KLM – 30 ani la Bucuresti

Ieri a fost o mica aniversare pentru compania aeriana olandeza KLM – s-au implinit fix 30 ani de cand au inceput zborurile spre Romania fara oprire (exceptand, desigur, zilele de furtuna sau cele de COVID). De ce zic non-stop este ca transportatorul olandez a mai zburat in perioada 1965 – 1969 spre Romania, dar apoi a oprit zborurile dintre Bucuresti si Amsterdam, reluandu-le la cativa ani dupa Revolutie, mai precis pe 9 aprilie 1996, adica acum 30 ani. Mi-aduc aminte ca citisem in presa ca olandezii zburatori vor veni la Bucuresti si ma bucurasem destul de mult. Va reamintesc, eu fusesem cu doar 4-5 ani inainte student in Olanda si tot ce era olandez imi era la corazon. Dar in acele zile, aveam alte probleme… plecam in armata la finalul lunii, deci nu pot spune ca venirea KLM la Bucuresti era una dintre marile mele preocupari .

Am ajuns sa zbor prima oara cu KLM in 2002, deci 6 ani dupa primul lor zbor la Bucuresti. Motivul era ca eu zburam destul de mult in interes de serviciu si compania pentru care lucram avea contract cu raposatul Swissair pentru zborurile spre centrele europene din Bruxelles si Geneva. Dar in octombrie 2001, Swissair a intrat in faliment si desi a mai zburat cateva luni, compania a decis sa folosim alte companii. Asa ca in vara lui 2002, am urcat pentru prima oara in viata intr-un avion KLM. Evident, pe cursa Bucuresti – Amsterdam, urmat apoi de un foarte rapid Amsterdam – Bruxelles. Incepuse campionatul mondial de fotbal din Japonia / Coreea de Sud, primul la care lipseam doar 3 editii consecutive si pe zbor, m-am intalnit cu fostul meu coleg de banca, Mihai Ghyka, pe atunci marketing director la Bergenbier care pleca parca in Japonia cu niste castigatori la o tombola a producatorului de bere sa asiste la unul sau doua meciuri. Eu fusesem cu 4 ani inainte la Coupe de Monde in Franta, dar atunci aveam o miza, Romania juca si era una dintre cele mai bune echipe din lume, acum nu aveam nici o miza. Dar parca mi-as fi dorit sa fiu in avionul de Tokyo sau Seul. Am fost in cel de Bruxelles.

De atunci, am zburat de nu mai putin de 99 ori cu KLM. Adica de 99 ori in total, inclusiv acele 4 zboruri “inaugurale” din 2002. In total, peste 358,000 km si am stat la bordul unor avioane KLM timp de 19 zile si 10 ore. Asta pentru ca de foarte multe ori, zbor cu KLM pe distante lungi – am zburat la Taipei, Cape Town, Buenos Aires, Bogota, Bangkok sau Kuala Lumpur. Ultima oara acum mai putin de o luna la Lima. Zbor de vreo 12 ore pe zborul lung de la Lima la Amsterdam. Si de fiecare data, am avut parte de zboruri placute. Chiar si in cele cu mai multa adrenalina. Tot prin 2002 sau 2003, zburam de la Geneva spre Amsterdam. Zborul intarziat, dar ni s-a spus foarte clar ca la Amsterdam e furtuna si aeroportul e inchis. Intotdeauna, apreciez cand companiile aeriene anunta clar care e problema, multe baga capul in nisip ca strutul si te lasa in ceata. In experienta mea, KLM a fost intotdeauna transparent. Am plecat pana la urma si am fost avertizati ca vom avea parte de o aterizare mai zbuciumata. Si asa a fost… zburam la joasa inaltime deasupra zonei de langa Amsterdam si avionul se zdruncina destul de zdravan datorita furtunii. Dar sincer, nici o secunda, nu am avut parte de frica – echipajul era ferm in control. Iar aterizarea a fost o executie de maestru in conditii de cross winds (vant de forfecare) – avionul nu vine direct spre pista, ci cumva in diagonala, si fix cu cateva secunde inainte de a pune rotile pe pista, pilotul intoarce avionul pe directia corecta. Am prins cred ca vreo 6-7 aterizari in crosswinds in viata si asta a fost una impecabila “by the book”. Si atunci, in tot avionul, nu au fost aplauze, ci de-a dreptul urale. Ovatii. Pe care pilotul le merita cu prisosinta. Da, nu se aplauda doar pe avioanele din si spre Romania .

Cred ca anul asta candva voi marca zborul 100. Probabil pe Bucuresti – Amsterdam si 101 va fi mai departe spre cine stie ce destinatie. Dar pana atunci, sa marchez aceasta aniversare “KLM – 30 ani de zboruri la Bucuresti”.

Si sa va anunt ca exista si o promotie cu aceasta ocazie. In perioada 9 aprilie – 30 aprilie 2026, daca achizitionati un bilet de avion KLM in valoare mai mare de 250 euro pe zboruri de lunga distanta pe site-ul KLM, veti primi automat o reducere de 80 euro daca folositi codul promotional KL30BUHAMS .

Zborurile trebuie efectuate pana pe data de 30 iunie 2026.

Toate amanuntele le gasiti aici ––> https://promotions.klm.com/RO_EN

Si iata un filmulet de la sosirea primei curse KLM la Bucuresti in 1996. Niste imagini foarte retro – cu Dacia 1300 pe pista Filmul a fost pus la dispoziție de biroul local Air France / KLM Romania. Un detaliu deosebit: il regasim pe dl Dobrescu, primul Director General KLM în Romania, atat in filmul de arhiva din 1996, cat și in fotografiile de la evenimentul de ieri de pe aeroport — o prezenta care leaga simbolic trecutul de prezent.

