Idei de trasee pentru weekend

Saline din România: Turda

2017-02-06T10:26:00.000+02:00

Săptămâna asta continuăm explorarea salinelor din România cu singura salină din listă care nu mai este exploatată activ.

Salina din Turda a devenit probabil cea mai cunoscută dintre toate ocnele din România datorită arhitecturii interioare "extraterestre", realizate în 2010. Iluminarea pune foarte bine în valoare spațiile minelor vechi.

Exploatarea de aici a încetat în 1934 și se pot observa foarte ușor diferențele de tehnologie față de Slănic, de exemplu. Se vizitează mai multe mine care au fost exploatate în perioade diferite: mina Terezia, realizată în formă de clopot, galeria Rudolf (în poză), care a fost ultima mină exploatată, mina Gizela, unde se află facilitățile de tratament și mina Iosif, precum și alte încăperi mai mici. Mai există și alte mine mai mici, care nu au galerii de legătură cu zona vizitabilă.

Accesul se face printr-o galerie destul de lungă, apoi se coboară pe scări sau cu un lift în galeria Rudolf, iar de acolo se poate ajunge în toate încăperile minei. Galeria Franz Josef e fosta cale de acces în mină. Construită în secolul al XIX-lea, din exterior arată foarte asemănător cu celelalte intrări de mină din acea perioadă.

Mina Rudolf (imaginea de sus) este cea mai mare cameră din cele deschise publicului. Pentru a ajunge la bază se coboară 13 etaje. Poți să faci asta cu un lift (ceva mai nou ca cel prăbușit la Slănic) pentru care ai de stat la o coadă destul de lungă. Noi am preferat să o luăm încet pe scări, ca să avem timp să ne obișnuim cu dimensiunea uriașă a minei. Senzația de spațiu e superbă! A fost construită în profil trapezoidal (adică este sub forma unei galerii lungi, mai îngustă în partea de sus și mai largă la bază), fiind diferită de minele mai vechi (Terezia și Anton), care sunt sub formă de clopot.

Sala crivacului și sala puțului de extracție găzduiesc echipamente folosite pentru ridicarea sării pe când funcționa mina. Explicațiile sunt mai mult decât sumare, dar suficiente pentru a-ți face o idee despre traseul sării din mină până la suprafață. Dacă vrei să afle mai multe, trebuie să recurgi la Wikipedia.

Mina Ghizela (sau Gizela, depinde unde citești) trebuia să fie "sora geamănă" a minei Rudolf, fiind construită în același timp, pornind cu galeriile oarecum simetric din actuala sală a altarului. Planurile sunt însă făcute să se schimbe: galeria de explorare a descoperit o salină mai veche, necunoscută, așa încât mina a fost mutată și în cele din urmă abandonată pe măsură ce Turda a pierdut competiția cu salinele din Dej și Ocna Mureș. Dacă vreți mai multe detalii despre exploatare și stadiul în care a fost abandonată această galerie, le găsiți pe site-ul oficial. În ziua de azi acolo se află baza de tratament cu aerosoli, intrarea plătindu-se separat față de restul minei.

În fine ajungem la mina Terezia (fotografia din dreapta), care reprezintă vârful vizitei. E un clopot uriaș, pe fundul căreia infiltrațiile de apă au format un lac. Pe acesta sunt mai multe "insule" circulare legate prin poduri și iluminate în așa fel încât de la vârful minei par niște farfurii zburătoare. Amenajările din această zonă sunt de altfel și cele care au adus salinei din Turda renumele de "extraterestră".

Dacă plimbarea nu e de ajuns pentru tine, în interiorul minei poți juca obișnuitele partide de bowling, biliard (pe care le-am văzut în fiecare salină în care am fost), tenis de masă sau chiar fotbal. După asta te poți da într-o roată de 20 m sau poți face o plimbare cu barca pe lacul format în mina Terezia. Din când în când am înțeles că se mai organizează evenimente în amfiteatru, dar noi nu am prins niciunul.

Majoritatea construcțiilor sunt din lemn, ceea ce le face să se integreze foarte bine cu părțile rămase din vechea exploatare. Overall, amenajarea e într-adevăr foarte inspirată.

În afară de salină nu-s foarte multe lucruri de făcut în oraș: există un monument pe locul unde s-ar afla mormântul lui Mihai Viteazu și Muzeul de istorie, cu piese din Castrul Potaissa. În afara orașului sunt însă lucruri multe și frumoase: castrul, cheile Turzii, cheile Turenilor sau zona protejată din apropierea minei, inclusiv ștrandurile sărate de acolo. Dacă mai aveți timp, la o oră de mașină e Clujul, cu toate atracțiile lui, despre care vom vorbi curând...

Program: luni-duminică 9-17 (ultima intrare la 16:00)
Tarife: Adulți 20 de lei / Pensionari 12 lei / Copii 10 lei / mina Gizela: 10 lei (suplimentar)
Acces: în Turda se poate ajunge cu mașina sau cu autobuzul
Date de contact: http://salinaturda.eu/contact/

Saline din România: Slănic Prahova

2017-01-30T12:31:00.001+02:00

Încerc azi un nou tip de postări: o serie de articole despre o anumită categorie de obiective turistice. Prima serie va fi despre saline.

Salinele reprezintă un tip special de destinație, pentru că atrag mai multe tipuri de turiști: pe de o parte, cei cu boli respiratorii, pentru care curele în salină pot reprezenta cheia către vindecare, iar de cealaltă parte cei interesați de subsol, geologie sau mine. Personal fac parte din a doua categorie, așa încât vizitele mele sunt destul de scurte, fiind dedicate aflării a cât mai multe informații despre tehnologia de extragere a sării.

Pe teritoriul actual al României au funcționat mai multe zeci de mine mari de sare - acest articol prezintă o listă - precum și multe alte locuri în care exploatarea se făcea la suprafață, exclusiv pentru nevoile locale. Multe dintre mine sunt prăbușite, la suprafață formându-se lacuri sărate, lângă care s-au dezvoltat și baze de tratament. Noi vom povesti totuși numai de minele de sare încă prezente.

Salrom, compania de stat ce are monopolul exploatării sării, are 7 sucursale active: Slănic Prahova, Râmnicu Vâlcea (cunoscută și ca Ocnele Mari) Târgu Ocna, Praid, Cacica, Ocna Dej și Ocna Mureș. Singura care nu poată fi vizitată de turiști este cea de la Ocna Mureș, deoarece minele de aici s-au prăbușit, exploatarea făcându-se acum cu sondele (prin introducerea de apă în zăcământ și extragerea de saramură). Pe lângă cele șase saline ale Salrom, mai poate fi vizitată și Salina Turda.

Să începem deci explorarea cu salina cea mai apropiată de București: Slănic Prahova.

Intrarea în mina Unirea, foto Andrei Stroe [CCBY3.0]

Salina Slănic

Salina Slănic e favorita mea dintre cele vizitate, datorită dimensiunilor uriașe ale sălilor (peste 30 m înălțime) și a formei regulate a săpăturii.

E la doar 100 km de București, așa încât e perfectă pentru o excursie de o zi. Din Ploiești se poate alege DJ 102 ce ajunge direct în Slănic sau DN1A prin Vălenii de Munte.

O dată ajunși acolo, va trebui să stați la coadă pentru bilete (noi am stat destul de mult chiar și în timpul săptămânii) și apoi pentru microbuzele ce duc în subteran - nu există un program fix, când e aglomerat vin unul după celălalt, când nu, mai trebuie stat. Pe vremuri, accesul se făcea cu un lift, însă în 2014 a avut loc un accident care a dus la închiderea

Plimbarea până la zona vizitabilă durează cam 15 minute, și se face prin zona exploatată în prezent, ceea ce îți dă ocazia să zărești utilajele miniere de la suprafață, dar și diverse alte galerii din mină.

Interiorul salinei, foto Andrei Stroe [CCBYSA2.5]

Încă de la intrare am fost izbit de dimensiunea uriașă a cavernei dar și de zgomotul din interior - acustica e foarte interesantă. Vizita întregii galerii durează aproape o oră, suprafața fiind uriașă. Cei care sunt la tratament sau vor să petreacă mai mult timp în salină se pot juca biliard, tenis de masă sau pot face o tură de karting.

Salina e folosită și pentru studii științifice, găzduind Laboratorul subteran în fond de radiații ultrascăzut al Institutului Național de Fizică (evident, vizitatorii nu au acces). O dată pe an, aici se desfășoară și un concurs de aeromodelism.

Dacă vă mai rămâne timp după salină, puteți merge la ștrandurile sărate aflate în oraș. În Slănic mai puteți vizita Muzeul Sării, sau puteți face unul din traseele turistice din zonă.

Program (de iarnă): miercuri-duminică 8-16 (ultima intrare la 15:30)
Tarife: Adulți 20 de lei / Pensionari 18 lei / Copii 16 lei / Foto 6 lei
Acces: cu mașina sau cu trenul (5 trenuri/zi din București, 8 din Ploiești Sud)
Date de contact: http://www.salrom.ro/contact_slanic.php
Informații despre Slănic: slanic.ro, statiunea-slanic.ro

Un weekend la Londra

2015-01-17T19:14:00.000+02:00

În august anul trecut m-am întors, după 6 ani, la Londra. Biletul de avion a fost luat cu 3 luni înainte pe un traseu cu 5 companii active și cu toate acestea a ajuns cumva să coste 440$. Incredibil!

Din motive independente de voința mea n-am apucat să mă documentez cum îmi place mie despre destinație, așa că la plecare știam doar unde e hotelul și cum ajung acolo.

Am ajuns la aeroport cam când trebuia să se deschidă check-inul, dar nu era prea mare agitație pe acolo. După un zece minute au venit și angajații, a mai durat încă pe atâta să se pregătească și apoi a apărut "bomba" pe ecrane: check-in open, întârziere de 1:05 după ora planificată. Am întrebat-o pe domnișoara de la ghișeu ce s-a întâmplat, dar nu avea informații suplimentare.

Check-inul a fost cel mai rapid ever pentru mine (probabil pentru că am fost primul la ghișeul respectiv), securitatea și ea lejeră, însă dintr-un motiv oarecare la pașapoarte era ditai coada. Am trecut cu bine și m-am dus la obișnuita plimbare prin aeroport: prețurile mai nesimțite ca niciodată, câteva avioane la remote stand și cam atât. De remarcat că la ora la care am intrat eu, din terminal nu se vedea nici măcar un avion de la companiile low-cost - cred că asta spune multe despre cât de folosite sunt.

IMG_8468 by strainu, on Flickr

Ăsta părea a fi un avion Lufthansa, dar eram sigur că nu scrie asta pe el... m-am mai învârtit și până la urmă am văzut: Eurowings

IMG_8471 by strainu, on Flickr

Aeroportul militar:
IMG_8472 by strainu, on Flickr

Rata de Bruxelles:
IMG_8474 by strainu, on Flickr

Aaaand up we go:
IMG_8478 by strainu, on Flickr
IMG_8479 by strainu, on Flickr

Farnair by strainu, on Flickr

Air Malta vine la 15:57...
IMG_8481 by strainu, on Flickr

...și Air Serbia pleacă la 16:17. Destul de asemănătoare avioanele celor două companii.
IMG_8483 by strainu, on Flickr

După o oră și ceva, primul low-cost:
IMG_8482 by strainu, on Flickr

După 80 de minute de întârziere am plecat în sfârșit. Ne-a fost servită masa (destul de bogată, dar cel puțin prăjitura avea un gust ciudat) și apoi eu am adormit instant. M-am mai trezit deasupra Londrei, dar n-am mai avut timp să-mi scot aparatul, așa că n-am decât niște poze făcute cu telefonul.

Am avut noroc cu approach-ul, am făcut o rotație completă deasupra Londrei, chiar pe partea mea.

De remarcat cât de aerisită și relativ regulată pare Londra de sus, total diferit de ce e la nivelul solului. Nu vă mai trec prin diferitele atracții turistice vizibile în poze, sunt destul de cunoscute pentru a fi recunoscute fără probleme.

Above London by strainu, on Flickr

Above London by strainu, on Flickr

Above London by strainu, on Flickr

Above London by strainu, on Flickr

Above London by strainu, on Flickr

Above London by strainu, on Flickr

Above London by strainu, on Flickr

Above London by strainu, on Flickr

Above London by strainu, on Flickr

Terminalul 5 (T5) de la Heathrow e exclusiv British Airways, deci n-am avut prea mare variație de avioane...
Above London by strainu, on Flickr

Above London by strainu, on Flickr

În prima zi la Londra am stat mai mult la prezentările conferinței pentru care mă dusesem. Mulți oameni deștepți, multe chestii tehnice, dar altfel de tehnică decât cea aviatică

Londra 2014 by strainu, on Flickr

După-amiaza mi-am găsit și eu ceva timp să mă pierd, intenționat, prin străduțele de lângă catedrala St. Paul. Dacă faci asta în țările latine sau germanice riști ca la un moment dat să nu mai știi în ce țară ești. Aici însă, dintr-un motiv ce mi-e neclar, nu reușeai niciodată să pierzi feelingul ăla specific de Londra. Probabil din cauza oamenilor, orașul e mult mai pestriț decât orice altceva am văzut eu, poate cu excepția New York-ului.

Londra 2014 by strainu, on Flickr

Londra 2014 by strainu, on Flickr

Londra 2014 by strainu, on Flickr

St. Paul's Cathedral by strainu, on Flickr

Londra 2014 by strainu, on Flickr

Am luat-o apoi la pas spre Barbican Center, cu intentia să trec și pe la Muzeul Londrei. Pe drum mi-a adras atenția acest "telefon public". Nu știu de ce, mi-a adus aminte de cântarele din Cișmigiu. Poate pentru că a mai rămas unul în picioare lângă fosta primărie, sau poate pentru că la noi NU sunt păstrate asemenea artefacte ale vremurilor de altădată.

Londra 2014 by strainu, on Flickr

Muzeul Londrei este amenajat într-o fostă fortificație a orașului. Practic toată zona respectivă este accesibilă doar prin pasarele (sunt și trotuare și treceri de pietoni, dar e mult mai rapid și mai comod pe sus). Și nici nu ai acea senzație de nesiguranță pe care eu personal o încerc în pasajele din Paris.

Londra 2014 by strainu, on Flickr

Câteva exponate de prin muzeu. Intrarea era bineînțeles gratuită, dar aveau peste tot cutii de donații, "prețul recomandat" fiind de 4 lire.

Londra 2014 by strainu, on Flickr

Londra 2014 by strainu, on Flickr

Londra 2014 by strainu, on Flickr

Londra 2014 by strainu, on Flickr

Londra 2014 by strainu, on Flickr

În ziua următoare am avut ceva mai mult timp liber, așa că am trecut pe la singurul muzeu mare pe care nu apucasem să-l văd la ultima mea vizită: National Gallery.

Londra 2014 by strainu, on Flickr

Londra 2014 by strainu, on Flickr

Londra 2014 by strainu, on Flickr

Londra 2014 by strainu, on Flickr

Londra 2014 by strainu, on Flickr

Și cu asta s-a terminat partea de plimbare din weekend. Au mai fost niște (multe) beri cu diverse grupuri de pasionați de open-content, open-source și altele asemenea, însă pozele alea vor rămâne la mine pe hard!

Duminică am fost la o ultimă prezentare și apoi la aeroport. Datorită distanței și a diferenței de fus orar, ultimul zbor al zilei pleacă undeva pe la ora locală 18, dar asta e fără întârzierile aferente rutei (citeam undeva că nici 15% din zborurile Wizz Air din Londra nu ajung la timp). În ziua respectivă am avut o întârziere de o oră și în timpul îmbarcării căpitanul ne-a cerut de nu mai puțin de 3 ori să ne grăbim pentru a nu rata fereastra de decolare și a mai acumula încă o oră de întârziere.

Și cum eu venisem cam devreme, am avut ceva vreme să fac poze. Din păcate terminalul 5 e o mare platformă suspendată, la vreo 5 m de ferestre, așa că multe au ieșit cu tot cu tâmplărie.

Londra 2014 by strainu, on Flickr

Londra 2014 by strainu, on Flickr

Londra 2014 by strainu, on Flickr

Londra 2014 by strainu, on Flickr

Londra 2014 by strainu, on Flickr

În sfârșit am ajuns în avion. N-am mai avut noroc de ieșirea de urgența ca la ducere, dar spațiul pentru picioare era mai mult decât suficient:
Londra 2014 by strainu, on Flickr

Un livery auriu, tocmai bun pentru a atrage asiatici:

Londra 2014 by strainu, on Flickr

Și pentru final, câteva poze din timpul drumului spre pistă, care a durat nu mai puțin de 20 de minute:

Londra 2014 by strainu, on Flickr

Londra 2014 by strainu, on Flickr

Londra 2014 by strainu, on Flickr

Londra 2014 by strainu, on Flickr

Londra 2014 by strainu, on Flickr

Londra 2014 by strainu, on Flickr

Concluzii
A fost primul meu zbor pe Heathrow și primul cu British Airways. În ceea ce privește aeroportul, mi se pare incredibil cum într-un oraș cu 4 aeroporturi poate să fie atât de aglomerat air-side. Partea de check-in este însă foarte aerisită și are încă un oarecare aer de nou. Mixul de magazine este foarte echilibrat, nu e full numai de alcool și țigări ca mai în estul Europei.

Compania aeriană m-a impresionat într-un mod plăcut prin servicii, atât la sol cât și în aer. Mâncarea a fost cea mai bună din cele servite de mine în avioane până acum. Având în vedere că a fost un zbor european, mi se pare super tare. Și materialele de citit erau destul de multe, dar probabil mai interesante pentru doamne. Am rămas în schimb dezamăgit de lipsa de punctualitate. Poate c-am avut eu ghinion, dar o să mai repet experiența, așa, de verificare

Orașul, după cum spuneam, poate fi caracterizat doar ca și cosmopolit. E în cu totul altă categorie decât orice altceva din Europa (și vorbesc în cunoștință de cauză). Mi-ar place să trăiesc acolo? Nu știu, dar sunt sigur că mersul pe partea stângă ar fi o problemă

Până data viitoare vă salut și la cât mai multe povești!

Manic April: Cluj-San Francisco-Istanbul (6)

2015-01-13T19:26:00.000+02:00

În Istanbul am stat la hotelul Peninsula Galata, un hotel nou, ultra-modern și destul de drăguț, situat chiar la ieșirea de pe podul Galata. Zona e destul de spooky noaptea, nefiind iluminată, dar n-am avut niciodată probleme, probabil și din cauza vânzolelii 24/24 de pe pod.

După cum povesteam într-un post anterior, jet lagul a limitat timpul de vizitat la după-amieze. În prima zi am rămas în centru, vizitând Rezervorul de lângă Sf. Sofia și fosta moschee.

