In acest post, Vladimir va ofera niste informatii hai sa le zicem logistice. Cum a calatorit, unde a stat si mai ales preturi !

Cum am ajuns aici e simplu, Romania e foarte bine conectata prin low-costuri cu Italia si sudul ei. Noi am ales Blue Air. Biletele cumparate pe la sfarsitul lui martie pentru mai au costat 110 euro (2 persoane + 1 bagaj de cala) Bucuresti-Catania, Napoli-Bucuresti.

Tot din categoria transporturi ne-au mai costat, mai semnificativ, de persoana (fara bilete de autobuz in interiorul oraselor):

- Catania-Siracuza – autocar – 6 EUR

- Siracuza-Noto – tren – 3,5 EUR

- Noto-Ragusa – autocar – 6 EUR

- Ragusa-Siracuza – autocar – 7 EUR

- Siracuza-Milazzo – tren – 11 EUR

- Milazzo-Stromboli  dus-intors – hydrofoil –  36 EUR

- Milazzo-Palermo – tren – 10 EUR

- Palermo-Napoli – tren – 48 EUR

- Napoli-Capri dus-intors – ferry – 32 EUR (Dar poti sa o faci in style cu elicopterul pentru doar 1.300 de euro J)

- Napoli-Sorento – tren (Circumvezuvianul) dus-intors 6,5 EUR

- Coasta Amalfi – pass pentru autobuze – 6 EUR

- Napoli-Herculaneum-Pompei-Napoli – tren Circumvezuvianul – 6 EUR

In categoria tururi preplatite au fost cel pentru Etna – 48 EUR/pers., care nu merita, la banii astia la 2 persoane mai bine inchiriezi masina si mergi pe unde vrei tu. De asemenea, al doilea tur a fost pentru ascensiunea pe Stromboli – 28 EUR/pers. + 7 EUR inchiriat bocanci, pe asta e obligatoriu sa-l iei daca nu vrei sa platesti o amenda de 500 de euro.

Cazarile au fost dupa cum urmeaza

Catania – BAD Catania 60 EUR/noapte dubla

Siracuza – B&B L’Acanto  55 EUR/noapte dubla

Stromboli – Casa del Sole  60 EUR/noapte dubla

Palermo – Albergo Orientale  50 EUR/noapte dubla

Napoli – Hotel Zara  40 EUR/noapte dubla

Cu exceptia cazarii din Stromboli, am avut micul dejun inclus (chiar daca asta a insemnat un produs de patiserie si o cafea).

Mesele luate la restaurant se rezumau la un fel de mancare + bere sau cafea sau sucuri si ajungeau pentru 2 persoane in jur de 20-30 de euro. Se mai poate manca de pe strada pizza – considerata fast-food – de la 1,5 la 3 euro bucata, in Napoli am descoperit o saorma bunicica la 3,5 euro.

Costul total pentru 2 persoane pentru toata iesirea a ajuns la 1.700 de euro. Mult-putin, noi consideram ca a meritat din plin, am avut parte si de cultura, si de natura, si de aventura. Am plecat cu promisiunea de a reveni mai ales pentru ce nu am vazut din Napoli, pentru ca mai sunt foarte multe de vazut.

Hotel BAD Catania

B&B L’Acanto Siracuza

Hydrofoil spre Stromboli

Casa del Sole Stromboli

Tot in Casa del Sole

Palermo – cazare la palat

Sala de mic dejun

Vaporul care traverseaza stramtoarea Messina

Sursa: HOP ON HOP OFF printre vulcani by Vladimir. EPISODUL 6: Logistica | vezi mai multe pe ImperatorTravel

ZIUA 10 – Capri

            Dimineata am luat un feribot pentru insula Capri. Calatoria a durat in jur de o ora, timp in care am putut admira golful Napoli dominat de atotputernicul Vezuviu.

Odata debarcati pe insula am facut cunostinta cu luxul si lumea modei Italiene si nu numai. Pe langa diverse reprezentante de marci facute cunoscute de politicienii nostri, am putut vedea live o sesiune foto pentru Fashion TV, am putut trece prin fata vitrinelor unor magazine care se laudau ca au vandut pentru Jacqueline Onassis. Toate astea intr-un cadru natural spectaculos. De fapt insula este o stanca iesita din marea Tireniana, fiind aleasa ca destinatie de casa de vacanta inca de pe vremea impartaului roman   Tiberius, care si-a construit o vila pe buza uneia dintre faleze.

Noi am ales sa facem un tur pe jos recomandat de Lonley Planet. Am atins una dintre faleze, cea cu vila imparatului Tiberius, situata la o inaltime de cateva sute de metri deasupra marii, ceea ce imi dadea fiori pe sira spinarii. Sentimentul l-am avut in permanenta in timpul plimbarii pe potecile de pe marginea prapastiilor de sute de metri. Se pare ca, spre deosebire de mine, imparatul aprecia aceste inaltimi salbatice si le folosea pentru a-si arunca in ele opozantii, pe care in prealabil ii invita la vila lui de protocol.

Traseul dureaza cateva ore si trece pe buza prapastiilor, pe sub arce naturale de piatra, pe deasupra grotei azzuro, la care se poate ajunge numai cu barca unde apa are culoarea care da albastrul de pe drapel.  Am mai admirat cate o vila pozitionata imposibil si la care se poate ajunge numai cu barca sau iahtul, dupa caz.

Spre seara ne-am intors  in oras, unde am facut un scurt tur pentru a admira stradutele inguste impodobite cu grafitiuri, care injurau adversarele din serie A ale lui Napoli sau erau intestate de gunoaie, pentru ca tebuie sa va spun am nimerit in Napoli intr-o noua etapa a crizei gunoiului. Datorita intereselor Camorei-mafia napoletana care controleaza gropile de gunoi de la marginea orasului, gunoiul nu a mai fost ridicat de pe strazi timp de cateva saptamani, ceea ce in unele locuri ajunsese exaseperant mai ales din cauza mirosurilor pestilentiale.

