Villa Ambition, Zalan

In tura aceasta de vizitare a Covasnei, am stat o noapte si la Villa Ambition. Citisem eu pe net ca e o vila foarte faina, foarte moderna, cu o priveliste deosebita, dar stii cum e, una e in poze, uneori, altceva e in realitate. Ei bine, am realizat ca pozele sunt nimica fata de realitate. Gandeste-te la o zi senina, clara, cu vizibilitate poate nu chiar 100%, dar undeva la 80% tot era, stand in piscina si admirand toata Curbura Carpatilor … de la Bucegi si cred ca si Piatra Craiului pana la muntii Bodoc. Si sunt convins ca daca urcam pe dealul din spatele vilei, vedeam si Fagarasii.

Locatia este fix langa satul Zalan. Daca vii dinspre Sf. Gheorghe pe soseaua Sf. Gheorghe – Miercurea Ciuc, la un moment dat, trebuie sa o iei la stanga spre Zalan care nu e chiar pe sosea. Mergi vreo 2-3 km si ajungi intr-un sat pitoresc care sta relaxat peste o ridicatura. O biserica cu turla impozanta este singurul reper. Soseaua e buna, iar GPS-ul chiar indica locatia corecta a vilei. Ultimii 300 metri nu mai sunt asfaltati, dar sunt pietruiti si destul de bine, Sandero-ul meu s-a simtit in largul lui.

Villa Ambition este o cladire moderna. Construita de un cuplu din Sf. Gheorghe pe un teren cumparat acum vreun deceniu. Atunci, planul era sa construiasca o resedinta la tara la doi pasi de oras. De altfel, de pe terasa, poti vedea linistit si orasul Sf. Gheorghe. Ulterior, dupa cativa ani in care n-au construit nimic, au decis sa ridice o pensiune. Si au facut-o cu toata atentia si dragostea. Cu atentie la detalii, cu gandul la dorintele viitorilor clienti. De asemenea, m-au intampinat cu zambetul pe buze, foarte cald si prietenos.

Vila are 8 camere, fiecare cu numele ei si au acces la o terasa comuna spre piscina. Si ca veni vorba de piscina, aceea este piscina fermecata de unde poti vedea Curbura Carpatilor si municipiul Sf. Gheorghe. Cum ma gandeam ca ce pacat ca am ajuns cam devreme (inceput de iunie) si probabil piscina este rece, tocmai am aflat ca mai exista o a doua piscina – e vorba de piscina interioara sa te bucuri de ea si iarna cand aici, in depresiune, frigul e destul de strasnic. Inutil sa spun ca a fost perfecta si fix acolo m-am dus imediat dupa cina. Aveam sa afla ca si piscina exterioara este incalzita, dar de abia incepusera sa o incalzeasca de o zi si ii mai trebuia cateva zile. Asta e, data viitoare. Sa nu uit, langa piscina interioara, este si sauna, dar personal nu sunt mare fan.

Villa Ambition are angajate din zona – gospodine din satul Zalan care sunt si cameriste, si bucatarese si deci poti manca daca vrei nu doar micul dejun inclus, ci si pranzul si cina… si bucatele sunt facute ca la gospodinele din Zalan acasa…

Camerele sunt moderne, luminoase, cu geamuri mari, asa ca te poti bucura de iluminat natural, mai ales daca era soare cum am fost eu. Si nu va fie frica ca va va trezi lumina prea devreme dimineata – sunt si niste cortine care tin camera in intuneric.

Cina a fost imbelsugata. De fapt mai mult decat trebuia pentru ca gazdele mi-au pregatit diverse mancaruri secuiesti, iar eu venisem deja imbuibat de la Sf. Gheorghe. Si micul dejun a fost destul de divers, tinand cont ca in noaptea respectiva am fost singurul client.

Deci, daca vreti sa stati intr-o zona foarte linistita, cu servicii excelente si o priveliste extraordinara, tineti cont si de Villa Ambitios !

Mai multe detalii, poti gasi aici –> https://villambition.com/

Villa Ambition, Zalan

Welcome to Villa Ambition

Piscina exterioara

Receptia

Restaurantul la doi pasi de piscina

Camera mea de la Villa Ambition

Piscina exterioara

Cred ca astia erau Bucegii

Piscina interioara

Sauna

The best of Zalan

Micul dejun

Cu ospitaliera mea gazda

Articolul Villa Ambition – locul de unde vezi toata Curbura Carpatilor apare prima dată în ImperatorTravel.

Conacul Gaal, Dalnic, Covasna

Nu e un secret. Pasiunea mea este istoria. De fapt, a fost una din primele mele pasiuni de cand mi-a cazut in mana prin clasa a II-a cartea “Povestea neamului romanesc” al lui Mihail Drumes. Am citit-o de zeci de ori si aproape am rupt-o de cat am citit-o. E drept, era scrisa intr-un stil romantat de tip poveste, dar asta a atras un copil de 8 ani care toata copilaria fusese indragostit de povesti – de la “Povesti Nemuritoare” la povestile istorice ale lui Mihail Drumes nu a fost decat un pas. Si de atunci, citesc, urmaresc, respir istorie. O buna parte din dorinta de a calatori vine din dorinta de a vedea acele locuri despre care am citit ani de-a randul. Sigur, in copilarie, era doar un vis indepartat sa pot vedea Palatul Buda din Budapesta sau Castelul Reginei Maria din Balcic pentru ca ma nascusem in puscaria numita Republica Socialista Romania, dar dupa Revolutie, una dupa alta, am inceput sa vizitez – Palatul Versailles, Palatul Schonbrun, Castelul de la Balcic, campul de lupta de la Waterloo si asa mai departe.

Ca urmare, sunt indragostit nu numai sa vizitez, dar si sa stau o perioada mai scurta sau mai lunga in cazari istorice care pastreaza aerul si atmosfera timpurilor trecute. Am dormit in fosta puscarie din Ljubljana, dar si in cea din Luzern, Elvetia, am dormit in palatul Raja de Shigar (adica a regelui din regiunea Shigar din nordul muntos al Pakistanului), am dormit intr-un hotel care functiona ca atare tocmai din 1521 parca din Jaisalmer, India, iar in Romania, mi-au ramas in minte ca fiind de neuitat timpul petrecut in Castelul Daniel din Talisoara, Covasna.

Dar Castelul Daniel nu este singurul hotel deschis intr-un castel istoric din Covasna. Covasna este cunoscuta si drept “Tinutul conacelor” deoarece in micul judet din centrul tarii se afla nu mai putin de 160 conace, castele sau curti nobiliare, unele refacute la gloria de odinioara si multe intrate in circuitul turistic ca si hoteluri. Cum, am spus, am fost de mai multe la castelul din Talisoara, dar anul acesta, am avut ocazia sa mai dorm intr-o astfel de structura istorica si anume Conacul Gaal din localitatea Dalnic, la doi pasi de orasul Tg. Secuiesc. Inainte de a deschide Google Maps, sa va spun ca Dalnic se afla undeva imediat langa soseaua Sf. Gheorghe – Tg. Secuiesc. Dupa nu foarte multe minute de la iesirea din Sf. Gheorghe, e undeva pe stanga.

Satul Dalnic desi putin cunoscut, are totusi o semnificatie istorica. Aici s-a nascut Gheorghe Doja (cunoscut si ca Dozsa Gyorgy in maghiara) care a condus celebra rascoala taraneasca din 1514. Doja era un mic nobil secui, iar tatal sau, de asemenea militar, facuse o mica avere din razboaie. Fiul sau i-a urmat cariera armelor, devenind un capitan destul de faimos la vremea lui in armata voievodului Transilvaniei Ioan Zapolya. In 1514, papa Leon al X-lea a chemat o cruciada impotriva otomanilor, promitand eliberarea din iobagie. Satele Ardealului, dar si din Ungaria s-au golit literalmente de tarani dornici sa scape de iobagie. Evident, asta i-a ingrijorat pe marii nobili care se vedeau dintr-odata lipsiti de forta de munca, au urmat ciocniri intre armatele profesioniste ale nobililor maghiari si transilvaneni cu cetele de tarani, iar cruciatii dornici de distrugerea Imperiului Otoman s-au transformat in luptatori impotriva nobililor. Au urmat diverse batalii si evident, multe distrugeri, omorari si cortegiul de faradelegi, iar rasculatii lui Gheorghe Doja au fost invinsi. Gheorghe Doja a fost capturat si executat printr-un procedeu pe care ar ingrozi orice sadic – asezat pe un tron de fier incins, cu o coroana de fier incinsa pe cap si corpul fiindu-I sfartecat de soldatii proprii care au fost obligati sa ii manance carnea prajita cat timp el era inca in viata (ma rog, episodul acesta se pare ca a fost inventat de poetul maghiar Petofi Sandor care voia sa faca din Gheorghe Doja un erou mai mare decat era). Represiunile care au urmat au dat o auto-lovitura devastatoare Regatului Ungariei care doar 12 ani mai tarziu, in 1526 era spulberat de otomani in batalia de la Mohacs si urma sa dispara de pe harta pentru mai bine de 300 ani.

