Inanna's Thoughts

Deputatul si pulimea

2016-06-14T10:47:00.002+03:00

In dimineata asta mi-am baut cafeaua cu ghionturi. Gasesc pe facebook, sharuit de cativa amici, un articol de pe Digi24 cu emisiunea in care prezent era deputatul Eugen Nicolicea. Pana aici nimic deosebit, daaaar...
Apare Moise Guran si pune pe masa niste obiceiuri ale acestui domn deputat menite sa scape de puscarie niste alti domni insurubati puternic in clasa politica romaneascca. Guran vorbeste despre "intentia indirecta" si despre cum redefinirea legislativa capata eticheta de amnistie chiar si retroactiv.
Cadrul se muta in studioul "Jurnalului de Seara" unde ii putem vedea pe realizatorul emisiunii si pe cei 4 invitati ai sai. Ca imagine in sine, 4 dintre cei prezenti sunt imbracati la costum, prezentabili, unul e echipat cu un tricou polo si cu atitudinea pe masura. Presupuneti bine, el este deputatul Eugen Nicolicea. Ei bine individul asta aude acuzatiile pe care Guran i le aduce si face ce?
Gura cat usa de la intrare, ca mai apoi tot el sa strige "LUPUL!!" si sa arunce cu amenintari cum ca va sesiza CNA-ul, etc.
Ridica tonul, vorbeste peste ceilalati, jigneste, foloseste cuvinte precum "fraier, sicofan, prost" toate astea impachetate in limbajul bisnitarilor de tigari din anii copilariei mele. Cere dovezi, i se comunica prezentarea acestora in emisiunea lui Guran, se face ca nu aude, urla dupa dovezi mai departe, se plange ca este victima unui atac la persoana. I se repun pe masa argumentele lui Guran ca fiind afirmatii corecte, de catre un alt invitat. Raspunsul lui nu priveste in mod direct acuzatiile, nu accepta corectitudinea afirmatiei "redefinirea legislativa capata aspectul amnistiei" si continua un comportament demn de o florareasa postbelica prinsa ca a luat clientului un leu in plus si care in apararea ei spune ca florile sunt frumoase.
Intr-un final ii este inchis pliscul, el mai arunca doua trei amenintari, tot el e ofensat, e victima, ce uameni rai si pricinosi astia de l-au adus in emisiune sa il inghesuie.
Intr-adevar consider ca moderatorul "Jurnalului de Seara" ar fi putut gestiona si mai elegant finalul. Cred ca ar fi fost mult mai frumos ca deputatul in tricou sa fie informat ca nu mai are ce cauta in studiourile televiziunii, dupa care as fi rugat colegii de sunet sa anuleze microfonul atasat maimutei in cauza, fara drept de apel, fara tratative si targuilei de mahala.
Ca om normal la cap si mai ales satul, faci cu nervii. S-o vezi de dimineata la cafea, o sa o bei cu noduri, o sa iti creasca tensiunea (si nu de la cafea), o sa te loveasca brusc furia. Fix pentru ca esti SATUL!
Dupa care incepi sa intelegi cum mortii lor tot ies astia alesi la fiecare serie de alegeri. Care a fost principala metoda de a supravietui in comunism? Mai toti stiau pe cineva, care stia pe cineva cu influenta ici, colo si-ncoace. Mai toti stiau pe cineva care procura alimente, medicamente, tigari de contrabanda, etc. Incepe sa se lege ceva? Nu vorbesc de cei care detineau factorul de influenta, nici la cei care procurau diverse sub aripile alora influenti. Aici ne e clara situatia.
Vorbesc despre cei care apelau la ei. Faptul ca gunoaiele astea golanesti iau alegerile de fiecare, este rezultatul direct al traiului intr-un regim politic opresiv, cu libertati limitate si mai ales restrictiv pana in dementa in ceea ce priveste necesitatile esentiale vietii.
Experienta emotionala a romanului ii spune ca golanul se descurca, golanul e lider de grup, golanul e varf. Aceiasi experienta emotionala ofera romanului trait in comunism fix factorul de confort psihic. Lasa ca golanul la un momen dat mai arunca osul de la ciolan pulimii dupa ce a terminat el de ros. Iar pulimea e fericita ca roade zagrciurile. Dovada clara o aveti in Baia Mare unde primarul si-a depus juramantul IN PENITENCIAR!!!!
E simplu. Daca repeti unui copil ca este un idiot si il tratezi ca pe un idiot in fiecare zi a vietii lui, vei obtine un adult imbecil. Mecanismul e acelasi, romanul a invatat ca el e pulimea si alege in conformitate cu statutul lui.
Mda. Cam asta a fost revelatia din dimineata asta, ca tot aveam dileme despre cum pusca mea reusesc astia sa ia alegerile de fiecare data. Macar acum m-am lamurit.

Oameni pe care ii ascundem in noi, sau cum va spun ramas bun, domnule profesor!

2015-02-19T00:58:00.002+02:00

      Recent, unul din dragii mei profesori a plecat dintre noi, cei vii. Vestea mi-a umplut ochii de lacrimi si sufletul de dragoste si furie, frustrare. Epuizant!
      Facem des gresala de a inchide intr-un colt de suflet, plin de praful cuvenirii niste oameni, care ne-au construit. Cu toata dragostea, pasiunea si incapatanarea pe care o aveau in ei, cu fiecare zvacnire a inimii. Ne-au dat din sufletele lor, din mintile lor, au respirat caldura deasupra noastra, pentru ca noi sa nu simtim frigul sec al unei existente inutile. Ne-au invatat cuvinte noi, sa deschidem alti ochi, sa vedem altfel cu ei si sa decidem. Ne-au invatat sa stam stramb si sa judecam drept.
      Ne terminam studiile si, e drept, ne amintim cu drag de oamenii astia din cand in cand, dar ii inchidem repede in coltul lor, prinsi in iuresul adultului de azi si ii consideram, arogant, nemuritori. Cand mai dispare unul dintre ei si pielea iti arde sub lacrimile frustrarii, iti aduci aminte ca iti datorezi intreaga fiinta acestor oameni.
       Moartea ne transforma in egoisti si in recunoscatori in acelasi timp. Ei, profesorii nostrii dragi, au trait pentru noi, pentru a face diferenta. S-au imprimat pe sine in noi. Ne-au fost PROFESORI!
Ma incearca un sentiment de mila fata de cei care si-au sfarsit anii de scoala fara a intalni macar un astfel de personaj.
       EI au pregatit panzele vietilor noastre inca de pe vremea cand softul nostru abia se scria. Cand intr-un final ajungem adulti, ne pictam aceste panze cu mult mai usor, pentru ca prin EI, culorile de care avem nevoie sunt deja acolo.Ne-au lasat sa ne alegem lumile carora sa apartinem si ne-au aratat ca este atat de bine sa nu ne limitam la un singur univers.
      Sunt aproape 3 saptamani de cand ati pasit in afara planului fizic, domnule profesor Manea. Ultima data cand v-am vazut, erati deja plecat. Mi-ati parut atat de mic si m-am simtit coplesita, iar in mine s-au zbatut doua sentimente covarsitoare. M-am simtit atat de mare si m-am simtit si mai mica decat imi pareati dumneavoastra. Cand am ajuns in locul in care va dormeati ultimul somn, v-as mai fi spus atat de multe si cu toate astea cand am deschis gura, nu-mi mai rasuna in minte decat "Va multumesc!"
Imensitatea omului din dvs. inca strivea. Acum cand gandurile se mai aseaza, cand limba parca umbla mai dezlegata va mai pot spune cateva lucruri. Veti ramane o parte din mine. Cum m-a surprins dragostea pe care ne-ati purtat-o neincetat atatia ani la rand. Ani in care nu ne-am vazut si nu ne-am vorbit. Ani in care din cand in cand imi reveneati in minte ca o definitie a pasiunii, a fortei creatoare, a iubirii, a omului!
     Dvs. nu ati trait niciodata in universul social impus. Sufletul dvs. a refuzat vulgaritatea gandului superficial si astfel ati devenit una din pietrele fundatiei mele. Va multumesc domnule profesor pentru incapatanrea cu care v-ati luptat cu mine. Mi-amintesc acum cu dragoste de lupta asta, desi probabil la momentul respectiv era epuizanta pentru dvs. Cat chin a fost sa ma convingeti sa-mi murdaresc mainile de lut, ca mai tarziu sa ma indragostesc iremediabil de creatia tridimensionala. Mi-amintesc acum de figura dvs. mereu gri, sub care ardeau toate culorile unui suflet care exista pentru a crea.
   Nu va spun ca-mi va fi dor, pentru ca imaginea este atat de vie, iar ceea ce m-ati invatat inca pulseaza cu toata forta sub piele. Dar va voi spune in gand "Multumesc domnule profesor!" de cate ori ma voi impiedica de imaginea gri. Nu va voi transforma in incoana, pentru ca tocmai omul v-a echilibrat divinitatea si ne-ati invatat sa traim la fel. Si va mai spun acum ceva: Ramas bun, ne-om mai cunoaste si-n alte vieti!
      Randurile astea sunt in primul rand pentru voi, cei care le veti citi. Pretuiti-i, ca nu-s nemuritori!
Dna. Luiza Palimaru (istorie), dl Petre Manea (sculptura si modelaj), dl. Gabriel Stratulat (pictura/culoare), dl Viorel Lungu (pictura/culoare), dna. Luiza Stoica (engleza), dna. Niculina Stere (sport), dl. Gheorghe Petre (istorie), dl. Daniel Flaut (istorie medie universala), dna Adriana Citeia (istorie veche universala), dl. Anton Gheorghe (ju-jitsu), dl. Dan Artic (ju-jitsu), dl Fane Costea (ju-jitsu), ei sunt cei pe umerii carora ma ridic si acum sa ating cerul! Va multumesc dragii mei! Sa va tina Cel de Sus sanatosi pe cei ce inca impartiti cu noi pulsul, iar pe voi, cei plecati, sa va odihneasca pentru ca va meritati odihna!

