Imagini de poveste

Adevăr şi Iubire

2010-11-15T17:18:00.001+02:00

Adevăr

Iubire

Aceste două imagini fac sunt prim-planuri ale decorului din seara de joi a ediţiei Plopu 23, care a avut tema "adevăr şi iubire".
Ce frumos este că Dumnezeu a putut să împace adevărul şi iubirea!
Fiind un Dumnezeu drept, trebuia să pedepsească păcatul, dar fiind în acelaşi timp iubitor, trebuia să găsească o soluţie.
Ea a fost Isus Hristos, Fiul Său, şi s-a arătat în toată amplitudinea sa pe Golgota, pe cruce.
În Isus, Dumnezeu nu se dezice ca Dumnezeu drept, ce nu poate să mintă, dar în acelaşi timp un Dumnezeu cu iubire incredibilă.
Cununa de spini, ciocanul şi cuiele ne arată adevărul lui Dumnezeu: plata păcatului este moartea.
Coroana şi lanţurile rupte arată iubirea supremă a lui Dumnezeu: iertare, eliberare şi înfiere.
Nu este doar o alegorie, ci o realitate.

Prieteni

2010-11-01T16:10:00.000+02:00

Daniel şi Flore Corlan; Dani şi Simona Albu; Matete şi Roxana Budimir;
Cornel, Viorica, Ruben şi Filip Reştea

La 24 de ani aveam puţini prieteni şi aceştia erau în general din alte cercuri, fără legătură cu viaţa şi slujirea creştină.
Nu bănuiam atunci că schimbarea produsă în viaţa mea va afecta radical şi cantitatea şi calitatea relaţiilor mele.
Astfel de-a lungul anilor am cunoscut foarte mulţi oameni, de la copii până la oameni în vârstă, în diferite ocazii.
Cu unii au fost legături ocazionale. Cu alţii, însă, am dezvoltat legături ce durează de mulţi ani.
Nu idealizez relaţiile. Şi relaţiile au urcuşuri şi coborâşuri de etapă, dar caracteristica unor relaţii adevărate este trăinicia în timp.
Viaţa te apropie şi te îndepărtează, în sens geografic. Îţi creează ocazii de a fi mult împreună sau întâlnirile sunt ocazionale.
Ai agende asemănătoare cu prietenii tăi, dar şi perioade în care nu mai ştii multe despre ei.
Ce anume dă trăinicia unei relaţii? E adevărat că ochii care nu se văd se uită?
Refuz să cred asta. Cred că se uită amiciţiile, dar nu prieteniile.
În viaţa mea au intrat oameni din diferite medii, câteodată neaşteptat. Am căutat să le păstrez un loc cald în inimă.
Am luat ca principiu de viaţă că nu ai voie să izgoneşti pe cineva din inima ta. Singurul mod în care cineva poate ieşi din inima ta este prin propria lui decizie.
Sună ca o lozincă, însă nu e aşa.
Multe lucruri ni se par importante în viaţă, dar nu sunt.
Altele, cum ar fi familia şi prietenii, un fel de altă familia, ar trebui reconsiderate.
Renunţând la un prieten devii mai sărac.
Cât de tare trebuie să-ţi greşească cineva pentru a renunţa la prietenia lui?
Am descoperit că şi în prietenie poţi fi egoist. De fapt prietenia o cultivăm de dragul nostru, nu al prietenului nostru.
Aşa se întâmplă şi în familie şi de aia apar despărţirile.
Prea adesea prietenia se bazează pe o analiză mercantilă a avantajelor pe care ţi le poate aduce prietenul tău. Şi asta se vede cel mai bine când el este în dificultate, material, social, spiritual...
Şi fiul risipitor a avut "prieteni".
Şi eu am prieteni care s-au încăpăţînat să îmi rămână prieteni, indiferent de circumstanţe. Alţii nu, însă locul lor a fost păstrat.
Îmi aduc aminte de un tânăr care acum câţiva ani a venit la mine şi mi-a zis că vrea să-şi ceară iertare.
Acum câţiva buni ani a fost o situaţie în care a preferat să ia distanţă de mine, pentru că nu-l avantaşa apropierea.
"Am fost laş", a spus. "Vreau să-mi liniştesc cugetul."
Am apreciat mărturisirea lui, deşi nu eram deloc ofensat de atitudinea lui.
Nu scriu aceste cuvinte sub impresia vreunei supărări, ci a recunoştinţei pe care o port prietenilor mei.
Gândul acesta mi-a venit răsfoind prin fotografiile mele. Acolo am găsit şi această imagine.
Însă ar mai trebui să apară multe alte imagini, cu chipurile mai mult sau mai puţin cunoscute ale celor ce mi.au fost şi-mi sunt prieteni.
Mulţumesc!

Iubirea de oameni (Love)

2010-08-14T12:23:00.000+03:00

Isus pe cruce

Luca 23:26 Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea de la câmp; şi i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus.
27 În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei, care se boceau, îşi băteau pieptul, şi se tânguiau după El.
28 Isus S-a întors spre ele şi a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine; ci plângeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri.
29 Căci iată vor veni zile, când se va zice: „Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut, şi de ţîţele care n-au alăptat!”
30 Atunci vor începe să zică munţilor: „Cădeţi peste noi!” Şi dealurilor: „Acoperiţi-ne!”
31 Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?”
32 Împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâţi împreună cu Isus.
33 Când au ajuns la locul, numit „Căpăţîna” L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga.
34 Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.
35 Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii îşi băteau joc de Isus, şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine însuşi, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.”
36 Ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet,
37 şi-I ziceau: „Dacă eşti Tu Împăratul Iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine însuţi!”
38 Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreeşti: „Acesta este Împăratul Iudeilor.”
39 Unul din tîlharii răstigniţi Îl batjocorea, şi zicea: „Nu eşti Tu Hristosul? mântuieşte-Te pe Tine însuţi, şi mântuieşte-ne şi pe noi!”
40 Dar celălalt l-a înfruntat, şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osîndă?
41 Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n-a făcut nici un rău.”
42 Şi i-a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!”
43 Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”
44 Era cam pe la ceasul al şaselea. Şi s-a făcut întuneric peste toată ţara, până la ceasul al nouălea.
45 Soarele s-a întunecat, şi perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc.
46 Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” Şi când a zis aceste vorbe Şi-a dat duhul.
47 Sutaşul, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu şi a zis: „Cu adevărat, omul acesta era neprihănit!”
48 Şi tot norodul, care venise la priveliştea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors, bătându-se în piept.
49 Toţi cunoscuţii lui Isus şi femeile, cari-L însoţiseră din Galilea, stăteau departe, şi se uitau la cele ce se petreceau.