ZIUA 11

Acesta zi am dedicate-o coastei amalfitane. Am luat trenul circumvezuviano, o linie asemanatoare cu metroul, dar particulara care leaga Napoli de oraselele din vecinatatea Vezuviului. Bineinteles ca pe toata durata calatoriei am fost asaltati de conationalii nostri de alta etnie cu diverse talente, de muzicieni sau de tinut puradeii in brate, asa ca am incercat sa vorbim destul de putin pentru a nu ne desonspira originile.

Odata ajunsi in Sorento, locul de plecare pentru coasta Amalfi, ne-am luat un pass de o zi care includea toate mijloacele de transport in comun, plus un tur cu un autobus hop on hop off.

Drumul a fost unul spectaculos, cum rar am vazut, cei drept este inclus in toate topurile de genul drumuri de facut in timpul unei vieti.  Peisajele sunt asemanatoare cu cele de pe Capri, doar ca le poti admira dintr-o masina, iar la baza muntelui ai o salba de orasele extrem de elegante.  Prima oprire a fost Positano, unde am facut o scurta incursiune pana la plaja aflata intre stanci, apoi a urmat Amalfi. De aici am luat un hop on hop off pentru a ne urca pe pantele stancoase ale muntelui pana in Ravello, de unde puteai avea niste imagini suberbe cu intreaga coasta. Apoi am coborat la pas pe o retea de alei in trepte printre case vechi, livezi de lamai si vii, o zona de o liniste monumentala unde la fiecare intanire cu un localnic eram salutati, exact ca la noi pe la tara.

Spre seara ne-am intors pe acelasi traseu in Napoli si am mers sa mancam cea mai buna pizza din tot Napoli, la pizzeria lui Gino Sorbillo.  Localul era extrem de aglomerat, dar avea un sistem eficient de rezervari.  Ne-am inscris pe o lista, iar dupa vreo jumatate de ora de stat cuminti alaturi de o cohorta de localnici si tursti iti auzeai strigat numele prin difuzoarele plasate in strada. Pizza a fost intradevar gustoasa si a meritat asteptarea.

ZIUA 12

            Ultima zi plina am dedicat-o oraselor ingropate in lava Vezuviului. Am luat din nou circumvezuvianul si prima oprire a fost Herculaneum. Situl arhelogic se gaseste printre casele cartierelor orasului Ercolano. Locul este foarte bine prezervat, poate mai detaliat decat Pompei si mult mai restrans. Odata ce pasesti pe strazile pavate exact ca in urma cu doua mii si ceva de ani in urma, intri parca in atmosfera de atunci. Poti vizita casele plebeilor si vilele bogatanilor impodobite si placate cu fresce, marmura, lemn-totul conservat incredibil in ambalajul magmei vulcanice. Cel mai impresionant moment a fost acela in care intr-una din case locatarii inca te asteapta imbratisati aratandu-ti ultimile clipe ale vietii lor. Momentul a fost perturbat doar de grupul de copii de clase primare care au tasnit in interior strigand entuziasmati “il cadavere!!!!!!!”

Dupa Herculaneum a urmat Pompei care impresioneaza prin dimensiuni, fiind in acele vremuri o adevarata metropola. Fata de Herculaneum intalnesti o singura casa pastrata relativ intact, Vila del misteri, cu o fresca care prezinta ritualul de nunta la romani. Mai poti admira lupanarul sau bordelul-totul se facea organizat pe vremea aceea, anfiteatrul si tmplele romane. Mai poti vedea mulaje ale victimilor incarcerate in lava, gasite in pozitii fetusale, in incercarea de a se apara de bombardamentul rocilor incinse.

ZIUA 13

Cum zborul de intoarcere era spre seara, am profiat de ocazie sa mai dam o tura prin oras pe care il cam neglijasem pana atunci si am hotarat sa-i vizitam subteranele-orasul de sub oras.  Turul incepe undeva intr-o casa obisnuita, pare ca intri peste om in bucatarie, ii ridici o trapa spre beci si pornesti sa cotrobai pe sub casa lui. De fapt, ca multe alte orase cu o istorie lunga ca a Napoliului peste care au trecut diverse stapaniri, orasul din rationamente militare, a trebuit sa ramana intre limitele aparate de ziduri si atunci s-a construit un strat peste altul ajungand ca stratul de astazi sa fie cu cateva zeci de metri buni deasupra teatrului roman, sau a cisternelor in care era pastrata apa in caz de asediu.  De fiecare data cand cineva se apuca sa sape un beci sau o crama sub casa este imposibil sa nu dea peste alte ziduri si camere sigilate de sute sau mi de ani. In istoria moderna aceste subterane au fost folosite de catre napoletani ca adaposturi antiaeriene din timpul bombardamentelor aliatilor, dand practic viata orasului de sub oras.

Ultimile ore au fost dedicate pentru achizitionarea de suveniruri, prilej in care am vazut cum personalitatea lui Maradona este inca vie pe strazile din Napoli, imaginea lui aparand pe orice.

Si asa s-a incheiat periplul nostru printre vulcanii activi, barocul Sicilian, mafia si zone rurale ale uneia din partile cele mai dragi mie din Europa.

Imagini Costa Amalfi, Capri, Pompei si Napoli

Coasta Amalfitana, la Positano

Amalfi

Capri – asta da, locatie !

Ce mare albastra la Capri…

Pe strazile din Capri

Capri – primii locuitori ai insulei, de unde ii vine si numele

Herculaneum – vila romana

Pompei – cea mai veche fresca din lume

Pe strazile Pompeiului roman

Napoli – cea mai buna pizza se mananca la Gino Sorbilo

Criza gunoiului

Napoli – la poalele Vezuviului

Sursa: HOP ON HOP OFF printre vulcani by Vladimir. EPISODUL 5 Napoli, Capri, Coasta Amalfi si Pompei | vezi mai multe pe ImperatorTravel

ZIUA 8 – Palermo

            Ne-am inceput ziua prin a lua pulsul orasului. La prima vedere pare extrem de dubios si degradat, cam cum arata centrul vechi din Bucuresti pana de curand, dar cu un parfum de Italie, cu rufe puse la uscat intre balcoane deasupra strazii, cu oameni plini de viata si agitati, ei imbracati la costum, iar ele elegante si cu ochelari de soare. Din loc in loc sunt presarate biserici, adevarate capodopere atat la interior cat si la exterior. Starea orasului s-a degradat datorita mafiei care a stapanit orasul pana acum cativa ani si a emigrantilor, mare parte nord africani care au inceput sa-l locuiasca pe unde au apucat.