Singuratatea se trateaza cu sport!

2014-11-18T13:26:00.000+02:00

Cand iti pierzi reperele, cand ti se pare ca nu mai cresti, cand starea de confuzie de dimineata nu trece nici dupa cea de-a doua cana de cafea, intoarce-te la lucrurile de baza! Treaba asta a spus-o un om fain, acum multi ani, la un antrenament, pe vremea cand eram copil. Mi-a sunat mie frumos de pe atunci, dar nu i-am inteles aplicabilitatea decat mult mai tarziu.
Zilele astea ma incearca un sentiment de singuratate. Nu e tragic. Dar voi folosi singuratatea asta ca pe o resursa, nu ca pe un consumator, drept urmare ma voi pierde in planul efortului fizic. As sta in sala in fiecare zi, zilele astea as sta pana la epuizare. Pana simt ca nu-mi mai pot ridica bratele si cu toate astea sa trag de mine si sa le mai ridic macar o data, sa mai imping o limita, sa mai invat ceva, sa savurez efectul endorfinelor la final.
Azi ma tratez cu alergare, maine pe tatami. Ambele forme de miscare reprezinta acele lucruri de baza. Ambele au menirea de a-mi reda echilibrul si totusi sunt atat de diferite. Daca alergarea imi ofera deconectarea ravnita, lucrul pe saltea imi permite sa uit de mine, sa las subconstientul sa-si faca de cap si sa ajung cu un pas mai aproape de targetul stabilit. Sa invat! SA MA INVAT!
Desi exist foarte bine eu cu mine, desi am norocul sa detin abilitatea de a nu ma plictisi, de a avea oameni frumosi in jurul meu de la care sa-mi iau o parte din energie, ajung sa ma simt uneori ca un vas din care tot iau, dar pun prea putin inapoi. Atunci ma intorc la lucrurile de baza. Fiind prin definitie o tipa lenesa, prima reactie e sa ma sui in varful patului si sa jelesc de acolo pana ma ia somnul. Dar nevoia aproape organica de a invata constant, de a face diferenta, ma impinge pe tatami, sau pe pista si imi restabileste echilibrul.
Si da, toata povestea asta se trateaza cu sport chiar si in situatia in care efortul fizic nu face parte din lucrurile tale de baza. Incearca internautule inainte de a ridica superior spranceana!

EFECTUL GENERAL OBSERVAT:
Singuratatea asta pe cat suna de cliseic, pe atat de inspaimantatoare e pentru multi. Am vazut, in timp, oameni pe care frica de singuratate ii paraliza pur si simplu. Oameni dispusi sa se arunce intr-o incompatibilitate pe termen lung, doar din disperarea de a nu ramane singuri. I-am vazut indurand abuzuri din partea partenerilor si in acelasi timp incapabili sa raspunda la intrebarea "Se merita?"
Sa te mariti/insori dupa o relatie scurta, sa faci un copil, sa-ti induri frustrarile si nefercirile, sa le induri pe ale celui de langa tine si sa i le proiectezi pe ale tale. Sa le transformi in normal. Sa uiti sa iti dai jos interfata inainte de culcare, sa-ti sugrumi sinele si sa il inlocuiesti cu ea. Sa te privesti amortit in oglinda spunandu-ti ca esti in randul lumii, sa simti ca te dezintegrezi cand toata stabilitatea asta construita din cutii goale de carton, se duce dracului! Sa lupti cu indarjire, sa te agati penibil si umilitor de ceva ce nu se poate repara, pentru ca de fapt nu a functionat niciodata corect.
Sunt aproape convinsa ca singuratatea asta este rezultatul direct al unei dogme sociale perpetuate cam de cand Homo Habilis a inteles care e treaba cu sexutul si s-a pus pe....treaba.
Conceptul singuratatii influenteaza indivizii in mod diferit. Exista ponderea (foarte mare din pacate) celor care isi vor trai viata pe genunchi, taras, nesatisfactor cu micile varfuri de falsa siguranta si frica aproape constanta si exista cei ridicati din pulberea mediocritatii generale. Cei care au trait declick-ul revelator si decid constienti de sine!
Aceasta observatie nu este o judecata, nu este menita sa gadile orgolii, ci sa genereze raspunsul clar sincer si fara ezitare la intrebarea "TU CE DECIZI?"

Intoarcerea pe tatami

2014-11-09T19:19:00.002+02:00

Intoarcerea mea pe tatami, in cadrul Clubului Sportiv Pontica, apare intr-o perioada de confuzie totala in ceea ce priveste propria persoana. Dupa 11 ani de lipsa, de rugina, de sedentarism relativ. Ani de zbucium cu sinele, de autodescoperire the hard way, de perioade de low self-esteem, de un declick ce mi-a adus un echilibru pe care m-am chinuit sa il intretin si pe care eram pe cale sa il pierd.
Am intrat iar in sala intr-un moment de dezamagire crunta in plan personal, de oboseala psihica cronicizata, intr-un timp in care ma simteam singura. Suna intr-adevar un pic cliseic, dar stim foarte bine ca, desi poate functionam perfect cu noi insine, nu suntem construiti sa fim solitari. Ma trezisem subit cu niste timp liber pe care nu stiam cu ce sa il umplu. Alternam starile de plictiseala cu cele de agitatie maxima si valsam gratios pe marginea unei depresii. Imi doream cu inversunare sa fac ceva pentru mine, cu mine. Sa schimb starile de agitatie si plictiseala cu senzatia de VIU.
Si cum lumea e facuta din 600 de oameni care se cunosc intre ei, am avut norocul sa reaiu legatura cu un om frumos, la care nu ma mai gandisem de peste 10 ani. Am iesit la o bere si o poveste si am avut surpriza sa regasesc o energie buna, un film similar, un factor de confort psihic si mai ales familiaritatea gestului si a cuvantului. Mai era o luna de vacanta. M-am perpelit la foc mic dorindu-mi sa grabesc timpul.
Trebuie sa recunosc ca am intrat in primul antrenament cu un entuziasm care sarea prin tavan, dar si cu teama ca atatia ani de stat pe bara ma vor forta fizic sa renunt. O problema cu spatele, genunchii subreziti si mai mult de ultima tavaleala cu motorul, imi cam dadeau emotii, dar eram pregatita sa trag de mine pana la ultimul strop de energie.
Desi primul antrenament nu a fost unul epuizant si m-am bucurat de endorfinele de dupa, a doua zi a inceput cosmarul celei mai crunte febre musculare pe care le-am avut vreodata, Nici macar o clipa nu m-am gandit sa renunt, chiar daca pana si respiratul profund, simpla coborare a unei trepte sau ridicatul canii de cafea erau niste incursiuni pe taramurile durerii. Uitasem ca avem atatia muschi si sunt convinsa ca exista cercuri ale iadului despre care nemernicul ala de Dante n-a scris nimic, doar asa de fun, ca sa rada de fraieri :D
Una peste alta, mi-o meritam. Uitasem de mine intr-un colt al existentei si vreme lunga pretuisem ceea ce nu trebuia pretuit, risipisem energie si timp incercand sa desfac mecanisme neavand resursele necesare. Cu fiecare pas si treapta coborata in saptamana aia ma simteam si mai VIE. Asta imi dorisem si stiam sigur ca nu va veni fara un pret dureros :)) Abia asteptam urmatorul antrenament.
La nivel inconstient targetul meu a fost deconectarea dupa care tanjeam, dar ratiunea a fost o curva nemernica. Evolutia nu avea viteza pe care mi-am dorit-o. Eram constienta ca nu o sa fiu spirt, dar ma frustra teribil modul lent in care cresteam. Ameteli, timpul lent de reactie, reflexe aproape zero, executarea defectuasa a procedeelor explicate, mobilitate inexistenta, etc. si au aparut momente in care am vrut sa dau dracului totul si sa renunt.
Evident m-am tarat de fiecare data la sala si de fiecare data am plecat cu gandul ca nu trag degeaba. Era piticul ala din capul meu care nu ma lasa sa stau. Ciudat ca piticul ala seamana al dracului de tare cu mine :D
Timpul a trecut, sunt aproape 3 luni in care am slabit aprox 25 de kg, ma surprind constant in exercitiile de mobilitate, reflexele revin si cresc constant, lucrez mai corect, mai coerent, mai legat, am capul mai limpede, ma misc mai repede, reactionez mai repede, stratul adipos se duce si creste masa musculara si lista poate continua. La nivel comparativ cu acum 3 luni, schimbarea este de aproape 180 de grade si cu toate astea VREAU SI POT MAI MULT! Astept cu infrigurare examenul de centura, chiar daca stiu ca am sa muncesc de o sa imi iasa pe nas, ca voi avea momente in care, din nou, voi vrea sa renunt.
Piticul ala nu mai e pitic, e tot mai mare, se identifica din ce in ce mai mult cu mine, sunt EU.
Am invatat sa imi ascult organismul, sa imi simplific starile, sa inteleg mai usor mecanismele ca sa inteleg motivul executarii.
Avand timpul necesar, am descoperit ca imi place sa ajut in lucrul cu grupele de copiii. Dar mai presus de asta am descoperit in sala niste oameni frumosi, de o factura faina. Oameni langa care poti sa razi, sa cresti, sa transpiri pana simti ca nu mai poti respira si cu toate astea, langa ei, sa mai gasesti o ultima resursa de energie nebanuita. Oameni placuti atat in sala cat si in afara ei! Relatia cu ei dezvolta un soi de dulce complicitate in care nu sunt necesare toate cuvintele pentru a ne intelege.
Impulsul scrierii acestui articol vine dupa ce am citit postarea unuia dintre colegi, in care el isi exprima incantarea, iar eu m-am intrebat ce am castigat in aceste 3 luni.
Desi cuvintele sunt putine si uneori sarace, va multumesc voua, Dan si Fane pentru rabdarea, efortul si energia pe care mi le oferiti si va multumesc voua colegi faini. Am onoarea de a ma regasi si de a creste langa voi!
Ne vedem miercuri!