IMG_6960 by strainu, on Flickr

IMG_6979 by strainu, on Flickr

IMG_6982 by strainu, on Flickr

IMG_6994 by strainu, on Flickr

Meduzele astea erau mai atrăgătoare ca sirenele pentru turiștii din rezervor:
IMG_7000 by strainu, on Flickr

IMG_7006 by strainu, on Flickr

Pe forumurile de turism din România lumea zice că nu merită biletul de intrare la Sf. Sofia. Pentru mine a meritat - cam la limită, dar a meritat. Un episod interesant s-a întâmplat în interior - am fost abordat de un grup de elevi care aveau ca temă la engleză să pună câteva întrebări turiștilor din Istanbul și să se filmeze. Băieții de-abia înțelegeau întrebările iar răspunsurile mai deloc, dar mi s-a părut o metodă foarte interesantă de a învăța.

IMG_7017 by strainu, on Flickr

IMG_7022 by strainu, on Flickr

IMG_7023 by strainu, on Flickr

IMG_7025 by strainu, on Flickr

IMG_7032 by strainu, on Flickr

IMG_7040 by strainu, on Flickr

IMG_7051 by strainu, on Flickr

În perioada respectivă era o expoziție temporară de caligrafie musulmană. Explicațiile din engleză erau slăbuțe, iar cunoștințele mele de artă musulmană limitate spre inexistente, așa că n-am înțeles mai nimic - chestie care m-a frustrat chiar mai mult la Topkapi.

IMG_7058 by strainu, on Flickr

Ce era pasionant era că multe din lucrurile de acolo erau mult mai vechi decât clădirea curentă și chiar imperiul bizantin - multe veneau de pe vremea când exista un singur Imperiu Roman. Amforele de față sunt un exemplu.

IMG_7066 by strainu, on Flickr

IMG_7074 by strainu, on Flickr

IMG_7078 by strainu, on Flickr

Prin fereastra asta se vedea cealaltă moschee - Moscheea Albastră:

IMG_7080 by strainu, on Flickr

IMG_7097 by strainu, on Flickr

IMG_7100 by strainu, on Flickr

IMG_7121 by strainu, on Flickr

După ce-am ieșit de acolo, am încercat și ceva kebab de-al lor. Concluzia: oaia tot oaie rămâne :) Salatele și desertul în schimb...miammiammiam

IMG_7123 by strainu, on Flickr

IMG_7122 by strainu, on Flickr

Am fost mai apoi să ne uităm, fără să intrăm, și la moscheea albastră.

IMG_7125 by strainu, on Flickr

IMG_7132 by strainu, on Flickr

IMG_7139 by strainu, on Flickr

IMG_7143 by strainu, on Flickr

Niciun ghinion aici

IMG_7147 by strainu, on Flickr

Dimpotrivă... oamenii ăștia aveau puțini câini și multe pisici, dar acei puțini câini erau ditai dulăii - fără excepție:

IMG_7160 by strainu, on Flickr

IMG_7162 by strainu, on Flickr

Unii mai erau și cam nervoși

IMG_7168 by strainu, on Flickr

Câteva poze bonus înainte de apus:

IMG_7166 by strainu, on Flickr

IMG_7182 by strainu, on Flickr

IMG_7197 by strainu, on Flickr

IMG_7199 by strainu, on Flickr

A treia zi ~~de dimineață~~ după prânz a venit timpul să vizităm și palatul sultanului. Spre deosebire de castelele vestice, acesta nu este aproape deloc mobilat, iar acolo unde s-a păstrat totuși câte ceva, era din secolul al XIX-lea. Din nou, coadă lungă, bilet extrem de scump și cafenea și mai scumpă. În orice sală cu exponate interesante (de exemplu unde erau relicvele sacre ale islamului) era fotografiatul interzis (și impus inclusiv fizic ). Unul din motive era probabil faptul că oricum coada se mișca încet, dacă era să se mai facă și poze probabil nu se mai întâmpla nimic altceva toată ziua.

IMG_7211 by strainu, on Flickr

IMG_7225 by strainu, on Flickr

IMG_7244 by strainu, on Flickr

IMG_7248 by strainu, on Flickr

Partea asiatică (era să zic partea musulmană)

IMG_7251 by strainu, on Flickr

Câteva divane ce au supraviețuit:

IMG_7265 by strainu, on Flickr

IMG_7286 by strainu, on Flickr

IMG_7310 by strainu, on Flickr

IMG_7314 by strainu, on Flickr

Partea cea mai interesantă (probabil datorită aurei de mister) era haremul. Pentru el se plătea un bilet separat (dar nu independent de cel exterior).

IMG_7328 by strainu, on Flickr

IMG_7343 by strainu, on Flickr

IMG_7347 by strainu, on Flickr

IMG_7349 by strainu, on Flickr

IMG_7352 by strainu, on Flickr

IMG_7376 by strainu, on Flickr

IMG_7381 by strainu, on Flickr

IMG_7400 by strainu, on Flickr

Pentru masa de seară ne-am oprit la un restaurant de pe lângă bazarul cu mirodenii, unde am încercat "turkish pizza" - nu mi-a fost foarte clar care e diferența, are cineva idee?

IMG_7429 by strainu, on Flickr

Unul din feriboturile de pe bosfor, poate chiar cel cu care urma să ne plimbăm a doua zi.

IMG_7430 by strainu, on Flickr

Pentru ultima zi, am luat o plimbare "full day" pe Bosfor - adică două ore de navigat până aproape de Marea Neagră, trei ore de pauză și două ore înapoi. Cu ocazia asta am aflat că există 2 poduri peste Bosfor și un al treilea este construit în prezent chiar la întâlnirea cu Marea Neagră - probabil o să fie mult mai rapid să ajungi în stațiunile din Antalia cât de curând

Câteva poze de la dus:

IMG_7459 by strainu, on Flickr

Multe rațe și meduze. Probabil și pești (nu stăteau turcii degeaba pe pod), dar n-am văzut niciunul...

IMG_7469 by strainu, on Flickr

IMG_7470 by strainu, on Flickr

IMG_7491 by strainu, on Flickr

IMG_7492 by strainu, on Flickr

Prima stație de pe parcurs.

IMG_7507 by strainu, on Flickr

IMG_7512 by strainu, on Flickr

Primul pod:

IMG_7521 by strainu, on Flickr

IMG_7565 by strainu, on Flickr

Too fast to catch:

IMG_7568 by strainu, on Flickr

IMG_7606 by strainu, on Flickr

Traseul se termină la Anadolu Kavağı. Asta e o zonă mai mult militară, tot felul de semne cu "no photos". Singura chestie de făcut pe acolo în afară de masa de prânz e să urci până la Castelul Yoros, o fortificație genoveză în care ~~nu poți~~ n-ai însă voie să intri (mă rog, poți să sari gardul dacă ții neapărat). Tot ce primești este o vedere aproximativă asupra Mării Negre și a podului aflat în construcție.

IMG_7663 by strainu, on Flickr

IMG_7665 by strainu, on Flickr

IMG_7676 by strainu, on Flickr

IMG_7666 by strainu, on Flickr

Pe coborâre era un nene care făcea pe loc bijuterii din sticlă. Nu cred că vindea prea bine, multe ajunseseră băgate în scările ce duceau la castel Noi am decis totuși să-i facem ceva vânzare.

IMG_7691 by strainu, on Flickr

Restul timpului l-am petrecut la un restaurant (+coada la urcat pe vas, care se formează cu multe zeci de minute înainte, ca să prinzi un loc cât mai bun)

Versiunea locală de kebab, diferită de Istanbul.

IMG_7706 by strainu, on Flickr

Unde-s doi, e loc și de al treilea:

IMG_7707 by strainu, on Flickr

Pozele de la întoarcere. Majoritatea sunt făcute de jumătatea mea, eu n-am rezistat tentației de a recupera ceva somn.

IMG_7727 by strainu, on Flickr

IMG_7735 by strainu, on Flickr

IMG_7742 by strainu, on Flickr

IMG_7745 by strainu, on Flickr

IMG_7737 by strainu, on Flickr

IMG_7758 by strainu, on Flickr

IMG_7806 by strainu, on Flickr

IMG_7809 by strainu, on Flickr

Vechi și nou în Istanbul:

Vechi și nou în Istanbul by strainu, on Flickr

More food:

IMG_7856 by strainu, on Flickr

Pentru seară, am decis să ne suim în turnul Galata. Partea interesantă n-a fost turnul (cu coada aferentă) ci dealul până acolo. Erau o grămadă de afaceri care la noi fie au dispărut, fie au devenit exclusiv online - etichete cu nume pentru birou, tot felul de sisteme audio-video etc.

IMG_7868 by strainu, on Flickr

IMG_7870 by strainu, on Flickr

În interior totul era foarte modern și concentrat numai pe a ține fluxul de vizitatori în mișcare.

IMG_7881 by strainu, on Flickr

IMG_7885 by strainu, on Flickr

IMG_7888 by strainu, on Flickr

IMG_7906 by strainu, on Flickr

IMG_7915 by strainu, on Flickr

IMG_7934 by strainu, on Flickr

IMG_7944 by strainu, on Flickr

A doua zi am mers direct la aeroport (alesesem zborul de dimineață). După bunul obicei al aeroportului, avionul Tarom a întârziat vreo 20 de minute, provocând țipetele unor puradei prinși într-un joc oarecare pe o tabletă. Pe măsură ce înaintez în vârstă, zborurile dedicate exclusib adulților nu mai par o idee chiar așa proastă! YR-ASA părea al naibii de mic în comparație cu restul traficului de la IST. Remarcați "micuțul" de la Singapore Airlines care era probabil la 500m în spate.

YR-ASA by strainu, on Flickr

Avionul ăla părea făcut din bucăți pe interior, de la scaune (alte semne și măsuțe ușor diferite) la cărucioarele pentru masă:

IMG_7978 by strainu, on Flickr

IMG_7979 by strainu, on Flickr

Cam ăsta a fost sfârșitul vacanței în Istanbul și State. Sper că v-a plăcut și să la cât mai multe trip-reporturi și din partea voastră! Bineînțeles, orice observații și comentarii sunt binevenite.

Manic April: Cluj-San Francisco-Istanbul (5)

2015-01-11T19:15:00.000+02:00

Drumul de la San Francisco spre Europa a fost interesant; am avut parte și de deșert, și de stepă înghețată. Dacă poate cineva să identifice mesa din a treia poză, i-aș fi foarte recunoscător.

IMG_6912 by strainu, on Flickr

IMG_6915 by strainu, on Flickr

IMG_6916 by strainu, on Flickr

IMG_6917 by strainu, on Flickr

IMG_6919 by strainu, on Flickr

IMG_6921 by strainu, on Flickr

Când am intrat peste uscat a apărut un pic și soarele. E tot ce-am văzut pentru ziua respectivă.

IMG_6926 by strainu, on Flickr

29% uscat, 71% apă, nu?

IMG_6928 by strainu, on Flickr

La Amsterdam n-am avut foarte mult timp, pentru că a trebuit să schimb "aripa". Mi-am luat ceva de mâncare ca să-mi revin după regimul vegan (care pe zborul ăsta a fost de fapt chiar mai bun decât mâncarea normală căci nu avea morcovi fierți ) și m-am dus într-un colț să-mi citesc mailul.

Cu vreo oră înainte de plecare a început verificarea de securitate (care se face la poartă). Aici s-a petrecut probabil cea mai nasoală fază văzută de mine într-un aeroport până acum. Înaintea mea era o doamnă cu forme bine definite, pe la 40 de ani, care a declanșat detectorul și a fost rugată să-și scoată sacoul, rămânând într-un maieu destul de transparent, moment în care unul din cei 2 agenți de securitate de după detector a început să fluiere "You can leave your hat on" și partenera lui să râdă deloc subtil. Mă așteptam la așa ceva de pe schelele din București sau în reclamele la Unirea, dar nu de la niște oameni care cel puțin teoretic sunt instruiți să interacționeze cu publicul.

Nu știu ce a făcut doamna, dar eu am depus o plângere la adresa agentului respectiv. Relațiile cu publicul de la G4S m-au asigurat că vor fi luate măsuri blablabla. Sper să fie adevărat, n-aș vrea să aflu cum aș fi reacționat dacă ar fi fost soția mea în această situație.

Trecând peste eveniment, am trecut la geam și la pozat:

IMG_6938 by strainu, on Flickr

IMG_6944 by strainu, on Flickr

PH-BXN urma să mă ducă la Istanbul.

PH-BXN by strainu, on Flickr

Zborul până la Istanbul a fost fără evenimente, însă odată ce am ajuns a început nebunia. Că e aglomerație și durează mult să treci de poliția lor de frontieră știam, dar ziua respectivă a fost un record. Eu am scăpat cam într-o oră, dar soția mea, care trebuia să vină de la București după 2 ore, a întârziat 40 de minute și a prins aglomerația de seară. Rezultat: 2 ore de așteptat la pașapoarte! Dacă eram împreună cred că ne luam bagajele direct de la firma de handling.

Pentru cei care nu știu, procesul de ridicare a bagajelor de IST merge cam așa: sunt puse pe bandă și lăsate până aterizează al doilea avion asignat benzii respective. Apoi vine un hamal de la firma de handling și le mai îndreaptă/grupează până încep să curgă cele de la zborul următor, moment în care le selecționează și le pune în picioare lângă bandă. Procesul se tot repetă cu următorul zbor, și cu următorul... După vreo 60-90 min, bagajele rămase sunt încărcate și duse la biroul de bagaje pierdute (unde există de obicei deja o ditai grămada).

Cu toate întârzierile, am ajuns la hotel după ora 22 și n-am mai apucat să facem poze. Programul din zilele următoarea a fost destul de lejer, în principal datorită programului meu decalat - dormit, luat mic-dejun, dormit iar și de-abia pe la ora 2 ieșeam să vizităm ceva.

În final, câteva avioane văzute prin Istanbul. Ca și San Francisco, Istanbul e survolat de foarte multe avioane. Noaptea se vedeau șiruri de câte 6 avioane în approach peste turnul Galata.

Despre turismul din oraș, în episodul 6.

IMG_6955 by strainu, on Flickr

IMG_7394 by strainu, on Flickr

IMG_7896 by strainu, on Flickr

L-ați văzut?

IMG_7944 by strainu, on Flickr

Manic April: Cluj-San Francisco-Istanbul (4)

2015-01-09T19:02:00.000+02:00

După ce am ieșit de la muzeu și am așteptat jumătate de oră după întârziați, am traversat Golden Gate (care de aproape nu mai pare la fel de impresionant) și ne-am oprit în Sausalito, unde ne-am îmbarcat pe un yaht. Cam aglomerat pentru 60 de persoane, dar o ocazie excelentă pentru a discuta cu niște oameni extrem de inteligenți.

Prea multe n-ar fi de spus, așa că vă las cu imaginile.

San Francisco Cruise by strainu, on Flickr

San Francisco Cruise by strainu, on Flickr

San Francisco Cruise by strainu, on Flickr

San Francisco Cruise by strainu, on Flickr

San Francisco Cruise by strainu, on Flickr

San Francisco Cruise by strainu, on Flickr

San Francisco Cruise by strainu, on Flickr

San Francisco Cruise by strainu, on Flickr

San Francisco Cruise by strainu, on Flickr

San Francisco Cruise by strainu, on Flickr

San Francisco Cruise by strainu, on Flickr

San Francisco Cruise by strainu, on Flickr

San Francisco Cruise by strainu, on Flickr

Capătul buclei a fost printre niște insule unde cea mai ieftină casă era vreo 6 milioane de dolari...

San Francisco Cruise by strainu, on Flickr

La întoarcere am avut ocazia să prind această pufoșenie. Aparent se strâng destul de multe exemplare la Pier 39, dar n-am mai ajuns și acolo.

San Francisco Cruise by strainu, on Flickr

În următoarea zi programul a fost mai scurt - doar câteva ore la sediul Google San Francisco, cu o priveliște de invidiat către Bay Bridge. Pentru că era alături, am trecut și pe la sediul Mozilla, cu vestitul (în anumite cercuri) monument al contribuitorilor.

San Francisco Walk by strainu, on Flickr

San Francisco Walk by strainu, on Flickr

Apoi, program de voie până spre seară. Am făcut și eu câteva cumpărături și ceva poze și a venit vremea să plec în Walnut Creek.

San Francisco Cruise by strainu, on Flickr

San Francisco Cruise by strainu, on Flickr

"Walnut Creek? Ce-i pârâul ăsta al nucilor?" veți întreba poate. Nici eu nu știam până să ajung acolo, dar aparent e un orășel cu un aer mai european, așa, la vreo jumătate de oră de BART de San Francisco. E un county mai de fițe, n-o să vezi pe acolo cerșetori sau alte specimene de genul. Aparent există aceeași abordare ca la București - se dărâmă tot ce e vechi și se construiește în loc. Diferența e că în mare parte se păstrează un aspect mai clasic, cu cărămidă aparentă sau lemn fals.

Eu am fost acolo pentru a mă întâlni cu o veche cunoștință emigrată acum mulți ani. Din păcate nu am avut decât telefonul la mine, deci pozele de aici sunt chiar mai slabe decât de obicei.

Walnut Creek Theatre by strainu, on Flickr

Monumentul armatei din Walnut Creek by strainu, on Flickr

Walnut Creek Cheesecake Factory by strainu, on Flickr

Walnut Creek by strainu, on Flickr

În ziua plecării am făcut o mică expediție pe la sediul Wikimedia, apoi am fugit la aeroport. Urma să mă întorc cu KLM prin Amsterdam. Avionul: B747-400.

Alaska Airlines are niște avioane absolut demențiale! Una din variantele de zbor la dus (favorita mea) era cu KLM până la Seattle și cu Alaska mai departe. Din păcate avionul ajungea prea târziu pentru programul meu, așa că Alaska rămâne pe data viitoare.

IMG_6868 by strainu, on Flickr

IMG_6881 by strainu, on Flickr

IMG_6872 by strainu, on Flickr

Alte poze de prin aeroport:

IMG_6869 by strainu, on Flickr

SkyWest by strainu, on Flickr

Virgin America by strainu, on Flickr

Noi eram "cazați" în secțiunea celor care plecau peste mări și țări. Vizavi, companiile coreene.

IMG_6873 by strainu, on Flickr

IMG_6875 by strainu, on Flickr

Și uite-așa, ușor-ușor, ajungem la PH-BFB - City of Bangkok, avionul care avea să mă aducă înapoi în Europa:

IMG_6865 by strainu, on Flickr

Din păcate nu toate unghiurile erau accesibile:

IMG_6878 by strainu, on Flickr

Boardingul a fost întârziat cu vreo jumătate de oră și foarte haotic, deși teoretic s-a făcut pe rânduri. Spațiul la picioare era potrivit pentru vreo două ore de zbor, nu 10, iar brațul fotoliului nu se ridica complet. Din fericire locul din mijloc era liber, așa că eu și vecinul am putut să ne odihnim un pic.

IMG_6879 by strainu, on Flickr

La 747 aripa nu coboară la fel de mult ca la A380:

IMG_6880 by strainu, on Flickr

Chiuveta era ceea ce s-ar numi un lavabo (manetele pentru apă caldă și rece aveau arc și nu rămâneau apăsate, iar poziția normală a dopului era coborâtă). Nu foarte igienic, dar avea un aer clasic foarte interesant.