Mitruţ

Dragostea de fraţi (Brotherly kindness)

2010-08-14T12:08:00.000+03:00

Iosif şi fraţii săi

Geneza 45:1 Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce-l înconjurau. Şi a strigat: „Scoateţi afară pe toată lumea.” Şi n-a mai rămas nimeni cu Iosif, când s-a făcut cunoscut fraţilor săi.
2 A izbucnit într-un plâns aşa de tare că l-au auzit Egiptenii şi casa lui Faraon.
3 Iosif a zis fraţilor săi: „Eu Sunt Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?” Dar fraţii lui nu i-au putut răspunde, aşa de încremeniţi rămăseseră înaintea lui.
4 Iosif a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine.” Şi ei s-au apropiat. El a zis: „Eu Sunt fratele vostru Iosif pe care l-aţi vândut ca să fie dus în Egipt.
5 Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră.
6 Iată Sunt doi ani de când bîntuie foametea în ţară; şi încă cinci ani, nu va fi nici arătură, nici seceriş.
7 Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânţa vie în ţară şi ca să vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire.
8 Aşa că nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tată al lui Faraon, stăpân peste toată casa lui şi cârmuitorul întregii ţări a Egiptului.
9 Grăbiţi-vă de vă suiţi la tatăl meu şi spuneţi-i: „Aşa a vorbit fiul tău Iosif: „Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; pogoară-te la mine şi nu zăbovi!
10 Vei locui în ţinutul Gosen şi vei fi lângă mine, tu, fiii tăi şi fiii fiilor tăi, oile tale şi boii tăi şi tot ce este al tău.
11 Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete; şi astfel nu vei pieri nici tu, nici casa ta şi nimic din ce este al tău.
12 Voi vedeţi cu ochii voştri şi fratele meu Beniamin vede cu ochii lui că eu însumi vă vorbesc.
13 Istorisiţi tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt şi tot ce aţi văzut; şi aduceţi aici cât mai curând pe tatăl meu.”
14 El s-a aruncat pe gâtul fratelui său Beniamin şi a plâns; şi Beniamin a plâns şi el pe gâtul lui.
15 A îmbrăţişat, de asemenea, pe toţi fraţii lui, plângând. După aceea fraţii lui au stat de vorbă cu el.
16 S-a răspândit vestea în casa lui Faraon că au venit fraţii lui Iosif; lucrul acesta a plăcut lui Faraon şi slujitorilor lui.
17 Faraon i-a zis lui Iosif: „Spune fraţilor tăi: „Iată ce să faceţi: Încărcaţi-vă dobitoacele şi plecaţi în ţara Canaanului;
18 luaţi pe tatăl vostru şi familiile voastre şi veniţi la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în ţara Egiptului şi veţi mânca grăsimea ţării.
19 Ai poruncă să le spui: „Aşa să faceţi! Luaţi-vă din ţara Egiptului care pentru pruncii voştri şi pentru nevestele voastre; aduceţi pe tatăl vostru şi veniţi.
20 Să nu vă pară rău de ceea ce veţi lăsa; căci tot ce este mai bun în ţara Egiptului va fi pentru voi.”
21 Fiii lui Israel au făcut aşa. Iosif le-a dat care, după porunca lui Faraon; le-a dat şi merinde pentru drum.
22 Le-a dat la toţi haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de sicli din argint şi cinci haine de schimb.
23 Tatălui său i-a trimis zece măgari încărcaţi cu ce era mai bun în Egipt şi zece măgăriţe încărcate cu grâu, pâine şi merinde, ca să aibă pe drum.
24 Apoi a dat drumul fraţilor săi, care au plecat; şi le-a zis: „Să nu vă certaţi pe drum.”
25 Ei au ieşit din Egipt şi au ajuns în ţara Canaanului, la tatăl lor Iacov.
26 Şi i-au spus: „Iosif trăieşte şi chiar el cârmuieşte toată ţara Egiptului.” Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea.
27 Când i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif şi a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să le ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s-a înviorat.
28 Şi Israel a zis: „Destul! Fiul meu Iosif trăieşte! Vreau să mă duc să-l văd înainte să mor.”

Mitruţ

Evlavia (Godliness)

2010-08-14T12:04:00.000+03:00

Simeon

Luca 2:25 Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă, şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângîierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el.
26 Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.
27 El a venit în Templu, mânat de Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,
28 Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
29 „Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău.
30 Căci au văzutochii mei mântuirea Ta,
31 pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor,
32 lumina care să lumineze neamurile, şi slava poporului Tău Israel.”
33 Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El.
34 Simeon i-a binecuvântat şi a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel, şi să fie un semn, care va stîrni împotrivire.
35 Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi.”

Mitruţ

Răbdarea (Patience)

2010-08-14T11:58:00.000+03:00

Avraam şi Sara

Geneza 21:1 Domnul Şi-a adus aminte de cele ce spusese Sarei şi Domnul a împlinit faţă de Sara ce făgăduise.
2 Sara a rămas însărcinată şi a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea hotărâtă despre care-i vorbise Dumnezeu.
3 Avraam a pus fiului său nou născut pe care i-l născuse Sara, numele Isaac.
4 Avraam a tăiat împrejur pe fiul său Isaac la vârsta de opt zile, cum îi poruncise Dumnezeu.
5 Avraam era în vârstă de o sută de ani, la naşterea fiului său Isaac.
6 Şi Sara a zis: „Dumnezeu m-a făcut de râs; oricine va auzi, va rîde de mine.”
7 Şi a adăugat: „Cine s-ar fi gândit să-i spună lui Avraam că Sara va da ţîţă la copii? Şi totuşi i-am născut un fiu la bătrâneţe!”

