Ideopedia

A Thousand Kisses Deep

noreply@blogger.com (Silviu Sandulache) — Wed, 25 Jan 2012 08:42:00 +0000

1. You came to me this morning
And you handled me like meat.
You´d have to live alone to know
How good that feels, how sweet.
My mirror twin, my next of kin,
I´d know you in my sleep.
And who but you would take me in
A thousand kisses deep?

2. I loved you when you opened
Like a lily to the heat.
I´m just another snowman
Standing in the rain and sleet,
Who loved you with his frozen love
His second-hand physique -
With all he is, and all he was
A thousand kisses deep.

3. All soaked in sex, and pressed against
The limits of the sea:
I saw there were no oceans left
For scavengers like me.
We made it to the forward deck
I blessed our remnant fleet -
And then consented to be wrecked
A thousand kisses deep.

4. I know you had to lie to me,
I know you had to cheat.
But the Means no longer guarantee
The Virtue in Deceit.
That truth is bent, that beauty spent,
That style is obsolete -
Ever since the Holy Spirit went
A thousand kisses deep.

5. (So what about this Inner Light
That´s boundless and unique?
I´m slouching through another night
A thousand kisses deep.)

6. I´m turning tricks; I´m getting fixed,
I´m back on Boogie Street.
I tried to quit the business -
Hey, I´m lazy and I´m weak.
But sometimes when the night is slow,
The wretched and the meek,
We gather up our hearts and go
A thousand kisses deep.

7. (And fragrant is the thought of you,
The file on you complete -
Except what we forgot to do
A thousand kisses deep.)

8. The ponies run, the girls are young,
The odds are there to beat.
You win a while, and then it´s done -
Your little winning streak.
And summoned now to deal
With your invincible defeat,
You live your life as if it´s real
A thousand kisses deep.

9. (I jammed with Diz and Dante -
I did not have their sweep -
But once or twice, they let me play
A thousand kisses deep.)

10. And I´m still working with the wine,
Still dancing cheek to cheek.
The band is playing "Auld Lang Syne" -
The heart will not retreat.
And maybe I had miles to drive,
And promises to keep -
You ditch it all to stay alive
A thousand kisses deep.

11. And now you are the Angel Death
And now the Paraclete;
And now you are the Savior's Breath
And now the Belsen heap.
No turning from the threat of love,
No transcendental leap -
As witnessed here in time and blood
A thousand kisses deep.

Leonard Cohen; September 21, 1998

Pe-un picior de iad

noreply@blogger.com (Silviu Sandulache) — Thu, 12 Jan 2012 09:08:00 +0000

The Squirrel and the Grasshopper

noreply@blogger.com (Silviu Sandulache) — Tue, 03 Jan 2012 23:23:00 +0000

Pe 1 septembrie 2007, Gates of Vienna a publicat versiunea contemporană a The Squirrel and the Grasshopper, un echivalent englezesc al povestioarei româneşti – şi nu numai – cu greierele şi furnica. Textul a fost preluat de pe un blog olandez, are autor necunoscut şi apare, într-un târziu, şi în limba română pe patruped:bun biped:rău. Singura modificare adusă textului este înlocuirea veveriţei englezeşti cu furnica din povestea noastră.

Articolul este împărţit de autor în “versiunea pentru restul lumii” şi “versiunea britanică”. Prima este cea clasică, cea pe o care cunoaştem toţi de pe vremea când eram copii; în schimb, versiunea britanică este o satiră la adresa statului asistenţial modern. Acesta este motivul pentru care am numit The Squirrel and the Grasshopper de pe Gov“varianta contemporană” a poveştii cu greierele şi furnica.

Sistemul economic al societăţii occidentale a fost în bună măsură regândit în ultima sută de ani. Sub influenţa intelectuală a stângii, capitalismul imperfect, dar funcţionabil a fost înlocuit de o variantă a sa coruptă: economia socială de piaţă, welfare state-ul, statul asistenţial care are grijă de tine from the craddle to the grave. După ce s-a folosit de patriotism, aceeaşi stângă l-a înlocuit, sub influenţa URSS şi a comunismului, cu cetăţenia mondială şi satul global: diversitatea a devenit cuvântul cheie pentru contemporanii noştri. Trecutul a apărut deodată ca un lung şir de discriminări ale înaintaşilor, crime pentru care urmaşii trebuie să plătească – şi uite aşa am ajuns absurzi.