IMG_6920 by strainu, on Flickr

Și o chestie interesantă prinsă chiar înainte de plecare:

IMG_6895 by strainu, on Flickr

Mai departe o să povestesc despre pățaniile din Amsterdam și despre ce-am văzut în Istanbul.

Manic April: Cluj-San Francisco-Istanbul (3)

2015-01-07T18:52:00.000+02:00

După cum ziceam, în a treia zi de dimineață am avut programată o plimbare pe segway. Alternativa era Alcatraz, dar am preferat să încerc ceva mai inedit (am aflat între timp că se pot închiria și în Herăstrău, așa că am planuri și pentru anul acesta ). Plimbarea e destul de piperată (70$ pentru 2,5h, din care 30' trainingul), dar merită. Te plimbă prin toată partea centrală a SF, inclusiv pe marginea oceanului și pe lângă Lombard Street, iar la sfârșit, dacă vede că grupul se descurcă, te lasă să "faci pe nebunul" pe un ponton mai mult sau mai puțin pustiu. EPIC!

Din păcate pe Segway nu ai voie să faci poze (logic de fapt, având în vedere că mergi pe șosea cu până la 25 km/h), așa că nu am decât câteva poze din pauze.

San Francisco Walk by strainu, on Flickr

Coit Tower e plasat pe unul din cele mai înalte dealuri din SF. Din păcate era în renovare, așa că a trebuit să facem poze prin vegetația de pe versanți. E totuși un foarte bun loc de plane- și ship-spotting (dar de fapt cam orice deal din oraș îndeplinește cerința asta )

San Francisco Walk by strainu, on Flickr

Alcatraz! by strainu, on Flickr

San Francisco Walk by strainu, on Flickr

San Francisco Walk by strainu, on Flickr

Coit Tower by strainu, on Flickr

San Francisco Walk by strainu, on Flickr

Ceața de dimineață pe Golden Gate:

San Francisco Walk by strainu, on Flickr

San Francisco Walk by strainu, on Flickr

Și aproape de final, pe ponton. În loc să mă dau cu segway-ul ca nebunul, eu făceam poze...

San Francisco Walk by strainu, on Flickr

San Francisco Walk by strainu, on Flickr

După prânz gazdele ne-au dus la California Academy of Science (aka Muzeul de științe naturale). Intrarea mai scumpă decât la Metropolitan NY (27$), iar pentru plimbarea "Behind the scenes" mai plătești încă 21$ - dar dacă ești pasionat de știință, merită. Aveau un superb acvariu (poate știți că sunt destul de pasionat de așa ceva) peste care era plasat un biodom ce imita o pădure tropicală. Intrarea și ieșirea erau prin sasuri dotate cu oglinzi și cu oameni care te verificau să nu pleci cu vreun fluture agățat de haine.

California Academy of Science by strainu, on Flickr

California Academy of Science by strainu, on Flickr

California Academy of Science by strainu, on Flickr

California Academy of Science by strainu, on Flickr

Găurile de iluminare mi s-au părut ciudate, aveam să aflu mai târziu de ce arată așa.

California Academy of Science by strainu, on Flickr

Dă-i la pompă... (sau la cârlig, în cazul de față)

California Academy of Science by strainu, on Flickr

Nelipsitul tunel submarin:

California Academy of Science by strainu, on Flickr

California Academy of Science by strainu, on Flickr

"O salată de mare vă rog!"

California Academy of Science by strainu, on Flickr

Și în sfârșit a venit timpul plimbării în spatele cortinei. După o destul de lungă introducere în istoricul instituției, ghida ne-a urcat pe acoperiș pentru a ne ilustra ce clădire ecologică au. Toată clădirea e acoperită cu aproximativ 60 cm de pământ pe care au fost puse numai plante locale și se încearcă păstrarea unui ecosistem cât mai apropiat de ce era SF înainte de apariția oamenilor.

Domurile vizibile din interior au rolul de a dirija vântul (care e o prezență zilnică) spre o zonă fără acoperiș, pe unde poate pătrunde în clădire pentru a o răci. Pentru încălzire folosesc pur și simplu căldura vizitatorilor și deschid sau închid geamurile în funcție de nevoi.

California Academy of Science by strainu, on Flickr

California Academy of Science by strainu, on Flickr

California Academy of Science by strainu, on Flickr

California Academy of Science by strainu, on Flickr

După încă o poveste lungă și plictisitoare despre marile lor expediții în Filipine și despre cât noroc au avut că aveau o expediție pe teren în timpul marelui cutremur din 1905, am fost "primiți" în sălile în care erau păstrate colecțiile de pești. Fiecare are câte o etichetă cu specia, data și coordonatele colectării și tipul de lichid de conservare folosit. Borcanele difereau vizibil în funcție de momentul când au fost "ambalate".

California Academy of Science by strainu, on Flickr

California Academy of Science by strainu, on Flickr

California Academy of Science by strainu, on Flickr

California Academy of Science by strainu, on Flickr

A mai urmat o vizită într-un laborator-acvariu în care se extrăgea ADN-ul și se făceau niște poze unor specimene mai mult de ochii publicului și vizita privată s-a încheiat. După aceea am avut un pic de timp liber în care puteam să mergem la Planetariu sau să mai explorăm un pic muzeul. Am ales să merg din nou la acvariu, precum și să simt pe pielea mea cum a fost cutremurul din 1905 - din păcate paharele de recuzită nu se spărgeau, doar se mișcau.

California Academy of Science by strainu, on Flickr

California Academy of Science by strainu, on Flickr

California Academy of Science by strainu, on Flickr

California Academy of Science by strainu, on Flickr

California Academy of Science by strainu, on Flickr

California Academy of Science by strainu, on Flickr

Arici în mărime naturală (dreapta) și domesticit (stânga). Asta dacă se îndoia cineva că animalele pot fi obeze.

California Academy of Science by strainu, on Flickr

California Academy of Science by strainu, on Flickr

California Academy of Science by strainu, on Flickr

California Academy of Science by strainu, on Flickr

California Academy of Science by strainu, on Flickr

Primul locuitor al acvariului, un șarpe cu două capete. În prezent se odihnea în alcool etilic 95%.

California Academy of Science by strainu, on Flickr

"-Bunico, de ce ai ochii așa mari?
- Ca să te văd mai biiiiineee!"

California Academy of Science by strainu, on Flickr

California Academy of Science by strainu, on Flickr

"-Și de ce ai gura așa mare?
- Ca să te mănânc mai biiiiineee!"

California Academy of Science by strainu, on Flickr

California Academy of Science by strainu, on Flickr

California Academy of Science by strainu, on Flickr

California Academy of Science by strainu, on Flickr

California Academy of Science by strainu, on Flickr

California Academy of Science by strainu, on Flickr

California Academy of Science by strainu, on Flickr

Camuflaj aproape perfect!

California Academy of Science by strainu, on Flickr

California Academy of Science by strainu, on Flickr

California Academy of Science by strainu, on Flickr

California Academy of Science by strainu, on Flickr

Cam atât de la muzeul de știință. Muzeele americane, atâtea câte am văzut, au multe exponate valoroase, însă nu pot scăpa de ideea că sunt grupate cumva alandala. Probabil e doar naționalismul meu european care vede orice diferență de abordare ca o problemă. Și diferențe există.

Cu toată familiaritatea și jovialitatea americanilor și cu acel "how are you doing" omniprezent, nu pot să scap de teama că dacă mi s-ar face rău pe stradă n-ar interesa pe absolut nimeni. Ca o anecdotă, la una din multele sesiuni foto la care am fost supuși de gazde, o doamnă mai în vârstă a exclamat, rânjind cu gura până la urechi: "Photos again? I'm tired of smiling!". Când am ajuns în Istanbul și am căzut fix în extrema cealaltă, am fost cam șocat...

În episodul viitor, o mică croazieră în golful San Francisco și ultima zi întreagă în oraș.

Manic April: Cluj-San Francisco-Istanbul (2)

2015-01-05T17:36:00.000+02:00

În primul episod al seriei am povestit despre zborul și escala la Paris. Mai departe, urma să iau un Airbus A380 al Air France spre San Francisco.

La A380 formula scaunelor e 3-4-3, dar ai spațiu suficient dacă stai la geam; în partea cea mai lată mai sunt cam 20-25 cm până la peretele avionului. Partea proastă e dacă vrei să dormi sprijinit de geam :) Situația e incomparabil mai bună decât la avioane mai vechi, cum ar fi B747-400-le cu care m-am întors, în care, deși aveam locul din mijloc liber, tot mi-au înțepenit picioarele până la prima mâncare. Spre deosebire de mâncare, locurile am putut să mi le aleg eu, însă cabina de sus era deja ocupată/blocată.

După cum povesteam în primul episod, despre mâncare nu pot spune mare lucru, deoarece eu aveam mâncare vegană iar vecinii de scaun aveau mâncare hindusă, însă din meniu suna apetisant - diverse combinații de paste și carne cu legume sau orez. Băuturile erau și ele diverse, cu o mențiune specială pentru șampanie, care a fost primul vin de avion care mi-a plăcut.

Ce nu mi-a plăcut în schimb a fost sistemul IFE (In Flight Entertainment). În era tabletelor și a smartphone-urilor, să mai pui într-un avion relativ nou un sistem care are nevoie de 3 apăsări pe touchscreen ca să "simtă" comanda și apoi încă 5 secunde ca să reacționeze mi se pare inacceptabil. Dacă treceai peste lentoare, diversitatea de filme era totuși mare, iar posturile de "radio" customizate pentru AF/KLM mi s-au părut o idee interesantă.

Câteva imagini din avion:

IMG_6621 by strainu, on Flickr

IMG_6622 by strainu, on Flickr

De-abia peste Munții Stâncoși s-a văzut ceva la sol:

IMG_6623 by strainu, on Flickr

IMG_6626 by strainu, on Flickr

IMG_6630 by strainu, on Flickr

Almost there...mai întâi ocolim tot orașul pentru a face approach-ul dinspre ocean.

IMG_6638 by strainu, on Flickr

[
IMG_6639 by strainu, on Flickr

IMG_6645 by strainu, on Flickr

La sol. La SFO mi s-a părut că fiecare companie aeriană sau alianță avea zona ei, mai puțin cele low-cost care erau pe unde apucau.

IMG_6651 by strainu, on Flickr

IMG_6652 by strainu, on Flickr

IMG_6653 by strainu, on Flickr

JetBlue chiar lângă noi, la capătul extrem al terminalului. Cred că zbura undeva relativ departe, în zona respectivă erau doar companii europene și asiatice:

IMG_6656 by strainu, on Flickr

Cazarea am avut-o la Hyatt Regency, chiar lângă terminalul de ferry spre Oakland, în Embarcadero. Numele hotelului și pozele ar părea poate impresionante, dar vârsta hotelului era evidentă prin mici detalii nelalocul lor. Etajele inferioare erau în renovare, dar nu ajunseseră încă unde am stat noi. Still, atriumul de 15 etaje e epic iar panorama spre Bay Bridge era inclusă în preț

IMG_6657 by strainu, on Flickr

IMG_6661 by strainu, on Flickr

IMG_6665 by strainu, on Flickr

IMG_6666 by strainu, on Flickr

IMG_6675 by strainu, on Flickr

Înainte de începerea programului (care a fost super, super aglomerat), am prins o plimbare de jumătate de oră prin oraș. Mi-a fost evident de la început că sunt diferențe destul de mari între San Francisco și Washington sau New York. Aici oamenii sunt mult mai grijulii la mediu - au 3 categorii la coșuri: gunoi, reciclare și compost, nu țin aerul la 17 grade ci la 22-23 etc. Nici numărul de obezi nu e chiar așa mare. Sunt multe persoane care au partea de sus normală și sunt vizibil supraponderali de la mijloc în jos, dar obezi-obezi am văzut destul de puțini. Sunt de asemenea și mulți oameni care fac jogging pe stradă, ceea ce în DC n-am văzut.

Nici împărțirea rasială nu e aceeași. Dacă pe coasta de est cam toate joburile necalificate sunt pentru negri și mai puțin sud-americani, aici și le împărțeau mai degrabă asiaticii și mexicanii - la hotel personalul vorbea mai fluent spaniola decât engleza.

M-am mirat când am văzut pe stradă, pe lângă cunoscutele cable-cars, și troleibuze și tramvaie de epocă. Aparent, după ce în anii '80 de-abia așteptau să scape de ele, în anii '90 primăria s-a sucit și a decis să reintroducă tramvaiele de epocă, ce au trebuit aduse de prin Saint Louis sau chiar Milano. Dă doamne ca la noi să se trezească doctoru' înainte să trebuiască să ia tramvaie de la San Francisco!

IMG_6668 by strainu, on Flickr

IMG_6669 by strainu, on Flickr

IMG_6671 by strainu, on Flickr

În a doua zi în California am avut planificată o plimbare în Mountain View, la sediul Google. Câteva cuvinte despre climă mai întâi, ca să înțelegeți de ce variază atât de mult în poze. Pentru corpul meu, micro-climatul din SF a fost criminal - ba era cald, ba frig, ba vânt, nu știam niciodată cum să mă îmbrac. De fapt, aparent lucrurile erau simple: până pe la 10 dimineața era ceață și vânt, apoi se făcea cald la soare, dar rămânea friguț la umbră dacă bătea vântul, iar seara se făcea frig bine.

Pe drum, câteva poze pe lângă aeroport. Teoretic trebuia să fim blocați în trafic, dar în dimineața respectivă traficul era slăbuț.

IMG_6682 by strainu, on Flickr

IMG_6683 by strainu, on Flickr

IMG_6680 by strainu, on Flickr

Anyway, revenind la Mountain View, e un oraș construit pe o mlaștină, de aceea nu o să vezi deloc zgârie-nori. Google își găzduiește cei 16.000+ de angajați de acolo în aproape 60 de clădiri, însă majoritatea au doar un nivel, fiind echivalente cam cu un etaj dintr-o clădire din Pipera. Să aduci, să plimbi și să hrănești o asemenea armată de oameni într-un campus întins pe aproape 50 mi² e destul de complex. Există biciclete Google, autobuze Google, multe double-decker (pe care scrie doar "GBUS TO MV") și o grămadă de cantine - gratis pentru angajați și invitații lor. Bonus, terenuri de tenis, hockey pe iarbă, fotbal (de toate felurile), sală etc. Orice numai să nu mai pleci de la birou

IMG_6689 by strainu, on Flickr

IMG_6691 by strainu, on Flickr

Iar dacă salariul nu îți mai permitea să te sui în double-decker, atunci veneai la muncă cu un Tesla...

IMG_6693 by strainu, on Flickr

IMG_6694 by strainu, on Flickr

Din interiorul birourilor Google n-am poze (strict interzis).

Printre surprizele pregătite de gazdele de la Google a fost și o întâlnire cu mașina care se conduce singură - n-am putut să ne plimbăm cu ea, căci eram aproape 50 de oameni, dar ne-au arătat inclusiv interiorul. Surpriză, nu mai folosesc Toyota Prius ca bază, au trecut la Lexus (tot hibride).

IMG_6705 by strainu, on Flickr

IMG_6708 by strainu, on Flickr

IMG_6711 by strainu, on Flickr

Cam atât din a doua zi, mai departe vizităm San Francisco pe segway.

Manic April: Cluj-San Francisco-Istanbul (1)

2015-01-03T17:12:00.000+02:00

Salut și bine ați venit la un nou trip-report, unul cu mai multe poze cu avioane decât de obicei. Pentru mine luna aprilie 2014 a fost plină de plimbări - în fiecare weekend în alt oraș, vorbind despre open source și Wikipedia cu și pentru diverși oameni foarte interesanți. Din păcate anul a continuat în același ritm, așa că n-am mai avut timp să postez pe aici.

Am început cu o plimbare la Cluj, din care nu prea am poze - m-am lăsat transportat de TAROM fără să încerc să marchez în vreun fel primele zboruri interne după mai bine de un sfert de secol.

Să trecem deci direct la zborurile internaționale. Zborurile au fost OTP-CDG-SFO-AMS-IST-OTP (pentru cei nefalimiarizați cu jargonul aviatic, asta înseamnă București-Paris-San Francisco-Amsterdam-Istanbul-București). Până la Istanbul mi-a făcut altcineva rezervările și din motive neclare pentru mine mi-a comandat mâncare vegană pe toate segmentele. În ciuda încercărilor mele de a modifica rezervarea și online, și prin telefon, n-am reușit, așa că a trebuit să mănânc o grămadă de legume :) Actually, n-a fost chiar rău comparativ cu mâncarea normală; nu știu dacă asta e un punct pozitiv sau negativ pentru firmele de catering...

Plecarea spre Paris a fost la 7:15, ceea ce înseamnă că nu am avut posibilitatea de a face poze clare din Otopeni (prea multă lumină în terminal și prea puțină afară).

IMG_6515 by strainu, on Flickr

IMG_6516 by strainu, on Flickr

IMG_6520 by strainu, on Flickr

F-GKXR by strainu, on Flickr

IMG_6523 by strainu, on Flickr

Spațiu generos pentru picioare în avioanele Air France:

IMG_6527 by strainu, on Flickr

Geamul era destul de murdar, iar afară înnorat, dar am reușit să prind avionul ăsta care ne-a depășit pe coborâre:

IMG_6534 by strainu, on Flickr

Paris!

IMG_6539 by strainu, on Flickr

Trafic foarte divers

IMG_6547 by strainu, on Flickr

IMG_6553 by strainu, on Flickr

IMG_6556 by strainu, on Flickr

IMG_6557 by strainu, on Flickr

IMG_6559 by strainu, on Flickr

Balena "mea"

IMG_6560 by strainu, on Flickr

Și încă niște avioane "micuțe" ce plecau peste mări și țări.

IMG_6562 by strainu, on Flickr

IMG_6572 by strainu, on Flickr

IMG_6574 by strainu, on Flickr

IMG_6575 by strainu, on Flickr

IMG_6576 by strainu, on Flickr

IMG_6577 by strainu, on Flickr

Uniformizarea flotei? Nu la HOP! (de fapt, avionul era de la CityJet, dar zbura pentru HOP! Un fel de lanțul slăbiciunilor, având în vedere că HOP! e o filială a Air France)

IMG_6580 by strainu, on Flickr

IMG_6582 by strainu, on Flickr

IMG_6584 by strainu, on Flickr

Stăm la coadă...

IMG_6602 by strainu, on Flickr

IMG_6604 by strainu, on Flickr

IMG_6606 by strainu, on Flickr

IMG_6609 by strainu, on Flickr

IMG_6612 by strainu, on Flickr

Ultima poză din CDG:

IMG_6616 by strainu, on Flickr

În episodul viitor voi povesti despre cele 10 ore lângă o familie de indieni și câte ceva despre Coasta de vest vs. Coasta de est.

Sărbători de iarnă: Malta (4)

2014-02-01T16:59:00.000+02:00

După ce cu o zi înainte plouase o grămadă, ziua de 31 decembrie se anunța foarte frumoasă. Dimineața am fost în satul lui Popeye, un fel de mini-parc de distracții pe locul unde a fost filmat filmul din anii 80, cu Robin Williams în rolul marinelului. Nu mai știu cât era intrarea, destul de multicel și aici, dar probabil dacă stăteai toată ziua și/sau aveai copii, merita.

