TAROM / Boeing 737-MAX

Acum câteva zile, TAROM a recepționat, la nu mai puțin de 8 ani de la plasarea comenzii (cred că este totuși un record mondial în materie), primul avion Boeing 737-MAX. E drept, între iulie 2018 (când s-a plasat comanda) și septembrie 2026 (când a fost livrat primul avion) s-au întâmplat multe: s-au schimbat vreo 15 directori generali la TAROM, poate mai mulți, avioanele MAX au fost oprite de la zbor în întreaga lume din cauza celor două accidente din Indonezia și Etiopia, care au dus la moartea a vreo 350 de oameni, COVID, etc., etc. Dar, totuși, a durat cam mult.

Și, pentru că TAROM duce lipsă de știri semnificative și evenimente importante, a organizat un eveniment mare cu ocazia livrării noului avion și foarte bine organizat. Nu a fost doar obișnuitul tun cu apă, ci și o conferință de presă (cred că ultima la TAROM a fost acum vreo 10 sau 12 ani) și, mai ales, și o tură de zbor de jumătate de oră în jurul Bucureștiului cu noul avion scos din țiplă. Nu am participat pentru că eram plecat în China, dar Imperator Travel a fost prezent la eveniment și pot să vă împărtășesc niște informații și fotografii originale.

Să începem cu ce s-a spus – că e avion nou, că este mult mai eficient decât celelalte din micuța flotă a operatorului de stat (lucru perfect adevărat) și că se dorește să semnaleze o schimbare în viața companiei. Noul MAX al TAROM a fost botezat „Mircea Lucescu”, după ce un NG mai vechi a fost rebotezat „Nadia Comăneci” din „Sarmisegetusa”, iar următorul MAX care va fi livrat la final de octombrie va fi „Ivan Patzaichin”. Mi se pare binevenită ideea aceasta, să se folosească nume de sportivi celebri, este, cred eu, originală. Nu am mai văzut nume de sportivi date unor avioane pe la alte companii aeriene, dar, sincer, nu prea înțeleg de ce totuși niciun avion nu a primit numele acelui sportiv al cărui nume l-am auzit de la sute de localnici prin toate țările prin care am călcat… „A… Romania… George Hagi”. Sincer, doar o singură dată, în India, cineva mi-a spus de Nadia, iar de Lucescu doar prin Turcia (și asta imediat după numele Hagi) și Ucraina. În schimb, de Hagi am auzit pe toate meridianele și paralelele lumii. Mai sunt de venit 2 MAX-uri în 2027, sper că unul dintre ele va fi Gheorghe Hagi.

Evident, focusul comunicării a fost pe noul model Boeing 737-MAX, o premieră pentru TAROM. Mi se pare, totuși, că e o idee bună să pedaleze pe avioane noi. În ultimii ani, multe dintre avioanele TAROM nu arătau cum trebuiau. Sunt convins că, în ceea ce ține de siguranța zborului, erau OK, dar interioarele arătau lipsa de interes. Știu, avioanele urmau să fie casate sau vândute, dar, orișicât. Cel puțin acum, TAROM are 10 avioane noi (luându-l în considerare și pe Patzaichin), deci ar trebui să fie OK.

Ca idee, nu e o idee rea să pedalezi pe avioanele noi. „Zboară cu MAX”. Animawings tot pedalează pe A220, care nu e chiar o experiență memorabilă, ca să fim cinstiți, iar Paralela 45 subliniază că chartere-le sale exotice sunt operate de Dreamliner, care chiar sunt avioane faine. Mă rog, nu știu cum or fi cele de la LOT (care e operatorul charterelor Paralelei), dar cele cu care am zburat – Turkish, Qatar și KLM – chiar erau faine.

Problema este că TAROM ar face bine să povestească un pic mai mult despre MAX și, mai ales, despre nivelul de siguranță. Judecând după comentariile unor specialiști în aviație de pe Facebook, vai, MAX-urile se vor prăbuși. Realitatea este însă alta (specialiștii de Facebook ar trebui să se limiteze la ce se pricep cu adevărat, adică nano-tehnologii, AI, vaccinare și, mai ales, băutul berii răsuflate la PET sau review-uri la Săniuța).

În 2018–2019, aviația mondială era lovită de 2 prăbușiri identice la decolare, a două avioane Boeing 737-MAX, la scurtă distanță unul după altul. Unul în Etiopia, altul în Indonezia. Și, timp de aproape 2 ani, întreaga flotă de MAX-uri din lume a fost consemnată la sol, până când autoritățile aeronautice ale globului nu au lăsat niciun cui neverificat. În acest moment, pot spune că Boeing 737-MAX este cel mai puricat și scărpinat model de avion din istorie.

După 2020, au mai fost cazuri de incidente serioase, dar toate sunt datorate fie unei mentenanțe proaste, fie erorii umane de pilotaj. Și astea se pot întâmpla oricând și nu sunt datorate avionului. M-aș urca în MAX? Sigur, fără nicio strângere de inimă. Avionul este probabil cel mai sigur din lume în acest moment.

În septembrie 2026, se estimează că cel puțin 2.000 de avioane Boeing 737-MAX sunt operaționale, iar în momentul în care citiți aceste rânduri, cel puțin 1.000 sunt în aer, dacă nu mai multe. Deci faptul că „TAROM a luat un avion nesigur” e o prostie. Avionul e sigur, dar, evident, în cazul incidentelor și accidentelor pot fi cu totul alte probleme, nu neapărat avionul.

Un reprezentant al Imperator Travel a fost la bord și mi-a spus că avionul arată bine. Loc destul de mult la picioare, evident, mirosea a nou și sigur va mirosi a nou încă cel puțin un an, scaune care se dau pe spate și avionul este foarte silențios, nu îți huruie motoarele în cap. Nu există fotolii de business class, toate scaunele sunt la fel, dar TAROM poate face ca marea majoritate (sau toate) companiile legacy din Europa – clasa business are fix aceleași scaune ca la economy, doar că nu vând locul de la mijloc. Nu știu dacă TAROM va face asta, dar eu zic că ar trebui. Mai ales că, în cazul companiilor legacy, în general profitul vine de la clasa business, iar clasa economy se speră să nu piardă prea mulți bani.

Dar ceea ce este cel mai important, TAROM are nevoie de o injecție financiară pentru modernizare (care nu înseamnă doar 2 avioane noi, ci un produs revoluționar schimbat), are nevoie de trecerea la o cultură antreprenorială, are nevoie de eliberarea corsetelor tipice companiilor de stat, are nevoie de extrem de multe lucruri, care este absolut imposibil să se întâmple în condițiile actuale. Și asta nu se poate face decât prin privatizare totală sau parțială (dacă vine un investitor din afara UE, nu poate deține mai mult de 49% din companie, dar poate să primească managementul companiei, cum s-a întâmplat cu Air Serbia, bunăoară). Punctum. Nu există nicio altă soluție. Și trebuie urgent.

Imagini eveniment TAROM – Boeing 737 MAX

Noul MAX al TAROM

Echipajul de cabina pentru zborul de protocol

Au venit si oficialitati in frunte cu ministrul

Avionul a primit numele de Mircea Lucescu

Pilotii zborului si cockpit-ul de MAX

Interior

Gata de decolare

Mai multe detalii cu privire la noul avion TAROM

Ce poti consuma la bord

Articolul TAROM a primit un avion nou – Boeing 737-MAX apare prima dată în ImperatorTravel.

Revin din nou la subiectul asigurărilor de călătorie pentru că tot văd pe social media comentarii ale unor călători care se trezesc în cine știe ce colț din lume, au parte de o întâmplare nefericită din punctul de vedere al sănătății și se trezesc că nu au asigurare. Și fie trebuie să-și întrerupă vacanța și să se întoarcă de urgență în țară (și știți cât costă un bilet de avion luat de pe o zi pe alta), fie să dea o grămadă de bani pentru asistența medicală în țara în care se află. Și pot fi mii și mii de euro, nu acolo câțiva bănuți. Și în unele dintre cele mai populare destinații pentru români, cum ar fi Turcia și Egiptul, dacă prind un străin, te rup la costuri. Sau în Africa, dacă vrei să nu mergi la vraci, ci la un spital cât de cât rezonabil…

Ei bine, astăzi aș vrea să vă prezint una dintre cele mai mari firme de asigurare din lume – AXA, o firmă de asigurări franceză cu originile tocmai în… 1817. Da, când în Țările Române erau încă la putere fanarioții, iar cea mai mare parte a populației locuia în bordeie subterane, undeva extrem de departe (nu neapărat ca poziție geografică, ci ca dezvoltare economico-socială), la Rouen, în Franța, lua naștere Ancienne Mutuelle, o companie de asigurări contra focului.

