Idei si cuvinte despre viata

Teama de Dumnezeu

2012-01-03T07:31:00.000-08:00

    Foarte multe religii ne spun si ne invata ca singurul lucru de care ar trebui sa ne fie teama in aceasta viata este Dumnezeu. Se spune ca nu trebuie sa iti fie teama de nimic altceva, si ca atata timp cat exista teama fata de Dumnezeu exista si credinta fata de El.
    Pe acest considerent foarte multi oameni comit fapte nelegiuite sau care dauneaza semenilor lor, afirmand ca tot ceea ce fac fac cu teama de Dumnezeu si ca daca gresesc Dumnezeu este singurul in masura sa ii pedepseasca. Deasemenea "teama" aceasta fata de Dumnezeu ii fac sa creada despre ei ca sunt oameni drepti si credinciosi comitand fel si fel de lucruri ce pot provoca rau mediului.
   Parerea mea este ca aceasta conceptie este total eronata, desi exista si astazi in mase destul de mari. In viziunea mea, si culmea si multe religii spun si atesta acest lucru(desi te indeamna sa iti fie si teama) Dumnezeu este IUBIRE, LINISTE, SMERENIE, IERTARE PACE SI INTELEPCIUNE. De aceea nu cred ca de Dumnezeu ar trebui sa ne fie teama. Cum ar putea sa-ti fie teama de Pace? sau de Iubire? sau de Liniste!? Cred ca cei, cel de care ar trebui sa ne fie teama suntem chiar noi. Ar trebui sa ne fie teama de nesabuintele noastre, de slabiciunea sufletului si a mintii ce se lasa usor intinata si ispitita de ce este mai placut trupeste insa mai rau sufleteste. Dumnezeu nu este ceva de care sa iti fie teama, ci ceva pe care sa iubesti, si caruia sa I te rogi pentru a putea avea aceiasi iubire in suflet.
   Deasemenea vorbele in popor spun ca Dumnezeu ne face fiecaruia "judecata de apoi" dupa faptele si cugetele noastre. Totodata exista o vorba care spune ca "Omul este facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu" evident se refera la o alura spiritual-energetica si nu la transpunerea noastra in materie.
Deci daca Omul este chipul si asemanarea Lui inseamna ca Omul se poate judeca singur. Si in aceasta privinta pot spune ca modul de gandire etalat mai sus este eronat. Noi suntem cei care ne judecam, Dumnezeu este cel care ne poate ierta.. si care iarta in functie de judecata pe care noi ne-o facem. De aici trebuie sa retinem ca Dumnezeu nu ne poate ierta noua ceea ce noi nu ne putem ierta, chiar daca semenii nostri ne iarta. Suntem propii nostri judecatori.
    De ce am considerat sa scriu acestea!? Datorita faptului ca tot mai des aud in motivatia faptelor unor persoane ca justificare a faptelor exact aceasta erijare in sintagmele verbal-moralistice(non) de genul:
"Eu cred in Dumnezeu" (dar oare in el ca om crede!?)
"Nu imi este teama decat de Dumnezeu" (dar oare de el ca om si de actiunile sale ii este!?)
"Exista un Dumnezeu si daca am gresit el ma va judeca\ierta" (exista aceasta convingere!?)
Revin la a spune ca in viziunea mea Dumnezeu este nemarginita iubire, intelegere, iertare si intelepciune" este apa vie care anima aceasta viata umana si spirituala. Noi suntem cei care ne pedepsim si de care ar trebui sa ne fie teama. Nu trebuie sa ne temem de Dumnezeu ci de faptele si gandurile noastre deoarece ele genereaza evenimente pe orice plan. Inainte de a spune ca acordam o credinta mare lui Dumnezeu cred ca ar trebui sa acordam o mare atentie faptelor si atitudinii noastre, sa ranim mai putin, sa iubim mai mult, sa iertam si sa cautam sa compensam acele fapte ireversibile din viata noastra cu lucruri care sa ne aduca linistea si pacea sufleteasca. Dumnezeu ne va da ceea ce noi oferim, insa inzecit.
   Viata este exact ca o afacere. Daca stii sa investesti corect, sa ai grija la actiunile tale, si sa le pui in practica cu intelepciune si toleranta fata de mediu, aceasta devine sigura si profitabila pe termen lung, oferindu-ti mult mai mult profit decat ai investit.

Fiti drepti, comportati o atitudine adecvata in relatiile cu natura si semenii vostrii si dupa aceea puteti spuene cu tarie " EU CRED IN MINE, EU CRED IN DUMNEZEU"   Asa sa fie!

11-11-11

2011-11-11T12:17:00.001-08:00

Astazi 11-11-11 pentru mine este o zi sfanta, cum de altfel va fi in fiecare an. Cu cinci ani in urma tatal meu m-a parasit pe mine si familia mea, cu sau fara voia lui, plecand in eternitate. Se spune ca nu este loc de regrete, ca nu este loc de iertare,, cand totul déjà s-a petrecut, ca totul este tardiv. Imi asum aceasta tardivitate.. si astazi, imi permit sa-i spun tatalui meu cateva cuvinte:
Tata, stiu ca indiferent de ceea ce ai reusit in viata, ai vrut sa faci mult mai mult, si ca daca ai clacat ai facut-o pentru ca durerea ta era foarte adanca sa ne vezi atat de tristi cu neajunsurile noastre. Drept urmare.. imi cer scuze pentru fiecare clipa in care te-am blamat si te-am criticat pentru atitudinea ta si lipsa de reactie, cand de fapt vinovati eram noi, ca nu stiam sa ascundem tristetea fata de tine, cand de fapt noi am fost cei slabi care te-au slabit pe tine. Imi cer iertare tata pentru acele moment grele in care te-am lasat singur si apoi ti-am reprosat, pentru faptul ca nu te-am ascultat indeajuns sa-ti aflu sufletul.. si totusi.. l-am aflat dar prea tarziu. Ti-am spus acestea tata, cu oarecare doza de tristete, si le-am spus in fata a sute de oameni, insa sa stii ca voi fi mereu vesel.. si voi lupta pentru acele lucruri pe care ti le-ai propus si tu. Sunt sigur, ca de acolo unde esti acum, esti langa mine si m-ai sprijinit la fiecare pas facut corect, la fiecare lupta castigata, si la fiecare eveniment marcant al vietii mele, si stiu ca o vei face in continuare. Drept urmare. nu-mi pun problema ca nu vom reusi. Desi nu esti aici tata.. TE IUBESC.. iar aceasta zi iti este dedicate tie! Fie ca acolo unde te afli, sa ai parte de iubirea, linistea si pacea, pe care nu ti-a putut-o oferi viata de aici!

Recesamant 2011

2011-10-24T12:12:00.000-07:00

Hai sa mai dovedim odata cat suntem de...

Tot aud pe la divesre persoane spunand " NU VA DATI CNP-ul CA NU ESTE BINE!" legat de formularele de recesamant. Hai sa vedem, imi poate explica cineva de ce completarea CNP-ului pe acel formular imi poate crea probleme!?!?!
Eu cred ca raspunsul la unele intrebari ar putea sa imi aduca de exemplu o extraimpozitare(desi nu cred ca este cazul) dar CNP-ul!? cu ce ma afecteaza!?
Hai sa incepem cu inceputul despre acest CNP. CNP-ul, Codul Numeric Personal este un cod acordat se statul in care te nasti pentru evidentierea ta in actele oficiale cat timp esti in viata(si nu numai). Se numeste Cod Numeric Personal nu pentru ca iti apartine si este STRICT SECRET(un kkt) ci pentru ca ajuta la identificarea PERSOANEI-- de aici.. personal.
Deci acest CNP pana la urma statul ti-l atribuie si fie ca vrei sau nu sa il furnizezi, el exista in baza de date a evidentei populatiei si poate fi furnizat oricand oricaror institutii ale statului.
Fie ca il oferi sau nu, statul stie care iti este CNP-ul, dupa detalii precum :DATA NASTERII/ADRESA/NUME SI PRENUME. asadar ce este cu toata prostia asta!?
Ne este atat de usor sa dam cartea de indentitate la camatari, sa dam cnp-ul la contractarea de servicii, la banca, la formulare de concurs.. si spunem ca NU TREBUIE SA IL DAM LA RECESAMANT!?! Cat de batut in cap sa fii sa crezi ca daca nu il dai nimeni nu va afla de tine!?
Oricum.. cei care tremura la gandul ca li se cere CNP-ul pot sta linistiti. INS-ul a anuntat oficial ca nu este obligatoriu, si este logic, deoarece il pot afla oricand :)).
Despre recesamant.. este bine sa participi, insa sa ai grija ce declari, pentru ca in functie de ceea ce declari statul poate produce schimbari, mai bune sau mai putin bune! Deci atentia noastra trebuie orientata pe continutul intrebarilor si al raspunsurilor. Deasemenea nu vad un lucru rau intr-un recesamant, el este necesar pentru a evidentia atat starea sociala a comunitatilor cat si unele probleme, dar nu exclud si o extraimpozitare daca aceasta arata ca se poate, de aceea zic.. atentie la raspunsuri;)

Ca si istoric, recesamantul prima oara este atestat prima oara pe timpul imperiului Persan cu 500-499 ani inainte de Hristos. Pentru cei mai crestini cateva recesamanturi au fost evidentiate si in Biblie.. unde descrie un recensământ care avut loc când Moise a scos pe israeliteni din Egipt. Un alt recensământ efectuat mai târziu, organizat de regele David al Israelului se referea la "numărarea populației" implicând retribuția divină. Un recensământ roman este de asemenea menționat în unul din binele cunoscute pasaje ale Bibliei și anume în Evanghelia lui Luca. Asadar.. nu inteleg de ce va spun preotii in Biserica acum sa nu participati asa cum trebuie.
Nu suntem singura tara in care se efectueaza un recesamant! Deasemenea in Romania pana acum au mai avut astfel douasprezece recesaminte.
Este obligatia noastra morala ca membru al societatii sa contribuim la acesta. Nu dorim.. atunci nu avem decat sa ne extragem din societate si sa fugim in jungla, acolo cu siguranta nu va mai veni nimeni sa intrebe de noi ;)
Succes la recesamant! Un om intelept va sti intodeauna sa evite lucrurile ce ii pot genera rau participand activ. Un om slab va scoate intodeauna prostii pe gura!