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

De notat dejecțiile de câine pe terenul de minigolf. Șefu' a trimis-o pe Olive în persoană să le curețe.

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Ne-am întors apoi în fosta capitală, de data asta să vizităm. Aicea parcarea era cruntă, a trebuit să parcăm în alt oraș (bine, doar la 500m de destinație) deși erau o grămadă de parcări.

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

După prânz (singurul în care nu mi-a plăcut locația, deși mâncarea era bună), am mai vizitat catacombele orașului. Aici erau expuse niște manechine cam prea realiste care ilustrau diferite părți din istoria orașului.

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Ciuma by strainu, on Flickr

Pedepse ciudate by strainu, on Flickr

Inchiziția by strainu, on Flickr

După porția de orori medievale ne-am dus să ne facem frumoși pentru revelion. Pe drum ne-am pierdut (din nou) pe niște drumuri super înguste și în pantă care pe hartă arătau ok.

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Mâncarea a fost bună, la un restaurant ținut (cred) de o familie de danezi. Era un adevărat restaurant de familie, cu 3 generații care găteau și serveau mâncarea. Au preluat totuși obiceiul maltez de a pune usturoi și piper în toate mâncărurile. Pe la 12 au fost câteva artificii și apoi la somn. Bine, de fapt unii au plecat înainte de anul nou, pentru a-l prinde prin cluburi.

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

A doua zi, plecarea spre București, din nou cu amuzament. Ghidu' de la Divertis părea deja pe 7 cărări, așa că toată treaba a făcut-o tipa începătoare. Cu 10 minute înainte de plecare am fost invitați la autocar. După ce ne-am urcat, tipa a început să ne numere și i-au ieșit 25, exact cât trebuia. Just to be sure, a mai întrebat dacă lipsește cineva, la care Miorlau , panicată: "Lipsește iubițeeelul meu! Cuuum să plecăm fără iubițeeeelul meu?" și s-a repezit afară să îl caute. Jumătate din autocar era deja pe jos de râs.

Bineînțeles, când a ajuns iubițeeelul, a început caterinca. Niște doamne foarte serioase altfel au început s-o imite mai mult sau mai puțin subtil pe Miorlau și să-l ironizeze pe iubițel. Omul a fost de nota 10, s-a uitat la ceas, a văzut că era fix ora de plecare și pe un ton serios-indignat a declarat "Nu eu am întârziat, a venit autocarul prea devreme!". Și dacă tot se spărsese butoiul de caterincă, la trecerea prin câte-un sat, se mai auzea o voce din spate: "Nu vă supărați, pe aici nu aveți excursii opționale?"

Zborul de întoarcere a fost fără evenimente, dacă nu pui la socoteală șocul termic de la București. Câteva poze din MLA:

Malta Airport by strainu, on Flickr

Malta Airport by strainu, on Flickr

Malta Airport by strainu, on Flickr

Malta Airport by strainu, on Flickr

Malta Airport by strainu, on Flickr

RA-82013 Volga-Dnepr by strainu, on Flickr

Malta Airport by strainu, on Flickr

Concluzii

Malta e OK, poate prea asemănătoare cu Italia și în mod clar microscopică. Mi-a plăcut, dar nu cât să mă mai întorc - mi se pare că n-aș mai avea ceva nou de făcut. Șoferii sunt demenți, iar condusul pe stânga m-a extenuat, dar o consider o experiență foarte bună.

Air Malta e o companie absolut obișnuită, nimic care să-i scoată în evidență.

Malta Travel au fost OK, și-au făcut treaba și și-au respectat promisiunile de la un capăt la celălalt. Pentru Malta mi se par soluția cea mai ieftină, dacă nu găsiți vreo ofertă la avion. Nu știu cum au fost excursiile opționale și nici nu am avut nevoie de asistență.

Hotelul a fost cam nașpa, dar mă așteptam după review-urile de pe TripAdvisor. Eu unul i-am dat 3***.

Bonus

În final, bonus, poze cu mâncăruri de prin toată excursia. După cum vedeți, destul de diversă. Dacă citiți prin ghiduri că la maltezi prânzul durează cel puțin 2 ore, să știți că nu e o exagerare - deși noi nu serveam zeci de feluri de mâncare, lentoarea chelnerilor echilibra situația.

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Sărbători de iarnă: Malta (3)

2014-01-31T16:47:00.000+02:00

În episodul anterior am fost în sudul insulei Malta, urmând ca a doua zi să mergem în Gozo. Gozo e insula cea mai nordică a arhipelagului Malta, cu o populație de doar câteva mii de locuitori, dar cu al doilea cel mai mare dom din Europa (din ce ziceau ghidurile). De ajuns se ajunge cu feribotul, vreo 15€ pentru mașină cu șofer și 4,6 €/pasager dus întors (se plătește de fapt o singură dată, când pleci din Gozo.

La mijloc se află insula Como, a treia ca mărime, cu o populație permanentă de 4-5 oameni (polițistul și preotul care vin din când în când nu se pun) și cu zeci de mii de turiști vara, când se adună în așa-numita "lagună albastră". Barca din Gozo în Como este 10€ pentru o plimbare de 1,5h.

În ziua când am fost noi ploua cu găleata, dar în reprize. Și după cum știe orice șofer de București, când plouă șoselele se inundă și se aglomerează. Chestia asta e valabilă și pentru Malta, mai ales că nu există canalizare pe lângă drumuri, ci toată apa se scurge pe șosea.

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Prima destinație a fost "fereastra albastră", o punte carstică la extremitatea vestică a insulei.

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Există în zonă și ceva trasee de plimbare (poza e făcută cu zoom digital, creasta respectivă fiind cam la 3 km de locația noastră)

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Interiorul unei cazemate:

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Următoarea destinație a fost singurul orășel de pe insulă, Ir-Rabat.

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

În afară de cetate nu era nimic remarcabil pe acolo, așa că am trecut mai departe, spre plaja Ir-Ramla. E cea mai mare plajă din Malta, făcută din nisip roșu alternat cu ceva rocă vulcanică gri și întreruptă de dune pe care nu aveai voie să te plimbi. Nu se vede clar în poza de mai jos, dar pe lângă afiș era și o sfoară care să descurajeze turiștii.

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

În ultima zi din 2013 vom merge într-un parc de distracții și apoi vom petrece într-unrestaurant danezo-maltez.

Sărbători de iarnă: Malta (2)

2014-01-30T16:34:00.000+02:00

Rămăsesem ieri la închiriatul mașinii în Malta. Am fost mai întâi la firma de la hotel, unde aveam o oarecare reducere, dar nu mai aveau decât mașini de clasă mare. Până la urmă am luat din altă parte un Hyundai i20 care arăta cam nasol (după așteptările de pe continent), dar destul de bine pentru cum se conduce pe arhipelag. 5 zile, 154 € cu 2 șoferi și asigurare full - un preț destul de bun zic eu.

Apropo de condus, imaginați-vă niște drumuri ca în România, cu limitări aberante de viteză (se spune despre Maltezi că sunt vitezomani, dar și eu aș fi dacă aș avea drum cu 2 benzi, separatoare de sens și limită de 60km/h sau drumuri ca Predeal-Izvorul Rece cu limită de 25-35 km/h), multe curbe oarbe și foarte puține ocazii de a depăși. A, și șoferi mai inconștienți decât românii și italienii la un loc.

Distanța maximă pe care am parcurs-o într-o zi cu un șofer a fost de vreo 40 km, dar mă simțeam la fel de obosit ca după un București-Deva. În mare parte din cauza condusului pe stânga (pentru mine era prima dată), dar nu numai. Unul dintre noi conducea, celălalt dădea instrucțiuni și avea grijă să nu intrăm în șanț.

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Înainte să plecăm și după ce ne-am cazat am discutat dacă să luăm vreuna din excursiile opționale ale agenției. Deși unele erau bune ca preț (vizita de o zi în Sicilia era la fel ca și cele oferite de agențiile Malteze), am zis că preferăm să mergem în ritmul nostru, să ne oprim pentru prânz etc. Le-am folosit totuși ca inspirație pentru programul nostru, așa că ne-am întâlnit destul de des cu Miorlau și restul grupului

În prima zi am fost în capitală și orașele învecinate. Valetta este de fapt doar orașul vechi, înconjurat încă de zidurile de apărare ale Templierilor. În afară sunt tehnic alte orașe, dar diferențierea practic nu există. Nu merită să intri cu mașina în interiorul zidurilor dacă nu locuiești acolo pentru că străzile sunt înguste, încurcate și cu puține locuri de parcare. Din fericire, în jurul cetății sunt multe parcări foarte mari, gratuite. Sunt și parcagii de ocazie, dar nu sunt agresivi și nu trebuie neapărat să le lași ceva.

Câteva poze de pe drum.

Tipul ăsta de cactus era peste tot prin Malta:

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Din păcate nu am o poză mai bună, dar dacă știe cineva ce face vaporul ăsta.... Inițial am crezut că era un parc de distracții

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Și în sfârșit în oraș:

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Balcoanele aveau o importanță deosebită acum câteva sute de ani - doamnele urau soarele și aveau nevoie de balcon pentru a putea privi pe stradă fără să se bronzeze.

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Colindătorii lor

Cam așa erau străzile:

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Primul obiectiv a fost Co-catedrala Sf. Ion (nu mă întrebați ce înseamnă co-catedrală, n-am priceput nici în ziua de azi). Se vede din plin apropierea de italia.

După cum ziceam, tipul ăsta de pictură fals-3D era peste tot:

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Mai apoi am luat-o spre mare și pe marginea fortăreței:

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Malta 2014 by strainu, on Flickr

După masa de prânz ne gândeam să o luăm spre palatul templierilor, dar din fericire nevastă-mea e un pic clarvăzătoare. Nu în sensul de citit în bile de cristal (încă), ci prin ceea ce se numește intuiție feminină - poate anticipa chestii pe durate mici. Mai exact, ea a zis că o să fie mai interesant dacă în locul palatului (una din atracțiile mainstream din Valetta) vom vizita Casa Rocca Piccola. Și a avut dreptate din plin.

Asta este casa unei familii nobiliare din zonă care, în mărinimia (a se citi lipsa de bani) lor, au deschis mai mult de jumătate din casă vizitatorilor. Casa în sine era interesantă, dar marele câștig a fost ghidul - era tipul de șoarece de bibliotecă ce știa enorm de multe despre istoria, tradițiile și limba Maltei, dar în același timp era foarte dornic să interacționeze cu vizitatorii. De remarcat și că aveau informații și în română, desi tururile nu treceau pe la ei.

Ghidul nostru. În stânga, intrarea in adăpostul antiaerian - adânc rău.

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Nivelul de sus corespundea subsolului casei - mai erau încă 2 mai jos.

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Malta 2014 by strainu, on Flickr

6 generații strâng ceva tablouri... iar dulapul nu e defapt decât un "mic" altar portabil

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Camera de nașteri - tăblia patului era detașabilă, pentru ca doctorul să aibă acces:

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Tabloul ăsta a atras poate cele mai multe priviri dintre toate, pentru că reprezenta ținuta tradițională a femeilor malteze până aproape de zilele nostre - femeile mai bătrâne purtau tipul ăsta de rochie cu capă susținută de un os de balenă până prin anii 1960. Motivul era același pentru care balcoanele erau peste tot - femeile trebuiau să aibă pielea albă și moale, deci nu puteau sta în soare.

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Încăperea mea favorită erau arhivele familiei - ceva care semăna cu o bibliotecă, dar conținea actele familiei de pe la 1600. Biblioteca era separată. Aici am avut parte și de o mică lecție de malteză de la ghid, dar n-am reușit să retin prea multe.

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Am mai fost apoi un pic și pe la Palatul Marelui Maestru, dar n-am mai intrat. Următoarea destinație: The Three Cities (Cospicua (Bormla), Vittoriosa (Birgu), Senglea (Isla)), peste golf de Valetta. Mai mult o scuză ca să luăm ferry-ul, pentru că orașele sunt mai degrabă un fel de suburbii mai sărace ale capitalei - mașini tunate, muzică tare și kebab la orice colț.

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Până să ajungem la ferry însă, am mers în sus... sau în jos? Cam în toate părțile!

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Vedeam deja orașele:

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Ferry-ul, aka barcă de scufundări:

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Bonus, niște frumuseți motorizate și ceva amintiri de război:

Malta 2013 by strainu, on Flickr

MG & Mini by strainu, on Flickr

Mâine mergem în sudul insulei Malta.

Sărbători de iarnă: Malta (1)

2014-01-29T16:25:00.001+02:00

Malta Panorama by strainu, on Flickr

Vara trecută am intrat, fără vreun motiv aparent, într-un fel de depresie: afară era august, 30+ de grade și eu nu mă puteam gândi decât cum peste câteva luni o să fie frig și mocirlă și rahați de câine pe sub zăpadă. Am hotărât deci că revelionul 2014 ne va prinde undeva cu soare. Prima idee a fost Cipru, însă pentru că voiam să plecăm cu nașii și ei mai fuseseră acolo, iar Africa de Nord nu pare să-și fi revenit după "Primăvara arabă", am zis că n-ar fi rău să mergem în Malta - era și insulă, se vorbea și un fel de arabă, aveam și condus pe partea greșită a drumului... ce mai, câte puțin din toate.

Deși în România e practic o singură agenție care vinde pachete pentru Malta și toate sunt cu charter, prețurile erau decente. Totuși, în pasionat de planificare ce mă găsesc (unii ar zice obsedat de control, dar nu-i ascultati, sunt doar răutăți ) am căutat și ceva zboruri individuale. Din păcate singurele prețuri mai decente erau la Lufthansa iar călătoria dura vreo 20 de ore. Am zis că n-are sens să stăm pe drumuri ca și cum am merge cu mașina așa că am fost la agenție și am rezervat 4 locuri în Airbusul Air Malta și în hotelul Pergola din Mellieha, un sătuc din nordul insulei Malta.

Pe 27 decembrie, cu șoriciu' încă nedigerat , ne-am trezit cu noaptea-n cap și ne-am prezentat pe OTP, unde am luat micul dejun lângă 2 membri ai trupei Divertis. Aparent, sunt chiar mai amuzanți în realitate decât la televizor (cel puțin în versiunea post 2000; cei care i-au prins în anii '90 știu despre ce vorbesc).

La Otopeni era o ceață cruntă, așa că n-am făcut multe poze și niciuna n-a ieșit decentă. Zborul a fost clasic, fără nimic remarcabil. Am primit un sandviș minuscul și apă sau suc de portocale, plus ceai/cafea. Băuturile carbogazoase și cele alcoolice erau contra-cost, dar la prețuri decente.

Aeroportul din Malta, care ocupă cam 1% din insulă (10% și pe lungime și pe lățime), era destul de pustiu la ora sosirii noastre:

Malta Airport by strainu, on Flickr
Ryanair-ul ăsta a stat acolo toate cele 5 zile. Ciudat pentru o companie care întoarce avioanele în 45 de minute. O fi avut ceva probleme tehnice?

Malta Airport by strainu, on Flickr

Malta Airport by strainu, on Flickr

9H-AEN by strainu, on Flickr
Avionul cu care ne-am dus și am și revenit.

Am trecut de frontieră și ne-am dus apoi, pe o ploaie cruntă (soare și plajă, mda) la autocarul care urma să ne ducă la hotel. Și de aici încep chestiile interesante...

Erau 4 ghizi de la agenție, inclusiv o tipă începătoare, fiecare cu hotelul lui. Și pentru că în Mellieha erau 2 hoteluri cu vreo 25 de români, noi am avut 2 ghizi: tipa și un individ care părea deja pe 3 cărări (alcoolul era pe bani la Air Malta, deci presupun că a luat-o la bord de dimineață de la 5, ca să aibă un avans) și care s-a prezentat ceva de genul:

"Mă numesc [...] și sunt ghidul dumneavoastră. Pentru cei care mă recunosc, da, am făcut altceva până acum 10 ani când am dat faliment și m-am apucat de ghidat"

Cu ajutorul lui Google am aflat că acel "altceva" era.... (probabil ați ghicit) membru în Divertis! Funny as hell, deși omul încerca să fie serios. Ca bonus, am avut în spatele nostru o domnișoară cu o voce destul de pițigăiată și un prieten pe care-l confunda probabil cu o enciclopedie:

"Iubireee, dar unde suntem aici? Iubireee, dar de ce ghida asta nu ne zice nimic în afară de excursiile opționale? Iubireee, dar... Iubireee dar..."

În mod destul de insensibil, dar complet potrivit, ne-am hotărât să-i zicem Miorlau . Miorlau urma să fie sursa noastră de amuzament la fiecare mic-dejun sau întâlnire la recepție. Era incredibilă tipa!

De cazat ne-am cazat la hotel Pergola, o ciudățenie construită în coastă, în care fiecare etaj era mai mare decât cel dedesubt, niciun lift nu mergea de jos până sus, iar etajele erau numerotate invers, 0 fiind cel mai de sus, la care am stat și noi, iar 7 cel mai de jos. Spațiile comune și serviciile arătau bine, dar camerele unde am stat noi, cele mai ieftine, erau învechite și cu mici probleme de funcționare: noi trebuia să tragem apa la baie ca și cum ai da la pompă, iar nașii noștri nu aveau căldură, motiv pentru care au avut o lungă ceartă cu cei de la recepție. Era un frig crunt în cameră când am ajuns, iar aerul condiționat nu funcționa decât cu cardul-cheie, dar s-a rezolvat folosind un card Bricostore (mersi mamă că m-ai făcut inginer! )

Hotelul e cel din stânga, deși și restaurantul din dreapta aparține tot de același grup:

Malta 2014 by strainu, on Flickr

După cazare ieșise soarele, așa că am ieșit un pic prin Mellieha ca să ne luăm niște repere. Iarna satul e aproape pustiu, nu știu dacă sunt 1000 de locuitori. Totuși, sunt multe hoteluri și rezidențe care vara se umplu. În această localitate e și cea mai "frumoasă" plajă din Malta, o chestie de 100m/20m plină cu alge, cel puțin iarna.

De la hotel de-abia se vedea marea

Malta 2014 by strainu, on Flickr

"Bisericuța" din sat

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Picturile astea realiste pe scări erau cam în fiecare oraș în care am fost:

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Pe marginea apei era un pic de nisip și mult ciment, pentru bărci probabil. În apă, incredibil de multe balize.

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Turnurile astea de pază datau din secolul al XVII-lea sau al XVIII-lea și erau de jur împrejurul insulei principale, vreo 20 în total:

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Mâncarea a fost cel mai interesant aspect din Malta. Găseai tot felul de mâncăruri specifice Italiei, Spaniei sau Africii, dar făcute diferit. Și aproape toată mâncarea era pe bază de iepure și foarte, foarte mult usturoi. Ei se mai lăudau cu roșiile sărate (majoritatea mult prea sărate) și cu brânza, care însă nu era deosebită.

