INCA O ZI PERFECTA INTR-O LUME PERFECT IMPERFECTA!

Waffle

2012-01-24T14:35:00.000+02:00

Pentru ca am trecut cu bine de examen, desi m-a mancat pielea ingrozitor de la bluza cea noua (care acum e la un copil sarac pe care oricum il mananca pielea tot timpul)... azi am voie sa mananc toateeee wafflle-lurile din camara. Toate toate!

Si prajite si neprajite si cu lapte si fara lapte...

Trilul de azi -> 134

Crying FREEDOOOM

... lalalalalala... ouuu...

Dor de... teracota din hol

2012-01-13T17:02:00.000+02:00

De ce a trecut? De ce am lasat-o in urma? De ce trebuie sa fim acum unul intr-o parte si unul in celalalta... cu mintile concentrate la altceva? Unde e acea saptamana in care mergeam fara incetare de la unul la celalat, ba pe o canapea portocalie, ba una maro si grizonata... uitand complet de cea rosie din apartament.

Imi lipsesc toate filmele pe care le-am vazut si le-am dezbatut, cele pe care nu le-am vazut pana la sfarsit, cele de care am ras fara sa intelegem prea mult sau cele care ne-au aratat viata din fata noastra si noi nu am repetat aceleasi greseli.

Vreau sarbatorile-napoi!

Vreau noptile reci in care rataceam orasul alb, iar apoi furam masina ca sa mergem in parcarea noastra speciala, sa lasam scaunele pe spate si sa privim luna cum sta neclintita, ca un felinar. Ascultam muzica "nu de fiecare zi" si se potrivea al naibi de bine.

Era liniste. Iti puneai capul pe umarul meu, iar eu iti sarutam crestetul pana eram obligati sa ne intoarcem iar acasa... Masina trebuia sa fie iar in fata portii, pe aceeasi parte si in acelasi loc. Nu ne-a fost greu, am gasit cea mai buna si inteligenta metoda de a nu ocupa nimeni locul acela.

Vreau sa radem iar in hohote de la prea mult vin fiert, sa facem concurs de prajituri, sa ascultam teracota cum toarce, iar noaptea... noaptea sa urlaaaam pe ritmuri si solouri nemaiauzite.

Vreau sarbatorile-napoi!

I don't belong here

Trilul de azi -> 132

2012-01-10T14:49:00.000+02:00

It's never too late to do the right thing

And I'll follow you to any doorstep, any hallway

With hope of finding more

Not feel shallow, not get bored

And find it useless, feeling meaningless

And just as low as I was high the night before

O mana intinsa si un pas curajos

2012-01-10T14:01:00.000+02:00

Atunci nu imi dadeam seama ce aveam langa mine, nu realizam ca poate fi mai important decat orice era in jurul meu de fapt, ca poate sa duca undeva, ca exista lucruri (chiar exista) care pot sa duca undeva. Atunci nu stiam ca un singur pas te poate arunca in prapastie si nu stiam nici ca o mana intinsa si un alt pas, unul mare si curajos, te poate scoate din ea.

Nici nu ma gandeam la prapastie, nu stiam ce inseamna, ce inseamna sa te lovesti, sa fii trantit la pamant si sa nu te mai poti ridica. Nici acum nu stiu foarte bine, dar macar sunt constienta ca exista.

Tot timpul consideram ca mie o sa imi placa si in prapastie, ca o sa pot cuceri lumea si de acolo, ca o sa pot sa ma dezvolt, sa ma ridic, tot timpul exista cineva care te impinge de la spate... dar cumva, brusc, am realizat ca nu poti sa cuceresti lumea singur. Ai nevoie de cineva, sa-l tragi dupa tine sau in momentele tale proaste sa te traga dupa el.

O prapastie exista tot timpul langa noi si nu e decat la un pas distanta. Trebuie doar sa o vezi si sa faci pasul in directia opusa. Trebuie sa stii ce ai langa tine si incotro sa te indrepti. Poti sa conduci Universul daca stii unde sa calci. Eu conduc Universul in 2012...

Trilul de azi ->131

I know everything about you

You know everything about me

2011

2011-12-29T15:46:00.001+02:00

Ca in fiecare sfarsit de an, exista o zi in care stai si incerci sa iti aduni la un loc toate sentimentele pe care le-ai avut in decursul anului, asta numai dupa ce realizezi ca si acum ti s-a indeplinit dorinta de Revelion (mai mult sau mai putin as putea zice).

Te gandesti la toate rautatile sau lucrurile bune pe care le-ai facut, te gandesti daca ai realizat ce ti-ai dorit, te gandesti daca ai reusit sa faci ceea ce ti-ai propus, dacate-ai dezvoltat, daca te-ai maturizat, daca ai reusit sa faci un pas inainte fata de locul unde erai in 2010.

Anul acesta...