Si DA, organizarea acestui recesamant a fost execrabila, insa asta nu disculpa mentalitatea inadaptabila si necooperanta a cetateanului, la o adica.. totul in viata inseamna risc!

.

Dezamagire in prietenie.

2011-09-18T12:11:00.000-07:00

Un prieten daca stie sa iti fie prieten, nu trage cortina norilor deasupra ta atunci cand pentru tine este soare.. ci trage cortina de deasupra ta atunci cand norii sunt cei ce te urmaresc. Din pacate asta o fac... spunand "TOTI SUNTE-TI LA FEL" asta spune un prieten, fara sa aibe habar despre ce este vorba.. crezand totusi ca el le stie pe toate, spunand ca este obiectiv desi cuvintele sale sunt pline de subiectivitate si raportate la propia-i experienta. Este greseala mea ca aleg de fiecare data sa inteleg pe oricine.. si ca dau o sansa tuturor care au oarecare labilitate emotionala si psihica. Este greseala mea ca acord respect acestor oameni, care ma improsca cu frustrarile lor, dar ii las sa o faca, poate doar asa se vor simti mai bine in viata. Poate acesta este stilul lor.. si au dreptul sa-l traiasca. Ceea ce nu inteleg ei, este ca si eu am dreptul sa traiesc dupa stilul meu. Dezamagit... dar trece :)

.

Din nou despre dragoste :)

2011-06-26T09:38:00.000-07:00

Cu cat citesti mai mult si mai divers, cu atat mai mult poti sa te regasesti ca si simturi si logica a gandirii in ceea ce descoperi. Multi simtim si gandim unele lucruri care insa, ne sunt greu de exprimat, pentru care inca nu avem capacitatea, sau pregatirea cultural- lingvistica necesara unei exprimari clare si coerente a ceea ce simtitm. In astfel de cazuri ne prezentam cu citate care se identifica perfect cu noi, cu gandurile noastre, cu principiile si emotiile noastre. Asta nu inseamna ca pentru a exprima ceea ce gandesti trebuie neparat sa citesti, insa cu atat mai minunat este, cand descoperi ca nu doar tu simti si gandesti asa, si mai ales, ai la indemana exprimarea corecta a ceea ce simti.

In continuare redau o parte din ceea ce simt eu, si am exprimat pana acum in altfel de moduri si cuvinte, si iata, o fac din nou prin Liviu Antonesei care a scris minunata carte, “Despre dragoste, anatomia unui sentiment” Va recomand cu caldura sa o cititi.

1. Exista iubire autentica doar acolo unde partenerii sunt dispusi sa primeasca servitutea voluntara reciproca, adica sa renunte la unele atribute ale suveranitatii personale in mod reciproc si, pe cat este omeneste posibil, echitabil, prin urmare simetric.

2. Daca renuntarea nu este reciproca, nu este vorba de dragoste cu adevarat, ci despre o manifestare perversa a dialecticii hegeliene dintre stapan si sclav.

3. Intrarea complice in “jocul lumii” (si prieteni, stil de viata, societate), ca efect al iubirii, este probabil cel mai frumos joc la care cineva poate participa. Si nu poate participa decat prin iubire. Prin iubirea omeneasca sau prin acel tip cu totul special de dragoste care este relatia mistica cu divinitatea.

4. Aceste forme ale iubirii sunt atat de asemanatoare incat nu este de mirare ca, adesea, se si confunda. Cati poeti adevarati n-au privit “chipul” iubitei, corpul acesteia ca pe epifanie?

5. In fapt, iubirea este chiar aceasta perfecta complicitate infinita, pe care o vom numi intimitate, ce succede recunoasterii calme. Cea din urma este rezultatul unei stranii intamplari ce devine, ce se transuma alchimic in fatalitate, prin insusi actul iubirii.

6. Desi devotamentul provoaca iubirea, fiind mai degraba efect, el este esential in mentinerea nestirbita a acesteia. In absenta devotamentului, iubirea este expusa riscului degradarii si, in cele din urma, disparitiei.

7. Iubirea este, intodeauna, daca nu un echilibru perfect, pentru ca acesta ar insemna moartea, o tendinta spre echilibru. Sfarsitul sau este legat de dezechilibrele ce pot sa intervina in relatie, intre dimensiunile corporale si cele psiho-afective ale sentimentului, intre intensitatile cu care partenerii participa la sentiment etc.

Indragostitii au o capacitate infinita de daruire(devotament), de a fi in perpetua atentie unul fata de celalalt. Aceasta atitudine provine din grija indragostitului de a nu ii face celuilalt rau, de a nu il rani, daca este posibil nici macar din greseala. Inchisi in “lumea lor” neatenti adesea la lumea din jur, ei pot fi egositi fata de ceilalti, dar niciodata unul fata de celalalt. Un indragostit egoist fata de partenerul sausau partenera sa este o pura contradictie a ceea ce inseamna iubire si dragoste.

Materialisti vs profitori.

2011-04-09T03:17:00.000-07:00

De multe ori, oamenii, indeosebi prietenii afirma in anumite momente despre cei de langa ei ca sunt materialisti sau ca sunt profitori. Perfect de acord in toate situatiile. Dar sa vedem ce este gresit in asta.

Incep prin a etala in prima parte definitiile profitului si ale materialismului.

Profitul – reprezinta un folos material sau spiritual pentru cineva, un avantaj, un castig, un beneficiu si as mai spune eu.. o stare de bine.

Materialism – despre un adept al materialului, un om preocupat de foloase materiale, de castig. Deci practic, materialismul este insusi un fel de profit, dar nu in totalitate.

M-am gandit sa scriu aceste randuri, deoarece, prin definitiile de mai sus, constat ca, aproape toti suntem materialisti si profitori. De ce spun asta?

1. 1. Atunci cand suntem cu cineva, profitam de acest lucru, deoarece ne da o stare de bine, deoarece ne simtitm minunat cand ne strange in brate, deoarece ne simtitm excelent cand ne vorbeste, deoarece ne simtim in siguranta.. si multe altele.. Asta include atat partea profitului emotional sau spiritual(stare de spirit mai buna, nu neaparat la modul religios) cat si material.

Deoarece nimic din cele de mai sus nu s-ar intampla fara prezenta persoanei ca materie, nimic nu ar fi la fel de intens ca atunci cand te imbratiseaza, ca atunci cand iti vorbeste, ca atunci cand o privesti( pe el/ea ca materie)

2. 2. Pentru ca suntem antrenati si invatati sa traim intr-o societate, toti avem nevoie de lucruri materiale, spiritual si emotionale, care sa faicliteze si sa simplifice , la modul pozitiv, existenta noastra. La bazele unei afaceri stau castigurile materiale, acestea se numesc PROFIT, la bazele unei organizatii stau atat castigurile materiale, cat si cele culturale, spirituale.. care la randul lor se numesc PROFIT. La bazele oricarui stat, stau castigurile si foloasele materiale, culturale si spirituale care la randul lor se numesc tot PROFIT. Aceste lucruri sunt menite sa contribuie la dezvoltarea societatii, a entitatii individuale sau sociale, si la bunastarea si comfortul existential, inlcuzand toate laturile materiale specificie.

3. 3. Care este scopul pentru care ne angajam sa lucram pentru cineva?

Deci enumerand cele de mai sus, concluzia este ca, majoritatea suntem materialisti, si TOTI urmarim profitul(asa cum este el definit). Si un calugar are nevoie de o chilie(materie) si urmareste un profit(spiritual)

Iubirea la randul ei urmareste aceste lucruri. Da, stiu ca suna ciudat pentru voi, dar ganditi-va. V-ati intrebat vreodata de ce va iubeste celalalt? Daca ati pus aceasta intrebare, cei care doresc sa eschiveze de latura si interesul material si de a afirma ca are oarece profit de pe urma voasatra, va raspunde “nu stiu” sau “ pentru simplu fapt ca esti” . La primul rapsuns intradevar se eschiveaza in continuare, dar NU, NU exista a iubi fara a sti de ce!”. La al doile-a raspuns subliniaza latura materiala, cat poate, si cea spirituala “ FAPTUL CA ESTI” faptul ca esti inseamna ca existi, a exista inseamna a putea fi definit intrucumva material(vorbele sunt latura a materialitatii). Am spus ca Iubirea urmareste la randul ei aceste lucruri, dar nu doar atat. Iubirea nu urmareste doar sa capete, ci sa si ofere. Sa ofere din tot ceea ce capata, sa valorifice ceea ce asimileaza si sa ofere mai departe. Iubirea ajuta atat spre progresul material cat si cel spiritual. Evident ca pentru progresul material este nevoie de a implica si ratiunea.

Suntem materialisti de cand ne nastem, si totul este un schimb, un schimb ce greu poate fi valorificat uneori. Cand ne nastem avem nevoie de aer, profitam de el, avem nevoie de lapte, suntem materialisti.