Mă rog, nu trec prin istoria sa de 200 de ani. Cert este că, din 1985, odată cu achiziționarea unui număr de competitori mai mici, compania și-a schimbat numele în AXA, care a devenit un nume de renume și una dintre cele mai mari companii de asigurări din lume, operând în 52 de țări, deservind 100 de milioane de clienți. Cifra de afaceri este de 116 miliarde de euro (adică cam o treime din tot PIB-ul României). Deci vorbim de un gigant.

Ei bine, acest gigant care, în ultimii 40 de ani, a crescut incredibil este prezent și pe piața românească și, atenție – doar cu asigurări de călătorie. Nu de case, nu RCA, se concentrează numai și numai pe piața de asigurări de călătorie – sunt convins că este primul pas pentru AXA în România și, evident, că au cea mai mare atenție ca operațiunea să fie fără cusur.

Deci, o firmă imensă, operațiuni în zeci de țări, experiență de sute de ani (în asigurările de călătorie operează de peste 25 de ani în țări foarte sofisticate), acum și în România.

În România, AXA vinde asigurări de călătorie fie direct clienților interesați, fie prin parteneri cu care are contracte exclusive – cele mai mari agenții de turism online, Vola.ro și eSky.ro, dar și o agenție din străinătate, activă și în România (kiwi.ro), dar și cu unele dintre cele mai mari agenții de turism locale, precum Karpaten, Dertour și altele.

Dar, cum am spus, și mai important pentru noi, AXA vinde asigurări direct, fără intermediari, pe site-ul https://www.romania.axa/asigurare-de-calatorie/

Site-ul este extrem de simplu de folosit și foarte clar în a înțelege diversele tipuri de asigurare – ce conține și ce nu conține fiecare tip de asigurare – și sunt 3: Standard, Confort și Excelent.

Ce trebuie să subliniez din capul locului sunt nivelurile foarte ridicate ale sumelor asigurate. În cazul produselor oferite de alți asigurători, aceștia oferă acoperire de până la 30.000 de euro; în cazul AXA, se începe de la 100.000 de euro. Și există multe țări unde serviciile medicale au niște prețuri halucinante (vezi SUA, Canada, Africa de Sud, dar chiar și Thailanda).

Iar dacă te duci în Zanzibar, de exemplu, dacă vrei să scapi cu viață, cam singura soluție este un avion medical urgent în Kenya sau Emirate (cam orice tanzanian care are cât de cât bani se tratează la Nairobi sau Dubai). Și asta costă!

Ca idee, dintre dosarele recente, AXA a plătit nu mai puțin de 457.000 de dolari pentru cineva care a făcut AVC, a stat 10 zile în ATI și 30 de zile în recuperare pentru a putea să primească acceptul să se întoarcă în România! Și asigurarea a costat fix 239 de lei.

O repatriere a unui decedat în Egipt costă nu mai puțin de 28.000 USD. La banii ăștia, ori îl îngropi în Egipt, ori îți iei o asigurare AXA.

CE ESTE FOARTE IMPORTANT DE ȘTIUT!

Întotdeauna, am căutat asigurări cu decontare directă. Adică cele care discută direct cu furnizorul de servicii medicale și nu plătești tu înainte, urmând să-ți dea banii când te întorci.

Îți dai seama să avansezi 457.000 de dolari și apoi să îi primești înapoi – să-ți vinzi vreo 5–6 apartamente și apoi să ți le cumperi înapoi!

Ideea este că, în cazul decontării directe, nu te duci așa, la întâmplare. AXA are contracte cu nu mai puțin de 40.000 de spitale, policlinici, medici privați și alți furnizori de servicii medicale din lume. Și nu e vorba de dentiști de stradă ca în India și Filipine, ci de spitale foarte serioase, fiecare verificat de AXA și parteneri pentru a fi aleși.

Ce trebuie să faci – să zicem că ai o problemă de sănătate în Tokyo – suni la numărul de urgență AXA (există asistență non-stop în limba română) și le spui unde te afli, iar ei te îndrumă unde să mergi. Și unde nu vei plăti un sfanț, totul se rezolvă între spital și AXA.

De asemenea, există numeroase extraopțiuni pentru diverse alte activități pe care le planifici – vrei să faci diving, să sari cu parapanta? Simplu, se poate acoperi cu extraopțiuni.

Vrei asigurare pentru animale de companie cu care călătorești? Din nou, se rezolvă. Sau pentru întârzieri la zborul cu avionul sau bagaje întârziate. Se pot adăuga.

CÂND POȚI SĂ FACI ASIGURAREA AXA

ASIGURAREA DE CĂLĂTORIE: cu puțin înainte de a ieși din țară – din aeroport, înainte de a decola, sau la granița rutieră a României. Poți chiar să nu mai fii în România când o inchei! Va intra însă în vigoare la 12 ore după ce ai plătit asigurarea.

ASIGURAREA STORNO: cu minim 30 de zile înainte de a pleca în călătorie. Dacă însă ți-ai cumpărat o vacanță cu mai puțin de 30 de zile înainte de plecare și asta se întâmplă foarte frecvent anul acesta, când o mulțime de români își cumpără vacanța last minute, asigurarea se poate încheia în maximum 3 zile după achitarea primei rate de plată pentru călătorie.

Apropo, polița de asigurare o poți salva în Wallet (Google sau Apple), ca să o ai la îndemână în caz de Doamne ferește.

CÂT DE LUNGĂ POATE FI PERIOADA ASIGURATĂ: 180 de zile. Deci și pentru călătorii pe termen mai lung, fără întoarcere în România.

SE POT ASIGURA PERSOANELE GRAVIDE? Da, dar până la 26 de săptămâni de sarcină (adică vreo 6 luni), indiferent dacă graviditatea a fost sau nu cunoscută la momentul încheierii asigurării.

Cum am spus de atâtea ori, o spun și acum. Din 1991, de când am ieșit prima oară din țară, de fiecare dată mi-am făcut asigurare de călătorie. Și când mă duceam la Ruse pentru câteva ore. Am folosit-o vreodată? Nu! Dar voi face de fiecare dată când voi ieși din țară. Pentru că nu se știe niciodată.

Cum ziceam, puteți să vă faceți asigurarea aici –-> https://www.romania.axa/asigurare-de-calatorie/

ATENTIE: ATENȚIE: Dacă introduceți codul Imperator25, puteți obține o reducere automată de 25% din prima de asigurare. Mai mult, pentru familii reducerea se suplimenteaza cu încă 10 %.

Articolul AXA – un gigant al asigurărilor din lume este prezent și pe piața românească apare prima dată în ImperatorTravel.

Hello, Asia

Am ajuns pentru prima oară în Asia în iarna lui 2002, mai precis în Thailanda. Tehnic, mai fusesem în Asia cu doi ani înainte, în Iordania, dar, deși teoretic face parte din Asia, Iordania este cu totul și cu totul altceva – cultural, atmosferic sau ca experiență de călătorie. Este parte a Orientului Apropiat, mai degrabă asemănătoare cu Marocul decât cu Thailanda. Evident, să călătorești în 2002 este foarte diferit față de stilul din 2026, dar nu vă fie frică – de atunci, am mers frecvent în Asia, cred că de aproape 100 de ori, și am fost practic în toate țările continentului, cu excepția micuțului și destul de izolatului Timor-Leste.

Evident, există specificități de la țară la țară, dar multe lucruri sunt comune și, atunci când sunt diferențe majore, le voi sublinia. Și, în plus, dacă aveți și voi niște sfaturi – și sigur eu nu o să pot să le acopăr pe toate în acest articol –, v-aș fi recunoscător dacă le-ați adăuga la sfârșitul articolului, la comentarii.

Când să mergi în Asia

Cele mai multe destinații din Asia sunt calde, așa că sunt extrem de populare atunci când în Europa, Japonia, America de Nord sau Coreea de Sud este frig și nor. Dar, în special, eu aleg să merg în perioada cea mai bună din punct de vedere al ploilor – în țări ca Thailanda, Filipine sau Indonezia, temperaturile sunt constante tot timpul anului, diferențele apărând în cantitatea de precipitații. Când este sezonul ploios, este de evitat.

Evident, datorită distorsiunilor climatice provocate de încălzirea globală din ultimul deceniu, poți să nimerești un sezon ploios în care să nu vezi o picătură de ploaie, cum mi s-a întâmplat în Thailanda într-o vară, sau ploi în spume în sezonul secetos. Dar acestea continuă să fie excepții și nu reguli.

