Sigirya, Sri Lanka

Dacă India are un Triunghi de Aur – Delhi, Agra și Jaipur –, ei bine, nici Sri Lanka nu se putea lăsa mai prejos. Să-l facă de aur ar fi fost o copie, să-l facă de argint ar fi fost degradant, așa că a apărut ideea Triunghiului Cultural, care să adune cele mai reprezentative situri istorice din Sri Lanka. Problema este că acest triunghi este mai degrabă un dreptunghi sau chiar un pentagon, pentru că sunt nu mai puțin de cinci orașe cu situri istorice, unele dintre ele fiind capitale timp de secole: Anuradhapura, Polonnaruwa, Sigiriya, Kandy și Dambulla.

Probabil că cel mai apropiat de un triunghi este cel format din capitalele antice Anuradhapura, Polonnaruwa și Sigiriya, așa că voi scrie doar despre Polonnaruwa și Sigiriya, pentru că la Anuradhapura nu am ajuns de data aceasta. Dar am mai fost de două ori și puteți citi mai multe aici, în articolul scris când am fost acolo acum 14 ani. Anuradhapura a fost capitală acum 2.000 de ani, deci nu s-o fi schimbat mare lucru în 14 ani.

Dimineața a fost mai pe chill. Cum ziceam, hotelul Jetwing Lake era pe malul unui lac, cu o pajiște superbă, de un verde efervescent, și multe lucruri faine. Micul dejun avea destul de multe preparate europene, nu numai locale, și cred că aș fi putut sta și trei dimineți fără să termin turul de mic dejun. Așa că m-am limitat la best of. Dar spectacolul cel mai important a fost neamul de maimuțe care se cățărase pe un acoperiș și lucra de zor la despăduchere. Mă rog, la prima vedere, părea că își fac masaj una alteia, dar, de fapt, căutau diverse insecte iubitoare de păr de maimuță. Erau însă teribil de haioase și, spre deosebire de alte surate aciuate pe la hoteluri din toată lumea, nu se duseseră la micul dejun să creeze haos. Posibil să fi fost hrănite în prealabil.

Am purces apoi la Polonnaruwa. Vechea capitală a jucat acest rol timp de doar două secole: din secolul al XI-lea până în secolul al XIII-lea, când a avut aceeași soartă ca Anuradhapura. A fost atacată de tamilii veniți din nord, din India, și a fost distrusă. Dar aceste două secole au reprezentat o perioadă de aur, în timpul căreia regii singhalezi au construit sisteme de irigații spectaculoase, iar capitala au împodobit-o cu palate și temple budiste. Palatul regal a fost o minune, construit pe mai multe etaje, un lucru greu de realizat în perioada respectivă, în orice colț al lumii. Au rămas urmele unor temple, dar și câteva statui ale lui Buddha. Trebuie să remarc însă că decorațiunile sunt absolut nemaipomenite și, pe undeva, am avut sentimentul că îmi amintesc de complexul aproape extraterestru de la Angkor Wat, din Cambodgia. E drept, sigur, nu se compară: Angkor Wat este în altă galaxie, dar atmosfera și motivele arhitecturale mi-au adus aminte de Angkor.

Sunt două complexe de situri istorice și trebuie să subliniez faptul că, în interiorul vechilor temple, trebuie să intri desculț. Personal, de obicei intru în picioarele goale în temple hinduse, musulmane, jaine, sikh sau budiste, dar aici a fost o greșeală. Trebuia să intru în ciorapi, pentru că pietrele erau de-a dreptul incandescente. Și aveam ciorapii în bagaj, în autocar! Am strâns din dinți, am intrat în vreo două temple și am practicat un soi de dans desculț pe cărbuni încinși, cum am văzut prin diverse colțuri ale lumii, din Bulgaria până în Vanuatu!

În zonă se află însă Sigiriya, cred că cel mai spectaculos sit istoric din toată Sri Lanka și un loc pe care e musai, musai să-l vezi. Gândește-te că, în mijlocul unei câmpii acoperite de junglă, așa, deodată, răsar ca prin minune două stânci. Una mult mai pătrățoasă și mai înaltă, cealaltă un pic mai molcomă. Practic, indiferent în ce epocă ai fi trăit, ar fi fost imposibil să nu ți se pară că stânca Sigiriya este un loc ales de zei. Este mult prea spectaculoasă și perfectă.Și pare ciudat, dar această stâncă a jucat rolul de capitală vreme de vreo două decenii. Povestea ei este, de asemenea, greu de uitat.

Cândva, prin secolul al V-lea, un rege pe nume Dhatusena avea doi fii și o fiică. Cam puțini pentru un bărbat care avea la dispoziție câteva sute de femei – o nevastă și numeroase concubine –, dar asta spun sursele istorice. Fiul cel mare era născut de o concubină, iar cel mic, de regina oficială. Evident, în mod normal, fiul cel mic ar fi trebuit să urmeze la tron, dar fratele său mai mare avea o altă opinie.

Numele lui era Kasyapa și a intrat în istoria Sri Lankăi ca un soi de personaj la fel de diabolic precum regele Ravana din Ramayana. Împreună cu cumnatul său, soțul surorii, a pus la cale o lovitură de stat și l-a dat jos pe rege de pe tron, iar fratele mai mic a trebuit să șteargă urgent putina, dacă ținea la viața lui. Bătrânul rege a fost închis, dar apoi scos la lumina zilei, pentru că cumnatul noului rege susținea că știe el, din surse informate, că bătrânul are niște bogății nebănuite, ascunse în locuri cunoscute doar de el. Bătrânul rege i-a dus pe cei doi ticăloși la un lac de acumulare, de unde pornea un sistem de irigații, și le-a spus că aceasta era cea mai mare bogăție a lui. Kasyapa s-a enervat cumplit și a hotărât ca taică-su să o preceadă pe Ana lu’ Manole: l-a îngropat într-un zid al unei clădiri. Locuitorii capitalei, Anuradhapura, l-au acuzat de patricid și l-au tratat ca pe ultimul ticălos, cum, de altfel, și merita. Așa că noul rege, Kasyapa (473–495), a decis să mute capitala. Și unde altundeva decât pe această stâncă falnică? I se părea și mai ușor de apărat în cazul în care ar fi apărut frate-său cu vreo armată.

Aici se afla însă o mănăstire budistă, dar călugării, oameni pașnici și împăciuitori, s-au mutat de bunăvoie și cu sprijin regal pe dealul de alături. În vârful stâncii, Kasyapa a construit un palat din care au mai rămas fundațiile, dar și labele absolut monumentale ale unui leu care ar fi străjuit intrarea în palat. La poalele stâncii s-a construit un oraș locuit doar de fanii lui Kasyapa.

Dar ce ți-e scris în frunte ți-e pus, așa că, după vreo două decenii, a apărut frate-său cu o armată din India. A urmat o bătălie, Kasyapa a pierdut și se pare că s-a sinucis ritualic, pe spatele elefantului regal. Happy end ca la Hollywood! Fratele cel mic s-a întors în vechea capitală, Anuradhapura, în extazul localnicilor, iar călugării s-au mutat înapoi la Sigiriya.