Zboruri faine va urez !

Imagini – 30 ani de KLM in Romania

Articolul KLM: 30 ani de zboruri in Romania, 99 zboruri cu Imperator 😊 apare prima dată în ImperatorTravel.

V-am tot scris de ani incoace despre proiectul Destinatia Anului. Sunt bucuros si mandru ca am participat la fondarea acestei competitii in plina pandemie in 2020 cand voiam sa atrag atentia urmaritorilor mei ca Romania are ingrozitor de multe locuri absolut minunate si aproape necunoscute care merita vizitate cu varf si indesat. Si cam asta face Destinatia Anului de 6 ani incoace – atrage atentia asupra celor mai faine locuri din Romania – fie ca sunt cunoscute, fie nu.

Ei bine, Destinatia Anului a ajuns la a 7-a editie, asa ca va invit sa votati si voi la concursul Destinatia Anului 2026. Nu zic nimic de indatorire patriotica sau ceva similar. Pur si simplu pentru informarea voastra. Sa vedeti ce locuri faine sunt in Romania si nu le-ati vizitat sau poate nici macar nu ati auzit de ele.

Sa votezi, e simplu. Intri pe https://www.destinatiaanului.ro/competitia/voteaza

Apoi, ai de votat in 11 categorii (ca sa nu compari mere cu pere sau cu prune):

• Orase care inspira – aici intra in competitie orase din Romania cum ar fi Cluj, Iasi, Suceava, Sighisoara, Hunedoara sau Chisinau.
• Statiuni balneare (clar). Sa zic Techirghiol, Covasna, Slanic Moldova sau Lacul Sarat
• Statiuni turistice (si categoria aceasta e clara). De exemplu, Balvanyos, Sinaia, Rasnov sau Ranca.
• Taramuri fermecate (astea ar fi niste mini regiuni turistice). De exemplu, Clisura Dunarii, Transapuseana, Riviera Romaneasca (adica Litoralul), Colinele Transilvaniei
• Sate de poveste (din nou, clar). Printre finalisti, sunt Viscri, Barsana, Ciocanesti sau Banpotoc
• Nuclee urbane (adica zone din orase – piete sau bulevarde). Cum ar fi Piata Sfatului din Brasov, Faleza Ivan Patzaichin din Tulcea sau Piata Unirii din Oradea
• Joaca si adrenalina (parcuri de distractii). De exemplu, Alpine Coaster din Toplita, Magic Park Rasnov ori Parc Aventura Brasov
• Sanctuare ale istoriei (obiective turistice istorice). Printre finalisti, cetatea Fagaras, castelul Bran, Ulpia Traiana Sarmisegetusa sau castelul Banffy al Electric Castle
• Taramul cunoasterii (muzee in general, locuri unde poti invata ceva). De exemplu, MINA Bucuresti (tot mi-am propus sa-l vad, dar nu am reusit), Muzeul Civilizatiei Cucuteni din Piatra Neamt (unde ramai cu gura cascata ce civilizatie a fost !), ori Muzeul Brukenthal din Sibiu.
• Comori naturale (obiective turistice create de natura). De exemplu, cheile Nerei, lacul Balea, Salina Turda sau Vulcanii Noroiosi din Buzau
• Landmarks (obiective fundamentale ale unui oras). Cum ar fi Cazinoul din Constanta, Palatul Vulturului Negru din Oradea, Ateneul Roman sau Teatrul National Mihai Eminescu din Chisinau

Eu am dat cateva exemple, dar sunt zeci si zeci de locuri. Cum spuneam, de unele nici n-am auzit. Cum ar fi cascadele Tipova din Rezina, Basarabia, Muzeul Chihlimbarului de undeva din judetul Buzau, Castelul Mocioni din Timis sau satul Vorona din Botosani.

Cum ziceam, aruncati o privire, poate va inspira ceva pentru la vara si votati. Totul aici: https://www.destinatiaanului.ro/competitia/voteaza

Articolul Voteaza si inspira-te ce sa mai vezi in Romania ! Participa la votul Destinatia Anului 2026 apare prima dată în ImperatorTravel.

Tocmai am revenit zilele acestea de la Machu Picchu. Am intrat in acest sit magic pentru a sasea oara in viata (am fost practice de 4 ori, dar in primele doua dati am intrat doua zile consecutiv) si de fiecare data este la fel de magic. Este incredibil. Este absolut superb. Prima oara in 2001, se putea vizita relaxat, fara conditii si planificare in avans, e drept, nici turisti nu prea erau, pur si simplu, te duceai la intrare, cumparai bilet si asta era totul, iar cand am vizitat Machu Picchu dupa masa, m-as fi putut plimba si nud pentru ca nu era nimeni, intre timp, vechea citadela Inca a ajuns asaltata de vizitatori, asa ca autoritatile locale au decis sa ia niste masuri pentru a salva multi-secularele cladiri. Si astazi, desi Machu Picchu este la fel de incredibil ca intotdeauna, are niste reguli stricte si iti trebuie o planificare bine pusa la punct ca sa ajungi. Si sincer, este un sacrilegiu sa ajungi in Peru si sa nu vezi Machu Picchu. Dar hai sa trecem in revista ce si cum.

Cand sa te duci la Machu Picchu

Zona Machu Picchu, destul de aproape de Ecuator are doua anotimpuri – nu exista toamna, primavara, etc, ci sezonul secetos (numit si “iarna”) si sezonul ploios (numit si “vara”). Sezonul secetos se intinde de undeva de pe la mijoc de mai pana prin octombrie, in restul timpului, fiind sezon ploios. Asta nu inseamna ca nu poate ploua in sezonul secetos, iar in cel ploios nu puteti prinde zile de un soare exceptional, dar situatii meteo de genul asta se intampla rar. Inteleg ca ianuarie – februarie sunt cele mai ploioase si cand trebuie sa ai un mare noroc sa prinzi vreme buna la Machu Picchu. In plus, uneori, se poate revarsa raul Urubamba care curge in paralel cu calea ferata si mai ia sinele din cand in cand. Uneori si poduri. In plus, Inca Trail este inchisa in februarie pentru lucrari de mentenanta.