Poate că o astfel de fabulă ne mai poate aduce cu picioarele pe pământ.

Greierele şi furnica – Versiunea pentru Restul Lumii

Furnica munceşte din greu întreaga vară, în căldura distrugătoare, construind şi consolidându-şi casa şi pregătind proviziile pentru iarnă. Greierele o consideră proastă, râde, dansează şi se joacă întreaga vară. Vine iarna, furnica stă la caldură şi este bine hrănită.

Greierele tremură, nu are mâncare sau adăpost, aşa că moare în frig…

Sfârşit.

Greierele şi furnica – Varianta britanică

Furnica munceşte din greu întreaga vară, în căldura distrugătoare, construind şi consolindându-şi casa şi pregătind proviziile pentru iarnă. Greierele o consideră proastă, râde, dansează şi se joacă întreaga vară. Vine iarna, furnica stă la caldură şi este bine hrănită.

Un asistent social găseşte greierele tremurând, face o conferinţă de presă şi cere să afle de ce furnicii îi este permis să stea la căldură şi să fie bine hrănită, în timp ce alţii mai puţin norocoşi, precum greierele, stau în frig şi mor de foame.

BBC-ul trimite o echipă pentru a oferi un reportaj live cu greierele care tremură de frig; transmisia îmbină imaginile cu greierele cu cele furnicii care stă confortabil în casa ei încălzită, la o masă plină cu bucate. Presa britanică informează naţiunea că ar trebui să îi fie ruşine că, într-o ţară de o asemenea bogăţie, săracul greiere trebuie să sufere atâta, în timp ce alţii au din belşug.

Partidul Laburist, Greenpeace, Animal Rights şi Consiliul Greierilor din Marea Britanie demonstrează în faţa casei furnicii. BBC, întrerupând transmisiunea in direct a unui festival cultural special din Notting Hill, transmite un cor multicultural ce cântă “Împreună vom izbândi”. Ken Livingstone perorează, într-un interviu cu Trevor McDonald, că furnica s-a îmbogăţit pe spinarea greierilor, cere o mărire imediată a taxelor pentru furnică pentru a o obliga să îşi plătească “partea echitabilă” şi măreşte pentru furnici taxa de acces în centrul Londrei. Ca răspuns la presiunea media, guvernul pregăteşte Actul Economic de Echitate şi Antidiscriminare a Greierilor, retroactiv începând cu vara trecută. Taxele furnicii sunt reevaluate.

Furnica este dată în judecată şi amendată pentru că nu a angajat greieri pe post de constructori pentru munca pe care a depus-o singură la propria casă, la aceasta adăugându-se încă o amendă pentru sfidarea curţii, întrucât a declarat instanţei că greierele nu a vrut să muncească.

Greierele primeşte o casă din partea consiliului, ajutor financiar pentru a o mobila şi un abonament la o firmă locală de taxi pentru a i se asigura mobilitatea socială. Mâncarea furnicii este preluată de stat şi redistribuită la membrii mai nevoiaşi ai societăţii, în cazul de faţă greierului.

Fără destui bani pentru a mai cumpăra mâncare, a plăti amenda şi noile taxe la care este supusă, furnica trebuie să renunţe la casa mare pe care o are şi să îşi construiască o alta.

Autorităţile locale iau în proprietate vechea ei locuinţă şi o folosesc ca adăpost temporar pentru nişte pisici care au luat ostateci pasagerii unui avion pentru a li se permite să ajungă în Marea Britanie, întrucât erau nevoite să îşi împartă ţara cu şoarecii. La venire, încearcă să arunce în aer aeroportul din cauza dragostei pe care britanicii o au faţă de câini. Pisicile sunt arestate pentru luare de ostateci, dar sunt imediat eliberate pentru că pe durata arestului poliţia le-a hrănit cu sardele în loc de somon. Tentativele de a le înapoia în ţara de origine sunt abandonate de frica uciderii lor de către şoareci. Pisicile născocesc şi pornesc o înşelătorie pentru a obţine bani de pe cărţile de credit ale oamenilor.