mi-a fost dor de casa mai mult ca oricand
am avut un sentiment pe care nu l-am mai simtit pana acum si recunosc, m-am speriat
am simtit ca oamenii de langa mine sunt cei mai cretini posibili iar eu sunt centrul Universului
m-am urcat in tren si m-am plimbat fara sa stie nimeni
m-am bucurat de seri pe care eu le consideram speciale, desi nimeni nu intelegea
am reusit sa imi vad numele pe doua legitimatii de presa
mi-am mazgalit spatele in ciuda tuturor cuvintelor nu
am intrat in stari din care nu am mai vrut sa ies
mi-am petrecut Valentine's Day singura, flirtand, in acelasi bar, cum o fac de ceva ani buni
am incercat sa ii innebunesc pe cei din jur si am reusit
m-am transformat in "regele soselelor"
am umblat dintr-o parte in alta a orasului cu autobuzul cu o speranta in mine, dar de multe ori nu mi-a iesit nimic
mi-am petrecut cea mai frumoasa saptamana de vacanta
am mintit pana am crezut si eu ce spun
mi-am pus 9 dorinte la 9 stele cazatoare intr-o singura seara si toate mi s-au indeplinit
am dezamagit oamenii fara sa merite doar ca sa ma simt eu bine
am reusit sa fac un pas mic in fata dupa tot voluntariatul (dar am ramas si cu el)
am petrecut 2 saptamani cu 60 de oameni necunoscuti si... totul ramane in acele 2 saptamani
am inventat oameni si pana la urma au chiar facut parte din realitate
am facut lucruri doar pentru ca stiam ca asa ies basma curata, nu ca as fi chiar crezut in vorbele mele
atunci cand am crezut ca a murit copacul meu si nu mai exista nimic parca atunci a inviat mai tare
am visat cu disperare la ceva ce mi se parea imposibil de atins si atunci cand am renuntat la "visul" meu mi s-a oferit pe tava, dar din pacate, nu am mai putut profita de el
am umblat pe strazi fara sa stiu de mine
am urat oamenii lenesi si plictisiti (si inca ii mai urasc, chiar si cuvintele in sine)
am injuart mai mult ca in oricare alt an si... nu pot sa imi dau inca cu parerea asupra acestui fapt
am dormit in alte paturi fara sa ma simt vinovata
m-am convins ca mi-e foaaarte bine si singura, dar si cand nu sunt singura
mi-a fost dor dor dor
am invatat ca roata se invarte intotdeauna
am umblat in lung si-n lat simtind aerul de munte si briza marii
m-am luptata cu timpul si inca nu stiu daca am reusit sa il inving
am renuntat la extazul de cateva zile pentru o stare de bine continua, asta nu inseamna ca nu am profitat un pic de el
am plans cand nu am reusit sa fiu acolo unde am promis
am facut lucruri doar ca sa distrug ceva in jur si mi-a iesit… dar apoi nu am fost foarte incantata de asta
am categorisit oamenii si in unele zile imi pastrez aceleasi idei
m-am bucurat de privirea neagra care nu se mai oprea din cercetat si pus intrebari fara sa ii aud glasul
am invatat ca tot timpul iti platesti toate greselile
i-am imbratisat pe cei dragi cat am putut de tare, iar pe altii i-am alungat
m-am bucurat de framantarile din jur si m-am enervat cand acestea s-au retras si s-au ascuns in carapace (cred insa, ca o sa iasa iar la iveala)
am urat oamenii care nu pot sa aiba propria lor personalitate
am urat oamenii care mai bine intreaba fara sa se intereseze (catusi de putin)
am urat oamenii care vorbesc aiurea
am urat oamenii care spun lucruri pe care nici ei nu le cred
am urat oamenii care imi dau sperante/fac promisiuni/spun lucruri si apoi uita

--- se pare ca anul acesta nu mi-au placut foarte mult oamenii ---

m-am incapatanat pana la refuz doar ca sa pedepsesc
m-am bucurat de zapada si de clipa fara sa imi mearga gandul mai departe de atat (cred ca a fost prima data)
am plans mai mult decat trebuia, dar nu din motivul care se vedea la suprafata
am fost rea cu unii si vroiam sa le fac rau
am iubit, am iubit, am iubit prea mult si am avut senzatii de iubire, dar au fost doar senzatii
am urlat 3 ore la concerte
am umblat cu rasuflarea taiata, dar nu am zis nicio clipa ca nu mai pot
m-am prefacut si uneori mi-a iesit, alteori nu
mi-au curs lacrimi siruri in vazut lumii si m-au facut sa spun eu niciodata nu o sa mai... (si chiar credeam atunci), dar in urmatoarea zi am uitat. Am uitat, deja imi era bine!
am ascultat aceeasi piesa de 2374 de ori fara sa ma satur
am avut senzatii medievale
am facut salturi indraznete
mi-am dat seama ca oamenii sunt prosti si nu au limite cand vine vorba de avere si uita de lucrurile mai importante din jur (ii urasc si pe ei!)
am fost nemultumita cand nu aveam voie si multumita cu putin
mi-am regretat decizii, apoi m-am gandit ca e mai bine asa totusi, dar le-am regretat iar
m-am simtit cel mai norocos din orasul acesta
am fost cea mai fericita din lumea aceasta si am ras pana m-au durut obrajii
am fost indecisa, dar puteam lua o hotarare, nu ma deranjeaza sa dau cu capul uneori, dar cei din jur mi-au facut situatia si mai grea. Nu le-am multumit pentru asta
am dormit cu picioarele incaltata in pat, o perioada, acum am asternututile prea albe, nu mai pot... si eu sunt cea care trebuie sa le spal
mi-a mers gandul prea departe, acolo unde am promis ca nu mai ajung
mi-am dat seama cat de saraci sunt oamenii care nu se misca putin in jur, care nu sunt curiosi, care nu pot sa ia lumea in frau, care nu pot sa calce fara sa isi gandeasca pasul si cat de saraci sunt si cei care nu sunt in stare sa vada la mii de kilometri departare
m-am bucurat de vorbele aiurea din baruri si de poeziile mazgalite pe coli in patratele
mi-am inventat numarul de telefon, dar pana la urma tot am fost descoperita
nu am renuntat la mine pentru... pentru o viata mai buna, sa ii zicem asa
dar am renuntat la mine pentru alte lucruri, mai putin importante, poate
m-am bucurat de zambete si le-am facut sa se transforme in rasete, dar cateodata le-am taiat din radacina
mi-am petrecut saptamana speciala, undeva departe, poate mai bine decat mi-as fi dorit-o
mi-am baut sampania speciala si momentul l-am ales perfect... acel moment care parea imposibil de atins
cineva mi-a dat peste nas si nu am reusit sa ajung peste ocean, dar acum nu mai regret
mi-am luat papuci rosii (2)
m-am ales cu un bronz cafeniu (si de invidiat :P)
am scris (pe blog) mai mult ca anul trecut (cu 25 de postari...)
nu am avut noaptea/ziua/saptamana incendiara cu Patri, Emma sau Eddie, dar nici la anul nu e prea tarziu...
prietenii nu cred ca am reusit sa ii tin mai aproape, dar micile tampenii propuse le-am realizat
am cunoscut oameni noi --- multi!
am facut baie noaptea si a fost mai mult decat mi-am dorit
am facut miiiiiiiii de poze
mi s-au facut poftele de la o zi la alta
si si si... e prea mult sa ajung la 365 de randuri...