Trebuie sa fi pregatit de ceata, mai ales in sezonul ploios. S-ar putea sa nu vezi nimic, decat cladirile in caz ca iei un circuit care iti ofera intrarea in oras (si atunci, de abea le vezi). Personal am prins o astfel de vreme, daca esti in oras ai parte de o atmosfera de-a dreptul mistica si am avut noroc ca dupa ceva timp, norii s-au ridicat si a aparut soarele ! Dar exista zile in care nu se ridica si nu vezi nimic daca alegi doar punctele de panorama. Dar voi reveni.

Bilete la Machu Picchu – cum le iei

Sunt doar 4500 bilete disponibile pe zi pentru Machu Picchu, iar in sezonul de varf, numarul biletelor este de 5600 pe zi. Acestea se vand doar pe site-ul oficial al sitului istoric, adica aici: https://www.machupicchu.gob.pe/ Daca in sezonul ploios, mai poti gasi bilete de intrare online si cu cateva zile inainte, in sezonul secetos, mai ales in perioada de varf (iunie – august), biletele sunt vandute cu mult timp in avans. Vorbim chiar si cu jumatate de an inainte.

ATENTIE – cu o zi inainte, se pun in vanzare o serie de bilete off-line, indiferent de sezon. Inteleg, ca in general sunt 500 – 1000 bilete disponibile cu o zi inainte, dar doar cu o zi inainte de vizitare. In timpul sezonului de varf, se pare ca trebuie sa te pui la coada pe la 3 – 4 dimineata, iar in extra-sezon, poti sa gasesti chiar si seara bilete. Acestea pot fi cumparate de la birourile Ministerului Culturii din oraselul Aguas Calientes (numit mai nou si Machu Picchu Pueblo) pe care le gasesti aici. Biroul se deschide la 6:00 dimineata.

Poti vedea live cate bilete mai sunt disponibile pentru ziua respectiva aici.

Daca vrei sa urci si pe Huayna Picchu (culmea aceea care domina orasul si apare in mai toate pozele panoramice), vezi ca sunt disponibile doar 400 bilete, 200 vizitatori avand drept de intrare intre orele 7:00 – 8:00, iar al doilea grup intre 10:00 si 11:00.

ATENTIE – biletele sunt programate la o anumita ora si nu poti intra decat in jurul acelei ore plus / minus jumatate de ora.

Circuite prin Machu Picchu

Perioada in care te puteai plimba liber cat voiai si cum voiai prin Machu Picchu a apus. Acum, nu poti decat sa urmezi un anumit circuit / ruta. Sunt vreo 10 rute din 3 circuite si nu, nu poti sa te strecori pe o alta ruta pentru ca Machu Picchu este plin de paznici cu ochii ageri.

Circuitul 1-A (Machu Picchu Mountain). Deasupra sitului este un varf care se inalta la vreo 600 – 700 metri deasupra orasului antic. Se numeste tot Machu Picchu. Catararea este destul de grea si o poti face doar daca esti relativ antrenat.

Circuitul 1-B (Upper Terrace) – practic ajungi doar la cea mai inalta terasa – punct panoramic din Machu Picchu de unde poti face poza aia clasica si cam atat. Parcurgi un pic din drumul incas si cam atat. Frustrant ca nu pot pasi literalmente in Machu Picchu. De asemenea, daca prinzi o zi cu ceata (si poti avea acest ghinion), nu vezi absolut nimic.

Routa 2-A (Clasica) – Ai parte si de o panorama (sub cele de la 1-B si 2-B, dar aparent, te poti urca la panorama de la 2-B cu putin noroc) si in plus, poti sa pasesti in Machu Picchu propriu-zis.

Ruta 2-B (Lower Terrace) – cea mai buna alegere unde evident, biletele zboara imediat. Ai acces oficial la terasa cu panorama de la sa-i zicem etajul 1 si poti sa intri si in orasul propriu-zis. Daca nu prinzi 2-B, incearca sa iei 2-A.

Ruta 3-A (Huayna Picchu) – Poti sa te urci pe Huayna Picchu pentru  o panorama incredibila. Am urcat si panorama (daca nu sunt nori) este MI-NU-NA-TA. Vezi ca orasul are forma unui condor. In plus, pentru a ajunge la intrarea urcarii spre Huayna Picchu, trebuie sa strabati tot orasul istoric.

Ruta 3-B (Regala) – Ai acces doar in oras, cam peste tot si nu ai parte de acele panorama “clasice”.

Mai exista si alte sub-categories gen 1-C (te poti duce la Poarta Soarelui, practic, intrarea in Machu Picchu dinspre Inca Trail) sau 1-D (o plimbare usoara prin jungla spre un vechi pod).

Pretul de intrare este identic. 152 sole (38 euro) pentru circuitele care nu implica sa te cateri pe muntii din jur) sau 200 sole (50 euro) daca urci si pe munti – gen Huayna Picchu sau Muntele Machu Picchu.

INTERZIS IN MACHU PICCHU !

Nu ai voie sa aduci cu tine umbrele, selfie stick, mancare, alcool si tripoduri. In caz de ploaie, e musai sa ai cu tine pelerine de ploaie ca atunci cand ploua la Machu Picchu, te face ciuciulete.