Aud des replicile “ma iubesti de nevoie” “ma iubesti pentru ca te ajut” “ ma iubesti pentru ceea ce am”. Hai sa fim seriosi, si sa recunoastem. Cati dintre noi nu facem acest lucru? Eu sunt fericit ca cineva sa ma iubeasca pentru ceea ce am, pentru ceea ce sunt, pentru ca pot sa ajut, pentru ca celalalt are nevoie de mine iar eu ii pot satisface nevoile. Pentru mine asta este un mod de a iubi! Sa fac tot ce imi sta in putere pentru binele persoanei de langa mine, atat moral, spiritual, cat si material. Sa o ajut sa progreseze, sa obtina profit si sa aibe un echilibru spiritual-material. De ce sa imi pun zece mii de probleme? De ce sa ma gandesc ca persoana respectica profita de mine? De ce sa nu actionez daca pot? Au profitat multe persoane de mine, dar eu nu le acuz, si nici nu regret. Doar ma bucur ca la un moment dat al vietii lor, am fost in centrul atentiei, si am contribuit la dezvoltarea lor. Exista o vorba, “iubirea trebuie sa fie neconditionata” dar asta nu inseamna a fi lipsita de interese. Inseamna ca exista puterea de a decide daca tu nu mai iubesti pentru ca celalalt iti cere, ca poti inceta in orice moment sa iubesti fara sa explici in conditii de ce o faci, etc. Oricum, totul in viata este un schimb, dai material, te imbogatesti spiritual, dai spiritual, te imbogatesti material.. si tot asa. Cine vrea sa primeasca exact ceea ce ofera, va fi vesnic nefericit. Accepta ceea ce iti ofera viata, dar ofera celuilalt ceea ce poti!

Ganditi-va o clipa, ca poate vi se pare aberant ce spun eu despre iubire, ca inlcud acest termen in subiectul discutiei. De ex:

1. 1. Parintii va vor iubii la fel de mult daca nu le oferiti ceva in schimb?

2. 2. Prietenii va vor oferi la fel de mult daca ati fi altfel decat sunteti acum?

3. 3. Voi, ati iubi la fel de mult pe cineva care nu v-ar mai fi aproape?

4. 4. Seful va va “iubi” la fel daca deveniti neproductiv?

5. 5. Dumnezeu este perceput ca o entitate binefacatoare, ingerii la fel. Diavolul este perceput ca o entitate raufacatoare, demonii la fel. De ce nu ii puteti iubi pe toti la fel!?!

Sper ca raspunzandu-va la aceste cateva intrebari, sa intelegeti substratul la care fac referire.

Si am cateva sfaturi pentru voi:

Daca puteti ajuta pe cineva va rog sa o faceti fara a avea asteptari de la persoana respectiva( acesta se numeste ajutor autentic) Oferiti mai mult celui care nu cere.
Daca ati ajutat pe cineva, nu ii reprosati ca nu va ajuta la randul lui. Nu intodeauna omul poate face ceea ce simte, si este dur pentru el sa fie condamnat si pentru asta. Tineti intodeauna cont de conditiile acelei personae. Fiti realisti.
Este subanteles ca ajuti pe cineva “neajutorat” sa ai pretentia ca un “neajutorat” sa te ajute este absurd. Asteptati caci viata va va rasplati de la sine mai devreme sau mai tarziu. Sunt sigur ca in viata voastra, ati avut, si aveti parte de moment, in care se intampla unele lucruri neasteptate (negative sau pozitive) Ele nu sunt neasteptate, doar ca noi le asteptam din partea altcuiva si sunt rezultatele faptelor noastre la un anumit punct pe coordonata vietii.
Nu face un lucru din obligatie, daca simti ca nu vrei sau nu trebuie sa il faci.

5. Atunci cand aveti posibilitatea de ajuta pe cineva, si nu doriti sa o faceti, ganditiva la momentele oportune voua, in care va priit ajutorul cuiva, si ce s-ar fi intamplat daca nu il primeati.

6. Daca cineva va pricinuieste vreun rau, nu actionati voi spre a produce rau acelei personae. Lasati sa actioneze legea atractiei. Viata va raspunde(nu tine cont de timp) acelei personae. Daca insa va asumati voi acest lucru, legea atractiei nu va mai interveni asuprta acelei persoane, ci asupra voastra.

In concluzie, punctul meu de vedere este ca, NU ESTE RAU SA FII MATERIALIST SI PROFITOR. TOTI SUNTEM, SUNTEM OAMENI (MATERIE) SI AVEM NEVOIE DE MATERIE PENTRU EXISTENTA NOASTRA CA OM, conteaza insa masura si latura pentru care folosim aceste interese. Deasemenea nu razbuna un lucru rau ce ti-a fost pricinuit, pentru ca daca intervii tu asupra acelei pers., anulezi interventia vetii, care, va interveni apoi asupra ta!

Astept cu mult drag parerile si completarile voastre,

Florin.

Schimbarea trebuie sa inceapa cu noi. Societatea si asteptarile noastre..

2011-04-01T09:24:00.000-07:00

Toti avem asteptari de la societate. Ne dorim legi mai bune, ne dorim un trai mai confortabil, ne dorim acces mai liber la diversitate si tehnologie. Si pentru ca orice societate, care ca atare este reprezentata ca fiind un mod organizat de existenţă si presupune existenta comunitară a unor indivizi articulaţi în ansambluri(grupuri) mai mult ori mai puţin persistente, este clar inteles ca fiecare dintre noi facem parte din ea. Deasemenea este foarte clar ca orice societate sub froma de ansamblu/grup are si un conducator al acesteia. La nivel global societatile sunt grupate pe tari, culturi, origini, etc, insa in principal pe tari(include si restul) al caror conducator este presedintele si guvernantii si in cadrul legislativ parlamentarii.

Ma rog, am spus cam mult cum vad eu societatea, care este un fapt real. De ce societatea si asteptarile noastre? Cu totii avem asteptari de la societate si le-am enumerat mai sus. Evident ca pentru ca societatea sa poata asigura minimele asteptari fiecare individ apt trebuie sa participe, sa tina cont de cerintele societatii si sa le armonizeze cu cele personale. sa stie unde sa se limiteze astfel incat sa nu incalce drepturile celorlalti.

Trag concluzia ca sunt multi care vor de la societate mai mult decat ofera ei. Vor ca societatea sa ii educe, desi ei nu fac nici un efort, vor ca societatea sa le dea hrana, sa ii imbrace, sa ii distreze, desi ei nu produc, vor ca societatea sa ii imbratiseze permanent pentru simplu fapt ca s-au nascut. Asa ceva nu se poate!

Plus de asta, judecam termenul de societate ca fiind una nedreapta si nu ne gandim de unde pleaca aceasta nedreptate. dau un exemplu extrem de simplu: Intreb un prieten care sei mbraca intr-un anume fel, sau se poarta intr-un anume fel "ce crezi ca vor spune ceilalti (colegi, prieteni, etc) despre tine?" el raspunde " Nu ma intereseaza ce spun ceilalti si nici parerea ta, eu fac ce-mi place" Sunt perfect de acord cu acest rapuns, insa, acest raspuns inseamna ca el nu tine cont de societate si de asteptarile ei. Atunci eu intreb, in general, cine esti tu sa nu iti pese de asteptarile soceiatii, dar ai pretentia ca socieatatii sa ii peste de asteptarile tale!?. Si tot mai multi o spun "Nu ma intereseaza parerea ta/celorlalti". daca societatea raspunde la fel este condamnabil in viziunea lor.

Alt aspect care as putea sa il exemplific in mii si mii de feluri. Intodeauna ii acuzam pe cei care ne conduc ca fura, sunt hoti, corupti, nu neg asta! dar ma intreb daca noi suntem altfel. Ne deranjeaza ca persoana X parlamentar, a facut un contract cu persoana Y fiind-ui ruda acelui parlamentar, sau altii. Stiu ca se intampla astea. Insa... nu este un fenomen care se petrece doar pentru ca este parlamentar sau in conducerea tarii, ci pentru ca este om si face parte din societatea din care si noi facem parte. Deci el este oglinda noastra. Sa exemplific: Am lucrat in vaste domenii si am vazut cum oamenii din jurul meu intodeuna prin prisma postului pe care il detineau intr-o companie, se foloseau de avantajele psotului spre a isi ajuta apropiatii, familia, prietenii. Deasemenea pana si vanzatorul de la butic mai vinde o sticla de apa fara sa faca bon si baga banul in buzunar. si ala de la birou mai pleaca cu cate un top de hartie acasa, o consumabila, etc. si medicul isi baga in fata cunostintele si nu le taxeaza cf listei, si taximetristii folosesc masina companiei in interes personal sau extrataxeaza fara bon, si benzinarul fura benzina, si patronii afacerilor prin contabilitatea lor fac inregistrari fictive care sa evidentieze un profit mai mic si taxe de plata mai mici catre stat. si pot continua la nesfarsit.

Ceea ce vreau eu sa subliniez este ca noi condamnam ceea ce si noi facem. Chiar daca noi facem la o scala mai mica, ca atat ne permitem, asta nu inseamna ca nu facem ca ei.

Atrag atentia ca nimic nu se va schimba in aceasta societate daca nu suntem capabili sa ne schimbam pe noi, azi unul, maine altul, si tot asa, vom deveni o societate mai buna, iar cei care ne conduc nu se vor mai regasi ca imagine a oglinzii noastre si evident ca nu vor putea rezista presiunii.

1. Avem pretentia ca societatea sa se muleze pe nevoile noastre fara ca noi sa ne mulam pe nevoile societatii!

2. Si noi facem "combinatii" adecvate nivelului/statutului social la care ne aflam.

3. Daca iti pasa de feedback-ul societatii nu inseamna ca nu poti fi sau ca nu esti original

4. Oericare dintre noi care vom urca pe ierarhia puterii si a succesului avem tendinta de a da mai mult apropiatilor si apoi celorlalti.(daca nu este asa, vreau sa stiu care sunt aia, sa ii punem maine la conducerea tarii :))) )

5. Daca nu iti pasa de societate, inseamna ca nu ai nevoie de ea, esti solitar cu tine insuti si atunci ar trebui sa taci.

P.S: Sper ca nu am deranjat prea tare conceptiile multor destepti ;)

La o cafea cu mine insumi!