Zona Indochina: Vietnam, Cambogia, Laos, Thailanda, Myanmar. În general, sezonul secetos este iarna: decembrie–aprilie, iar în perioada mai–noiembrie sunt ploi, mai ales în iunie–august.

Trebuie să subliniez că iarna în Vietnamul de Nord – gen Hanoi, Halong Bay și mai ales Sapa – va fi frig, neașteptat de frig, cu temperaturi maxime de 10–15 grade, iar în Sapa chiar și zero grade.

De asemenea, în sudul Thailandei, inclusiv Phuket, poate fi mai multă ploaie decât te poți aștepta, pentru că mai „sare” granița musonul din sudul peninsulei. În rest, tiparul climatic este cam același.

Malaezia, Singapore, Indonezia: Sezoanele sunt pe dos față de Indochina. În general, vara este sezonul secetos, iar iarna cel ploios. În consecință, dacă vreți să sărbătoriți Anul Nou în Bali, trebuie să vă gândiți că s-ar putea să fie multă ploaie.

China. Este o țară foarte mare și, evident, ai parte de mai multe zone climatice. În principiu, perioada ploioasă este vara, iar cea mai lipsită de precipitații este iarna.

Iarna este foarte frig în nord, în zona Beijing. Am ajuns acolo pentru prima oară la început de decembrie și, ziua, am avut parte de o maximă de –20 de grade, când m-am dus prima oară la Marele Zid. În mijlocul țării, gen Shanghai, este ca un început de primăvară, iar în sud – Hong Kong / Macao – ai parte de temperaturi de început de vară. Cred că cele mai frumoase perioade de vizitare sunt primăvara și toamna.

Japonia: La fel ca și China, iarna este sezonul cu precipitații reduse, iar vara este caldă, umedă și cu o cantitate destul de mare de ploi. Uneori vine și un taifun – am prins unul în august 2008, la Tokyo – care lovește, în general, și coasta Chinei înainte de a ajunge în Japonia. Iarna, așteaptă-te la temperaturi scăzute, de multe ori negative.

India de Nord: Voi împărți India în două jumătăți, pentru că, din punct de vedere climatic, sunt diferite. Musonul bate însă în timpul verii în întreaga Indie, dar, în general, începe din sud și se termină în nord. Ce e de subliniat este că în India de Nord – gen Delhi, Agra, Rajasthan – iarna este neașteptat de frig și cu foarte multă ceață. Temperaturile nocturne de sub zero grade nu sunt neobișnuite, iar marea majoritate a localurilor publice nu sunt încălzite, inclusiv dacă stai în unități de cazare mai ieftine.

Perioada cea mai bună de vizitat este primăvara și toamna, când sunt temperaturi de vară fără să fie excesive.

India de Sud: Cel mai bine este, indiscutabil, iarna, pentru că este sezon secetos, cu foarte puține ploi și cald. Temperatura este relativ constantă tot timpul anului.

Sri Lanka. E mică, dar păcătoasă din punct de vedere climatic. Vara este sezon secetos în interiorul țării, unde se află majoritatea obiectivelor turistice istorice, iar coasta este lovită de muson, iar iarna e fix pe dos. Există o perioadă prin mai și septembrie când poți să ai noroc sau ghinion teribil. Fie prinzi soare peste toată insula, cum am prins eu într-o lună mai a anului 2012, fie plouă peste tot în spume. Și când plouă în Sri Lanka, apăi plouă!

Cum ajungi în Asia

Evident, se poate ajunge și terestru, dar durează mult și overland-ul spre Asia nu mai e la modă – perioada de glorie a fost prin anii ’60–’70. Există numeroase zboruri și numeroase combinații de zboruri. Evident, pe de o parte, există marile companii gen Turkish Airlines, Air France, KLM, Qatar Airways etc., care uneori pot avea promoții. În general, toate companiile lansează promoții de prețuri în a doua jumătate a lunii ianuarie. Se întâmplă în fiecare an, dar mai pot apărea uneori și la sfârșit de septembrie. Pot apărea, de fapt, oricând, trebuie doar să urmărești.

Există, de asemenea, și zboruri charter directe din București spre Vietnam sau Thailanda, dar, în general, trebuie să cumperi pachete cu tot cu cazare sau circuite.

Singura companie aeriană low-cost care conectează Europa de Asia este compania singaporeză Scoot, care zboară de la Atena și Viena spre Singapore și uneori are prețuri care merită luate în considerare. Fly Pegasus, flydubai – care operează și la București – sau Air Arabia au zboruri, în general, spre India, Sri Lanka și Nepal și chiar și spre Thailanda, în cazul flydubai. Dar, din nou, verifică prețurile: uneori pot fi mai mari decât la Turkish Airlines, de exemplu.

Vize în Asia

În acest moment, foarte puține țări din Asia mai cer vize cetățenilor români. Printre cele care mai sunt se numără India, Pakistan, Myanmar și Nepal, dar le poți lua online în avans. În cazul Nepalului, poți lua viza și on arrival, la fel și în cazul Laosului – nu există opțiunea e-visa, doar visa-on-arrival. În cazul Bhutanului, viza vă este rezolvată de agenția de turism locală. Atenție: multe țări, inclusiv Thailanda, China, Malaezia și Sri Lanka, solicită și o înregistrare online cu maximum trei zile înainte de a ajunge la graniță, iar această înregistrare este gratis.

Caută pe Google după ETA „țara respectivă”.

Haine în Asia

În primul rând, cum am spus, trebuie să verifici temperaturile la destinație. Poți să crezi că este cald și vara, dar, cum am spus, în Vietnamul sau India de Nord este chiar frig.

Dar, în general, în Asia e cald și bine, așa că îți trebuie haine lejere, din bumbac. Probabil nu trebuie să îți iei toată garderoba cu tine. Poți să-ți cumperi haine și încălțăminte și de pe acolo, la prețuri foarte scăzute și cu o calitate chiar bună. Ține cont că în toată Asia vei găsi locuri în care să-ți dai lucrurile la spălat pe bani puțini. Dacă vei călători cu un buget mai scăzut și vei sta în hoteluri de mâna a doua, poate nu ar fi o idee rea să îți iei un cearșaf cu tine, vreun sac de dormit din mătase sau un prosop de acasă. Poți găsi cearșafuri folosite de decenii și nu neapărat foarte curate.

De asemenea, ține cont că în templele hinduse și budiste, dar și în moschei, trebuie să intri desculț. Dacă te simți inconfortabil cu ideea de a te plimba în picioarele goale prin clădiri publice, ia-ți ciorapi cu tine pe care să îi arunci sau botoși de plastic să îți pui peste încălțări. Ține însă cont că, în anumite lăcașuri de cult, nu se acceptă acești botoși de plastic, așa că ia-ți niște ciorapi cu tine. Dacă i-ai uitat acasă, poți cumpăra de la fața locului pentru câțiva bani. De asemenea, dacă sunt zile în care vei vizita mai multe temple sau moschei, ia-ți sandale pe care le poți descălța / încălța rapid.

Bani în Asia

Penetrarea cardurilor de debit Visa / Mastercard este destul de mare, dar nu e peste tot. În anumite țări, în special în Thailanda, fie ți se impune o limită minimă, cum ar fi în supermarketurile de tip 7-Eleven, fie trebuie să plătești comisioane de 2–6% dacă plătești cu cardul.

În toate țările însă au explodat metodele de plată cu telefonul – pur și simplu scanezi un cod QR la comerciant și sistemele sunt atât de răspândite încât poți să plătești la orice vânzător stradal, dar și la… cerșetori. Din păcate, exceptând China, în celelalte țări e musai să ai un card de la o bancă locală. În cazul Chinei, îți poți lega Alipay-ul de Revolut și să plătești fără nicio problemă. În cazul Thailandei, trebuie să mergi la o bancă KBank, să îți iei un card preplătit – adică să bagi niște bani acolo – și să conectezi acest card la aplicația TAGTHAi.

În țări ca Malaezia sau Singapore, poți plăti liniștit cu cardul de acasă. De asemenea, cam în toate țările poți plăti cu cardul de acasă în locațiile mai scumpe.

În ultimii 5–10 ani, să scoți bani din ATM-uri a devenit din ce în ce mai scump. Acum nu numai banca emitentă din România îți va lua un comision și îți va schimba valuta la o rată de schimb jupuitoare, dar și banca locală îți va percepe 3–10% din suma extrasă. Pare un pic ciudat, dar, încet, încet, mulți călători revin la obiceiurile din vechime: să schimbe cash la case de schimb valutar, care încă mai există cam peste tot. Evident, problemele rămân – riscul să fii jefuit sau să ajungi într-o țară nouă și să nu poți schimba nicăieri, pentru că peste tot e închis din cauza vreunei sărbători sau a weekendului.

