

Căci fiii lui duhovniceşti s-au căit pentru neregula lor şi umilindu-se şi-au schimbat viaţa, iar cel răposat şi-a dobândit plata ostenelilor lui.

Din povestea aceasta, fraţilor, putem înţelege că deşi uneori Duhovnicii şi Egumenii sunt prea îngăduitori faţă de fiii lor duhovniceşti, însă Dumnezeu nu-i osândeşte dacă fiii lor se căiesc şi fac rugăciune pentru uşurarea celor răposaţi.

De aceea şi noi care ştim bunătatea cea mare a Părintelui Sava şi pogorământul pe care îl făcea pentru noi, să ne sârguim a ne îndrepta viaţa prin pocăinţă curată, pentru ca nu cumva să fim noi piedică pentru mântuirea şi fericirea lui.

Văzând Bunul Dumnezeu pocăinţa noastră, va dărui mai multă plată celui răposat, care s-a ostenit pentru noi, iar noi înşine vom dobândi mai multă nădejde de mântuire prin rugăciunile lui.

Câtă vreme cel răposat are vreo legătură sau vreo împiedicare sufletească, el nu se poate ruga pentru nimeni.

Iar când sufletul lui se uşurează prin rugăciunile şi prin pocăinţa fiilor duhovniceşti, atunci răposatul capătă îndrăzneală şi se roagă cu tot dinadinsul pentru cei rămaşi în viaţă.

Şi nu se lasă până când nu-i face şi pe dânşii părtaşi la fericirea lui.

Aceasta este taina pentru care mulţi oameni cu viaţă sfântă, nu se proslăvesc (adică nu se sfinţesc) îndată după moarte, ci după trecere de mai mulţi ani, iar alţii abia după a doua venire.

Cele semănate de ei pe pământ, de multe ori rodesc cu întârziere şi pentr aceasta ei sunt mereu în aşteptare.

Acum aşteaptă cu nerăbdate şi răposatul nostru Părinte, ca să rodească ceva şi grădina lui cea duhovnicească, pe care a semănat-o şi a îngrijit-o aici pe pământ.

Grădina aceasta suntem noi toţi, fiii şi fiicele lui duhovniceşti, pentru care s-a ostenit şi de multe ori a suferit ocară şi ruşine pentru noi nevrednicii.

Acum în vremea Sf. Post (deşi la Biserică nu se fac pomeniri) dar la chilie poate să facă fiecare o mică rugăciune şi mai ales o roadă vrednică de pocăinta.

Al vostru smerit întru Hristos frate,

Ioan Ieroschimonah

Tot în această zi, pomenirea Sfantului Sfintului Mucenic MIRON, preot din Antiohia (+303);

Tot în această zi, pomenirea Sfintilor Mucenici STRATON, FILIP, ECTIHIAN si CIPRIAN, din Nicomidia (+303);

Tot în această zi, pomenirea Sfintilor Mc. TIRS, LEVCHIE, CALINIC, CORONAT si ceilalti impreuna cu dansii;

Tot în această zi, pomenirea praznuirii Sfintei Icoane a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu din Amatia;

Tot în această zi:

-Pomenirea praznuirii Sfintei Icoane a Maicii Domnului,, Svenska ,, de la Pesterile din Kiev (1288);

-Pomenirea Sfantului Mc. PATROCLEU, din Tricasina, care de sabie s-a savarsit;

-Pomenirea Sfintilor Mc. PAVEL si IULIANA sora lui, si cei impreuna cu ei, din Siria (+273);

-Pomenirea Sfantului Cuv. Mc. LIBERAT, egumen al unei Manastiri din Africa de Nord, si cei impreuna cu dansul, calugari din manastire: BONIFATIE, diaconul, SERVUS si RUSTIC, ipodiaconii, ROGAT si SEPTIM monahii, si MAXIM, un copil care era educat in manastire(+483);