Viitorul omenirii nu depinde de ovarele mele!!!

2014-11-05T16:15:00.000+02:00

Sa ne intelegem:
Urmatorul tampit, care tine musai sa imi dea peste nas cu mareata calitate de parinte, explicandu-mi ca sunt o cretina si-o egoista cand spun ca nu imi doresc copii, sau doar ma contrazice, pe motiv ca ma voi razgandi, JUR CA RAMANE FARA DINTI!!!

Va multumesc pentru atentie si o zi cat mai frumoasa va doresc!

Ana

Competitia incepe in Romania. Performanta incepe din Navodari

2014-10-27T12:02:00.000+02:00

Anul acesta Romania a facut primii pasi concreti in dezvoltarea motociclismul ca sport. Pasi frumosi si asteptati cu infrigurare de intreaga comunitate moto.
Anul 2014 ne-a marcat intrarea in randul tarilor oraganizatoare de curse moto-auto, prin inaugurarea circuitului de la Adancata.
Cei 4 km de asfalt impecabil au adunat o multime de pasionati o motociclismului. Posesori de motoare sport, super moto, touring, etc. toti au fost prezenti sa vada "minunea" de la finalul a 2 ani de munca si probabil cateva milioane serioase de euro.
S-au inscris din toate colturile tarii, dar si din Europa, si-au adus prietenii, iar cei mai norocosi si sponsorii. Grafica acestui eveniment a fost cel putin spumoasa, motocicletele si echipamentele moto facand deliciul tuturor, dar mai ales celor veniti special pentru a-si clati ochii.
Acum ca ne-am lamurit asupra impactului vizual al intregului eveniment, putem trece cu usurinta la partea sportiva. Astfel, participantii s-au dezbracat de titulatura de motociclisti nebuni, si-au imbracat echipamentele de protectie si si-au aratat indemananrea pe circuit cu setea celor care ani de zile au disecat fiecare scena spectaculoasa din cursele mondiale redate de diverse posturi TV.
Multi dinte voi stiu ca jobul meu este in zona moto si puteti presupune logic ca acesta este si motivul pentru care anunt deschiderea circuitului de la Adancata. Dar nu acesta este motivul principal, ci faptul ca dragul meu coleg de munca venit acasa cu 2 cupe de la aceasta competite.
Da frate, sunt mandra de el de-mi sar capacele! Adita a venit acasa ranjind tot, dupa ce si-a adjudecat locurile 2 si 3 in cele doua etape ale categoriei 600 cc. Si ca totul sa fie si mai tare, a facut treaba asta cu o motoreta stock. Ah? Cum suna asta?
Pai suna cam asa: skillurile lui l-au asezat frumos pe podium! Bravo Adi. Ne-ai aratat ce inseamna indemanarea si ambitia, ca de talentat te cam stim! Felicitari colega si la cat mai multe cupe!!!!

ODIOS! atat doar...ODIOS!!!

2013-12-15T16:57:00.001+02:00

Nici nu stiu cum sa incep postarea asta. Ultima gaselnita publicitara a acestui sistem social de rahat m-a scos din minti!
Pe scurt:
TVR-ul s-a gandit si s-a tot gandit cum sa-si tina rating-ul macar asa cat sa nu moara de foame. Si ce le-a trecut celor din conducere prin nucile alea pe care le au pe post de capete? Sa scoata la inchiriat ORFANI!
Da da ati citit bine. Scoatem la inchiriat orfani sub umbrela unei "campanii umanitare" care suna cam asa:
"De craciun ia un orfan acasa!"

Increfuckingdibil nu-i asa?? Adica dupa ce ne futem creierii cu Rosii Montane, gaze de sist, maidanezi, oameni iesiti in strada pentru toate astea, o dam gratios in ultimul stadiu de cruzime indreptat impotriva unor copii si asa aproape napastuiti de soarta. Niste copii al caror destin este pecetluit in proportie de 90% de un sistem social defect si plin de bube mai ceva ca o broasca raioasa!

De ce fac oamenii acte caritabile cu predispozitie catre sarbatori? Pentru ca ne simtim inutili? Nu! Pentru ca suntem indeajuns de dobitoci si de aroganti incat sa vrem recunoscute niste merite care de fapt nu ni se cuvin. Daca ne-am fi simtit inutili, daca am fi facut asta doar pentru constiinta noastra nu s-ar apela la presa si nu am putea inventa o asemenea campanie care sa-i ingroape in durere si mai mult pe acesti copii!

Ce impresie aveti domnilor TVR-isti? Ca pustiul ala adunat dintr-un orfelinat va lesina de recunostiinta pentru 3 zile petrecute intr-o familie? Cum il puteti lasa sa retraiasca trauma abandonului? Cum i se va explica sfarsitul celor 3 zile astfel incat sa nu se autoconsidere defect? Ati calcat, javre ordinare avide de excelenta ce sunteti, in vreun ofelinat vreodata? Vi s-a agatat vreodata de mana, sau de marginea hainei, un prichindel subnutrit si anemic, rugandu-va daca nu prin cuvinte, macar din priviri sa il luati acasa si sa il faceti al vostru??

Ati vazut vreodata un orfan care tresare la fiecare zgomot mai puternic sau ton mai ridicat, de frica batailor incasate? Cum puteti face carne de tun din copii astia si sa va asteptati la recunostiinta pe 1 ianuarie?

Copii astia au nevoie de incredere, de sustinere, de educatie si de dragoste constanta! Nu de minuni care tin doar 3 zile. Nu de prabusirea sinelui prin retrairea unui abandon! Povestile lor sunt crunte si-ti frang sufletul. Dar ca sa le stii aceste povesti, presupune sa ii cunosti si sa fii acolo o data pe saptamana, o data pe luna....nu doar 3 zile de craciun!
Proiectul asta este inuman! Proiectul asta ii va secera pe micutii astia si asa doborati de sistem. Asta urmarim? O imagine fabuloasa construita pe trupurile si sufletle copiilor abandonati?

Vi s-au plictisit plozii acasa si cum nu sunteti de acord cu animalele de companie in casa, ii aduceti un orfan? Cam asa suna mizeria asta!

Domnilor TVR-isti, campania dumneavoastra nu e de sustinut sau nu! Ea incalca orice valori morale pe baza carora, parintii nostri, profesorii nostri si isotria s-au chinuit sa ne construiasca! V-ati scos la vanzare sufletele, inteleg asta, dar nu adaugati la pret si sufletele unor copii fara sansa la o viata normala! ASTA E CRUZIME!!!

In prag de sarbatori, ati adus tristete in lumea in care eu traiesc si o durere si mai mare in lumea in care copiii astia traiesc! Nu va spun "sa va fie rusine!", exista ea o lege a compensatiei in care eu cred cu tarie!

Este ODIOS!!!! Pur si simplu ODIOS!!!

Rost...de Dan Puric

2012-10-17T16:49:00.003+03:00

Când te desparți din vina ta, încerci o vreme să te lupți cu ireversibilul, îți dai seama că n-are sens, te lamentezi de formă și renunți. Când te desparți din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadă de timp ca să înțelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas, și te chinui să pricepi ce n-a fost bine și unde ar fi trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum. La

fel se întâmplă și atunci când te desparți de țara ta. Dezamăgit, înșelat, mânios, îndurerat. Nu ți-e usor s-o lași. Țara și mama nu ți le alegi. Te așezi pe celălalt mal al lumii și cauți răspunsul: ce s-a întâmplat cu țara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc.

României i-a dispărut rostul. E o țară fără rost, în orice sens vreți voi. O țară cu oameni fără rost, cu orașe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, mașini și țoale fără rost, cu relații și discuții fără rost, cu minciuni și înșelătorii care nu duc nicăieri. Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pământul și credința.

Bătrânii. România îi batjocorește cu sadism de 20 de ani. Îi ține în foame și în frig. Sunt umiliți, bruscați de funcționari, uitați de copii, călcați de mașini pe trecerea de pietoni. Sunt scoși la vot, ca vitele, momiți cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privați prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde și bătute, asta au ajuns bătrânii noștri. Câini ținuți afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane. Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiți. O fonotecă vie de experiență și înțelepciune a unei generații care a trăit atâtea grozăvii e ștearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu există viitor.

Pământul. Care pământ? Cine mai e legat de pământ în țara aia? Cine-l mai are și cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei susține un program care se intitulează “Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajați să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supraviețui fără ajutoare de la țările “prietene”. La noi chestia asta se numește “agricultură de subzistență” și lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca țăranii să-și cumpere roșiile și șoriciul de la hypermarketuri franțuzești și germane, că d-aia avem UE. Cântatul cocoșilor dimineața, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiță până de Ignat, corcodușele furate de la vecini și iazul cu sălcii și broaște sunt imagini pe care castrații de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot înțelege și, prin urmare, le califică drept niște arhaisme barbare. Să dispară! Din bețivii, leneșii și nebunii satului se trag ăștia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, că nu erau în stare să-l muncească. Nu știu ce înseamnă pământul, câtă liniște și câtă putere îți dă, ce povești îți spune și cât sens aduce fiecărei dimineți și fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineața și plecau la câmp cu ciorba în sufertaș. Pe toți gângavii și pe toți puturoșii ăștia i-au făcut comuniștii primari, secretari de partid, șefi de pușcării sau de cămine culturale. Pe toți ăștia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creștinește.