O ediţie specială a BBC Panorama arată cum greierele a terminat ultima fărâmă din mâncarea furnicii, deşi mai sunt multe luni până la primăvare, şi cum casa se prăbuşeşte cu el în ea pentru că nu s-a sinchisit să o îngrijească. Este arătat consumând droguri. Alocarea ineficientă de fonduri guvernamentale este blamată pentru “boala” drogării de care suferă greierele.

Pisicile caută compensaţii în tribunalele britanice pentru tratamentul la care au fost supuse de la venirea în Regatul Unit.

Greierele este arestat pentru înjunghierea unui câine bătrân în timpul unei tâlhării comise cu scopul de a face rost de bani pentru droguri. Este închis, dar eliberat imediat pentru că a fost în arest câteva săptămîni. Greierele este dat în grija unui centru de eliberări condiţionate care trebuie să îl supravegheze. În alte câteva săptămâni, ucide un porc de guineea în timpul unui alte tâlhării. Este înfiinţată o comisie de anchetă care duce costurile investigaţiei la 10 mil. £ şi ajunge la aceeaşi concluzie evidentă.

Sunt alocaţi alţi bani pentru finanţarea unui centru de dezintoxicare pentru greieri şi pentru avocaţii care îi reprezintă în instanţă pe solicitanţii de azil politic. Pisicile azilante sunt lăudate de guvern pentru îmbogăţirea diversităţii multiculturale a Marii Britanii şi câinii sunt criticaţi pentru incapacitatea lor de a se împrieteni cu pisicile.

Greierele moare în urma unei supradoze. Presa dă vina pe incapacitatea evidentă a guvernului de a adresa cauzele principale ale disperării ce rezultă din inechitate socială şi experienţa traumatizantă a închisorii. Se cere demisia unui ministru.

Pisicilor le sunt plătite milioane de lire sterline pentru că le-au fost încălcate drepturile atunci când guvernul a eşuat în a le anunţa că în Marea Britanie există şoareci.

Furnica, câinii şi victimele luării de ostateci, ai atentatului cu bombă, spargerilor şi tâlhăriilor trebuie să plătească încă un procent din venituri pentru a acoperi pierderile, iar taxele lor sunt mărite pentru a se asigura legea şi ordinea în stat, fiindu-le comunicat că vor fi nevoite să se pensioneze după vârsta de 65 de ani pentru că guvernul nu mai are fonduri de pensii.

Sfârşit.

Siri vs Women

noreply@blogger.com (Silviu Sandulache) — Tue, 15 Nov 2011 21:57:00 +0000

UNDP's One Day on Earth

noreply@blogger.com (Silviu Sandulache) — Wed, 19 Oct 2011 11:15:00 +0000

proud to be part of it daily!

No more words!

noreply@blogger.com (Silviu Sandulache) — Mon, 17 Oct 2011 13:27:00 +0000

You can Help! www.wfp.org

Rising Food Prices - Nearly One Billion Go to Bed Hungry

noreply@blogger.com (Silviu Sandulache) — Sun, 16 Oct 2011 14:45:00 +0000

15,1% dintre americani trăiesc sub limita sărăciei?

noreply@blogger.com (Silviu Sandulache) — Thu, 15 Sep 2011 08:42:00 +0000

Este cea mai mare cifră din ultimii aproape 20 de ani. Limita sărăciei este reprezentată de un câştig anual mai mic sau egal cu 22.314 dolari pentru o familie de patru persoane. Venitul mediu al unei gospodării în SUA a fost de 49.445 de dolari.

Spre exemplu, în 2006, rata sărăciei era de 12,3%, iar numărul americanilor săraci era de 37 de milioane. Există o impresionantă creştere de peste 9 milioane de americani care au intrat în rândul săracilor în ultimii 5 ani. Rămân însă la venitul de 22.314 dolari pe familie, sub care o familie de 4 în SUA este considerată sub limita sărăciei. Şi la încă o cifră pe care o am tot din statisticile americane: u cuplu care câştigă mai puţin de 13.500 de dolari pe an este considerat un cuplu sărac.