-Pomenirea Sfantului Mc. MACARIE, ce s-a zavorat in Muntele Sf. Avxentie, in vremea lui Constantin V Copronim (+768);

-Pomenirea Sfantului Cuvios ALIPIE cel Tanar, de la Pecerska(sec.XI);

-Pomenirea Sfantului TEODORET, de la Kola, luminatorul laponilor(+1571);

-Pomenirea Sfantului Cuv. FILIP, calugar la Yankovs, in Vologda;

-Pomenirea Sfantului Mc. DIMITRIE cel Nou, din Epir, care s-a savarsit zidit de viu(+1808);

-Pomenirea Sfantului Cuv. PIMEN, arhimandrit, din Ugresh(+1880);

-Pomenirea Sfintilor Sf. Noi Mc. ALEXIE ( Velikoselski), +1918 si DIMITRIE (+1937) preotii din Rusia

Cu ale lui si ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.

SLUJBA

SFANTULUI CUVIOS

SOFRONIE AGHIOPAVLITUL

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am… se pun stihiri pe

8: 2 ale praznicului, 2 ale Sfintilor din Minei si 4 ale Sfantului Sofronie.

Stihirile sfântului, glasul IV

Podobie: Dat-ai semn.

Veniţi toţi credincioşii, cu inimi curate şi cu dreaptă credinţă, să lăudăm cu cântări duhovniceşti pe Cuviosul Sofronie, fiul preaiubit al Manastirii Sfantului Pavel, care s-a arătat, prin râvnă dumnezeiască, soare al Athonului, mare binefăcător al Casei lui Dumnezeu şi către Domnul pururea rugător

Cuvioase Părinte Sofronie, ca un crin ai înflorit frumos în razele Duhului Sfânt şi nouă ne-ai strălucit veselitoare mireasmă pe cerul Athonului. Că ţi-ai curăţit cu înţelepciune inima dorind să găteşti în ea altar lui Dumnezeu. Iubitorule de nevoinţe, prea înţelepte, lauda monahilor, roagă-te să primim şi noi mirul înţelepciunii.

Făcătorul îngerilor te-a chemat încă din pruncie să urmezi căii celei monahicești, și să-ți lucrezi în tăcere și cu dragoste fierbinte mântuirea, de aceea și după adormirea ta neîncrezătorii monahi în puterea și virtutea vieții tale, s-au minunat văzând moaștele tale înmiresmate și impreună cu noi te-au slăvit.

Cuvioase Părinte Sofronie, văzându-ți-se viața sfântă și bineplăcută înaintea tuturor ai fost ales să fii hirotonit preot, ca să-L slujești pe Hristos-Arhiereul cel ceresc, și fiind statonic întru credință și putător al harului dumnezeiesc, mai târziu ai fost numit Egumen al Mănăstirii Sfântul Pavel, pentru aceea și noi văzând acestea, te lăudăm.

Slavă… glasul V

Părinte Cuvioase Sofronie, luminatu-te-a pe tine cu darul cunoştinţei Stăpâna lumii, Preacurata Născătoare de Dumnezeu; pentru aceasta te rugăm vindecă neputinţa ucenicilor tăi, ce cu dragoste cinstesc şi se închină preasfintelor tale moaşte; că tu, sfinte, îndrăznire având către Hristos Dumnezeu te rogi să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum… A Praznicului.

Vohod: Lumină lină...

Prochimenul zilei, şi

Paremiile

De la Pilde, citire:

(10, 6-7; 3, 13-16; 8, 5-9 s.a.)