Credinta. O mai poartă doar bătrânii și țăranii, câți mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume și pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă și flori de câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or sa moară oamenii ăștia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu. Avem, în schimb, o variantă modernă de credință, cu fermoar și arici, prin care ți se văd și țâțele și portofelul burdușit. Se poartă la nunți, botezuri și înmormântări, la alegeri, la inundații, la sfințiri de sedii și aghesmuiri de mașini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluției. Se accesorizează cu cruci făcute în grabă și cu un “Tatăl nostru” spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. Scuze, domnu’ părinte, e urgent. Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să facă ăștia depozite și vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulțesc, credincioșii se împuținează, sfinții de pe pereți se gândesc serios să aplice pentru viză de Canada . Fetele noastre se prostituează până găsesc un italian bătrân și cu bani, cu care se mărită. Băieții noștri fură bancomate, joacă la pokere și beau de sting pentru că știu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează până găsesc un italian bătrân cu care se mărită. Părinții noștri pleacă să culeagă căpșuni și să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct și cancer pentru multinaționalele lor, conduse de securiștii nostri.

Sună-ți bunicii, pune o sămânță într-un ghiveci și aprinde o lumânare pentru vii și pentru morți.

Am imbatranit ma!!

2012-06-04T22:19:00.003+03:00

Eu intr-o discutie cu o pustoaica de vreo 20 de anisori.Ea foarte nefericita de iesirea la junkhouse de cu o seara inainte.

Eu ca un om normal intreb: "Unde e carciuma asta?"

Ea foarte naturala imi spune: "Aaaa nu ma! Junkhouse e o casa parasita unde se drogheaza lumea! Si mie mi s-a spart pastila prost aseara...."

Mi-a bubuit creierul.Cand a plecat mi-a promis ca imi va trimite niste karma pozitiva...

Marea si cu mine in dementa unui fir de nisip

2012-05-31T01:17:00.001+03:00

Mi-e dor de mare, de zilele alea in care imi venea sa imi smulg pielea de pe mine.De zilele in care lesinand de cald, imparteam o bordura cu pustimea de-o varsta cu mine, plini de praf toti si zdreliti in genunchi (remember frunza? :)) ).Asta pana se gasea unul care sa spuna: "Hai ba la plaja!".Aia era..
Ne intorceam cam pe la apus, sleiti de alergatura pe plaja si de drumul facut pe jos dus-intors.Cu pielea sarata si arsa de soare.

Mi-e dor de primul sarut in mare.El, mult mai matur, eu cu o emotie in gat de mama mama :)). El cu cicatricile ce-i brazdau pieptul, eu cu pletele revarsate si sarate si....pustoaica de clasa a 10a.Nu mi-e dor de el, de barbatul in sine.Mi-e dor de emotia aia pe care o racorea marea, de tremuratul ala pe care il linisteau valurile.Imi doresc sarutul asta cu EL, EL de acum.Eu tunsa scurt si blonda, el cu pletele negre si barba sarate.Aceeasi emotie si acum, aceeasi teama de el, de mine, de noi...Eu dupa 10 ani, aceeasi teama dulce.Fiorul banalei atingeri a cotului.Ochii care zambesc si-mi spun: "Sa nu te schombi niciodata!".Toate asta le vreau in mare.Mai conteaza cat va dura?Mi-e dor de mare!

Mi-e dor de prima bere bauta pe dig la "SlipKnot" :)) ahhh...De primul acord de chitara ascultat acolo.De prima tigara (jur ca ma las de fumat :D ) fumata pe pietrele alea.De prima data cand ne-a legitimat garda...Toate astea se intamplau cu ea aproape.cu MAREA la doi pasi.Marea asta face parte din mine.
cate povesti au inceput pe malul ei si cate s-au terminat?Mi-e dor de luminile din mare, sa inot printre ele, sa-mi alint picioarele in nisip, EL s ama sarute, iar marea sa vorbeasca.Vreau acasa...

Asa de sarbatori, asa ca dupa un an de zile...

2011-12-25T01:55:00.003+02:00

Hei salut salut, uite ca a trecut atata timp, mai mult de un an de zile (doar un pic :P).Un an in care am crescut, am cazut, m-am ridicat, am plans de fericire, de tristete, am invatat, am renuntat la obiceiuri, am capatat poate altele noi, am citit, am adoptat, am iubit, am urat poate....Un an plin si obositor dar la sfarsitul caruia inca am energia necesara sa zambesc cu gandul la o ramura de cires inflorita!
Vine Craciunul domnii mei, vine iar fara sa ne intrebe daca suntem de acord, vine aruncand peste tot colinde tipate si filme prea vechi si dulci, vine si ne aduce aminte ca am mai crescut cu un an, ca ar trebui sa fim mai intelepti si mai maturi, cand noi de fapt tanjim la adolescenta. Si mai vine cu vreme urata (inca nu ne-a atins zapada, ci doar gerul).Vine Craciunul si ne intreaba ce ne dorim....Cu gandul la motor si la drum si la mare toti raspundem intr-o secunda: VARA!!!
Ne dorim caldura si soare, suntem legati acum.Suntem niste copii obligati de parinti sa faca teme de care nu au chef.Ne strangem prin carciumi pline de fum, bere si zambete si tristeti.Ne strangem acolo si ne povestim vara personala, si radem si bem si ochii ne stralucesc si nu ne mai pasa ca injuram de mama focului la semafor cele 40 de grade la umbra cu doar cateva de luni in urma.
Suntem prinsi acum, alergam dupa cadouri si rezervari pentru revelioane.Suntem prea agitati si ocupati sa ne mai uitam in jur, abia cand ajungem acasa si privirea se opreste la casca, abia atunci zambim cu gandul la nisipul fierbinte.Cati dintre noi realizeaza ca in perioada asta isi uita sufletele?Fix acum, cand ar trebui sa fim atat de constienti de noi...Cel mai simplu exemplu e mesajul tip pe care il trimitem la o agenda intreaga.Dar cati dintre noi isi doresc sa raspunda la telefon, iar din celalalt capat , o voce draga sa spuna: "Bai...Te-am sunat sa te urez!Sa-ti zic la multi ani, sa fii misto si de acum inainte!!! " in loc de "Fie ca fulgii care coboara cu ingerii care canta bla bla bla bla "
Nu fac morala, ci doar ma gandeam ca ne pierdem natura divina acum si e pacat!Scriu astazi ca sa-mi urez si eu familia, prietenii, oameni atat de dragi mei, cunostiinte, sa va urez pe toti.Vreau sa va stiu sanatosi pe toti, mai iertatori un pic si mai atenti! Mai cu minte si da mai maturi si mai copii, mai calzi si mai ambitiosi cand trebuie. Sunt mandra de voi si va multumesc! Pentru ce va multumesc? Asta doar eu stiu si asa va ramane :D

Cu tot ce am scris mai sus, cu toata agitatia si ideile noastre, nu pot sa nu ma opresc o secunda si sa nu ma intreb: oare cati plang acum in seara asta si oare cati putem lasa un zambet pe o mutra trista?

E vineri!

2010-11-12T08:26:00.003+02:00

Ziceam ca e divin sa astepti o vineri ca sa il vezi, sa il poti atinge.Well when i woke up this morning, guess what? It was Friday :D

I'm happy and all i want right now is to make him happy too :*

A venit toamna

2010-10-03T17:42:00.002+03:00

Si o data cu toamna a cumparat si maicamea primele gutui ale sezonului zice ea.M-a lovit subit pofta si m-am infipt in sacosa ei.Mi-am ales gutuia , am spalat-o bine de puf si praf, m-am instalat cu placere in scaunul de la calculator , cu gutuia intr-o mana si cutitul in cealalta, am taiat gutuia, m-am uitat atent si..........ceva s-a uitat la fel de atent inapoi.

I QUIT!

Groapa Ucide!!!

2010-03-26T18:46:00.002+02:00

Saliu, scriu dupa o pauza relativ lunga, dar motivele sunt de ordin personal.Azi anunt inceputul, in Constanta, unei campanii deja pornite la nivel de si inca vreo alte doua orase.Campania asta nu este facuta pentru motociclisti si atat ci este pentru oricare dintre voi care la un moment dat a blestemat gropile din asfalt.Acum cateva zile am pierdut 2 oameni dragi din cauza unei asemenea gropi iar cazul lor nu este singurul la nivel de tara! Pentru ce platim accizele din pretul carburantilor?Pentru ce platim rovgnete (sau cum pielea mea se scrie)? Ca sa ne riscam vietile pe niste strazi cariate?
Clubul DAC MOTORS Bucuresti a initiat aceasta actiune.Deja peste 70 de gropi cu grad mare de risc au fost marcate cu un GROPILA.Acest personaj este emblema dupa care ne ghidam acum si in postura caruia nu vrem sa ajungem! Gropila este de fapt conturul unui om, victima a unui accident, intins pe sosea asa cum vedem noi in filme.Cu el vom incepe in aceasta seara si in Constanta sa marcam gropile care ne pun vietile in pericol.Tine-ti minte ca nu conteaza ca esti posesor de carnet categorie A sau B sau altceva.Campania asta e pentru noi toti.Pune-ti mana pe un spray, creta ...orice va este la indemana si semnalizati craterele care v-au distrus motorul , masina si poate (fereasca sfantul ) sanatatea!