Spre comparaţie, în România, câştigul salarial mediu net este de 1.471 de lei (343 Euro, 470 dolari). Un cuplu mediu ar câştiga lunar 940 de dolari sau 11.280 de dolari. Comparaţi cifra câştigului mediu într-o familie din România (11.280 de dolari) cu cea din SUA (13.500 de dolari). Deşi în SUA totul este mai ieftin decât în Romania (de la carburanţi, la întreţinere, la rate, la case, asigurarea medicală făcând obiectul unei alte discuţii), românii medii câştiga mai puţin decât cei mai săraci americani.

Cifre...

noreply@blogger.com (Silviu Sandulache) — Wed, 24 Aug 2011 15:23:00 +0000

În sistemul public sunt angajaţi 1.360.376 bugetari, conform cifrelor prezentate de guvern, în timp ce în sectorul privat există 2.942.224 de angajaţi. Astfel, numărul total de salariaţi din economie este de 4.302.600, potrivit datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică în 2010.
Aceaştia sunt romånii care mai lucrează de fapt, pentru a întreţine peste 8 milioane de asistaţi sociali, dintre care 1,2 milioane, după cum spune Dl.Lăzăroiu, sunt "sănătoşi, voioşi şi plini de bani". Peste patru milioane este numărul pensionarilor, 1.358.240 reprezintă numărul femeilor casnice (45% provenind din mediul urban!), iar 925.301 reprezintă numărul persoanelor care din diverse motive nu muncesc, deşi sunt sănătoşi tun.

fear vs. dreams

noreply@blogger.com (Silviu Sandulache) — Mon, 22 Aug 2011 18:19:00 +0000

7 billion, It's not about space...

noreply@blogger.com (Silviu Sandulache) — Sun, 21 Aug 2011 20:54:00 +0000

Eppur si muove!

noreply@blogger.com (Silviu Sandulache) — Thu, 30 Jun 2011 19:29:00 +0000

Funny joke about how states understands to apply the law

noreply@blogger.com (Silviu Sandulache) — Sat, 18 Jun 2011 22:18:00 +0000

So if you pay taxes is legal.

Bruce Aylward: How we'll stop polio for good | Video on TED.com

noreply@blogger.com (Silviu Sandulache) — Sun, 05 Jun 2011 18:49:00 +0000

"City's Most Remarkable Speakers : Taxi Drivers" by TEDx

noreply@blogger.com (Silviu Sandulache) — Sun, 22 May 2011 21:13:00 +0000

Incredible video about the amazing nature and pollination

noreply@blogger.com (Silviu Sandulache) — Thu, 12 May 2011 04:46:00 +0000

Beware online "filter bubbles"

noreply@blogger.com (Silviu Sandulache) — Fri, 06 May 2011 17:04:00 +0000

United Nations Mine Action Service (UNMAS)

noreply@blogger.com (Silviu Sandulache) — Fri, 01 Apr 2011 11:13:00 +0000

Farm to Fridge - The Truth Behind Meat Production

noreply@blogger.com (Silviu Sandulache) — Sat, 26 Mar 2011 11:02:00 +0000

Pentru cei care au un stomac sensibil la suferinta... va recomand sa nu urmariti acest filmulet dar sa renuntati la alimentatia carnata. Celorlalti pofta buna.

Severn Suzuki - If you can't fix it, stop breaking our world!

noreply@blogger.com (Silviu Sandulache) — Thu, 24 Mar 2011 07:59:00 +0000

Lectie de jurnalism adevarat...

noreply@blogger.com (Silviu Sandulache) — Tue, 15 Mar 2011 11:35:00 +0000

Două feluri de dispreţ: un politruc le taie indemnizaţiile mamelor pe nepusă masă, altul le plânge de milă că nu vor mai contribui la “sporul natural”.

foto: James Nachtwey: România, 1990 – un orfelinat pentru “incurabili”

Printre cuiele comuniste bine-înfipte în capul românilor este şi ăsta cu creşterea demografică, absolut necesară pentru propăşirea naţiei şi pentru susţinerea sistemului piramidal de pensii: “Țării, cât mai mult popor”.

O gândire criminală – conform căreia nu statul serveşte individul ci invers – pornită dintr-un soi de dispreţ extrem faţă de om. Gândirea asta nu porneşte de la politruci, ci de la cei care-i pun acolo. E acelaşi dispreţ cretin care-i făcea pe unii să se întrebe în anii ’90 “de ce vin ziariştii străini să scrie despre orfanii torturaţi şi nu despre lucrurile frumoase de la noi?”. Și acelaşi dispreţ tâmpit care face ca oraşele României să fie patrulate şi acum de câini fără stăpân, care omoară zeci de oameni şi mutilează mii în fiecare an.