Cum ziceam, am mai fost de două ori în Sri Lanka și, de fiecare dată, am urcat și la Sigiriya. Și dacă m-aș mai întoarce de 20 de ori, m-aș întoarce de fiecare dată la Sigiriya. Acum 14 ani, dacă veneai pe cont propriu la Sigiriya, era greu să scapi de haita de ghizi locali care te alergau ca să te ghideze. Prima oară am luat un ghid. A doua oară, pentru că, sincer, voiam doar să mă bucur de loc și să fac poze, am zis pas. Dar nu am putut scăpa de unul care se ținea scai de mine și îmi explica întruna ce era acolo și dincolo.

Am conceput un plan ca să scap de el.

„Ascultă”, i-am zis, „nimeni, dar absolut nimeni nu știe ce a fost cu adevărat aici. Eu sunt reîncarnarea lui Kasyapa.”

S-a uitat un pic uimit la mine, dar a continuat să mă „ghideze”. În două locuri, l-am contrazis total, susținând niște povești cu extrem de mult sânge și încă și mai mult sex. Contraziceam teoriile oficiale, dar poveștile mele erau destul de credibile, ținând cont de faima lui Kasyapa, așa că ghidul a dispărut fără urmă și m-am putut bucura de Sigiriya în liniște. Când am coborât de pe stâncă, însă, în bazarul din parcare, auzeam o grămadă de voci care șopteau: „Kasyapa, Kasyapa…” Mi se dusese buhul!

În zilele noastre, poți lua un ghid, dar nu mai e nebunia de acum 14 ani. Ghizii stau liniștiți într-un foișor la intrare și își oferă serviciile, iar prin sit nu te mai fugărește nimeni. Sigiriya s-a civilizat. În plus, toalete, alei frumoase, câteva locuri de unde poți lua o cafea sau apă, totul curat, totul impecabil, totul pus la punct. Asia se singaporezizează prin toate colțurile ei.

Am urcat până în vârf. Nu trebuie să te grăbești, din simplul motiv că peisajele sunt minunate – acel ocean verde al junglei, câteva ochiuri de apă, palmieri și stâncile pleșuve creează un amestec de neuitat. Pe lângă impresionantele labe de leu, cu niște gheare imense, pe o stâncă se află câteva picturi rămase din vremea lui Kasyapa, cu personaje feminine și sâni generoși, mai ales goi (în Asia, europenii au adus sutienele și moda de a-ți acoperi sânii). Cine or fi fost? Apsara, dansatoarele celeste pe care le găsești și la Angkor Wat? Personajele feminine de la curtea lui Kasyapa, regine și concubine? Niște zeități feminine? Nu se știe. Cert este că sunt extraordinar de frumoase și bine păstrate. Spre deosebire de acum 14 ani, astăzi este interzis să le fotografiezi. Oficial, se spune că fotografiile afectează frescele vechi de 1.500 de ani, dar acest lucru este complet neadevărat. Este însă posibil ca blitzurile să afecteze frescele, deși cercetările recente neagă și acest lucru. Probabil că fotografiatul a fost interzis pentru a nu se crea îmbulzeală, pentru că frescele sunt pentru Sigiriya ceea ce este Mona Lisa pentru Luvru.

Pe lângă cele două capitale antice, ne-am oprit un pic și la Dambulla, unde se află o peșteră în care, de vreo 2.000 de ani, funcționează un templu budist cu o grămadă de statui. Din păcate, nu am avut timp să-l revăd (mai fusesem acolo), așa că ne-am oprit un pic în curte, unde am făcut o poză cu o statuie gigantică și cam kitsch a lui Buddha, care parcă stă de strajă la istorica peșteră. Ca idee, are 30 de metri înălțime.

Dar, prin zona Triunghiului Cultural, se află și un parc național care m-a încântat. Se numește Minneriya și aici poți vedea cirezi impresionante de elefanți. Dacă te aștepți să vezi zebre, gazele și girafe, să știi că ai greșit continentul: aici poți vedea elefanți, dar și mai multe specii de reptile și păsări. Am dat însă peste mulți elefanți, niște animale cu adevărat încântătoare, iar octombrie este luna în care elefanții se strâng din toată regiunea și pun la cale o șezătoare la Minneriya. Și am ajuns fix în acele momente! Magic!

Noaptea am petrecut-o la un alt hotel de lângă un lac – Amaya Lake, aflat tot în zona Dambulla. Dacă a existat un hotel în Sri Lanka unde mi-aș fi dorit să fi stat mai mult, acesta a fost. O proprietate vastă, cu cazarea în căsuțe, pădure, dar și o pajiște paradisiacă. Mi-am pus ceasul să sune cu o oră mai devreme decât trebuia, ca să mă pot plimba prin acest adevărat parc de pe malul lacului. Mi-aș fi dorit să mă arunc în piscină, dar n-am avut timp, iar micul dejun a fost demn de un rege. Pardon, de un Imperator!

Imagini Sri Lanka

Dimineata la Jetwing Lake

Dupa cum ii si zice, hotelul e langa un lac

Barca traditionala din Sri Lanka

Jetwing Lake Hotel – ce mi-as fi dorit sa ma balacesc mai mult in piscina asta, dar nu a fost timp

Celelalte rezidente ale hotelului

Neasteptat de cuminti

Masaj sau purici ?

Welcome to Polonnaruwa

Urmele unei civilizatii stralucitoare

La intrarea in fiecare templu, se afla un astfel de prag numit moonstone. Simbolizeaza ciclurile de reincarnare budista

Mama, ce mi-au ars talpile aici…

Cel mai bine protejat templu din Polonnaruwa

In Sri Lanka, in semn de respect, nu te poti poza cu spatele la vreo statuie al lui Buda

E cald ? Mai bine beti niste suc de nuca de cocos

Ce imi plac mie autobuzele astea srilankeze

Welcome to Sigirya

Stanca pe care e musai sa te cateri

Uneori, ai parte si de ambuteiaje pe scari

Stanca de la Sigirya se ridica dintr-un ocean verde al junglei

Intrarea in palat se facea printre picioarele unui leu… si inca ce gheare avea…

Sus, in varf…

… prin palatul lui Kasyapa

E timpul sa si cobor

Templul de la Dambulla. Da, nu pot sa ma pozez cu spatele la Buda

Poti sa faci si safari in Sri Lanka. In parcul Minerya, aflat in zona triunghiului cultural

Uite elefantu !!!

si nu doar unul

ci o gramada. Octombrie este luna cand numerosi elefanti se intalnesc la Minerya

E timpul pentru o masa imbelsugata

Camera mea din Amaya Lake Hotel

Resortul are un parc minunat

Ce m-as fi aruncat si in piscina de la Amaya Lake… Dar in infotrip-uri, niciodata nu ai timp liber

Articolul Sri Lanka, frumoasa necunoscută a Asiei (ep. 2). Triunghiul cultural din care am văzut doar 2 colțuri apare prima dată în ImperatorTravel.

Pinnalawa, Sri Lanka

Am fost ultima oară în Sri Lanka acum 14 ani, în 2012. Mai fusesem o dată în 2009, la doar câteva luni după ce sângerosul război civil dintre autoritățile de la Colombo și armata secesionistă a Tigrilor Tamili se terminase brusc, după decenii de conflict, prin victoria neașteptată, dar absolută, a guvernului. Secesioniștii, care controlau o parte din nordul țării, fuseseră spulberați, iar uciderea comandantului-șef al acestora a dus la disoluția mișcării, ca și cum n-ar fi existat. Evident, victoria a fost obținută cu mult sânge, dar, cel puțin în 2009, Sri Lanka s-a trezit, dintr-odată, aproape peste noapte, cu o pace demult uitată.