Se pare ca... am avut un an plin! Un an plin care la un moment dat parea sa fie sec si urat pe o parte, dar amplu si profund pe alta parte. Pana la urma a fost plin, amplu si profund pe toate partile!

Astept anul 2012 cu bratele deschise si fara niciun regret, dar cu asteptari mari.

Poza 2011:

-- pentru libertate, fericire, dragoste si hohote de ras --

Pe scurt

2011-12-27T20:18:00.000+02:00

Dupa ce m-a privit toata seara si nu asa subtil, ci in ochi, fara sfiala, pentru ca stie ca poate sa faca multe cu asta... am reusit pana la urma sa ramanem singuri. Era evident ce ea in mintea fiecaruia, nu veam nevoie de cuvinte, dar i-am soptit sa mai cerceteze putin, ca sa stie de unde pornesc lucrurile.

A doua zi a zis ca el nu se complica, eu am intrebat de ce, el a zis ca nu are rost, dar eu i-am zis ca asa apare misterul si frumoasele batai de cap si el mi-a raspuns ca e invatat sa le primeasca pe toate pe tava, iar eu am insistat, ai nevoi de lupta ca sa simti ca ai castigat ceva, trebuie sa lupti ca sa cuceresti castelul, dar tot nu a zis, pentru ca stia ca nu o sa iasa nimic.

Si eu stiam acelasi lucru, ca nu o sa dureze, dar de ce nu ar incerca, trece viata pe langa el fara sa isi dea seama, da cu piciorul la toate sansele pe care le are si nu vrea sa isi miste un deget si bla bla bla, am inceput sa filosofez.... doar pana la un moment dat, pentru ca a disparut si nu l-am mai vazut.

Pacat, situatia mea nu era atat de complicata pe cat credea el...

Sa ii ai pe... ceilalti

2011-12-27T19:55:00.000+02:00

Dupa ce trecem de cele mai bune locuri, pe care le ocupa familia, ajungem la prieteni, iubiti, bunici...

Prietena cea mai buna, care ori e, ori nu e, nu o schimbi asa, de la un an la altul... ea iti stie toate fixurile din cap, ea incearca sa ti le scoata cateodata si ea ti le si suporta. Ea e cel mai bun om de petrecere pentru ca alaturi de ea te poti distra oriunde, oricand. Povestile voastre nu o sa se termine niciodata, lucurile pe care le puteti face nici atat si nici armonia care se afla tot timpul intre voi.

Cu prietena cea mai buna poti sa iti imparti si momentele bune si cele mai triste, cu ea poti sa stai pana dimineata in baruri jegoase, poti sa povestesti sub plapuma pana la ora 4, poti sa ii faci usor cadouri pentru ca vezi in fiecare zi ce ii place cel mai mult si puteti sa mergeti oriunde, cu oricine in orice moment al anului ca sigur o sa va distrati; important e sa fiti voi doua.

...

Bunicii nu sunt tare interesanti, dar dintre toti gasesti pe unul chiar ok! Bunicul preferat e acela care se joaca cu tine de cand esti mica, iti cumpara dulciuri si toate minunatiile pamantului, iti spune povesti nemuritoare, multe invataminte si sfaturi pentru o viata (mai) buna. Iti e alaturi si tot timpul cand esti in preajma lui te face sa stai cu gura pana la urechi.

...

Am ajuns si la ultima categorie, "iubitii" (le zic asa de data asta, desi urasc termenul). E ultima pentru ca fara ceilalti care ar mai putea fi prin jur poti sa traiesti linistit si fericit toata viata, iar acum e vorba de Craciun...

Eh, sincer si fara suparare, daca ma gandesc mai bine (si la Craciunul in general, nu cel de anul acesta), si dupa toti pe care i-am insirat zilele astea, nici ei nu prea isi gasesc locul aici...

Da, e frumos, e frumos sa iubesti, e frumos sa daruiesti cadouri pe care le gandesti cu luni inainte, sa va aduceti aminte de momentele minunate petrecute impreuna, sa beti vin fiert, sa va bulgariti, sa profitati de semineul si covorul moale de la cabana, dar pana la urma poate fi tot altul la fiecare Craciun...

Fiecare e cu familia lui, cu grupurile lor de prieteni si in lumi diferite. Iubitul nu are ce cauta pe lista asta pana nu iti devine partener. Unu merge, unu vine, anul viitor apare altul... viata ta are acelasi drum, familia o sa-ti fie macar in jurul drumului tau, cu sau fara el, dar cand se transforma in drumul vostru, atunci e cu totul alta discutie.

Pana atunci... te bucuri de fiecare minut, clipa, moment, an, Craciun cu cei pe care ii ai aproape, cu cel care e langa tine si te face sa radiezi --- pana la Craciunul viitor mai este mult...

Sa ai un frate...