2011-03-29T07:23:00.001-07:00

Astazi in timp ce serveam cafeaua de dimineata, si in urma unor mici incidente in relatia mea cu unele persoane ma gandeam a mia oara daca as putea defini vreodata structura morala a omului care, consider eu, ar trebui sa fie strans armonizata cu echilibrul rational-sentimental cat si energetic. Constat ca de fiecare data ca nu sunt singurul om care are unele dezechilibre, unii fiind insa foarte dezechilibrati. Obisnuiesc de regula, fata de acele persoane care le cunosc si ma cunosc de mult timp, sa imi justific deciziile si faptele, deoarece mi se pare cel mai de cuviinta(asta doar in cazul in care nu am ceva cu acea pers.). Discutand cu persoana cu care sunt in relatie de zile, si care sustine ca ma iubeste. primesc de multe ori la unele intrebari urmatorul raspus " este viata mea si fac ce vreau cu ea" "ca asa vreau eu" e.t.c. Sincer sa fiu, mi se intampla si mie sa dau astfel de raspunsuri, dar ma repet, asupra persoanelor fata de care am oarece aversiuni sau imi sunt indiferente. Eu stiu insa ca nu ii sunt indiferent ca persoana, si atunci ma intreb de ce, totusi aceste raspunsuri? Ma gandeam ca ar fi vorba de indiferente de moment..hmm.. cam dese.. deci exclus. Apoi am incercat sa gasesc un raspuns, stand de vorba cu mine la o cafea, analizandu-ma pe mine, si intr-un final mi-a venit un raspuns la intrebare. De ce dam astfel de raspunsuri uneori si acelor persoane la care tinem? Pentru ca acest raspuns nu este doar unul setat de indiferenta, ci si de incapacitatea noastra ne a ne justifica unele gesturi, atitudine, fapte. Deci in concluzie, am scris aceasta nota, pentru a va face si pe voi sa intelegeti faptul ca, atunci cand primiti un astfel de raspuns din partea unei persoane care stiti ca tine la voi, sau ca va este prieten/a, nu este pentru ca ii sunteti indiferenti, ci pentru ca pe moment este incapabil/a sa justifice atitudinea sau faptele pe care voi le reprosati. De regula, dupa un astfel de lucru, persoana respectiva vine cu scuze si justificari :)

Momente.. regrete..sau nimic.

2011-01-14T13:54:00.000-08:00

Nu sustin ideea de a avea regrete in viata.. si totusi.. le simt din cand in cand.
Cel mai rau este sa simti ca nu esti iubit decat pentru unele si in anumite MOMENTE, si sa te gandesti ca poate ar fi fost mai bine daca in anumite MOMENTE ai fi luat alte decizii si ai fi ales un alt drum. Cel mai grav este ca persoana care pretinde ca te iubeste permite si nu omite sa ai astfel de momente(fiind constienta de ele), ca nu este capabila sa te asigure de sentimentele sale si sa stie sa fie langa tine in acele MOMENTE in care ai cu adevarat nevoie de ea, nu doar cand exista timp pe care nu are cum sa il foloseasca si atunci il "risipeste" cu tine, sau cand nu are chef de altceva. si atunci se gandeste sa iti acorde putina "atentie" sau cand pur si simplu se gandeste ca termenul "relatie" implica putina "atentie". Aceste lucru este REGRETABIL, si da de gandit . Arata superficialitatea cu care este privita relatia sentimentala, lucru care te face din nou sa te gandesti, ca poate nu mergi in directia buna, ca poate ar trebui sa schimbi directia, si totusi ca exista riscul ca linia ruginita de vreme sa nu permita schimbarea macazului fara a lasa urme adanci. Si atunci te intrebi iarasi... exista, nu exista? sau... nimic.
Florin.

De ce am renuntat?

2011-01-12T21:37:00.000-08:00

Multi ma intreba de ce am renuntat la un statut bine platit pentru criza actuala, si am ales sa revin la un job pe care il practicam cu ceva ani in urma.. cam opt ani.. si anume.. consilier vanzari.
O sa incep sa raspund astfel incat sa ma inteleaga cei care nu stiu.:
1. Am renuntat la functia de manager deoarece prefer sa imi pastrez moralitatea intacta, astfel incat.. eu, prin manager, inteleg si acel om care reuseste sa planifice, sa coordoneze si sa evalueze lucrurile si oamenii astfel incat avantajul sa fie de ambele parti, atat de partea celui care conduce cat si de partea celui condus, atat de partea ofertantului cat si de partea consumatorului. Si aici as putea sa exemplific multe tehnici si sa detaliez ce inseamna asta. Nu pot insa sa fiu managerul in avantajul unui singur om, nu pot sa fiu managerul unui om care atunci cand ii este in dezavantaj imi spune " retine NU ESTI SEF/MANAGER" iar cand ii este in avantaj imi spune " RETINE, ESTI SEF/MANAGER! TREBUIE SA FII DUR" "Nu ai dreptul sa iei decizii" "Trebuie sa iesi singur decizii" "de ce ai luat decizia aia!?" "de ce nu ai pus decizia in aplicare" . daca simte ce gandesc.. analizeaza si imi da unul din aceste raspunsuri. Am renuntat la acest statut deoarece sunt capabil sa imi asum niste riscuri, si orice bun manager o face, este adevarat cat mai putine, dar nu accept sa lucrez alaturi de un "mentor" care nu isi asuma riscuri, si care pentru orice gaseste vinovat pe oricine.. numai pe insusi el, nu. Nu accept sa mai lucrez cu oameni care in fata mea nu indraznesc sa spuna adevarul si sa faca fata unei confruntari, in schimb prin telefon apeleaza la amenintari, jigniri, si lucruri nedemne de un sef. Nu accept sa fiu platit ca manager.. daca asta inseamna SA AUZI DOAR CE TREBUIE, desi se vrobeste mai mult si e bine sa analizezi tot. SA VEZI DOAR CE TREBUIE, desi pentru a lua o masura corecta trebuie sa vezi tot. SA SPUI DOAR CE VREA, desi respectul inseamna sa spui ceea ce simti si nu sa lingusesti, din contra.. te exprimi, ceri pareri.. dezvolti sau inchizi.. DAR CE MANAGER SA INTELEAGA ASTA? unul care spune NU, NU, NU, PROSTII, NU VREAU SA AUD, PROSTII, NU, NU... si dupa un timp de intreaba de ce nu ai facut nimic din ceea ce ai vrut sa faci iar el iti spunea "NU".
2. Am renuntat la acest job aici unde lucrez, deoarece am aflat( aici) ca.. pentru a avea SUCCES, trebuie sa minti mult,sa inseli, sa spui povesti, sa fii neserios, sa nu iti respecti colaboratorii ci sa ii tratezi ca pe niste "sclavi umili" sa uiti practic cum ai ineput si datorita cu ai ajuns sa prosperi si sa le dai un sut in fund celor ce te-au ajutat. Aceste lucruri nu sunt ceea ce imi doream eu sa invat, si sunt contrare principiilor mele. Vreau sinceritate, moralitate.. bun simt si adevar. Poti sa obtii succes si cu ele, cu atat mai mult cu cat aceste ingrediente lipsesc in afacerile zilelor de azi, fie ca este vorba de servicii sau produse... totul este o amabilitate falsa.. dar aici nici macar asta nu exista. Zambetul este pe bani astazi!
3. 90% din actele societatii sunt intcomite si semnate de mine.. lucru care nu este normal intr-o sc care are un numar mare de angajati si de magazine..deci.. zeci de departamente intr-o singura persoana.. personal, logistica, juridic, o parte din contabilitate, infiintare desfiintare.. puncte de lucru si societati... relatia cu toate autoritatile... etc.. totusi am o familie, si am o limita, am nevoie de timp si pentru viata mea.
4. M-am nascut un om simplu. sunt mai fericit traind simplu, si prefer sa raman simplu... invat mai mult din asta. Atunci cand lucrurile devin complexe.. problemele la fel. Nu fug de probleme.. dar vreau unele simple ;) pt moment.
5. O societate trebuie sa investeasca intr-un om, un intreprinzator trebuie sa aiba capacitatea de a prinde si a dezvolta acel potential benefic societatii din omul pe care l-a angajat. Un lider, un patron, trebuie sa iti dea o tema... la care poate tu gandesti diferit si lucrurile se schimba.. nu sa iti ceara sa propui tu atat tema, cat si raspunsul. Nu sa iti reproseze ca esti angajat sa ii aduci ideii. la care nu te incurajeaza.. Eu unul am o mie de ideii.. si as angaja pe cineva.. ca manageri pe fiecare idee.. le dau ideea, le analizez potentialul de a dezvolta.. si ii incurajez sa faca asta. Mi se pare absurd si nedrept sa le cer lor o idee.. o idee imi pot da dupa o prealabila instuire.. de aceea sunt orientat catre companiile multinationale care sunt orientate catre capacitatea si potentiaulul oamenilor de a asimila si dezvolta rapid cunostinte noi.. atat prin empirism cat si prin teoria clasica...aceasta este dezvoltare. Am invatat in patru ani de intervievari si angajari ca nu intodeauna omul cu experienta sau o anumita pregatire teoretica este cel mai potrivit. ci omul cu potential, si foarte important, placere si dorinta pentru ceea ce vrea sa faca. Am avut angajati cu doua facultati si un master.. si nu au reusit sa il depaseasca pe cel cu opt clase. Nici in comportament si nici in gandirea strategica de dezvoltare. Cei cu studii au sentimentul ca le este de ajuns.. pe cand cei care nu stiu nimic vor fi mereu dornici sa invete. Un "mentor" care sa gandeasca asa, de asta am nevoie.
6. Multmesc celor care m-au ajutat in activitatea mea de management din ultimi 4 ani si 7 luni, le urez succes, dar ii rog totodata sa imi tina pumnii!

..imi place... iubesc!