Războiul oprise investițiile, iar turiștii străini îi puteai număra pe degete, pentru că, deși zonele turistice nu fuseseră afectate direct (cu excepția mai multor atentate), puțini se încumetau să meargă acolo. Cum războiul se terminase, am fost unul dintre primii care au luat avionul spre Sri Lanka, pentru a vizita această țară înainte de a fi invadată de turiști. Și a fost o experiență de neuitat. Era chiar la începuturile blogului meu și scriam de acolo câteva postări aproape în timp real. Le puteți citi aici: articolele despre Sri Lanka .

Așa că, atunci când am primit invitația de a mă alătura unui infotrip în Sri Lanka din partea Turkish Airlines și a Biroului de Promovare Turistică a Sri Lankăi, evident că am acceptat cu cea mai mare plăcere. Cum ziceam, nu mai fusesem de 14 ani și eram convins că voi vedea schimbări mari. Văzusem schimbări după doar trei ani, între 2009 și 2012, d-apăi după 14! Și da, am văzut. Șosele foarte bine asfaltate, ba chiar și o autostradă de-a lungul coastei, de la Colombo până aproape de Parcul Național Yala. Trenurile istorice nu mai circulă decât pe o singură linie, nu peste tot. Iar în Hikkaduwa, una dintre principalele stațiuni de litoral, unde odinioară erau doar câteva baruri și restaurante pe plajă, acum, când am străbătut-o cu autocarul, nici nu am mai văzut marea: clădire lângă clădire lângă clădire. Colombo are acum mai multe clădiri înalte și hoteluri de lux, iar micul centru vechi, cu clădiri din perioada colonială, a fost parțial renovat. În plus, au apărut numeroase atracții turistice.

Dar să mă opresc cu comparațiile cu 2012 sau 2009, pentru că nu sunt relevante. M-am apucat să scriu o carte de povești de călătorie, un fel de memorii. Acolo își au locul poveștile de acum 20 de ani. Eu vreau să vă povestesc despre Sri Lanka de azi, Sri Lanka din 2026.

Haosul de la Otopeni și o oază de normalitate

Ne-am întâlnit la aeroportul București-Otopeni. Dacă ați fost pe acolo în ultima vreme, e imposibil să nu fi remarcat că, din cauza lucrărilor de așa-zisă modernizare, e un haos. Și, ce e mai trist, rezultatul va fi la fel de prost: doar niște gresie și niște băncuțe schimbate.

De când a apărut trenul dintre Gara de Nord și aeroportul Otopeni, eu merg cu metroul până la gară și apoi cu trenul până la aeroport. Adică am făcut asta de zeci de ori. Până la șantier, totul era foarte bine: din gară ajungeai imediat în terminalul de sosiri (în mod șocant, cineva s-a gândit că în România mai și plouă, așa că tot traseul dintre gara aeroportului și terminal era acoperit), iar de acolo mergeai prin interior până la plecări. Ei bine, acum, dacă ai bagaje grele, trebuie să iei liftul. Și, dintre cele două lifturi aflate oficial acolo, unul nu merge oficial (de aproape un an scrie DEFECT pe el), iar celălalt este mic și merge cu viteza melcului turbat. Așa că, dacă nu ai ore în șir la dispoziție, îți cari bagajul pe scări. Cum-necum, te strecori prin șantier și ajungi, dacă te prinzi pe unde trebuie să mergi (pentru că semnalizare nu există), în terminalul de sosiri, la parter. Dacă știi unde să cauți, găsești și liftul bine ascuns, ajungi la etaj și de acolo mergi pe jos spre plecări. Și mai e o chestie de luat în considerare. Dacă o iei drept înainte, dai de niște scări pe care trebuie să le urci, cu bagaj greu sau nu. Dacă, la un moment dat, o iei la stânga, pe un coridor foarte bine ascuns, care, surprinzător, a fost recent semnalizat destul de vizibil, vei urca o pantă și nu te vei mai chinui cu trollerul. Surpriza vine la final. Deși era loc garla să faci două scări rulante, una de urcare și una de coborâre, inteligenții directori și membrii consiliului de administrație au lăsat doar una: cea de urcare. Așa că, dacă vrei să cobori, iar îți târăști bagajul pe scări sau stai la o coadă interminabilă la lift, care, în general, e stricat. Oricum, dacă ai trecut prin toate aceste obstacole și baricade demne de un război adevărat, înseamnă că ești cu adevărat hotărât să călătorești.

Și vei fi șocat să constați că procedurile de check-in de la Turkish Airlines se desfășoară rapid și calm. M-am simțit ca într-o oază de normalitate într-un aeroport aflat în plină harababură. Repede-repede, am scăpat de bagajul de cală, care urma să ajungă direct la Colombo, iar după ce am trecut destul de rapid de controlul de securitate și de cel al pașapoartelor, am ajuns în business lounge-ul din zona non-Schengen a aeroportului.

Am zburat la economy, dar, fiind membru Gold al programului de loialitate Miles&Smiles al Turkish Airlines, am acces la lounge împreună cu încă o persoană. Da, știu, lounge-urile din București sunt unele dintre cele mai sărace din Europa, dar barem ai niște apă sau băuturi răcoritoare incluse, în condițiile în care acestea costă la Otopeni de zici că le primești în sticle făcute din aur. În plus, mai au și un iaurt bun.

Cu Turkish Airlines, spre Colombo

Avionul a venit la timp, a plecat la timp și a ajuns la timp. Poate pare ciudat pentru unii, dar Turkish Airlines operează la București cu avioane mari, widebody, destinate curselor intercontinentale. Motivul este simplu și o să-l înțelegi din momentul în care vei urca în avion: există cerere! Deși sunt trei zboruri pe zi operate de Turkish între București și Istanbul, avioanele sunt, în general, pline. Și nu vorbim despre avioane mici, ci despre Airbus A330 sau Boeing 777.

Istanbul este un aeroport imens, dar foarte bine pus la punct și frumos. În plus, dacă zbori dinspre București și ai o conexiune mai departe, nu mai treci prin controlul de securitate! Arăți cartea de îmbarcare și ești îndrumat direct spre zona porților de îmbarcare.

Din orice altă destinație din care am venit – Bangkok, Singapore, Kathmandu, Delhi, Sarajevo, Cape Town etc. –, am trecut întotdeauna prin controlul de securitate, dar nu și atunci când am venit dinspre București. Or avea turcii încredere în ai noștri, nu știu. Dar asta ajută foarte mult, pentru că ajungi destul de repede la poarta de îmbarcare.

Ce trebuie spus este că, atunci când ai un tranzit scurt, de foarte multe ori te așteaptă cineva de la aeroport chiar la poartă și te îndrumă prin niște culoare mai puțin cunoscute, de „viteză”. Nu a fost cazul acum, pentru că aveam destul timp să ajungem la poarta de îmbarcare, dar nu și suficient cât să mergem în lounge-ul aeroportului, unul dintre favoritele mele. O voi face la retur. Ne-am îmbarcat și am plecat la timp spre Colombo, pentru un zbor de circa opt ore. Dacă vrei să mergi în Sri Lanka, varianta Turkish Airlines este una dintre cele mai rapide opțiuni.