Mitruţ

Înfrânarea (Self-control)

2010-08-14T11:54:00.000+03:00

Daniel şi cei trei tineri în Babilon

Daniel 1:1 În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului, şi l-a împresurat.
2 Domnul a dat în mâinile lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadneţar a dus vasele în ţara Şinear, în casa dumnezeului său, le-a pus în casa vistieriei dumnezeului său.
3 Împăratul a dat poruncă lui Aşpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să-i aducă vreo cîţiva din copiii lui Israel de neam împărătesc şi de viţă boierească,
4 nişte tineri fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească în casa împăratului, şi pe care să-i înveţe scrierea şi limba Haldeilor.
5 Împăratul le-a rânduit pe fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui şi din vinul de care bea el, vrând să-i crească timp de trei ani, după care aveau să fie în slujba împăratului.
6 Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria.
7 Căpetenia famenilor dregători le-a pus însă alte nume, şi anume: lui Daniel i-a pus numele Beltşaţar, lui Hanania Şadrac, lui Mişael Meşac, şi lui Azaria Abed-Nego.
8 Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul, şi a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce.
9 Dumnezeu a făcut ca Daniel să capete bunăvoinţă şi trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători.
10 Căpetenia famenilor i-a zis lui Daniel: „Mă tem numai de domnul meu împăratul, care a Hotărât ce trebuie să mâncaţi şi să beţi, ca nu cumva să vadă feţele voastre mai triste decât ale celorlalţi tineri de vârsta voastră, şi să-mi puneţi astfel capul în primejdie înaintea împăratului”.
11 Atunci Daniel a zis îngrijitorului, căruia îi încredinţase căpetenia famenilor supravegherea lui Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria:
12 „Încearcă pe robii tăi zece zile, şi să ni se dea de mâncat zarzavaturi şi apă de băut;
13 să te uiţi apoi la faţa noastră şi la a celorlalţi tineri care mănâncă din bucatele împăratului, şi să faci cu robii tăi după cele ce vei vedea!”
14 El i-a ascultat în privinţa aceasta, şi i-a încercat zece zile.
15 După cele zece zile, ei erau mai bine la faţă şi mai graşi decât toţi tinerii care mâncau din bucatele împăratului.
16 Îngrijitorul lua bucatele şi vinul care le erau rânduite, şi le dădea zazavaturi.
17 Dumnezeu a dat acestor patru tineri ştiinţă şi pricepere pentru tot felul de scrieri, şi înţelepciune; mai ales însă l-a făcut pe Daniel priceput în toate vedeniile şi în toate visele.
18 La vremea sorocită de împărat ca să-i aducă la el, căpetenia famenilor i-a adus înaintea lui Nebucadneţar.
19 Împăratul a stat de vorbă cu ei: dar între toţi tinerii aceia, nu s-a găsit nici unul ca Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. De aceea ei au fost primiţi în slujba împăratului.
20 În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere, şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele, care erau în toată împărăţia lui.
21 Aşa a dus-o Daniel până în anul dintâi al împăratului Cir.

Mitruţ

Cunoştinţa (Knowledge)

2010-08-14T11:48:00.001+03:00

Convertirea lui Saul

Faptele Apostolilor 9:1 Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot,
2 şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim.
3 Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, de odată a stălucit o lumină din cer în jurul lui.
4 El a căzut la pământ, şi a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”
5 „Cine eşti Tu, Doamne?” a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu Sunt Isus, pe care-L prigoneşti. „Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.”
6 Tremurând şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” „Scoală-te” i-a zis Domnul „intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.”
7 Oamenii care-l însoţeau, au rămas încremeniţi; auzeau într-adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.
8 Saul s-a sculat de la pământ; şi cu toate că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mâni, şi l-au dus în Damasc.
9 Trei zile n-a văzut, şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic.
10 În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne” a răspuns el.
11 Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă „Dreaptă” şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă;
12 şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el, şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea.”
13 „Doamne” a răspuns Anania „am auzit de la mulţi despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim;
14 ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă, ca să lege pe toţi care cheamă Numele Tău.
15 Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Nemurilor, înaintea împăraţilor, şi înaintea fiilor lui Israel;
16 şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.”
17 Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea, şi să te umpli de Duhul Sfânt.”
18 Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi-a căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat, şi a fost botezat.
19 După ce a mâncat, a prins iarăşi putere. Saul a rămas câteva zile cu ucenicii, care erau în Damasc.
20 Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.
21 Toţi ceice-l ascultau, rămâneau uimiţi, şi ziceau: „Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim, printre cei ce chemau Numele acesta? Şi n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?”
22 Totuşi Saul se întărea din ce în ce mai mult, şi făcea de ruşine pe Iudeii, care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul.

Mitruţ

Fapta (Virtue)

2010-08-14T11:39:00.001+03:00

Zacheu

Luca 19:1 Isus a intrat în Ierihon, şi trecea prin cetate.
2 Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor,
3 căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură.
4 A alergat înainte, şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă.
5 Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus, şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos de grabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.”
6 Zacheu s-a dat jos în grabă, şi L-a primit cu bucurie.
7 Când au văzut lucrul acesta, toţi cîrteau şi ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!”
8 Dar Zacheu a stat înaintea Domnului, şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.”
9 Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam.
10 Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”

Mitruţ

Plopu 26 e istorie

2010-08-09T15:24:00.001+03:00

Fiţi Oameni!
(1 Corinteni 16:13)

La sfârşitul Taberei Plopu 25 rămâneam cu bucuria unui timp minunant, petrecut într-un loc minunat, cu prieteni minunaţi şi ne doream să revenim peste un an.
Un an înseamnă foarte mult. Şi a fost un an interesant, cu multe evenimente, care le-au întărit unora dorinţa de a reveni, dar poate unora le-au fost obstacole.
În aceste condiţii rămânea curiozitatea: poate Plopu 26 să fie o nouă experienţă deosebită?
Ce ar mai putea să fie interesant, ce ar mai putea Dumnezeu să spună, ce cuvinte şi fapte ne-ar mai putea atinge?
Plopu 26 va rămâne în istoria taberelor Plopu măcar pentru câteva motive:
- primul an în care nici o denominaţiune nu ar mai putea să îşi revendice rolul de gazdă
- anul în care unii participanţi au făcut un legământ cu Dumnezeu prin care nu îşi vor mai evalua viaţa cu vreun criteriu mai jos de iubirea duşmanilor
- prima binecuvântare a unui copilaş la Plopu
- anul în care tabăra a intrat în al doilea secol de existenţă
...
Plopu nu a fost iniţiativa niciunui om şi ca atare va fi în existenţă până cînd Cel ce a iniţiat-o, adică Dumnezeu, o va mai crede necesară.

Mitruţ

Plopu 26: la start

2010-07-31T10:53:00.000+03:00

Începând de astăzi, timp de o săptămână, se va desfăşura Tabăra Plopu 26, lucrarea fondată în anul 1983.
Pregătirile sunt încheiate, urmând ca la ora 17.30 să aibă loc ceremonia de deschidere a acestei ediţii.
Mulţumim tuturor celor care ne-au sprijinit în tot procesul acesta de organizare, fiecare cum a putut.
De acum încolo ne puteţi ajuta cu rugăciunile voastre. Şi chiar avem nevoie de ele!
Vă mulţumim şi aşteptăm să ne reauzim după tabără.
Suntem într-o zonă fără Internet şi ca atare va fi o perioadă de pauză şi în postările de pe blog.