Recomand să ai un mix – dolari și carduri.

Și, ca veni vorba de dolari: în general, prin toată Asia vei primi o rată mai bună dacă schimbi hârtii de 50 sau 100 de dolari și o rată foarte proastă pentru bancnote mai mici. De asemenea, dolarii trebuie să arate impecabil, ca scoși din tiparniță, și să nu fie mai vechi de 2009 – în unele țări, 2013 –, pentru că nu vor fi acceptați. Euro sunt mai OK. Rar am văzut rate mai bune la hârtii de 100 de euro, de obicei este cam aceeași rată și nu există nicio limită cu privire la data de tipărire.

Taxi în Asia

Aplicațiile de taxi au proliferat și în Asia, dar nu vei găsi aplicațiile pe care le folosești în Europa. De exemplu, Uber nu există în Asia de Sud-Est, unde jupânul este Grab. În Thailanda și în Malaezia mai există și Bolt. În China nu găsești nimic din afara țării, doar DiDi. Verifică pentru fiecare țară ce aplicații funcționează și descarcă-le.

Atenție: în multe țări, inclusiv Thailanda sau Vietnam, poți comanda din aplicații nu numai taxiuri automobile, ci și moto-taxiuri. Cel puțin în Bangkok, unde le folosesc frecvent, sunt mult mai OK – costul unei curse poate fi la jumătate față de mașină și, datorită faptului că motocicletele se pot strecura mai ușor, ajungi mult mai repede la destinație. Evident, călătoriile sunt mai pline de adrenalină, iar poluarea poate fi mare, așa că pune-ți o mască pe nas.

Aerul condiționat în Asia

Te duci în Thailanda și vezi că nu sunt decât 30 de grade, așa că pleci doar cu tricouri și pantaloni scurți! Greșit! Mall-urile, restaurantele, mijloacele de transport în comun, în special metrourile, au ambiția să te criogeneze! Când vei intra într-un mall sau în vreun metrou poți să ai un șoc termic, înghețând instantaneu! În aceste țări, o locație, cu cât e mai premium, cu atât temperatura e mai coborâtă. Pune-ți ceva mai gros în rucsacul de zi și pregătește-te să îl folosești, mai ales dacă ești mai friguros sau friguroasă.

Asigurare de călătorie și medicamente

Sincer, nu-i înțeleg pe cei care pleacă în călătorie departe și nu își iau asigurare. Nu ai asigurare, ai călcat strâmb și ai o entorsă? În anumite țări vei scoate mai mulți bani din buzunar pentru asta decât pentru tot sejurul. Ia-ți, frate, o asigurare! Cât poate să coste? Câte zeci de lei, în funcție de cât timp ești plecat.

De asemenea, ia-ți medicamentele pe care le iei curent, recomandate de doctor. Pentru medicamente de durere de cap, diaree, răceală etc., poți cumpăra mai ieftin de la farmaciile locale și chiar și din supermarketuri. Nu există risc de febră galbenă în Asia, iar zonele cu risc de malarie sunt din ce în ce mai puține. Verifică totuși. Febra dengue există prin multe locuri, așa că e bine să ai un spray antițânțari cu DEET în concentrație mare. Preferabil, să îl cumperi din Asia.

Comunicații și aplicații în Asia

Eu continui să îmi cumpăr SIM-uri fizice când ajung într-o țară nouă. În general, sunt mai ieftine decât eSIM-urile, mai sigure și, de multe ori, primești și minute de voce care te pot ajuta.

Cele mai folositoare aplicații sunt cele de comunicații, gen WhatsApp sau Viber, dar atenție: acestea nu sunt folosite în China, așa că trebuie să îți descarci WeChat.

Tot în China ai nevoie de un VPN, pentru că site-uri sau aplicații gen Facebook, Instagram, TikTok, Google, WhatsApp și altele sunt blocate.

Dacă îți cumperi un SIM special pentru străini de pe vreun aeroport, vei primi și un VPN gratis. Dacă preferi eSIM-ul, verifică dacă include VPN în China.

Hărți

Personal, folosesc Google Maps și Maps.me. Maps.me funcționează offline, dar trebuie să-ți descarci harta regiunii unde mergi în avans. În China, Google Maps este complet nefolositor, așa că poți folosi Apple Maps sau Baidu Maps. Maps.me este mai OK, dar nu perfect.

Vreme

Nu cred că există o prognoză meteo perfectă, dar personal folosesc Meteo&Radar, care mi se pare cel mai aproape de realitate. În China, nu există nicio prognoză meteo de încredere, pentru că informațiile meteo reale sunt secret de stat.

Cazare în Asia

Booking este foarte popular, dar în ultimii ani a devenit foarte scump. Un nou site care vine puternic este Trip.com, un site chinezesc unde am văzut prețuri bune. De asemenea, în Asia, Agoda.com este un site de cazare extrem de popular și cu prețuri bune.

Învață câteva cuvinte în limba locală

Sawasdee-khaaaaa, namaste, kapun-khaaaaa, sayonara, ni hao, selamat datang îți vor aduce zâmbete și multe uși ți se vor deschide.

Articolul Tips and tricks dacă vrei să vizitezi Asia apare prima dată în ImperatorTravel.

Lenin si guvernul din Transnistria

Am ajuns prima oară în Transnistria în 1997. De fapt, doar am traversat-o, ducându-mă cu trenul de la Chișinău la Odesa, într-o călătorie epică. Absolut întâmplător, povestea acestei călătorii am scris-o pentru primul post de pe blog, în noiembrie 2009. Am fost totuși în Transnistria de două ori, ultima oară în 2018, de fiecare dată în excursii de o zi. Cum ziceam, ultima oară în 2018. De atunci au trecut opt ani. Dar Eugen Jurca a fost recent, așa că îi mulțumesc că mi-a scris un articol cu ultimele amănunte despre Transnistria, țara care nu există. Eugen, ai legătura!

Așa cum povesteam și în alte articole, am fost mereu atras și fascinat de țările liliputane care mi se par foarte interesante și mai ales de cele mai ciudățele. Planificând prima noastră călătorie în Republica Moldova (despre a cărei frumusețe și farmec sper să reușesc să scriu altădată), am considerat că e musai să facem o incursiune în Transnistria, această provincie autodeclarată independentă și recunoscută doar de alte provincii cu statut similar precum Abhazia, Osetia de Sud și Nagorno-Karabah (până la dizolvarea în 2024). Nici măcar Rusia nu recunoaște oficial independența Transnistriei cu toate că o susține politic, economic și militar – doar rușilor le plac exclavele, să fie cât de multe dacă e posibil. Dar scopul acestui reportaj nu este o dezbatere politică pro sau contra ci dimpotrivă, vreau să descriu experiența noastră într-una din cele mai izolate și inedite țări (dacă îî pot spune așa) ale Europei și, de ce nu, și ale lumii.

Despre Transnistria

Numele Transnistria este folosit mai mult de noi românii și de cetățenii Republicii Moldova – de fapt denumirea oficială și completă e Republica Moldovenească Nistreană. În limba rusă, denumirea oficială a țării este Pridnestrovie, ceea ce înseamnă țara sau ținutul de dinaintea Nistrului. In engleza Pridnestrovian Moldavian Republic (de aici și prescurtarea PMR).

Odată cu ruperea URSS după 1989, și Transnistria și-a scos colții și și-a declarat independența chiar în 1990. Apoi a urmat războiul Republicii Moldova cu autodeclarata entitate, finalizat până la urmă cu armistițiul din iulie 1992.

Transnistria se află aproape integral pe partea stângă a Nistrului cu excepția orașului Bender.

Capitala autodeclaratei Republici Transnistriene este Tiraspol, al doilea oraș ca mărime de pe teritoriul Republicii Moldova cu puțin peste 130.000 de locuitori, urmat de orașul Bender cu puțin peste 90.000 de locuitori. Tiraspol provine din limba greacă (Tyraspolis) unde Tyras este numele antic grecesc pentru Nistru iar Polis insemna oraș. Cât despre numele orașului Bender, acesta a alternat de-a lungul istoriei între Tighina și Bender. Dacă în secolul al XII-lea, navigatorii genovezi îl cunoșteau drept Tighina, din 1538 această localitate era cunoscută sub numele de Bender, ceea ce în limba persană înseamnă port. Moldovenilor nu le-a plăcut niciodată să numească orașul Bender, ei îî spuneau și îi spun și acum Tighina.