Bun venit în Sri Lanka!

Opt ore mai târziu, aveam să aterizez pe aeroportul din Colombo, când ziua se îngâna cu noaptea.

Am trecut fără probleme de controlul pașapoartelor. Sri Lanka le cere românilor viză, care se obține online, nu la sosire, și costă suma deloc neglijabilă de 52 de dolari. O puteți solicita aici: site-ul oficial pentru viza electronică a Sri Lankăi.

Dacă mă întrebați pe mine, pe lângă promovare, una dintre problemele Sri Lankăi în atragerea turiștilor români este tocmai viza, în condițiile în care imensa majoritate a țărilor din regiune nu cere nicio viză: Thailanda, Malaezia, Filipine, Singapore, Vietnam, Maldive, China etc. În schimb, Sri Lanka compensează prin prețuri mai mici și continuă să fie acea Asie frumoasă și ieftină de pe vremuri.

De exemplu, o cartelă SIM cumpărată din aeroport, cu 20 GB de internet și suficiente minute de voce dacă vrei să suni pe cineva din Sri Lanka, de la Dialog, costa 1.400 de rupii, adică aproximativ 3,75 euro. Mi-am adus aminte de vremurile din România, doar că eu aveam abonament la Connex! Toate cele trei companii de telefonie mobilă care operează în Sri Lanka au birouri în sala de așteptare a aeroportului, unul lângă altul. Poți vedea imediat ofertele și decide ce te coafează. Tot acolo, angajații îți pun cartela SIM la locul ei și îți fac și înregistrarea. Se poate plăti fără probleme și cu cardul.

A urmat apoi un moment de întâmpinare cu dansuri tradiționale srilankeze. Dansuri pline de ritm și culoare, cu tobe, sărituri demne de gimnaști profesioniști și dansatoare desculțe, pline de grație, care au dansat, cred că, aproape o jumătate de oră. Dansurile sunt tradiționale pentru zona Kandy, ultima capitală regală a Sri Lankăi, înainte ca țara să devină colonie britanică (englezii au mutat capitala la Colombo). Astfel de spectacole sunt organizate atunci când sosește vreun grup de turiști sau vreo delegație, dar, dacă ai norocul să fii acolo, nimeni nu te va împiedica să te bucuri de o primire memorabilă. Din câte am înțeles, asemenea momente au loc destul de des.

M-am urcat apoi în autocarul care urma să ne poarte, în următoarea săptămână, peste tot prin Sri Lanka și m-am pus imediat la somn. Dar nu am putut să nu remarc pitorescul țării și frenezia vegetației. Țara asta este verde, verde, verde! La un moment dat, i-am spus chiar „insula de smarald”, iar vegetația exuberantă o vezi peste tot, inclusiv în localitățile care, altfel, n-ar avea niciun chichirez. Pur și simplu, vegetația îmbrățișează și înfrumusețează orice colț al insulei.

Pinnawala și bucuria elefanților la scăldat

Prima oprire a fost la unul dintre cele mai faimoase obiective turistice din Sri Lanka: orfelinatul de elefanți de la Pinnawala. Are o vechime considerabilă, fiind unul dintre primele obiective turistice ale țării, dacă exceptăm siturile istorice. A fost deschis în 1975 și găzduiește astăzi una dintre cele mai mari comunități de elefanți captivi din lume, numărând aproape 80 de exemplare. Cum ziceam, este vorba despre elefanți orfani: pui care, atunci când erau găsiți în pădure fără părinți (unele mame se îmbolnăveau, altele erau ucise, în special în timpul războiului civil), erau aduși aici, unde urmau să trăiască până la adânci bătrâneți. Un elefant captiv poate trăi până la 80 și chiar 90 de ani, în timp ce, în libertate, rareori ajunge la 60–70 de ani.

Poți vizita sanctuarul elefanților, dar cea mai haioasă experiență este să-i vezi îmbăindu-se în râul Ma Oya, aflat în apropiere. La ore fixe, 10:00 și 14:00, o bună parte din gașca de elefanți este condusă la râu, unde animalele se joacă și se scaldă timp de două ore. E o plăcere să le vezi bucurându-se de apă, savurând jeturile de apă din furtunuri care îi lovesc zdravăn sau stând trântiți în apă, pur și simplu bucuroși că se pot bălăci. Poți, de asemenea, să asişti la hrănirea puilor de elefant cu biberonul sau, pur și simplu, să-i hrănești și tu, cumpărând un coș cu fructe. Jur că o vizită la Pinnawala te va umple de bună dispoziție. O să te molipsești de fericirea lor! Fiind veniți după o noapte petrecută în avion, cu un somn nu tocmai odihnitor, cam asta am făcut în prima zi. Ne-am bucurat de elefanți.

Noaptea am dormit la hotelul Jetwing Lake, situat pe o pajiște, la doi pași de un lac. Un hotel liniștit, cu excepția unei familii de maimuțe care m-a amuzat a doua zi dimineață, și cu o piscină imensă, în care m-am bucurat de apa caldă pe înserat…

Dar despre asta, în episodul următor.

Imagini Sri Lanka. Zborul spre Colombo si Pinnalawa

De cativa ani incoace, inceputul calatoriilor mele spre Europa, Asia sau America incepe la Gara de Nord

Informatii a la aeroportul Otopeni

O oaza de normalitate in Otopeni

Business lounge-ul din zona non-Schengen

Zborul Bucuresti – Istanbul a fost operat de un intercontinental Airbus 330

Saltul cel lang a fost de la Istanbul la Colombo

Spre Colombo, am survolat si Riyadh, capitala Arabiei Saudite

Welcome to Sri Lanka !

In sala de la sosiri, sunt toti operatorii de telefonie din Sri Lanka cu oferte

Am luat SIM de la Dialog

Am fost asteptati cu spectaculoasele dansuri din Kandy

Cu zambetul pe buze

Minunata Sri Lanka

Coloratele autobuze din Sri Lanka sunt adevarate opere de arta

Pinnalawa, orfelinatul elefantilor

Masaaaaj !

E ora la care elefantii marsaluiesc spre rau

Le simti bucuria !

Poti sa le cumperi niste fructe

Stiu ei ca primesc

Jetwing Lake Dambulla Hotel

Camera mea

Unde am fost intampinat cu fructe

Sincer, ii inteleg pe elefantii aceia de la Pinnalawa

Ai un sentiment special cand te balacesti in apa dupa circa 2 zile de calatorie

Articolul Sri Lanka, frumoasa necunoscută a Asiei (ep. 1). Aterizarea la Colombo și bucuria elefanților când se bălăcesc apare prima dată în ImperatorTravel.

Sigirya, Sri Lanka

Cei care mă urmăriți pe Facebook sau Instagram probabil ați văzut că am fost în Sri Lanka acum câteva zile. Am mers de data aceasta la invitația Turkish Airlines și a Sri Lanka Tourism Promotion Bureau, agenția care se ocupă de promovarea Sri Lankăi ca destinație turistică în lume. Dacă vă întrebați dacă există un organism similar în România, să știți că nu există. România este singura țară din Europa și una dintre puținele din Eurasia care nu are un birou de promovare turistică a țării. Dar asta este o altă poveste.