De asemenea, nu ai voie cu rucsac prea mare. Exista o garderoba langa intrare unde iti poti lasa lucrurile pentru cativa soli. Dar nu exista un control de bagaje, asa ca poti intra in principiu cu umbrele mici in rucsac, dar sa nu le scoti !

Ruta este intr-o singura directie, nu te poti intoarce. Este circulara.

Nu ai voie cu bete de drumetie decat daca esti batran, ai probleme cu picioarele sau vii de pe Inca Trail.

Nu ai voie cu aparate foto care par profesionale (gen DSLR sau mirror-less). Adica poti intra cu ele, dar autorizatia costa circa 300 euro.

OBLIGATORIU LA MACHU PICCHU

Trebuie sa ai pasaportul cu tine, se controleaza ! Numele tau este pe bilet, asa ca nu il poti ceda altcuiva. Nu intri, il pierzi.

De asemenea, cum ziceam, poti intra doar la ora indicata pe bilet plus / minus jumatate de ora.

Nu exista toalete in interiorul sitului. Exista o toaleta fix langa intrare si trebuie sa platesti 2 sole (0,50 euro). Foloseste-o inainte de a intra !

Cum ajungi la Machu Picchu

Evident, mai intai trebuie sa ajungi la Cuzco. Exista numeroase curse pe zi din Lima, dar de asemenea si din strainatate (Bogota, La Paz sau Santiago de Chile). Incearca sa zbori ziua, panoramele muntilor cand ajungi sa survolezi Anzii sunt absolut splendide.

De la Cuzco, ai urmatoarele optiuni:

Cu trenul

Cea mai populara forma. Exista doua companii care opereaza: Peru Rail si Inca Rail. Sunt mai multe tipuri de trenuri, dar exceptand foarte luxosul Hiram Bingham train, toate sunt similare. Trenurile pleaca din statia Poroy, intr-una din suburbiile orasului Cuzco (doar in sezonul uscat) sau din Ollantaytambo (tot timpul anului). Trenurile ajung in orasul Aguas Calientes (actual Machu Picchu Pueblo) ca statie finala. Ambele companii ofera asa-numitul “bilet bi-modal” care include si transferul spre si dinspre garile Poroy sau Ollntayatambo cu plecare din Cuzco. Din Ollantaytambo, trenul face cam o ora si jumatate, iar din Poroy, mai adaugi o ora si ceva.

Pe la 5 dimineata, exista un tren local unde biletele costa foarte putin, dar doar localnicii il pot lua. Si cand zic localnici, zic cei care locuiesc in zona, nici macar peruvienii din alte provincii.

De aici, iei autobuzul dupa ce strabati un bazar cu munti de suveniruri (care costa 12 USD dus-intors) sau urci si cobori pe jos (circa o ora – o ora si jumatate in functie de cat de sportiv esti). Pentru ca multi urca luand autobuzul si coboara pe jos, biletele se vand doar tur-retur sa faca si ei un ban.

Pe jos

Inca Trail este una dintre turele de drumetie legendare ale Planetei. Exista 2 versiuni (4 zile / 3 nopti cu ultima zi in Machu Picchu si 2 zile / 1 noapte cu ultima zi in Machu Picchu). Porteri cara corturi, macarea si ustensilele de bucatarie, instaleaza corturile si fac de mancare. Daca vrei, pentru o suma de bani suplimentara, pot sa-ti care si rucsacul si sa mergi cu mana in buzunar. Sau cu ea pe telefon.

Cu autobuzul si pe jos

Nu exista sosea care sa mearga pana la Aguas Calientes. Cea mai ieftina alternativa este sa mergi cu un microbuz la Hidroelectrica (numeroase hosteluri si agentii de turism din Cuzco, Pisac sau Ollantaytambo iti ofera transferul) si de acolo, vreo 2-3 ore pe jos pe langa sina de tren. Nu asculta muzica in casti cat timp mergi pe langa calea ferata sa auzi cand vine trenul !

Cum sa-ti aranjeze o excursie

Recomandarea mea este sa zbori la Cuzco si apoi sa te duci imediat in Valea Sacra. Sunt multe lucruri de facut in Valea Sacra si in plus, e mai jos decat Cuzco, te poti acomoda mai repede. Ca idee, Ollantaytambo are o altitudine de circa 2800 metri fata de 3300 metri la Cuzco. Machu Picchu este chiar jos, la 2400 metri.

Stai cateva zile in Ollantaytambo sau Urubamba si viziteaza siturile din Valea Sacra, apoi du-te la Machu Picchu, de preferinta, dormind o noapte in Aguas Calientes sa fi printre primii in sit. Apoi, te poti duce in Cuzco unde poti sa stai si o saptamana si sa nu te plictisesti.

Rau de inaltime

Da, poti sa ai. Daca vrei sa scapi de ameteli, durere de cap si frigul tipic raului de inaltime, ai 2 optiuni – fie sa mesteci frunze de coca (sa mesteci ca o lama, ceaiul e o frectie la picior de lemn), fie sa iei acetazolamida (cunoscut si sub numele de Diamox). Sau ambele. Exista si alte medicamente locale, dar nu le-am folosit.

In caz de probleme extreme (AMS – Accute Mountain Sickness, pierderi de memorie, imposibilitate de miscare, nu stii pe ce lume esti), singura optiune este sa cobori de urgenta la o altitudine inferioara. Sari in primul avion de Lima si vei fi in mod normal, OK.

Imagini Machu Picchu

Gara Poroy

Trenul Peru Rail in directia Aguas Calientes

Trenurile au ferestre in tavan

Iar drumul spre Machu Picchu este pur si simplu superb

La Aguas Calientes, din tren ajungi in bazar

De unde cei mai multi iau autobuzul spre Machu Picchu

Nu e cine stie ce in interior

Drumul e prost spre Machu Picchu, dar priveliste sunt senzationale

Indicatoare prin site

Si prima vedere – intotdeauna, de neuitat

O mica parte din Inca Trail

Pur si simplu, minunat !