Transnistria are propria armată (sprijinită de Grupul Operativ al Trupelor Ruse din Transnistria, urmașa Armatei a 14-a) și poliție, are propriul imn, steag și propria bancă centrală, Banca Republicană Transnistriană și evident și propria monedă, Rubla Transnistriană (PRB), încă din august 1994. Rubla Transnistriană (cu subdiviziunea sa, copeica) nu este recunoscută decât pe teritoriul Transnistriei, nu o vei putea folosi în afara autodeclaratei republici. Paritatea era in iulie 2026 de aproximativ 0,91 la 1 cu leul moldovenesc (MDL). Poți merge liniștit cu lei moldovenești, dolari și euro că există plin de case de schimb unde se pot schimba.

Cam tot ce mișcă în Transnistria ține de grupul Sheriff, controlat de un anume Viktor Gușan, cică fost ofițer de poliție  – supermarketuri, hipermarketul, benzinării, echipa de fotbal, telecomunicațiile prin JSC Interdnestrcom (aici includ și televiziunea prin cablu și postul Sheriff TV), Agroprombank, principala bancă din regiune, fabrica de vin și divin Kvint, hoteluri, imobiliare, fabrici de panificație și alimente, fermă de caviar și sturiori, dealeri auto… probabil câte și mai câte.

Cum ajungi în Transnistria

Să ajungi în Transnistria nu este deloc ușor dar nici imposibil. În primul rând, nu trebuie să te sperie diferitele recenzii negative pe care le citești pe internet. Întradevăr, ținând cont că această provincie are un statut aparte, în caz de Doamne-ferește, nicio ambasadă a țării noastre nu poate interveni. Dar această provincie nu este deloc un bau-bau, doar că trebuie să respecți anumite reguli și să ai pregătite documentele necesare.

Transnistria nu are niciun aeroport comercial, totuși foarte aproape de Tiraspol este un aerodrom pe care rușii vroiau sa îl modernizeze prin 2012 pentru uz militar dar până la urmă nu s-a mai întâmplat nimic. Deci singurele modalități de a ajunge sunt pe cale feroviară sau  rutieră, atât din Republica Moldova cât și din Ucraina.

Poți opta pentru o călătorie ghidată achizițuonând o excursie în „capsula sovietică a timpului” de pe un site specializat, de exemplu viator.com sau getyourguide.com. Dar această variantă este destul de scumpă, poate depăși lejer 100 de euro de persoană pentru câteva ore.

Poți alege „transportul obștesc” cum spun frații noștri de la Chișinău, adică transport public (autogara se află chiar în centrul Chișinăului lângă Piața Centrală), poți opta să călătorești cu mașina proprie (așa cum am făcut noi, chiar dacă are numere românești) sau cu o mașină închiriată.

Cel mai accesibil drum (pe care l-am folosit și noi) este șoseaua de la Chișinău spre Bender (cea care trece pe lângă Aeroportul Chișinău (RMO)), distanța dintre capitala Moldovei și cea a Transnistriei este de aproximativ 60 de kilometri. Calitatea drumului este destul de bună exceptând ultimii 10 kilometri înainte de vama cu Transnistria unde se pare moldovenii nu au avut niciun interes să investească. Nici vorbă însă de tancurile care te întâmpină ostil când te apropii de punctul vamal.

Înainte de a pleca în călătorie am încercat varianta de a merge organizat, cu un ghid local sau cu o agenție de turism. Toți au dat din colț în colț, nimeni nu mi-a transmis o ofertă concretă de preț (doar pe viator.com si getyoutguide.com aș fi putut rezerva dar la aproximativ 100 și ceva de euro de persoană așa cum scriam mai sus). Am încercat să aflu și la Chișinău mai multe detalii despre accesul în această țară autoproclamată dar mi s-a răspuns destul de distant și rece că „nu știu, nu am fost” și că „o să vă zică ei ce aveți nevoie”.

Deci dacă vreți să mergeți nu are rost să îi întrebați. Eu m-am informat de pe diferite bloguri de la turiști români și americani care au fost, cineva chiar a filmat și a postat pe Youtube integral drumul de la Chișinău la Tiraspol.

Așa că și eu am decis la rândul meu să scriu despre călătoria noastră în cea mai ciudată și izolată așa zisă țară din Europa și poate una din cele mai izolate din lume.

Ce trebuie să știi înainte de plecare

 Când planifici o călătorie în această țară puțin mai ciudată, trebuie să știi următoarele:

• Ai nevoie de pașaport valabil minim 6 luni, ca pentru orice țară care cere acest document
• Mașina cu care călătorești trebuie să aibă o asigurare (cartea verde) valabilă pentru Republica Moldova
• E de preferat să nu călătorești cu o mașină închiriată deoarece la vamă vor solicita o dovadă că firma de Rent-A-Car este de acord ca această mașină să fie folosită și în Transnistria
• Cardurile internaționale înrolate în Visa, Mastercard, American Express nu sunt acceptate în Transnistria, deci nu le vei putea folosi. Ei au propriul lor card numit Klever (și evident și aplicația mobilă aferentă numită KleverPay)
• Nu există roaming în Transnistria deoarece telefonie mobilă de aici este in norma CDMA, așa cum era pe vremuri Zapp la noi, tehnologie care nu e compatibilă cu 2G, 3G, 4G sau 5G. Singurul operator de telefonie mobilă este JSC Interdnestrcom, parte a grupului Sheriff, așa cum scriam mai sus. Dacă ai noroc, în Bender mai poți prinde niște semnal firav de la rețelele moldovenești dar în rest intră ceva linuțe de semnal care nu te ajută cu nimic. Deci e bine să ai ca backup un GPS offline care are hărțile necesare pregătite, nemaifiind necesar semnal la telefon ca să descarci hărțile. Aici m-am ajutat de aplicația maps.me, probabil mai sunt și altele
• La intrarea în țară vei primi un talon de imigrare unde este afișată durata aprobată pentru ședere, în cazul nostru a fost de 24 de ore. Dacă depășești semnificativ această perioadă, vei fi luat probabil la întrebări dacă nu poți prezenta o dovadă clară. Dacă totuși dorești să stai mai multe zile, atunci va trebui să ai dovada cazării și posibil motivul și poate și o invitație
• La intrare, după controlul vamal, va trebui să îți cumperi și o vinietă de Transnistria (da, există și așa ceva), noi pentru 7 zile (că atât e valabilitatea minimă) am plătit cam 5 dolari
• Câteva cuvinte simple și de bun simț în limba rusă precum:
  • Zdrazvuitei adică bună ziua
  • obratno segodnya adică azi înapoi (pentru când te întreabă durata șederii)
  • krepost Bendera adică cetatea Bender (când vei fi întrebat despre scopul vizitei)
  • besplatnaya parkovka adică parcare gratuită (asta întrebi dacă va fi necesar când ajungi în orașe)
  • Do svidaniya adică la revedere (doar ești bine crescut)
  • Spasiba adică mulțumesc (doar ai bun simț)

Intrarea în Transnistria

Când am început să ne apropiem de vamă, a apărut un soldat moldovean înarmat dar care ne-a făcut semn să trecem deși aveam pregătite deja actele într-o folie. Atâta vreme cât nu recunosc Transnistria și implicit nici că ar exista acolo o graniță, nu au motiv să îți ceară actele. Evident că am încetinit viteza (și calitatea drumului ne-a pus să facem asta deja cu 10 kilometri înainte) iar înainte de a intra la controlul vamal propriu-zis am oprit în fața unei cașcarabete de la punctul de frontieră așa cum văzusem în filmarea de pe Youtube. În interior un nenea vameș, polițai de froniteră sau whatever. Îl salut cu respect în limba rusă și îi înmânez folia cu documente. S-a uitat prin ele, a scanat pașapoartele, a pus inevitabilele întrebări despre scopul și durata vizitei (mai întâi în rusă iar apoi într-o engleză destul de ok) și a rămas fascinat că i-am răspuns în rusă. Apoi m-a întrebat dacă am țigări, alcool, droguri sau pistoale în mașină. Evident că i-am răspuns negativ, nu e cazul. Apoi mi-a înmânat documentele și taloanele de imigrare, valabile 24 de ore și mi-a spus că vine să verifice mașina. Nu a fost un control sumar, a verificat cu lanterna toate compartimentele – portbagajul inclusiv compartimentul pentru roata de rezerva, sub preșuri, la uși, torpedoul etc. Totul a durat vreo 10 minute. Apoi ne-a spus să mergem la controlul de froniteră. Aici mi s-a făcut semn să trec la controlul vamal unde o tanti blondă polițist de frontieră s-a mai uitat o dată în portbagaj și m-a îndrumat să îmi cumpăr vinieta de Transnistria din cașcarabeta alăturată. Cum spuneam, am cumpărat vinieta pentru 7 zile (o poți achita în lei moldovenești, ruble transnistriene, euro sau dolari ), emiterea se face pe baza talonului mașinii numit de ei „technical passport” adică pașaport tehnic și a pașaportului personal.