Nu am mai fost în Sri Lanka de 14 ani, mai precis din 2012. Pentru mine, aceasta a fost a treia vizită. Prima oară am ajuns în iarna lui 2009 (practic, am petrecut Revelionul 2010 în Sri Lanka). Era o Sri Lanka pe care nu o veți mai vedea niciodată. Cu doar câteva luni înainte, armata srilankeză învinsese definitiv și iremediabil armata Tigrilor Tamili, care însângerase țara și îi alungase turiștii timp de decenii. Tamilii sunt o populație hindusă (majoritatea srilankezilor sunt budiști), provenită din India, unde formează majoritatea într-unul dintre statele importante ale țării – Tamil Nadu. Practic, de o parte și de alta a strâmtorii care desparte India de Sri Lanka trăiesc tamilii, o populație cu o limbă, o religie și o cultură diferite de cele ale singhalezilor, majoritari în Sri Lanka. O parte dintre tamili au luptat timp de decenii pentru independență, ajungând, la un moment dat, să creeze un stat paralel în nordul țării.

Când am citit că războiul din Sri Lanka s-a terminat, mi-am spus: acum este momentul să merg, pentru a prinde țara înaintea unui posibil val de turiști. Și, într-adevăr, am avut parte de o experiență unică, într-o țară fabuloasă, dar aproape fără turiști. Am descoperit plaje virgine și minunate, fără să vezi vreun beach bar sau vreun șezlong pe kilometri întregi. Am mers cu trenuri din anii ’50, produse la Fabrica de Vagoane Arad, care arătau ca în filmele lui Sergiu Nicolaescu. (Înțeleg că vagoanele antice, nu știu exact dacă sunt tot cele de la Arad, mai circulă doar prin zona Ella și sunt deliciul influencerilor din toată lumea.)

Am trecut acum prin Hikkaduwa, delicioasa stațiune de litoral în care am stat în 2009, și nu am mai recunoscut nimic. Sincer, mi-aș fi dorit să am două-trei ore la dispoziție ca să iau Hikkaduwa la pas și să văd ce și cum. Pe vremuri, dacă mergeai pe drumul național care traversa localitatea între Colombo și Galle, pe partea cu marea, vedeai oceanul kilometri întregi. Acum, nu l-am mai văzut… Peste tot sunt clădiri, clădiri, clădiri.

Dar voi sări peste partea de comparații, pentru că, pentru voi, este complet irelevantă. Dacă veți vizita Sri Lanka, o veți vedea așa cum este acum, în 2026, în 2027 sau în anii care urmează, nu așa cum era în 2009, când era încă o țară inocentă și neturistică. Ceea ce a rămas însă absolut neschimbat este vegetația luxuriantă, acel verde dătător de bucurie și de viață, acea insulă de smarald, cum am numit-o în poveștile mele din 2012. Indiferent unde te afli, în plin câmp sau prin localități fără sare și piper, toți acei palmieri, arbuști și petice de iarbă verde pur și simplu te fac să te simți fericit. Cred că îți va plăcea Sri Lanka chiar și fără să vezi vreun obiectiv turistic „clasic”. E suficient să vizitezi țara, să te oprești din loc în loc și să te bucuri de verde!

Ce am mai observat? Infrastructura s-a îmbunătățit enorm. A apărut o autostradă în formă de semilună, care se întinde de-a lungul coastei sud-vestice, de la Colombo până aproape de Parcul Național Yala. Dacă în 2009 făceai cam șase-șapte ore între Colombo și Galle, în sudul țării și în centrul zonei litorale, traversând cu mașina o mulțime de localități, acum faci mai puțin de două ore din capitală până la Galle sau Hikkaduwa. Există și un plan măreț, amânat de la un an la altul, pentru construirea unei autostrăzi de la Colombo până la Kandy, în centrul Triunghiului Cultural al Sri Lankăi. Dar mai aveți de așteptat. Când o fi gata București–Brașov, atunci o fi gata și Colombo–Kandy. Dar, chiar și așa, șoselele sunt impecabile. Iar dacă vă imaginați că în Sri Lanka veți avea parte de o circulație haotică, la fel ca în India, să știți că vă înșelați profund.

Și, dacă veni vorba de India, sigur că, atunci când nu știi mare lucru despre Sri Lanka, te uiți pe hartă, vezi că este la doi pași de India și îți imaginezi că vei găsi aceeași murdărie și același haos. Ei bine, Sri Lanka este la câteva galaxii distanță de India. Mai precis, de India de Nord, pentru că India de Sud, în special Kerala, este curată și disciplinată.

La fel și Sri Lanka: este o țară curată (acum, să nu vă așteptați la curățenia impecabilă din Singapore sau Coreea de Nord, dar este curată) și fără haos. Sigur, în Colombo există trafic, dar nici pe departe la nivelul celui din Delhi sau Mumbai. Este un trafic destul de disciplinat.

Pe de altă parte, suntem în Asia și veți avea parte de acele elemente care fac continentul atât de interesant și de colorat. Mă refer la tuk-tuk-urile care sunt peste tot sau la autobuzele interurbane extrem de colorate, de-a dreptul opere de artă.

Dacă vi se pare prea îndrăzneț să mergeți cu autobuzele publice și cu trenurile (deși sunt sigure), puteți închiria o mașină cu șofer la prețuri neașteptat de mici. Puteți apela la serviciile unei agenții de turism locale sau puteți căuta variante pe 12Go.

Evident, aveți și posibilitatea comodă de a vă organiza totul prin agenții din România: transferuri, hoteluri, vizite, ghid. Sigur că și aceasta este o posibilitate și că se practică. În cazul acesta, veți avea un program strict, bine pus la punct, care se va desfășura ca la carte. După cum spuneam, Sri Lanka este o țară foarte bine organizată.

De asemenea, vor exista și chartere directe, cu ajutorul cărora veți putea opta pentru un circuit, un sejur sau chiar o combinație de sejur și circuit, care să dureze 14 zile.

Dar ce este de văzut? Trebuie să vă spun că voi reveni cu un serial mai amplu despre locurile pe care le-am vizitat și poveștile lor. Deocamdată, le-aș împărți în următoarele categorii.

Orașele culturale – Triunghiul Cultural al Sri Lankăi

Dacă India are Triunghiul de Aur (Delhi–Agra–Jaipur), ei bine, și Sri Lanka are triunghiul ei, dar unul cultural. Kandy este fosta capitală regală, de până la invazia engleză, și locul în care se află Templul Dintelui lui Buddha, cel mai important obiectiv religios din țară. Trebuie să spun că, pe lângă templu, unde poți avea parte de o experiență spirituală unică în Sri Lanka, Kandy este așezat printre dealuri, iar priveliștile sunt de neuitat, mai ales dacă alegi o unitate de cazare situată la înălțime.O altă capitală a insulei a fost Polonnaruwa, unde poți descoperi ruinele templelor și palatelor regale, a căror arhitectură mi-a amintit puțin de Angkor Wat. Iar Sigiriya este o stâncă pierdută în oceanul verde al vegetației srilankeze, pe care un rege local și-a construit un palat-fortăreață. Te poți urca în vârf pentru a te bucura de panorama extraordinară a zonei. Pe lângă aceste trei locuri, nu ratați pentru nimic în lume Galle, un oraș colonial în care găsiți urmele portughezilor, englezilor și, mai ales, olandezilor, care au deținut acest colț strategic al insulei. Nu trebuie să ratați nici Anuradhapura, prima capitală a țării, unde puteți descoperi stupe uriașe.