De vis

Sunt si niste lame rezidente pentru poza instagramabile

In ceata, Machu Picchu are o aura mistica

Celebrele scari spre Huayna Picchu

Iar cand se porneste dansul norilor, e pur si simplu superb

De sus, de pe Huayna Picchu, vezi Machu Picchu ca pe un condor de piatra

Printre ruine

Machu Picchu este magic !

Articolul Cum sa vizitezi Machu Picchu. Informatii si ponturi apare prima dată în ImperatorTravel.

Calatoresc in afara Romaniei de 35 ani. Da, anul asta, la 1 septembrie, implinesc fix 35 ani de cand am iesit prima oara din tara. Calatoream in Olanda, calatoream pentru prima oara cu avionul (pe ruta Bucuresti – Amsterdam) si calatoream pentru un an – plecam la o bursa in Olanda, in orasul Maastricht, am fost prima generatie de studenti romani care au primit o bursa a pe atunci Comunitatii Europene (doi ani mai tarziu, in 1993, Comunitatea Europeana devenea Uniunea Europeana in urma semnarii tratatului de la … Maastricht. Da, am fost acolo in momentele istorice ale semnaturii). Acel an a fost definitoriu pentru mine – venind din puscaria unei Romanii comuniste, am descoperit o Europa libera, prospera, relaxata si am invatat intr-un an cat in 17 ani de studii (generala, liceu si facultate). Iar unul din acele mii de lucruri invatate a fost ca acolo in Occident, lumea isi cumpara asigurari de calatorie.

Practic, olandezii nu lasau la voia sortii daca se imbolnaveau in timp ce calatoreau sau trebuiau sa-si anuleze din scurt calatoriile. Cumparau o asigurare care le dadea banii inapoi in caz ca se intampla ceva. Da, la noi, in anii 90,  asigurarile constau in pus lumanari la biserica (sectiunea “vii”), iar in caz ca se intampla ceva, singura solutie fezabila era sa te intorci in tara mort, copt pentru ca sa consulti un doctor in Occident trebuia sa-ti vinzi apartamentul din Bucuresti.

Dar eu am avut asigurare din ziua 1. Habar n-aveam cum functiona, la ce era buna, dar pana la urma, am descoperit cand am economisit aproape 1000 guldeni olandezi (in 1991, nu exista inca euro) cand am avut nevoie de o interventie chirurgicala datorata unui abces. Si de atunci, de la urmatoarea mea iesire din tara (care a fost in 1993), nu am mai calatorit niciodata fara o asigurare. Nici macar sa merg la Ruse, dincolo de Dunare. Am folosit-o vreodata ? NU. Voi face asigurare de fiecare data cand voi iesi din tara ? INTOTDEAUNA.

In acesti 35 ani de calatorii, au fost numeroase bariere si riscuri in calatorii. De tot felul. Dar, sincer nu cred ca este un an mai dificil de calatorit precum 2026 exceptand, evident, anii pandemiei COVID-19. Este evident ca am intrat intr-o perioada de nebunie globala, de disparitia oricaror garantii de siguranta, de razboaie in zone in care destul de putini si-ar fi inchipuit ca se poate intampla (eu, da, dar vazand cate sute de mii de oameni din toata lumea au fost “surprinsi” in Dubai, Abu Dhabi sau Doha, pot spune ca putini si-ar fi putut inchipui un razboi pe acolo), de explozia necontrolata a preturilor, etc, etc.

Asta trebuie sa ne opreasca sa calatorim ? Eu cred ca NU (cel putin eu nu m-am oprit, de la inceputul anului, am fost in Singapore, Malaezia, Thailanda – chiar de 2 ori, Peru si zilele urmatoare plec in Japonia). Am remarcat in timpul pandemiei ca dorinta de a calatori a devenit irezistibila pentru multi dintre noi. Mi-aduc aminte ca sondajele de opinie din timpul COVID spuneau ca romanilor le lipseau cel mai mult posibilitatea de a calatori – cu multe peste a merge la restaurante, la carciuma din colt, la concerte sau chiar si shopping. Dar tinand cont ca riscurile cresc din ce in ce mai mult, trebuie sa fim din ce in ce mai atenti. Si sa minimizam riscurile.

De ce trebuie sa ne cumparam o asigurare acum mai mult ca niciodata

1. Nu stii cand se poate intampla ceva din punct de vedere geopolitic. De la inceputul anului, au izbucnit doua razboaie majore, iar SUA a amenintat cel putin alte 20 state ale lumii ca le va bombarda. Cam pe toate meridianele.
2. Interventiile medicale costa serios in strainatate in multe tari. Sunt tari precum Turcia sau Egipt unde in general, nivelul preturilor medicale sunt reduse, dar daca te prind la ananghie ca strain, iti iau pielea de pe tine. In multe alte colturi de lume preturile medicale sunt halucinante pentru toata lumea, da rasta nu te face sa te simti mai bine, doar ca platesti la fel de mult ca si localnicii (vezi SUA sau tari din Europa de exemplu).
3. Preturile explodeaza – dupa cresterea pretului petrolului si gazelor naturale, toate preturile vor creste, inclusiv cele ale serviciilor medicale.
4. In ciuda tehnologiei din ce in ce mai bune, numarul bagajelor intarziate este destul de mare. Da, comparand cu acum 35 ani, procentajul bagajelor intarziate sau pierdute este mai mic, dar datorita numarului mult mai mare de calatori, riscul de a nu primi bagajul la destinatie este mai mare. Iar o asigurare buna iti poate rambursa cheltuielile de urgenta in cazul in care bagajul dupa o zi, doua, sapte.
5. Chiar daca ai o asigurare europeana de sanatate, aceasta poate fi folosita doar in sistemul medical de stat al tarilor membre UE si evident, nu acopera riscuri gen bagaje intarziate, furtul de echipamente electronice sau anularea calatoriei.