Printre obiectivele vedeta ale excursiei s-au numarat catacombele capucinilor. In toata Sicilia calugarii capucini in Evul mediu isi imbalsamau confratii morti dupa tehnici secrete. Au combinat “lasatul la uscat” cu ceva plante, iar apoi ii depuneau in catacombele aflate in subteranele manastirilor. Pe la 1700-1800 la serviciile lor au inceput sa apeleze tot mai multi  laici, in majoritate bogatasii care isi permiteau. Practicile acestea au continuat chiar pana in timpuri moderne, cei mai proaspeti locuitori ai catacombelor au fost instalati pe la 1920. Cum spuneam catacobele sunt raspandite pe tot cuprinsul Siciliei, dar in Palermo se gaseste cea mai mare. Piesa de rezistenta este Rosalia, o fetita de 10 ani conservata perfect, aratand infiorator de gingas. Sentimentul pe care il ai in momentul in care pasesti in catacomba este foarte ciudat. Practic cobori intr-un mormant cu toti locatarii acasa. Sunt insirate pe pereti sute de cadavre mai mult sau mai putin conservate. Unele nu mai sunt decat un schelet imbracat in cele mai bune haine pe care le avea defunctul. Din tavan ai infiltratii continue iar inauntru persista un miros de statut. Totul este pregatit pentru un film horror.  Un lucru m-a mai impresionat, chiar la intrare apare o placuta memoriala in cinstea revolutionarului roman Nicolae Balcescu care a murit la Palermo si care se spune ca ar fi fost ingropat in cripetele capucinilor. Sper din tot sufletul sa nu fi facut cunostinta cu vreun femur de-al marelui roman.

Orasul mai are si alte cateva obiective interesante, unul dintre ele este teatrul , pe treptele caruia s-au filmat ultimile scene din Nasul , cele cu asasinarea lui Michael Corleone. Apropos, in vecinatatea  Palermo-ului se gaseste un mic satuc numit Corleone, de unde si numele famigliei si unde se gaseste un bizar muzeul al mafiei, dar unde timpul nu ne-a permis sa ajungem! De mentionat ca mafia pentru sicilieni este un subiect tabu cu atat mai mult in Palermo.

Cand s-a apropiat ora pranzului am mers la o mancatorie foarte populara pentru localnici unde am avut placerea de a degusta ceva cu adevarat traditional, un fel de fiertura din splina de porc pusa intr-o chifla. Ca tot veni vorba de ciudatenii culinare, pe seara dupa ce s-a mai digerat minunata splina am decis sa mai incercam o alta delicatesa locala, babbaluci adica melci.  Ospatul s-a desfasurat intr-o piata, la o masuta de plastic si cu o Birra Moretti in fata, sub directa indrumare a catorva batranei-carmolisti stransi sa discute ultimile ispravi ale lui  Palermo in serie A.

Ultimul obiectiv al serii a fost asa numita fantana a “rusinii” plasata in fata primariei. Fantana tipic renascentista, cu toti “actorii despuiati” adusa din nordul “depravat” al Italiei in Sicilia cea pudica, nefiind apreciata niciodata de localnici cu atat mai mult cu cat e amplasata in vecinatatea bisericii.

ZIUA 9

Acesta zi a fost dedicata drumului de la Palermo la Napoli, drum realizat cu trenul, si care a durat cam 10 ore cu tot cu intarzieri. In Mesina, la trecerea pe continent, am mai bifat o premiera, am traversat marea cu trenul. Traversarea s-a facut la modul urmator: s-a luat trenul si s-a introdus pe bucati de 3 vagoane in burta unui vapor gigantic, burta dotata cu sine.  De vreo cativa zeci de ani se chinuie sa faca un pod care sa lege Sicilia de restul continentului, dar proiectul a fost blocat fie de ecologisti, fie de Berlusconi, fie de mafia locala cu interese in transportul naval, desi aveau finantare de vreo 7mld de Euro de la UE, suna cunoscut, nu?

Pe seara am ajuns si in Napoli Centrale si ne-am cazat in imprejurimile garii. O zona locuita in mare parte de imigranti din Bangladesh pana in Ukraina, care nu-ti da tocmai liniste cand iesi seara pe strazi.

Imagini Palermo

Bazilica din Palermo

Casa de piatra !

Fantana rusinii

Festin culinar cu melci

Strazile din Palermo

Scarile teatrului unde a fost impuscat Corleone

Palermo – un mix de culturi

Sursa: HOP ON HOP OFF printre vulcani by Vladimir. EPISODUL 4: Palermo | vezi mai multe pe ImperatorTravel

Desi sunt inca departe, nu puteam sa-mi scape sa va spun despre noua promotie Qatar Airways care a inceput ieri. Practic, e o promotie care se desfasoara destul de rapid (nu e un fulger pe 3 zile, dar n-aveti timp decat pana la sfarsit de luna sa va cumparati bilete (si asta in caz ca mai gasiti, ca de obicei, locurile sunt limitate).

Deci, “the best of” mi se par preturile de Africa: 609 euro la Johannesburg, 628 euro la Nairobi si 653 euro la Cape Town.  Iar acum e chiar perioada prielnica de safari ! Dar nici Asia nu e de lepadat. Nu dai de un 694 euro pana la Kuala Lumpur in fiecare zi (mai ales vara) si mai ales de Jakarta la 724 euro (iar de acolo, Bali e la 2 pasi !).

Alte preturi, poate va inspira: Dubai @391 euro, Kuwait – 435 euro, Muscat – 473 euro (iar Omanul e o super tara !), Delhi la 610 euro (se putea si mai bine), Bangkok si Singapore la 717 euro, Hanoi la 790 euro (not bad !), Seychelles la 836 euro, Maldive la 942 euro, Melbourne la 1230 euro. Exista preturi promotionale si la business class care chiar ca e super tare daca va permiteti – Dubai la 950 euro nu e deloc rau !