Sri Lanka – Țara ceaiului

Ați auzit de ceaiul de Ceylon? Ei bine, Ceylon este numele colonial al țării. După obținerea independenței, în 1948, țara și-a schimbat numele în Sri Lanka, dar brandul ceaiului a rămas același: ceaiul de Ceylon.

Dacă mergeți pe șoseaua Kandy–Nuwara Eliya, veți vedea munți întregi acoperiți de plantații de ceai, ca niște valuri verzi care se revarsă peste dealuri. Este un peisaj de vis.

Apropo, prin aceeași zonă trece și celebrul tren cu care vă puteți fotografia în tot felul de poziții mai mult sau mai puțin nebunești, pe scările vagoanelor. Trenul merge extrem de încet și este vorba despre cel care circulă între Kandy și Ella. Puteți vizita și mai multe fabrici de ceai, pentru a înțelege cum se obține acest produs esențial pentru economia Sri Lankăi.

Am pomenit de Nuwara Eliya? Este unul dintre cele mai frumoase și mai exotice orașe ale țării. De ce exotic? Dintr-un motiv foarte simplu: este un oraș… englezesc!

Când și-au construit imperiul colonial pe toate continentele, englezii nu au fost prea încântați de vremea din colonii. Era mult prea cald pentru ei. Așa că, indiferent dacă vorbim despre Kenya, India, Sri Lanka sau Malaezia, au căutat locuri situate la altitudini mai mari, unde să fie mai răcoare.

Iar în Sri Lanka, englezii, prea încinși de căldura din Colombo, au descoperit această zonă în care au construit un oraș englezesc, unde era… mai răcoare.

Orașul se află la aproximativ 1.900 de metri altitudine și este unul dintre puținele locuri de pe insulă unde se cultivă căpșuni. În plus, peste tot găsești clădiri în stil… britanic!

Întâlniri cu elefanții

Sri Lanka este o țară a elefanților și ar fi păcat să mergi acolo fără să te întâlnești cu minunatele pachiderme.

Le poți vedea în natură, mergând în safari în parcurile naționale Minneriya (aflat în zona Triunghiului Cultural), Yala (în sud, aproape de mare) și Udawalawe (la sud de Nuwara Eliya).

Aici ai parte de un safari clasic, în stil african, doar că numărul animalelor este mai mic. În schimb, te poți bucura de prezența familiilor acestor animale minunate.

De asemenea, dacă vrei să vezi elefanți la scăldat, nu rata o oprire la Pinnawala, unde se află un cunoscut orfelinat de elefanți. Iar dacă vrei să asiști la hrănirea cu lapte a puilor de elefant care și-au pierdut părinții dintr-un motiv sau altul, poți vedea acest program la Udawalawe, unde ai ocazia să întâlnești și elefanți în libertate, în parcul național din apropiere.

Trekking prin Sri Lanka

Sri Lanka este o țară muntoasă, iar peisajele sunt fantastice. Este o destinație perfectă pentru drumeții, mai ales că munții nu sunt foarte înalți, așa că nu trebuie să fii un muntoman prea atletic pentru a te bucura de ei. Iar peisajele sunt fantastice!

Cel mai faimos traseu de drumeție din țară duce pe Vârful lui Adam (Adam’s Peak), un loc sacru pentru trei religii, la fel ca Ierusalimul, deși este vorba despre alte religii.

Aici, în vârf, se află o adâncitură în stâncă, asemănătoare urmei unui picior. Creștinii spun că, atunci când Adam a fost alungat din Rai, Dumnezeu nu a fost chiar atât de rău și l-a trimis în Sri Lanka, care semăna foarte bine cu Paradisul, iar Adam ar fi pășit aici pentru prima oară pe Pământ.

Budiștii văd în acea urmă amprenta piciorului lui Buddha (inutil să mai spun că Buddha nu a fost niciodată aici), în timp ce hindușii susțin că Shiva este cel care a lăsat-o.

Cert este că ascensiunea se face noaptea, pentru a prinde un răsărit de soare absolut genial. Iar în vârf nu se umblă decât desculț, fiind vorba despre o zonă sacră.

Plaje

Ei bine, există și plaje, și încă o mulțime! Doar este o insulă.

Din păcate, de data aceasta nu am văzut plajele. Am rămas șocat de cât de mult s-a construit la Hikkaduwa, dar nu am vizitat niciuna dintre celelalte stațiuni ale țării, precum Negombo, Hikkaduwa sau Unawatuna.

Sunt convins că au evoluat spre modelul stațiunilor maritime cu o mulțime de hoteluri, restaurante și baruri. Dar, pentru mine, Sri Lanka a rămas în minte cu acele plaje virgine, atât de lungi încât nu le vezi capătul, cu palmieri și apă caldă tot timpul anului.

Probabil că multe s-au schimbat și că acum au apărut umbreluțe și șezlonguri. Dar nu am văzut, nu știu. Poate îmi spuneți voi.

Cum ajungeți în Sri Lanka?

Eu am ajuns cu Turkish Airlines, via Istanbul, și cred că, în momentul de față, având în vedere toate problemele din zona Golfului Persic, aceasta este o opțiune sigură. În caz de probleme, compania poate evita zona de conflict fie prin est, fie prin vest, având două variante de rută.

Iar prețurile sunt, în general, rezonabile în această perioadă, chiar dacă petrolul costă enorm.

Cam acestea ar fi, pe scurt, câteva lucruri despre Sri Lanka. Promit să revin cu mai multe informații și povești în zilele următoare.

Și, cine știe, poate veți lua în considerare și această insulă de smarald, încă mai puțin cunoscută decât alte destinații asiatice.

Imagini Sri Lanka

Am plecat cu Turkish de la Bucuresti la Istanbul si mai departe spre Colombo

Templul dintelui din Kandy

Aici se tine dintele intr-o gramada de clopote de aur

Rugaciune budista

Kandy – un oras catarat pe dealuri

Polonnaruwa, vechea capitala a insulei

Si urmele impresionantelor sale temple

Stanca de la Sigirya, fost palat regal

Privelistile sunt de neuitat

Sus… unde era palatul regal

Am gasit job de culegator de ceai

Una din celebrele fabrici de ceai de Ceylon

Nuwara Eliya, orasul englezesc al Sri Lankai

Safari

iar elefanti sunt o multime

Elefanti la scalda

Iar orfanii de elefanti primesc laptic

Asa arata Litoralul „meu” din Sri Lanka. Nu stiu cum o mai fi acum.

Articolul Sri Lanka, frumoasa necunoscută a Asiei. După 14 ani… apare prima dată în ImperatorTravel.

TAROM / Boeing 737-MAX

Acum câteva zile, TAROM a recepționat, la nu mai puțin de 8 ani de la plasarea comenzii (cred că este totuși un record mondial în materie), primul avion Boeing 737-MAX. E drept, între iulie 2018 (când s-a plasat comanda) și septembrie 2026 (când a fost livrat primul avion) s-au întâmplat multe: s-au schimbat vreo 15 directori generali la TAROM, poate mai mulți, avioanele MAX au fost oprite de la zbor în întreaga lume din cauza celor două accidente din Indonezia și Etiopia, care au dus la moartea a vreo 350 de oameni, COVID, etc., etc. Dar, totuși, a durat cam mult.