Prima masă a fost într-un bistrou aproape gol în care era să nu ne primească pentru că era bucătarul supraîncărcat de comanda singurei familii de francezi de acolo (ce-i drept, vreo 12 persoane)

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Mâine închiriem mașină și începem să ne plimbăm, sperând că GPS-ul n-o să ne mintă prea mult (spoiler: speram degeaba).

Weekend prelungit: Viena

2013-04-04T09:40:00.001+03:00

English version here.

Drumul până la Viena a fost făcut pentru un revelion, nefiind deci vorba de un weekend clasic. Totuși, nu trebuie să așteptați sărbătorile pentru a ajunge acolo. După cum veți vedea mai jos, orice anotimp e bun pentru fosta capitală imperială.

Drumul

Harta
Mulți dintre românii care merg în Austria pentru ski sau turism aleg să meargă cu mașina. De la Budapesta până la Viena sunt doar vreo 3 ore pe autostradă, iar de la București la Budapesta sunt maxim 12 ore. Aproximativ aceeași durată este și cu autocarul.

De asemenea, puteți merge cu trenul. Durata călătoriei este de aproape 20 de ore, fiind disponibile 3 plecări pe zi, din care un tren direct și două cu schimbare în Budapesta.

Noi am ales însă să mergem cu avionul. Austrian are 5 zboruri zilnice, iar Tarom 1 sau 2. Asta înseamnă că veți găsi prețuri decente chiar cu ceva mai puțin timp înainte de călătorie. Zborul durează 1h45, adică mai puțin decât procedurile de la sol (companiile recomandă să vii cu 2h înainte de zbor la aeroport)

Chiar dacă durata drumului cu mașina și trenul este cam mare, diversitatea este un punct pozitiv.

Notă:

Cazare

Viena are o mare diversitate de hoteluri dar și mai multe apartamente de închiriat. În vizitele trecute am ales de obicei hoteluri low-cost de pe lângă gară. Totuși, de data aceasta am mers pe mâna unui apartament de la govienna.net, mai exact în Quellenstrasse.

Apartamentul avea reviewuri OK pe net, însă pentru noi a fost o dezamăgire. Clădirea era plasată într-un cartier turcesc, însă nu au fost probleme cu accesul decât în noaptea de revelion, când cantitatea de petarde era impresionantă chiar și spre dimineață când ne-am întors noi.

Din exterior arăta destul de bine, însă casa scării era dărăpănată rău, iar apartamentul avea un miros ciudat. Amenajarea apartamentului era suficientă, dar avea ceva ciudățenii, ca de exemplu fereastra de deasupra ușii de la intrare sau toaleta separată de baie.

Notă:

Ce poți să faci

Catedrala Sf. Ștefan

Stephansdom e Catedrala Vienei. Mai sunt și alte biserici în oraș, dar aceasta e de departe cea mai interesantă și probabil și cea mai mare.

Intrarea e catedrală e gratuită, la fel ca și fotografiatul (fără bliț). Interiorul e ceva mai întunecat decât alte catedrale din Europa, probabil și datorită faptului că am fost iarna. Totuși, asta punea și mai bine în evidență vitraliile, atâtea câte erau.

Câteva detalii din interior:

După ce am terminat cu interiorul, am decis să dăm cei 4€ pentru a ne cățăra în turnul de sud. Deși panorama orașului nu e de lepădat, parcă tot căluții sunt mai interesanți :)

Și dacă tot ziceam de panoramă, să aruncăm o privire către Prater...

...și apoi către clopotele catedralei (știe cineva să traducă inscripția?).

După ce am coborât am mai pierdut vremea prin piață așteptând să se facă ora 12. Motivul? Voiam să mergem la ceasul Anker.

Ceasul Anker

A fost construit între 1911-1917 și funcționează atât ca un ceas cu figurine, cât și ca pod între cele două corpuri ale clădirii Anker. Cele 12 figurine se mișcă în ritmul de 1/oră, mai puțin la prânz, când timp de 10-15 minute trec toate prin "ecran".

Am continuat apoi cu o scurtă plimbare prin centru, căscând gura la diferitele monumente ale orașului.

Până la urmă ne-am oprit ca să servim vestitul Wienerschnitzel:

Casa mării (Haus des Meeres Vivarium)

Deși era întorși de curând din plimbarea prin Asia, unde am văzut o grămadă de grădini zoologice de tot felul, am zis că n-ar fi totuși rău să vedem cum se prezintă și cele europene.

La grădina zoologică propriu-zisă aveam să ajungem de-abia în ultima zi. Până atunci, am făcut o vizită pe seară la Casa mării, un imens acvariu întins pe nu mai puțin de 7 etaje.

De fapt, nu aveau numai animale marine, ci și specii pe care le întâlnești în deșert sau în junglă. Din păcate nu am reținut numele majorității speciilor văzute.

Țestoase aveau de toate felurile - de la cele cât palma ca cea de mai jos până la enormitățile de sute de kilograme și care trăiesc sute de ani.

Primatele erau plasate într-o "junglă" artificială întinsă pe 3 etaje ale clădirii. Impresionant!

Țestoase mari...

Vedere de pe acoperiș.

Opera

Opera e încă una din clădirile pe care toate ghidurile turistice ți le recomandă. Dimensiunile nu sunt foarte impresionante, însă detaliile sunt interesante.

Interiorul operei

Partea cu adevărat interesantă la operă este însă vizita în interior. Vizitele ghidate încep în jurul prânzului cam în fiecare zi, durează în jur de o oră și costă 6,5€ pentru adulți. Ghidajul se poate face în mai multe limbi, dar româna nu se află printre ele.

Am început cu sala propriu-zisă. De remarcat cele 3 rânduri de loje. Primul lucru la care ne-am uitat când am intrat a fost scena: din fericire nu erau repetiții (cam greu pe 31 decembrie :D) așa încât urma să avem acces și în culise.

Detaliu din sală.

Când îmi povestea mama că partea interesantă a unui teatru este scena, nu prea o credeam. Odată ajuns în spatele scenei operei din Viena mi-am schimbat părerea.

Imaginați-vă 5 etaje de schele, scripeți și funii, toate contribuind la mișcarea concertată a diferitelor elemente de decor. Eram ca într-un imens șantier, singurul lucru care lipsea fiind muncitorii care să ne fluiere de sus :)

Nici restul clădirii nu era de lepădat, fiind "dotat" cu tavane care se ridicau la nivelul celor din palatele imperiale. Probabil fiindcă opera era distracția preferată a nobililor din secolele trecute?

Muzeul tehnic

Oricât de frumoase ar fi clădirile vechi, tot mai mult prefer chestiile tehnice (probabil e o deformație profesională). M-am bucurat deci nespus că grupul cu care am fost a fost de acord să să vizităm Muzeul tehnic. În mod ironic, și acesta era găzduit tot într-un palat din vremea imperiului Hapsburgic, însă cu o zonă de primire refăcută din oțel și sticlă.

Încă de la intrare intri într-o zonă dedicată unor experiențe interactive, menite să explice unele fenomene fizice simple. Din păcate eram prea ocupat cu experimentele pentru a mai face poze, dar este important de menționat că doar această zonă eram cam cât tot muzeul tehnic "Dimitrie Leonida".

Am trecut apoi în zona destinată vehiculelor feroviare. Spre deosebire de alte muzee tehnice vizitate, aici nu erau doar expuse locomotivele, eventual cu niște informații despre istoricul lor. În schimb ele erau decupate, amenajate și iluminate pentru a ilustra modul de funcționare a diverselor componente.

Imaginea de mai jos ar fi potrivită pentru cei care susțin că suntem mai înapoiați decât acum 100 de ani: la vremea respectivă în România de-abia apăreau locomotivele cu aburi, pe când în Austria existau deja locomotive electrice.

Unul dintre exponatele practice: un "parc solar" luminat de o lampă ilustra câtă energie se poate obține.

Am trecut apoi în secțiunea mașinilor din fabrici și a produselor industriale.

Becurile astea sunt la ani-lumină de leduri :D

La ultimul etaj era expoziția de mașini și avioane. Din păcate, deși ne-am petrecut toată ziua acolo, acest ultim etaj n-am mai apucat să-l vizităm pe îndelete.

Am văzut totuși câteva mașini Steyr...

...un monopost Mercedes (produs cred tot de Steyr-Daimler)...

... și o broscuță (nu mi-am notat marca, dar pare a fi tot un Steyr)

Mai jos avem un Gräf și câteva motoare, toate produse în Austria.

Prater

Nu cred că Praterul mai are nevoie de vreo prezentare. În caz că n-ați auzit de el, puteți începe explorarea de la articolul de pe Wikipedia.

Primăria

Pentru revelion am ales să mergem în piața din fața primăriei. Când vezi clădiri de genul ăsta nu poți să nu te minunezi că Oprescu vrea să stea într-un zgârie-nori...
Îmi pare rău că n-am apucat să vizitez și interiorul, dar dacă vă interesează, puteți găsi informații pe site-ul primăriei.

La mulți ani!

Schonbrunn

Ultima zi a fost dedicată Schonbrunn-ului, cu tot cu parcul și grădina zoologică. Deși atmosfera de iarnă nu se compară cu aspectul palatului într-o zi cu soare, mi-a plăcut totuși mai mult decât Versailles, care e cel mai apropiat echivalent.

Din păcate pozele în interior erau interzise, așa că n-am decât câteva imagini din exterior.

Poza de mai jos e de fapt din Grădina Zoologică, însă pavilionul era în același stil ca toate clădirile din parcul castelului. Se spune - deși eu nu sunt convins - că modelul acestor clădiri a fost chiar Versailles.

Grădina Zoologică

Grădina zoologică din Viena este cea mai veche grădină zoologică încă funcțională din lume (înființată în 1752). Găzduiește peste 4600 de animale din 480 de specii, inclusiv urși panda și alte animale pe cale de dispariție.

La sfârșitul anilor '80 era să dea faliment (sună cunoscut?), dar a fost "privatizată" (de fapt, a fost creată o societate comercială deținută de primărie care să o administreze) și cu un manager privat suficient de abil în atragerea sponsorizărilor, a fost salvată.

A fost prima dată când am reușit să vedem un Koala, deși îl vânasem peste tot pe unde am fost în Asia.

Se pare că nu toate animalele acvatice erau la Haus des Meeres.

Elefanții erau cam slăbuți, dar totuși nu la fel de triști ca cel din București (atunci când mai trăia)

Notă:

Mâncare

Puteți încerca un ciolan de porc cu bere, niște costițe sau chiar mâncare chinezească. În plimbarea asta ne-am bazat pe recomandările găsite pe net și n-am regretat - deși unele restaurante sunt adevărate fabrici de mâncare (clienții schimbându-se pe bandă rulantă), nu fac rabat de la calitate și nici prețurile nu sunt criminale.

Alternative

Orice city break din Europa de Est sau de Vest merge – e suficient să găsiți un bilet de avion ieftin, de exemplu către Budapesta sau Praga.
Notă finală:

Weekend prelungit: Budapesta

2013-03-02T00:42:00.002+02:00

English version here.

Drumul

Harta

M-am gândit să încep o serie de trip-reporturi din Europa Centrală cu câteva poze de la un city-break de 1 decembrie, în Budapesta. Nu sunt prea multe poze deoarece m-a lăsat aparatul baltă chiar acolo, așa că am încercat să acopăr chestii neacoperite în alte trip-reporturi.

De când a ieșit WizzAir de pe OTP-BUD, prețurile la avion au urcat, așa că am decis să luăm mașina. Drumul până acolo durează cam 11-12 ore dacă nu prinzi vreo coadă kilometrică la graniță. Am plecat pe la 3 dimineața, pe o ceață groaznică și am ajuns pe soare, însă la ora de vârf. Aglomerația pare mai mare decât la noi, dar oamenii (șoferi, bicicliști, pietoni) sunt mult mai disciplinați.

Budapesta 2012 by strainu, on Flickr
Notă:

Cazare

De obicei, în Europa mă bazez pe recomandări sau pe marile lanțuri de hoteluri care îți oferă garanția unor servicii aproape uniforme în orice țară. De data aceasta, fiind 2 perechi, am considerat mai convenabil să luăm un apartament cu 2 camere în centrul Pestei (la Lord Appartments ca să fim exacți), la 2 pași de operă, pentru 120€/2 nopți (+30€ parcarea). Poza de mai sus e de pe strada pe care am stat.

Dacă vi se pare scumpă parcarea, trebuie să știți că în tot centrul Budapestei parcarea e cu plată, iar prețurile sunt destul de piperate (până la 430 HUF - cam 6,5 lei/oră). Ce-i drept, odată ajunși acolo am aflat că în weekend e gratis, însă având în vedere că parcarea era acoperită și păzită, zic eu c-au meritat banii.
Notă:

Ce poți să faci (într-o zi jumătate)

După ce ne-am cazat, am plecat la o plimbare prin Pesta.

Troleibuz Budapesta 2012 by strainu, on Flickr

Budapesta 2012 by strainu, on Flickr

Budapesta 2012 by strainu, on Flickr

Sătui de sandvișuri și dulciuri, am fost mai apoi să mâncăm ceva chestii "tradiționale" la un restaurant din piața Liszt Ferenc.

Gulaș Budapesta 2012 by strainu, on Flickr

Ceva mai puțin tradițional by strainu, on Flickr

Cu plinul făcut, am luat-o spre piața de Crăciun din fața Bisericii Sf. Istvan (cum era aia? De acum te cheamă Ion....)

Budapesta 2012 by strainu, on Flickr

Budapesta 2012 by strainu, on Flickr

Budapesta 2012 by strainu, on Flickr

Budapesta 2012 by strainu, on Flickr

Am ajuns apoi pe malul Dunării...

Budapesta 2012 by strainu, on Flickr

Budapesta 2012 by strainu, on Flickr

A doua zi, din cauza frigului și a timpului limitat, am decis să folosim serviciile unuia din liniile de autobuzuri turistice. Pentru că voiam să plătim cu cardul, am primit "bonus" o plimbare până la sediul central, în curtea interioară a unei superbe clădiri Art Nouveau.

Opera din Budapesta by strainu, on Flickr

Autobuzul pleacă din centru pe str. Andrassy, fostul bulevard central al Pestei și ajunge în piața Millenium. Audioghidul este disponibil în 20 de limbi, inclusiv româna (una foarte bună de altfel, spre deosebire de alte traduceri auzite prin Europa).

Cum ne simțeam în formă, am stat la etaj - și am înghețat bocnă :D

După o jumătate de oră, am trecut în Buda și ne apropiam de Bastionul Pescarilor...

Mie personal mi s-a părut deosebit de interesant Bastionul, însă vederea de sus e muuult mai atrăgătoare. Biserica din spate se numește Sf. Ștefan și merită și ea vizitată, deși nu se compară cu ce găsești în celelalte capitale imperiale din Europa.

Mai jos aveți câteva imagini din zona castelului.

Inițial am vrut să vizităm și interiorul castelului, însă era deja destul de târziu așa încât am decis să mergem mai departe. Traseul autobuzului continua spre Citadelă, o fortificație folosită mai ales în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Azi găzduiește un muzeu al figurilor de ceară.

Puteai să te urci pe tunurile expuse și chiar să vezi sistemul optic de ochire.

În capătul Citadelei este un monument pentru unii din eroii Ungariei

Înapoi în centru:

O biserică interesantă, chiar pe colțul unei străzi:

Și detaliu:

Ultima parte a zilei a fost dedicată unei plimbări cu vaporul pe Dunăre. Biletul venea la pachet cu cel pentru autobuz, iar plimbarea presupunea mai multe escale de unde puteai să vezi diferite părți ale orașului. Noi am vrut să vedem insula Margareta, dar programul redus, de iarnă a însemnat c-am prins chiar ultimul vapor al zilei. Măcar am apucat să facem niște poze interesante, la apus. Aparatul era deja pe ducă, așa că între poze trebuia să facă pauze mari, de încălzire sub geacă.

Cina am luat-o în echivalentul budapestan al lui Excalibur, numit Sir Lancelot. Chiar dacă nu sunteți din București cred c-ați ghicit deja după nume că este vorba de un restaurant medieval. Aspectul era asemănător, dar similaritățile între cele două restaurante se cam terminau aici.

Sir Lancelot este mult mai mare și oferă și reprezentații diverse, de la mini-piese de teatru până la stalimbanci și înghițitori de flăcări. Toate astea îi încing bine pe turiștii care servesc vinul casei (unul destul de bun de altfel, dacă îți plac vinurile mai dulci) si aplaudă cu frenezie.

Mâncarea este și ea mai puțin "clasică", oferind și feluri care trebuie să fi fost ceva mai complicat de făcut în Evul Mediu, ca de exemplu banane cu bulete de carne într-o coajă ca de gogoașă (ca aspect)

Aspectul cârciumii

Duminică spre prânz am luat-o din nou pe str. Andrassy, spre ieșirea estică din Budapesta. Zonele mărginașe au fost puternic influențate de comunism, semănând destul de bine cu cartierele din Praga sau București, deși sunt clar mai puțin gri.

Pe drum ne-am oprit să luăm masa în Deva, la restaurantul Ceapa Roșie. Data trecută când fusesem în Deva rămăsesem plăcut impresionați și de servirea și de mâncarea de acolo și de-abia așteptam să le putem arăta "minunea" și prietenilor cu care am fost. Din păcate de data asta am rămas profund dezamăgiți: mâncarea era nedigerabilă iar servirea sictirită. Dacă aveți ceva recomandări de restaurante în zona aceea de țară chiar mi-ar plăcea să le aflu.

M-aș mai întoarce?

Cu siguranță! Ca fostă capitală imperială, Budapesta are acel aer demn al secolului al XIX-lea care te face să vrei să o explorezi mai mult de un weekend.

Notă:

Alternative

Orice City Break din Europa de Est e la fel de bun – e suficient să găsiți un bilet de avion ieftin, de exemplu către Praga sau Varșovia. Mai aproape de București avem Viena sau Bratislava.
Notă finală:

Weekend prelungit: Bavaria

2012-12-12T18:57:00.001+02:00

English version here.

Drumul

Harta

Deoarece vorbim de orașe aflat la multe mii de kilometri de București (o să insist mai mult pe München și Nürnberg), trebuie mers cu avionul pentru un weekend. Dacă aveți chef de o călătorie cu mașina, vă va lua cel puțin două zile să ajungeți până acolo.

Atât TAROM cât și Lufthansa au zboruri zilnice între Otopeni și München, atât dimineața devreme cât și seara. Prețurile sunt în jur de 120-150 € dus-întors, cu excepția perioadei în care are loc Oktoberfest și în care prețurile se dublează sau chiar mai mult. De la aeroportul din München, puteți lua S-Bahn (trenurile locale) către oraș sau suburbii.

Pentru a ajunge din München în Nuremberg, puteți lua avionul (alți 100€) sau ICE (trenul de mare viteză), la care biletul cel mai ieftin, fără loc, e în jur de 50€.