O familie nu face copii din patriotism sau de dragul demografiei. Din cauză că asta a fost cândva politică de stat, iată unde am ajuns acum: un loc de muncă pentru fiecare doi oameni apţi şi un veceu cu canalizare pentru fiecare două familii.

Dacă o familie face copii, este pentru că îi doreşte şi pentru că a calculat că îi poate creşte – nu întotdeauna în această ordine.

Da, indemnizaţia plătită timp de doi ani este exagerată. Ea a venit dintr-un amestec de vinovăţie, schizofrenie şi prosperitate vremelnică a statului. Problema este că oamenii au luat în serios această – falsă, s-a văzut – garanţie.

Au luat-o în serios familiile care şi-au făcut planurile financiare bazându-se pe aceşti bani şi s-au împrumutat prea mult sau au renunţat să economisească. Intervalul minim rezonabil pentru un astfel de anunţ era de minimum un an, deci în decembrie 2009.

Au luat-o în serios potenţialii investitori privaţi în educaţie, care au înfiinţat doar grădiniţe şi creşe deloc, pentru că – nu-i aşa? – statul a rezolvat altfel problema.

Au luat-o în serios mai toţi contribuabilii, care au fost păcăliţi că în schimbul taxelor enorme vor primi ceva, cândva. Acum află de la domnul prim-ministru că statul le ia cât are nevoie dar le dă înapoi cât “îşi permite”.

Did You Know 2010

noreply@blogger.com (Silviu Sandulache) — Fri, 18 Feb 2011 08:00:00 +0000

Stii cam cati bani din salariu dai la stat pe taxe si impozite?

noreply@blogger.com (Silviu Sandulache) — Fri, 11 Feb 2011 10:20:00 +0000

Exemplu: Salariul brut: 3000 lei => salariul net: 2104 lei

Taxe platite de angajat: 896 lei
* CAS 10.5% ............. 315 lei
* CASS 5.5%................ 165 lei
* CFS 0.5%.................... 15 lei
* Impozit 16%................. 401 lei

Taxe platite de angajator: 867 lei
* CAS 20.8%.................. 624 lei
* CASS 5.2%.................. 156 lei
* CFS 0.5%..................... 15 lei
* fond risc 0.5%.............. 15 lei
* comision ITM 0.75%..... 23 lei
* fond de garantare 1.25%.. 8 lei
* contributie concedii........ 26 lei
sanatate 0.85%

Deci...total taxe 1763 lei pentru un salariu de 2104 lei asta inseamna ca la fiecare

1 LEU salariu net se platesc 0.84 bani la stat => 84%

Totusi de 1763 lei/luna beneficiez de servicii sociale si de sanatate, de pensie...
Pensia... Salariu brut: 3000 lei perioada 168 luni cum ar veni de la 50 ani la 64 de ani pentru varsta de pensionare, am ales o perioada apropiata de limitele legale (64 ani vasrsta si 12 ani munca).

Punctaj total: 1131198
Punctaj pensie: 0.34986
Valoare pct. pensie: 732.80 lei
Estimare pensie: 257 lei/luna

Daca luam in calcul cat e speranta de viata... sa luam in calcul o pensie de la 64 ani la 100 ani asta inseamna 36 de ani ori 12 luni ori 257 lei/luna = 111 024 lei contravaloare pensie adusa acasa de postas pina la 100 de ani. Cat ai platit ? CAS angajat + angajator = 939 lei/luna ori 168 luni = 157 752 lei platiti + dobanda bancara 6% pe an = 167 217 lei adica.... 167 217 lei platiti pentru o pensie pina la 100 ani de 257 lei/luna in total de 111 024 lei, da cu rest: 56 193 lei lipsa.