Conacul Gaal a fost construit in 1844 de nobilul Miklos Gaal. In secolul XX, odata cu stingerea familiei Gaal (Miklos a avut 5 fete, dar nu si un baiat sa duca numele mai departe), una din fiice s-a maritat in familia Borbath, asa ca acestia au devenit proprietari ai conacului. In anii 50, familia Borbath a fost deportata in Dobrogea, dar, surprinzator, probabil dintr-o eroare administrativa, conacul nu a fost nationalizat. A ramas proprietatea familiei Borbath. Dupa cativa ani de deportare, s-au intors si au trait in continuare in conac. In 2014, urmasii familiei Borbath care nu aveau fondurile necesare unei reconstructii serioase au vandut conacul unei fundatii patronate de MOL care a furnizat fondurile necesare refacerii conacului Gaal.

Actualmente, exista 3 cladiri – conacul Gaal, propriu-zis cel din 1844 unde se afla 4 camere de inchiriat, o casa aflata in apropiere care poate fi inchiriata cu totul (parca sunt 5 camere acolo) si Hambarul, o cladire nou construita langa conac unde se afla camere, restaurantul si in spate am gasit si un jacuzzi in plin proces de construire. Probabil, in vreo luna, doua, va fi si acesta gata.

Personal, am stat in conacul propriu-zis. Parterul este zona comuna – trei camere care pastreaza atmosfera secolului XIX. Canapele, picturi semnate de pictorul de secol XIX Miklos Barabas care a creat numeroase portrete atat la Budapesta, cat si la Bucuresti, dar care a locuit o buna parte din copilarie in Dalnic. Este zona in care este o placere sa stai la o discutie si sa te relaxezi. De fapt, conacul Gaal este un loc extraordinar de relaxare. Fie ca stai inauntru in saloanele cu aer de epoca, fie pe terasa deasupra unei gradini cu trandafiri, cuvantul de ordine la Gaal este LINISTE. Proprietatea mai are si o suprafata semnificativa de teren, practic dealul din spatele conacului unde te poti plimba, iar prin preajma, poti sa gasesti si izvoare de ape minerale.

Cum am spus, dincolo de gard se mai afla o casa – a fost locuita de familia Borbath dupa revenirea din exilul intern, dar daca in conac, poti sa inchiriezi doar o camera, casa Gaal trebuie sa o inchiriezi cu totul. Pot intra 8 – 12 persoane, iar punctul cel mai dragut este o sufragerie mare la etaj cu priveliste la gradina. La fel, mobilat in stil retro, un loc in care sa stai, si sa povestesti pana sa uiti cat e ora.

Ultima cladire denumita “Hambar” este o cladire nou construita unde am luat micul dejun si cina si care de asemenea mai are cateva camere, mai precis, 5 camere. Cum am spus aici se afla si un jacuzzi in constructia pe locul unui fost ciubar.

Cum am spus, aici e locul de liniste, de relaxare, de a scoate stressul acumulat din tine. Totul e amenajat cu mult bun gust, deloc pompos, dar elegant si aducand atmosfera din alte timpuri. Si daca vrei sa iesi din conac, cum am zis, Sf. Gheorghe si Tg. Secuiesc sunt la doi pasi si credeti-ma, ai multe experiente de avut in cele doua principale orase din Covasna, mai multe decat te astepti. Fa click pe linkuri si vei afla ce.

Pentru rezervari si mai multe informatii, uite-te pe site-ul Conacului Gaal, adica aici –> https://www.gaalkuria.com/

Imagini Conacul Gaal

Satul Dalnic vazut din drona

Monumentul lui Gheorghe Doja din satul natal

Conacul Gaal din drona

Vechiul conac

Fatada conacului de secol XIX

Si spatele

Gradina din fata conacului. Sigur, nu este Versailles, dar este foarte linistita si odihnitoare

Parterul relaxant unde poti sta la o vorba mult si bine

Iarna si la foc

Sunt convins ca soba asta bate orice frig de Covasna

Si acum sa va prezint camerele din conacul Gaal

Aceasta este Casa Gaal de langa conac

Tot o ambianta retro, de epoca

Baia e totusi de secolul XXI

Terasa cu privire la gradina

Exista si o bucatarie cu tot ce trebuie

Romanu-i iubitor de gratare… asa ca are unde sa se desfasoare

Cladirea noua numita „Hambar”

Micul restaurant din Hambar

Micul dejun

Aici, e jacuzzi in constructie. Probabil in curand va fi gata

Articolul Conacul Gaal din Dalnic – o calatorie intr-un timp trecut apare prima dată în ImperatorTravel.

Cei care ma cunosc, stiu ca sunt un soi de iepurasul Duracell. Mai ales cand eram mai tanar, “aram” locurile pe care le vizitam de dimineata pana seara pentru a descoperi locuri faine. Dar si atunci, in cadrul planurilor de vizita, introduceam din cand in cand si perioade de oprit motoarele – in general la mare – fie ca era vorba de Bali, Phuket, Goa ori plaje din Grecia. Da, pica bine cateva zile de relax si de leneveala dupa multe zile de descoperiri.

De cativa ani incoace, plec cu multe grupuri de turisti in circuite. Fain, poate nu au nivelul meu de energie, asa ca ii vad si ii simt cum la final de tura, unii sunt storsi. Nu toti, dar multi. Si adevarul este ca unii dintre ei chiar recunosc ca de abea asteapta sa se intoarca acasa pentru a se odihni… da, suna un pic ciudat ca te intorci acasa din concediul “de odihna” pentru a te odihni, dar cam asa este pentru multi. Sigur, daca te mana dorinta de a descoperi, de a vizita, de a te bucura de locuri, uneori poate fi obositor mai ales cand ajungi la o varsta…

Ei bine, cred ca si cei de la Paralela45 au ajuns la aceeasi concluzie dupa ce au avut mii si mii de circuite din 1990 pana astazi (poate chiar si zeci de mii daca ma gandesc eu mai bine). Multa lume are nevoie sa se odihneasca dupa un circuit mai mult sau mai putin intens. De asemenea, v-am mai spus de faptul ca de iarna viitoare, Paralela45 lanseaza nu mai putin de 6 destinatii indepartate exotice – Mexic, Republica Dominicana, Thailanda, Vietnam, Sri Lanka si Kenya. Am scris mai multe aici: https://www.imperatortravel.ro/2026/04/paralela45-lanseaza-6-destinatii-spectaculoase-de-charter-pentru-iarna-urmatoare.html . Si in consecinta, cei de la Paralela45 s-au gandit si la niste pachete combinate – circuit + sejur daca tot ai ajuns in alt colt de planeta. Asa-numitul PACHET 7+7.

Pentru toate cele 6 destinatii de charter, exista pachete de circuite (daca vrei sa descoperi respectivele tari, dar chiar si unele din jur), dar si pachete de sejur – de stat cu burta la soare. Dar nu trebuie sa fii obligat sa alegi ori circuit, ori sejur, le poti avea pe amandoua. Ei bine, Paralela45 a inventat pachetele 7+7, adica 7 zile de circuit plus 7 zile de sejur. Incepi cu circuitul, vizitezi diverse locuri si apoi te relaxezi la soare si mare prin Mombassa, Pattaya, Phu Quoc sau Cancun.