Asa ca merita sa aruncati o privire pe site-ul Qatar Airways daca va planificati un inceput de vara africana sau asiatica.

Atentie, perioada de vanzare este pana pe 31 mai, iar perioada de calatorie pana pe 15 iunie.

Sursa: O noua promotie QATAR AIRWAYS: 600 si ceva euro in Africa, 727 la Jakarta ! | vezi mai multe pe ImperatorTravel

ZIUA 6 – Stromboli

            Dimineata, dupa micul dejun aprovizionat de pe continent, am mers sa vizitam un pic asezarea. Am vazut vilisoara unde Ingrid Bergman si Roberto Rossellini au trait o frumoasa poveste de dragoste in timpul filamrilor pentru Stromboli, Terra di Dio in 1949. Am fost sa vedem si ciudatele plaje negre si cand spun negre ma refer la culoarea taciunelui. Spectaculos era contrastul pe care il face nisipul negru cu spuma alba a marii. Pana pe la pranz ne-am mai omorat timpul, am facut si ceva cumparaturi de la unul din cele 2 magazine ale insulei, unde ni s-a demonstrat inca o data numarul conationalilor nostri (am discutat cu o angajata de acolo care ne-a zis ca sunt vreo 30 de romanasi pe insula, atentie la o populatie de 400 de locuitori wow!). Pe la 5 dupa amiaza ne-am prezentat in fata uneia din agentiile care organizaeaza ascensiuni pe vulcan. Ne-am luat in primire echipamentul (casca, bocanci, ochelari de protectie, masca ca de vopsitor – ce sa mai ma simteam ca la santier), bineinteles ca am zis ca astia exagereaza si ca nu va fi nevoie de toate tampeniile astea. Trebuie sa va spun ca ascesnsiunile pe vulcan se pot face numai cu una din agentiile autorizate in schimbul unei taxe deloc modice de vreo 25 EUR de persoana la care se adauga chiria bocancilor. La liber se poate urca pana pe la 500 m din cca 1000 cat are vulcanul altitudine, dupa acesta cota poti fi amendat.

Dupa ce s-a strans tot grupul, am pornit spre varf cand soarele se apropia de asfintit. Altitudinea nu pare mare-1 000m-dar cand o faci de la nivelul marii nu este chiar asa de usor, mai ales pentru niste “montaniarzi” ca noi. Dupa vreo 3 ore de urcus in forta, timp in care vedeam “glezna “ Italiei si o parte din nordul Siciliei intanzandu-se la orizont ca un imens atlas 3d, am ajuns aproape de varf. Aici am fost impartiti in grupuri de cate 20 de insi si am fost dusi pe rand sa vedem spectacolul, nu inainte de a ne echipa cu casti si ochelari. Deja se inoptase destul de bine, batea un vant salbatic, iar noi stateam pe o brana care pe mine nu ma facea sa ma simt prea confortabil. E drept aveam 2 optiuni: sa cad vreo mie de metri pana in mare pe un versant sau sa cad intr-o oala care bolborosea in continuu si scuipa lava urmata de niste bubuituri infricosatoare. Vedeam la vreo 2-300 de metri distanta 3-4 gauri in pamant din care iesea o lumina rosie intensa. Ma gandeam ca daca vreodata se va deschide iadul pe pamant, sigur asa trebuie sa arate. La interval de 3-4min pana la maxim 15 min aparea cate o coloana de lava ce se ridica 10-15m in aer, urmata de tunet. A fost una din experientele cele mai puternice din viata, imi venea sa urlu de incantare si de frica in acelasi timp!

Bineinteles a venit timpul sa coboram si a trebuit sa ne punem si mastile deoarece solul este format dintr-un parf ca faina care se ridica in timpul mersului si care facea aerul irespirabil. Am ajuns in jur de 12 noaptea in curtea pensiunii ghidati de lanterna fara iluminat public Ne-am facut un dus si ne-am relaxat cu o bere Mesina uimiti de contactul atat de intim cu maruntaiele pamantului.

ZIUA 7: Stromboli – Palermo

            A venit timpul sa ne luam ramas bun de la acest spectacol grandios al naturii si sa ne imbarcam pe tantarul plutitor pentru a reveni la civilizatie, nu inainte de a face cate o oprire pe toate insulitele arhipelagului, fiecare cu atractiile lor, unele cu cratere inactive, altele cu bai de namoluri cu proprietati curative, dar niciuna cu un vulcan cu activitate continua.

Din Milazzo am luat trenul pana la Palermo, unde am ajuns seara pe ploaie si o temperatura nu foarte placuta. Norocul nostru a fost ca aveam cazarea la 10 min de gara. Cazarea de aici era practic un etaj dintr-un palat ajuns intr-o avansata stare de degradare. Locul unde luam micul dejun era o sala grandioasa, placata cu marmura, iar tavanul era acoperit cu o pictura imensa.

Imagini Stromboli

Autospeciala carabinierilor

Daca Copsa Mica ar avea plaja, cam asa ar arata !

Eruptie in Stromboli !

Etna vazuta de pe Stromboli

La plimbare, pe bulverdele din Stromboli

Stromboli – lamai si lava

Atentie, tsunami !!! Nu numai in Asia !

Traseul catre varf

Sursa: HOP ON HOP OFF printre vulcani by Vladimir. EPISODUL 3: Stromboli – Terra di Dio | vezi mai multe pe ImperatorTravel

Iaca, am ajuns in Sri Lanka. Dupa 2 zile, pot declara ca e superb. E drept, am mai fost si acum vreo 2 ani si ceva, dar m-a plouat ingrozitor. Dar acum e soare, o vreme superba, trebuie sa ma rog sa tina tot asa ! Si cume cam tarziu si maine ma scol la 6 dimineata, hai sa trec direct la foto-reportaj… primele 2 zile in Sri Lanka

Vineri dupa-amiaza, pe Otopeni, mi-a venit avionul

In Doha, nu exista doar un business lounge, ci ditamai terminalul pentru clasa business ! Si arata asa ca de emiratele din Golful Persic !