2011-12-24T14:15:00.000+02:00

Un frate (tot mai mare) la inceput e suparat ca nu te-ai nascut baiat ca sa joace fotbal cu tine, dar pana ajungi la varsta in care poti sa dai cu piciorul in minge a uitat ce a zis cand te-ai nascut. Oricum te-a transformat intr-un mic baietoi pentru ca pentru tine nu exista papusi, tot ce vezi sunt masini, accidente si explozii.

Fratele se joaca cu tine mult si te prosteste la tot pasul. Face trucuri care te fascineaza si tu, prostuta, crezi absolut ce zice el. Un frate te face sa te prapadesti de ras, te ameteste pana iti pierzi rasuflarea, dar cand iese cu plans, pentru ca e cat un munte pe langa tine si nu te vede cand ii stai tot in picioare, atunci nu mai stie ce sa faca si fuge... Dar de linistea din jur, de linistea urletelor tare se ocupa fetele, asa ca vine sora ta in actiune si totul iese bine pana vine mami de la servici.

Un frate e langa tine ca sa te salveze de orice "nenorocit" care se leaga de tine, de orice nimuruc care incearca sa te atinga, el e acolo si nu ti se intampla nimic.

Un frate te invata muzica, te pune sa ii tii corzile de la chitara pana nu iti mai simti degetele si se enerveaza cand isi aduce prietenele acasa si ele sunt fascinate de dragalasenia ta... nu se mai poate inchide in camera cu ea sa... mai stiu eu ce faceau ei atunci?! Si cum de fiecare data era tot alta blonda, bruneta, roscata scunda sau inalta... nu apucau sa se plictiseasca de prezenta ta acolo.

Un frate te invata sa le faci smecherii altora, un frate te invata jocuri, sa canti, sa asculti muzica buna, lucruri serioase, nu sa te tot prostesti ca un copil. Dar cand vine vorba de iubiti, dragoste, probleme, el a zburat din preajma ta.

... pentru ca el mi-a facut cunostinta cu Kurt Cobain de cand aveam 5 zile si am venit acasa din spital, pentru ca el mi-a aratat ce inseamna "teen spirit" si pentru ca el a facut casa sa bubuie in fiecare zi cu horcaieli, metale si altele mai putin metale

Sa ai o sora...

2011-12-24T12:58:00.000+02:00

Sora (si de o sora mai mare vorbim aici) cand esti mica mica va jucati impreuna, faceti teme, te invata cum sa scrii, sa numeri si te cearta daca nu le faci bine... dar cu cat trece timpul si nu mai esti ca o papusa pentru ea, incepe sa aiba alte activitati, dar tu tot in picioare ii stai pentru ca e ca un idol pentru tine.

Cresti mai mare si deja toate prietenele tale o iubesc pe sora ta. Vin la tine numai ca sa o vada pe ea, iar baietii cand vorbesc cu tine vorbesc numai de ce face sau pe unde a mai umblat... de parca i-ar fi bagat in seama.

Tu esti foarte mandra de ea, iti place cum ii sta parul dimineata, cum se imbraca, cum se instramba cand musca din sandwich, cum rade, cum se prosteste prin casa, inelul de pe degetul mare, cum se vopseste (mai ales cand tu nu ai ajuns inca la acea etapa)... parca o vezi tot timpul cu o aura in jurul ei si ea nici macar nu e constienta de asta. O adori si te vesezi sa fii ca ea. Niciodata nu iti iese pentru ca nu iti sta bine in hainele ei, iar replicile ei par stupide cand vin de la tine.

Tot crescand, varsta ta se apropie mai mult de a ei si incepeti sa aveti subiecte comune mai serioase, nu doar povestile tale plictisitoare despre Adisor din clasa a4a... si ea incepe sa iti povesteasca mici prostioare de-ale ei de care esti fascinata.

E grozav sa ai o sora. E grozav sa o simti aproape de tine, sa te asculte cand esti trista si nu te mai poti opri din plans. E grozav cum poti sa ii spui orice secret de al tau pentru ca stii ca nu o sa mearga mai departe oricat de tare ai supara-o in ziua urmatoare.

O sora mai mare stie cum sa se comporte cu tine in orice moment, stie cum sa te inveseleasca repede, iti tine tot timpul partea in fata parintilor (pentru ca si tu o faci de fiecare data), stie si ce sa iti zica daca vrea sa te enerveze, dar tu stii ca o face doar asa, de suprafata... Stie toate lucrurile care iti plac si cele pe care le urasti. Nu uita niciodata nimic si poti sa ai incredere deplina in ea.

Nu o sa va miscati niciodata in aceleasi grupuri, nu o sa mergeti in aceleasi baruri si poate nici macar nu va place aceiasi muzica, dar tot sora ta ramane pentru totdeauna si va distrati de minune oriunde ati fi si cu oricine. Daca nu, veniti in bucatarie si stati la povesti pana la 4 dimineata cand vine mama si spune mergeti tu la culcare ca maine iar dormiti pana la amiaz.

E fascinant sa iti imparti toate lucrurile cu sora mai mare!

Sweet sister, just feel me
I’m trembling, you heal me
Hey sister, I feel it too

Sa ai un tata...

2011-12-24T00:07:00.000+02:00

Tata trebuie doar sa se uite la tine si stii exact daca e bine sau nu ce ai facut. Tata se juca cu tine de cand erai mica si oricat de mult timp a trecut, parca ar face la fel. Tata nu intelege trecerea timpului si nu il poate accepta, el nu intelege pasul pe care il faci de la copil la adolescent si nici maturizarea de la tanar la femeie.