Pentru mai multe amanunte sau pentru a face o asigurare de calatorie, aruncati o privire pe site-ul Heymondo, o noua companie de asigurari de calatorie care a intrat recent pe piata romaneasca, dar care are o experienta de ani de zile din operatiunile sale din Spania, Italia si alte tari europene.

Articolul Motive pentru care nu ar trebui sa calatoresti fara asigurare de calatorie in 2026 apare prima dată în ImperatorTravel.

Thiksey, Mini-Potala din Ladakh, una dintre cele 3 importante manastiri de langa Leh: Shey, Thiksey, Hemis

Daca te duci in Tibet sau in alte tari himalayane adiacente cu o straveche cultura budista (Bhutan, Sikkim, Mustang ori Ladakh), nu se poate sa ratezi sa vizitezi si manastiri budiste. Multe dintre ele sunt cocotate pe stanci mai mult sau mai putin abrupte, sunt construite ca niste cetati ce domina niste mini-orase, multe si ele cocotate pe stanci. Aceste mini-orase sunt de fapt chiliile si alte dependinte ale manastirii, inclusiv clopote, capele si asa mai departe. Iar unele manastiri cocotate pe munti, arata pur si simplu spectaculos.

Asa cum si crestinismul este impartit in catolicism, protestantism si ortodoxie (mai exista si biserici mai mici, dar mai degraba sunt diferite din punct de vedere administrativ decat ca ideologie sau ritualuri), si budismul are trei forme, dar doar doua sunt cu adevarat importante – budismul Theravada (Thailanda, Laos, Cambogia, Myanmar, Sri Lanka) si budismul Mahayana (Vietnam, China, Tibet, Mongolia, Japonia). Evident, sunt multe diferente si o lucrare teologica ampla le-ar putea explica, dar pe scurt, in cazul Theravada, doar Buda insusi a reusit sa atinga Nirvana, nimeni altcineva, iar in cazul Mahayana, pe langa Buda, gasesti o armata intreaga de zei, dar si discipoli ai lui Buda care s-au reincarnat de nenumarate ori pentru a veni si a ajuta lumea de rand sa atinga si ei Nirvana. Evident, acesti bodhisattva cum sunt numiti, au atins la un moment dat Nirvana, dar tot revin si revin ca mai au treburi de rezolvat pe pamant. Toti inaltii conducatori de manastiri sunt reincarnari succesive ale diversilor boddhisatva. Dalai Lama insusi, liderul de necontestat al budismului este la randul lui o reincarnare al lui Chenrezig, bodhisattva compasiunii.

Dimineata dupa micul dejun, pornim la drum. Pentru unii dintre noi, se resimte altitudinea, asa ca oprim la o farmacie pentru ceva medicamente de combatere a efectelor altitudinii. Intotdeauna este interesant sa vezi o farmacie indiana – zici ca este o pestera al lui Ali Baba cu sute si mii de cutii si cutiute puse intr-o ordine doar de farmacisti stiuta pe o gramada de rafturi. Inutil sa spun ca India, cel mai mare producator mondial de medicamente generice are si niste preturi la o frantura de preturile care le gasesti in Europa. Asa ca daca ai de luat medicamente generice la preturi de necrezut si esti prin India, poate iti umpli geamantanul.

Prima oprire este la Shey. Aflat la cativa kilometri de Leh, Shey a fost capitala de vara a Regatului Ladakh. Primul palat (cu manastirea adiacenta) dateaza din secolul din secolul X, dar de atunci au ramas doar ruinele. Actualul complex dateaza din 1655, construit de un rege din dinastia Namgyal care a condus Regatul pana in 1835 (si din cauza caruia, astazi Ladakh este in India, deoarece Namgyalii s-au opus cu strasnicie sa devina parte a Regatului Tibet). La Shey se afla o imensa statuie al lui Buda din cupru (placata cu 5 kg de aur) care se pare ca este a doua ca marime din Ladakh si asta atrage numerosi pelerini, pe langa turisti.

Intre toate statele budiste, exista o competitie enorma care sa construiasca cea mai mare statuie al lui Buda. Si evident fiecare incearca sa aibe o intaietate. Unii au cel mai mare Buda din aur, din cupru, din lemn, altii au pe cel mai mare Buda Sakyamuni, altii pe cel mai mare Buda Maitreyi. Mi-aduc aminte la o manastire din Nepal parca am intrat in discutie cu un calugar de acolo pe care l-am socat spunand ca daca Buda s-ar reincarna si ar reveni pe pamant, s-ar lua cu mainile de cap. El, ascetul, el, cel care a promovat modestia, intelepciunea, compasiunea si meditatia are acum milioane de statui din aur sau pur si simplu gigantice. Ce are dharma (invatamintele lui Buda) cu statuile imense cu foarte multe aur, miliardele de statui de toate formele si tipurile si bogatia opulenta a unor manastiri. Ma rog nici invatamintele lui Isus nu prea au nimic in comun cu opulenta bisericilor de orice confesiune… in ultima instanta, Isus a intrat in Ierusalim calare pe un magar, nu intr-un Lexus aurit condus de un sofer in costum Armani.