Poti sa te joci gratis ! Mama nu se supara !

Dar parca e mai bine un humus

Aterizarea pe Insula de Smarald… Totul e verde !

Colombo – singurul aeroport pe care il stiu care are tax free la sosire si nu la plecare !

Gata, la drum ! Sosele sunt impecabile !

Dar ceea ce imi place rau in Sri Lanka sunt florile !

Desi nici orezul nu e de lepadat

Ajung in vechea capitala lankeza de la Polonnaruwa. In Sri Lanka, e interzis sa faci poze cu vreo statuie al lui Buda, stand cu fundul la ea. Asa ca se practica profilele

Prin vechea capitala

O stupa imensa

Si statui la fel de mari

Pe drumul spre hotel, ne intalnim cu un elefant salbatic

Iar hotelul Chaaya Village din Habarana… jos palaria

cu fructe excelente la micul dejun

Piscina

Si flori superbe in gradina !

Ziua 2 – pe drumul spre Anuradhapura, mii de nuferi

O stupa mai mare si una mai mica

Peste tot, pelerini

Ofrande florale

Pe aici se imbaiau calugarii pe vremuri

Al doilea obiectiv al zilei … impresionanta stanca de la Sigirya

Cunoscuta pentru frescele sale

aleile spectaculoase

Ghiarele leului

Si privelistea superba

Dar la lasarea serii, este timpul pentru cina … si pentru un nou foto-reportaj pe blog

Sursa: Sri Lanka, Insula de Smarald… cu Qatar Airways. Partea 1 | vezi mai multe pe ImperatorTravel

ZIUA 3: Siracusa

            Dimineata am pornit spre Siracuza cu autobuzul. Dupa ce ne-am luat biletele, am avut neplacuta imagine cu cativa conationali de-ai nostri care tocmai se trezisera de sub cateva cartoane unde isi petrecusera noaptea. Dupa doua ore de mers pe autostrada, am ajuns la Siracuza si ne-am indreptat catre partea veche a orasului-insula Ortygia.

Cazarea de aici nu a fost una care sa te impresioneze, o camaruta de doi pe doi, insa compensa cu micul dejun. Aveau contract cu unul dintre barurile din piata domului, piata centrala a Ortygiei, care avea o terasa eleganta in fata bisericii. In timp ce ne-am plimbat pe stradutele Ortygiei, le numesc asa pentru ca greu incapea o masinuta-Italian style, am admirat cladirile peste care au trecut mii de ani de istorie si cateva curente arhitectonice. Ca sa ne mai tragem sufletul, ne-am asezat la o terasa pe malul marii sa bem o cafea. Chelnerul, de prin Brasov de fel, foarte serviabil si dornic de a mai schimba o vorba romaneasca, ne-a adus din partea casei cate un paharel de limoncello, o tuica dulce si galbena cu aroma de lamiie.

Pe seara am trecut sa admiram si piata Arhimede numita in cinstea celui cu teorema si Evrika!, care si-a dus viata in Siracusa greceasca pe atunci, pana la venirea romanilor.

ZIUA 4: Noto si Ragusa

            Dupa ce ne-am bucurat la micul dejun de ambianta fenomenala a domului grandios, aveam de optat intre a vizita situl arheologic si a merge intr-o incursiune spre interiorul Siciliei. Am ales a doua varianta, asa ca am luat un tren special dedicat barocului siclian, care trece prin cateva orasele. Noi am ales ca prima destinatie Noto.

Un orasel de vreo 20.000 de locuitori cu bulevardul central unde se regasesc majoritatea atractiilor, Noto iese in evidenta prin proiectul de restaurare care l-a facut sa arate ca o bijuterie. Am vizitat catedrala San Nicolo, unde am fost rugati sa contribuim la bunastarea bisericii catolice. Apoi am luat un bilet combinat care ne-a oferit acces in turnul unei alte catedrale, in palatul primariei si in sala de spectacole a teatrului. Din turn am putut observa cimitirul din localitate, unde ca o caracteristica a Siciliei etalarea bogatiei este un “must”, cu cavouri de dimensiunile unor case.

Din Noto am luat un autobuz pana in Ragusa. Un alt reprezentant al barocului sicilian, pozitionat intr-un cadru natural minunat, pe culmile a doua dealuri. Atmosfera aducea foarte tare cu cea a Siciliei de prin anii ’20 vazuta in Nasul. Dupa cafelele si patiseriile de rigoare, ne-am intors pe seara in cartierul general din Siracuza.

ZIUA 5 – Stromboli

A venit timpul sa parasim insula mare a Siciliei pentru obiectivul cel mai asteptat al acestei incursiuni, debarcarea pe vulcanul-insula Stromboli.

Dupa ce am mai salutat o data domul din fata cafelei de la micul dejun, ne-am urcat in trenul care ne ducea pana in partea de nord a Siciliei, la Milazzo, punctul de plecare cu hydrofoil-ul (o barca asemanatoare cu un tantar care se ridica cu un metru deasupra nivelului marii si alerga cu o viteza uimitoare) spre cea mai indepartata insula a arhipelagului insulelor Eole, numit asa dupa zeul vantului, Eol, care stapaneste meleagurile astea.

Dupa o calatorie de vreo ora jumate a inceput sa se contureze o piramida care tasneste direct din mare. Probabil, Stromboli este exact felul de vulcan cum il stii din copilarie din desenele animate. Am observat ca pantele spre varf sunt sterpe, brazdate de siroaie temporare de apa. Baza era acoperita de vegetatie tipica mediteraneeana cu cateva case imprastiate in doua asezari. Una – un catun pescaresc care abia de vreo cativa ani are electricitate si a doua – “metropola” cu acelasi nume ca vulcanul, care numara vreo 400 de suflete, locuitori permanenti. Cel mai interesant mi s-a parut faptul ca din varful vulcanului iesea un abur albicos in mod continuu, rezultat din activitatea vulcanica.