Tata se incrunta cand aude de primul prieten si nu vrea sa isi imagineze ce faci cand mergi vara la mare sau oriunde mai departe de casa, nu suporta gandul ca ai putea pati ceva. Oricum, in bratele lui tot timpul o sa te simti copil (si iti place la nebunie asta chiar daca ti-e greu sa recunosti) si cel mai important, acolo este cel mai sigur loc din lume. In bratele lui nu o sa patesti niciodata nimic, nici daca asta il costa viata, el o sa se lupte si o sa mearga pana la sfarsitul lumii pentru tine. El are grija de familie, ca totul sa fie bine, uitand de multe ori de dorintele proprii.

Tata, in acelasi timp, e cel care te ghidila si te face sa razi pana iti pierzi rasuflerea, dar te si poate face serioasa in 2 secunde. Te invata cum sa saluti, te invata poezii si cum sa fii smecher cateodata in societate.

De Craciun el face ultimele reparatii, nu ca nu el le-ar fi facut si pe primele, un tata stie sa faca Orice. El pune varful si beculetele pe pom si te lasa pe tine sa faci restul, nici nu ar avea cum altfel cand iti vede fericirea din ochi.

Sweet little child

You know nothing

About a cold world outside

You're too young to realize

What he wants from you tonight

Sa ai o mama...

2011-12-23T23:18:00.000+02:00

Mama iti e tot timpul aproapte orice s-ar intampla, in oricat de mare incurcaura te-ai baga, oricat de greu ar fi sa o scoti la capat sau oricat de putin meriti; ea o sa fie tot timpul alaturi de tine. Te intreaba ce a fost in capul tau si vrea explicatii pe care e constienta ca nu le ai, dar le cere pana la refuz, se enerveaza pe tine si ii bate inima tot mai tare, dar apoi zice hai sa respiram adanc si sa vedem cum o putem rezolva... Si stii ce e mai culmea? Tot timpul se rezolva.

Mamele sunt puternice, mamele pot sa faca lucruri de care nici ele nu sunt constiente si sunt mereu alaturi de tine si de inima ta franta sau fericita.

Se bucura alaturi de tine, iti spun reusitele la fiecare cunoscut cu mandrie, iar esecul il lasa uitat undeva, chiar daca tie iti mai da cateodata peste nas cu el. Iar daca ai o problema si esti la pamant o sa iti ia obrajii intre palme si iti spune ca va fi bine, te atinge doar si iti umple corpul de caldura. Pentru asta sunt mamele.

Dar sa nu uitam cum te asteapta acasa de fiecare data cu mancarea ta preferata, cu casa aranjata si cu muzica bubuind pe versuri care se potrivesc perfect pe starea ta de spirit. Mamele sunt cool!

Eu asa vad si simt lucrurile, si cred ca daca le-ar vedea asa ca mine macar jumatate din lumea asta, ar fi mult mai multa liniste in jur... Pentru ca nu te poti pune cu mamele.

Took me in and you drove me out
Yeah, you had me hypnotized
Lost and found and turned around
By the fire in your eyes

Vin, sarbatorile vin

2011-12-23T22:53:00.000+02:00

In prag de sarbatori toti ne schimbam, toti zambim pe strada si parca ne transformam in niste copii... Avem sute de globuri in casa, dar nu ne putem dezlipi ochii de miile din magazine, sarim din pat in fiecare dimineata in speranta ca s-a asternut o patura alba pe trotuarul din fata casei si ne plimbam printre beculete si brazi impodobiti, cand inainte cu o luna nu ne gaseam timp pentru "pierdut vremea".

Cand se apropie aroma Craciunului, parca le-am oferi cate o imbratisare tuturor celor din jur si suntem extrem de curiosi de micutul cadou pe care le-am putea gasi dimineata sub brad. Lumea se schimba, ne vrem familiile tot mai aproape si parca le iubim si apreciem mai mult.

Eu imi ador familia si apropiatii in fiecare zi, dar de Craciun nu ma imaginez altundeva decat in mirosul de prajitura, facand bradul pe muzica de la VH1 si ajutand la reparatia instalatiei, care in fiecare am are o problema.

As vrea sa fiu mai mult langa cei apropiati decat o fac, dar drumurile noastre sunt diferite, nu a gresit nimeni, asa ne-am dezvoltat... doar Craciunul le uneste, atat cat se poate, daca nu fizic, macar sufletele.

Tu reusesti sa ii apreciezi destul pe cei care merita?

Tu stii ce inseamna sa iti fie aproape?

Incrucisarea picioarelor

2011-12-23T00:26:00.001+02:00

Azi noapte am dormit dusa, nici nu cred ca m-am miscat (asta e mare lucru pentru insomniile mele).

Eram langa el, ca in fiecare noapte de altfel, doar ca acum mi-am dat seama ca (a)dormim in aceiasi pozitite tot timpul. Mana mea stanga cu mana lui stanga ne sunt lipite, ne tinem de mana, el doarme pe spate, eu putin intr-o parte, cu capul in curbura umarului lui si cu mana dreapta peste piept, imbratisandu-l... iar picioarele ni se incruciseaza in toate felurile... E atat de bine!

Nu cred ca exista ceva pe lumea asta mai rau decat sa dormi singur...

Dido - Here With Me

Asculta mai multe audio diverse

De vanzare: Mariana, 15 ani

2011-12-15T10:46:00.000+02:00

Esti tânără şi îndrăgostită. În ultimele 3 luni eşti iubită şi apreciată cum nu ai mai fost niciodată. Cel de lângă tine te copleşeşte zilnic cu cadouri şi cuvinte frumoase. Nu trece mult timp şi vă mutaţi împreună, plus că deja vorbiţi de căsătorie. Nu vă puteţi descurca bine în ţară cu banii aşa că mergeţi în Spania la muncă. Până aici pare că un sac de noroc s-a răsturnat peste tine, dar ce faci când te trezeşti într-o cameră cu alte 3 fete şi eşti violată de faţă cu toată lumea? [citeste mai departe in ArtAct Magazine]

Mai multe articole aici

O ceainarie, dar fara paltonul negru

2011-12-13T23:00:00.000+02:00

De ce iti retragi cuvintele dupa le-ai spus o data? De ce nu ti le asumi? De ce ti-e frica? De fapt nici nu pot sa spun daca ti le asumi sau nu, nu pot sa zic nici ce faci si nici ce este in capul tau... idee e ca acum ai disparut si nu mai pot sa iti dau de urma.