Revenind la total contributii 84% la salariul net, daca mai pun si TVA 24% la 2104 lei cheltuiti pentru mancare rezulta:

contributii angajat ............. 896 lei
contributii angajator .......... 867 lei
TVA .................................504 lei

Total taxe la "salariu": 2267 lei pentru ca angajatul sa poata cheltui in termeni reali 1600 lei => adica taxe 142% la 1 leu cheltuit pe mancare, haine sau ceva neaccizat (daca conduci masina, bei alcool, fumezi etc. se adauga si accizele).

In concluzie statul ma obliga pe mine ca cetatean sa-i raportez suma totala a venitorulor mele anual ca sa ma poata impozita. La schimb statul nu-mi raporteaza niciodata valoarea totala a impozitelor pe care mi le percepe. Daca ar face-o nimeni nu ar mai plati impozite...

DAR asta nu e tot:
In Romania, seful Bancii Centrale este considerat salvatorul natiunii desi leul a pierdut in ultimii 21 de ani 99,97% din valoare astfel incat a fost necesara o denominare pentru ascunderea urmelor bagandu-se sub pres 4 zerouri. Pentru a adapta la capitalism orice pret “ceausist” la nivelul anului 1989, nu trebuie decat sa-l inmultiti cu 0,374 si obtineti echivalentul sau in lei noi ajustat cu inflatia. Ocazie cu care o sa va sara in ochi distorsiunile introduse de bula creditului. Un apartament de 100.000 lei vechi la nivelul anului 1989 ar trebui sa coste azi actualizat conform datelor INSSE, 37.400 lei (cam 9.000 euro) iar un salariu mediu de 3.000 Ron in pragul Revolutiei ar echivala azi cu 1.122 lei noi, sub castigul mediu pe economie.

Pare deja un loc comun faptul ca romanii traiesc mai bine in capitalism. Sigur, daca excludem cateva mici detalii gen evolutia puterii de cumparare in ultimii 21 de ani. Inarmat cu un calculator de buzunar, ceva rabdare si datele Institutului National de Statistica, oricine poate determina evolutia bancnotei de 100 de lei in timp, actualizata cu inflatia. Veti observa ca in intervalul 1970 (luat ca an de referinta) si 1989, in aproape 20 de ani, inflatia cumulata se apropie de 50%, astfel incat pentru a cumpara un obiect pentru care plateai 100 de lei vechi in 1970 mai trebuia sa pui “doar” 49 lei in 1989. Ce se intampla peste 21 de ani, odata cu cresterea eficientei tipa.. pardon, economiei de piata? Pai, acelasi produs pentru care plateai 150 de Ron in 1989 costa 557.481 Ron la sfarsitul lui 2010, sau 55,748 lei noi. Olala! ati putea exclama.

Ei bine, nu va grabiti sa va indignati. Chiar daca salariul mediu din 1989, de 3000 lei vechi, ar echivala azi cu unul sub-mediu de 1.122 lei. Evolutia pretului activelor care au traversat bula creditarii e mult mai dramatica. Pastrand acelasi algoritm (coeficient de multiplicare de 0,374 intre anii 1989-2010), pretul unui apartament ar trebui sa fie azi sub 9.000 euro in timp ce pe piata, cu tot cu criza si ajustarile provocate de aceasta, il gasim de vreo 4-5 ori mai scump. Ca sa nu mai pomenim de faptul ca in 2008, pe varful bulei, era chiar de doua ori mai scump ca in prezent, de inteles de ce se simt crucificati cei ce s-au legat pe viata cu un credit pentru a-l achizitiona la preturile de atunci. Cum stam la capitolul masina personala? Mult mai bine.

Dacia de 70.000 lei in 1989 urma sa coste azi, actualizat cu inflatia, 26.180 lei (putin peste 6.000 euro), usor sub ce se gaseste azi pe piata, de aceasta data evolutia fiind in concordanta cu progresul inregistrat de tehnologie, concurenta etc. Dar in ceea ce priveste pretul mancarii? Kilogramul de carne de porc de 25 lei vechi in 1989- sper ca imi aduc bine aminte!- ar trebui regasit la supermarket azi la 9,35 lei noi daca am tine cont doar de inflatie (deci la pret de carne de ..pui). Suntem victime in imobiliar si evolutia puterii de cumparare, dar putem sa chiuim ca am scapat de comunism daca ne raportam la pretul unui…video (de la 20.000 lei vechi in 1989 la numai 100 lei noi acum) sau cel al pachetului de.. Kent, candva marfa de contrabanda. Una peste alta, cine crede ca indexarile cu inflatia ii protejeaza puterea de cumparare ar fi bine sa nu mai viseze.

