tag:blogger.com,1999:blog-41761132901019130412016-03-12T20:33:39.752+02:00Andreea Raduhttps://plus.google.com/111552334646921072965noreply@blogger.comBlogger62125tag:blogger.com,1999:blog-4176113290101913041.post-59536149576599182672015-07-11T11:40:00.002+03:002015-08-19T11:05:53.419+03:00<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-5lawEcTa3ec/VaDVrPS5NLI/AAAAAAAADow/-jCnASqVsPI/s1600/5331407245_bf864a3551.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-5lawEcTa3ec/VaDVrPS5NLI/AAAAAAAADow/-jCnASqVsPI/s1600/5331407245_bf864a3551.jpg"></a></div><div style="text-align: justify;"><br></div><div style="text-align: justify;">Nu există o metodă „formală” de alegere a psihoterapeutului potrivit şi cred că majoritatea, atunci când alegem ceva despre care nu ştim mare lucru, ne lăsăm influenţaţi de cei care par mai pricepuţi decât noi. Aşadar, dacă sunteţi în situaţia asta, ce-ar fi să vă lăsaţi influenţaţi puţin şi de mine? Am scris pentru cineva o listă scurtă de paşi pe care i-aş face dacă aş vrea să găsesc un terapeut potrivit şi v-o împărtăşesc mai jos, completată. Poate vă foloseşte.<br></div></div><a href="http://andreea-radu.blogspot.com/2015/07/cum-sa-ti-alegi-psihoterapeutul.html#more">Citeste mai departe...</a>Andreea Raduhttps://plus.google.com/111552334646921072965noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4176113290101913041.post-34075328604311259902015-07-09T20:46:00.000+03:002015-07-09T20:48:25.509+03:00<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div style="text-align: justify;">Vreau să vedeţi şi voi filmuleţul ăsta! E din 2007, dar eu am aflat despre el abia astăzi, de la <a href="https://psihoeducatie.wordpress.com/" target="_blank">Adrian Socol</a>, căruia îi sunt recunoscătoare. În el, James Randi îi provoacă pe mediumii lumii să demonstreze că îndeletnicirea lor e ceva real şi le oferă un milion de dolari dacă reuşesc. Bineînţeles, încă nu s-a înscris nimeni.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">De ce aici? Pentru că nici în psihoterapie nu e penurie de metode neştiinţifice, inventate de câte un guru cu talent oratoric şi morală îndoielnică ori slabe abilităţi de testare a realităţii. Ce spune Randi se poate aplica foarte uşor şi la diverse idei cu smalţ psihologic. Plus că bomboana asta de om ia un pumn de somnifere homeopatice pe scenă, ca să demonstreze că sunt inofensive!</div><br /><iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" mozallowfullscreen="" scrolling="no" src="https://embed-ssl.ted.com/talks/lang/ro/james_randi.html" webkitallowfullscreen="" width="640"></iframe><br /><br /><div class="fb-like" data-action="like" data-href="http://www.andreea-radu.ro/2015/07/james-randi-despre-homeopatie-si-mediumi.html" data-layout="standard" data-share="true" data-show-faces="true"></div></div>Andreea Raduhttps://plus.google.com/111552334646921072965noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4176113290101913041.post-71797657071008362692015-07-02T19:05:00.000+03:002015-09-02T10:55:38.339+03:00<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/-17yUc9nsZqk/VZP4MI424sI/AAAAAAAADoc/JD8FLmNxLNI/s1600/2633237471_2fd29d1cbd.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-17yUc9nsZqk/VZP4MI424sI/AAAAAAAADoc/JD8FLmNxLNI/s1600/2633237471_2fd29d1cbd.jpg"></a></div><blockquote class="tr_bq"><span style="color: #134f5c;"><b>&quot;Nici o altă uniune nu e mai profundă decât căsătoria, pentru că aceasta întrupează cele mai înalte idealuri ale iubirii, fidelităţii, devotamentului, sacrificiului şi familiei.</b></span></blockquote><blockquote class="tr_bq"><span style="color: #134f5c;"><b>Atunci când se căsătoresc, doi oameni devin ceva mai mult decât au fost înainte.