Mitruţ

Plopu 3 - Halta Teiuş

2010-05-19T00:08:00.000+03:00

Plopu 3 a avut loc în anul 1985.
Pe vremea aceea plecam dintr-o gară numită Halta Teiuş. Ne adunam acolo cu bagajele şi călătoria se făcea cu trenul pentru că nu aveam maşini ca astăzi. În gara Armeniş coboram şi de aici mergeam până la Plopu pe jos. Erau doar 10 km. Nimeni nu se plângea, deşi fiecare ducea în spate toate bagajele. La Plopu dormeam în fân. Şi sacii de dormit erau foarte rari, aşa că păturile erau soluţia.
Ştiu cele două motive fundamentale de rugăciune din vremea de atunci:
- Doamne închide-le ochii (era vorba de Securitate)
- Doamne dă-ne vreme bună
Şi Dumnezeu chiar ne-a ascultat. Nu pentru că meritam, ci pentru că El e Dumnezeu.

Mitruţ

Dacă m-aş întoarce în timp

2010-05-18T21:01:00.000+03:00

Dacă m-aş întoarce în timp, mai exact acum 24 de ani, aş face acelaşi lucru ca atunci.
Terminasem facultatea, devenisem creştin practicant şi eram la momentul marilor decizii.
Am facut şi alegeri proaste, care m-au costat tare mult, însă eram foarte bine intenţionat când îmi doream să nu ratez alegerile fundamentale.
E bine să ne propunem aceste lucruri, însă ştiu că decizia este întărită de Dumnezeu, cel ce stârneşte în noi aceste dorinţe bune, dar şi Cel fără de care ele nu s-ar realiza.
Îmi doream foarte tare să întâlnesc o fată credincioasă cu care să mă căsătoresc din iubire şi iubirea să fie până la capăt, ca durată, dar şi ca trăinicie. Chiar şi în viaţa trăită fără Dumnezeu îmi doream să am o căsătorie deosebită. Uram ideea de divorţ cu toate traumele produse de acesta.
Astfel mi-a scos-o Dumnezeu în cale pe Alina, o fată frumoasă, cuminte şi foarte inteligentă.
Acum când mă uit înapoi mă întreb şi o întreb pe Alina ce a găsit la mine.
Am trecut cu Alina prin bucurii, dar şi prin încercări şi sunt convins că vor mai fi şi de unele şi de altele.
Nu am fost un partenere de viaţă comod şi cu toate acestea am avut-o întotdeauna pe Alina lângă mine. Îi sunt atât de îndatorat!
O soţie deosebită, o mamă iubitoare şi acum şi bunică admirabilă.
Ca să nu mai spun de faptul că m-a însoţit întotdeauna şi în carieră şi în slujire.
Dumnezeu a fost bun cu mine. Îi mulţumesc şi Lui şi îi mulţumesc şi soţiei mele!

Mitruţ

Insigna Taberei Plopu 3 - august 1985

2010-05-17T18:28:00.000+03:00

Insigna Taberei Plopu 3 - august 1985

Începând de la Plopu 2, ediţie ce a avut loc în anul 1984, am dorit să dăm o anumită identitate taberei, deşi mijloacele materiale erau foarte sărace în aceea vreme.
Acum folosim computerul şi imprimanta color, ca şi când ar fi fost accesibile dintotdeauna.
Însă în anii '80 şi hârtia colorată se găsea greu.
Iată un exemplu. Pentru Plopu 3 aveam nevoie de o bucată de hârtie verde, pentru insigna unui detaşament. Nu se găsea de cumpărat la librărie. Am dat sfoară în ţară şi la prietenii mei, însă fără rezultat.
Numai Dumnezeu putea să-mi dea o bucată de hârtie verde. Greu de crezut, dar chiar aşa era.
Cu puţin timp înainte de tabără am găsit o broşură care avea ultima copertă de culoarea verde. Era chiar ceea ce aveam eu nevoie. Şi aşa s-a născut una dintre insignele de la Plopu 3.
Mă întorc la Plopu 2. Între Plopu 1 şi Plopu 2 discutam cu colaboratorii de atunci să facem nişte insigne pentru participanţi.
Am convenit să fie rotunde şi să conţină câteva informaţii despre tabără, dar şi un număr al participantului.
Acum veneau problemele de realizare. Din ce să le facem? Ne trebuia un material destul de rezistent, dar pe care să putem scrie. După o vreme, unul dintre prietenii mei, Nelu Corode, care a plecat la Domnul chiar după Plopu 2, a venit cu o idee ce ne-a servit până a venit revoluţia.
Tatăl său era electrician şi, la realizarea unor înfăşurări pentru bobine, folosea ca material electro-izolator preşpanul. Asta era denumirea ce se folosea şi aşa am şi transcris-o.
Preşpanul era format dintr-un strat de material plastic foarte subţire peste care erau aplicate, pe o parte şi alta, nişte folii subţiri de carton dens. Avea o culoare cafenie.
Tăiam rondele din acest material şi scriam cu nişte stilouri speciale cu tuş, folosite la proiectare, şi cu nişte şabloane de plastic pentru litere, şi acestea folosite de proiectanţi.
Numărul de participare din centrul insignei se obţinea prin aplicarea unor litere de transfer. Noi le spuneam Vitolit, după denumirea comercială.
Era mult de lucru, dar făceam acest lucru cu bucuria pe care ţi-o dă bucuria celorlalţi.
La vremea de atunci insignele erau ca nişte trofee. Ele erau unice.
Mulţi le-au păstrat în colecţii.

Mitruţ

Neprihănirea

2010-05-11T15:30:00.000+03:00

Geneza 6:1 Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete,
2 fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales.
3 Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururea în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”
4 Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea, şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume.
5 Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.
6 I-a părut rău Domnului că l-a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui.
7 Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.”
8 Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului.
9 Iată care Sunt urmaşii lui Noe. Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.
10 Noe a născut trei fii: Sem, Ham şi Iafet.
11 Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin de silnicie.
12 Dumnezeu S-a uitat spre pământ şi iată că pământul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ.
13 Atunci Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Sfârşitul oricărei făpturi este Hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul.
14 Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară.
15 Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime.
16 Să faci corăbiei o fereastră, sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura corăbiei; şi să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus.
17 Şi, iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer, care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri.
18 Dar cu tine fac un legământ; să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine.
19 Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie câte două din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască.
20 Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor şi din toate târâtoarele de pe pământ după soiul lor, să vină la tine înăuntru câte două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă.
21 Şi tu, ia-ţi din toate bucatele care se mănâncă şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor.”
22 Aşa a şi făcut Noe: a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu.