2010-12-12T13:37:00.001-08:00

Imi place sa simt frigul ca apoi sa simt caldura, sa stau in intuneric ca apoi sa zaresc lumina, sa simt si sa traiesc durerea ca apoi sa imi gasesc leacul in iubire. imi place sa plang ca apoi sa zambesc si tu sa zambesti odata cu mine, Imi place sa mor ca apoi sa traiesc mai profund alaturi de tine, Imi place sa fiu orb ca apoi sa pot sa te privesc mai bine, Imi place sa ma strecor in univers si sa iti caut esenta, imi place sa fiu eu.. si sa nu-ti vad tristetea.. ador sa-mi regasesc SPERANTA in TINE! ACESTA SUNT EU!

Daca nu ai fi, ai mai fi!? :)

2010-11-02T17:18:00.000-07:00

Daca nu iubesti, daca nu faci nimic pentru cel de langa tine, daca nu simti, daca nu te implici... de ce traiesti? ce faci pentru tine?.. Gandeste-te o clipa cum ar fi viata ta fara ceea ce te inconjoara. Nu ar fi bine sa protejam? Gandestete ce ai fi tu daca ceilalti nu ar mai exista. NIMIC, nu ai mai avea cu ce sa te compari, cu cine sa te asemeni, pe cine sa urmezi, de la cine sa inveti. Nu inteleg de ce unii dintre noi suntem plini de egoism si indiferenta in relatia cu cei din jurul nostru, nu inteleg de ce nu ne pasa ca se pierde cineva daca nu este al nostru.... oricand ar putea fi. Oameni buni, va intreb? Ce-am fi noi fara ceilalti? De ce sentimentul de ura ia tot mai des locul celui de iubire, de ce ne este atat de usor sa dam o palma daca nu ne doare pe noi? de ce raportam totul la fizic si nu la esenta? Pe mine unul ma doare orice gest rau care il fac cu stiinta sau fara pentru cei din jurul meu. Pentru ca in carapacea mea de om am invatat sa imbin sentimentele cu ratiunea. In viata trebuie sa le folosim pe amandoua in aceasi masura, daca nu pastram proportia totul iese gresit. Fie actionam fara sa gandim si nu ne dam seama de ce provocam, fie actionam numai dupa ratiune, ratiunea fiind materializata prin creier este legata de teluric si atunci actionam fara sentimente... De ce? Daca nu ai FI, ai mai FI?

Jurnalul meu :)

2010-11-02T17:06:00.000-07:00

Toata lumea are un jurnal, de ce nu as avea si eu unul!? dar ce sa scriu in el? Sa-mi scriu toate trairile de zi cu zi, sa-mi scriu toata problemele, toate gandurile!? Oare cine ar avea timp sa citeasca atat? La baza lui jurnalul trebuie sa fie povestea ta secreta, o poveste a vietii tale pe care sa o stii doar tu.. insa se pare ca toti cei care fac un astfel de jurnal il fac pentru ceilalti, il fac cu gandul ca intr-o buna zi cineva o sa il descopere, o sa il citeasca, si o sa spuna... “vai.. uite ce om a fost”. Sincer eu nu vad rolul unui jurnal. De ce sa scriu in el ceea ce simt eu sau ceea ce gandesc? Nu pot oare sa exprim asta in mod direct!?
Cred ca noi nu suntem ceea ce reprezentam in cuvinte sau in vorbe. Noi suntem ceea ce reprezentam in faptele noastre. Omul nu este ceea ce poate face ci ceea ce a apucat deja sa faca. Acesta este principiul meu. Jurnalul mi se pare un instrument de consolare pentru oamenii frustrati, oameni care nu sunt in stare sa traiasca ceea ce simt, sa puna in practica ceea ce gandesc, sa se exprime in mod direct. Practic oamenii inchisi intr-o carapace... de hartie. Am cunoscut oamenii care au studiat foarte multe carti, printre ele si jurnale ale unor oamenii celebrii. Erau atat de captati sa citeasca astfel de lucruri incat toata viata au trait-o citind. Nu au stiut niciodata a face nimic, nu au facut niciodata nimic, insa aveau un jurnal impresionant... Ma intreb, oare la ce i-au ajutat!? In jurnalul lor am regasit numai frustrari.. au trait o viata plina de frustrari. Au cautat evadarea sau consolarea in carti sau in foile de hartie iar la un moment dat s-au dus. Ce au realizat in viata in afara de acele hartii!? NIMIC. Asadar de ce este atat de important pt. unii jurnalul personal? Vad ca a devenit o moda. Pt mine nu este decat un instrument al unor oamenii care nu pot exprima liber ceea ce simt si care de multre ori reflecta partea negativa a vietii decat cea pozitiva, ducand de altfel la o prelungire a depresiei si mai putin la o crestere a sentimentului de fericire.
Si pentru ca este la moda, mi-am propus sa imi fac si eu un jurnal
JURNALUL MEU:
• 09.06.1981 – prima mea zi printre voi, sentimente confuze, atat bucurie cat si tristete fara sa imi dau seama ce exprima.
• azi – experimentez aceasta viata fascinanta invatand atat bune cat si rele si deasemenea facand atat bune cat si rele, si daca trebuie sa las ceva in urma mea... voi lasa produsul gandurilor mele reflectat in fapte concrete, ci nu doar ganduri pe o hartie.
Florin Bughirica.
today

"Protestul foamei! Motiunea saraciei!"

2010-10-27T14:29:00.000-07:00

Incep prin a imi manifesta dezamagirea asupra fatului ca nimic nu s-a schimbat in urma revolutiei de acum 20 de ani, cu exceptia faptului ca stiinta si accesul la informatie este la indemana oricui prin intermediul tehnologiei avansate. In rest, suntem cam la fel de indobitociti, la fel de needucati si necivilizati. Evident ca nimeni nu a intervenit deoarece nimeni nu are acest interes.
Cei care guverneaza aceasta tara au nevoie ca noi sa fim inca indobitociti pentru a putea fi mai usor de folosit/manipulati, desi, pana si pentru a fi manipulat inseamna sa ai ceva minte in cap. Deasemenea au nevoie ca noi sa fim inca necivilizati, pentru ca afacerile in domeniul curateniei sa prospere in regim clientelar, deasemenea au nevoie sa fiim needucati oferind un sistem de invatamant precar si costisitor. Toate aceste lucruri ne subjuga moral si financiar celor care ne conduc.
PROTESTUL de ieri nu reprezinta cu adevarat nemultumirile manifestantilor, ci mai degraba al unora carora nu le place ceea ce au pierdut, fara a le pasa de ceea ce au pierdut sau au de pierdut cei care manifesteaza.
Astazi eram in trafic prin Bucuresti, si am mers ceva timp in paralel cu grupurile de autocare ce se deplasau spre centrul capitalei la greva. Am parcurs ceva timp de la Rahova in Grozavesti si am tot avut timp sa arunc un ochi pe geam la cei care ocupau aceste autocare. Am constatat cu stupoare ca acestia nua veau fete de oameni tristi si amarati, ci mai degraba veseleau si radeau de parca ar fi intr-o excursie de relaxare si nu la un protest. Aceasta nu este o atitudine corecta pentru un om care vine la un "protest al foamei" ci mai degraba un comportament ce lasa de inteles ca acesti oameni au fost platiti, sau in schimbul a ceva au venit in Bucuresti la acest protest. Ceva mai tarziu imi sun un prieten sa vad ce face, acesta imi raspunde " merg la protest" il intreb "de ce?" si acesta raspune " asa... ca suntem mai multi tipi si mergem si noi sa tipam pe acolo" deci.. fara un motiv. Deasemenea foarte multi oameni care purtau pelerine CNSRL FRATIA habar nu aveau de ce sunt acolo si pe cine reprezinta, habar nu aveau nici macar ce scria pe acele pelerine primite cu ceva pachete de mancare probabil, o explicatie a fost " nu stiu, am fost si noi chemati aici". Deasemenea foarte multi discutau cu totul si cu totul altceva decat problemele pe care ar fi trebuit sa le dicute la acest protest.
Numesc acest protest, nu un protest al foamei, ci un protest al prostiei! In acest protest al "foamei", unele primarii au paltit bani din bugetele locale pentru deplasarea oamenilor catre Bucuresti, deci exista bani de asa ceva, dar nu de rezolvat "foamea". Motiunea de cenzura, s-au dat bani grei unor persoane sa voteze pentru caderea guvernului si reluarea sistemului MULTICLIENTELAR format imediat de dupa revolutie. Deci a fost o motiune a saracieii dar platita cu bani grei :)

Nu sunt de acord cu sitemul clientelar "arondat" fiecarui sistem politic. nu sunt de acord cu actualele masuri(nu la modul asta, sunt implementate gresit), insa pentru nimic in lume nu as mai dori sa revina sistemul politic MULTI clientelar datorita caruia am ajuns in aceasta situatie!
Avem o problema nu cu ideea de baza a masurilor de eradicare a crizei gandite de guvern, ci cu incapacitatea de implementare.. si mai ales de piedicile care li se pun in a isi face un plan corect si cooerent.. psd-isti stiu de ce ;)

Eu unul as iesi cu drag la manifest atunci cand voi simti nevoia, si atunci voi gasi un alt om care sa gandeasca ca mine, care sa aiba problemele mele, si cu care sa ma unesc in acest demers. dar niciodata nu am sa ies la un protest comandat politic sau pentru interese politice ce nu ma vizeaza in mod direct.
Se tot aduc acuze fiecarui guvern ca au un sistem clientelar, suntem foarte capabili de astfel de critici, insa nu suntem capabili sa ne analizam pe noi sa ne dam seama ca politica este exact ca "afacerile" din familie. Spuneti-mi cati dintre voi, care ocupati un post cu oarece putere/influenta pe undeva, nu va favorizati familia, rudele si pe cei la care tineti!? Sta in natura umana acest lucru si il facem toti. Ii urasc pe cei care neaga, acestia nu se pot numi sinceri. Ideea este ca, conteaza 1. masura in care favorizezi pe cineva, si faptul ca defavorizezi pe altii, si 2. sinceritatea.
Deasemenea, trebuie sa fii mult prea prost sa nu realizezi ca orice guvern si sistem politic trebuie sustinut financiar, si asta nu se poate face decat acordand unele facilitati catorva societati importante ca rol economic in tara respectiva. Altfel, cam greu sa reziste cineva. Si credeti-ma, CEL MAI BUN GUVERN ESTE CEL CARE NU REZISTA!!! Pare absurd, dar miza este foarte mare, si trebuie sa cedezi multe din doctrina si ideologia ta de partid si de a conduce tara, pentru a putea ideplinii macar jumatate din ceea ce ti-ai propus sa faci. iar cei care sunt intergii, NU ACCEPTA, deci NU REZISTA, insa asa ceva sigur nus e va intampla in aceasta tara, si probabil nici undel altundeva.
Nu am studiat prea mult, nu am o cultura foarte mare, dar asta nu inseamna ca nu am capacitatea de a gandi o anumita "logica" a lucrurilor, de a o intelege si de a imi da seama care este realitatea.
Mi-as dori cu mare ardoare sa scapam de aceasat politica slaba a celor care o fac, si sa reusim sa avem cu adevarat un guvern adevarat, fie el chiar si extern! Daca noi nu suntem capabilii sa aducem pe altii, de ce sa plecam noi din tara?