„Pomenirea dreptului cu laude şi binecuvântarea Domnului peste capul lui. Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi muritorul care a cunoscut priceperea. Că mai bună este îndeletnicirea cu acestea decât vistieriile de aur şi de argint. Şi mai scumpă este decât nestematele; şi tot ce este de preţ nu este vrednic de ea. Pentru că lungime de zile şi ani de viaţă sunt în dreapta ei, iar în stânga ei bogăţie şi slavă. Că din gura ei iese dreptatea; legea şi mila pe limbă le poartă. Deci, ascultaţi-mă pe mine, fiilor, că lucruri de cinste am să vă spun; şi fericit este omul care va păzi căile mele. Că ieşirile mele sunt ieşiri de viaţă şi se găteşte vrerea de la Domnul. Pentru aceasta, vă rog pe voi şi pun glasul meu înaintea fiilor oamenilor. Că eu, înţelepciunea, am tocmit sfatul şi ştiinţa şi gândul eu l-am chemat. Ale mele sunt sfatul şi întărirea, a mea este priceperea şi a mea este tăria. Eu iubesc pe cei ce mă iubesc pe mine, iar cei ce mă caută vor afla har. Înţelegeţi, dar, cei fără răutate chibzuială şi cei neînvăţaţi puneţi la inimă. Ascultaţi-mă pe mine, că iarăşi lucruri de mare preţ voi grăi şi cuvinte drepte voi scoate din buze. Gâtlejul meu va vesti adevărul, fiindcă urâte îmi sunt mie buzele mincinoase. Drepte sunt toate graiurile gurii mele; nimic într-însele nu-i strâmb sau încâlcit. Toate sunt drepte celor ce înţeleg şi netede celor ce au aflat cunoaşterea. Că vă învăţ pe voi adevărul, ca să fie în Domnul nădejdea voastră şi să vă umpleţi de Duh”.

De la Pilde, citire:

(1, 7, 20; 2, 1-5; 3, 34; 4, 18, 20, 22-26; 6, 3-5, 20, 22-23)

„Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu, înţelegere bună este tuturor celor ce o săvârşesc. Evlavia faţă de Dumnezeu este începutul priceperii, dar cei necredincioşi defaimă înţelepciunea şi învăţătura. Înţelepciunea îşi înalţă glasul şi cu îndrăzneală grăieşte: Fiule, dacă vei primi graiurile mele şi din poruncile mele îţi vei face comoară, dacă auzul tău va asculta înţelepciunea, dacă inima ţi-o vei lipi de cunoaştere şi fiilor tăi o vei pune înainte spre învăţătură; dacă tu vei chema prevederea şi glasul tău îl vei pune în slujba bunei-cugetări; dacă o vei căuta ca pe argint şi întru adânc vei săpa ca după o comoară, atunci vei cunoaşte frica de Domnul şi vei dobândi cunoştinţa de Dumnezeu. Domnul le stă împotrivă celor mândri, iar celor smeriţi le dă har. Căile drepţilor întocmai ca lumina strălucesc; ei merg înainte şi răspândesc lumină. Fiule, ia aminte la graiul meu, pleacă urechea ta spre cuvintele mele, păzeşte-le pe ele în inima ta. Cu toată vegherea păzeşte-ţi inima, că din ea pornesc ieşirile vieţii. Îndepărtează de la tine grăirea întortocheată, alungă de pe buzele tale viclenia. Fiule, fă ceea ce-ţi poruncesc eu, şi te vei mântui: să nu dai somn ochilor tăi şi genelor tale dormitare, ca să scapi ca o căprioară din cursă şi ca o pasăre din laţ. Păzeşte legile tatălui tău şi nu lepăda poruncile maicii tale. Când umbli, călăuză să-ţi fie; când dormi, să te păzească, iar când te scoli, să stea de vorbă cu tine. Că porunca legii este sfeşnic şi lumină şi drum de viaţă şi mustrare şi învăţătură”.