In seara asta te-am asteptat in ceainarie, am auzit ca o sa mergi. Am fost acolo cu mult timp inainte, ma tot uitam pe geam si speram sa iti zaresc paltonul negru, dar bineinteles ca ti-ai gasit altceva de facut (sau ti-a fost pur si simplu lene...)

Cum naiba nu pot da de tine, nu e atat de mare orasul asta?!

Mi-am pregatit zambetul si m-am imbracat in culoarea ta preferata. M-am si concentrat tare inainte sa intru, am crezut ca o sa functioneze, desi se pare ca mai trebuie sa lucrez la capitolul asta. Ah!

Si stii ce e mai enervant? Ca cu idiotul ala cu care nu as vrea sa ma mai intalnesc niciodata sau macar sa stiu ca mi-a uitat numele, il vad in fiecare saptamana.

M-am plictisit sa te tot astept, dar nici sa-mi iau gandul de acolo nu pot. Nu mai pot sa fac nimic acum, nu mai pot sa invat si nici sa scriu ce aveam de scris... O sa ma uit la filme pana dimineata!

3 ore de promisiuni

2011-12-12T16:53:00.000+02:00

Nu stiu ce sa zic despre tine, dar eu imi mai amintesc promisiunile facute atunci, de mult, intr-o seara in care am facut iar baie impreuna si iar a durat 3 ore. Eu imi amintesc tot ce ti-am zis, toate planurile pe care ni le-am facut si vreau sa le respect.

Nu conteaza ca au trecut ani de atunci si nu conteaza ca o sa mai treaca si mai multi pana la data la care ne-am gandit, eu nu am uitat nimic. Tu cum stai cu memoria?

We're part of a story, part of a tale

Sometimes beautiful and sometimes insane

No one remembers how it began.

Un sarut strain si un bloc murdar

2011-12-12T00:29:00.001+02:00

Era tarziu, asteptam ultimul autobuz. Eram numai eu cu un anumit el in statie. Parea destul de interesant… ochi si buze care te fac sa pui multe intrebari, papuci simpatici si prafuiti (partea cea mai importanta!) si avea maini pe care ai vrea sa le atingi (sau sa te atinga..). Gandurile astea mi-au zburat doar doua secunde, ca de fiecare data, apoi l-am ignorat.

A venit autobuzul, doua chiar, dar ne-am urcat amandoi in faimosul 6. Ma tot privea, dar nu direct, imi privea reflexia din geam. La fel faceam si eu, numai ca mai putin insistent. Simteam cum ar vrea sa se dea jos la fiecare statie, dar se tot fastacea.

Bineinteles, cand m-am dat jos, in doua secunde a fost in spatele meu. Tot venea, tot venea, era discret, pastra o distanta de 2-3 metri. Nu am mai putut si m-am intors, deja ajunsesem intre blocuri.

“Ma urmaresti?” l-am intrebat.

“Mm ăăă mmm nu chiar, dar… stii ca…”

Ma urmarea, bineinteles, dar era asa dragut cu ochii lui speriati care incercau sa il scoata din incurcatura. Am facut un pas, eram in fata lui si tot mai aproape de respiratia-i intrerupta. L-am sarutat. Un sarut scurt la inceput care l-a blocat o secunda. Avea buzele atat de… atat de… asa cum mi le doream. Nu m-am putut opri.

In urmatoarele momente am inotat si aproape ne-am inecat intr-un sarut luuung si gustos, exact ca o piersica proaspata, zemoasa si perfect coapta. Cand am ajuns (nu stiu cum) sa ne lipim de un perete de bloc murdar si am inceput sa nu mai avem respiratie… ne-am oprit, ne-am privit si i-am spus: “Lasa-o asa, fugi de aici” si am plecat spre casa.

Nu era nevoie sa dau de banuieli acasa, desi mintea mea numai acolo fugea. Fugea acolo si asta nu din cauza tipului, ci din cauza sarutului lui.

Nu am crezut ca am sa gaseasc un sarut ca acesta pe strada, asa, pur si simplu… a ajuns in top 3, ceea ce e maxim. Pe no 1 nu poate sa il intrece nimeni niciodata (Niciodata! Nimeni!) si no 2 ramane din cauza imprejurarilor, din cauza peisajului, din cauza muzicii ce se auzea de pe o terasa, din cauza nisipului, a marii ce ne gadila gleznele, a limbilor straine in care vorbeam si a faptului ca nu ne vom revedea niciodata.

Esti tare mai, dar sper sa nu te mai intalnesc.

Timpul stagneaza patronand inertia si nevoia de necunoscut

E copilul din tine ce-ar vrea sa retraiasca
Macar unele momente din basm

Departe, in tren

2011-12-11T23:44:00.003+02:00

E plin de bagaje in jur, oameni de toate felurile si haine de toate culorile. Nu am nicio tangenta cu ei, dar imi place sa le simt sufletele aproape, imi place sa ii simt prin preajma.