Finalizând toate acestea, hey ho let’s go !

Cetatea Tighina (Bender)

Imediat ce am ieșit din vamă, am ajuns în orașul Bender. După ce am reușit să schimbăm niște lei moldovenești în ruble transnistriene (totul era scris cu caractere chirilice dar vazând niște cifre pe perete mi-am dat seama că e vorba de o casă de schimb), ne-am îndreptat spre obiectivul principal al orașului, cetatea. Intrarea costă 100 de ruble transnistriene, la cursul zilei erau vreo 30 de lei românești. Este disponibilă și o parcare gratuită „pe teritoriu”, cum le place celor din Republica Moldova să spună.

Cetatea a fost construită din lemn și pământ în secolul al XV-lea în timpul domniei lui Ștefan Cel Mare iar în anul 1538 a fost cucerită de otomanii conduși de Suleyman Magnificul care a cerut ca această cetate să fie reconstruită din piatră și extinsă.

Cetatea a fost renovată între 2008 și 2012 și arată și acum foarte bine. Nu doar cetatea arată bine ci și biletul de intrare, ca o carte poștală, un suvenir ce merită păstrat. În interior există un muzeu unde pe lângă veșminte tradiționale din perioada războiului Ruso-Turc există și o machetă a cetății dar și o colecție de artefacte din acea perioadă. Curtea muzeului era pregătită cu o scenă și cu locuri de șezut, semn că aici au loc diferite evenimente cu caracter istoric. Există și o caleașcă drăguță în curte. Merită și chiar e musai să vizitezi acest muzeu dar și muzeul de tortură, acesta din urmă nu este modernizat fiind cu atât mai autentic din această cauză. Iintrarea la aceste două muzee este inclusă în prețul biletului.

Pentru mine, una din piesele de rezistență a rămas monumentul baronului de Münchhausen și ghiuleaua, obiective situate la colțul nord-estic al cetății, spre exterior. O sa vă întrebați ce legătură are acest personaj fictiv cu cetatea Bender. Baronul Hieronymus Karl Friedrich von Münchhausen a luptat în Armata Imperială Rusă în timpul Războiului Ruso-Turc din 1735-1740. Imperiul Rus a atacat Cetatea Bender ocupată de otomani iar legenda spune că baronul de Münchhausen a zburat deasupra cetății călare pe o ghiulea de tun trasă de armata imperială rusă pentru a inspecta inamicul aflat în interiorul cetății iar apoi s-a întors înapoi călare pe o ghiulea trasă de otomani. Așa a devenit cetatea Bender sursă de inspirație pentru Rudolf Erich Raspe iar mai târziu pentru Gottfried August Bürger pentru a crea ficțiunea „Peripețiile baronului Münchhausen”.

Chiar lângă cetate se află biserica Alexandr Nevsky, construita în prima parte a secolului al XIX-lea, în care merită să intri dacă tot ești aici.

Cetatea fiind simbolul orașului, este și locul unde au loc photo-shooting-uri pentru nunți sau alte evenimente.

Fiindcă timpul nostru era limitat și vroiam musai să ajungem la Tiraspol, ne-am limitat în Bender doar cu vizitarea cetății.

Ce mai poți vizita în Tighina / Bender

• Muzeul de Istorie
• Cimitirul Militar Tighina
• Memorialul Gloriei Militare
• Monumentul Gloriei Ruse dedicat regimentului nr 55
• Arcul de Triumf

Tiraspol, capitala Transnistriei

 După ce am vizitat cetatea, ne-am pornit spre Tiraspol. Drumurile nu sunt ca în palmă dar nici pline de gropi. În privința parcării mașinii, am plecat de acasă cu tema facută ca să nu mai căutăm loc de parcare în capitala transnistriană. Sunt destul de multe locuri de parcare gratuite, noi am ales parcarea din vecinătatea pieței centrale agroalimentare (pe bulevardul Karl Marx), fiind foarte aproape de bulevardul 25 Octombrie unde se află principalele obiective.

Am citit în nenumărate articole despre faptul că în Transnistria dar mai ales în Tiraspol timpul s-a oprit în loc, că are iz sovietic, că e mai sovietic și mai comunist decât Moscova etc. Din punctul meu de vedere, nimic din acestea nu e adevărat. Da, multe din clădiri în special cele guvernamentale, au clasica arhitectură sovietică cu statuia lui Lenin în față, eventual și cu secera și ciocanul, dar sunt renovate.

Străzile din Tiraspol au nume de rezonanță comunistă: Karl Liebknecht, Karl Marx, 25 Octombrie (ziua Revoluției Bolșevice din 1917), Lenin, Rosa Luxemburg sau nume ale unor personalități sovietice precum Iuri Gagarin.

Am inceput turul cu bulevardul 25 Octombrie, aproape toate obiectivele importante sunt pe această arteră:

• clădirea guvernului Transnistriei în fața căruia se înalță maiestos statuia lui Lenin
• Memorialul Gloriei care cuprinde monumente dedicate victimelor din cel de-al Doilea Război Mondial, din Războiul din Afganistan, din Războiul cu Republica Moldova, Monumentul Lichidatorilor decedați la Cernobîl dar și Mormântul Ostașului Necunoscut. Tot aici se află și tancul T-34-85, avariat în 1945 lângul lacul Balaton din Ungaria dar și o capelă
• Parcul Ecaterina a II-a cu monumentul dedicat fostei împărătese a Rusiei din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Aici există Wifi gratuit (l-am probat, m-am conectat foarte ușor și rapid, a fost ca o gură de oxigen ținând că nu mai era nici urmă de semnal la telefon, deci prin urmare nici internet ca să descarce Google hărțile atât de necesare pentru gps), foarte bine venit în condițiile în care semnalul la telefon era zero. În fața parcului se afla și un automat stradal de ceai și cafea, în formă de ceainic. Iar stațiile de transport public din Tiraspol, mă refer aici la cele din zona parcului, au formă de caleașcă – așa, ca să te aducă puțin în atmosfera din acea perioadă de la curtea imperială a Rusiei
• Iar în imediata vecinătate se află Plaja Tiraspolului, o plajă amenajată pe malul Nistrului, pevăzută cu dușuri și cabine de schimbat
• Piața Suvorov cu statuia ecvestră dedicată lui Aleksandr Suvorov, ultimul general rus (fără a lua în considerare pe Stalin)
• Steagurile districtelor transnistriene, alături de steagul Transnistriei și, evident, de cel al Rusiei
• Palatul de Cultură al Tineretului și Casa de Cultură a capitalei
• Cinematograful Tiraspol și Fântânile Orașului
• Puțin mai încolo, dar pe același bulevard, se află Primăria Orașului Tiraspol
• Parcul de distracții, un fel de luna parc, care este chiar drăguț. Noi nu am avut timp dar altfel chiar ar fi fost o provocare să iasă copilul din noi.

Am continuat apoi pe strada Karl Marx, arteră paralelă situată la nord de bulevardul 25 Octombrie. Aici se află Catedrala Nașterii Domnului, cea mai mare și mai nouă biserică ortodoxă din Tiraspol, finalizată în 1999.

Un obiectiv drăguț și interesant este „monumentul lui Harry Potter” situat în curtea Facultății de Fizică și Matematică. Monumentul construit în 2021 înfățișează un student cu ochelari, îmbrăcat cu o mantie, cu o bufniță pe umăr și cu o carte în mână. Deși toată lumea îl asociază datorită asemănării cu Harry Potter, conducerea susține că nici vorbă de așa ceva: este vorba de un tânăr student, bufnița simbolizând înțelepciunea iar cartea dorința de cunoaștere.

Oamenii de aici sunt foarte prietenoși și serviabili, când am avut nevoie de o toaletă am întrebat la un supermarket de electrocasnice și am fost conduși la toaleta folosită de angajați. Ceea ce în alte locuri nu s-ar fi întâmplat.

Ce să mai vezi în Transnistria și ce nu am mai reușit noi să vedem

Dacă ai timp, mai poți vizita mănăstirea Noul Neamț din Chițcani, întemeiată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Deși se află la aproximativ 5 kilometri de Tiraspol dar pe cealaltă parte a Nistrului, ai nevoie de feribot ca să poți ajunge la ea sau poți face un ocol cu mașina aproximativ 30 de kilometri.

Nu foarte departe de Tiraspol, la aproximativ 5 kilometri dacă te abați de la drumul spre Bender, se află Muzeul Sticlei din Târnauca, un muzeu chiar în formă de sticlă, construit pe patru etaje, unde se află peste 20.000 de sticle de băuturi spirtoase din întreaga lume. Și cum unui astfel de muzeu nu îi stătea bine singur, aici se găsește și un restaurant, trei baruri, două săli de degustare și un hotel cu 12 apartamente.