Anuntul initial :

GROAPA UCIDE

Azi, 26 Martie 2010, ora 2:00AM, a inceput o campanie de constientizare a pericolului reprezentat de gropile din asfalt.

Campania consta in desenarea langa fiecare groapa a profilului unei persoane intinse pe asfalt, similar celor dintr-un accident mortal.

Au fost deja marcate in acest mod aproximativ 70 de gropi serioase din toate sectoarele Bucurestiului folosindu-se un spray cu vopsea nepermanenta.

Campania nu are in vedere victimele deja facute de gropile din asfalt dar trage un semnal de alarma despre urmarile tragice ce pot fi cauzate de acestea.

Campania nu este a motociclistilor pentru motociclisti, se adreseaza tuturor participantilor la trafic afectati de gropi si de catre carosabilul degradat.

Gropile existau, noi am marcat posibilitatea producerii de viitoare victime.

Daca in alt mod nu putem influenta autoritatile sa schimbe aceasta situatie, macar putem sa economisim banii de creta cheltuiti in ?favoarea? participantilor traficului rutier la marcarea accidententelor si, in acest mod, poate vor ramane mai multi bani pentru intretinerea strazilor.

Campania este simpla, non-agresiva, dar cu un impact puternic.
Alatura-te oriunde ai fi in tara si ia cu tine cand pleci de-acasa o creta sau o creta cerata, ori o vopsea nepermanenta si ?daruieste? fiecarei gropi din orasul tau conturul potentialei victimei pe care o asteapta.

Astfel, cei ce sunt in masura vor sesiza numarul impresionat al locurilor unde asfaltul este degradat si vor dispune repararea gropilor cauzatoare de victime!!!

Este important sa folositi momente ale zilei/noptii astfel incat sa nu deranjati traficul.

Deasemeni, folositi creta sau vopsea nepermanenta ca sa nu existe explicatii si dialoguri inutile cu politia.

Gropila este un altfel de shotron. Cineva, mai devreme sau mai tarziu va arunca piatra in el si va sari!

Folositi-l pe Gropila si semnalati locurile de pe carosabil din toata tara ce pot contribui la aparitia victimelor viitoare, poate asa vor fi mai putine.

Cu respect,
DAC MOTORS

Mult prea dimineata!

2010-01-11T15:14:00.004+02:00

Neaba ba! Dispar pe dincolo sa-mi fac o cafea.Pana una alta va las cu o piesa descoperita aseara.Thanks Michi :*

Prietenii vostrii si relatiile lor!

2009-12-28T14:15:00.003+02:00

Toti stim ca in copilarie se formeaza gascutele care uneori rezista la proba timpului.Ei bine pt altii gastile se formeaza mai tarziu, in adolescenta.Si astea la fel ca si primele sunt supuse trecerii timpului , orice prietenie ca e la nivel de grup sau doar intre 2 oameni trece prin asta.Vi s-a intamplat vreodata sa va sunati un prieten sa il scoateti la o cafea, asta dupa ce se vorbise sa va vedeti in ziua respectiva?Mai mult ca sigur ati facut-o , dar vi s-a intamplat vreodata sa vi se raspunda in 2 peri ca nu cumva sa se supere prietena sau prietenul?Si asta s-a petrectut pt multi dintre voi mai mult ca sigur.Care a fost reactia voastra, cand vi s-a vorbit la telefon intr-un soi de cod morse combinat cu braille?

Prima reactie e de "hai frate ce pula mea se intampla?".Dupa care plin de nervi spui: "Asta e frate , treaba lui!"Marile spume te apuca atunci cand 2 ore mai tarziu iti suna telefonul, e singur si vorbeste degajat si te intreaba: "Ce faci maine intre 5 si 7?"

Ia stai amice un pic , cum e la tine cu programare?Imi las si cv-ul la intrare?Futui care o iesi in stilul asta.E efectiv jignitor! Il suni sa il scoti la o cafea cu sau fara mandra, nu il suni sa il futi!

Si uite asa te alegi cu o morala cel putin bizara pe mess si cu acuzatia cum ca ii ceri sa aleaga.Aici iar te lasa nervii pt ca tu stii ca nu te-ai preta in vecii vecilor la o asemenea mizerie , dar el sau ea ii dau inainte ca nu domle ca esti absurd/a, ca de unde pana unde ii ceri sa renunte la unul/una din voi, ca nu cunosti alta logica decat a ta , ca daca nu e ca tine te superi si nu recunosti ca gresesti! Cand tu nu i-ai zis decat ca "Fratie decat sa iti provoc probleme aiurea in relatie mai bine o lasam moarta!" Chestie care mi se pare de mare angajament si bun simt.Iti sacrifici o prietenie ca sa il/o stii fericit/a!

Dar cum Al de Sus ne-a lasat ca indivizi , tot atatea pareri exista!Si totusi o prietenie o leg pe viata!

Tandreturi!

2009-09-07T21:23:00.001+03:00

Roxana: Cand mai ai ceva sa imi spui sa imi spui acolo da?

Andrei: Dar ea nu stie sa vorbeasca!

Roxana: Dar ce ma , nu are si ea buze?Ii trebuie o limba!

Cineva acolo sus are chef de poante!

2009-09-07T18:53:00.003+03:00

Am mai zis pe aici ca divinitatea mea personala are un simt al umorului bolnav.Serios.E ca in seara in care Adi se lipise si el de o gagica pe plaja la Cucharacha si timp de 2 ore a primit mesaje in continuu de la prieteni :"Costele futi ma?", iar dupa ce el si-a inchise telefonul le-a primit ea :"Costele futi ma?"

Vedeti voi dragii mei?Asta e rostul prietenilor si al divinitatii personale.Sa iti vina sa ii bagi in origini, dar sa stii ca tot de la ei iei sutul in cur atunci cand trebuie ca sa inaintezi!Azi ma simt ca un mare nas cu urechi.M-am trezit cu teasta cam cat casa poporului si respirand pe urechi pentru ca azi dragii mei narile mele au intrat in concediu pe termen nedefinit.Partea buna e ca nu ma doare capul, partea proasta (de aici si referirea la simtul al bolnav ) e ca azi am avut parte numa de idioti, chiar si un nespalat!

Ma abat nitel de la subiect si imi dau una singura peste labe.Tocmai am primit cadou de la un cuplu, clienti fideli ai mei, o bratara de piele foarte foarte ok.Au fost oamenii in Austria, au vazut-o si s-au gandit ca ma prinde.Ma sa dea naiba m-au lasat fara cuvinte pur si simplu.Ce pana mea sa mai spun?As spune o mie de lucruri, dar deschid gura si nu iese nimic pertinent.Ranjesc ca tuta! Revin cand ma calmez :p

Mi-am adus aminte de ce m-am apucat de job-ul asta....

E Toamna Aici!

2009-08-31T12:29:00.005+03:00

31 August, ora 12:31. A venit toamna.Prima ploaie mocaneasca in 4 luni.Nu se aud decat stropii care se lovesc de prelata terasei.Totul e gri.Un tunet, un fulger...NIMIC.Masini care trec grabite si arata ca niste curci plouate si cam asa ne simtim si noi.A venit toamna.Intotdeauna punctuala, ca o femeie de afaceri rece si corecta care isi cere drepturile asupra vietilor noastre, imbracata office, sobru.A plecat Ea.Cea imbracata in haine de in, semi-transparente, cu parul despletit, cu un becks intr-o mana si cu tigara in cealalta.Figura aia pe care o vedeam candva in Vama in fiecare dimineata pe mal in ritmuri de Bolero.Ziua asta e fix in tandem cu mine, cu felul in care ma simt eu azi in a 11a zi de munca in bar.

E o ploaie linistita, care ne aduce aminte de rutina care va urma, de linistea care ne va invada o data cu plecarea turistilor.De revenirea orasului la normal.E o ploaie multumitoare.Chiar sunt in tandem cu ea.Inspira oboseala si pe undeva multumirea de sine.Mi se inchid ochii si am restante la odihna mari.

O sa imi fie dor de vara.Atat! Nu o sa imi fie dor de turistii jegosi si pusi pe distrus si de mizeriile lor.Dar finalul acestui anotimp inseamna revederile ceva mai rare cu oamenii pe care ii iubesc!Acum marea ne spune ca a obosit, ca ne trimite acasa si intra in starea de vis pana vara viitoare!

Azi e ziua in care pici in cliesu si incepi sa iti analizezi un pic viata.Sunt fericita!Am in jurul meu oameni care ma iubesc si ma sustin...

Cum mortii masii e posibil asa ceva??

2009-06-17T22:32:00.002+03:00

"Valentina, arestata fara mandat de arestare. Incredibil!!!

Data fiind gravitatea situatiei, acest articol are prioritate fata de altele programate pe acest blog.

Astazi, 16 iunie, am fost la procesul Valentinei Secrieru asa cum am promis. In sala de judecata nu s-a intamplat nimic deosebit. Cum era de asteptat, judecatoarea a admis rejudecarea procesului “inchis irevocabil” in data de 28 aprilie a.c. de catre judecatorul Daniel Severin. Dar totul s-a desfasurat si acum rapid si in afara procedurilor obisnuite. Atat eu, cat si cei 8 martori, am ramas uimiti si intrigati ca nici de data asta nu am facut decat sa jucam roluri de figuranti la spectacolul la care fuseseram invitati sa participam ca martori. Nimeni nu a fost audiat si ni s-a comunicat ca maine se va da pronuntarea.