Notă:

Cazare

Prima dată când am fost în Nürnberg am stat la obscurul Mozart Hotel, o experiență pe care nu aș vrea s-o repet prea curând. Din fericire, în celelalte călătorii au hotărât să folosesc marile lanțuri hoteliere - atât Accor cât și BestWestern au hoteluri pentru toate bugetele prin toată Bavaria. După numărul și varietatea hotelurilor din marile lanțuri, Germania concurează cu Franța, "regina" europeană din domeniu (după părerea mea).

Un alt avantaj al Germaniei este că poți alege liniștit un hotel în suburbii, deoarece trenurile S-Bahn sunt dese și aproape întotdeauna punctuale.

Notă:

Ce să vezi

Nürnberg

Nürnberg e un pic cam slăbuț ca oraș turistic - de fapt, cu excepția castelului și a câtorva muzee mici, nu prea ai ce să vezi. Totuși, dacă vă intereseazăamintirile din epoca nazistă, puteți merge în suburbii unde se află câteva locuri ce amintesc de al doilea război mondial. Și oarecum tot legat de "faima" orașului ca loc de întâlnirea al naziștilor (sau mai degrabă din dorința de a scăpa de ea), veți găsi faimoasa "Way of Human Rights" (Calea drepturilor omului).

Puteți citi articolul de pe Wikivoyage pentru detalii.

Calea drepturilor omului

În lipsă de metrou, tramvaiul e tocmai bun…

Castelul din Nürnberg
Colecția completăde poze din Nürnberg la Flickr

München

München este total opusul - o bijuterie a arhitecturii vechi (parțial refăcută după al Doilea Război Mondial, ca multe alte orașe germane) amestecată cu exemple foarte bune ale arhitecturii moderne, ca de exemplu zona stadionului olimpic sau muzeul și cartierul general BMW.

Centru

Multe biciclete pentru o stradă pietonală

Metroul (sau U-Bahn)

Palatul (Rezidenz)

Odeonplatz

Vederi panoramice

Turnul de televiziune – din turnul catedralei

Vedere panoramică. În partea dreaptă se zărește cartierul general al BMW. Nu e cea mai mare clădire, poate nici cea mai importantă, dar e cu siguranță un reper.

Muzee

Hiperinflația interbelică a dus la bani ștampilați pentru a nu fi retipăriți. Cred că mai am și eu niște lire (sârbești) cu numărul ăsta de zerouri...

Muzeul BMW

(Aproape) Totul în München se învârte în jurul fabricii BMW. E deci normal că firma a decis să creeze un enorm muzeu, chiar vizavi de sediul central. Ca fapt divers, clădirea de birouri BMW este monument istoric în Germania.

Sediul BMW

Clădirea muzeului

Primele exponate: clasicul BMW 326…

…alături de viitoarele automobile cu hidrogen…

…și electrice.

BMW a început de la motoarele de avion și s-au extins apoi la făcut motociclete, mașini și mai nou biciclete.

Au de asemenea o tradiție impresionantă în F1, atât în trecut...

…cât și în prezent (ok, ok mașina asta e din 2006)
Și toate astea datorită motoarelor deosebite pe care le fac - :

Mașinii de mai sus îi lipsește un buton roșu pe undeva. Puteți ghici de ce?

Păi, e mașina lui Bond, nu?

Închei acest minitur al muzeului BMW cu una din minunatele mașini artistice ale BMW. Este vorba de cea realizată de Esther Mahlangu în 1991 (un 525i).

Mai multe poze de la muzeul BMW și din Munchen la Flickr

Notă:

Alternative

Orice oraș similar din Europe ar fi probabil OK – găsiți un bilet ieftin de avion și zburați până acolo. Am vorbit deja despre Praga, Londra, Lyon și altele pe acest blog.

Notă finală:

Prin est către vest (4): Înapoi la Washington și Istanbul

2012-10-01T16:28:00.001+03:00

După escapada la New York a urmat ultima zi din Washington. Am vizitat Capitoliul și Muzeul Aerului și Spațiului.

IMG_0116 by strainu, on Flickr

IMG_0162 by strainu, on Flickr

IMG_0163 by strainu, on Flickr

Vizita începe într-un fel de criptă aflată sub cupola centrală. Lampa asta era chiar în centrul Washingtonului, locul de unde începeau cele 4 sferturi: NW, NE, SW, SE. De ce vă amintește cercul de stele?

IMG_0124 by strainu, on Flickr

Capitoliul e plin de statui. Asta deoarece fiecare stat are dreptul să aducă 2 statui, din care poate să schimbe câte una la fiecare zece ani. În plus, mai primesc și cadouri de la diferiți donatori...

IMG_0126 by strainu, on Flickr

Statuia lui Reagan e specială deoarece un strat din soclu e făcut din resturi ale zidului Berlinului.

IMG_0146 by strainu, on Flickr

Un etaj mai sus, sub cupolă. Din păcate nu poți să faci poze fix din centru, ghizii te țin tot timpul pe lateral. O poveste interesantă e legată de centura pictată a cupolei (invizibilă în poză). Au adus un italian să o picteze, dar după ce a făcut un sfert a căzut de pe scară și a rămas suspendat 15 minute până au reușit să-l dea jos. Speriat, omul și-a lăsat ucenicul să continue. Din păcate s-a dovedit că au estimat greșit circumferința cupolei (oare or fi zis că pi=3?) și o bucată de vreo 2 m a rămas albă timp de aproape un secol.

IMG_0133 by strainu, on Flickr

Sala statuilor, în trecut prima sală de ședințe a Congresului. Avea o acustică senzațională, auzeai lejer dintr-o parte în alta, dar nu-l auzea nimeni pe președintele de ședință

IMG_0148 by strainu, on Flickr

Următorul muzeu de pe listă (și ultimul de altfel) a fost Air&Space Museum. Acesta are 2 locații: una în oraș, pe National Mall, și una mai mare și mai interesantă pe lângă aeroportul Dulles. Cea din oraș conține aeronave mai vechi, modele la scară și expoziții "auxiliare". Aici pun doar câteva poze, restul la topicul dedicat.

Nu, nu e tăiat X1-le, atâta avea aripile...

Bell X1 by strainu, on Flickr

Aparat foto triplu, pentru spionaj...

IMG_0181 by strainu, on Flickr

Royal Aircraft Factory F.E.8 by strainu, on Flickr

Chestia asta seamănă un pic cu navetele din Star Trek

IMG_0241 by strainu, on Flickr

După ce-am ieșit din muzeu am vrut să vizitez monetăria. Din păcate biletele se termină în maxim 2 ore după ce s-a deschis, așa că a trebuit să renunț. Căldura era deja sufocantă - probabil vreo 40 de grade la umbră, dar mult mai mult când treci pe lângă clădirile enorme cu aer condiționat, așa că m-am dus să-mi iau bagajele de la hotel și am pornit spre aeroport.

Adana urma să mă ducă în Europa.

IMG_0258 by strainu, on Flickr

Aveau câteva scări pregătite:

IMG_0260 by strainu, on Flickr

Prima masă. Din nou foarte bună, cu excepția mega-chiftelei care nu fusese încălzită suficient.

IMG_0262 by strainu, on Flickr

Aici cred că tocmai intrasem deasupra Europei continetale, deci venise timpul pentru a doua masă - omletă cu ciuperci și cartofi.

IMG_0263 by strainu, on Flickr

IMG_0264 by strainu, on Flickr

Aproape-am ajuns

IMG_0266 by strainu, on Flickr

E timpul pentru învârteala obișnuită:

IMG_0274 by strainu, on Flickr

Uuu, Barcelona pentru cei care nu s-au plictisit după instrucțiunile de securitate cu Messi și compania (mie mi-au plăcut, e un filmuleț amuzant și mult mai atractiv decât animația de la Aeroflot)

IMG_0284 by strainu, on Flickr

IMG_0303 by strainu, on Flickr

Cât am stat în aeroport am mai făcut ceva poze, o să le pun la topicul aferent. Time to go again...

IMG_0304 by strainu, on Flickr

Am zis deja că dau o bere cui numără minaretele?

IMG_0309 by strainu, on Flickr

Mai multă mâncare, și un vin acceptabil. Cel roșu era "de import din Franța", acru ca naiba, dar ăsta turcesc era acceptabil.

IMG_0314 by strainu, on Flickr

Am ajuns la Dunăre numaidecât:

IMG_0319 by strainu, on Flickr

Erau ceva oameni în avion, dar ultimele 2 rânduri erau practic goale - eu pe ultimul și încă o persoană pe penultimul:

IMG_0322 by strainu, on Flickr

Bukreș!

IMG_0326 by strainu, on Flickr

Cam asta a fost oameni buni. Sper că v-au plăcut pozele și nu v-au afectat prea mult comentariile mele iar dacă vă plimbați pe undeva, împărtășiți-vă experiențele și cu noi. Eu unul voi aprecia!

Prin est către vest (3): New York

2012-09-28T10:44:00.000+03:00

Dacă tot am adus vorba de NY, una din zile i-a fost dedicată. Planul inițial era să iau un zbor Delta de dimineață și să mă întorc seara. Prețurile erau destul de bune - în jur de 100$ cu o lună înainte, dar mi-am dat seama că mai trebuie să pun la socoteală și taxiul - ca să am un timp decent în NY, trebuia ori să plec devreme, ori să vin târziu. Cum zborul durează o oră + 1,5-2 ore pentru formalități, iar autobuzele te duc în 4 ore la prețuri începând de la 40$ am decis că e timpul să testez și vestitul Greyhound. Reviewurile nu erau prea bune, dar e singura companie care are multe curse zilnice pe relația DC-NY, celelalte au maxim 3-4 împărțite pe toată ziua.

M-am prezentat la autogară cu 10 minute înainte de ora de plecare, mi-am luat un sandviș și m-am așezat comod ascultând la bolboroselile unei familii de afro-americani care păreau că vor să ilustreze toate ideile preconcepute despre negri. N-am apucat însă să mănânc că a și început îmbarcarea - pe rând, în funcție de grupa trecută pe bilet. Și să nu credeți că a fost ca la Turkish, unde 3/4 din avion s-a urcat cu prima grupă, nuuu.... aici era un zbir care te trimitea la coada bună dacă voiai să încalci regulile. Nice!

Eu unul nu-s o persoană matinală, așa că primul lucru pe care l-am făcut a fost să trag un pui de somn. M-am trezit pe lângă Philadelphia, am mai gonit vreo oră apoi a început distracția. Mai întâi s-a aglomerat puțin, apoi s-a făcut bușon și a trebuit să oprim. De pornit... canci. S-a chinuit șoferul ceva, a reușit să repornească și să tragă pe dreapta la o benzinărie.

IMG_9905 by strainu, on Flickr

Acolo a încercat din nou, bineînțeles că mașina n-a mai pornit, așa că a început să dea telefoane la firmă, să ceară alt autocar. După vreo zece minute i-au promis ăia că va opri următorul autobuz și ne va lua și pe noi. Moment în care Dorel-șofer a început să gândească: "dacă n-aș ști mai bine, aș zice că nenorocirea asta nu mai are benzină". Se uită pe hârtii și ce să vezi, autobuzul nu mai fusese alimentat de 1600 de mile (2500 km). Cum a plecat din garaj și a mers 2 ore pe roșu fără să observe nimic.... mister
Oamenii i-au sugerat să realimenteze de la pompa aflată la nici 50m, dar bineînțeles că nu-i permitea "politica companiei" (și din câte știu eu despre motoare diesel, e o întreagă aventură să-l repornești după ce realimentezi. Sunt sigur că nu avea nici cunoștințele necesare). În fine, până la urmă a venit autobuzul și ne-am continuat drumul spre NY.

Prima imagine... și ultima pentru o vreme, zona din jurul autogării e tristă rău.

IMG_9913 by strainu, on Flickr

Impresia mea - bazată doar pe Manhattan - a fost că New York e un fel de București mult mai mare: murdar, cu gropi, aglomerație, zgomot etc. Doar câinii mai lipseau, sau mai bine zis erau în lesă.

Metroul e și el un monstru - fiecare linie sunt de fapt 2: una expres și una "locală". Dacă te urci în cea expres și nu oprește unde vrei te trezești la mama naibii. Indicatoarele sunt inexistente, ca turist ești pierdut fără o hartă. Chiar cu hartă, am reușit să greșesc de 3 ori în 6 ore

În cele din urmă, m-am gândit să mă relaxez în Central Park:

Central Park by strainu, on Flickr

Ca lățime nu e chiar impresionant, ca lungime în schimb... cred că mergi mai bine de-o oră să-l parcurgi din S în N.

Mai departe aveam de ales între o grămadă de atracții: Muzeul de artă, Empire State Building, Ground 0, Times Square și multe altele. Am decis să aloc cea mai mare parte a timpului muzeului.

IMG_9922 by strainu, on Flickr

Spre deosebire de Washington, unde muzeele sunt în majoritate gratuite, în New York se plătește - și încă mult. Asta nu înseamnă că nu e plin.

IMG_0034 by strainu, on Flickr

A meritat însă banii, pentru că Metropolitan a fost un deschizător de ochi pentru mine. După ce l-am parcurs pe jumătate mi-a picat fisa: pentru americani, europenii sunt "alții", se uită la noi tot așa cum ne uităm noi la mayași de exemplu. Știu, pare evident când o spui, dar e ușor să uiți asta când ești acolo. Neavând același număr de artefacte precum muzeele europene, le și organizează diferit. În Europa, muzeele de artă își grupează lucrările pe țări și perioade, de exemplu "Renașterea italiană". La americani, sunt grupate mai degrabă după funcție și de-abia apoi după continent (e.g. instrumente muzicale din Europa, Asia etc.), ceea ce îți dă ocazia să vezi de exemplu un birou italian lângă o decorație germanică și o masă din timpul Regelui Soare. E...diferit.

În plus, mai au și mania cu reconstrucțiile - aveau acolo o cameră dintr-un palat vienez, o fațadă ce părea venețiană și chiar o grădină japoneză "în aer liber".

IMG_9956 by strainu, on Flickr

IMG_0015 by strainu, on Flickr

După două ore am renunțat și am trecut mai departe, spre Ground 0. Din păcate nu se putea intra decât cu rezervare prealabilă (prin ambasadă dacă am înțeles bine), așa că n-am făcut decât o poză și am trecut mai departe.

IMG_0068 by strainu, on Flickr

Zona e un amestec fenomenal de zgârie-nori vechi și noi. Cei noi sunt bineînțeles mult mai înalți, dar par lipsiți de viață când te uiți la decorațiile bogate ale celor de dinainte de război.

IMG_0075 by strainu, on Flickr

IMG_0093 by strainu, on Flickr

Excepție face (oarecum), tocmai Empire State Building. Poate datorită dorinței de a rămâne în centrul atenției, clădirea mi s-a părut anostă și lipsită de interes - n-am intrat, doar de afară.

IMG_0082 by strainu, on Flickr

IMG_0091 by strainu, on Flickr

Tot un pic dezamăgit am fost și de Central Station (un pic mai sus de ESB), strivită de clădirile din jur.

Oare unde se duce drumul ăla?

IMG_0097 by strainu, on Flickr

IMG_0100 by strainu, on Flickr

Ultima poză e din Times Square, unde găsești o aglomerație incredibilă la orice oră. Asta duce la tot felul de situații despre care ai crede că nu se întâmplă niciodată "la ei": taximetriști care opresc oriunde, bicicliști care întorc pe roșu chiar sub ochii polițiștilor de la circulație, pietoni care se calcă în picioare etc.

IMG_0108 by strainu, on Flickr

La ora respectivă începusem deja să obosesc, așa că m-am retras la o masă și ceva cumpărături. Cam același lucru se întâmplă și acum, așa că rămâne pe altă dată continuarea... Enjoy!

Prin est către vest (2): Avioane și muzee

2012-09-26T11:00:00.000+03:00

IST-IAD cu Airbus 340
Top: Layoutul 2-4-2 e perfect când stai pe laterale
Flop: Cutia pentru IFE n-are ce căuta sub scaun

După cum ziceam în episodul trecut, am ajuns la aeroport și m-am dus glonț la poarta de îmbarcare. Acolo erau niște "Dorei" de la o firmă de securitate care făceau screeningul cerut de Unchiul Sam în locul celor de la Turkish. Ca și altora de pe a.net și din alte părți, mi s-au părut nesimțiți și plini de ei. Mi-au cerut mai multe invitații, rezervări la hotel, print după itinerariu etc. decât când am luat viza. Lipsindu-mi o bună parte din ele (se pare că voiau hârtii cu ștampilă, n-au auzit probabil de e-ticket sau rezervări prin email) a durat ceva până a vorbit cu vreo 3 șefi, dar în cele din urmă m-au lăsat să urc în primul meu A340, de unde pot să mă uit de sus la cei din jurul meu:

IMG_9731 by strainu, on Flickr

Parc-aș fi stat pe marginea aripii:

IMG_9733 by strainu, on Flickr

Și aici, ca și la zborul dinspre București aveai loc să-ți întinzi picioarele. Din păcate doar într-o parte, o treime din spațiu fiind ocupat de ceea ce am presupus că e cutia pentru IFE.

IMG_9754 by strainu, on Flickr

În rest, cam înnorat, n-am decât poze cu mâncarea. Bunicică, doar raviolli erau uscați rău. Piureul de vinete din prima poză a fost în schimb genial. De remarcat tacâmurile din metal - nu le-o fi fost frică de vreun atac terorist?

IMG_9740 by strainu, on Flickr

IMG_9748 by strainu, on Flickr

După 11 ore al naibii de lungi (vecina de scaun a dormit aproape tot timpul, așa că am ieșit rar să-mi dezmorțesc picioarele), am putut să strig "Potomac la orizont!"

IMG_9758 by strainu, on Flickr

Aeroportul din Washington se remarcă prin alinierea militară a terminalelor între care nu se circulă decât cu metroul, nu se poate ajunge pe jos...

IMG_9759 by strainu, on Flickr

...și prin scările-autobuz pe care le mai văzusem în copilărie în Montreal (cea din poză ne-a urmărit până la locul de parcare). Mai multe poze în topicul despre aeroport.

IMG_9760 by strainu, on Flickr

Imigrarea s-a făcut relativ rapid, dar până am ajuns în oraș se făcuse seară (cel puțin pentru noi ăștia din Europa) așa că de-abia am doua zi am ieșit la pozat.

De stat am stat la Hostelling International D.C., într-o cameră de 10 persoane - o alegere groaznică atunci când ai get lag, dar na, calul de dar... Oricum, hotelurile în D.C. sunt groaznic de scumpe, cred că mai rău decât în Singapore așa încât a trebuit să mă mulțumesc cu mai puțin.

Washington Public Library by strainu, on Flickr

Casa Albă by strainu, on Flickr

IMG_9773 by strainu, on Flickr

Am stat ceva să pozez drăcoveniile astea, încercând să ignor protestatara care zbiera de una singură ceva despre sfârșitul lumii sub privirile a doi agenți Secret Service care încercau simultan să agațe niște turiste

IMG_9776 by strainu, on Flickr

Poșta veche

IMG_9785 by strainu, on Flickr

În a doua seară am participat la o recepție la ultimul etaj al Newseum (muzeul presei sau ceva de genul). Oameni interesanți și priveliști rare într-un oraș plin de clădiri înalte (nu zic zgârie-nori, o să vedeți voi de ce). Castelul Smithsonian...