Geneza 7:1 Domnul i-a zis lui Noe: „Intră în corabie, tu şi toată casa ta; căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni.

Neprihănirea

Vegherea

2010-05-09T17:52:00.000+03:00

Neemia 4:1 Când a auzit Sanbalat că zidim iarăşi zidul, s-a mâniat şi s-a supărat foarte tare. Şi-a bătut joc de Iudei,
2 şi a zis înaintea fraţilor săi şi înaintea ostaşilor Samariei: „La ce lucrează aceşti Iudei neputincioşi? Oare vor fi lăsaţi să lucreze? Oare vor jertfi? Oare vor isprăvi? Oare vor da ei viaţă unor pietre înmormântate sub mormane de praf şi arse de foc?”
3 Tobia, Amonitul, era lângă el şi a zis: „Să zidească numai! Dacă se va sui o vulpe, le va dărîma zidul lor din piatră.”
4 „Ascultă, Dumnezeul nostru, cum Suntem batjocoriţi! Fă să cadă ocările lor asupra capului lor, şi dă-i pradă pe un pământ unde să fie robi.
5 Nu le ierta fărădelegea, şi păcatul lor să nu fie şters dinaintea Ta; căci au necăjit pe cei ce zidesc.”
6 Am zidit zidul, care a fost isprăvit pretutindeni până la jumătate din înălţimea lui. Şi poporul lucra cu inimă.
7 Dar Sanbalat, Tobia, Arabii, Amoniţii şi Asdodiţii, s-au supărat foarte tare când au auzit că dregerea zidurilor înainta şi că spărturile începeau să se astupe.
8 S-au unit toţi împreună ca să vină împotriva Ierusalimului, şi să-i facă stricăciuni.
9 Ne-am rugat Dumnezeului nostru, şi am pus o strajă zi şi noapte ca să ne apere împotriva loviturilor lor.
10 Însă Iuda zicea: „Puterile celor ce duc poverile slăbesc, şi dărîmăturile Sunt multe; nu vom putea să zidim zidul.”
11 Şi vrăjmaşii noştri ziceau: „Nu vor şti şi nu vor vedea nimic până vom ajunge în mijlocul lor; îi vom ucide şi vom face astfel să înceteze lucrarea.”
12 Şi Iudeii, care locuiau lângă ei, au venit de zece ori şi ne-au înştiinţat despre toate locurile pe unde veneau la noi.
13 De aceea am pus, în locurile cele mai de jos, dinapoia zidului, şi în locurile tari, poporul pe familii, i-am aşezat pe toţi cu săbiile, suliţele şi arcurile lor.
14 M-am uitat, şi sculîndu-mă, am zis mai marilor, dregătorilor şi celuilalt popor: „Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşat, şi luptaţi pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri şi fetele voastre, pentru nevestele voastre, şi pentru casele voastre!”
15 Când au auzit vrăjmaşii noştri că am fost înştiinţaţi, Dumnezeu le-a nimicit planul, şi ne-am întors cu toţii la zid, fiecare la lucrarea lui.
16 Din ziua aceea, jumătate din oamenii mei lucrau, iar celalaltă jumătate era înarmată cu suliţe, cu scuturi, cu arcuri şi cu platoşe. Căpeteniile erau înapoia întregii case a lui Iuda.
17 Cei ce zideau zidul, şi cei ce duceau sau încărcau poverile, cu o mână lucrau, iar cu alta ţineau arma.
18 Fiecare din ei, când lucra, îşi avea sabia încinsă la mijloc. Cel ce suna din trâmbiţă stătea lângă mine.
19 Am zis mai marilor, dregătorilor, şi celuilalt popor: „Lucrarea este mare şi întinsă, şi noi Suntem risipiţi pe zid, departe unii de alţii.
20 La sunetul trâmbiţei, să vă strângeţi la noi, spre locul de unde o veţi auzi. Dumnezeul nostru va lupta pentru noi.”
21 Aşa făceam lucrarea: jumătate din noi stând cu suliţa în mână din zorii zilei până la ivirea stelelor.
22 În acelaşi timp, am mai zis poporului: „Fiecare să petreacă noaptea în Ierusalim cu slujitorul lui; noaptea să facem de strajă, iar ziua să lucrăm.”
23 Şi nu ne-am desbrăcat de haine, nici eu, nici fraţii mei, nici slujitorii mei, nici oamenii de strajă, care erau sub porunca mea. Fiecare se ducea cu armele la apă.

Vegherea

Suferinţa

2010-05-07T16:32:00.000+03:00

Iov 2:1 Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor şi s-a înfăţişat înaintea Domnului.
2 Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”
3 Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu, şi se abate de la rău. El se ţine tare în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să-l perd fără pricină.”
4 Şi Satana a răspuns Domnului: „Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui.
5 Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de oasele şi de carnea lui, şi Sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.”
6 Domnul a zis Satanei: „Iată, ţi-l dau pe mână: numai cruţă-i viaţa.”
7 Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa piciorului până în creştetul capului.
8 Şi Iov a luat un ciob să se scarpine, şi a şezut pe cenuşă.
9 Nevastă-sa i-a zis: „Tu rămâi neclintit în neprihănirea ta! Bleastămă pe Dumnezeu, şi mori!”
10 Dar Iov i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim de la Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?” În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele lui.
11 Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile care-l loviseră. S-au sfătuit şi au plecat de acasă să se ducă să-i plângă de milă şi să-l mângîie.
12 Ridicându-şi ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Şi au ridicat glasul şi au plâns. Şi-au sfîşiat mantalele, şi au aruncat cu ţărână în văzduh deasupra capetelor lor.
13 Şi au şezut pe pământ lângă el şapte zile şi şapte nopţi, fără să-i spună o vorbă, căci vedeau cât de mare îi este durerea.

Suferinţa

Evlavia

2010-05-04T17:31:00.000+03:00

Faptele Apostolilor 9:36 În Iope, era o uceniţă numită Tabita, nume, care în tălmăcire se zice Dorca. Ea făcea o mulţime de fapte bune şi milostenii.
37 În vremea aceea, s-a îmbolnăvit, şi a murit. După ce au scăldat-o, au pus-o într-o odaie de sus.
38 Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, când au auzit că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el, să-l roage: Nu pregeta să vii până la noi.
39 Petru s-a sculat, şi a plecat împreună cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând, şi i-au arătat hainele şi cămăşile pe care le făcea Dorca, pe când era cu ele.
40 Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat, şi s-a rugat; apoi, s-a întors spre trup şi a zis: „Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii, şi, când a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor.
41 El i-a dat mâna, şi a ridicat-o în sus. A chemat îndată pe sfinţi şi pe văduve, şi le-a pus-o înainte vie.
42 Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope, şi mulţi au crezut în Domnul.
43 Petru a rămas multe zile în Iope la un tăbăcar, numit Simon.