Cum sa va zic eu… e pacat daca tot bati atata drum pana acolo sa nu stai si tu 14 zile in Mexic ori Thailanda. Evident, chiar si in cazul celor 7 zile de sejur, poti sa ai activitati – ca in cazul oricaror sejururi, agentia pune la dispozitie si cateva excursii optionale de o zi sau jumatate de zi. Deci, poti sa iti configurezi vacanta cum vrei. Poate fi 7+7 sau chiar 10 + 4, dar in cazul perioadei de sejur nu te vei muta de colo colo, vei avea aceeasi camera de hotel unde te vei intoarce.

Pentru mai multe informatii despre “vacanta dupa care nu mai ai nevoie de vacanta” le gasesti aici cu oferte pentru cele 6 destinatii exotice: Thailanda, Vietnam, Mexic, Republica Dominicana, Sri Lanka si Kenya  –> https://www.paralela45.ro/concept7+7/

Articolul Paralela45 lansează 7+7. Șapte zile în care descoperi, șapte nopți în care te odihnești. Ce înseamnă asta? apare prima dată în ImperatorTravel.

Tg Secuiesc

In ultimii cativa ani, am fost de cateva ori prin Covasna si Harghita. Am fost prin capitalele de judet – o data, mai demult prin Miercurea Ciuc, dar trebuie sa spun ca nu am vazut mare lucru, si ceva mai des in Sf. Gheorghe. Si mi-as fi dorit sa vad si unele din oraselele mai mici din Secuime, mai ales ca vizitasem si Baraolt si mi s-a parut un orasel chiar dragut. Celelalte 2 ar fi fost Odorheiu Secuiesc si Targu Secuiesc, mai ales pe ultimul pentru ca citisem destul de multe despre importanta acestui oras aflat pe drumul comercial dintre sudul Transilvaniei (Brasov si nu numai) si Moldova prin pasul Oituz. Si iaca, am ajuns in Targu Secuiesc pentru prima oara anul acesta.

Tg. Secuiesc a fost un orasel prosper timp de secole. Motivul tocmai l-am expus – era pe principalul drum comercial dintre sudul Transilvaniei si Moldova. Pe aici, au trecut de-a lungul vremii o gramada de marfuri, dar si hoarde de turci, tatari, moldoveni si secui. Pe aici, s-a spus pentru prima oara “Pe aici nu se trece !” in timpul primului razboi mondial si tot pe aici, au trecut si secuii in drum spre batalia de la Podul Inalt, poate cea mai stralucita victorie al lui Stefan cel Mare, alaturi de care au luptat si 5000 secui si 2000 unguri. Foarte putini dintre ei s-au si intors, multi pierind pe campul de bataie din Vaslui.

Tg. Secuiesc s-a construit pe ruinele unui mic oras roman de granita. Nu cred ca se cunoaste cum se numea, dar au fost gasite ruine. Actuala urbe a fost mentionata pentru prima oara in 1407 ca Turiawasara (Targul Turiei). In 1427, regele Sigismund de Luxemburg i-a dat asezarii dreptul de a organiza targ si astfel a inceput perioada de crestere economica. Cam 100 ani mai tarziu, Targul Turiei si-a schimbat numele in Kezdywasara si ulterior Kezdyvasarhely cum este numit si in ziua de azi in limba maghiara. Kezdy vine de la numele scaunului, acea regiune administrativ-teritoriala tipica pentru secui. In romaneste, avea sa se numeasca Chezdi-Osoreheiu pana in 1920 cand a trebuit sa primeasca un nume romanesc mai simplu. Sa-i spuna Targu Chezdi trebuie sa recunoasteti ca nu ar fi sunat prea bine in limba romana, asa ca a fost tradusa denumirea in limba germana – Szekler Neumarkt (Noul Targ Secuiesc). S-a renuntat la “nou” si a ramas simplu Targu Secuiesc. Sau Kezdyvasarhely.

Datorita faptului ca in imprejurimi erau paduri nesfarsite, Tg. Secuiesc a fost un oras construit in special din lemn. Asta pana in 1834 cand un incendiu devastator a lasat neatinse doar cateva cladiri (una singura a prins si ziua de azi). Supravietuitorii s-au pus pe treaba si au refacut orasul de data asta din piatra, dar pastrand acelasi aspect – cu curti lungi radiind din piata centrala. In 1848 – 1849, Tg. Secuiesc care gazduia una dintre garnizoanele de graniceri de-a lungul Carpatilor a intrat in focul Revolutiei. Granicerii secui s-au revoltat impotriva Imparatului de la Viena si in zona au avut loc niste lupte crancene intre trupele de secui si fortele austriece si ulterior rusesti care au sarit in ajutorul Imparatului de la Viena. Cel mai faimos fiu al orasului este Aron Gabor care a turnat numeroase tunuri folosite de secui in razboiul cu austriecii si rusii. Aron Gabor a murit in lupta cu rusii in 1849, dar memoria sa este prezervata peste tot, inclusiv printr-o statuie din piata centrala a orasului care se numeste, cum altfel decat Gabor Aron.

Dupa 1848, orasul a inflorit din punct de vedere economic si asta se vede in cladirile spectaculoase din piata centrala, unele din ele in stil Art Nouveau, devenit la moda spre finalul secolului XIX. In decembrie 1918, regimentul 1 Vanatori fondat de generalul Rascanu (ucis de comunisti in inchisoarea de la Sighet) a intrat in Tg. Secuiesc.

In acest moment, orasul are oficial 16.000 locuitori in conformitate cu recensamantul din 2021, dar cel mai probabil, nu sunt mai mult de 10 – 12.000 permanenti, unii fiind plecati la munca in strainatate.

Am ajuns aici in ziua in care se terminau cursurile pentru elevii de clasa a XII-a. Toti erau in biserica orasului la o slujba si am inteles ca erau imbracati in costume nationale. Am vrut sa-I vad la iesire, dar nu am prea avut timp, asa ca am vazut doar cativa iesiti cu parintii lor la un pranz de sarbatorire in restaurantele din oras dupa slujba. Probabil insa majoritatea au ales sa manance acasa ca chiar am vazut doar cativa.

Ce am vazut in Tg. Secuiesc

Exista trei lucruri pentru care Tg. Secuiesc iese in evidenta: curtile, breslele si atelierul de facut tunuri din timpul Revolutiei de la 1848. Asta este ce am citit. Dar pentru mine, cu totul iesit din comun mi s-au parut insa Casa Colectiilor si colectia de papusi despre care voi scrie mai jos.

Curtile din Tg. Secuiesc. Orasul are un stil unic in Europa. Tg. Secuiesc a fost construit in jurul unei piete de forma ovala, ulterior si de-a lungul catorva strazi principale. Practic, fiecare familie de negustor sau mestesugar avea o iesire destul de mica la piata, dar nu conta – era musai sa o ai. Si pentru ca in spatele fatadei, fiecare avea loc garla, restul de cladiri pentru alti membrii ai familiei, servitori, camera de oaspeti, etc, au fost construite in spate in jurul unor curti. Prin secolele XIX – XX, aceste curti au fost deschise traficului, si astazi sunt practic niste ulite publice pe care intri dupa ce treci printr-o poarta ca si cum ai intra in curtea unei case. Pentru a-ti da seama exact cum arata orasul, ori iti inchiriezi un elicopter, ori te duci in piata centrala unde se afla o macheta care te lamureste exact.

Muzeul Orasului Tg. Secuiesc. O sa zici ce naiba poti gasi intr-un muzeu dintr-un orasel micut. Doua trei exponate prafuite intr-un dulap construit pe vremea cand Regele Carol era copil. Ei bine, nu e chiar asa. Sigur, nu este un muzeu la fel de high tech ca cel din Tg. Secuiesc, dar are cateva expozitii chiar iesite din comun care sunt cu adevarat memorabile. In primul rand, cum am zis Tg. Secuiesc a fost un mare centru comercial in Carpati, dar si manufacturier. Aici, traiau si produceau olari, cojocari, pantofari, turtari sau palarieri organizati in bresle. In total, 11 bresle. Cu regulile lor transmise din generatie in generatie, cu mestesugari din tata in fiu. Si dupa cum bine stim, nu productia duce la prosperitate, ci comertul, asa ca in Tg. Secuiesc, existau si numerosi comercianti, dar acestia nu aveau o bresla a lor. Ei erau calatorii care nu stateau niciodata intr-un loc. In muzeu, mai multe camere sunt dedicate istoriei breslelor si povestile lor fascinante.