Sunt in tren. Nu vad nimic afara, e bezna. Cu toate ca nu mi-as fi miscat niciun gand dintr-un colt de minte, trebuie sa ma intorc acasa, sau ce o fi aia. Sincer… daca trenul asta ar merge mai departe de Cluj nu cred ca m-as mai da jos, e atat de bine. Si ce daca m-as trezi intr-un oras necunoscut? Cand o sa mi se faca frig si nu o sa mai am mancare o sa ma intorc… o sa ma intorc sa dau cu ochii de oamenii incruntati care cer explicatii. De data asta nu o sa am, imi pare rau. Ba nu, nici macar nu imi pare rau…

Dar cu atatea ganduri deja am ajuns in gara si vad un zambet larg (dar fals, il cunosc, l-am vazut de multe ori anul trecut) dupa geam. As prefer sa trag perdeaua si sa ma fac nevazuta, dar acum e prea tarziu, trebuie sa cobor.

Ah, cred ca tu ai fi fost ultima persoana pe care as fi vrut sa o zaresc acum!

Dance of Death by Iron Maiden on Grooveshark

...din pacate, doar cand am coborat din tren am vazut ca mergea pana la Bucuresti

Uitata pe un pod

2011-12-07T00:01:00.000+02:00

Azi m-am simtit neputincioasa si am plans ore intregi, nu mai puteam sa fac nimic altceva acum. I-am promis prietenia mea pe veci, i-am promis ca o sa fiu tot timpul acolo cand are nevoie, i-am promis ca ii daruiesc cuvinte si ascultare in orice moment din zi sau din noapte... si uite ca atunci cand trebuia sa ofer o imbratisare eu nici macar nu am raspuns la telefon. I-am promis, i-am promis si apoi am disparut, acum cum pot sa ma mai uit in ochii lui?

Am fost neputincioasa, dar am incercat sa imi repar greseala, atat cat am putut. Am incercat sa fiu aproape, sa nu ma mai gandesc la "lucrurile importante" pe care le am de facut, ci sa ma daruiesc toata altcuiva... sa ii ofer o imbratisare, o mana calda pe picior care sa ajunga la suflet, o privire blanda... sa ofer siguranta, un zambet si saruturi inocente de care profitam amandoi.

Am vrut sa dau timpul inapoi, nu am reusit. Dar m-am dus in locul acela unde ar fi trebuit sa fiu alaturi de el, in locul unde trebuia sa raspund la nenorocitul de telefon, m-am trantit pe jos si acolo am ramas, pana noaptea tarziu. Ma gandeam la el, ma gandeam la noi, la caldura pe care am simtit-o cand l-am imbratisat si speram ca am reusit sa o transmit. Stateam pe jos, in frig si am inceput sa scriu mesaje aiurea, eram vulnerabila...

Dimineata m-am speriat de ultimele cuvinte scrise, m-am speriat de mintea mea, de reactii, dar ma bucur ca au ajuns in celalat telefon.

Reactia de dupa colt

2011-11-28T18:58:00.000+02:00

Mi s-a parut ca te-am vazut azi, mi s-a parut ca am trecut in graba unul pe langa celalalt chiar la colt de strada. Am avut o scanteie, nu sunt sigura daca ai fost tu. Culoarea parului era la fel si parca si haina ti se potrivea la cum te cunosc eu. Ai avut si tu o ezitare? Ca nu am apucat sa imi dau seama.

Nu stiam ce sa fac, sa vin dupa tine sau sa imi continui drumul?! Am intrat intr-un magazin sa-mi iau un cuib de viespe plin cu miere si stafide, gustul lui ma duce departe de obicei, ma face sa inchid ochii, sa nu ma mai gandesc la nimic si imi pune un zambet pe buze, in schimb azi imi starneste intrigi, nu pot sa-mi iau gandul de la tine, trebuie neaparat sa stiu daca tu ai fost acela... si daca ai fost tu, trebuie sa iti spun doua cuvinte, nu poti fugi asa.

M-am intors inapoi. Daca erai tu cu adevarat pot sa imi dau seama unde mergeai. Acum stau pe partea cealalta a peretelui, spune ceva! Esti acolo? Cat mai trebuie sa astept sa iesi afara? Mi s-a parut la un moment dat ca ti-am auzit si vocea. Eu nu ma misc de aici pana nu iti zaresc privirea si imi daruiesti un zambet.

Te astept, ok? Te astept, dar am sa ma prefac ca intalnirea noastra a fost pur intamplatoare. Eu rezist, eu rezist oricat, numai fa-te vazut. Te rog, te rog spune-mi ca esti chiar tu pe partea cealata a peretelui si apari langa mine, vreau sa vorbim.

UPDATE: Am asteptat 2 ore in fata acelui perete si pana la urma s-au facut vazuti toti. Tu nu erai. Acum am o nedumerire: te-am confundat la colt de strada sau am gresit eu peretele in fata caruia am stat?

Singura, enervand vecinii

2011-11-27T15:37:00.000+02:00

Azi nu vreau sa am niciun contact cu lumea.

Am tras draperiile si am sa pastrez semi-intunericul pe tot parcursul zilei pe ritmuri grele, enervand vecinii. Seara am sa umplu fiecare colt al camerei cu lumanari, pentru a ramene in semi-intunericul care intre timp s-a transformat in intuneric.

Am sa raman singura. Nu vreau sa raspund la telefoanele care ma cheama in oras, care vor sa ne plimbam, sa vorbim lucruri nemaiauzite sau sa imi foloseasca umarul pe post de batista. Imi pare rau, azi nu.

Azi vreau sa fiu singura si sa ma bucur de singuratatea mea. Nu am sa imi spal vasele, nu imi fac patul si nici nu imi aranjez hainele in dulap asa cum mi-am promis de cateva saptamani. Nu adun miezul de pe jos, nici hainele uscate demult si nu curat praful perfect vizibil de pe chiuveta din baie. Chiar pot sa traiesc foarte bine si cu ele in jur, parca fac totul sa para mai viu.