Veti descoperi ca un produs in valoare de un dolar achizitionat in 1989 poate fi cumparat acum cu numai 1,76 dolari. Dar unul fabricat in 1913, anul infiintarii Fed? Va trebuie in acest caz 22 de dolari, ceea ce corespunde unei devalorizari a dolarului de 95% in 97 de ani. In Romania nu exista date din 1913, dar cum aratam mai sus, un produs de 1 leu in 1989 se cumpara cu 3740 lei azi (sau 0,374 lei noi), o depreciere a valorii monedei de 99,97% in numai 21 de ani. Cum a fost posibil asa ceva? Intre 1991 si 1994, rata inflatiei a fost de 170%, 210%, 256%, 136%. Au urmat doi ai mai calmi-32% si 38%-pentru ca in 1997 inflatia sa urce iarasi peste 100% (154%). 59% in 1998, 45% atat in 1999 cat si in 2000, 34% in 2001 si 22% in 2002. Abia in 2005 inflatia intra sub 10% pe an.

Tendinta de scadere se mentine pana in 2007 (4,8%) dupa care urmeaza cate un puseu de aproximativ 8% in 2008 si 2010. Atentie, cosul de produse si servicii cu care se calculeaza indicele preturilor de consum este gandit la nivel national, deci inflatia din urban e mult peste cea din rural, unde se practica autoconsumul de prin gospodarie iar utilitatile au o pondere mai mica. De altfel, cam peste tot in lume inflatia oficiala este coafata prin tot soiul de metode pentru a ascunde contribuabilului dimensiunea birului mascat pe care il suporta.

Anii ’90, sunt caracterizati in Romania de cresteri explozive ale preturilor, explicate atat prin “liberalizare” si ajustarile brutale ale cursului de schimb mentinut subevaluat inainte de 1989 prin decizie politica, cat si prin mituirea electoratului in primii ani dupa revolutie cand s-au oferit drepturi, compensatii, alocatii etc. pe banda rulanta. Desi cei care s-au perindat la puterea politica sunt principalii vinovati pentru aceasta stare de lucruri, n-am auzit voci puternice prin BNR care sa protesteze impotriva solicitarilor de tiparire de moneda in ultimii 20 de ani. Asa cum n-am auzit nici semnale de alarma in timpul desfasurarii excrocheriilor SAFI-FMOA, Caritas, FNI etc.

Am asistat in schimb la o masura inexplicabila de relaxare a raportului rata/venituri permis solicitantilor de credite ipotecare de la 33% la 70%, decizie adoptata chiar in 2007, pe varful bulei imobiliare. Oare unde ajungea devalorizarea leului in ultimii 21 de ani, procentual vorbind, daca ar fi fost introdus in calculul inflatiei si pretul caselor? Probabil ca nu ne mai ajungeau cifrele de 9 dupa virgula, inainte de aceasta aflandu-se inca o pereche.

Haiti, one year after

noreply@blogger.com (Silviu Sandulache) — Thu, 13 Jan 2011 15:43:00 +0000

Key Facts

Almost 3.5 million people were affected by the earthquake, including the entire population of Port-au-Prince (2.8 million).
The Government of Haiti estimates that 222,570 people died and300,572 were injured, but the true death toll will never be known.
At the peak of displacement, close to 2.3 million people left their homes, including 302,000 children.
188,383 houses collapsed or were badly damaged and 105,000 were completely destroyed by the earth-quake. Sixty percent of government and administrative buildings were destroyed, including the Presidential Palace, the Parliament and the Cathedral.
80 percent of schools in Port-au-Prince and 60 percent in its South and West departments were destroyed or damaged.
The total value of damage and losses caused by the earthquake is estimated at US$7.8 billion, equivalent to more than 120 percent of Haiti’s 2009 Gross Domestic Product.
More than 16,000 civil servants died in the quake and many left the country after 12 January. Although many have returned, the Government’s backbone and workforce is now reduced by 33 percent.

Ancient History

noreply@blogger.com (Silviu Sandulache) — Tue, 04 Jan 2011 22:05:00 +0000