Noua statuie al lui Buda Amitabha de la Shey este foarte colorata, uneori crezi ca e un soi de personaj Disney, dar ma rog, nu te pui cu gusturile artistice ale localnicilor. De langa statuie, ai parte de o panorama exceptionala. Valea destul de fertila care a dus la dezvoltarea civilizatiei aici, la peste 3500 metri, verde, contrasteaza cu muntii plesuvi care domina valea. E un contrast intre viata exuberanta si moarte. Poate ciclurile reincarnarii din budism. Langa statuie se afla, aliniate frumos, la acelasi “etaj” palatul Shey si niste stupe, iar deasupra, ruinele manastirii-palat initiale. Amandoua, arata de fapt ca niste forturi, imprumutand din culoarea muntilor. Palatul Shey aduce foarte mult cu cel din Leh, doar ca este indiscutabil mai mic. Traditia familiei regale Namgyal era ca mostenitorul la tron sa fie conceput in acest palat de vara. Palatul Shey a fost un palat al placerilor carnale pentru familia regala, si presupun eu ca nu numai.

Intram in palat. Cum am spus, de fapt este un palat-manastire. In zonele budiste himalayene, palatele regale sau ale notabilitatilor gazduiau si temple mai mult sau mai putin impresionante. In ziua de azi in Bhutan, tara este impartita in dzong-uri, adica judete. Dar dzong este de fapt un palat unde se afla laolalta cladirile administrative si principalul templu al judetului. Inclusiv dzong-ul din Thimphu, capitala Bhutanului pe de o parte este manastire functionala si vis-à-vis de ea, se afla birourile regelui, primului-ministru si a diverselor institutii de stat ale tarii.

In manastire, se afla un chorten (sau stupa) masiva si o cladire in care gasesc o mare statuie al lui Buda. Imaginea standard – un Buda cu ochi albastrii si parul cret african. E liniste, e frumos. Si mult lemn. Lemnul si mirosul de unt de yak din templele tibetane (sau ladakhiene in cazul de fata) imi dau multa liniste. Poate Taxi are dreptate cand afirma ca “Dumnezeu prefera lemnul si spatiile mici”. Ma rog, budismul este o religie ateista (nu in cazul versiunii Mahayana de aici), dar orisicum. Este un spatiu sacru. Atat de linistitor… In interior, se afla marea statuie de cupru al lui Buda Sakyamuni, statuia atat de faimoasa in intregul Ladakh si nu numai.

Cand sa plec, dupa ce am iesit din cladirea palatului, am ramas stana de piatra. Soarele avea un halou, ca un inel luminos care inconjoara astrul care ne da viata. Fix acelasi fenomen, l-am trait tot in Himalaya, in Bhutan recent, cand am capitala vizitat marea statuie al lui Buda de langa Thimphu. Tot in fata lui Buda. Tot, in Himalaya. Tot intr-un spatiu budist… E drept, la Thimphu am mai avut si fragmente de curcubee, aici, nu. Sa fi fost un semn ?

Urmatorul stop a fost la manastirea Thiksey, poate cea mai spectaculoasa manastire din Ladakh. Desi se afla in raza vizuala de la Shey, nu am vazut-o, dar nici nu m-am uitat dupa ea. E drept, aveam si soarele in fata ochilor, iar soarele la 3500 metri e mult mai puternic decat in mod normal. Dar cand am ajuns in fata Thiksey, am ramas uimit – wow, parca este palatul Potala din Lhasa, teleportat in mod magic in Ladakh.

Ce este cu adevarat special in Ladakh spre deosebire de Tibet este faptul ca manastirile si palatele sunt cele originale. In Tibet, exceptand Potala, toate manastirile au fost distruse de chinezi in special in perioada Revolutiei Culturale, fiind reconstruite in scopul dezvoltarii turismului incepand cu anii 90. In plus, acolo, cumva simti ca sute sau mii de calugari budisti au fost ucisi in anii 50 si 60 in manastirile care azi arata impecabil si sunt asaltate de numerosi turisti in special chinezi. Aici, in Ladakh, desi unele dintre manastiri au fost fondate mai tarziu decat in Tibet (Ladakhul a fost totusi o regiune indepartata si relativ obscura a platoului tibetan), au ramas neatinse si s-au dezvoltat timp de secole. Cumva simti ca sunt originale si autentice. Manastirea Thiksey a fost fondata in 1433 de unul dintre discipolii lui Tsongkhapa, reformatorul care a pus bazele ordinul Gelugpa sau al “bonetelor galbene”, ordin al carui conducator este Dalai Lama. Evident, nu a fost la fel de mare ca in ziua de azi, iar primele cladiri au fost din lemn (din cate am inteles nu s-au pastrat). Evident, nu pot spune ca intotdeauna, manastirile din Ladakh au fost frumoase si infloritoare. Chiar si cea din Thiksey se pare ca a fost abandonata pentru o perioada destul de mare si in 1959 cand unul din inaltii lama refugiati din Tibet a ajuns aici, a gasit-o intr-o stare jalnica. Dar incet, incet, a inceput sa o refaca si azi, arata senzational.

Dupa oprirea in locul de panorama de unde iti dai seama cat de mult aduce cu Potala, am plecat sa vizitam manastirea. Este un complex amplu cu multe temple, stupe (unde in mod normal sunt pastrate cenusa unor raposati importanti), capele si evident, locurile de locuit ale calugarilor. In ierarhia budista din Himalaya, unele manastiri chiar si importante sunt “detinute” de altele, iar Thiksey este una din acele manastiri care detin alte manastiri din tot Ladakhul.

Punctul central este un templu in care se afla o statuie al lui Buda Maitreya (Buda viitorului, cel care va veni intr-un soi de Judecata de Apoi pentru restaurarea adevaratelor invataturi ale budismului cand acestea vor fi uitate) care a fost creata in 1970 cu ocazia vizitei lui Dalai Lama. De altfel, in capela sunt mai multe picturi cu Dalai Lama foarte tanar, probabil chiar din perioada cand inca era acasa, in Tibet. Intr-o alta capela, apare chiar o imagine pe carton (initial am crezut ca e o holograma) al lui Dalai Lama cu zambetul sau nelipsit la o varsta mai inaintata.