Evlavia

Curăţia

2010-05-03T20:44:00.001+03:00

Geneza 39:1 Iosif a fost dus în Egipt; şi Potifar, dregătorul lui Faraon, căpetenia străjerilor, un Egiptean, l-a cumpărat de la Ismaeliţii care-l aduseseră acolo.
2 Domnul a fost cu Iosif, aşa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpânului său, Egipteanul.
3 Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el şi că Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca.
4 Iosif a căpătat mare trecere înaintea stăpânului său, care l-a luat în slujba lui, l-a pus mai mare peste casa lui şi i-a încredinţat tot ce avea.
5 De îndată ce Potifar l-a pus mai mare peste casa lui şi peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat casa Egipteanului din pricina lui Iosif; şi binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea el, fie acasă, fie la câmp.
6 Egipteanul a lăsat pe mâinile lui Iosif tot ce avea, şi n-avea altă grijă decât să mănânce şi să bea. Dar Iosif era frumos la statură şi plăcut la chip.
7 După câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi a zis: „Culcă-te cu mine!”
8 El n-a voit şi a zis nevestei stăpânului său: „Vezi că stăpânul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă şi mi-a dat pe mână tot ce are.
9 El nu este mai mare decât mine în casa aceasta şi nu mi-a oprit nimic, în afară de tine, pentru că eşti nevasta lui. Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?”
10 Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n-a voit să se culce şi să se împreuneze cu ea.
11 Într-o zi, pe când intrase în casă ca să-şi facă lucrul, şi pe când nu era acolo nici unul din oamenii casei,
12 ea l-a apucat de haină, zicând: „Culcă-te cu mine!” El i-a lăsat haina în mână şi a fugit afară din casă.
13 Când a văzut ea că-i lăsase haina în mână şi fugise afară,
14 a chemat oamenii din casă şi le-a zis: „Vedeţi, ne-a adus un Evreu ca să-şi bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat în gura mare.
15 Şi, când a văzut că ridic glasul şi strig, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.”
16 Şi a pus haina lui Iosif lângă ea până s-a întors acasă stăpânul lui.
17 Atunci i-a vorbit astfel: „Robul acela Evreu pe care ni l-ai adus, a venit la mine ca să-şi bată joc de mine.
18 Şi cum am ridicat glasul şi am ţipat, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.”
19 După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: „Iată ce mi-a făcut robul tău” stăpânul lui Iosif s-a mâniat foarte tare.
20 A luat pe Iosif şi l-a aruncat în temniţă în locul unde erau închişi întemniţaţii împăratului; şi astfel Iosif a stat acolo, în temniţă.
21 Domnul a fost cu Iosif şi Şi-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere înaintea mai marelui temniţei.
22 Şi mai marele temniţei a pus sub supravegherea lui pe toţi întemniţaţii care erau în temniţă. Şi nimic nu se făcea acolo decât prin el.
23 Mai marele temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif pe mână, pentru că Domnul era cu el. Şi Domnul îi dădea izbîndă în tot ce făcea.

Curăţia

Rugăciunea

2010-05-01T17:17:00.002+03:00

1 Samuel 1:1 Era un om din Ramataim-Ţofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, Efratit.
2 El avea două neveste; una se numea Ana, iar cealaltă Penina. Penina avea copii, dar Ana n-avea.
3 Omul acesta se suia în fiecare an din cetatea sa la Silo, ca să se închine... înaintea Domnului oştirilor şi să-I aducă jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, preoţi ai Domnului.
4 În ziua când îşi aducea Elcana jertfa, dădea părţi nevestei sale Penina, tuturor fiilor, şi tuturor fiicelor pe care le avea de la ea.
5 Dar Anei îi dădea o parte îndoită; căci o iubea pe Ana. Dar Domnul o făcuse stearpă.
6 Protivnica ei o înţepa dese ori, ca s-o facă să se mânie, pentru că Domnul o făcuse stearpă.
7 Şi în toţi anii era aşa. Ori de câte ori se suia Ana la casa Domnului, Penina o înţepa la fel. Atunci ea plângea şi nu mânca.
8 Elcana, bărbatul ei, îi zicea: „Ano, pentru ce plângi, şi nu mănânci? Pentru ce ţi-este întristată inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?”
9 Ana s-a sculat, după ce au mâncat şi au băut ei la Silo. Preotul Eli şedea pe un scaun, lângă unul din uşiorii Templului Domnului.
10 Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărît şi plângea!
11 Ea a făcut o juruinţă şi a zis: „Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce... aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi brici...... nu va trece peste capul lui.”
12 Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei.
13 Ana vorbea în inima ei, şi numai buzele şi le mişca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată,
14 şi i-a zis: „Până când vei fi beată? Du-te de te trezeşte.”
15 Ana a răspuns: „Nu, domnul meu, eu Sunt o femeie care sufere în inima ei, şi n-am băut nici vin, nici băutură ameţitoare; ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului.
16 Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere şi supărare m-a făcut să vorbesc până acum.”
17 Eli a luat din nou cuvântul şi a zis: „Du-te în pace, şi Dumnezeul lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!”
18 Ea a zis: „Să capete roaba ta trecerea înaintea ta!” Şi femeia a plecat. A mâncat, şi faţa ei n-a mai fost aceeaş.
19 S-au sculat dis-de-dimineaţă, şi, după ce s-au închinat până la pământ înaintea Domnului, s-au întors şi au venit acasă la Rama.
20 Când i s-au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Samuel (Dumnezeu a ascultat) „căci” a zis ea „De la Domnul l-am cerut.”
21 Bărbatul său Elcana s-a suit apoi cu toată casa lui, să aducă Domnului jertfa de peste an, şi să-şi împlinească juruinţa.
22 Dar Ana nu s-a suit şi a zis bărbatului ei: „Când voi înţărca copilul, îl voi duce, ca să fie pus înaintea Domnului şi să rămână acolo pentru totdeauna....”
23 Elcana, bărbatul ei, i-a zis: „Fă ce vei crede, aşteaptă până-l vei înţărca. Numai împlinească-Şi Domnul cuvântul Lui!” Şi femeia a rămas acasă, şi a dat ţîţă fiului ei, până l-a înţărcat.
24 Când l-a înţărcat, l-a suit cu ea, şi a luat trei tauri, o efă de făină, şi un burduf cu vin. L-a dus în casa Domnului la Silo: copilul era încă mic de tot.
25 Au junghiat taurii, şi au dus copilul la Eli.
26 Ana a zis: „Domnul meu, iartă-mă! cât este de adevărat că sufletul tău trăieşte, domnul meu, atât este de adevărat că eu Sunt femeia aceea care stăteam aici lângă tine şi mă rugam Domnului.
27 Pentru copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam.
28 De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.” Şi s-au închinat acolo înaintea Domnului.