Azi stau, citesc, scriu, trimit scrisori placute si mesaje mai putin placute. Azi verific bazele de date pentru a vedea cum unii lucreaza pe la spatele meu... (pardon, continua sa lucreze...) si stiu ca o sa ma popodeasca un val de rasete, sunt atat de naivi! Sincer, chiar nu stiu cum mai rezistati!

Azi am sa ma uit la poze din trecut fara sa le aduc in prezent si am sa incerc sa ignor soarele care chiar acum face fel si fel de umbre pe draperia maro.

Five minutes alone by Pantera on Grooveshark

O senzatie magistrala

2011-11-25T15:18:00.000+02:00

E aproape dimineata, stau in pat de cateva ore si nu pot sa adorm. Nici nu stiu daca vreau cu adevarat asta. Am un zambet vinovat pe buze si am grija sa nu il vada cineva, nu as vrea sa il interpreteze.

Imi place sa ma gandesc la toiul noptii de acum cateva seri, cand eram in mijlocul zonei pietonale. Era liniste si frig afara, dar o senzatie magistrala ma inconjura. Ma uitam la cer, la stele care abia se zareau prin atmosfera de iarna. Mi-am deschis larg bratele si am inceput sa ma invart, parca vroiam sa adun totul in mine.

Pentru o clipa am inchis ochii si m-am trezit in bratele lui. Linistea s-a asezat si mai tare in jurul nostru. Ii priveam ochii, ca doi carbuni proaspat stinsi. Se apropia tot mai tare de buzele mele aproape inghetate, dar s-a abtinut sa ma sarute. S-a abtinut, insa a facut cativa pasi si m-a lipit de perete. Nu mai puteam sa ma desprind de pieptul lui, nu mai putam sa zic sau sa fac nimic... Acolo, luand cheia din buzunar a scrijelit pe zugraveala aproape decojita. Vreau sa-ti simt aroma buzelor... Mi-a mangaiat obrazul, a trecut cu trei degete pe intredeschisul gurii-mi ca sa-mi simta respiratia accelerata si a plecat.

In fiecare zi trec prin acel loc, in fiecare zi ma lipesc pentru o secunda de acel perete, iar seara, inainte sa ma culc, amintirea imi aduce un zambet inocent pe buze, inocent si putin vinovat... In fiecare zi privesc zgarietura ce a ramas in perete si sper sa revina, sa-i daruiesc gustul sarutului meu.

Fade Into You by Mazzy Star on Grooveshark

Some kind of night into your darkness

Colors your eyes with what's not there

Irezistibil, Dan Coman

2011-11-24T14:19:00.000+02:00

“O spun cu tot orgoliul din lume: sunt poet!”

Cu toate că a vrut să scrie poezie, i-a ieşit un roman. Dan Coman vroia să scape de propriile sale poeme, pe care nu le mai putea citit, nu le mai putea înţelege, dar care îl obsedau. Aşa a publicat primul său roman, Irezistibil. [citeste mai departe in ArtAct Magazine]

Mai multe articole aici

Aceleasi strazi, acelasi autobuz

2011-11-24T13:56:00.002+02:00

Azi am zburat cu gandul in anul trecut. Mi-am amintit cum strabateam drumul acesta, cum il uram de multe ori pentru ca nu aveam o dorinta adevarata de a ajunge in celalalt capat. Mergem cu autobuzele care abia se miscau si care tremura si daca e soseaua lina.

De obicei stateam pe ultimul scaun, acolo era cel mai bine, doar un singur scaun, fara "vecini". Incercam sa citesc, sa iau partea buna din drumul care dura aproape o ora... dar nu prea reusam, sincer. Ma gandeam la alte lucruri si dadeam paginile fara sa fi inteles ceva. Ma gandeam la tine, daca o sa-mi zambesti din suflet sau dintr-o prosteasca obligatie, cum o sa se sfarseasca seara, daca o sa ne-o petrecem iar pe gresia din bucatarie (pentru ca nu aveai scaune) sau o sa zburdam undeva prin oras, atat cat intelegeai tu termenul de zburdalnicie.

Nu stiu ce m-a facut sa ma gandesc la toate astea, chiar azi. Poate autobuzul vechi, poate acelasi ultim scaun pe care stau si acum sau faptul ca strabat acelasi traseu si vad aceleasi cladiri...

Insa acum e altceva, acum a duc acasa.

However long I stay...

Vinerea prefer ochii verzi

2011-11-20T17:33:00.000+02:00

Imi place sa stau singura, imi place sa traiesc singura in apartamentul meu micut, nu inteleg de ce tot instrambati nasul?! Am propriile mele reguli, ajung acasa la ce ora vreau fara sa dau explicatii cuiva, nu ma trezeste nimeni dimineata pentru ca se impiedica de covor, baia e libera in orice clipa si am intreg patul numai pentru mine.

Daca vreau, pot sa chem doi ochi albasti (si in zilele de vineri verzi) sa imi tina de cald, sa impartim o sticla de vin in bucatarie, iar apoi asternutul pana dimineata. Nu am nicio obligatie fata de cineva, nu trebuie sa fiu draguta cand e ultimul lucru pe care l-as face, nu trebuie sa vorbesc, doar ca sa tin o conversatie, nu trebuie sa ma enervez ca au disparut brusc biscuitii mei preferati si miezul de pe masa il strang doar dupa mine.

Cand ies in oras, nu ma gandesc la cine ma asteapta acasa sau la faptele mele, sunt pe picioarele mele si pot sa fac ce vreau. Hainele de pe uscator pot sa le strang chiar numai cand am nevoie de ele, vasele cand nu mai am alte farfurii si dulapul... il aranjez doar in weekend.

Mie imi place singura, nu inteleg reprosurile voastre...

Lonely Day by System of a Down on Grooveshark

"I'm not lonely, I'm alone"