O a doua expozitie este dedicate lui “Zsuzsi si Andris”. In 1969, fabrica Aradeanca lansa pe piata o papusa scumpa numita “Suzana”. Toate fetitele din Romania si-o doreau, dar Suzana era foarte scumpa, costa 160 lei, o suma enorma pentru saracia lucie din epoca Ceausescu, asa ca putini si-o permiteau. Cineva de la Revista Jobarat (varianta in limba maghiara a revistei Cutezatorii, revista pionierilor, dedicata copiilor intre 7 si 14 ani) a venit cu ideea unui concurs – micutii cititori au fost indemnati sa coasa costumase tipice pentru localitatea de unde erau si sa le trimita la redactie. S-au primit sute de astfel de costumase si nu numai costume traditionale maghiare, ci si romanesti si slovace (ca idee, revista in romaneste Cutezatorii nu a avut nici un concurs similar). Costume extrem de bine facute, cu sprijinul mamelor si bunicilor si care i-au surprins pe ziaristii de la Jobarat.

Ei bine, aceste costumase nu s-au pierdut. Ar fi fost pacat. Sunt, aici, in muzeul de la Tg. Secuiesc. 342 dintre ele. Am postat despre ele pe Facebook si a comentat inclusiv una dintre fetitele care i-au cusut haine lui Zsuzsi atunci in anii’70. Si pentru ca s-au primit si haine de baiat, a fost inventat si un baietel care a fost botezat “Andris” adica Andrei.

Si nu in ultimul rand, exista si o camera unde se afla un mic muzeu al farmaciei (din cate stiu eu, in Romania mai e doar unul la Cluj-Napoca, dar poate ma insel). Este practic o farmacie din alte vremuri, mutata in muzeu. Si am prins si eu inca niste farmacii similare in Bucuresti in care farmacistii nu erau doar niste vanzatori de tablete, ci chiar pregateau solutii si crème pe baza unor retete scrise de medici. Asa ca in farmacie, nu gaseai doar pachete de medicamente, ci si substante din care sa creezi acolo niste medicamente. Si in cazul meu, cele mai bune solutii in cazul in care imi apareau bube din cauza tantarilor sau a alergiei nu erau in cutii sau sticlute produse de vreo fabrica de medicamente, ci erau pregatite de farmacisti in laboratorul din farmacie. O astfel de farmacie o poti descoperi in muzeul din Tg. Secuiesc.

Muzeul din Tg. Secuiesc este deschis zilnic exceptand lunea. Biletul de intrare costa 10 lei (20 lei cu tot cu ghid, eu zic ca merita). Exista reduceri pentru copii, studenti, pensionari si grupuri.

Mai multe informatii aici: https://www.kezdi.ro/ro/muzeul-breslelor-incze-laszlo/

Casa Colectiilor – este absolut incredibila. Colectionarii sunt niste pasionati care uneori pot parea trazniti. Si eu am fost si sunt colectionar, dar nu la fel de dedicat. Ma laud cu colectia completa a revistei Magazin Istoric, dar de-a lungul timpului, am fost colectionar de timbre, fanioane si programe de meciuri, reviste de sport, ziare. Nu, nu colectionez magneti, desi am frigiderul plin – cam 80% primiti cadou . Casa Colectiilor este un muzeu privat detinut de d. Erno Beke, un batran plin de povesti. De fapt, ar merita sa mergi la Casa Colectiilor doar pentru d.  Beke pentru ca e plin de istorisiri, ghicitori, glume si povete. Si astfel face din colectie o intreaga experienta. De la inceput mi-a zis ca vizitarea muzeului dureaza in mod obisnuit 3 ore si jumatate, dar eu aveam la dispozitie doar 1 ora si ceva, a trebuit sa-l vedem mai pe fuga.

Inceputul este pe un coridor unde se afla poze de demult din Tg. Secuiesc. Recunosc piata centrala. Dar e plina de cai, carute si tarabe. Pe aici, s-au facut multe bogatii. Exista si o camera de istorie – unele exponate sunt de la Revolutia din 1848, dar cele mai memorabile sunt diverse lucruri facute din obuze de catre soldatii care au stat luni in sir in transeele primului razboi mondial. Toti stim despre lupte, despre conditii insalubre, despre bolile din transee, dar foarte putini au povestit despre plictiseala din transee. De multe ori, zile si saptamani in sir nu se intampla absolut nimic. Si soldatii trebuiau sa-si umple timpul…

Jos, in subsol este sala colectiilor – zeci de mii de pixuri, mii de sticlute de parfum, after shave, deodorante, pahare, sticle de bere si de alte bauturi alcoolice, fiecare cu povestea ei. O migala incredibila. De asemenea, o sala dedicata … surprizelor din celebrele oua Kinder cu surprize. Sunt mii de astfel de surprize alaturi de povestea lor – compania Ferrero care produce Kinder cauta o modalitate ca sa produca oua de ciocolata tot anul, nu numai in perioada Pastelui. Asa ca in anii 1970, William Salice, mana dreapta al lui Michelle Ferrero, proprietarul companiei cu acelasi nume care produce branduri mondiale cum ar fi Kinder, Nutella si Raffaelo a venit cu ideea sa introduca o carcasa de plastic cu o jucarie in “banalul” ou de ciocolata. O idee geniala care a dus la acest mega-brand numit Kinder cu surprise. Il intreb pe d. Beke daca a fost in contact cu cei de la Ferrero – e o colectie pur si simplu in-cre-di-bi-la. El zice ca da, dar nu a primit nici un raspuns. Probabil le-a scris celor de la headquarter – sunt sigur ca cei care lucreaza la Ferrero Romania ar fi extrem de interesati.

Ca idee, sunt 24.000 servetele, 40.000 insigne, 1000 lacate, 6000 lingurite, 1500 degetare, 1000 cutii de bijuterii, 2000 de jucarii kinder, 15.000 pixuri si mii si mii de alte obiecte. In total, peste 50.000 obiecte. Si numeroase diplome de la evenimentele colectionarilor. Absolut fascinant. Daca aveti timp doar de un singur lucru de vazut in Covasna, nu ratati, expozitia Casa Colectiilor din Tg. Secuiesc

Casa Colectiilor poate fi vizitata doar in urma unui telefon in prealabil. Sunati la telefoanele 0744 202 702 sau 0743 293 429. Numerele sunt expuse si la intrare. D. Erno nu locuieste in cladirea unde i se gasesc comorile, de multe ori, vine imediat cand este sunat, dar e mai bine sa-l sunati in prealabil. Vizitarea este gratuita.

Mai multe informatii aici –-> https://visitcovasna.com/ro/places/casa-colec-iilor

Casa de cultura Vigado. Citesc uneori ca sunt municipii capitale de judet cu mai bine de 100.000 de locuitori care nu au nici macar un cinematograf. Daca cineva ar pronunta cuvantul “teatru” in orase ca Alexandria, Slobozia sau Vaslui, localnicii ar podidi in ras. Sau in plans. Da, mai vin spectacole de teatru intinerante care monteaza piese in centrele culturale locale, dar nu exista un teatru al orasului. Ei bine, Tg. Secuiesc, oras de 10 – 12.000 locuitori are o sala de teatru chiar frumoasa cu o capacitate de 400 locuri si un teatru al orasului, cu angajati, cu spectacole tot timpul anului. E drept, teatrul ca si acest minunat centru cultural in stil art nouveau au fost construite inainte de primul razboi mondial, dar jos palaria pentru ca autoritatile locale au investit intr-un teatru permanent.

Poti vizita teatrul si interiorul casei de cultura Vigado de luni pana vineri intre orele 8:00 – 19:00. Intrarea este gratuita exceptand cand sunt spectacole – evident trebuie sa platesti bilet sa vezi o piesa de teatru

Mai multe informatii aici –-> https://visitcovasna.com/ro/places/casa-de-cultura-vigado-oyyywu42nkwhlq

Pe langa aceste obiective turistice, cred ca ar merita sa intrati reformata-calvina, una dintre cele mai mari din Transilvania (are peste 1000 locuri) si sa vizitati Muzeul Papusilor. Eu nu le-am vazut, poate, data viitoare .