De la Înţelepciunea lui Solomon, citire:

(7, 1, 7-10, 25-30; 8, 1-4; 10, 17)

„Om muritor sunt şi eu, asemeni tuturor, coborâtor din neamul celui întâi-zidit, dar m-am rugat şi mi s-a dat pricepere; cerut-am, şi mi-a venit duhul înţelepciunii. Am ţinut la ea mai mult decât la sceptre şi decât la tronuri şi am socotit bogăţia a fi nimic pe lângă ea; nici piatra nestemată n-am pus-o alături de ea, fiindcă, faţă de ea, tot aurul din lume e ca nişte nisip puţin şi înaintea ei argintul se socoteşte ca noroi. Am iubit-o mai mult decât sănătatea şi frumuseţea; am pus-o chiar mai presus de lumină, pentru că strălucirea ei nu se stinge niciodată. Ea este suflul puterii lui Dumnezeu, este curată revărsare a slavei Atotţiitorului, încât nimic spurcat n-o poate întina. Căci ea e strălucirea luminii celei veşnice şi oglinda nepătată a lucrării lui Dumnezeu şi icoană a bunătăţii Lui. Una fiind, toate le poate şi, rămânând în sine neschimbată, toate le înnoieşte şi, pătrunzând în sufletele cele cuvioase, în fiecare generaţie, face din ele prieteni ai lui Dumnezeu şi prooroci. Cu adevărat, Dumnezeu nimic nu iubeşte mai mult decât pe cel ce petrece întru înţelepciune. Ca aceasta este mai de cinste decât soarele şi decât toată orânduirea stelelor; dacă o pui alături cu lumina, o afli mai presus, căci noaptea urmează luminii, dar răutatea nu poate nimic împotriva înţelepciunii. Mi-a fost dragă înţelepciunea, şi am cercetat-o din tinereţile mele şi am căutat să mi-o aduc mireasă şi am iubit mult frumuseţea ei. Îşi slăveşte bunul ei neam, având împreună-vieţuire cu Dumnezeu, şi Stăpânul tuturor a iubit-o, căci este cunoscătoare tainică a ştiinţei lui Dumnezeu. Ea a dat celor cuvioşi răsplată pentru ostenelile lor şi i-a călăuzit pe ei pe o Cale prea minunată”.

LA LITIE

Stihiră, glasul I

Cine va spune, Părinte, ostenelile tale, focul cel dinlăuntru al dumnezeieştii râvne, lacrimile şi postul, prin care ai supus toată pornirea trupului? Sau cine nu se va minuna de răbdarea ta, de dragostea cea părintească spre toţi deopotrivă, de rugăciunea ta cea fără încetare, prin care sufletul ţi l-ai curăţit, l-ai luminat şi l-ai sfinţit, harul cel dumnezeiesc umbrindu-te, ca pe cel împodobit cu smerenia cea adevărată? Primeşte, dar, acum, rugăciunile noastre şi mijloceşte de la Hristos, înaintea Căruia stai, mântuire sufletelor noastre.

Slavă… glasul V

Mulțimile călugărilor… pag. 12

Şi acum… a praznicului.

STIHOAVNA

Stihiri, glasul II

Podobie: Casa Efratului:

Sfinte Sofronie, din ceruri ne pogoară dumnezeiasca lumină, că tu eşti luminător, părinte înţelepte.

Stih: Cuvioşii Tăi, Doamne, întru bucurie se vor bucura.

Pe trâmbiţa Duhului, pe stareţul cel mare de la Sfantul Pavel cu închinare slăvindu-l, aducem jertfă de laudă lui Dumnezeu.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.

Păstorul cel luminos şi sfeşnicul Luminii, pe Sofronie slăvitul, smerită cântare la ceruri îi ridicăm.

Slavă..., glasul V

Toţi să preaslăvim pe Sfântul Sofronie, pe ocrotitorul nostru cel bun şi slava monahilor; pre comoara din Scriptură tainic ascunsă, organul cel sfinţit şi sălaş al Preasfintei Treimi; că a sihăstrit urmându-I Preacuratei ca un fiu, iar ca un tată milostiv şi blând pe toţi i-a iubit, în chip tainic. Şi acum noi fiii săi, fără tăcere slavă înălţăm Atotţiitorului; că acesta lui Hristos se roagă să păzească şi să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum… A Praznicului.