Dupa debarcare ne-am luat trolerul pe a doua strada ca importanta din oras, spre cazare. Strazile din Stromboli nu sunt mai late ca o alee din parcul Titan, iar cele cateva vehicule de pe insula sunt fie niste masinute electrice ca de golf, fie niste pik-up-uri cu trei roti, cam ca cele care carau prajituri la cofetarii acum vreo 20 si ceva de ani. Inclusiv masinile autoritatilor aveau aceleasi dimensiuni. Ne-am amuzat de kiki-carul carabinierilor si de cel al “vigilenti del fuoco” (pompierii). Dupa un drum de cca 1 km, timp in care am trecut prin fata unui bancomat, lucru la care nu prea ma asteptam (noi venisem cu bani cash, mancare pentru vreo cateva zile), crezand ca vom gasi o comunitate uitata in timp si izolata de orice facilitati moderne. Intr-adevar, conditiile de viata nu sunt usoare aici, insula nu are sursa de apa, asa ca se aduce in niste rezervoare de unde e pompata catre locuinte. Daca marea devine agitata se intrerupe orice comunicare cu continentul pe termen nelimitat. Si in plus deasupra capului ai o bomba cu ceas care erupe din cand in cand. Prin 2002, de la activitatea vulcanica, s-a produs o alunecare masiva care a provocat un tsunami de 10 m care s-a lasat cu victime. Chiar de pe tarm intalnesti placarde care te directioneaza spre locurile mai inalte in caz de tsunami.

Cazarea, Casa del Sole, este exact casa bunicilor de la tara, doar ca are curent electric si apa curenta. Noi am fost cazati intr-o camera cu vreo 6 paturi pe post de dubla, cu paturi de fier si lampi ca cele pe gaz, dar cu becuri, usa se zavoraste, nu se incuie, ce sa mai, ma simteam ca la strabunici la Dambovicioara…

Ne-am lasat rapid bagajele si am plecat, curiosi sa exploram imprejurimile.  Dupa o scurta tura data printre casutele din jur cu arhitectura tipic mediteraneeana, cuburi mici si albe, am pornit pe o poteca in serpentina, la capatul careia se gasea cel mai tare restaurant unde poti sa mananci o pizza si sa bei o bere, privind spectacolul vulcanului. Toate activitatea se desfasoara pe versantul nevazut din sat, lucru care estompeaza si zgomotul, dar de la acest restaurant se poate vedea si auzi, de la distanta, totul. La primul tunet am fost surprins, nu credeam ca se va auzi atat de tare, insa in momentul in care am vazut artificiile si coloana de foc tasnind din pamant la nici 1 km in linie dreapta deasupra noastra, am ramas socat, gandindu-ma ce s-ar putea intampla la o eruptie majora. M-am mai linistit savurand o bere si o pizza la lumina lumanarilor si urmarind spectacolul care se repeta undeva la 15minute. In seara aceea am adormit cu un sentiment de panica, dar si de incantare!

 Imagini Siracusa, Noto, Ragusa

Siracusa

Domul

Piata Arhimede

Tot Lonely Planet e de baza !

Notto

si Domul sau

Ragusa

Ragusa – orasul vechi

Pe strazile din Ragusa

Sursa: HOP ON HOP OFF printre vulcani by Vladimir. EPISODUL 2: Siracusa, Noto, Ragusa | vezi mai multe pe ImperatorTravel

Sincer, eram si eu extrem de curios sa vad care sunt cele mai nominalizate “minuni ale Romaniei”… Au fost 3 zile cu o avalansa de propuneri pentru care va multumesc din suflet si le multumesc tuturor celor care au preluat ideea acestui proiect si l-au difuzat mai departe pe facebook sau pe blogurile lor. As face o nedreptate daca as nominaliza pe cineva pentru ca ati fost atat de multi si in mod cert nu as putea tehnic sa va gasesc. Deci, UN MARE MULTUMESC.

Care ar fi ideea principala. In ciuda carcotelilor mediatice si nemeditiace, cred ca ne iubim tara, ne plac multe locuri si suntem mandri de ele. Cineva ma intreba cum de m-am apucat tocmai eu cu blogul acesta care povesteste despre calatorii in general in zone de peste mari si tari sa fac acest proiect-sondaj. E simplu – da, am fost in 88 de tari, da, imi place la nebunie sa vizitez alte locuri, sa invat despre istoria, cultura, obiceiurile, religia altora, dar ma simt acasa doar in Romania. Si intotdeauna am un sentiment de bine cand ajung in Otopeni sau la granitele terestre. Pentru ca eu consider ca Romania este o tara frumoasa. Nu cea mai frumoasa, dar frumoasa si care merita vizitata. Si nu o zic doar eu, in filmuletul de prezentare l-am citat pe Nomadic Matt, unul dintre cei mai cititi bloggeri de travel din zona anglofona care spunea ca “Romania este probabil cea mai frumoasa tara pe care nimeni nu o viziteaza!”… si e pacat. Baremi s-o vizitam noi.

Gata, acuma, hai sa trec la treaba. Mai bine de o suta de oameni si-au trimis nominalizarile. Cum am spus, as dori ca acest proiect sa se refere doar la minuni arhitectonice, minuni create de noi, romanii si nu de Dumnezeu. Pentru ca sa aratam ca nu e pacat ca locuim pe aici De aceea, am exclus toate propunerile naturale – Delta, munti, etc. In plus, am exclus propunerile colective gen “manastirile din Bucovina” sau “bisericile de lemn”. De asemenea, nu bag mana in foc ca rezultatele sunt 100% exacte (am facut scorurile putin cam in viteza), dar dupa cum v-am spus, nominalizarile vor dura pana pe 27 mai cand le voi numara cu mare atentie pe toate si voi selectiona cele mai nominalizate 15 monumente pentru votul final din care se vor alege “cele 7 minuni”.

Deci, sa vedem clasamentul nominalizarilor pana astazi.