Ma bag la somn ca este tarziu.
Cu respect!

Pentru ca sa va descretiti mintile :))

2010-09-25T16:18:00.000-07:00

http://www.youtube.com/watch?v=_U6hMk6WMKI

BUNUL SIMT! - postare veche de pe forum

2010-09-25T11:57:00.000-07:00

      Sunt suparat pe nedreptatile acestei lumi. Stii, ma gndeam ca de fiecare data ne aruncam in fata promovand fel si fel de legi si alte reguli care sa controleze calitatea si siguranta vietii. Am ajuns la concluzia ca unele legi, le facem doar pentru noi insine.

     Sunt de parere ca atata timp cat nu exista educatia bunului simt si al celor sapte ani de acasa legile nu isi au rostul. Pai cum este posibil dragilor ca intr-o tara ca Romania sa se promoveze lege peste lege!? Pentru cine!? Atata timp cat nu avem un popor educat si nici nu vrem sa ne ocupam de educatia lui, ma refer la bunul simt, caci daca acesta nu exista oricare ar fi educatia unei persoane nu are nici o valoare.

     Pentru a fi un om valoros trebuie sa ai BUN SIMT/omenie si apoi sa ai cunostinte.. Altfel esti asemenea unui animal care invata doar sa supravietuiasca si nimic mai mult.

Cunostintele fara bun simt, nu au nici un grad de masurare, sunt egale cu zero.
http://bughi.forumgratuit.ro/educatie-si-bun-simt-f1/bunul-simt-t1.htm#1

Politica, manipulare si dezgust!

2010-09-24T16:24:00.000-07:00

Nu sunt de accord cu ceea ce se intampla in tara, deoarece, ceea ce se intampla in momentul de fata, este o manipulare grosolana a cetatenilor, atat din partea politicienilor care, nu stiu de unde doamne iarta-ma mai vor sa mai “fure”, cat si a liderilor de sindicat care ne invita la proteste in tara. Culmea, toti spun ca ne reprezinta interesele. Sincer, pe mine nu ma reprezinta nici politicienii actuali, cu atat mai putin cei din opozitie, cat nici lideri de sindicat. Insa ma uit idignat la tv si vad cati oameni ies in strada crezand cu adevarat ca vor avea ceva de castigat. Ei nu stiu cum se joaca, ei nu stiu ce este aia politica si mai ales, ce este ala teatru de om corupt. Va rog sa incercati sa analizati toate iesirile in strada ordonate de lideri de sindicat de dupa 90’ incoace. Si sa imi spune-ti si mie, ca eu nu imi aduc aminte, cat din revendicarile protestatarilor s-au rezolvat. Va spun eu… aprox.. 10%. De ce asta? Deoarece mai presus de interesul omului de rand care iese in strada, sta interesaul liderului de sindicat sau de grup. Nu ca asa ar trebui, dar asa se intampla de 20 de ani, ca inainte de astia 20 de ani eram indobitociti. Si s-au gasit cativa lideri sa profite de dobitoci, Acum sunt si la putere unii dintre ei. Liderul de sindicat negociaza cu guvernul. Voi chiar crede-ti ca negociaza pentru 22.000.000 de romani!? Sau pentru 2.000.000, Nici macar! Va spun eu, negociaza pentru 1 – maxim 10. alaturati liderului. In urma fiecarui protest al populatiei fiecare lider vine cu revendicari, stie ce obtine, iar daca nu obtine foloseste poporul mai departe. De regula, unui lider de sindicat sau de protest I se spune: uite, primesti atat, si spui poporului sau manifestantilor ca nu putem face decat atat…” si evident ca NOI PIERDEM, EI CASTIGA!!! Atata lideri de sindicat, cat si guvernul. Nu-mi vine sa cred, cata prostie exista in mintea unora dintre noi, sa creada ca, iesind in strada rezolva ceva pentru ei. Romane! TREZESTE-TE! Prinde curaj si condu-ti viata singur, numai asa poti sa iti schimbi VIATA TA! Nu te mai lasa pe mana altora! Daca te lasi pe mana unor asa zisi “lideri” inseamna ca nu ai capacitatea de a lupta si de a invinge singur, si vei fi mereu la mana lor, vei fi unealta lor. Vei pierde si atunci cand nu meriti, si apoi te miri de ce te plangi. TREZESTE-TE ROMANE!

Nu sunt de accord cu ceea ce se intampla in politica de azi, dar nici nu vreau sa revina cea care a fost pana acum! Astept comentariile tale! Cu respect!

De ce iubim?

2010-09-09T16:16:00.000-07:00

De multe ori, atat eu, cat si altii si-au pus aceasta intrebare. De ce iubim!?
Aceasta intrebre se utilizeaza foarte des in cupluri. Cei doi se intreaba unul pe celalalt: " De ce ma iubesti?" raspuns " pentru ca esti frumoasa" "pentru ca esti destept" " pentru ca ai suflet mare"(asta pentru ca ii ofera mult ;) ). Putini insa spun " nu stiu". Unul dintre acei putini sunt si eu. Cand persoana care te intreaba "de ce ma iubesti?" aude acest raspuns " nu stiu" replica imediat " atunci nu ma iubesti!". Nu stiu cat de adevarat este, dar eu cred ca este exact invers. Cred ca atunci cand spui " nu stiu" sau ti se raspunde asa, atunci esti intradevar iubit/a. Evident trebuie sa fii capabil sa analizezi sinceritatea tonalitatii pt a determina corectitudinea raspunsului. Dupa cum spuneam, eu cred ca este exact invers. Cred ca el sau ea, ar trebui sa spuna "ATUNCI NU MA IUBESTI" in momentele in care primeste raspunsuri de genul " pentru ca esti frumoasa" "pentru ca esti destept" " pentru ca ai suflet mare". De ce spun asta? pai e clar, aceasta este o iubre conditionata, sau intretinuta de "frumusete, capacitati morale, capacitati materiale, capacitati altruiste, etc" este o iubire determinata de ceva. Si iubirea fata de un parinte de exemplu este determinata, de faptul ca acesta ti-a dat viata. O sa vedeti ca cei care nu tin foarte mult de determinare(desi e imoral in acest caz) nu isi iubesc nici macar parintii. Sa revenim. Si totusi de ce iubesc eu? de ce iubim noi. Dupa cum spuneam nu pot determina sentimentul profund pe care il am pentru o persoana pe care o iubesc de opt ani, desi nimic nu ne leaga, nu avem compatibilitati, avem diferente de statut social si cultural. stiluri de viata total diferite. etc.. totusi, am stat opt ani.. si as mai sta.. in care am trecut prin prea multe greutati ale relatiei.. si totusi. iubirea nu s-a stins. Si iar ma intreb de ce iubesc? Persoana asta ma poate calca si in picioare, si tot o iubesc, De ce iubesc?
Cred ca nimic nu este mai puternic decat iubirea nedeterminata, iubirea care izvoraste pur si simplu (despre iubire - postari anterioare) pe care nu o intelegi de unde vine(e o tampenie sa spui ca vine din inima, inima este un organ, nu poate fi folosit decat metaforic), si unde se duce(nu se opreste, este ca o apa curgatoare), dar care exista si o imparti cu cineva. imparti iubirea, nu banii, nu frumusetea, nu inteligenta.. ci iubirea. Raspunsul meu este ca NU STIU DE CE IUBESC atunci cand o fac, insa important este ca o fac. Ajutati-ma si voi cu un raspuns. :) Fiecare parere conteaza.

IUBESTI ATUNCI CAND NU STII DACA AI DE PIERDUT SAU DE CASTIGAT, IUBESTI ATUNCI CAND SIMTI, TRAIESTI, RISTI!

Importana faptelor sunt pe masura determinarii lor!

2010-08-22T16:23:00.000-07:00

Unul din principiile mele spune ca” NU CONTEAZA CEEA CE FACI, CAT CONTEAZA ATITUDINEA CU CARE FACI ACEL LUCRU”

Astazi in urma analizarii unor intamplari in diverse relatii ale prietenilor mei, cat si in tot ceea ce se reflecta in societate, am ajuns la concluzia ca, calitatile unui om nu constau doar in ceea ce face ci si in ce anume il determina sa faca acel lucru. Postand acest status la messenger unul dintre prieteni imi scrie :
anonim: ba dimpotriva )
anonim: este ilogic ceea ce spui
anonim: calitatile unui om stau in ceea ce face
anonim: nu in ceea ce il determina sa faca

anonim: )

Vin in intampinare cu un raspuns, care, probabil ca il deranjeaza pe prietenul meu si pe multi altii care au setat un sistem de valori mult prea logic si social incat nu mai tin cont de instinctele umane de iubire, aparare , autoaparare, satisfacere si autosatisfacere.

Acum, pentru a argumenta ceea ce am scris mai sus, o sa dau cateva exemple extreme de simple:

1. Un terorist ucide un grup de oameni!

Este o fapta buna sau rea?