Food, drinks and souvenirs Transnistria

 Am ajuns la rubrica atât de dragă mie. Fiind o zi toridă de vară, hidratarea era pe primul loc. Dacă vrei sa bei ceva tradițional, recomand cvasul. Această băutură băutură fermentată produsă din secară sau pâine de secară este specfică țărilor slave precum Rusia, Serbia dar se găsește pe scară largă aproape în toate țările ex-URSS mai puțin în Republica Moldova unde sincer nu am văzut. Se poate cumpăra în Tiraspol aproape peste tot, la colț de stradă dar și în Piața Verde. Iar cvasul transnistrian chiar are gustul autentic, incomparabil cu cei cumperi în supermarket îmbuteliat.

Apropo de Piața Verde, cunoscută și ca Piața Centrală din Tiraspol, o locație cu o vechime de peste 220 de ani, situată în imediata vecinătate a Catedralei Nașterii Domnului, merită să intri. Astăzi este o piață agroalimentară modernă, cu parcare subterană, cu lifturi și scări rulante, cu spații cu aer condiționat, cu pagină web (https://center.market/) și cu live-cam care funcționează între 8.00 și 16.00. Pe lângă legume și fructe, poți găsi aici și preparate tradiționale și diferite articole de uz casnic.

Dacă dorești un loc tradițional de servit masa și ești puțin nostalgic după vremuri demult apuse, ai mai multe opțiuni: în Tiraspol Snova v SSSR (adica Inapoi in URSS) sau Stolovka SSSR (adică Cantina Sovietică), locație existentă atât în Tiraspol cât și în Bender.

Există și o locație La Plăcinte aici în Tiraspol, probabil aparține tot de celebrul lanț moldovenesc. Cum ne spunea cineva în Chișinău, La Plăcinte este „Mc Donald’s-ul moldovenesc”, moldovenii fiind se pare mari amatori de plăcinte.

Dacă cauți un magazin de suveniruri, atunci poți găsi astfel de produse la casieria cetății Bender sau în Tiraspol la „MAK Souvenir Shop”, situat în apropierea Pieței Suvorov iar pentru nostalgicii după comunism, la „Soviet Souvenir Shop”. Iar dacă vrei un suvenir de la echipa de suflet Sheriff Tiraspol, poți vizita FC Sheriff Club Store situat chiar in zona centrală, pe strada Karl Liebknecht.

Daca ai timp și vrei să cumperi un suvenir „de la mama lui”, poți face și o vizită la Fabrica de Vin și Divin „Kvint”, situată în Tiraspol la intersecția străzilor Lenin și Karl Liebknecht. Pe lângă deja celebrul vinars Divin Kvint, fabrica produce și vinuri de înaltă calitate.

Un alt brand transnistrian celebru este Buket Moldavii, produs la fabrica de vinuri aromate de înaltă calitate din Dubăsari, înființată în 1966. La sovhozul vinăriei sunt cultivate plante aromatice și medicinale pe o suprafață de 20 de hectare (sovhozul spre deosebire de colhoz era o organizație care cultiva pământul statului, nu a cetățenilor ca și colhozul). Iar unul din produsele celebre este vermutul, un fel de Martini transnistrian.

Cât despre bere, există multe microberării artizanale dar cea mai mare fabrică de bere se află în Bender și se numește „Staraya Krepost” adică „Cetatea Veche”. Noi nu am găsit deși am fi dorit să o încercăm. Hypermarketul Sheriff avea o varietate mare de beri inclusiv toată gama de bere rusească Baltika, beri din Ucraina, Cehia, bere Timișoreana dar nu și berea dorită de noi.

La plecare din Tiraspol ai pe partea dreaptă, imediat lângă stadionul echipei Sheriff, hypermarketul Sheriff unde poți cheltui ultimele ruble transnistriene, fiindcă dincolo de graniță valuta transnistriană nu mai are nicio valoare.

Epilog

Pe drumul de întoarcere am avut și o surpriză. Într-un sens giratoriu, mașina noastră este oprită de un agent de poliție. Omul foarte amabil mi-a solicitat într-o engleză aproape perfectă „driving license”  adică permisul de conducere, „technical passport” adică talonul și „car assurance” adică asigurarea cartea-verde. Cum totul era în regulă și nu am făcut nicio greșeală, am primit verde să pornim mai departe, adică spre vamă. I-am spus tradiționalul „spasiba”  și „do svidaniya” iar polițistul m-a salutat într-o engleză aproape perfectă.

Ajunși la punctul de trecere a frontierei în Republica Moldova, de data asta timpul petrecut în vamă a fost de maxim 5 minute, un control sumar al documentelor de către poliția de froniteră transnistriană a fost totul. Iar moldovenii nu ne-au oprit fiindcă ei nu au vamă nerecunoscând această țară autodeclarată independentă.

A fost o experiență nemapomenită, am vizitat o Transnistrie care în afară de cele două statui ale lui Lenin și câteva imagini cu secera și ciocanul pare chiar un loc dintr-o țară occidentală, cu autorități  foarte prietenoase, cu oameni faini, nu cu bani mulți dar cu o inimă mare.

Și s-a dovedit încă o dată ca nu trebuie să credem tot ce scrie sau ce se zice în media dar e aproape obligatoriu să citim și să ascultăm experiențele altora care au fost acolo.

Imagini Transnistria

Rubla transnistriana

Singurul roman de pe bancnotele de ruble transnistriene este Dimitrie Cantemir, aliat al lui Petru cel Mare, refugiat dupa ce a fost invins de otomani in Rusia

Aici puteti achizitiona Clever

Cetatea Tighina – a fost unitate militara pana de curand. A fost restaurata si a intrat in circuitul turistic

Biletul de intrare la cetatea Tighinei

Harta istorica a regiunii

Intrarea in cetatea Tighinei

Interior

Suleiman Magnificul, cuceritorul Tighinei

Muzeul Torturii

Si a opulentei

Statuile diverselor personalitati rusesti sub zidurile cetatii lui Stefan cel Mare

Statuia baronului Munchhausen care a luptat la Tighina

Acesta a sustinut ca s-a catarat pe o bomba sa survoleze cetatea pentru a o spiona

Biserica Aleksandr Nevski din Tighina

Stema (foarte comunista) a republicii transnistriene

Monumentul Gloriei din Tiraspol. In imagine nu e Stalin, ci generalul Frunze (da, a avut un tata roman din Herson) care a ocupat Asia Centrala pentru bolsevici.

Monumentul celor cazuti in lupta in razboiul romano-rus din 1990 – 1992

Monumentul lichidatorilor dezastrului nuclear de la Cernobal

Plaja din Tiraspol (la fluviul Nistru)

Casa Sovietelor din Tiraspol

Cinematograful din Tiraspol

Si filemele care ruleaza – Odiseea, Spiderman si Moana sunt si la Bucuresti

Fantanile din Tiraspol

Hipermarketul Sheriff – unde sa-ti „omori” ultimele ruble transnistriene

Si stadionul echipei cu acelasi nume

Logo-ul… inspirata din steluta de sherif texan

Statuia lui Lenin din fata sediului guvernului

Automat de cafea din Tiraspol

Aici se parcheaza gratis

Intrarea in Parcul Ecaterina a II-a

Si statuia imparatesei ruse care a stabilit granita Imperiului Rus pe Nistru

Surprinzatoarea statuie al lui Harry Potter din Tiraspol

Statuia lui Suvorov, fondatorul Tiraspolului

Casa de cultura

Retro…

Parcul de distractii – Disneylandul de Tiraspol

Tanc sovietic

Cosmosul Transnistrian

Kvasul, pasiunea rusilor

Statia de transport in comun din Tiraspol

Steagurile districtelor transnistriene

Piata verde

Articolul TRANSNISTRIA – de la baronul de Münchhausen la Harry Potter apare prima dată în ImperatorTravel.

Personal, am avut parte de absolut toate tipurile de calatorit posibile – de la dormit in gara sau pe pamant fara nici o saltea la doi pasi de un vulcan activ la hoteluri de foarte multe stele si cu preturi de peste 1000 euro pe noapte. Bucuria calatoriei si a descoperirii este la fel, dar nu pot sa fiu ipocrit si sa nu recunosc ca stand intr-un hotel de lux si calatorind cu niste masini bune ori zburand la business class nu este o placer. Este. Nu am zburat cu avioane private, dar, nu se stie niciodata . Astazi, am decis sa va povestesc un pic despre turismul de lux si turismul de calatorii personalizate (sau tailored travel cum spune englezul). Si mai precis de una dintre cele mai bune companii specializate pe calatorii personalizate si de lux din Romania – Melior Travel.