Locul 1 si 2: Castelul Peles Sinaia si Transfagarasanul – 45 nominalizari

Locul 3: Manastirea Voronet – 39 nominalizari

Locul 4: Castelul Huniazilor de la Hunedoara – 35 nominalizari (am presupus ca este vorba de cel mai cunoscut de la Hunedoara si nu pe cel mai putin cunoscut de la Timisoara)

Locul 5: Cimitirul Vesel de la Sapanta – 31 nominalizari

Locul 6: Palatul Parlamentului – 29 nominalizari

Locul 7: Castelul Bran – 23 nominalizari

(oare acestea vor fi cele 7 minuni ? Vom vedea

Locul 8: Cetatea dacica de la Sarmisegetusa Regia – 21 nominalizari

Locul 9: Sighisoara – 17 nominalizari

Locul 10: Biserica Neagra de la Brasov – 16 nominalizari

Locurile 11 – 12: Manastirea Curtea de Arges si Transalpina – 14 nominalizari

Locul 13: statuia lui Decebal de la Cazane – 10 nominalizari

Locurile 14 – 16: Complexul Constantin Brancusi din Tg. Jiu, Palatul Culturii Iasi si biserica fortificata de la Biertan – 9 nominalizari

Pe aproape sunt cetatea de la Rasnov (8 nominalizari), turnul cu ceas de la Sighisoara, manastirea Sucevita, cetatea de la Poenari si cetatea Alba Iulia (7 nominalizari) sau Palatul Mogosoaia si cazinoul din Constanta (6 nominalizari).

Comentarii ? Cred ca sunt foarte multe. In primul rand, surprinde lipsa Dobrogei si Crisanei in top 15.  In al doilea rand, doar putine monumente din Bucuresti au fost mentionate – doar Palatul Parlamentului a ajuns in top 15, mentionate mai fiind Ateneul Roman (3 mentiuni), Palatul Cotroceni, Biserica Amzei si Palatul Cantacuzino (1 mentiune) si chiar o viitoare minune – Catedrala Mantuirii Neamului (1 mentiune). Lipsesc cu desavarsire Arcul de Triumf si Muzeul Satului, de exemplu.

In top 15, avem doua minuni construite in ultimii ani – Transalpina si statuia lui Decebal. Deci nu putem spune ca nu s-a facut nimic in ultimii 20 de ani. Si as mai include si Palatul Parlamentului terminat de fapt dupa Revolutie (in 1989, doar exteriorul era gata si o singura camera din interior). Cu exceptia soselelor Transfagarasanul si Transalpina, alte mari proiecte economice sunt slab nominalizate (Vidraru, Canalul Dunare-Marea Neagra de 2 ori, respectiv 1 data) sau ignorate cu desavarsire (hidrocentralele de la Portile de Fier). A, si sa nu uit – lipseste cu desavarsire Litoralul

Mai am o problema in care vreau sa va consult. Multa lume a nominalizat Sighisoara. Sighisoara este un oras, nu un monument. Asa, ar fi fost un concurs intre orase. Consider ca Sighisoara nu ar trebui inclusa ca atare (ar fi nedrept pentru orase gen Sibiu, Brasov sau Cluj), ci astept nominalizari ale unor monumente din acest splendid oras. Da, sunt de acord, luata in intregime, Sighisoara este o bijuterie, dar nu cred ca ar fi corect sa intre in competitie cu o biserica, palat, sosea sau obelisc.

Inca odata va multumesc mult pentru participare si astept si pe altii dintre voi sa participe !. Pana atunci, iata link-ul spre articolul care anunta proiectul “Cele 7 minuni ale Romaniei” unde continui sa astept nominalizarile voastre !

Sursa: Cele 7 minuni ale Romaniei – dupa 3 zile | vezi mai multe pe ImperatorTravel

Stiu ca in general, anunt tarife promotionale la clasa economy, unele dintre ele de-a dreptul ridicole si ma bucur ca imi spuneti ca ati benificiat de ele si v-ati dus prin jurul lumii. Astazi, o sa va anunt niste tarife promotionale, dar nu la economy, ci la business. Exista un segment dintre cititorii mei care fie isi permit, fie le plateste compania, iar oferta care mi-a trecut azi prin fata locului este chiar fara echivalent – preturi reduse de pana la 43% pe destinatii transatlantice.

Cred ca am mai scris de-a lungul timpului – marea diferenta intre business si economy nu se face pe zborurile intra-continentale, de 2 – 3 ore, ci mai ales pe zborurile inter-continentale unde petreci destule ore (uneori si 10 ore cum a fost cazul zborurilor mele de saptamana trecuta de la Vancouver) unde diferenta majora consta in faptul ca nu te perpelesti pe un scaun (chiar si putin dat pe spate), ci ai parte de un pat la 180 grade. Cand am venit de la Vancouver, am dormit tun vreo 7 ore si odata ajuns la Londra eram ca nou Alte diferente sunt desigur date de meniu, calitatea vinurilor (pentru connaiseuri), atentia personalului si nu in ultimul rand – mult mai multe mile acumulate in programul de loializare a companiei cu care zbori.

Uitandu-ma pe oferta BA, nu pot sa nu remarc decat ca pretul biletului spre Los Angeles a scazut cu aproape jumatate la 2414 euro (si pana la Los Angeles, zbori de iti vine cu rau), New York-ul costa acum 1941 euro (22% discount), iar Miami – 2911 euro (sa-i spuna cineva si lui Borcea !).

Promotia este valabila pana pe 5 iunie pentru calatorii incepute intre 1 iulie si 31 august 2012. Deci, daca va tenteaza o calatorie “in style” peste Ocean, aruncati o privire pe site-ul British Airways !

Business Class – in Boeing 747 al British Airways

Sursa: British Airways – reduceri de pana la 43% la clasa business | vezi mai multe pe ImperatorTravel

In vara asta se implinesc doi ani de cand am descoperit blogul lui Cezar si pot spune ca mi-a inspirit iesirile si m-a facut sa-mi dau seama ca orice punct al hartii poate fi atins. Asa cum au mai facut-o si altii, m-am hotarat sa va impartasesc putin din experientele avute in unele dintre calatoriile mele. In serialul de fata, va voi povesti o tura printre vulcani, inceputa la Catania si Etna, in Sicilia si terminata pe langa Vezuviu, la Napoli !