TROPARUL SFANTULUI

glasul V

Bineplăcând lui Dum-nezeu, cuvioase Părinte Sofronie, în tăcere, în smerenie și dragoste, ți-ai petrecut viața aceasta, în ocări fiind și prigoniri pentru bunătatea ta, dar ai fost slăvit și răsplătit în cer, de Hristos iubitorul de oameni, de la Acesta primind cununa dreptății și răsplata cea dum-nezeiescă. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.

UTRENIE

După întâia catismă,

Sedealna Glasul I

Podobie:Mormântul Tău Mântuitorule…

Stareţ iscusit ai ajuns Cuvioase Părinte, viaţa cea mai bună dorind din pruncie; că sfântului, Apostol Pavel următor te-ai făcut; mijloceşte-ne fericite părinte să aflăm milă şi har de la Domnul în ziua judecăţii.

După a doua catismă,

Sedealna, Glasul I

Podobie:Mormântul Tău Mântuitorule…

Asemenea Cuvioşilor Părinţi ai trăit, Cuvioase Sofronie, pe toate Mântuitorului Hristos dăruindu-le; că lumina Duhului ai primit, fericite; şi acum în cer te desfătezi, preaslăvite, înţeleptule de Dumnezeu insuflate.

POLIELEU: Robii Domnului…

Mărimurile:

Stih 1: Aşteptând, am aşteptat pe Domnul şi el a căutat spre mine şi a auzit rugăciunea mea.

I. Mărimu-te pe tine, Sfinte Preacuvioase Părinte Sofronie, lauda Athonului şi cinstim sfântă prăznuirea ta, povăţuitorule al monahilor şi împreună vorbitoare cu îngerii.

2. Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu s-a istovit din lipsa untului de lemn.

II. Veniţi toate cetele monahilor să lăudăm pe Sfântul Sofronie, zicând: Pe lauda Athonului.

3. După cuvintele gurii Tale, m-am ferit de cărările împilărilor.

4. Întors-ai plângerea mea întru bucurie, luat-ai necazul de la mine şi m-ai încins cu veselie.

5. Să ştiţi că Domnul şi-a cunoscut sluga Sa cea credincoasă.

6. Lăudaţi pe Domnul toţi Cuvioşii Lui! Slăviţi cu laude Sfinţenia Lui!

Slavă...

Slavă Ţie, Treime Sfântă: Părinte, Cuvinte şi Duhule Sfinte! Slavă Ţie, Dumnezeule!

Şi acum..., a Născătoarei.

Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine şi prin tine cu noi!

Aliluia. (de trei ori)

După Polieleu se cântă Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi lumii...

Răsărind peste veacuri ca un luceafăr din mănastirea unde ai adormit întru Domnul, spre a risipi norii întunericului ce se abat peste ţinuturile Sfanului Munte, ieşit-ai, părinte, să te arăţi ca lumină aprinsă din Lumina lui Hristos.

Slavă... Şi acum..., a Praznicului

din Minei

Se cântă Antifonul întâi,

glasul al 4-lea

Prochimen, glasul al 4-lea:

Scumpă este înaintea Domnului moartea cuviosului lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie.

Toată suflarea să laude pe Domnul...

Evanghelia de la Matei (XI. 27-30)

(caută joi, în săptămâna a 4-a după Rusalii).

După psalmul 50:

glasul al II-lea

Slavă…

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Sofronie, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.

Şi acum…,

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.

Stih: Miluieşte-mă Dumnezeule după

mare mila Ta…

Stihira, glasVI:

Cuvioase Părinte Sofronie, în tot pământul a ieşit vestirea faptelor şi a învăţăturilor tale, pentru care în ceruri ai aflat răsplătire; taberele diavoleşti le-ai pierdut, cetele îngereşti ai ajuns, a căror viaţă fără prihană ai urmat; îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, cere pace sufletele noastre.