2. Eu ma aflu pe strada, vad un terorist pregatit sa produca un atentat, il atac si il omor.
Este o fapta rea sau buna? (Salvez viata a catorva oamenii)

3. O mama gateste mancare insa aceasta nu este buna, Copilul pleaca in oras sa manance la fast food. Este vina copilului ca, cheltuieste niste bani? Sau a mamei ca nu stie sa gateasca?

4. Ministrii acestei tari cheltuiesc bani spre a ii baga in buzunare prin diverse contracte si licitatii. Este bine ca fac niste investitii si cheltuiesc niste bani fara nici un scop? Sau ar fi mai bine sa nu ii bage in buzunar si sa fie cinstiti? Dupa spusele amicului meu inseamna ca daca DETERMINAREA nu reprezinta nimic, ar trebui sa lasam ucigasii sa ucida, hotii sa fure, s.a.m.d

Care este diferenta intre a construi un complex de locuinte:

a) In spre a fi dat spre folosire familiilor nevoiase la preturi minimale oferind un bun/profit colectiv(doar utilitati),
si,
b) In spre a fi inchiriat societatilor comerciale si a obtine un bun/profit personal

Legat de relatii. Sunt doua cupluri, in primul cuplu unul dintre parteneri il inseala pe celalalt din dorinta de diversitate, in al doile-a cuplu, unul dintre parteneri il inseala pe celalalt din lipsa unei bune comunicari atat sexual cat si verbal-comportamentale, acesta fiind motivul care il determinna sa caute altceva. Analizati problema si dati raspunsuri la urmatoarele intrebari:

1. Ce se poate face in primul caz, si cat de vinovat este cel care inseala?

2. Ce se poate face in al doile-a caz si cat de vinovat este cel care inseala?

Foarte multi in ziua de azi, judeca si condamna dupa faptele rezultate, insa nu si dupa determinarea acestor lucruri. Sunteti de accord cu asta? Eu sunt de parere ca intodeauna trebuie sa analizam acel lucru care a produs un anume eveniment, pentru a avea grija in a nu se mai produce pe viitor. Insa de multe ori analizand la acest mod, este posibil sa ne descoperim pe noi ca fiind vinovati, si atunci ne este mai lesne sa condamnam/acuzam faptuitorul si nu determinantul. Sa judecam efectul si nu cauza. Dragilor.. daca traim in stilul acesta oare unde ne va conduce existenta?

GENERATIA UITARII… GENERATIA SCHIMBARII…

2010-04-06T16:20:00.000-07:00

Cati dintre noi isi mai aduc aminte cum arata un stilou cu pompita? Cati dintre noi stiu cum arata o calimara de cerneala, cati dintre noi stiu cum arata o numaratoare de plastic cu bile multe..? dar cu siguranta stiti toti cum arata un telefon mobil, un laptop si cele mai noi gadget-uri inca de la varste fragede.
Astzi un prieten in momentul sau de nostalgie a scris cateva randuri pe care mi le-a transmis mai apoi mie. A scris lucruri atat de simple.. dar care m-au impresionat profund si m-au facut odinioara sa ma intorc in trecut, si sa simt ca si cum trecutul ar fi acum, iar prezentul ar fi doar un vis urat. Da, un vis urat! De ce spun asta?! Imi aduc aminte de adevarata copilarie si de adevarata viata pe care o avem, dar pe care nu stim sa o traim din plin. Imi aduc aminte de momentele in care fiecare se implica cu naturalete in a bate doua cuie, in a scrie o poezie, in a vinde o inghetata, in a vinde un cartof si o ceapa la aprozar… de tot mixul acela sentimente si fapte creat intre fiacre dintre noi cei ce interactionam, si care iti dadeau o stare de bine, de realizare. In faptul ca ne salutam pe strada fara sa ne cunoastem, In faptul ca ne zambeam cu puritate si nu mecanic… Si iarasi.. de ce spun asta!?
Revin la prezent. Generatia de acum este mult schimbata. Suntem in era tehnologiei informatieii si a vitezeii.. ma intreb unde mai e loc si de iubire. Ma uit la copilul din ziua de azi care merge la gradinita cu telefonul mobil in buzunar, cu sandwich-uri semipreparate (cica si sanatoase) in rucsacel, si care invata sa scrie direct pe messenger. Ma uit la faptul ca un copil de 10 ani cunoaste mai multe decat generatia noastra la 18 ani, ma uit cum si cat de repede se maturizeaza(mecanizeaza). Practic nu mai au timp sa simta viata.. sa o traiasca… Am creat si avansat tehnologia prin stiinta. Rolul stiintei este acela de a crea o viata mai usoara si mai buna, asa am gandit si gandim intodeauna. Dar ma gandesc.. oare uneori o viata prea usoara nu este ca o viata fara rost!? Am cunoscut multi dintre noi care simt asta, paradoxal.. cu faptul ca au tot ce isi doresc. Am creat tehnologia pentru siguranta dar nu ne-am gandit nici o clipa ca, proportional cu siguranta creste si pericolul. Cu cat cautam mai multa siguranta cu atat apar mai multe pericole.. si totul merge inainte pastrand proportiile.. ajungand la un moment dat sa ma intreb de ce facem toate acestea. Ma uit in jurul meu, acasa, la prieteni, la birou.. toata lumea este ancorata intr-o retea virtuala unde petrece majoritatea timpului.. si ma uit la unii dintre noi cat de bine stiu sa manuiasca un PC si mai ales sa cunoasca programele de lucru. Trebuie sa recunosc ca uneori privesc cu invidie si frustrare. Dar ma intreb. Cum ar fi generatia tanara din ziua de azi, crescuta tehnologic.. si ceea ce fac este pur rational si aproape mecanizat.. ca un soft scris pe PC.. fara nici un pic de gust al simplitatii si al implicarii emotionale… ce s-ar face daca de maine nu ar mai exista tehnologie(PC, Iphone, etc) ???

Ce ma doare cel mai tare este faptul ca, tehnologia si mecanizarea distrug naturaletea umana. Daca aceasta s-ar pastra ar fi minunat!

Am scris si eu aceste cuvinte pe aceasta hartie virtual fara continut de celuloza(salvam copacii ) folosind in locul penei de paun si putina cerneala, umila mea tastatura. In continuare am sa atasez scrierea prietenului meu ( http://amintiridingeneratianoastra.blogspot.com/ )
citat:
"noi cei nascuti la inceputul anilor 50, 60, 70 si cei nascuti in anii 80, vedem
acum in anul 2010 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat
atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani,avem amintiri despre primii pasi pe luna, despre razboaie sangeroase, avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data suntem ultima generatie care a jucat "de-a v-ati ascunselea" , "castel", "ratele si vanatorii",
"tara, tara, vrem ostasi", "de-a prinselea"," sticluta cu otrava", "pacpac", "hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au
folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete
audio si le-am inlocuit cu CD-uri, noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de
gasca, noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere,noi am fost ultimii "Soimi ai patriei" si ultimii "Pioneri",la gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza...Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY RTHDAY la aniversari , am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose
Place , Twin Peaks , Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu
avea inca televizor, reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia
asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe cu
apa,intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii.
Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Led Zeppelin, Deep Purple, Jimi Hendrix, Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit "Licurici",Pif", Ciresarii, si am baut Cico, Brifcor si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC " fara sa ne fie teama ca"au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi, noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf,abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine"iubeam"..
noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el sau ea, este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa
cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie, noi am auzit cum s-a tras la Revolutie , noi am fost martorii a trei
schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancurile cu bula, pe care le-a compus cumplita Securitate, contemporana noua.noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV , noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus". suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers" ... dar suntem si generatia care vede limpede cum ne pierdem tara , iar dusmanul este din interior si nu de afara... noi suntem ultima genaratie de sacrificiu a lui Ceausescu si prima de dupa Revolutie. Noi am pierdut de doua ori, si atunci, si acum. azi, suntem la fel de saraci, dar am devenit liberi! "

DESPRE IUBIRE

2010-01-10T15:40:00.000-08:00

Dupa parerea mea iubirea este mai mult decat putem noi intelege. Noi asociem iubirea foarte mult cu atasamentul, insa intre cele doua exista o mare discrepanta. Iubirea este ca un rau care curge, ea nu se opreste niciodata. Nu intalnesti o persoana si ii spui: gata, TE IUBESC! de azi nu mai pot iubi pe nimeni. Ci din contra, iubesti din ce in ce mai mult. Ceea ce numim noi iubire intr-o relatie este de fapt un act de posesivitate si atasament. Ne atasam puternic fata de o persoana pe care o iubim, devenind gelosi si posesivi. Astfel prin acest lucru in loc sa iubim, distrugem, reprimam iubirea celuilalt, iar acea persoana se va schimba fata de noi.. si iata asa ne vom pierde unul pe celalalt si nu vom intelege de ce crezand k ne-am iubit. Intr-o relatie iubirea trebuie sa se bazeze in primul rand pe incredere, apoi pe respect si daruire. Asta este ceea ce conteaza intr-o relatie. Sa stii sa combini aceste trei ingrediente astfel incat sa formezi un tot care va va aduce fericire la amandoi. Retineti: IUBIREA NU ESTE STATICA, NU ARE INCEPUT SI NICI SFARSIT, IUBIREA este insasi sentimentul datorita caruia ne nastem. Nu poti spune ca iubesti daca tii la o singura persoana! Nu poti iubi o songura persoana! Trebuie sa ii iubesti pe toti! Si nu vreau sa ma fac inteles gresit. insa exista multe moduri de a iubi, si multe tipuri de iubire... iti poti iubi mama, tatal, pisica, catelul, sora, fratele, colegii, copacii, natura... insa te vei darui unei sigure persoane, si anume jumatatii tale! Acea jumatate carei noi o numim iubit/iubita, dar care de fapt este jumatatea noastra... completarea noastra.... ceva mai presus decat o simpla persoana iubita! Numai acestei persoane trebuie sa i te daruiesti daca o iubesti foarte tare, insa asta nu inseamna ca nu mai poti iubi pe nimeni. Cei care iti cer intr-o relatie sa nu mai iubsesti pe nimeni in afara de ei, sau sa nu iubesti pe nimeni ma mult ca ei, sunt doar niste persoane egoiste si cu frustrari pe plan sentimental. Nu trebuie sa iti ceara cineva sa iubesti, trebuie sa o faci tu!. Nu trebuie sa iti ceara cineva sa i te daruiesti, trebuie sa o faci tu! Altfel nu facem decat sa ne ancoram intr-o piesa de teatru in care niciodata nu vom avea rolul perfect, si care se poate incheia... trist... daca nu se deruleaza asa..
Dragilor, ar fi cam multe de spus, dar sunt la o ora foarte tarzie si nu imi mai functioneaza memoria prea bine, si nici hard disck-ul incins nu mai poate sa caute in fisierele sale ideii . va poop si va doresc sa va iubiti mult!