IMG_9796 by strainu, on Flickr

...și Capitoliul. Dacă mai vreți, mai am câteva.

IMG_9797 by strainu, on Flickr

Zilele următoare le-am petrecut mai mult în întâlniri, dar tot am apucat să merg la Biblioteca Națională, să văd minunăția de rotondă. Din păcate condițiile sunt mai puțin decât ideale (cred că trebe să ai vreo 2m ca să vezi calumea prin geamul de sticlă din spatele unei balustrade extrem de late), iar singura poză pe care am făcut-o a dispărut în mod misterios din aparat (asta dacă nu cumva am visat că am făcut-o; deh, jet-lagged)

Science is organized knowledge by strainu, on Flickr

IMG_9809 by strainu, on Flickr

IMG_9813 by strainu, on Flickr

IMG_9819 by strainu, on Flickr

O altă recepție (mă rog, oficial le zicea "workshops", dar mâncarea și băutura erau prezente în cantități... americane) a fost la muzeul de istorie naturală. Nu credeam c-o să ajung vreodată să zic asta, dar mi-a plăcut mai mult Antipa (deși e mult mai mic). Nu am realizat la vremea respectivă, dar retrospectiv mă gândesc că reacția mea a fost cauzată de diferențele de abordare dintre muzeele din Europa și cele din America. Mai mult despre asta în episodul New York, deocamdată să zicem că muzeul ăsta se baza prea mult pe reconstrucții și prea puțin pe animale reale.

Echivalentul dinozaurului de la Antipa

IMG_9846 by strainu, on Flickr

E prima dată când văd un leu cu păr la sub-braț (sau e sub-picior?).

IMG_9851 by strainu, on Flickr

Șpagat FTW!

IMG_9855 by strainu, on Flickr

Așa împăiată cum era, mi-a cam fost frică de vulpea asta zburătoare:

IMG_9859 by strainu, on Flickr

Ah, aveau și ei dinozaur...

IMG_9874 by strainu, on Flickr

Un pic dezamăgit de ce văzusem pe acolo, am luat-o la picior pe National Mall (pentru cei - ca mine - care nu știu cu ce se mănâncă, e un parc lung de câțiva km și mărginit cu muzee și monumente) spre monumentul lui Washington. Teoretic, e *the* place de unde să te uiți peste oraș. Practic, e închis după ce a fost zdruncinat serios de un cutremur care în București de-abia ar fi luat în seamă.

Washington Memorial by strainu, on Flickr

Tot învârtindu-mă pe acolo, am observat că e cam zgomot, și nu de la mașini, ci de la avioanele care vin spre aeroportul Ronald Reagan. Peluza de lângă monument, fiind puțin ridicată, e probabil cel mai bun loc de spotting din oraș. Partea proastă e că îți cam trebuie un zoom baban. Mai multe poze pe topicul aeroportului.

IMG_9890 by strainu, on Flickr

IMG_9891 by strainu, on Flickr

Și dacă tot ajungeți pe-acolo să faceți poze la avioane, nu uitați să vă uitați și în jos...

Monumentul by strainu, on Flickr

...apoi spre dreapta...

IMG_0242 by strainu, on Flickr

Un pic mai mult...

IMG_0243 by strainu, on Flickr

Și mai mult...

IMG_0244 by strainu, on Flickr

Hmmm, oare nu-i nimeni acasă?

Nu-i nimeni acasă? by strainu, on Flickr

...ah, cred că vine acum

IMG_0161 by strainu, on Flickr

Eh, hai să mai facem un sfert de tur până nu apar băieții cu ochi albașțri:

Capitoliu de la monumentul Washington by strainu, on Flickr

Deja m-a apucat amețeala, așa că mă opresc aici din învârtit și povestit*. Mai încolo despre Marele Măr și poate despre zborul de întoarcere.

*disclaimer: dacă ați fost atenți, ați observat că micul tur panoramic a fost făcut în mai multe zile și din poziții oarecum diferite. Oricum, priveliștea de la monumentul Washington e superbă.

Prin est către vest (1): în SUA prin Istanbul

2012-09-24T10:45:00.000+03:00

Vara asta am avut ocazia să fac o mică excursie în State, (parțial) pe banii altora. Inițial am vrut să fac escală pe undeva prin vestul Europei pentru a scădea durata zborului transatlantic, doar că biletele erau în jur de 1000€, iar bugetul meu era de 1000$. A trebuit așadar să mă "mulțumesc" cu Turkish Airlines, care avea bilete la prețuri decente (6-700€).

Cum Istanbul e de mult timp pe lista mea de destinații, am zis să am un "sneak preview" și am rezervat biletele cu o pauză de 5 ore la turci. Din păcate tururile gratuite ale THY durează cel puțin 6 ore, așa că am fost pe cont propriu. (nu mai țin eu minte bine sau pe vremuri ofereau și tururi mai scurte?)

Astăzi vă povestesc de Istanbul și zborul până acolo. Restul, mai târziu...

11/07/2012: OTP-IST cu Boeing 738
Top: Biscuiții și spațiul pentru picioare
Flop: Rabatarea scaunului avea o problemă

Pe principiul "cine se scoală de dimineață departe ajunge", zborul meu pleca din Otopeni la 6:10. Mi-am făcut eu socoteala că în jumătate de oră ajung, așa că am chemat un taxi pe la 4. N-am pus la socoteală faptul că noaptea scoate la iveală talente "nebănuite" ale taximetriștilor din București: de la A1 până la aeroport am făcut 17 minute - prin oraș!!! În loc să ajung când se mai subția coada la check-in, cum îmi făcusem socoteala, am ajuns înainte să se deschidă.

Am trecut rapid pe la securitate și am ajuns în fața avionului. Cum era prea întuneric să fac vreo poză, m-am dus să văd și eu noul terminal. De văzut l-am văzut, de minunat...mai puțin. Chiar, ce s-a întâmplat cu cele 3 porți de jos, le-au închis?

Până să mă întorc la poartă, toate scaunele se umpluseră deja de navetiști de Italia - am impresia că între 6 și 7 dimineața OTP ajunge să rivalizeze, nu chiar cu LHR sau CDG, dar măcar cu ORY. Din toată grămada de oameni e aproape imposibil să nu cunoști pe nimeni așa că m-am întâlnit și eu cu niscai prieteni cu care am mai umplut timpul până la plecare.

OTP- noul terminal by strainu, on Flickr

Spre uimirea mea am primit un mic-dejun complet, din care biscuiții "FORM" mi s-au părut cei mai tari (am primit la fiecare masa de altfel). Prima dată am zis că-s biscuiți sărați, dar erau mai degrabă un fel de briceag elvețian - mergeau și ca desert, și cu unt și gem, și în loc de pâine. Știe cineva dacă găsesc așa ceva în RO?

IMG_9675 by strainu, on Flickr

Un alt punct forte era că îmi puteam întinde picioarele fără probleme...

IMG_9677 by strainu, on Flickr

Până am terminat de mâncat și de băut, am și ajuns deasupra mării:

IMG_9683 by strainu, on Flickr

Aeroportul din Istanbul mi s-a părut într-un fel de haos mai mult sau mai puțin controlat. Am aterizat cu 15 minute înainte de ora preconizată, dar ne-am învârtit 35 de minute în căutarea unui loc de parcare. Mi s-a spus apoi că prin IST circulă 31 de milioane de oameni anual, pe când capacitatea lui e de doar 18 milioane. HKG, cu cozile lui de 15 minute la decolare, nu mai pare deodată chiar așa aglomerat....

La biroul de tranzit, tipa căreia i-am cerut informații mai vorbea și la telefon și mai și ajuta o colegă cu traduceri între engleză și turcă. Mă rog, până la urmă mi-am obținut boarding pass-ul și am putut să plec în oraș.

Istanbul în 2 ore
Top: Mai tare decât zona turistică a fost doar sandvișul cu "de toate" luat de pe stradă
Flop: în cei 500 m dintre moschei erai acostat de 5-6 vânzători de nimicuri

În afara aeroportului, nebunia continua: era oră de vârf și tramvaiul spre centru era mai aglomerat decât autobuzele de la 23 august când se termina tura. Până la urmă am renunțat și m-am dat jos cu câteva stații mai devreme. Și m-am bucurat c-am făcut asta, căci am văzut ce mă interesa:

IMG_9688 by strainu, on Flickr

Au urmat 2 ore de plimbare prin zona moscheilor. De vizitat în interior nu se punea problema, numai coada mi-ar fi mâncat o oră.

IMG_9689 by strainu, on Flickr

Moscheea albastră by strainu, on Flickr

Moscheea albastră by strainu, on Flickr

Sf. Sofia by strainu, on Flickr

Până la urmă n-am rezistat și tot am intrat undeva: în cisternele bizantine, pe care le visam încă de prin generală când le-am văzut prima dată în Terra Magazin.

IMG_9721 by strainu, on Flickr

IMG_9726 by strainu, on Flickr

Sper că n-aveau pești pe vremea când chiar beau apă de aici...

IMG_9715 by strainu, on Flickr

Cisterna e la vreo 200 m de locul de unde începeau distanțele în vechiul imperiu:

KM 0 al imperiului bizantin by strainu, on Flickr

Cu asta, timpul meu expirase și am luat-o cu regret înapoi spre aeroport. Sigur trebuie să mai revin o dată prin orașul ăsta!

Nota (Istanbul):

Despre cum era să pierd avionul pentru Washington și cum m-am prăjit în fața Casei Albe în episodul următor.

Câteva ore libere: Lacul Morii

2012-09-20T10:30:00.000+03:00

În ultima vreme apar tot felul de știri despre "Delta Bucureștiului", recte Lacul Văcărești. Nu mulți își dau seama (sau se chinuie să afle) că lacul Văcărești este perechea ceva mai cunoscutului Lacul Morii.

Și dacă în "deltă" nu prea poți să intri fără bocanci, la Lacul Morii merită să te duci, fie și numai să vezi apusul. De ajuns se ajunge ușor, ori cu metroul până la Crângași, ori cu tramvaiul 41 sau autobuzele 162, 163, 178.

Lacul Morii a fost făcut ca parte a sistematizării Dâmboviței, la sfârșitul anilor 1980. Pe locul lui erau, printre altele, o biserică și un cimitir, ceea ce a dat naștere multor legende urbane: ba că cimitirul era de ciumați, ba că lacul e blestemat (asta și datorită morților relativ dese prin înec), ba că din când în când ies oase la suprafață.

De fapt, cimitirul NU a fost un cimitir de ciumați, a fost un cimitir ca toate cimitirele, aparținea de biserica din zonă, la care am fost botezat și eu (de fapt a venit preotul acasă că era gerul bobotezei când trebuiau să mă boteze, da' asta e altă poveste). Problema a fost probabil că muncitorii nu au fost protejați și au luat niscai boli, mi se pare normal sa existe tot felul de microbi în corpuri în descompunere. Copiii din zonă (inclusiv eu) au fost vaccinați suplimentar și nu a avut nimeni nici pe naiba.

Explicația pseudo-științifică pentru înecurile dese zice că plăcile de beton de pe fundul lacului se mișcă, oamenii își prind picioarele acolo și nu mai pot ieși în timp util.

Mult timp după Revoluție lacul a rămas doar în stăpânirea câinilor și a pescarilor. Digul a fost năpădit de plante, apa era plină de gunoaie iar insula devenise locul preferat de coțăială al oamenilor din zonă.

Prin 2007 Coca Cola a încercat să organizeze un festival pe insula de pe lac, evenimentul a fost OK dar n-a mai fost continuat cu nimic. Norocul lacului a fost (re)venirea la modă a bicicletelor. Acum seară de seară digul e plin de bicicliști, joggeri și gură-cască. În căutare de voturi, fostul primar al sectorului 6 a luat în administrare digul, a pus niște bănci și lumini și l-a făcut un fel de extensie a Parcului Crângași, ceea ce nu e rău deloc.

Așa că dacă aveți câteva ore libere și v-ați plictisit de Cișmigiu, Herăstrău sau Tineretului, duceți-vă pe digul de la Lacul Morii. Merită!

Rating final:

Vacanță în Asia (6): Pe drumul de întoarcere

2012-09-17T13:14:00.000+03:00

Și ultima bucată din poveste. Începem cu Victoria Peak, acolo unde rămăsesem data trecută:

Asiaticii au ce au cu clădirile în formă de navă

IMG_6118 by strainu, on Flickr

IMG_6107 by strainu, on Flickr

Sus era destul de clar...

IMG_6124 by strainu, on Flickr

...mai jos în schimb smog

IMG_6149 by strainu, on Flickr

IMG_6125 by strainu, on Flickr

IMG_6134 by strainu, on Flickr

IMG_6137 by strainu, on Flickr

înapoi la tramvai:

IMG_6157 by strainu, on Flickr

IMG_6159 by strainu, on Flickr

IMG_6161 by strainu, on Flickr

Tipicari obsedați de ordine și disciplină:

IMG_6173 by strainu, on Flickr

La muzeul ceaiului erau expuse lucrările de la concursul anual de seturi de ceai. Unele erau chiar wow:

IMG_6237 by strainu, on Flickr

IMG_6245 by strainu, on Flickr

Bila asta era un fel de "buletin hidrologic"...marca ora exactă pentru navele din port.

IMG_6287 by strainu, on Flickr

Dar erau chestii mai interesante prin zonă...gen un heliport

IMG_6285 by strainu, on Flickr

Sau fostul turn al gării, lângă la fel de vechiul Star Ferry.

IMG_6314 by strainu, on Flickr

IMG_6325 by strainu, on Flickr

Mergem mai departe către Walk of Fame. În afară de Bruce Lee și Jackie Chan, nu știam niciun nume

IMG_6398 by strainu, on Flickr

Eram chiar sub traiectoria de decolare de la HKG:

IMG_6396 by strainu, on Flickr

IMG_6404 by strainu, on Flickr

IMG_6407 by strainu, on Flickr

Mai apoi am mers să cumpărăm cadouri... în Ladies Market. Imaginați-vă o "Europa" stradală întinsă pe vreo 4 cvartale. Am ieșit de acolo cu capul țiuind și cu hotărârea fermă să-i ar una următorului care mi-ar fi propus "fut masaaaaje"

IMG_6441 by strainu, on Flickr

Nici grădina Nai Lin nu m-a impresionat:

IMG_6469 by strainu, on Flickr

IMG_6499 by strainu, on Flickr

IMG_6523 by strainu, on Flickr

Un Thai ratăcit...

IMG_6508 by strainu, on Flickr

Peste Golden Bauhinia am trecut repede, era plin de grupuri de chinezi chiar și la 10 seara.

IMG_6581 by strainu, on Flickr

Centrul de conferințe by strainu, on Flickr

IMG_6557 by strainu, on Flickr

IMG_6618 by strainu, on Flickr

În penultima zi am vizitat sudul insulei - Aberdeen și Ocean Park. Voiam să mai ajungem și în Stanley, dar programul autobuzelor era potrivnic. La Aberdeen nu era nimic de făcut în afară de o plimbare cu jonca, dar pe care am evitat-o din pricina amintirilor din Macao

IMG_6676 by strainu, on Flickr

Ocean Park e o combinatie de Disneyland cu un acvariu și zoo (da, iar ) Flashul era interzis, dar chinezilor nu le păsa prea mult. Cel puțin 3 poze le-am făcut la flashul altora

Nemo! by strainu, on Flickr

IMG_6753 by strainu, on Flickr

IMG_6758 by strainu, on Flickr

IMG_6768 by strainu, on Flickr

IMG_6773 by strainu, on Flickr

IMG_6789 by strainu, on Flickr

Și aici aveau panda, dar era mult mai dezorganizat ca la Macao:

IMG_6799 by strainu, on Flickr

De fapt, chiar 2 feluri de panda, nu doar Panda gigant:

IMG_6823 by strainu, on Flickr

Vidre by strainu, on Flickr

în drum spre cea de-a doua parte a parcului. Sunt două părți complet separate, legate prin telegondolă și metrou (stilizat în Nautilus)

IMG_6897 by strainu, on Flickr

IMG_6967 by strainu, on Flickr

Meduze dansatoare:

IMG_6956 by strainu, on Flickr

Ultima zi a marcat plimbarea pe insula Lantau. Mare greșeală am făcut că am lăsat-o pe duminică, în weekend prețul transportului pe insulă se dublează! Până la Buda gigant se poate ajunge cu o altă telegondolă, dar coada era cam cât 10 alimentare pe vremea lui Ceaușescu, așa că am luat autobuzul:

IMG_7006 by strainu, on Flickr

IMG_7010 by strainu, on Flickr

O fi băut zeul? Sau fotograful?

IMG_7055 by strainu, on Flickr

Și mănăstirea de la poalele lui Budha:

IMG_7051 by strainu, on Flickr

IMG_7082 by strainu, on Flickr

Mai departe am luat autobuzul spre Tai O, "a true fishermen village", după cum îl lăuda Lonely Planet. N-am fost dezamăgiți, tot centrul e o imensă piață de pește care pute de te duci în lume (chiar mai rau decât la hawker centre)

IMG_7090 by strainu, on Flickr

Noi am ajuns la reflux, casele pe piloni erau de fapt pe pământ și în loc de apă am văzut doar crustacee

IMG_7100 by strainu, on Flickr

IMG_7126 by strainu, on Flickr

La întoarcere am luat ferryul din Kowloon până pe insulă și am coborât vizavi de magazinul Apple. Dați clic, merită

IMG_7221 by strainu, on Flickr

Aglomerația e mai mult decât explicabilă dacă realizezi că în Hong Kong ești un nimeni dacă n-ai geantă Samsonite, telefon iPhone și eventual un iPad. Am observat chiar că la ei Blackberry e telefonul adolescenților rebeli, nu al oamenilor de afaceri.

Hong Kong - Moscova - Roma

Întoarcerea a fost zbor de zi, așa că am putut să fac poze. Mai multepe Flickr, aveți linkul la sfârșitul acestui post.

IMG_7225 by strainu, on Flickr

IMG_7258 by strainu, on Flickr

Duck by strainu, on Flickr

IMG_7274 by strainu, on Flickr

IMG_7275 by strainu, on Flickr

IMG_7287 by strainu, on Flickr

IMG_7292 by strainu, on Flickr

IMG_7328 by strainu, on Flickr

La Moscova era deja seară, așa că nu știu ce avion m-a adus la Roma. Am încercat să întreb unul din membrii echipajului dar mi-a răspuns "No, no" pe un ton de parcă aș fi întrebat-o unde stă Putin. Oricum, avionul era plin doar 25%.