CANONUL

SFÂNTULUI SOFRONIE

Cântarea întâi, glas I

Irmosul: Dreapta Ta cea purtătoare

de biruinţă”

Moise în chip tainic a primit dumnezeiasca poruncă a Legii Vechi, iar tu Sfinte Sofronie, petrecând pustniceşte şi vieţuind în duhul de taină al cuvioşilor, dumnezeiescul chip ai aflat.

Mana pogorându-se din cer pe Israel l-a hrănit, prisosindu-i, iar tu retrăgându-te în mănăstire te-ai nevoit neîncetat rugându-te; şi, împărtăşindu-te tainic, viu ai rămas de-a pururea.

Slavă…

Soarele pe cer oprind oarecând Iisus al lui Navi a câştigat biruinţă vremelnică, dar tu Sfinte în post şi rugăciune te-ai smerit şi priveghind adeseori, Domnul Cel Preacurat, s-a sălăşluit întru tine.

Şi acum…

Fără de sămânţă S-a întrupat din tine Maică Fecioară Cel fără de ani, Fiul şi Cuvântul Cel din veci Născut, care zidind din nou făptura Sa cu Învierea cea sfântă a ridicat pe om la ceruri.

Cântarea a III- a.

Irmosul: Însuţi ştiind neputinţa”

În teascul inimii ai stors cu osteneli ciorchinele credinţei, cel hrănit cu fapte evanghelice; duhovnicescul potir al sufletului l-ai umplut de fapte bune preafericite, veselind Biserica, drept aceea şi noi te slăvim pururea.

Proorocul Moise cu Domnul a grăit deşi era gângav, iar pe tine cuvioase părinte smerit şi curat la suflet ştiindu-te, te-a luminat Preacurata Fecioară mai vârtos; că dreptar preablând ai fost, şi canon al tuturor, întărind adunarea ortodocşilor.

Slavă…

În suflet ai luat de la Hristos Dumnezeu a Duhului comoară, că te-ai vădit a fi casă Domnului, cu privegheri şi postiri curăţindu-te; şi ca un pom al Raiului te ai făcut părinte, ajungând la odihna cea veşnică.

Şi acum…

Cuvântul Părintelui ceresc fiind, frământătura noastră luându-o, din Maica Sa Preacurată S-a născut; şi în mormânt pogorându-se, Cel ce n-a avut păcat, a şters păcatele noastre prin jertfa Sa.

Sedelna. Glasul 1

Mormântul Tău Mântuitorule…

Asemeni sihaştrilor ai trăit, Cuvioase,

jertfindu-ţi viaţa lui Dumnezeu; că

darurile Duhului ai primit, fericite; şi

acum în cer te desfătezi, preaslăvite,

înţeleptule de Dumnezeu purtătorule.

Slavă… Şi acum… Al praznicului

Cântarea a IV – a

Irmos: Munte umbrit cu harul dumnezeiesc

Cip al înfrânării arătându-te, bunule părinte, ai stins cu roua nevoinţelor focul patimilor; iar cu raza credinţei şi a iubirii, fiu al luminii te-ai făcut, dumnezeiescule stâlp al monahilor.

Grija cea lumească lepădând, Cuvioase, şi îmbrăcându-te cu haina cea de har a lui Hristos, lăcaş al Stăpânului te-ai arătat de Dumnezeu purtătorule, povăţuind adunarea sihaştrilor.

Slavă…

Proorocul David de la oi la împărăţie a fost chemat, precum s-a scris mai înainte în Scripturi, iar tu pastor duhovnicesc ai fost rânduit să călăuzeşti adunarea Bisericii.

Şi acum…

Apele amare, Sfântul Elisei curăţindu-le, de setea ce înfricoşată pe cetăţenii Ierihonului degrabă i-a scăpat; dar Fiul Tatălui născându-Se cu trup din tine Preacurată ne-a sfinţit spălând întinăciunea păcatelor noastre.