VA IUBESC!

Sanatate, bani, sau amandoua?

2010-01-10T15:31:00.000-08:00

Stii, am constatat ca degeaba ai bani daca nu ai sanatate, insa totodata am constatat si ca, sanatatea fara bani care sa te faca sa simti ca traiesti, ca esti sanatos.. nu prea e buna. Insa, sa nu uitam... poti trai daca esti sanatos si nu ai bani, insa nu poti trai daca esti bolnav si ai bani! Asa ca din pricina acestui principiu, eu am ales sa traiesc mai mult pentru cei care merita, si mai putin pentru cei care nu merita, mai mult pentru mine, si mai putin pentru banii mei, mai mult pentru cunoastere si mai putin pentru distractie. Multi imi vor spune ca nu am un princiupiu sanatos, stiu asta. Intradevar, nu este un principiu sanatos pentru ratiunea umana, care sa nu uitam, ca isi creeaza propiile principii uneori chiar lipsite de adevar si fundamentalism.
Deci dupa cum spuneam, nu este un principiu sanatos pentru partea mea atasata de teluric, dar este unul foarte bun pentru partea spirituala, pentru sufletul din mine. La urma urmei pentru mine asta este tot ceea ce conteaza. Acest trup in care sunt acum, si prin prisma caruia am ajuns la cunoasterea ratiunii si a creatiilor sale.. acest trup se degradeaza in timp... dispare, odata cu el dispare si informatia acumulata in acest timp, ma refer la informatia bruta. Insa toate trairile sentimentale, toate faptele debine, toata informatia sitetizata si intr-un final neta.. imi vor ramane pe veci. De aceea consider ca trebuie sa acaparez numai acele informatii care fac bine, de aceea prefer sa ofer tot si sa nu accept nimic, de aceea accept sa fac ce imi sta in putinta pentru cel care este nevoias si nu pentru cel care are. De aceea prefer sa ofer totul, ce tine de materie, acestei lumi si sa pastrez cu mine in univers, propia-mi multumire pentru ceea ce am facut. De aceea am invatat sa nu astept multumiri de la alti, de aceea am invatat sa nu fiu invidios, de aceea am invatat sa nu fiu foarte orgolios, de aceea am invatat ca daca ai sanatate le poti face pe toate atat pentru tine, cat si pentru ceilalti, iar daca esti bolnav, nu mai poti face prea multe pentru tine.. si poate nici nu ar avea rost, insa inca vei mai putea face foarte multe pentru ceilalti. Tu ce alegi? SANATATE SAU BANI!? sunt sigur ca pe amandou

da, asa etse... uneori se construiesc una pe cealalta... dar totul pleca de la SANATATE!

Politica... mai bine lasa!

2009-11-12T18:37:00.000-08:00

Am intrat intamplator pe www.traianbasescu.org, iar ceea ce va por spune, este ceea ce am scris si pe acel site. Redau: 11/11/2009 at 23:10
Ma dezgusta sa vad ce se intampla in aceasta tara pe care totusi o iubesc. Politica din aceasta tara este un circ la care
platim bilet cu suprataxa… si nu dragilor din cauza dlui Traian Basescu, sau a altora.. ci din cauza noastra. Noi sustinem
ipocrizia, minciuna, inconsecventa, lipsa de caracter, lipsa de implicare… coruptia. Nu facem nimic altceva inafara de a ne
scrie frustrarile, pe un site cum este si acesta, prin a ii jigni pe altii, prin ai eticheta si asa mai departe. Romane! Trezeste-te.
Cunoaste-te pe tine insuti, descopera-ti potentialul si fructifica-l. Numai asa putem produce o schimbare. Invatati sa actionati
si sa nu mai dati vina pe imprejurari sau pe evenimente. Puterea este in mainile voastre. Daca aceasta tara o duce rau, nu o
duce rau doar dlui. Basescu, ci datorita celor care au condus-o pana acum, si nu uitati, ca cei care stau la baza acestui site
au condus aceasta tara mult mai mult decat un mandat al dlui. Basescu, evident sub numele altor partide sau din spatele
lor. Marele jaf al tarii nu acum s-a facut domnilor, ci dupa Revolutie.. iar cei care au jefuit tara atunci, acum, arunca toate
relele in capul celui care poate a indraznit sa jefuiasca, dar mai putin, si pentru mai putini, iar asta deranjeaza. Traian
Basescu este tapul ispasitor perfect, dar nici un presedinte exceptional. VINA ESTE A NOASTRA.. NU ALOR!!! SIMPLU
FAPT CA ACUM AM DAT ACEST MESAJ.. contribuie la circoteca aceasta numita POLITICA, deci si eu sunt vinovat. Nu va
doresc sa TRAITI BINE, ci sa TRAITI CU INTELEPCIUNE SI DESCHIDERE! un om ;)

Cine sunt eu?

2009-11-12T03:24:00.000-08:00

Intodeauna ne dorim sa cunoastem pe cel de langa noi, de a cunoaste intreaga lume. Insa a cunoaste intreaga lume nu este nimic in comapartie cu a iti cunoaste propia-ti fiinta, propiul mister, propiul EU. De multe ori, trebuie sa recunosc, si eu imi doresc sa cunosc mai mult intreaga lume decat pe mine, intrebandu-ma de ce, mi-am dat seama ca nu am destul curaj de a patrunde in interiorul meu. Intodeauna am incercat sa ma cunosc prin prisma altora. Am tinut intodeuna cont de ceea ce mi-au spus ceilalti, de ce imagine cream in jurul meu, si chiar daca nu eram EU, ma identificam total cu acestea, si sustineam in propia-mi fata ca ma cunosc destul de bine. Sincer, incerc sa analizez de ce caracterul uman este atat de slab in fata propiei fiinte, de ce niciodata, sau poate in prea putine randuri, nu ne analizam pe noi, ci cautam sa analizam si sa fim analizati pentru a ne descoperi. Cunoastem, analizam si comparam, insa ce anume comparam? Fiecare individ este unic, cum oare sa comparam niste fiinte unice!? Nu stiu nici in ziua de azi, si asta ma doare cel mai tare, cine sunt eu, ce scop am aici, si ce anume imi doresc cu adevarat. Nu stiu decat ce-mi spun altii, sunt: “nobil, cu bun simt, nesimtit, frumos, urat, bun, ingaduitor, rau, intolerant, cald, rece,.. si as putea sa includ aici toate cuvintele existente in dictionar ce fac referire la o caracterizare. Si de fapt cine sunt? Eu nu simt decat ca viata mea este asemenea unui rau, unei ape care curge, o miscare continua ce se indreapta catre marele Ocean,. Nu ma consider ceva static, asta tine de materie,si pana nici materia nu este statica, insa eu sunt mai presus de materie,la fel si voi. Nu cred ca ma pot defini in vreun fel. Atatea vieti, atatea caractere, si nimeni la fel. Nu suntem egali insa nimeni nu este superior sau inferior. Suntem unici. Fiecare are in oarecare masura ceva bun, si ceva rau in el, nimeni acelasi lucru si nimeni la fel.

Adevar versus realitate

2009-11-12T03:19:00.001-08:00

Unii spun: “sunt satul de filosofii ieftine.... eu.... eu caut realitatea” Dati-mi voie sa va spun ca nu sunt eu cel mai mare intelept, insa pentru mine Realitatea este insasi CONSTIINTA noastra, puterea de a discerne ce este bine si rau, ce se intampla in jurul nostru, fiecare sunet, fiecare eveniment... fiecare scriere, fiecare miros... ele indica ceva REAL! PALPABIL.... pai cine cauta realitatea ce vrea sa spuna? Ca nu are constiinta, sau ca traieste o fictiune... un vis?. Este grav ca, cu cat vrem sa parem mai inteligenti facem cele mai grave erori, una dintre ele este aceea ca, confundam ADEVARUL cu REALITATEA. Alta este aceea ca, credem ca realitatea are o dfinitie clara, ceea ce este total gresit, realitatea difera de la persoana la persoana.
Realitatea poate fi un adevar, insa este un adevar fals, un adevar ce se defineste prin perceptia noastra, un adevr al persoanei si nu al existentei. Dar cine spune ca ceea ce percepem noi cai fiind bine sau rau, iar acest bine sau rau sa fie un adevar... este de drept un ADEVAR!?. Din pacate sunt foarte multi oamenii care prefer sa creada in acest adevar indicat de perceptii... si de aici vin cele mai mari probleme, de aici se creaza discriminari, de aici se comit crime si multe alte fapte care ranesc pe ceilalti oameni. Pentru ca acei oameni care se rezuma doar la acel adevar prin perceptive si asociere, acei oameni sunt indivizi care nu sunt in stare de mai mult , nu au capacitatea de a gandi expandat, au o gandire limitata, si drept urmare, o traire si o existenta limitata.. chiar daca de multe ori au o traire mai lunga decat a altora.florin.