Remember Plopu 25 (13)

Credinţa

2010-04-30T17:30:00.002+03:00

Daniel 3:1 Împăratul Nebucadneţar a făcut un chip din aur, înalt de şaizeci de coţi şi lat de şase coţi. L-a ridicat în valea Dura, în ţinutul Babilonului.
2 Împăratul Nebucadneţar a poruncit să cheme pe dregători, pe îngrijitori şi pe cârmuitori, pe judecătorii cei mari, pe vistiernici, pe legiuitori, pe judecători, şi pe toate căpeteniile ţinuturilor, ca să vină la sfinţirea chipului, pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar.
3 Atunci dregătorii, îngrijitorii şi cârmuitorii, judecătorii cei mari, vistiernicii, legiuitorii, judecătorii, şi toate căpeteniile ţinuturilor, s-au strâns la sfinţirea chipului pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar. S-au aşezat înaintea chipului pe care-l înălţase Nebucadneţar.
4 Iar un crainic a strigat cu glas tare: „Iată ce vi se porunceşte, popoare, neamuri, oameni de toate limbile!
5 În clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului, şi a tot felul de instrumente de muzică, să vă aruncaţi cu faţa la pământ, şi să vă închinaţi chipului din aur pe care l-a înălţat împăratul Nebucadneţar.
6 Oricine nu se va arunca cu faţa la pământ şi nu se va închina, va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.” -
7 De aceea, în clipa când au auzit toate popoarele sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, şi a tot felul de instrumente de muzică, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile s-au aruncat cu faţa la pământ şi s-au închinat chipului din aur pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar.
8 Cu prilejul acesta, şi în aceeaşi vreme, cîţiva Haldei s-au apropiat şi au pîrît pe Iudei.
9 Ei au luat cuvântul şi au zis împăratului Nebucadneţar: „Să trăieşti veşnic împărate!
10 Ai dat o poruncă, după care toţi cei ce vor auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului şi a tot felul de instrumente de muzică, vor trebui să se arunce cu faţa la pământ, şi să se închine chipului din aur;
11 şi după care, oricine nu se va arunca cu faţa la pământ, şi nu se va închina, va fi aruncat în mijlocul unui cuptor aprins.
12 Dar, Sunt nişte Iudei, cărora le-ai dat în grijă trebile ţinutului Babilonului, şi anume Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, oameni care nu ţin seama deloc de tine, împărate. Ei nu slujesc dumnezeilor tăi, şi nu se închină chipului din aur pe care l-ai înălţat tu!”
13 Atunci Nebucadneţar, mâniat şi plin de urgie, a dat poruncă să aducă pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Şi oamenii aceştia au fost aduşi îndată înaintea împăratului.
14 Nebucadneţar a luat cuvântul, şi le-a zis: „Înadins oare, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, nu slujiţi voi dumnezeilor mei, şi nu vă închinaţi chipului din aur pe care l-am înălţat?
15 Acum fiţi gata, şi în clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului şi a tot felul de instrumente, să vă aruncaţi cu faţa la pământ, şi să vă închinaţi chipului pe care l-am făcut; dacă nu vă veţi închina lui, veţi fi aruncaţi pe dată în mijlocul unui cuptor aprins! Şi care este dumnezeul acela, care vă va scoate din mâna mea?”
16 Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au răspuns împăratului Nebucadneţar: „Noi n-avem nevoie să-ţi răspundem la cele de mai sus.
17 Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate.
18 Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi, şi nici nu ne vom închina chipului din aur pe care l-ai înălţat!”
19 La auzul acestor cuvinte, Nebucadneţar s-a umplut de mânie, şi şi-a schimbat faţa, întorcându-şi privirile împotriva lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. A luat din nou cuvântul şi a poruncit să încălzească de şapte ori mai mult cuptorul, de cum se cădea să-l încălzească.
20 Apoi a poruncit unora din cei mai voinici ostaşi din oştirea lui să lege pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, şi să-i arunce în cuptorul aprins.
21 Oamenii aceştia au fost legaţi cu pantalonii, cămăşile, mantalele şi celelalte haine ale lor, şi aruncaţi în mijlocul cuptorului aprins.
22 Fiindcă porunca împăratului era aspră şi cuptorul era neobicinuit de încălzit, flacăra a ucis pe toţi oamenii, care aruncaseră în el pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego.
23 Dar aceşti trei oameni: Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, au căzut legaţi în mijlocul cuptorului aprins.
24 Atunci împăratul Nebucadneţar s-a înspăimântat, şi s-a sculat repede. A luat cuvântul şi a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi?” Ei au răspuns împăratului: „Negreşit, împărate!”
25 El a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului, şi nevătămaţi; şi chipul celui de-al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!”
26 Apoi Nebucadneţar s-a apropiat de gura cuptorului aprins, şi, luînd cuvântul, a zis: „Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului celui Prea Înalt, ieşiţi afară şi veniţi încoace!” Şi Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au ieşit din mijlocul focului.
27 Dregătorii, îngrijitorii, cârmuitorii, şi sfetnicii împăratului s-au strâns şi au văzut că focul n-avusese nici o putere asupra trupului acestor oameni, că nici perii capului lor nu se pîrliseră, hainele le rămăseseră neschimbate, şi nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei.
28 Nebucadneţar a luat cuvântul şi a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimis pe îngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El, au călcat porunca împăratului şi şi-au dat mai degrabă trupurile lor decât să slujească şi să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor!
29 Iată acum porunca pe care o dau: orice om din orice popor, neam sau limbă ar fi, care va vorbi rău de Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, va fi făcut bucăţi şi casa lui va fi prefăcută într-un morman de murdării, pentru că... nu este nici un alt dumnezeu, care să poată izbăvi ca El.”
30 După aceea împăratul a înălţat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego la mare cinste, în ţinutul Babilonului.