Și, pentru că TAROM duce lipsă de știri semnificative și evenimente importante, a organizat un eveniment mare cu ocazia livrării noului avion și foarte bine organizat. Nu a fost doar obișnuitul tun cu apă, ci și o conferință de presă (cred că ultima la TAROM a fost acum vreo 10 sau 12 ani) și, mai ales, și o tură de zbor de jumătate de oră în jurul Bucureștiului cu noul avion scos din țiplă. Nu am participat pentru că eram plecat în China, dar Imperator Travel a fost prezent la eveniment și pot să vă împărtășesc niște informații și fotografii originale.

Să începem cu ce s-a spus – că e avion nou, că este mult mai eficient decât celelalte din micuța flotă a operatorului de stat (lucru perfect adevărat) și că se dorește să semnaleze o schimbare în viața companiei. Noul MAX al TAROM a fost botezat „Mircea Lucescu”, după ce un NG mai vechi a fost rebotezat „Nadia Comăneci” din „Sarmisegetusa”, iar următorul MAX care va fi livrat la final de octombrie va fi „Ivan Patzaichin”. Mi se pare binevenită ideea aceasta, să se folosească nume de sportivi celebri, este, cred eu, originală. Nu am mai văzut nume de sportivi date unor avioane pe la alte companii aeriene, dar, sincer, nu prea înțeleg de ce totuși niciun avion nu a primit numele acelui sportiv al cărui nume l-am auzit de la sute de localnici prin toate țările prin care am călcat… „A… Romania… George Hagi”. Sincer, doar o singură dată, în India, cineva mi-a spus de Nadia, iar de Lucescu doar prin Turcia (și asta imediat după numele Hagi) și Ucraina. În schimb, de Hagi am auzit pe toate meridianele și paralelele lumii. Mai sunt de venit 2 MAX-uri în 2027, sper că unul dintre ele va fi Gheorghe Hagi.

Evident, focusul comunicării a fost pe noul model Boeing 737-MAX, o premieră pentru TAROM. Mi se pare, totuși, că e o idee bună să pedaleze pe avioane noi. În ultimii ani, multe dintre avioanele TAROM nu arătau cum trebuiau. Sunt convins că, în ceea ce ține de siguranța zborului, erau OK, dar interioarele arătau lipsa de interes. Știu, avioanele urmau să fie casate sau vândute, dar, orișicât. Cel puțin acum, TAROM are 10 avioane noi (luându-l în considerare și pe Patzaichin), deci ar trebui să fie OK.

Ca idee, nu e o idee rea să pedalezi pe avioanele noi. „Zboară cu MAX”. Animawings tot pedalează pe A220, care nu e chiar o experiență memorabilă, ca să fim cinstiți, iar Paralela 45 subliniază că chartere-le sale exotice sunt operate de Dreamliner, care chiar sunt avioane faine. Mă rog, nu știu cum or fi cele de la LOT (care e operatorul charterelor Paralelei), dar cele cu care am zburat – Turkish, Qatar și KLM – chiar erau faine.

Problema este că TAROM ar face bine să povestească un pic mai mult despre MAX și, mai ales, despre nivelul de siguranță. Judecând după comentariile unor specialiști în aviație de pe Facebook, vai, MAX-urile se vor prăbuși. Realitatea este însă alta (specialiștii de Facebook ar trebui să se limiteze la ce se pricep cu adevărat, adică nano-tehnologii, AI, vaccinare și, mai ales, băutul berii răsuflate la PET sau review-uri la Săniuța).

În 2018–2019, aviația mondială era lovită de 2 prăbușiri identice la decolare, a două avioane Boeing 737-MAX, la scurtă distanță unul după altul. Unul în Etiopia, altul în Indonezia. Și, timp de aproape 2 ani, întreaga flotă de MAX-uri din lume a fost consemnată la sol, până când autoritățile aeronautice ale globului nu au lăsat niciun cui neverificat. În acest moment, pot spune că Boeing 737-MAX este cel mai puricat și scărpinat model de avion din istorie.

După 2020, au mai fost cazuri de incidente serioase, dar toate sunt datorate fie unei mentenanțe proaste, fie erorii umane de pilotaj. Și astea se pot întâmpla oricând și nu sunt datorate avionului. M-aș urca în MAX? Sigur, fără nicio strângere de inimă. Avionul este probabil cel mai sigur din lume în acest moment.

În septembrie 2026, se estimează că cel puțin 2.000 de avioane Boeing 737-MAX sunt operaționale, iar în momentul în care citiți aceste rânduri, cel puțin 1.000 sunt în aer, dacă nu mai multe. Deci faptul că „TAROM a luat un avion nesigur” e o prostie. Avionul e sigur, dar, evident, în cazul incidentelor și accidentelor pot fi cu totul alte probleme, nu neapărat avionul.

Un reprezentant al Imperator Travel a fost la bord și mi-a spus că avionul arată bine. Loc destul de mult la picioare, evident, mirosea a nou și sigur va mirosi a nou încă cel puțin un an, scaune care se dau pe spate și avionul este foarte silențios, nu îți huruie motoarele în cap. Nu există fotolii de business class, toate scaunele sunt la fel, dar TAROM poate face ca marea majoritate (sau toate) companiile legacy din Europa – clasa business are fix aceleași scaune ca la economy, doar că nu vând locul de la mijloc. Nu știu dacă TAROM va face asta, dar eu zic că ar trebui. Mai ales că, în cazul companiilor legacy, în general profitul vine de la clasa business, iar clasa economy se speră să nu piardă prea mulți bani.

Dar ceea ce este cel mai important, TAROM are nevoie de o injecție financiară pentru modernizare (care nu înseamnă doar 2 avioane noi, ci un produs revoluționar schimbat), are nevoie de trecerea la o cultură antreprenorială, are nevoie de eliberarea corsetelor tipice companiilor de stat, are nevoie de extrem de multe lucruri, care este absolut imposibil să se întâmple în condițiile actuale. Și asta nu se poate face decât prin privatizare totală sau parțială (dacă vine un investitor din afara UE, nu poate deține mai mult de 49% din companie, dar poate să primească managementul companiei, cum s-a întâmplat cu Air Serbia, bunăoară). Punctum. Nu există nicio altă soluție. Și trebuie urgent.

Imagini eveniment TAROM – Boeing 737 MAX

Noul MAX al TAROM

Echipajul de cabina pentru zborul de protocol

Au venit si oficialitati in frunte cu ministrul

Avionul a primit numele de Mircea Lucescu

Pilotii zborului si cockpit-ul de MAX

Interior

Gata de decolare

Mai multe detalii cu privire la noul avion TAROM

Ce poti consuma la bord

Articolul TAROM a primit un avion nou – Boeing 737-MAX apare prima dată în ImperatorTravel.