La iesirea din sala, un grefier mustacios, gras si obraznic ne grabea cu expresia ”hai, mai repede, iesiti odata.” In fata usii, insa, o incredibila surpriza: Politia de la Imigrari o astepta pe Valentina sa o ia in primire. Intai am crezut ca este o farsa, dar vazandu-le mai apoi legitimatiile, am inteles ca asistam la un abuz fara precedent si ca totul este pierdut.

Nu aveau mandat de arestare, dar au arestat-o.

Am plecat cu totii la politie. Valentina a fost dusa intr-o camera din care nu a mai iesit. In fata acestei incalcari grosolane a legii la care am asistat, m-am simtit neputincioasa, dezgustata, umilita si adanc ranita.

L-am sunat pe Tudor care m-a pus in legatura cu doi tineri reporteri de la Observatorul Antenei 1, care au venit prompt cu camera de luat vederi si cu un microfon. Carmen Preotesoiu, autoarea articolului “Casnicia dauneaza grav cetateniei”, aparut in “Jurnalul National” sambata, 13 iunie, a sosit si ea.

Politia a reusit sa-i smulga o semnatura Valentinei si una avocatei Luiza Mocanu pentru faptul ca au luat cunostinta de decizia de expulzare. Am plecat dupa doua ore in care am asteptat in zadar sa o revad pe Valentina. Ceilalti martori au mai ramas o vreme. Spre seara, reporterul Antenei 1 m-a sunat si mi-a spus ca, desi a stat pana la sfarsit, nu a putut filma momentul in care “infractoarea periculoasa” a parasit sediul politiei, deoarece masina cu care a plecat a fost trasa in imediata apropiere a usii, blocand intrarea si vederea.

Acum cateva minute a sunat Valentina. Era la granita, plangea. Mi-a spus ca atunci cand au bagat-o in masina au tinut-o de gat si de maini ca sa o imobilizeze si sa o impiedice sa ia legatura cu cei de afara care o asteptau. Tratament de tipul celui aplicat marilor infractori, teroristilor si criminalilor periculosi.

Au trecut 20 de ani de la Revolutie si oameni nevinovati sunt luati de pe strada, fara mandat de arestare, dusi sub escorta si expulzati din tara in plina desfasurare a procesului lor, al carui obiect este tocmai cererea de rezidenta. Probabil ca s-a ispravit cu statul de drept din moment ce prezumtia de vinovatie este cea care dicteaza actele de violenta ale Politiei Romane, institutie compromisa de atatea abuzuri si acte de coruptie.

Raman si intrebari legate de APARAREA Valentinei. Ce a facut de fapt avocata ei, doamna Luiza Mocanu, in aceasta farsa judiciara? Ce rol a jucat? De ce nu s-a ocupat din timp de un simplu certificat care sa faca imposibila arestarea ei in plina zi, chiar in incinta Curtii de Apel Bucuresti? De ce avocata Luiza Mocanu a semnat hartia prin care lua cunostinta de arestarea si expulzarea Valentinei Secrieru si de ce nu i-a sugerat clientei sale sa nu se prezinte la proces?

Neprofesionalism sau coniventa cu politia? Unul dintre politisti a facut urmatoarea declaratie incendiara: “Daca aveati un alt avocat, la ora asta nu erati aici.”

Doamna avocat Luiza Mocanu are de acum inainte o sarcina foarte grea, aceea de a castiga prin orice mijloace procesul Valentinei si de a face dovada profesionalismului si a bunelor sale intentii.

Iarina Demian"

Acesta este ultimul articol al mamei lui Tudor Chirila apropos de cazul Valentinei. Cum este posibil asa ceva?Unde traim?De ce mai traim? Ca sa ni se dovedeasca ce?Ca degeaba au trecut 20 de ani de la Revolutie?Refuz si am sa ma opun pana la epuizare unui asemenea sistem.Va veni vreodata ziua in care nu ne va mai fii teama sa vorbim liber, sa traim liber?Cu ce a gresit aceasta femeie?Cu ce drept au arestat-o fara mandat?Cine a autorizat mizeria asta?Este unul din putinele momente in care imi vine sa intru in pamant de rusine , ca asa ceva este posibil in tara mea!

Suntem atat de indiferenti.Pana la indobitocire.Ne ducem vietile prapadite si napadite de mizerie, prostie si rutina intrand in extaz la becali si basesce.Ne batem cu pumnii in piept ca suntem romani.Hai zau.Vreau ca fiecare dintre voi, cei ce veti citi acest articol, sa va puneti intrebarea :Eu ce fac pt a imbunatati mediul in care traiesc?Eu ce am facut pt tara asta , ca sa am dreptul sa ma mandresc cu nationalitatea mea?

RUSINE!!!! RUSINE!!!! RUSINE!!!!

Mimam dragii mei, dar mimam prost!

2009-06-08T23:55:00.005+03:00

In seara asta am dat peste un articol recent al lui Tudor Chirila.Urmaresc blogul lui cu placere.Stilul lui este unul crud, acid uneori, visator si niciodata plat!In fine ideea e urmatoarea.Cum am tot lipsit zilele astea din mediul virtual pe motivul ultimilor pregatiri pt a putea deschide barul vineri, azi am luat la citit articolele lui scrise acum cateva zile.Unul singur m-a lovit in moalele capului.M-a lovit atat de tare ca am facut spume secunda doi.Cititi va rog mai jos textul preluat de la Tudor.Un text care de fapt apartine mamei sale si care se numeste "Cine este Valentina? Sau cum poate fi deportat un om cinstit":

"Textul de mai jos apartine mamei mele. Este o poveste cu alura suprarealista, dar se intampla in aceste zile in Bucuresti, Romania. Personal sunt revoltat si cred ca asa trebuie sa fiti si voi daca libertatea si demnitatea umana mai sunt valori in care credeti. Este incredibil ce poate face asa zisa Politie Romana. Va rog, atat pe voi, cat si pe cei din presa, sa cititi si sa raspanditi acest text ca pe o posibila sansa de salvare a acestei femei.

Am cunoscut-o in 2004. Venise pentru prima oara in Romania din Chisinau sa caute de lucru. Parasita de barbat, fara locuinta, cu doi copii mari pe care i-a intretinut singura in ultimii ani, a incercat sa gaseasca de lucru in Romania ca sa poata trimite bani acasa. Unul din baietii ei este inca elev si locuieste la una din surorile ei.

Valentina a terminat liceul, a lucrat intr-o bibloteca, a facut o scoala de masaj, stie sa faca menaj si nu se da in laturi de la nicio munca, oricat ar fi de grea. Este o fire vesela, foarte cinstita si delicata. Am cunoscut-o printr-o prietena si am angajat-o ca voluntara in 2005 la Fundatia Culturala artEST pe care o conduc.

Valentina s-a facut repede indragita si respectata de toti cei la care lucra. Nu a incalcat niciodata legea cetatenilor moldoveni, aceea de a sta in Romania doar atat cat era prevazut de lege (o lege draconica) si s-a intors la fel de legal. Locuieste la mansarda unui bloc, intr-o camera de serviciu, pentru care plateste intretinere si figureaza in cartea de imobil. Acum un an s-a recasatorit, dar nu pentru a capata cetatenie romana, fiindca traieste de 5 ani in Romania si ar fi putut sa-si depuna actele in mod legal, ca orice moldovean care cere redobandirea cetateniei romane.

Din momentul in care s-a dus la politie sa ceara un permis de sedere in Romania a inceput golgota acestei femei.

Stiti ce inseamna interviul la care trebuie sa se supuna un cetatean moldovean intr-o asemenea situatie? Inseamna umilinta, agresivitate, amenintari, inseamna aceleasi metode securiste care erau folosite pe vremea regimului comunist. Inseamna o vanatoare de oameni ca intr-un celebru film american al carui nume nu mi-l amintesc si in care niste multimilionari angajeaza pentru un week-end un om sarac, la limita existentei, caruia ii promit o mare suma de bani contra unor servicii pe care acesta ar trebui sa le faca in timpul vanatorii. Omul, de buna credinta, accepta, fara sa-si dea seama ca fusese “distribuit” in rolul animalului care urma sa fie vanat. Se succed scene de o cruzime infioratoare. Nu stiu de ce, dar felul in care au decurs cele doua sau trei saptamani cat a durat respectivul interviu, mi-au amintit de acest film, o metafora cutremuratoare a conditiei umane.

Urmarita, hartuita, intimidata, amenintata, santajata, Valentinei i s-a spus chiar de la inceput ca dosarul ei nu va fi aprobat. Mijloacele folosite de politistul de la imigrari care s-a ocupat de cazul ei, au fost in afara deontologiei profesionale. El a smuls o declaratie nefavorabila de la sotul acesteia, spunandu-i ca s-a casatorit cu o femeie mai batrana decat el, o delatoare, o infractoare, care are un dosar mizerabil si ca ar fi bine sa o paraseasca, deoarece ea ar putea sa-i faca mult rau.

Barbatul, dupa ce a fost servit cu bautura chiar de politist (alcoolic fiind) pretinde ca a primit si doi pumni in cap (dar nu putem fi siguri), a scris ce i s-a sugerat, asa cum a marturisit mai tarziu plangand, speriat si intr-o stare de soc. Dosarul a fost inchis, iar politistul a semnat fara nicio tresarire deportarea Valentinei in termen de doua saptamani.