Credinţa

Generaţii

2010-04-26T21:43:00.000+03:00

Cristina Bucică, Alin Ştiopu, Ana-Maria Anghel, Rebeca Grecu, Rebeca Arnăut
Stânga faţă: Cosmina Ştiopu

Este o vorbă care spune că timpul zboară. Când eşti copil, sau adolescent nu pare aşa. Parcă ai vrea să treacă mai repede anii ca să îţi împlineşti dorinţele şi aspiraţiile.
Fie că ne dăm seama de trecerea timpului, fie nu, acest lucru este o realitate pe care o confirmă semnele: semnele de pe chipurile noastre, apariţia urmaşilor şi evoluţia lor, chiar şi fotografiile.
De aceea spune Biblia să răscumpărăm vremea pentru că zilele sunt rele.
Am găsit o fotografie frumoasă: copiii din acea fotografie sunt mari.
Trei fete sunt chiar căsătorite şi sunt şi două vlăstare (deocamdată). Prin harul Domnului la sfârşitul anului vor fi patru.
Cristina Bucică, fostă Ştiopu, e căsătorită şi urmează să aibă un copilaş în iunie.
Alin Ştiopu se mişcă între România şi Anglia.
Ana-Maria Anghel, fostă Ştiopu, e căsătorită şi are o fetiţă.
Rebeca Grecu este căsătorită şi are o fetiţă, urmând să devină a doua oară mămică.
Rebeca Arnăut şi Cosmina Ştiopu sunt încă studente.
Deşi la vremea când a fost făcută fotografia, Cosmina era încă dependentă de biberon, iată că timpul a trecut şi acum are 21 de ani.
Toţi cei din fotografie au slujit la Plopu şi au făcut-o foarte bine.
Privesc cu plăcere această fotografie pentru că ea ne învaţă câteva lecţii:
- e un lucru foarte bun să îţi iei cu tine copiii şi în tabere. Vor creşte frumos.
- e bine să pregăteşti generaţiile de slujitori încă de la vârste fragede
Şi astăzi la Plopu poţi întâlni participanţi de diferite vârste, de la copii sub 1 an, până la persoane peste 50 de ani.

Mitruţ Ştiopu

Remember Plopu 25 (10)

2010-04-25T00:24:00.001+03:00

ISTORIA UNUI DRAPEL
a) Primul drapel
Greu de crezut, dar Plopu are o istorie mai lungă de 25 de ani.
Tabăra a luat fiinţă în 1983, ediţie pe care o numim Plopu 1 şi imediat de la Plopu 2, adică din 1984, Tabăra Plopu avea deja un drapel.
Am conceput acest drapel schmatic şi am rugat-o pe mama mea să îl facă din pânză. L-a făcut din pânză şi sunt sigur că l-a binecuvântat.

Astfel pe catargul taberei Plopu 2 era un drapel, cu o simbolistică evidentă.
Iubirea lui Dumnezeu, simbolizată de un inel galben, în partea de sus a drapelului, l-a dat pe Isus Hristos să se jertfească. Jertfa Lui era simbolizată de crucea roşie din centru drapelului.
Omul păcătos, simbolizat de inima neagră primeşte curăţirea prin crucea lui Hristos şi astfel devine o făptură nouă, ceea ce este simbolizat de inima albă.
Fondul drapelului era verde, ceea ce arăta nevoia de maturizare a fiecărui creştin născut din nou.
A mai rămas de atunci o fotografie alb-negru care arată drapelul pe catarg.
Deşi acum pare naiv, cu acest drapel făcut de noi şi pus pe un catarg improvizat, a însemnat foarte mult pentru participanţii de atunci. Nu mai era o simplă ieşire la iarbă verde, ci ne adunam având o ţintă clară.
În altă ordine de idei mă minunez de inconştienţa noastră. Ce făceam noi acolo era subversiv, după filozofia acelui regim. Numai că Domnul a fost cu noi.

a) Al doilea drapel

A doua formă a drapelului a apărut la Plopu 5, în anul 1985, suferind în timp adăugiri, fără însă să piardă ceva din forma iniţială.

Astfel în 1985 drapelul avea 5 culori, în benzi orizontale, după cum urmează:

Negru (păcatul)

Roşu (jerfa)

Alb (curăţirea)

Verde (creşterea)

Galben (răsplătirea)

La ediţia următoare am mai adăugat o culoare şi implicit o semnificaţie.

A apărut Albastru (creaţia), ca primă culoare.

După câteva ediţii am mai adăugat o culoare şi anume Portocaliu, care semnifica lucrarea Duhului Sfânt.

De aceea actualul drapel al Taberei Plopu are 7 culori:

Albastru (creaţia)

Negru (păcatul)

Roşu (jerfa)

Alb (curăţirea)

Portocaliu (lucrarea Duhului Sfânt)

Verde (creşterea)

Galben (răsplătirea)

Remember Plopu 25 (10)

Slujire specifică

2010-04-23T12:39:00.000+03:00

Teo (A), Dani (A), Mickey (HU), Ruben (A)

În 1983, anul în care a început tabăra Plopu, singurul lucru care te ducea cu gândul la tehnică era lanterna, aceea lanternă cu baterii care ţineau aşa de puţin.
În timp au început să apară şi alte accesorii tehnice. Primul iluminat de atmosferă, la un concurs de seară, a fost făcut de un far agăţat într-un pom şi alimentat de la o baterie de maşină.
O revoluţie a fost apariţia primului generator. Era un generator cu motor în doi timpi de fabricaţie sovietică. Se numea Drujba, la fel ca celebrele fierăstraie mecanice de dinainte de 1989.
Apoi s-au adăugat retroproiectorul şi mai târziu videoproiectorul, instrumentele muzicale alimentate cu curent electric, staţii, mixere, amplificatoare şi boxe, microfoanele...
Au apărut şi computerele, imprimantele...
Şi bucătăria foloseşte articole tehnice.
De aceea munca celor 4 băieţi a fost aşa de importantă. Însă ea a fost făcută foarte bine de reprezentanţii Diasporei noastre.

Remember Plopu 25 (9)

Mici şi gingaşe, dar eficiente

2010-04-21T17:08:00.000+03:00

Ana-Maria şi Mădălina

Tabăra Plopu este o comunitate care, timp de o săptămână, comunică mai mult decât o biserică într-un an. E şi normal din moment ce membrii săi împart un spaţiu fizic limitat timp de 7 zile, în toate ipostazele, de dimineaţa şi până la culcare.
Nu doar cantitativ, ci şi calitativ comunicarea este importantă. Se schimbă informaţii, impresii, nevoi exprimate...
De aceea este nevoie şi de un compartiment dedicat pentru acest lucru.
Ana-Maria şi Mădălina, una din Caransebeş şi alta din Amposta, Spania, au conlucrat foarte bine şi părea că au crescut împreună.
Acest lucru se datorează seriozităţii lor, ataşamentului şi dedicării pentru această slujire, precum şi relaţiei lor cu Dumnezeu.
Remember Plopu 25 (8)