Dupa ce am mai umblat in sus si in jos prin manastire, am parte de un eveniment. In ziua respectiva era o zi speciala in care calugarii de la manastire scosesera niste carti sacre (in budism, cartile sunt sacre, ceva de genul moastelor la noi) prin satul de langa, urmati de localnici. Ne-am si intersectat cu ei pe drum si cand sa plec, tocmai ajunsesera la manastire. In zgomot de tobe si trambite, calugarii readuc cartile sfinte in manastire. De fapt acestea erau carate cu greu in spate de localnici, care probabil erau super fericiti de o astfel de onoare.

Urmatorul stop a fost la Hemis. Dupa mareata manastire de la Thiksey, nu ma asteptam la ceva mai amplu, dar evident, am avut si aici o surpriza. Manastirea de la Hemis a fost infintata in 1672 de un rege al Ladakhului pe locul unei alte manastiri mai vechi si este una dintre cele mai mari din Ladakh. Are in subordine nu mai putin de 200 manastiri din Himalaya si peste 1000 calugari care le locuiesc.

Dar Hemis este faimoasa si pentru una din controversele crestinismului. Nu se stie mare lucru despre ce a facut Isus intre fuga in Egipt (cand era de fapt nou nascut) si aparitia sa publica pe la circa 30 ani. Ei bine, una din teorii spune ca s-ar fi dus in India (sau Himalaya) unde ar fi invatat ceea ce a propovaduit el ulterior. In 1894, un evreu din Crimeea pe nume Nikolai Notovici ar fi ajuns la manastirea Hemis unde a descoperit o evanghelie apocrifa – Viata Sfantului Issa, cel mai bun dintre fii oamenilor. Pe baza acestei lucrari, Notovici a scris o carte extrem de controversata la vremea ei – “Viata necunoscuta al lui Isus Hristos” unde sustine ca Isus ar fi mers in India pentru a studia spiritualitate cu hindusi si mai ales budisti. Desi parerea cercetatorilor seriosi este ca asa-zisa lucrare gasita la Hemis este un fals, lucru sustinut si de conducatorii manastirii din Ladakh, pana in ziua de azi, apar diverse carti care sustin acest lucru – si eu am cumparat una (nu chiar cea “originala” al lui Notovici) si o s-o citesc dupa ce termin memoriile lui Dalai Lama . Sa vad ce sustin.

Spre deosebire de marea majoritate a lacasurilor de cult tibetane care sunt construite din piatra mai ales, Hemis are foarte mult lemn, dar foarte mult – coloane de lemn, o fatada de lemn si o curte interioara ampla. Hemis are un muzeu unde nu ai voie sa faci poze si in care poti vedea vestminte, statui si alte obiecte de cult budiste unele de sute de azi. Nu vei gasi vreo urma de Novotici in muzeu Evident, cele mai frumoase exponate sunt celebrele thangkha, picturile sacre budiste.

In program, mai figura sa vedem si palatul de la Stok, palatul in care s-a mutat familia regala de Ladakh dupa ce regatul budist a fost ocupat de Jammu (in momentul respectiv, stat vasal al Imperiului Sikh) in 1834. Familia regala exista pana si in ziua de azi, avand rangul de jagir de Stok (un soi de lord local), si a transformat cladirea partial intr-un hotel de lux (m-am gandit sa dormim cel putin o noapte aici, dar nu erau destule camere) si partial intr-un muzeu. Evident, mai exista niste camere ocupate de familia regala Namgyal care nu pot fi vizitate (nu o sa dai navala la om in casa). Din cate am inteles, hotelul ocupa o aripa nou construita, dar totul este in stilul traditional ladakhian cu facilitati regale. Urma sa prindem palatul Leh inca deschis. Eu fusesem cu o zi inainte, dar trebuia vizitat de toti.

Dar, nu era nici o problema. Urma sa il vedem cand ne intorceam dupa o tura prin Ladakh. O tura fabuloasa care nu ma ducea numai la cea mai inalta altitudine pe care am atins-o in viata, ci si prin peisaje de poveste. Dar despre asta, in urmatoarele episoade.

Imagini Shey

Welcome to Shey !

Palatul Shey, locul de concepere a regilor de Ladakh

Cam kitsch

De aici, poti vedea complexul palat-manastire

Una din acele vai suprinzator de verzi de pe platoul tibetan

Curtea interioara a manastirii

Si aceasta este celebra statuie din cupru aurit

Un calugar murmura mantre

Si hallo-ul

Jilturi pentru inaltii lama ai budismului tibetan

Ce verde…

Thiksey

Wow… chiar arata ca Potala !

Un chorten frumos aranjat

Curtea interioara intr-un moment de liniste

Dalai Lama al XIV-lea (actualul) portretizat in tinerete

Prima oara am crezut ca e o holograma

Credincioasa cu traditional sort tibetan

Aici au loc rugaciunile

Si au venit sfintele scripturi budiste cu trambite

Carate in spate

La revedere, Thiksey !

Frumosii munti din jur

Hemis

Intrarea in Hemis

Manastirea Hemis unde zvonurile spun ca ar ascunde marile secrete ale crestinismului

Manastirea are un muzeu bogat. Din pacate, nu se pot face poze

Articolul Ladakh, un Tibet foarte putin cunoscut (ep. 2) – Manastiri budiste la 3500 metri: Shey, Thiksay, Hemis apare prima dată în ImperatorTravel.