“Deportare”, cuvant implacabil, care ascunde in spatele lui crime de razboi, spionaj, tradari, holocaust etc., numai ca Valentina este la fel de “vinovata” ca si nenumaratii eroi ai lui Soljenitin, deportati pe viata in lagare de concentrare si “condamnati nevinovati la moarte civila”.
Am sfatuit-o pe Valentina sa faca o contestatie si sa o depuna in trei exemplare: la Politie, la Curtea de Apel si la Ministerul de Interne. Politia a raspuns ca isi mentine hotararea de a o deporta (doar nu era sa se dezica) si ca atitudinea politistului care s-a ocupat de cazul ei va fi luata in discutie. Ministerul de Interne nu a raspuns nimic.

Curtea de Apel i-a primit actele cu mare dificultate. Sunt angajati probabil in acest sistem oamenii care se pricep cel mai bine sa te respinga, sa te induca in eroare si sa aiba un comportament grosolan precum o grefiera care si-a spus numele cu mare greutate: Ileana Iepure.

Valentina a asteptat sa primeasca o citatie la adresa unde locuieste, dar nu a primit nimic si a aflat ca dosarul ei s-a inchis prin neprezentare. Nu se mai trimit citatii fiindca nu sunt bani, dar, in schimb, se pune o cruce pe dosare, poate reclamantul renunta sau, intr-un caz si mai “fericit”, moare.

A angajat o avocata, care a repus dosarul pe rol. Un judecator obosit si plictisit, dar cu siguranta si avizat, nu a vrut sa asculte apararea si a declarat ca sunt suficienti martori in dosar si nu mai are nevoie de nicio declaratie. Dosarul a fost inchis irevocabil. Avocata a atacat judecatorul si a primit un alt termen de judecata.

La acesta din urma, Valentina a venit cu sotul ei si cu o parte din martori. Ceilalti, care din diferite motive nu s-au putut prezenta, au dat declaratii la notariat. Dar procesul se amana din nou deoarece judecatoarea declara ca nu a primit niciun dosar pentru a putea judeca acest caz. Nimeni nu stie unde se afla dosarul si nici cine l-a ratacit... daca nu cumva a fost sustras!...

Valentina primeste un alt termen – 16 iunie. Intre timp, merge la Ministerul de Interne si cere sa i se dea un raspuns. Un consilier amabil ii recomanda sa faca o plangere la Ministerul Justitiei. Valentina pleaca deznadajduita.

Ma intreb de ce, pe de-o parte, mimam cu atata candoare libertatea, corectitudinea si democratia, iar pe de alta parte, ne batem joc cu buna stiinta de semenii nostri, mai ales de cei slabi si saraci, care nu au bani sa plateasca spagi. Ce i se imputa Valentinei si de ce domnul politist de la imigrari Doru Negru o ameninta cu fraze de genul acesta: ”vezi ca acum iti pun catusele la maini”?

“Nu am furat, nu am inselat pe nimeni si nu cred ca merit un asemenea tratament.Am probat casatoria cu acte in regula, cu albume de fotografii si cu faptul ca am plecat la Chisinau impreuna cu sotul meu la rudele mele, unde am stat mai bine de o luna. Dupa declaratia pe care a fost constrans sa o dea politiei, sotul meu a continuat sa traiasca alaturi de mine, sa-mi spuna ca ma iubeste si ca nu doreste sa se desparta de mine... de atunci, insa, a inceput sa bea si mai tare”
De ce nu li se spune oamenilor de la inceput ca nu au nicio sansa si ca totul nu este decat o farsa?
Pe data de 16 iunie m-am oferit sa merg in calitate de martor la procesul Valentinei care asteapta putina omenie si mai multa dreptate din partea justitiei. Sa nu uitam ca cel mai mare tradator din ultimii ani, Omar Hayssam, banuit ca ar fi liderul unei grupari de crima organizata, a iesit din Romania fara ca Politia de Frontiera sa se sesizeze, iar Valentna Secrieru, o femeie pasnica si de treaba, este tratata ca un dusman al poporului roman, iar politia hotaraste deportatrea ei. Nu pot sa nu ma intreb ce se afla in spatele acestor victorii pe care le reputeaza politia cu orice pret: bani, avansari in grad sau ceva si mai important?

In sfarsit, probabil ca va intrebati de ce pun atata suflet in aceasta poveste?

In 1940, cand Basarabia a fost ocupata de armatele sovietice, sotul meu, Ioan Chirila, copil fiind, a fugit din orasul Ismail cu fratele si parintii sai. Una din surorile tatalui, Irina, nu a vrut sa-si paraseasca casa. Peste putin timp a fost deportata in Siberia si a murit in tren. Familia Chirilov a trecut Dunarea si s-a stbilit la Galati, iar apoi la Braila. Cu siguranta, daca nu ar fi reusit sa fuga, soarta lor ar fi fost aceeasi cu a matusii Irina. Astazi, Chisinaul este tot un fel de Ismail in care oamenii nu isi mai gasesc locul si fug din calea comunistilor.

P.S. De cateva zile, politia o terorizeaza din nou pe Valentina, probabil pentru a-si pune planul in aplicare, fara sa mai tina seama de contestatia care s-a facut. Si eu care speram ca, dupa ce a bagat spaima in Valentina, a intimidat-o si a facut-o sa semneze hotararea politiei fara macar sa o poata citi (era scris neinteligibil), domnul politist Doru Negru doreste sa-si ceara scuze...

Iarina Demian"

Aveti si partea a doua a acestei povesti:

"Vanatoarea continua! Politia il cauta pe sotul Valentinei si sugereaza ca el este implicat in fapte penale si ca trebuie gasit urgent! Valentina a fost obligata sa plece de la adresa unde locuia si sa se ascunda. Pentru cine nu a citit cu atentie povestea Valentinei, numele politistului care s-a ocupat de cazul ei este Doru Negru de la Oficiul Roman pentru Imigrari.

Nu sunt avocata Valentinei si nu eu am avut de a face cu procesul si judecatorii. Nu am de unde sa-i cunosc. Singurul nume pe care l-a retinut Valentina este cel al primului judecator care a inchis dosarul irevocabil. Fara sa audieze vreun martor si fara sa asculte apararea. El se numeste Daniel Severin si a judecat procesul Valentinei din 28 aprilie 2009.

Dosarul este disparut in continuare, iar grefiera care ar fi trebuit sa redacteze prima motivatie este in concediu. Deocamdata acestea sunt datele. Asteptam data de 16 iunie. Oare va aparea dosarul pana atunci? Cu ajutorul lui Dumnezeu si al nostru, al tuturor, Valentina va merge mai departe. Avem deja promisiuni din partea presei. Asteptam ca presa sa se ocupe mai putin de scandaluri si mai mult de soarta unor oameni ca Valentina, saraci, fara relatii si care nu pot plati spagi.

Iarina Demian"

Iar acum incep spumele mele.Cum durerea mea e asa ceva posibil in conditiile in care ne batem cu caramizi in piept unii pe altii ca gata! sistemul comunist nu mai e?Sunt studenta la Istorie ultimul an.Am ales cariera asta din pasiune (clar ca nu pentru bani) si din ideea ca trebuie sa stii cine esti pt a sti incotro te indrepti!Corect?

Intr-o societate care isi respecta valorile morale , un om fara trecut nu valoreaza nimic, e egal cu ZERO!!!Intr-o asemenea societate un asemenea om ar fi considerat o taratura, dar noi il ridicam in functii de stat.Am ales aceasta meserie (cea de profesor, desi pana una alta barmania imi plateste necesitatile) pt ca mi-am asumat responsabilitatea de a duce mai departe aceste valori.As vrea sa imi rapsunda domnul politist Doru Negru la intrebarea: Eu ce le voi spune elevilor mei?

Ca suntem o tara care ce?Ca suntem o tara care desi arboreaza drapelul UE (mare afacere si aia dar fie...) si un zambet inocent, de fapt se bazeaza in continuare pe practici comuniste?

Pt aceleasi practici comuniste au murit niste oameni, multi tineri atunci in '89.Aia au murit ca noi sa putem circula , vorbi si exprima orice idee LIBER!!Ce gluma de prost gust e asta?Cine are chef de poante la modul asta atat de morbid?Pt ce se redifuzeaza in fiecare an imaginile cu revolutia?De ce continuam sa ne laudam cu puterea de convingere si cu tot curajul acelor oameni?Cum de avem tupeul asta cand de fapt ca si societate ascundem mizeriile astea?Cand de fapt ne extaziem la stirile de la ora 5 , in care crimele conjugale, sexul, curvele si violurile, columbencele si sexi brailencele ne fac deliciul? "Dati poporului paine, apa si circ!'...

Nu ne trebuie mai mult pt ca nu ne duce capul.Suntem niste ingrati si niste mincinosi.Ne laudam cu orice diploma , premiu luat de copiii romani in strainataturi, dar de fapt suntem un popor in care agramatii si obezii sunt majoritari.Urlam ca sustinem moldovenii ca sunt tot suflete romanesti.Sustinem pe dracu, ii hartuim si ii intimidam, dar de fapt suntem si vom ramane o natie de securisti inca 10 ani de acum incolo.Cat timp trebuie sa mai treaca pt a ne scutura de mizeria si noroiul unei epoci in care furtul si tortura erau insemnele statului?