Unde am dormit in Tg. Secuiesc

Nu am dormit in Tg. Secuiesc, ci in Conacul Gaal din Dalnic despre care voi scrie intr-un alt articol. Este un conac istoric din secolul XIX care a intrat in circuitul hotelier din judetul Covasna. De la Dalnic la Tg. Secuiesc sunt 17 km.

Unde am mancat in Tg. Secuiesc

Dupa cum va imaginati, nu sunt prea multe locuri de mancat in Tg. Secuiesc, dar indiscutabil, un local care ar fi foarte popular si daca ar fi teleportat in orase mai mari este Restaurantul Secuiesc. Nu este un nume prea creativ, dar prezinta ce este cu adevarat – un restaurant cu mancare secuiasca si chiar buna. Este la doi pasi de piata centrala langa o alta intersectie importanta si este destul de mare – pe langa zona de interior si o terasa ampla, prin subsol gasesti si o crama cu vinuri de colectie. Exista de asemenea un salon special cu atmosfera de epoca care poate fi inchiriat pentru mese speciale sau evenimente. Si chiar arata foarte fain. Am mancat ciorba de gulas (normal, nu ?) si nu m-am putut opri sa nu mananc niste galuste somloi, si sincer nu am mai putut niste carnuri care aratau super apetisant. Dar pur si simplu, nu am mai putut. Eram plin pana peste. Daca ajungeti aici, nu ratati platoul secuiesc cu “de toate”.

Mai multe informatii –> https://idolrestaurant.ro/index.php/ro/

In speranta ca aceste randuri va vor ajuta in organizarea unei excursii in judetul Covasna care sa cuprinsa musai si Tg. Secuesc, va recomand sa cititi mai multe informatii aici –-> https://www.kezditour.info/#targu-secuiesc

Imagini Tg. Secuiesc

Welcome to Targu Secuiesc !

Gabor Aron, cel mai iubit fiu al urbei

Aici iti dai seama ce inseamna orasul curtilor

Vechile curti au devenit ulite publice

Intrarea in Muzeul Breslelor

Si in interior

Cojocarii erau foarte importanti in Tg. Secuiesc

Productia de turta dulce are o analiza indelungata in Tg. Secuiesc. Oare s-o mai face ?

In muzeu, sunt si expozitii de picturi facute de copii

Surprinzatoarea expozitie de hainute ale Suzanei si ai lui Andrei

Foarte atent au fost croite aceste hainute

Muzeul Farmaciei

Pe vremuri, medicamentele se faceau in farmacie

Spre intrarea in Casa Colectiilor

Cu d. Erne Beko, o comoara de om

Piata Centrala din Tg. Secuiesc in 1904

Si cateva din colectiile de la Tg. Secuiesc – lingurite

Chibrituri

Insigne

Ce creau soldatii in transee

Multe insigne

Despre 1848

Cosmetice

Sticle de diverse bauturi

Pixuri. Multe pixuri

Si foarte surprinzatoarea colectie de surprize Kinder

Exista si o colectie de diplome

Vigado – Casa de Cultura a Tg. Secuiesc

Intrarea din alta epoca

In teatru, se monta o noua piesa

In balconul Vigado

Cu proprietarul Restaurantului Secuiesc

Terasa restaurantului

Gulasul de la revedere din judetul Covasna

Una din camerele private

Exista si o crama

Cu vinuri vechi si de calitate

Articolul Tg. Secuiesc – un oras atat de mic, atat de multe lucruri de vazut apare prima dată în ImperatorTravel.

Sf. Gheorghe

Acum mai multi ani, cred ca era in vremuri covidice, eram in Poiana Brasov si ma uitam pe harta. In Brasov, fusesem de zic eu, zeci de ori. Da, Brasovul e undeva acolo la corazon, fusesem de multe ori la Bran, Pestera, cetatile sasesti de pe langa Brasov… unde sa ma mai duc, unde ? Vad Sf. Gheorghe pe harta. Hmm. Pare aproape. Intru pe maps. Wow. 1 ora din Poiana Brasov pana in buricul Sfantului, fix in centru unde pare sa fie un parc. Asa ca am sarit in masina si m-am dus. Mai fusesem prin Covasna, dar nu si in Sf. Gheorghe, capitala judetului.  Ce-ar fi sa…

Si m-am dus. Da, drumul a fost cam o ora cu tot cu traversarea Brasovului (ma rog, nu era chiar ora de varf) si am debarcat intr-o parcare destul de ampla la doi pasi de centru. Si am descoperit ca centrul Sf. Gheorghe este deosebit decat centrele mega-aglomerate ale majoritatii capitalelor de judet din Romania – este practic un parc. Da, un parc in mijlocul orasului, cu copaci, cu banci, cu cateva cafenele in jur, un loc unde sa iesi la aer curat, la un suc, iar copiii sa aibe loc unde sa se joace si sa alerge. Socant, nu-i asa ? Da, mai sunt orase cu piete centrale pietonale (vezi Sibiu de exemplu), dar nu un parc cu arbori. O prima impresie foarte buna.

Am mai fost de atunci de vreo doua ori prin Sfantul Gheorghe, dar in viteza. Nu am prea avut timp sa-l aprofundez. De fapt nici n-am dormit vreodata in Sf. Gheroghe. Pana acum, in iunie 2026. Cand am revenit in Sf. Gheorghe la invitatia Visit Covasna pentru a vizita in sfarsit si capitala judetului Covasna. Si chiar sa dorm o noapte aici. Asa ca dupa ce am vazut cateva locuri din oras, am iesit si seara la plimbare. Ce m-a “izbit” la Sf. Gheorghe ? E un oras super linistit. Chiar si atunci cand e “trafic”, sunt doar cateva masini in ambuteiaj. Noaptea, liniste mormantala si nimeni pe strazi. Sa te tot plimbi sub clar de luna. Dar si ziua. Cred ca astea ar fi cuvintele pe care le-as asocia cu Sf. Gheorghe. Liniste. Relaxare. Calm. Pace. Seninatate. Si nu poti decat sa te simti bine intr-un astfel de oras.

Si ca de obicei, nu pot sa nu spun cateva cuvinte despre istoria urbei secuiesti. Prin zona, arheologii au descoperit urme de locuire neolitica, morminte dacice, morminte romane, dar si mai tarzii din secolul X. Orasul actual a fost mentionat pentru prima oara in documente abia in anul 1332 (adica la 2 ani dupa batalia de la Posada, deci, relativ recent pentru multe localitati din Ardeal) sub numele de Sancto Georgio. Era un document papal care spunea ca Papa isi primise obolul din partea locuitorilor din zona. In 1461 in vremea lui Matei Corvin, a fost ridicat la rang de targ. In 1658 si 1661, targul a fost distrus de atacurile tatarilor si otomanilor, acestia arzand si catedrala orasului. Dupa aparitia fortelor austriece (care au cucerit Transilvania in 1687 dupa esecul otomanilor in fata Vienei), navalirile de peste Carpati s-au oprit (sau au fost oprite de fortele habsburgice), asa ca orasele aflate in zona inclusiv Sf. Gheorghe au reusit sa se dezvolte in liniste fara frica de navalitori. In 1877, s-a inceput electrificarea orasului, in 1891, orasul a fost racordat la reteaua de cai ferate din Imperiu, iar in 1899 s-a deschis celebra fabrica de tigarete (cica facea in perioda comunista cele mai bune tigari Carpati). In 1916, a fost unul din primele orase din Ardeal in care au intrat trupele Armatei Regale Romane. Dupa terminarea razboiului deoarece nu se afla pe una din arterele strategice din Transilvania, Armata Regala a intrat in Sf. Gheorghe pe 10 ianuarie 1919, la aproape 3 saptamani dupa ce generalii Gherescu si Neculcea intrasera deja in Cluj, capitala Ardealului.