Ma cunosc cu oamenii din spatele agentiei Melior de ani de zi. Pe Anca Drugan o stiu de mai bine de un deceniu de pe vremea cand lucra la Paralela 45 cu care am avut o colaborare indelungata. Anca lucreaza in turism de nu mai putin de 25 ani si a vazut totul, absolut totul. Ce am remarcat la ea este ca ea are intotdeauna recomandarile si solutiile la ea in cap, nu “stai un minut, sa ma uit pe internet”. De multe ori, de oricate eram impreuna – fie la ei la birou, fie la ceva evenimente la care eram invitati amandoi, telefonul suna si imediat gasea solutia si o implementa pe loc – fie ca era nevoie de un avion privat care sa aterizeze intr-un aeroport fara sloturi din Creta, ori bilete la un avion fully booked, ori o rezervare diseara la un restaurant din Paris unde in general trebuie sa faci rezervari cu saptamani inainte. Din 2 telefoane, Anca le rezolva. Colegii ei – Denisa Camilar lucreaza si ea in turism din 2001 (deci, tot de 25 ani), iar Iulian Ene de “doar” 20 ani, din 2006. Au calatorit, au creat vacante originale, au primit zeci de mii de multumiri. Poate mai multe chiar.

Ce sunt excursiile personalizate ? Sunt excursiile care sunt “croite” special pentru clienti – adica sa ii ofere fix transportul de care are nevoie (tipul acesta de clienti sunt in general oameni foarte ocupati si mai degraba platesc ceva in plus decat sa zboare la ora 8:00, ci la 13:00 cand poate), fix o cazare memorabila, fix experientele dorite (o masa la un restaurant special, un bilet VIP la un concert sau la o finala de Liga Campionilor, orice). In general, astfel de excursii sunt executate la minut – vin cu un program clar si bine pus la punct si trebuie sa se desfasoare fara cusur. Evident, pentru asta iti trebuie niste parteneri care sa reactioneze 24 ore din 24 si Melior chiar ii are

Ce iti ofera Melior ? Timp, Idei si Rezolvare.

In ziua de azi, in principiu, poti sa iti rezolvi orice pe internet – cumperi bilete de avion, cumperi intrari la muzee, cumperi bilete de concert, meciuri, curse, etc. Dar asta cere timp si multi nu au acest timp pentru ca muncesc. Ca unul care se ocupa de design de circuite, construirea unei calatorii cere extrem de mult timp, trebuie sa verifici in continuu fiecare pas, fiecare cazare, sa cumperi bilete de intrare cu mult timp in avans. In primii ani ai calatoriilor mele in jurul Europei (adica anii 90 ai secolului trecut), erau foarte putini turisti si nu era nici o problema sa apari la casa de bilete si sa intri imediat la cele mai mari atractii turistice de pe planeta. Mi-aduc aminte cat de uimit am fost ca la Muzeul Vaticanului a trebuit sa stau o jumatate de ora la coada in vara lui 1994. Dumnezeule, ce coada, tinand cont ca la Louvre sau Rijksmuseum nu statusem nici un pic. Tot in vara lui 1994, eram prin Milano, era foarte cald si am vazut o biserica. Am intrat in ea pentru a ma racori, intotdeauna bisericile sunt o oaza de racoare cand afara e foarte cald. Si am descoperit cu uimire ca pe unul din pereti, se afla fresca lui Leonardo da Vinci – Cina cea de Taina. Nu se platea bilet de intrare, iar inauntru era pustiu, nimeni. Astazi, nu o poti vedea decat daca vei cumpara biletul cu saptamani in avans. Ei bine, Melior iti ofera acest timp de a gasi, de a rezerva, de a-ti face intinerariul pana in cele mai mici amanunte.

Idei – nu “stii” totul din destinatie. Chiar nu stii. Poti sta zeci de ore pe internet si sigur nu vei descoperi toate lucrurile faine de facut. Iar cum ziceam, oamenii de la Melior au decenii de munca, sute de mii de experiente propuse, multe avute si vizitate, asa ca sigur ei iti vor imbunatati orice idee de calatorie ai – cu un restaurant interesant, cu o atractie mai putin stiuta, cu un eveniment de care nu stii si se intampla fix in zilele in care mergi acolo. Orice destinatie sau intinerariu poate fi imbunatatit – si asta e un mix de intelegere si cunoastere a clientului si cunoasterea in profunzime a destinatiei.

Rezolvare – Stiti cand se lucreaza cel mai mult la Melior ? Vinerea. Atunci, clientii vechi se gandesc ca n-ar fi o idee rea sa isi faca weekendul la Santorini sau Ibiza si tot atuncea, ofertele trimise in timpul saptamanii isi primesc raspunsul. Asa ca trebuie gasite avioane, transferuri, rezervari la restaurante si atractii / evenimente, hoteluri la last minute. Anca imi spunea ca asta ii place la jobul ei – adrenalina de last minute, sa gaseasca si sa rezolve cererile last minute. Din nou, tipul acesta de cereri se poate rezolva doar daca ai o retea bine pusa la punct de oameni verificati in ani si ani de zile de pe diverse meridiane. Vrei soferi cu limuzina la Mykonos, Monaco sau Paris ? Se rezolva la Melior.

Ce mai ofera Melior ? Suport eficient 24 ore din 24, 7 zile din 7. Nu conteaza pe ce fus orar esti, cineva iti raspunde si te ajuta. Pentru orice tip de serviciu, daca ti-a venit o idee noua – sa-ti prelungesti vacanta si sa mai mergi undeva, vrei vreo rezervare de spectacol sau restaurant, masina cu sau fara sofer ca te-ai decis brusc sa mergi undeva prin apropiere, orice. Se rezolva.

Despre turismul de lux, poate se cunoaste mai putin, fiind totusi o nisa. Trebuie sa stiti ca exista chiar mai multe tipuri de turism de lux – exista premium, luxury si ultra luxury. La prima vedere, pare acelasi lucru, dar sunt foarte diferite – in cazul premium luxury, vorbim de hoteluri de 5 stele, de ambarcatiuni de 5 stele, de restaurante Michelin, de zbor la business class, in cazul ultra luxury, extrem de importanta este nivelul de intimitate, de privacy, de client care doresc sa se bucure de calatorie intr-un cadru foarte personal. Vorbim de zboruri private, vorbim de cazari personalizate, de experiente unice si care nu sunt impartite cu oameni necunoscuti. Tot ce este ultra luxury este selectiv si rar. Si foarte putine agentii au acces la ele.

Si de aceea, exista un grup select de agentii, hoteluri si furnizori locali care pot fi gasiti pe un site unde membrii sunt atent selectati. Se numeste Serendipians (fost Traveller Made) . Acesta este de fapt o comunitate exclusiva in care sunt acceptati doar furnizori exclusivisti, dar si clienti care sunt recunoscuti la nivel international pentru servicii de lux – practic, nu e ca la Booking ca intra oricine – cine isi vinde serviciile pe Serendipians (hoteluri, agentii de incoming, yahturi, etc) sunt verificati la sange pentru serviciile de lux, dar la fel si clientii pentru ca nu oricine poate cumpara de aici, ci doar agentiile de turism specializate pe turism de lux, iar Melior este una dintre acestea. In plus, accesul se face doar pe baza recomandarilor altor membrii Serendipiansm, nu poti fi acceptat decat pe baza unui istoric de furnizare de servicii de lux.

Ce inseamna asta? Pe langa ca Melior are acces la cei mai buni furnizori de lux din lume, in plus, primesc si si automat servicii extra care nu sunt oferite nicaieri altundeva – cum ar fi sa iti primesti camera inainte de ora oficiala de check-in (asa-numitul early check-in) sau sa pleci mai tarziu – late check-out ca sa numesc doar unele avantaje pentru client.

Cum ziceam, ma cunosc cu cei de la Melior de ani de zile. Am si colaborat odata pentru a face un circuit in Mongolia. Si de fiecare data de cate ori ma vad cu Anca, Denisa sau Iulian, aflu ca afacerea creste. Si asta pentru ca fiecare client are o experienta excelenta care il face sa revina si in plus, recomanda Melior si la altii. Incet, incet, caramida cu caramida, Melior continua sa creasca. Pe fundatii puternice.

Pentru mai multe amanunte, aruncati o privire aici ––> https://meliortravel.ro/

Articolul Melior Travel – o alegere excelenta pentru calatorii personalizate si de lux apare prima dată în ImperatorTravel.