În ultima zi a excursiei aveam de omorât vreo 5 ore până la plecarea Blue Air-ului, așa că am zis să stăm la coada kilometrică de la Vatican. Deși foarte lungă, coada se mișca repede, așa ca în jumătate de oră eram înauntru. Concluzia a fost foarte bine exprimată de jumătatea mea: "aștia chiar au băgat bani aici"

IMG_7350 by strainu, on Flickr

IMG_7357 by strainu, on Flickr

IMG_7358 by strainu, on Flickr

IMG_7377 by strainu, on Flickr

IMG_7406 by strainu, on Flickr

IMG_7422 by strainu, on Flickr

IMG_7453 by strainu, on Flickr

IMG_7462 by strainu, on Flickr

În sfârșit, în drum spre casă, cu YR-BAG, ca și la venire:

YR-BAG by strainu, on Flickr

Overall, au fost 17 zile foarte interesante. M-aș întoarce peste tot cu plăcere, mai ales în Macao.

Pozele le-am cam pus pe toate pe blog. Dacă vreți să le vedeți grupate, sunt disponibile la http://www.flickr.com/photos/strainu/sets/72157627867413461/

Rating final:

Vacanță în Asia (5): Singapore și Hong Kong

2012-09-14T15:59:00.000+03:00

Azi încep ceea ce sper să fie penultimul post din această serie care a devenit cam lungă

Singapore

După plimbarea prin Little China, am zis să ne plimbăm un pic cu barca, să ne mai odihnim... Majoritatea pozelor le-ați mai văzut, doar că noapte parcă arată mai frumos

IMG_4860 by strainu, on Flickr

IMG_4849 by strainu, on Flickr

IMG_4858 by strainu, on Flickr

Alkaff bridge by strainu, on Flickr

IMG_4948 by strainu, on Flickr

IMG_4954 by strainu, on Flickr

IMG_4955 by strainu, on Flickr

La muzeul lor de istorie era o expoziție cu soldații de teracotă din China. Cum era ultima zi, intrarea era gratuită.

IMG_5018 by strainu, on Flickr

IMG_5025 by strainu, on Flickr

IMG_5028 by strainu, on Flickr

IMG_5034 by strainu, on Flickr

Câteva încercări noaptea, folosind fake-ul gorillapod cumpărat de la chinezi:

IMG_5053 by strainu, on Flickr

IMG_5050 by strainu, on Flickr

A doua zi am început perindările pe la multele grădini zoologice din oraș. Pretul biletelor: 58 SGD (~32€) pentru toate trei. Mult, dar mertiă. Pentru început, Jurong Bird Park.

IMG_5094 by strainu, on Flickr

Ăștia zgomotoșii erau afară, pe post de trompetiști.

IMG_5071 by strainu, on Flickr

IMG_5088 by strainu, on Flickr

IMG_5129 by strainu, on Flickr

IMG_5123 by strainu, on Flickr

IMG_5132 by strainu, on Flickr

IMG_5148 by strainu, on Flickr

N-aveau numai păsări, ci și rechini și țestoase:

IMG_5169 by strainu, on Flickr

IMG_5206 by strainu, on Flickr

Favoritul meu:

IMG_5215 by strainu, on Flickr

La prânz era un spectacol cu păsări care pictau... și-ți furau mâncarea

IMG_5272 by strainu, on Flickr

Nu știam că struții se așează

IMG_5317 by strainu, on Flickr

Oaia paznic la lupi sau șopârla la păsări

IMG_5327 by strainu, on Flickr

IMG_5340 by strainu, on Flickr

IMG_5361 by strainu, on Flickr

Era aproape imposibil să faci poze la bufnițe.. asta e una care a ieșit cât de cât.

IMG_5399 by strainu, on Flickr

IMG_5412 by strainu, on Flickr

Când oboseai de păsări te puteai plimba cu trenulețul...

IMG_5200 by strainu, on Flickr

...sau puteai poza avioane.

IMG_5195 by strainu, on Flickr

Seara, plimbare la "perla coroanei": Night Safari. E cu adevărat o experiență deosebită, să vezi toate animalele alea în întuneric. Mai ales lilieci Din păcate n-am prea multe poze (ca de obicei noaptea), dar dacă ajungeți în Singapore, nu ratați.

IMG_5451 by strainu, on Flickr

IMG_5516 by strainu, on Flickr

În sfârșit, grădina zoologică propriu zisă. Deja majoritatea animaleleor le văzusem în celelalte două, n-a mai fost așa de interesant.

IMG_5523 by strainu, on Flickr

IMG_5530 by strainu, on Flickr

IMG_5535 by strainu, on Flickr

IMG_5542 by strainu, on Flickr

IMG_5547 by strainu, on Flickr

IMG_5566 by strainu, on Flickr

IMG_5578 by strainu, on Flickr

IMG_5599 by strainu, on Flickr

IMG_5609 by strainu, on Flickr

IMG_5623 by strainu, on Flickr

IMG_5642 by strainu, on Flickr

IMG_5688 by strainu, on Flickr

IMG_5788 by strainu, on Flickr

IMG_5851 by strainu, on Flickr

IMG_5867 by strainu, on Flickr

IMG_5887 by strainu, on Flickr

IMG_5916 by strainu, on Flickr

IMG_5926 by strainu, on Flickr

IMG_5931 by strainu, on Flickr

Plecarea spre Hong Kong, cu B737 business class . N-am înțeles nici acum dacă a fost o chestie de overbooking (vânduseră mai multe bilete decât locuri la economy și niciunul la business) sau o confuzie din cauză că am făcut check-in la biroul de business. Oricum, inițial primisem locuri de economy, iar la poartă au fost schimbate pentru rândul 1. Diferențe în afară de locul pentru picioare nu cred că au fost.

IMG_5939 by strainu, on Flickr

IMG_5944 by strainu, on Flickr

Cred că HK o mai pune de-o insulă artificială:

IMG_5954 by strainu, on Flickr

Hong Kong

Hong Kong fusese obiectivul inițial al plimbării, celelalte fiind "bonusuri" determinate de apropiere (Macao), respectiv prețul biletelor de avion (Singapore). Avea deci alocată o perioadă mai mare în care să ne bucurăm de fosta colonie engleză. Poate mă așteptam eu la prea mult, dar am fost cam dezamăgit de acest oraș. Mi se pare că e ca și cum ai trăi în Piața Victoriei sau în La Defense din Paris, doar că de 100 de ori mai mare și mai plin cu gaze toxice.

De la etajul 12 al hotelului (Ibis North Point) era o super panoramă asupra Victoria Bay (scuzați lampa):

IMG_5966 by strainu, on Flickr

IMG_5976 by strainu, on Flickr

IMG_5981 by strainu, on Flickr

La Londra n-aveau decât autobuze supraetajate, m-am bucurat să merg și cu tramvaiul cu etaj:

IMG_5971 by strainu, on Flickr

IMG_5991 by strainu, on Flickr

Nici cu vaporul nu se anunța prea rău:

IMG_5979 by strainu, on Flickr

IMG_6004 by strainu, on Flickr

IMG_6040 by strainu, on Flickr

Mai aveam și de aici câteva poze cu animale, dar nu va mai plictisesc. Oricum păreau mult mai triste ca cele din Singapore...

În episodul viitor (ultimul):

Victoria Peak tram by strainu, on Flickr

...și multe alte chestii din Hong Kong.

Vacanță în Asia (4): Macao și Singapore

2012-09-12T15:40:00.000+03:00

Ziua a doua a fost mai liniștită decât prima. Am plecat de dimineață spre Muzeul din Macao, curioși să vedem ce premii o să primim. Cei de la hotel ne dăduseră bilete gratuite, urma să primim un chestionar pe care să-l completăm și la ieșire primeam un cadou.

La intrare trona mijlocul tradițional de transport:

IMG_4347 by strainu, on Flickr

Clopotul era cel original de la Catedrala Sf. Paul de alături:

IMG_4386 by strainu, on Flickr

Mâncare tradițională macaneză (toată din plastic din păcate ):

IMG_4417 by strainu, on Flickr

De pe acoperișul fortului muzeu te poți uita în curtea vecinilor la propriu....

IMG_4456 by strainu, on Flickr

...sau la figurat (dincolo de gârlă e China):

IMG_4449 by strainu, on Flickr

IMG_4463 by strainu, on Flickr

Un pic de iască îmi mai lipsea să dau un tun la cazinou

IMG_4465 by strainu, on Flickr

După ce-am ieșit de aici eram puțin dezorientați, nu prea mai știam ce-ar fi de văzut. Am decis să urmăm prima săgeată care ne-a ieșit în cale, spre casa Mandarin. Asta este cea mai mare proprietate din peninsula Macao (ca amprentă la sol). Vizita e gratuită, dar la intrare te întrebă de unde ești, pentru statisticile lor. Când am zis România a rămas chinezu' mască , așa că am completat: "Europe". Părea foarte ușurat...

Casa era de fapt formată din 3 case și mai multe curți, unele dedicate domnișoarelor care nu ieșiseră încă în societate.

IMG_4487 by strainu, on Flickr

IMG_4494 by strainu, on Flickr

IMG_4496 by strainu, on Flickr

Era în desfășurare și o expoziție de artă a ceaiului (fără servire):

IMG_4526 by strainu, on Flickr

IMG_4534 by strainu, on Flickr

IMG_4535 by strainu, on Flickr

Poarta de intrare (dinspre interior) by strainu, on Flickr

Singura poză care a ieșit cu templul lui A-Ma, zeița care a dat numele orașului:

IMG_4558 by strainu, on Flickr

Și câteva din părți de oraș pe care n-am mai apucat să le aprofundăm:

IMG_4585 by strainu, on Flickr

IMG_4586 by strainu, on Flickr

Overall, Macao e un oraș drăguț, în care moștenirea Portugheză nu se dă dusă, deși europenii au plecat acum 40 de ani.

Nota (Macao):

Macao - Hong Kong - Singapore cu Hong Kong Airlines (HX751 cu A330)

De la Macao la Hong Kong am luat din nou Turbojet-ul. De data asta marea era mai puțin agitată, așa c-am prins câte ceva din traficul maritim din deltă.

IMG_4596 by strainu, on Flickr

IMG_4603 by strainu, on Flickr

IMG_4607 by strainu, on Flickr

Nu știu cum puteau să pescuiască în mizeria aia de apă și de aer

IMG_4609 by strainu, on Flickr

IMG_4610 by strainu, on Flickr

Transferul aeroport - ferry e foarte bine pus la punct: le dai chitanțele de la bagaje, le colectează ei și le urcă pe vapor, iar tu le iei la destinație.

Teoretic, invers nu merge la fel. Există la SkyPier o bandă de bagaje de unde le iei, le târăști 10 m și faci check-in la avion. Totuși, după ce am așteptat 15 min degeaba la bandă, ne-a explicat cineva că bagajele noastre sunt deja în drum spre avion. OK... hai să o luăm și noi la pas. La ghișeul de check-in HK Airlines, o tipă foarte ocupată cu pașapoartele unui grup de pensionari japonezi în drum spre Oasaka. Din fericire imediat apare altă dră. înaltă cât ghișeul care ne ia pașapoartele și ne dă boarding passuri și... câte o chitanță pentru 120 HKD pe care să-i luăm de la alt ghișeu. Nedumeriți, întrebăm ce-i cu banii ăia și ni se spune că reprezintă taxa de plecare din Hong Kong, pe care o primim pentru că, evident, n-am plecat din Hong Kong, ci din Macao. SUPER TARE!

So, dacă vă duceți și în Hong Kong și în Macao, aranjați în așa fel încât să plecați direct din Macao, o să vă dea aeroportul bani și de ceva cumpărături.

Pun doar câteva poze cu avionul nostru.

IMG_4636 by strainu, on Flickr

IMG_4648 by strainu, on Flickr

IMG_4650 by strainu, on Flickr

IMG_4649 by strainu, on Flickr

Hong Kong Airlines e o subsidiară a Hainan Airlines și operează din HKG în Asia și spre Moscova. Echipajul mi s-a părut ca toți asiaticii, foarte tipicari. Nu m-au lăsat nici măcar să țin aparatul foto în mână (închis), au insistat să-l pună în compartimentul pentru bagaje. Și-au primit însă "răsplata" când au început să închidă ușile - la zborul dus niciuna dintre stewardese nu era destul de înaltă ca să le poată închide fără să sară - țop 1, țop 2, ...

Partea cea mai simpatică a fost că după ce au strâns masa, au mai făcut un tur și ne-au dat câte o prăjitură cu răvaș. Nice touch, cum ar zice englezii.

IMG_4682 by strainu, on Flickr

Câteva încercări de străpungere a smogului din Hong Kong:

IMG_4672 by strainu, on Flickr

IMG_4674 by strainu, on Flickr

Singapore

În Singapore am stat în Little India, la unul din hotelurile din lanțul Hotel 81 și am nimerit chiar de Deepavali, când toate străzile principale sunt împopoțonate cam ca de Crăciun la noi.

IMG_4701 by strainu, on Flickr

Au și biserici, chiar dacă arată ca moscheile...

IMG_4703 by strainu, on Flickr

Acoperișul porții unui templu hindus by strainu, on Flickr

Imagini clasice nocturne... Marina Bay, districtul financiar și Merlion:

IMG_4725 by strainu, on Flickr

IMG_4736 by strainu, on Flickr

IMG_4747 by strainu, on Flickr

Când te plimbi noaptea prin parcuri, dai peste tot felul de vietăți. De exemplu, un melc de 10 cm lungime:

IMG_4751 by strainu, on Flickr

A doua zi am luat-o la picior prin zona colonială și Little China. Chestiile interesante de aici sunt destul de grupate, se pot vedea lejer în juma' de zi.

IMG_4772 by strainu, on Flickr

IMG_4796 by strainu, on Flickr

IMG_4849 by strainu, on Flickr

Deepavali în acțiune... în mijlocul cartierului chinezesc.

IMG_4829 by strainu, on Flickr

IMG_4824 by strainu, on Flickr

Deocamdată sunt în criză de poze, voi continua cu grădinile zoologice și ce zburătoare de pene sau de metal prinzi prin ele.

Vacanță în Asia (3): Macao, prima zi

2012-09-10T11:00:00.000+03:00

Data trecută v-am povestit despre zborul spre Hong Kong și cazarea din Macao. Hai să vedem azi ce e de făcut prin acest oraș de 600.000 de locuitori.

Primul lucru care te izbește în Macao e clima și mirosul. Nu e foarte cald, dar umiditatea e foarte mare, ceea ce înseamnă că nu prea poți să respiri. Și dacă mai ești pe o stradă cu multe restaurante cu meniu exclusiv în chineză și din care iese un miros de prajeală stătută.... șoc cultural garantat După primele 2 ore nu ne doream decât să fim înapoi în Europa.

Însă după ce îți recâștigi suflul și începi să te uiți în jur, observi câteva detalii care s-ar părea că sunt specifice Chinei urbane de azi:

- reclame și magazine de lux la tot pasul

IMG_4054 by strainu, on Flickr

- zgârie de nori care de care mai ciudați (aici Hotel Lisboa)

IMG_4062 by strainu, on Flickr

- monumente puține, dar bine întreținute și exploatate

IMG_4057 by strainu, on Flickr

IMG_4056 by strainu, on Flickr

După plimbarea de voie din prima seară, am zis să cerem ceva sfaturi de la localnici, adică de la recepția hotelului. Copiii de acolo sunt foarte binevoitori și ne-au dat o grămadă de sfaturi, ba chiar și bilete gratis la Macau Museum.

Un eveniment funny a fost când o fată ne-a sfătuit să vizităm The Venetian: "they've got a real copy of Venetia there". Prietena mea i-a replicat că probabil n-o să facem asta, fiindcă am fost deja în Veneția, Italia. Reacția tipei a fost genială: a zis doar "OOOO...the real Venice" și a rămas cu gura căscată și ochii mari. Cunoșteam privirea aia... așa mă uitam și eu la cei care fuseseră deja în Asia. Bănuiesc că toți vrem s-ajungem cât mai departe...

În cele din urmă am hotărât să mergem la ursuleții panda. Aceștia sunt într-un parc zoologic gratuit, plătind doar intrarea în habitatul urșilor.

La intrare era expus CS-RIG, care a zburat în anii '70 din Portugalia până în Macao și s-a prăbușit la întoarcere deasupra Chinei. Din păcate n-am putut să găsesc nimic despre asta pe net. Avionul a fost apoi donat celor din Macao care l-au refăcut și l-au expus prin diverse locuri.

IMG_4108 by strainu, on Flickr

IMG_4109 by strainu, on Flickr

IMG_4113 by strainu, on Flickr

Și acum ursuleții...

IMG_4129 by strainu, on Flickr

În poze par mari, dar de fapt n-au mai mult de 1,5m înălțime și sunt cam cât un om grăsuț, nu obez.

IMG_4135 by strainu, on Flickr

IMG_4141 by strainu, on Flickr

Tipa de la hotel ne avertizase că după ce primesc mâncare devin leneși, dar am avut noroc. Femelei îi mai era foame...

IMG_4154 by strainu, on Flickr

IMG_4160 by strainu, on Flickr

IMG_4166 by strainu, on Flickr

IMG_4168 by strainu, on Flickr

IMG_4173 by strainu, on Flickr

IMG_4182 by strainu, on Flickr

IMG_4183 by strainu, on Flickr

IMG_4189 by strainu, on Flickr

IMG_4197 by strainu, on Flickr

IMG_4202 by strainu, on Flickr

IMG_4203 by strainu, on Flickr

Deși par greoi, de fapt sunt foarte buni la mâncat bambus. Iau tija ca oamenii, dau coaja la o parte și de-abia apoi mănâncă miezul: http://www.youtube.com/watch?v=b3hkJysmdl8

Am trecut apoi la alte animale. Din păcate cuștile erau foarte dese, nu prea au ieșit toate pozele așa cum îmi doream.

IMG_4243 by strainu, on Flickr

IMG_4245 by strainu, on Flickr

IMG_4251 by strainu, on Flickr

IMG_4256 by strainu, on Flickr

IMG_4258 by strainu, on Flickr

IMG_4262 by strainu, on Flickr

IMG_4271 by strainu, on Flickr

IMG_4273 by strainu, on Flickr

IMG_4123 by strainu, on Flickr

IMG_4221 by strainu, on Flickr

IMG_4227 by strainu, on Flickr

Primata de mai jos era foarte zgomotoasă dacă nu avea spectatori la salturile ei prin cușcă:

IMG_4231 by strainu, on Flickr

În schimb dacă te apropiai...

IMG_4232 by strainu, on Flickr

Nu vă spun ce făcea ăsta micu, dați zoom și ghiciți

IMG_4237 by strainu, on Flickr

După zoo, am fost la plajă (da, au și ei plajă, dar neagră). Acolo am sărit de pe niște pietre pe ceea ce părea o bucată de nisip, dar s-a dovedit a fi un fel de nămol cleios. Păcat că n-am poze cu mine după ce-am ieșit, arătam de milioane.

IMG_4277 by strainu, on Flickr

Traficul din port făcea imposibilă bălăceala, dar erau salvamari

IMG_4275 by strainu, on Flickr

La întoarcerea în oraș am văzut din autobuz și vestitul Venetian

IMG_4294 by strainu, on Flickr

IMG_4314 by strainu, on Flickr

Un templu de lângă hotel by strainu, on Flickr

IMG_4323 by strainu, on Flickr

Despre ziua a doua mai încolo.