De-a lungul istoriei, Sf. Gheorghe a fost capitala scaunului Sepsi (care in secolul XVII s-a unit cu scaunele Kezdi / Tg. Secuiesc si Orbai formand regiunea “Trei scaune”). In perioada interbelica, Sf. Gheorghe a fost capitala a judetului Trei Scaune pana in 1950 cand acesta a fost desfintat in timpul ocupatiei rusesti care a impus o impartire administrativa a Romaniei dupa model sovietic – cu regiune si raioane. Sf. Gheorghe a fost retrogradat la nivelul de capitala de raion in cadrul Regiunii Autonome Maghiare cu capitala la Tg. Mures. In 1968, Romania a revenit la impartirea in judete, dar nu aceleasi ca in perioada interbelica. Vechiul Trei Scaune s-a unit cu o buna parte din judetul Odorhei formand judetul Covasna. Odorheiul Secuiesc a ramas fara judet si a devenit parte a judetului Harghita.

Ce am vizitat in Sf. Gheorghe ?

Piata Centrala (Parcul Erzsebet) – cum am spus, cred ca Sf. Gheorghe este singura capitala de judet din tara care are un parc in centrul orasului. Si asta mi se pare foarte fain . In jurul lui se afla cladiri precum Primaria, Teatrul Tamasi Aron, Consiliul Judetean sau Liceul Szekely Miko, cladiri monumentale din perioada secolului XIX, frumos restaurate. Nu pot spune ca Sf. Gheorghe da pe dinafara de cladiri istorice, s-au construit multe blocuri urate in epoca Ceausescu, dar mostenirea istorica a fost frumos restaurata si este ingrijita, nu ca in alte locuri unde a fost daramata la greu. De altfel si in perioada lui Ceausescu, comunistii nu s-au prea atins de centrul istoric si nu au demolat cladiri istorice, ci au construit un oras comunist fix langa.

Muzeul National Secuiesc – acum cativa ani scriam despre muzeele pe care le-am vizitat in Polonia ca acelea sunt muzeele prezentului, nu cele din Romania. Muzee interactive, unde simti subiectul, nu doar il vezi si unde un mix de exponate si display-uri multi-media inlocuiesc panourile de multe ori plicticoase. Ei bine, Muzeul National Secuiesc este un astfel de muzeu al secolului XXI. Se trece in revista istoria secuilor (inclusiv faptul ca de fapt nu se stie mare lucru care le sunt originile, desi trei ipoteze sunt mentionate), se prezinta in mod interactiv povestea Revolutiei de la 1848, dar, din pacate, nu am aflat prea multe despre istoria lor medievala si rolul lor de paznici la granita de est a Transilvaniei si cum erau organizati (din cate stiu eu, foarte diferit de vecinii lor sasi) si am descoperit parti din cultura si traditiile pastrate pana in ziua de azi – straie, dansuri, obiceiuri. In curtea muzeului, se gasesc si cateva porti secuiesti cu simbolurile lor solare, o casa autentica mutata dintr-un sat in curte si mai multe din misterioasele totemuri secuiesti – provenind evident din epoca pre-crestina, de pe aceste totemuri, in functie de simboluri, afli daca respectivul in cinstea caruia a fost ridicat totemul era barbat sau femeie, bogat sau sarac, varsta, daca a murit casatorit sau necasatorit si multe alte amanunte – pe vremuri, aceste totemuri erau ridicate doar pentru razboinici si cei care puteau “citi” aceste totemuri, aflau faptele lui de vitejie.

Biletul costa 25 lei (exista reduceri pentru elevi, studenti, pensionari, familii si grupuri) si muzeul este deschis zilnic exceptand lunea.

Mai multe informatii: https://sznm.ro/ro/

Muzeul cinegetic – Secuii au locuit in curbura Carpatilor, intre munte si depresiune, intr-o zona plina de paduri si animale. Desi erau cunoscuti ca agricultori harnici, evident, vanatoarea era o indeletnicire populara, tinand cont de bogatia de fauna salbatica. Si astazi, Covasna are un numar destul de mare de animale salbatice, inclusiv celebrii ursi care ies la drumul mare sau merg prin sate dupa mancare. In consecinta, Sf. Gheorghe este locul logic unde sa gasesti o expozitie cinegetica a Carpatilor – in micul muzeu vei gasi o gramada de animale salbatice impaiate si foarte bine intretinute desi am inteles ca un exponat are mai bine de 100 ani,

Camerele sunt dedicate unor familii de animale sau habitate. M-am mirat un pic cand am vazut capul unui elefant imens – este unul din putinele exponate din plastic – e copia unui trofeu de elefant care se afla de fapt in Spania, dar desi expozitia este dedicata animalelor din Carpati, vei gasi si niste trofee venite tocmai din Africa – gen zebre sau antilope. Marea vedeta este o blana de urs vanata de Ceausescu – dictatorul venea deseori in Covasna pentru vanatoare, insotit uneori si de dictatorul bulgar Todor Jivkov, un alt mare pasionat de vanatoare si recordman mondial (i-am vazut pe amandoi in clasamente mondiale in muzeul cinegetic din Graz, Austria).

O mini-expozitie interesanta este dedicata cuiburilor de pasari. Am vazut si ousoare mici rosii stralucitoare si unele oua verzi de ziceai ca sunt oua vopsite de Paste, am fost asigurat ca asa sunt in realitate. Dar ce am aflat cu surprindere este ca toate ouale si cuiburile lor nu sunt reale. Sunt facute din diverse materiale de o muzeografa din Suceava care a gasit loc de expunere la … Sf. Gheorghe.

In muzeu, sunt organizate numeroase evenimente, dar si cursuri pentru copii si nu numai. Si, da, poti vana virtual intr-un soi de joc electronic. Nu sunt un vanator prea dibaci, trebuie sa recunosc.

Biletul costa 15 lei (reduceri pentru copii, pensionari si grupuri pedagogice), iar muzeul este deschis zilnic, exceptand lunea

Mai multe informatii aici: https://expo.vadon.ro/romana

Biserica reformata fortificata – sigur, multi dintre noi au auzit de bisericile fortificate sasesti, pe unele le-ati si vizitat, unele sunt si pe lista UNESCO, cred ca si eu le-am vazut pe toate. Dar sa stiti ca si secuii au construit biserici fortificate. Doar erau prin aceeasi zona ca si sasii, asa ca si ei erau atacati de otomani, tatari si moldoveni. La fel ca si in cazul mai cunoscutelor biserici fortificate sasesti, am aflat ca si in secuime erau ziduri succesive de aparare (biserica din Sf. Gheorghe a avut doua valuri de ziduri, dar dupa disparitia primejdiei tatare, un zid a fost demolat pentru construirea scolii germane candva in secolul XVIII.).

Biserica actuala nu este foarte veche – desi se pare ca a rezistat la mai multe atacuri turco-tatare, nu a prea rezistat insa cutremurelor din Vrancea invecinata. In 1802, cutremurul care a distrus si o buna parte din Bucuresti, a nimicit si biserica din Sf. Gheorghe. Restaurarea s-a terminat in 2021 si acum arata ca scoasa din cutie. Impecabil. Zici ca e noua, Ma rog, si e. Dar a fost restaurata asa cum era in 1547 cand a fost construit in forma actuala. Intr-un stil gotic care deja atunci era deja depasit, dar ce mai conteaza. Secuii au fost dintotdeauna o comunitate mai conservatoare si pastratoare de traditii si desi Europa atunci tocmai incheia moda stilului renascentist, pregatindu-se de super-ornatul baroc, la Sf. Gheorghe a fost ales ceva mai austerul si depasitul stil gotic. Poate si pentru ca in acea perioada, secuii renuntau la catolicism, convertindu-se la protestantism.

Ca orice cladire fortificata, biserica se afla in varful unui mic deal – de obicei inaltimile ajuta in caz ca esti asediat, iar in jurul zidurilor am descoperit surprins numeroase totemuri secuiesti (acei stalpi sculptati din lemn pe post de monumente funerare). Am aflat ca obiceiul in Sf. Gheorghe este ca atunci cand o clasa termina liceul Szekely Miko sa ridice un astfel de stalp. Iar pe el, apar numele colegilor care au incetat din viata mult prea devreme…

Biserica poate fi vizitata doar cu un telefon in prealabil (sau daca o gasesti intamplator deschisa). Poti suna la 0267 351 254 pentru programari. Vizitarea este gratuita.