Anul trecut prin februarie imi pregateam iesirea de primavara si alesesem ca destinatie Siria. Toata lumea din jur ne avertiza ca situatia de acolo incepe sa se inrautateasca, dar nu voiam sa credem. Ajunsesem la o faza destul de avansata cu planificarile (cumparasem ghidul de la Lonely Planet, incepusem sa rezerv ceva cazare prin Damasc si Homs etc.) cand au inceput sa apara vicitimele cu zecile si am decis sa renuntam. Daca tot aveam concediul planificat si banii disponibili, am decis sa alegem o destinatie tot cu S si am mers pe mana Siciliei, si daca tot eram in zona, am zis sa dam o tura si prin Napoli.

ZIUA 1

Am ales o cursa Blue Air Bucuresti Catania cu retur din Napoli. Cum nu sunt cel mai mare fan al avioanelor (a se citi imi e frica de mor) am avut si ghinionul unei curse cu ceva peripetii la aterizare, mai exact s-a invartit cam 30 de minute deasupra Cataniei, timp in care nu m-am simtit niciodata mai aproape de moarte. Am iesit din aeroport inchinandu-ma ca am scapat cu viata si ne-am asezat in statia de autobuz sa mergem spre cazare.

Cazarea de la BAD Catania a fost excelenta. E un fel de boutique hotel ai carui proprietari sunt artisti plastici si au reusit sa-l decoreze foarte interesant. Ca pozitionare, se gaseste la 2-3 minute, de mers pe jos, de vestita piata de peste, pe care am vizitat-o imediat ce ne-am lasat bagajele. Trebuie sa va spun ca piata este tipic siciliana (nimic turistic), o piata in care pescarii isi vand captura de dimineata, taranii de pe pantele Etnei aduc legumele si fructele proaspat culese, macelarii isi expun halcile deasupra tarabelor, ciobanii au mesele intesate de branzeturi care mai de care mai mucegaite. Atmosfera este de Sicilie pura, asa cum apare in viziunea lui Coppola in trilogia Nasul (care pentru noi a fost filmul de capatai al calatoriei).

Dupa ce am studiat toate dihaniile din strafundurile Mediteranei de pe tarabele pescarilor, am plecat sa vedem Catania eleganta si am picat in Piazza del Duomo. In mijlocul pietei troneaza Fontana dell’Elefante, cu un elefant, simbol al orasului, care duce in spate un obelisc egiptean. Elefantul, talisman, impreuna cu bazilicile reusesc sa tina orasul departe de raurile de lava izvorate din dominantul crater al Etnei care “vegheaza” amenintator orasul si pe care a reusit sa-l distruga in 1669. Nu e de mirare ca, desi orasul este locuit de pe vremea grecilor, arhitectura este baroca, fiind reconstruit dupa marele cutremur din 1693.

Din Piazza del Duomo pornesc rectangular stradute intesate de bazilici care mai de care ornate cu stucaturi si picturi, printre ele se gasesc magazine de haine frecventate de italience foarte fancy imbracate, probabil sa mai compenseze din lipsurile fizice, ca toate mediteraneencele .

Turul nostru a continuat pe stradutele circulate de masini sau mai bine zis masinute, scutere si ceva biciclete. Pe seara ne-am retrasat la o mica mancatorie de cartier pozitionata chiar langa Teatrul Bellini, numit in cinstea compozitorului originar de prin partile astea. Si cum in Italia totul se impleteste, specialitatea casei erau pastele à la Norma, numite dupa faimoasa opera a lui Bellini. Atmosfera micutului restaurant a fost completata de bucatareasa, care era si patroana, care, dupa servirea felurilor de mancare, a iesit din bucatarie si, ca o mama grijulie, a intrebat toti clientii “Tutto bene?“.

ZIUA 2

A doua zi a inceput dis-de-dimineata cu un tur al Etnei luat de la hotel. Cum vremea pe munte nu era prea frumoasa, turul a fost scurtat la o jumatate de zi. Din fata hotelului ne-a luat un Land Rover vechi, cu 7 locuri, pe noi, un cuplu de americani proaspat ajunsi in port cu un vas de croaziera, un australian si o italianaca din nord. Dupa o mostra de condus italienesc in care oglinda de pe dreapta a fost victima colaterala, am ajuns la baza telecabinei. Am facut ascensiuni scurte pe cateva cratere, din fericire stinse. Peisajul era unul selenar, lipsit de vegetatie si parjolit. Am vazut si bucatele de cenusa proaspat depusa dupa eruptia din urma cu cateva zile care, apropo, era sa ne anuleze cursa prin inchiderea aeroportului.

Apoi ne-am reluat locurile in masina si am mers sa vizitam o pestera formata de torentul de lava. Mecanismul de formare a pesterii este urmatorul: torentul de lava cand se raceste o face de la exterior spre interior. Cand exteriorul s-a racit interiorul este inca lichid si astfel, in urma scurgerii acestuia, se formeaza o pestera. Dupa vizita la pestera, ca in orice tur preplatit care se respecta, am fost dusi sa vedem cum se produce si mai ales cum se vinde uleiul de masline, mierea si vinul provenit de pe pantele insorite si fertile ale vulcanului.

La intoarcere am fost debarcati in Piazza del Duomo, de unde am mai fost sa vedem un teatru antic impreuna cu niste ruine “conservate” in stil italienesc, in sensul ca deloc. Seara am incheiat-o cu doua saorme cu “de toate”, achizitionate de la multiplele locatii deschise de imigrantii din nordul Africii, cu precadere din Libia, unde conflictul era in plina desfasurare.

Imagini Catania si Etna

Bazilica din Catania

Domul din acelasi oras sicilian

Elefantul, protectorul orasului Catania

Piata de peste

Etna – zapada si lamai

Tabara de baza a telecabinei

Accesul spre Etna

Etna – un peisaj selenar

Sursa: HOP ON HOP OFF printre vulcani by Vladimir. EPISODUL 1: Catania si Etna | vezi mai multe pe ImperatorTravel