Cântarea a V – a

Irmos: Cel ce ai luminat cu

Strălucirea

De iubirea lui Hristos te-ai rănit şi în munte ai mers Cuvioase Sofronie, şi acolo înălţându-ţi mintea la tronul Stăpânului; te-ai făcut jertfelnic preasfinţit curăţindu-te cu duhul rugăciunii, de Dumnezeu văzătorule.

Lăcaş luminat al Preasfintei Treimi te-ai arătat Sfinte, omorându-ţi cugetarea lumească cu cugetarea la patimile Mântuitorului Hristos, iar prin post şi rugăciune neîncetată te-ai sfinţit preablândule părinte, neîncetat bucurându-te.

Slavă…

Moise mâinile întinzându-şi la cer a învins pre vrăşmaşul Amalec, iară tu părinte Sofronie neîncetat închinându-te Domnului ţi-ai sfinţit viaţa pentru Hristos, luând Crucea pe umeri, de Dumnezeu purtătorule.

Şi acum…

Preacurată Maica lui Dumnezeu, pe Stăpânul Cel ce S-a întrupat din tine şi de sânurile Părintelui nu S-a despărţit, roagă-L neîncetat să mântuiască de toată primejdia pe cei ce i-a zidit.

Cântarea a VI – a

Irmosul: Înconjuratu-ne-a pe noi

Suitu-te-ai în muntele virtuţilor, Părinte Cuvioase Sofronie, şi primind de la Mântuitorul Hristos nepătimirea, vas ales al Sfântului Duh ai fost arătat, iubindu-te pe tine Domnul pentru smerenia ta.

Cu daruri dumnezeieşti fiind împodobit, părinte, în lumina cea neînserată ochii sufleteşti ţi-ai curăţit prin care vezi acum preastrălucita desfătare a cuvioşilor.

Slavă…

Urmând predaniilor Sfinţilor Părinţi, ai dobândit smerita cugetare, Cuvioase Sofronie. Şi, agonisind noian de virtuţi, te-ai învrednicit de îngerescul chip.

Şi acum…

Au luat sfârşit prin tine, Maica Domnului, greşelile strămoşilor; că întreaga răutate s-a nimicit, Fiul Tău răstignindu-Se cu Trupul; şi înviind a treia zi din mormânt pre toţi i-a mântuit.

Condacul :

Biruitorule făcător de minuni, cel ce eşti plin de Duhul Sfânt, cuvioase părinte Sofronie, minunat nevoitor şi tămăduitor al bolilor sufleteşti şi trupeşti, care ai îndrăzneală la Domnul, de toate nevoile ne izbăveşte, căci cu bucurie în inimi te chemăm: Bucură-te Preacuvioase Părinte Sofronie, izvor sfințit de bunătați!

Icosul 1:

Făcătorul îngerilor te-a chemat încă din pruncie să urmezi căii celei monahicești, și să lucrezi în tăcere și cu dragoste fierbinte la mântuire, de aceea și după adormirea ta neîncrezătorii monahi în puterea și virtutea vieții tale, s-au minunat văzând moaștele tale înmiresmate și cântând cu toții au zis cu noi așa:

Bucură-te, vas ales al lui Dumnezeu cel Preaminunat;

Bucură-te, veșmânt curat și mult înmiresmat,

Bucură-te, curată copilărie, plăcută lui Dumnezeu;

Bucură-te, minte lipită de cele cerești mereu,

Bucură-te, floare aleasă răsădită pe pământul Ghefaliniei;

Bucură-te, biruință nemutată a mâniei, Bucură-te, că ai urmat lui Hristos; Bucură-te, liman duhovnicesc,

Bucură-te Preacuvioase Părinte Sofronie, izvor sfințit de bunătați!