Stadionul Arena Sepsi Duna – stiu, stadionul este un obiectiv turistic inedit. De obicei cand vizitezi un oras din Romania, nu te gandesti sa vizitezi si stadionul pentru ca de fapt nu stiu daca exista stadioane care pot fi vizitate in Romania exceptand Arena Nationala. Poate or fi.

Ei bine, stadionul din Sf. Gheorghe se poate vizita. Si merita. De fapt, eu am insistat sa vizitez stadionul Sepsi. Da, sunt pasionat de fotbal, dar evident, nu sunt supporter al echipei Sepsi. Dar ce m-a intrigat cel mai mult este faptul ca dupa fiecare gol al echipei gazde, nu urma doar un cantec cum e deja cazul peste tot (evident, sunt fan Maria al lui Scooter), ci urma si un joc de lumini ca de discoteca. Stiu ca nocturna este cam greu de re-aprins (de stins, se intampla in secunde daca pica furnizarea de curent electric) si cum naiba fac cei de la Sepsi jocul acela de lumini. Aveam sa aflu ca stadionul Sepsi a fost primul din lume unde au fost instalate becuri Philips de generatia a 3-a care fac posibile astfel de jocuri de lumini.

Asa ca am ajuns sa vizitez si stadionul care este o mica bijuterie. Nu este un stadion mare, a fost construit pentru nevoile unui oras de 50.000 locuitori, deci are doar 8400 locuri. A costat 25 milioane de euro (finantat de guvernul Ungariei) si a fost inaugurat in 2021.

Cum ziceam, arata ca o mica bijuterie sportiva intr-o zona de la iesirea spre Tg. Secuiesc unde este zona sportiva a orasului. Langa stadion, se afla si o sala a sporturilor nou nouta cu o capacitate de 3000 locuri (pentru handbal, baschet, volei, etc) sau 2400 locuri (pentru meciurile de hochei). A fost terminata inaintea stadionului, in 2017 si a costat 19 milioane euro (finantata de guvernul Romaniei). Langa, se afla constructia patinoarului artificial care urmeaza sa fie gata in 2028. Din cate stiu, Sf. Gheorghe nu are o echipa de hochei (harghitenii au fost intotdeauna starurile hocheiului din secuime), dar asta nu inseamna ca nu pot avea aici meciuri, iar locuitorii sa nu aibe unde patina.

Am intrat in stadion pe la intrarea sportivilor. Sunt intampinat de un mare urs impaiat, simbolul echipei si de o vitrina imensa cu trofeele castigate de echipa – inclusiv o copie a Cupei Romaniei (Sepsi a castigat-o de 2 ori, dar trofeul este transmisibil, ramane la echipa castigatoare timp de 1 an) si 2 Supercupe ale Romaniei (trofeul nu e transmisibil, ramane la castigatoare). Mi se spune ca asta a fost gaselnita pentru a separa “drumurile” celor 2 echipe in zi de meci. In conformitate cu regulamentele fotbalistice in vigoare, autocarele celor 2 echipe nu pot veni in acelasi timp, ci unul dupa altul (la secunda), iar fluxurile trebuie sa fie diferite. Asa ca a aparut aceasta vitrina sa-I separe pe fotbalistii de la Sepsi de oaspeti.

Am intrat si in vestiare. Evident, goale, era vacanta competitionala. In vestiarul gazdelor, poza si numele fiecarui jucator asupra locului in care acesta se echipeaza / dezechipeaza, locul de recuperare si nu in ultimul rand, poze cu cei mai buni fotbalisti din istoria Ungariei. La oaspeti, pe pereti sunt poze cu Dobrin, Lacatus, Hagi, Lucescu si altii – dintre cei mai buni fotbalisti din istoria Romaniei.

Locurile in stadion sunt spatioase, sunt clar delimitate zonele VIP de restul tribunelor (acestea sunt inchiriate uneori si pe un an de diverse companii), camere de luat vederi peste tot, iar locurile pentru camerele TV ale televiziunilor si VAR sunt sacrosancte si gandite la milimetru. Cu tot cu acces la curent electric si tot ce trebuie. Sub gazon (care este un mix de sintetic cu natural) sunt zeci de km de tevaraie care incalzesc gazonul, ajutand la indepartarea rapida a zapezii – cu toata incalzirea globala, la Sf. Gheorghe mai si ninge. Am plecat surprins placut – un stadion impecabil, gandit pentru absolut orice nevoie – de la cele ale spectatorilor, ale invitatilor VIP, dar si ale celor care lucreaza pentru televiziuni. Totul, sa faciliteze experienta … munca sau distractia. Sincer, un stadion cum ar trebui sa aibe orice echipa din prima liga – cred ca Sepsi merita sa joace in liga 1 si doar pentru stadion.

Stadionul Sepsi se poate vizita doar cu programare in prealabil si doar pentru grupurile mai mari de 12 persoane. Evident, nu in zi de meci cand poti sa te duci la meci (atentie, la Sepsi, exista un sistem de pre-inregistrare cu card). Daca vrei sa vizitezi stadionul, il poti vizita in timpul saptamanii cand nu e zi de meci pana la ora 16 cu programare in prealabil la telefon 0721 739 052. Turul ghidat costa 10 lei pe persoana si merita cu varf si indesat.

In localitate, mai exista si alte atractii cum ar fi Muzeul National al Carpatilor Rasariteni, dar pe care nu am apucat sa-l vad. In apropiere de oras, se afla putin cunoscutul Sugas Bai (la vreo 8 km de Sf. Gheorghe) care are partie de schi cu teleferic, instalatie de nocturna si tun de zapada (iarna) si parc de aventura, teren de tenis si mini-golf, dar si un spa – vara. Nici pe acesta nu l-am vazut, doar mi-a spus cineva de el. Dar cum am vazut ca toate obiectivele turistice vizitate in Sf. Gheorghe sunt facute de foarte mare calitate, cred ca si Sugas Bai ar fi o surpriza pentru multi – in bine.

Si evident, pe langa Sf. Gheorghe, ai numeroase locuri de vizitat, poti sa citesti despre cateva aici: https://www.imperatortravel.ro/2025/06/covasna-judetul-din-inima-romaniei-in-care-poti-avea-o-multime-de-experiente-memorabile.html

Unde am dormit in Sf. Gheorghe

Personal, am dormit in hotelul Isabella Boutique Hotel. Un hotel foarte fain, la doi pasi de piata centrala (adica parcul Erzsebet) in niste cladiri istorice antebelice. Fatadele au ramas cele vechi (evident, foarte bine renovate, ca noi), dar in interior tot ce gasesti, este foarte modern si bine gandit. Camerele sunt o combinatie de modernism cu elemente istorice – mai precis stalpii din camere si ce mi-a placut in mod special este faptul ca aici sunt promovate numeroase produse gastronomice locale – de la mirodenii la sucuri si, evident, palinca.

Ati auzit de Magma Kola sau Magma Beer ? Probabil ca nu, eu habar n-aveam. Sunt facute la Buzau de un francez care s-a indragostit de meleagurile acestea si in loc sa stea degeaba ca multi romani, a facut o fabricuta de bere artizanala, care s-a extins si la bauturi racoritoare gen Cola sau Tonic. Astfel de produse le gasiti la Isabella Boutique.

Se poate manca de 3 ori pe zi – mic dejun, pranz si cina, dar nefiind un hotel mare, nu exista buffet, poti comanda a la carte.

La pranz, am mancat o ciorba crema de gulie (mie nu imi place gulia, dar ciorba asta chiar a fost superba) si o salata unde se combina legume din gradina hotelului (da, au si o mica operatiune agricola) cu halloumi si prosciutto. Foarte buna si interesanta combinatia. La micul dejun, m-am lacomit la prea multe de am plecat rostogolindu-ma – omleta, un platou rece cu de toate si mai ales niste gauffre absolut geniale.