Revin din nou la subiectul asigurărilor de călătorie pentru că tot văd pe social media comentarii ale unor călători care se trezesc în cine știe ce colț din lume, au parte de o întâmplare nefericită din punctul de vedere al sănătății și se trezesc că nu au asigurare. Și fie trebuie să-și întrerupă vacanța și să se întoarcă de urgență în țară (și știți cât costă un bilet de avion luat de pe o zi pe alta), fie să dea o grămadă de bani pentru asistența medicală în țara în care se află. Și pot fi mii și mii de euro, nu acolo câțiva bănuți. Și în unele dintre cele mai populare destinații pentru români, cum ar fi Turcia și Egiptul, dacă prind un străin, te rup la costuri. Sau în Africa, dacă vrei să nu mergi la vraci, ci la un spital cât de cât rezonabil…

Ei bine, astăzi aș vrea să vă prezint una dintre cele mai mari firme de asigurare din lume – AXA, o firmă de asigurări franceză cu originile tocmai în… 1817. Da, când în Țările Române erau încă la putere fanarioții, iar cea mai mare parte a populației locuia în bordeie subterane, undeva extrem de departe (nu neapărat ca poziție geografică, ci ca dezvoltare economico-socială), la Rouen, în Franța, lua naștere Ancienne Mutuelle, o companie de asigurări contra focului.

Mă rog, nu trec prin istoria sa de 200 de ani. Cert este că, din 1985, odată cu achiziționarea unui număr de competitori mai mici, compania și-a schimbat numele în AXA, care a devenit un nume de renume și una dintre cele mai mari companii de asigurări din lume, operând în 52 de țări, deservind 100 de milioane de clienți. Cifra de afaceri este de 116 miliarde de euro (adică cam o treime din tot PIB-ul României). Deci vorbim de un gigant.

Ei bine, acest gigant care, în ultimii 40 de ani, a crescut incredibil este prezent și pe piața românească și, atenție – doar cu asigurări de călătorie. Nu de case, nu RCA, se concentrează numai și numai pe piața de asigurări de călătorie – sunt convins că este primul pas pentru AXA în România și, evident, că au cea mai mare atenție ca operațiunea să fie fără cusur.

Deci, o firmă imensă, operațiuni în zeci de țări, experiență de sute de ani (în asigurările de călătorie operează de peste 25 de ani în țări foarte sofisticate), acum și în România.

În România, AXA vinde asigurări de călătorie fie direct clienților interesați, fie prin parteneri cu care are contracte exclusive – cele mai mari agenții de turism online, Vola.ro și eSky.ro, dar și o agenție din străinătate, activă și în România (kiwi.ro), dar și cu unele dintre cele mai mari agenții de turism locale, precum Karpaten, Dertour și altele.

Dar, cum am spus, și mai important pentru noi, AXA vinde asigurări direct, fără intermediari, pe site-ul https://www.romania.axa/asigurare-de-calatorie/

Site-ul este extrem de simplu de folosit și foarte clar în a înțelege diversele tipuri de asigurare – ce conține și ce nu conține fiecare tip de asigurare – și sunt 3: Standard, Confort și Excelent.

Ce trebuie să subliniez din capul locului sunt nivelurile foarte ridicate ale sumelor asigurate. În cazul produselor oferite de alți asigurători, aceștia oferă acoperire de până la 30.000 de euro; în cazul AXA, se începe de la 100.000 de euro. Și există multe țări unde serviciile medicale au niște prețuri halucinante (vezi SUA, Canada, Africa de Sud, dar chiar și Thailanda).

Iar dacă te duci în Zanzibar, de exemplu, dacă vrei să scapi cu viață, cam singura soluție este un avion medical urgent în Kenya sau Emirate (cam orice tanzanian care are cât de cât bani se tratează la Nairobi sau Dubai). Și asta costă!

Ca idee, dintre dosarele recente, AXA a plătit nu mai puțin de 457.000 de dolari pentru cineva care a făcut AVC, a stat 10 zile în ATI și 30 de zile în recuperare pentru a putea să primească acceptul să se întoarcă în România! Și asigurarea a costat fix 239 de lei.

O repatriere a unui decedat în Egipt costă nu mai puțin de 28.000 USD. La banii ăștia, ori îl îngropi în Egipt, ori îți iei o asigurare AXA.

CE ESTE FOARTE IMPORTANT DE ȘTIUT!

Întotdeauna, am căutat asigurări cu decontare directă. Adică cele care discută direct cu furnizorul de servicii medicale și nu plătești tu înainte, urmând să-ți dea banii când te întorci.

Îți dai seama să avansezi 457.000 de dolari și apoi să îi primești înapoi – să-ți vinzi vreo 5–6 apartamente și apoi să ți le cumperi înapoi!

Ideea este că, în cazul decontării directe, nu te duci așa, la întâmplare. AXA are contracte cu nu mai puțin de 40.000 de spitale, policlinici, medici privați și alți furnizori de servicii medicale din lume. Și nu e vorba de dentiști de stradă ca în India și Filipine, ci de spitale foarte serioase, fiecare verificat de AXA și parteneri pentru a fi aleși.

Ce trebuie să faci – să zicem că ai o problemă de sănătate în Tokyo – suni la numărul de urgență AXA (există asistență non-stop în limba română) și le spui unde te afli, iar ei te îndrumă unde să mergi. Și unde nu vei plăti un sfanț, totul se rezolvă între spital și AXA.

De asemenea, există numeroase extraopțiuni pentru diverse alte activități pe care le planifici – vrei să faci diving, să sari cu parapanta? Simplu, se poate acoperi cu extraopțiuni.

Vrei asigurare pentru animale de companie cu care călătorești? Din nou, se rezolvă. Sau pentru întârzieri la zborul cu avionul sau bagaje întârziate. Se pot adăuga.

CÂND POȚI SĂ FACI ASIGURAREA AXA

ASIGURAREA DE CĂLĂTORIE: cu puțin înainte de a ieși din țară – din aeroport, înainte de a decola, sau la granița rutieră a României. Poți chiar să nu mai fii în România când o inchei! Va intra însă în vigoare la 12 ore după ce ai plătit asigurarea.

ASIGURAREA STORNO: cu minim 30 de zile înainte de a pleca în călătorie. Dacă însă ți-ai cumpărat o vacanță cu mai puțin de 30 de zile înainte de plecare și asta se întâmplă foarte frecvent anul acesta, când o mulțime de români își cumpără vacanța last minute, asigurarea se poate încheia în maximum 3 zile după achitarea primei rate de plată pentru călătorie.

Apropo, polița de asigurare o poți salva în Wallet (Google sau Apple), ca să o ai la îndemână în caz de Doamne ferește.

CÂT DE LUNGĂ POATE FI PERIOADA ASIGURATĂ: 180 de zile. Deci și pentru călătorii pe termen mai lung, fără întoarcere în România.

SE POT ASIGURA PERSOANELE GRAVIDE? Da, dar până la 26 de săptămâni de sarcină (adică vreo 6 luni), indiferent dacă graviditatea a fost sau nu cunoscută la momentul încheierii asigurării.

Cum am spus de atâtea ori, o spun și acum. Din 1991, de când am ieșit prima oară din țară, de fiecare dată mi-am făcut asigurare de călătorie. Și când mă duceam la Ruse pentru câteva ore. Am folosit-o vreodată? Nu! Dar voi face de fiecare dată când voi ieși din țară. Pentru că nu se știe niciodată.

Cum ziceam, puteți să vă faceți asigurarea aici –-> https://www.romania.axa/asigurare-de-calatorie/

ATENTIE: ATENȚIE: Dacă introduceți codul Imperator25, puteți obține o reducere automată de 25% din prima de asigurare. Mai mult, pentru familii reducerea se suplimenteaza cu încă 10 %.

Articolul AXA – un gigant al asigurărilor din lume este prezent și pe piața românească apare prima dată în ImperatorTravel.