Lasand la o parte senzatia ca se taraie prin mocirla demagogiei, decembrie de decembrie, numele mortilor revolutiei.Fratilor macar sa fim in stare sa ne dam seama ca an de an oamenii aia trebuie cinstiti cu macar un gand bun daca nu cu o lumanare.Lasam sa intre in tara tot soiul de arabi si alte natii cu afaceri ilegale , cu trafic de carne vie, droguri de mare risc si mai stiu eu ce nenorociri, dar cand trebuie sa ajutam un om il persecutam ca pe un ultim criminal.Sunt ferm convinsa ca acest caz al Valentinei nu este si singurul.Ma umple de furie o astfel de situatie cand peste tot la tocsourile noastre apar papitoi din astia imbracati frumos care condamna regimul politic din Moldova.Nu suntem mai buni ca ei.Noi doar mimam dragii mei, dar mimam prost!Promit sa fac acest caz cat mai cunoscut si sa il trimit peste tot in media locala.Sper din tot sufletul ca aceasta femeie sa isi traiasca linistita viata aici in Romania!

Mimam dragii mei, dar mimam prost!

Mansarda noastra cea de toate zilele!

2009-05-24T13:55:00.002+03:00

Eiii ce poveste frumoasa e asta!

Cam prin septembrie anul trecut a inceput la mine pe scara marea mansardare echivalenta cu marea demolare.Spun asta pt ca mi-a cazut apartamentul in cap la propriu!Cum e ma sa vii de la munca pe la 4 dimineata (deh! asta e job-ul de barman) sa razi un dus cu ochii inchisi , sa te impiedici de pat si sa te trezesti cu lustra in cap la 8 dimineata?Da tata LUSTRA!Nu e foarte mare, o tija cu 3 spoturi mobile, dar a cazut cu tot cu bucata de ciment in care era prinsa.Deci destul cat sa ma aleg cu una bucata cucui cat toate zilele.Plus zgomotul...O daaaaaaaaa zgomotul!!Mai ca n-am sarit pe geam (cum deja v-ati dat seama stau la etajul 4, adica ultimul pana sa faca astia cosmelia).M-am trezit asadar cu o durere acuta de tampla intr-un zgomot care mi s-a parut nepamantean, cu inima batand mai ceva ca la iepurii dusi la taiere.Am zis ca mor de inima va jur!Secunda in care mi-am dat seama ca cineva sparge diversi pereti a coincis cu momentul in care mi-a sarit tandara realizand ca privesc cerul albastru prin tavan de la mine din pat (si el plin pietre, pietricele).

Mi-a crescut brusc tensiunea am luat nenorocita aia de lustra le-am scos la astia ce aveau bagat in priza (ca bajetii dragii de ei de ce sa prelungeasca firul pana la taboul de pe scara, lasa ca baga mama in priza din sufragerie) si m-am urcat pe bloc urland si amenintand ca ii arunc de pe bloc.In urma mea maicamea urla ca apucata ca deranjez muncitorii.Sa mori tu!!In fine m-am potolit cand mi-am dat seama ca nu e frumos sa omori oameni.

Zilele care au urmat au fost iad tata.Asa ca daca 'oi da coltul vreodata si ajung ochi in ochi cu divinitatea am sa ii explic ca mi-am luat deja bucata si poate sa imi dea direct aripile.

Fratie mi-au scos peri albi.Am facut atacuri de panica.Era atat de tare zgomotul ala ca nu m-am auzit pe mine tipand din toti plamanii mei aia doi.Atunci m-a luat panica.E tare aiurea sa urli de te doare pieptul si sa nu auzi un sunet al tau.Am ramas fara lustre in 3 locuri.La mine in camera, la tata si pe hol!Gaura din tavanul din camara era cam cat o minge de fotbal.Nu mai puteam sa ies din baie la nudul gol ca ma salutam prieteneste cu baietii de sus!Sareau sigurantele ca la nebuni, mi-am facut calculatorul praf pana mi-am bagat legendara p*** si am zis frana.S-au conformat baietii si s-au intins pana la tabloul electric de la parter.Marea mea razbunare era sa le tot scot draciile alea din priza cand veneam acasa, doar ca sa vad pe vreunul cum coboara injurand.

Am crezut ca un om nu poate rezista la asa ceva.Toti peretii crapati, praf pe peste tot (vis pt minunata-mi alergie), limbajul jegosilor astia care isi spuneau muncitori, mizeria pe care o lasau in urma si mai ales lipsa intimitatii in propria casa!Acolo am zis ca o iau razna de-a binelea.Unul din meltenii astia vorbitori de limba romana cu accent moldovenesc s-a gandit intr-o dimineata ca ar fi dragut sa ma trezeasca batandu-mi in geam (el era atarnat afara, dadea cu tencuiala ).Ia ghici cam ce reactie ai cand iti bate unul in geam pe la 8 jumate dimineata si primul tau gand e ca stai la etajul 4 !Pt ca evident ca orice om normal nu iti aduci aminte instantaneu ca se lucreaza.Si mai misto a fost cand stand cu mama la tv in sufragerie am vazut cum intra un ciocan din ala roto-percutor sau cum masa ii zice in casa.Boul respectiv citise gresit planul si dadea gaura cu jumatate de metru mai la stanga.Adica la mine in living.I s-a parut foarte amuzant desi s-a cam ingalbenit cand i-am explicat ca il omor ca pe ultimul descendent al familiei De Medici (il spanzur, il despic de sub buric pana in plex si ii dau drumul in gol).

La 1 decembrie inca se lucra in ciuda oricaror asigurari date de patronul firmei cum ca pana in decembrie termina.Lucrarile nu erau nici macar la jumatate.Atunci am zis ca cedez nervos.Casa era tandari si vorba aia veneau sarbatorile.Ne-am lovit de refuzul purtatorului de pantofi tuguiati care facea pe seful , de a ne da bani sa incepem sa ne reparam apartamentele singuri.Asa ca totul s-a facut pe cheltuiala noastra.Ne-am sfortat, ne-am dat peste cap am cumparat tot ce ne-a trebuit si ne-am facut.Adica eu cu mandrul.Am ajuns o diva la intinsul gledului pe perete si pus gresie.Din cei 35 de milioane bagati in reparatii nu am vazut inapoi decat vreo 18, dar asta e socoteala maicamii , ea a fost cu ideea mansardarii sa se spele cu ea pe cap.Imbecilul care poarta titlul de patron a incetat sa isi mai plateasca angajatii imediat dupa craciun.In concluzie mumu treaba.Asa ca timp de vreo luna jumate n-a mai calcat picior de om sus.Era din nou liniste.Am aruncat un ochi acolo.Spatiul era acum compartimentat, avea si usi puse in pene doar si atat si trasa instalatiile de apa si electricitate.A fost o luna jumate de fericire ca vb aia dormeam si eu ca un om normal, imi perminteam sa ies din baie in ce chiloti voiam eu sau fara si multe alte chestii pe care le face omul in intimitate.

De la inceputul anului pana acum tin sa va anunt ca au reusit sa dea cu var si vopsea pe scara si sa mai dea cateva gauri pe sus.ATAT!!!In amaratul ala de contract scrie ca lucrarile aveau deadline undeva in februarie.Idiotii deja au depasit si sezonul.

Macar era liniste!

Azi de dimineata m-a lovit iar spasmofilia.Cineva darama cu cea mai mare ura ceva la mine in casa, iar eu evident dormeam.Ies cu mutra inca lipita de perna pe hol si imi spune mama voioasa foc : NE TRAGEM GAZEEE!!

Mie iar nu mi-a zis nimeni nimic!Asa ca azi toata ziua am stat in praf, in pereti sparti si in zgomot infernal.Sarmana mea pisica s-a refugiat la mine in camera, macar aici parca nu se aude atat de groaznic ca in hol!Tata s-a incins la bere cu muncitorii lui papuc asa ca in loc sa isi termine treaba la ora 16:00 , ei au terminat la 19:00.Am stat sa ascult vociferarile unui ungur cu 4 clase (el a zis-o) si cu idei de autonomie.I-am zis ca e prost si am iesit un pic din casa ca sigur muream cu ei de gat!

Si nu imi fac probleme.Daca nu se bubuie la mine in casa (poate ii mai da maicamii vreo idee straluce) se bubuie la vecini.Asa cum zicea Tibi pe blogul lui vara se deschide si sezonul la bormasinarit si ciocanit!Asa ca daca nu bubui tu , nu-i bai, te bubuie vecinul ca sa fii si tu linistit!

Dragii mei va urez o vara excelenta si propun sa ne mutam la cort cel putin pana dau ploile de toamna!Seara buna!

O idee!

2009-05-16T21:29:00.002+03:00

Cand oglinda din hol nu te mai incape (desi are 1,50 m latime, da stiu am mai spus-o! Si ce ?) solutia nu consta in a schimba oglinda cu una mai mare sau a mai pune una langa cea deja existenta!

Tot la trecut!

2009-05-13T03:16:00.014+03:00

Doar marea mai poate spune cum era...

Umor Al Vremurilor Trecute

2009-05-12T22:28:00.002+03:00

O doza de umor de calitate.Intr-o vreme in care pentru a fi amuzant nu trebuia sa scoti din gura puli , mui , pizde sau mai stiu eu ce.Intr-o vreme in care societatea se dezvolta printre sarmele inghimpate ale unui sistem comunist si ignorand rigorile acestuia.Un umor care iti gadila intelectul prin simplitatea interpretarii, prin artistii de geniu care l-au facut si care au impulsionat generatii inspre o libertate de exprimare totala.Ma uit cateodata la asemenea filme si imi doresc ca acesti oameni sa nu fi murit.

Inca mai avem astfel de oameni, dar suntem atat de absorbiti de mizeria cotidianul creat intr-o libertate de exprimare prost inteleasa,incat nu ii mai observam.Ne-am indobitocit intr-atat incat ne extaziem la asta:

....sau mai stiu eu la ce japita de telenovela.Ce trist.

Umor al vremurilor trecute, oare ai sa te mai intorci?