Unde am mancat in Sf. Gheorghe

Cina am luat-o la Pivnita Sz. Gyorgy. Aflat tot in buricul targului, la doi pasi de piata-parc central, este un restaurant construit intr-un subsol de sub biblioteca judeteana, dar care chiar arata ca o pivnita de demult. Restaurantul nu e de ieri, alaltaieri, a fost deshis in 1996 si de atunci chiar are niste produse secuiesti de te lingi pe degete si nu te mai poti ridica de pe scaun. Fiind prima zi in Sf. Gheorghe, nu am putut decat sa cer o ciorba-gulas in deschidere si niste muschi de vita la gratar ca fel 2. La insistentele lui Istvan, am acceptat cu greu sa comand si o prajitura numita Galusca Somloi – o nebunie de pandispan pufos, crema de vamilie si crema de ciocolata. Am aflat ca e o prajitura traditionala maghiara, asa ca am realizat cu tristete ca am pierdut aproape 35 ani de calatorit prin zone locuite de unguri si de abia acum, am descoperit somloiul. Sf. Gheorghe m-a salvat din nestiinta si am descoperit inca un desert pe care nu-l voi rata cand voi mai ajunge pe la vreun restaurant unguresc.

A doua zi, inainte de a pleca am mancat undeva in afara centrului la restaurant Castel Kovacs. Restaurantul a fost deschis tot in 1996 de d. Mihaly Kovacs, dar astazi, el se afla in mainile fiului sau, d. Gabor Aron Kovacs. Omul nu e doar patron, este chef, chef, nu bucatar pentru ca omul este super-pasionat de bucatarie si a depus multe eforturi pentru a se perfectiona. Dupa liceul de ospatari-bucatari din Sf. Gheorghe, s-a dus la Budapesta unde a lucrat si invatat in unele dintre cele mai bune restaurante din capitala Ungariei. Ce a invatat acolo, a adus si la Sf. Gheorghe. Din pacate, oraselul covasnean nu este destul de mare sa deschida un restaurant de lux, de fine dining cum se zice pe romaneste, dar in schimb, d. Kovacs a urmat cele mai moderne tendinte culinare, reinterpretand diverse feluri de mancare traditionale.

1. Kovacs urmeaza tendinta restaurantelor “de la ferma la masa” (“from farm to fork”) – controland toate ingredientele. Unele ingrediente provin din ferma fratelui unde pe langa fructe si legume, cresc si mangalita si pasari, iar familia mai detine si o mica fabrica unde produce salam cu mucegai nobil si mezeluri fara aditivi.

Cum am zis nu este chiar in centru, dar merita sa mergi sa mananci. De altfel, mai detine niste restaurante in centru, dar Castel este primul restaurant, asa-numitul flagship. Si ca veni vorba, poate sunteti mai familiarizati cu produsele “Regele ciolanului” prin diverse evenimente. Regele ciolanului tot de aici vine, este ideea familiei Kovacs.

Si pentru ca nu puteam sa plec din Sf. Gheorghe si sa nu mananc un kurtos kalacs, celebrul cozonac secuiesc, m-am oprit si in piata mare, o piata cu un aer de anii 90, dar unde se afla Melinda Kurtos – un business al unui om in care simti ca ii place si iubeste ceea ce face la fel ca si in cazul d. Kovacs. Omul asta chiar iubeste kurtos-ul si il face ca la carte – pe carbune.

Pe langa kurtos-ul clasic, am mancat si kurtos cu zmeura si am gustat si un kurtos sarat cu cascaval. Dar ce pot spune, pentru mine kurtos-ul e kurtos-ul dulce, asa ca am ramas la cel clasic si la cel cu zmeura. Pe langa kurtos, la Melinda poti gasi si gogosi si, cum altfel, si langos.

Sincer, ma asteptam sa scriu mai putin, dar iar a iesit un articol lung. Foarte lung. Dar pe care sper sa-l salvati cand mergeti la Sf. Gheorghe. Ca e o experienta faina. Si daca vreti sa aflati mai multe, vedeti ca Asociatia pentru Dezvoltarea Turismului in Judetul Covasna are un site foarte fain si extrem de complet – poti descoperi realmente tot ce poti face in judet.

Intra aici –-> https://visitcovasna.com/

Indiscutabil, este unul dintre cele mai bine facute si complete site-uri de prezentare a unei zone turistice din Romania. Ai totul acolo in romaneste, ungureste si engleza. Si daca sunteti old school, Visit Covasna are un birou fix in centru, langa parc de unde puteti afla direct informatii si primi neasteptat de multe brosuri cu toate informatiile.

Imagini Sf. Gheorghe

Centrul orasului Sf. Gheorghe

Parcul Erzsebet este fix in centrul orasului

Un plaman al Sf. Gheorghe

Parcul este flancat de cladiri istorice frumos refacute

Si superb luminate noaptea

Muzeul National Secuiesc

Cine sunt secuii ? In realitate, nimeni nu stie

Zona dedicata Revolutiei de la 1848

Secuii sunt foarte mandri de turnarea tunurilor folosite in Revolutie

Exista un loc unde poti fi pozat ca husar

Straie si dansuri secuiesti

Ceausescu si-a luat doica din secuime pentru copiii lui. Si se pare ca Tata Leana a iubit-o foarte mult

Poarta secuiasca – cu cat era mai inalta, cu atat era mai bogat proprietarul

Casa autentica din secuime mutata in curtea Muzeului

Interior – sincer, seamana foarte mult cu cele din Tara Fagarasului

Unul din primele tractoare ajunse pe meleagurile Covasnei

Muzeul Cinegetica

Blana ursului vanat de Ceausescu

Doi dictatori intr-o poza – Ceausescu si Jivkov la vanatoare in Covasna

Trofee din zona Carpatilor de Curbura

Exista si o mini-expozitie africana

Vanatoare virtuala

Cuiburi de pasari salbatice. Cum am spus, acestea sunt din plastic

Oua de toate culorile – remarcati ouale rosii

Sau cele verzi de zici ca au fost vopsite de Paste

Cei care se ocupa de Expozitia Cinegetica din Sf. Gheorghe

Biserica reformata din Sf. Gheorghe

Cu un turn complet restaurat

Interiorul gotic

De jurul imprejurul zidului, totemuri secuiesti – ridicate pentru fiecare clasa terminala din liceele locale

Lista absolventilor. Mai jos, placute cu cei care din pacate nu mai sunt intre noi

Sepsi Duna Arena

Si la stadion e un urs. Impaiat

Vitrina cu trofee ale lui Sepsi

Macheta stadionului

Vestiarul gazdelor cu pozele unor faimosi fotbalisti maghiari

Jucatorii din actualul lot al lui Sepsi si locul fiecaruia

Instrumentele de munca

In vestiarul oaspetilor, cei mai buni fotbalisti romani

Bancile de rezerva. Singurele din tara care sunt incalzite ca scaunele din automobile

Zona VIP a stadionului

Si cum arata din tribuna oficiala

Fatada istorica a Hotelului Isabella Boutique

Camera mea – combinatie de vechi cu modern

Si asa arata o alta camera

Zona comuna de relaxare

Hotelul dispune si de o terasa

Si restaurant in stil pivnita

Hotelul Isabella promoveaza si vinde produse locale de care probabil nu ai auzit niciodata

Dar care sunt foarte bune – cum ar fi Magma Kola din Buzau

Poti sa faci si masaj la hotel

Pranzul l-am luat la hotel – ciorba crema de gulii

Salata cu capsuni si halloumi

Omleta la micul dejun

Un platou rece cu produse din zona

Si minunatele gauffre

Cina am luat-o la Pivnita Szent Gyorgy

Care chiar arata a pivnita

Am inceput cu ciorba-gulas. Sa nu mananc gulas in Sf. Gheorghe ? Ar fi fost un sacrilegiu

Muschi vita

Galuste Somloi – o descoperire magica

Pranzul la Restaurantul Castel Kovacs

Atat povestea restaurantului cat si meniul le gasesti pe tableta

Si aici am mancat gulas. Ca dara nu merg toata ziua buna ziua in Covasna

Carne pe plita – absolut minunata

Ei sunt Regele Ciolanului

Sf. Gheorghe fara kurtos ? Nu, nu, imposibil !

Cu simpaticul proprietar cu care am discutat despre kurtos-ul adevarat si calatorii prin lume

Kurtosul adevarat se face pe jar

Echipa Dream Team Visit Covasna: Istvan, Ildiko, Gyongy si Szidonia

Articolul Ce ai de vizitat si facut la Sf. Gheorghe, Covasna. La nici o ora de Brasov apare prima dată în ImperatorTravel.