&quot;</b></span><span style="color: #6aa84f;"> - </span><span style="color: #a64d79;">Anthony Kennedy, judecător al Curţii Supreme americane</span></blockquote><div style="text-align: justify;">De curând, Curtea Supremă din America a declarat legală căsătoria între persoanele de acelaşi sex, iar asta nici mai mult, nici mai puţin decât în toate cele 50 de state. Era de aşteptat, cred, şi nu e vreo noutate absolută, cu toate că e un pas important în istorie, bineînţeles. Sondajele Gallup arată o schimbare evidentă în opinia publică vizavi de această problemă - dacă în 1996, la data primului sondaj, cei care erau de acord cu mariajul între persoane de acelaşi sex întruneau numai 27% din totalul participanţilor, în cel mai recent sondaj procentul a crescut până la 60%.</div><div style="text-align: justify;"><br></div><div style="text-align: justify;">Cu toate astea, mulţi români (!) se ceartă pe internet vizavi de subiectul ăsta ca şi cum ideea ar fi cu totul nouă, de-a dreptul revoluţionară şi de parcă ar avea ei vreun cuvânt de spus în acest sens. Dacă participi la sau urmăreşti şi tu cu interes o astfel de dispută, poate că ţi-ar plăcea să afli şi câteva informaţii din psihologie despre <b>orientarea sexuală la om</b>, despre cum <b>atracţia fizică faţă de acelaşi sex nu mai e de mult considerată patologică</b> şi despre cum <b>discriminarea, dacă mai trebuia spus, are un impact psihologic nefast asupra individului</b> şi ecouri şi reverberaţii la nivel social. Apropo, în cazul ăsta discriminare înseamnă să nu ai dreptul legal să te căsătoreşti cu cine vrei (atunci când respectivul sau respectiva vrea la rândul său şi are vârsta necesară ca să ia o astfel de decizie).</div></div><a href="http://andreea-radu.blogspot.com/2015/07/inca-un-articol-despre-casatoria-din.html#more">Citeste mai departe...</a>Andreea Raduhttps://plus.google.com/111552334646921072965noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4176113290101913041.post-69244556829996817952015-06-30T15:15:00.000+03:002015-06-30T15:16:03.280+03:00<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/-Nq2EoTVhack/VZIvkuH6JdI/AAAAAAAADoM/FWZB5AmBCaU/s1600/3240500871_bd1a2d300e.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-Nq2EoTVhack/VZIvkuH6JdI/AAAAAAAADoM/FWZB5AmBCaU/s1600/3240500871_bd1a2d300e.jpg"></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-size: xx-small; text-align: start;">Daniel Kahneman</span></td></tr></tbody></table><br><div style="text-align: justify;">Toată lumea a auzit de psihiatrul Sigmund Freud, fondatorul psihanalizei. Ba unii chiar nu vor să-l uite, lucru care le îngreunează adesea existenţa celor interesaţi de psihologia ştiinţifică.</div><div style="text-align: justify;"><br></div><div style="text-align: justify;">Dacă ai depăşit, însă, stadiul lui Freud şi te interesează să ştii care sunt numele importante din psihologia de după Al Doilea Război Mondial, s-ar putea să vrei să arunci o privire peste lista alcătuită anul trecut de Ed Diener, Shigehiro Oishi şi JungYeun Park.</div></div><a href="http://andreea-radu.blogspot.com/2015/06/o-lista-incompleta-psihologilor.html#more">Citeste mai departe...</a>Andreea Raduhttps://plus.google.com/111552334646921072965noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4176113290101913041.post-31652896762885050022015-06-06T07:06:00.000+03:002015-06-06T07:10:21.265+03:00<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/-1_XxhL2a_iQ/VXJqoUXBxSI/AAAAAAAADms/rUuRhoAllBQ/s1600/4684033361_cb1f75df27.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-1_XxhL2a_iQ/VXJqoUXBxSI/AAAAAAAADms/rUuRhoAllBQ/s1600/4684033361_cb1f75df27.jpg" /></a></div><br /><div style="text-align: justify;">Nu vă ţin mult. Vreau doar să vă spun că un copil nu e un adult. Ăştia mici nu au aceeaşi capacitate de concentrare ca adulţii, nu au la fel de mult autocontrol, nu ştiu la fel de multe lucruri, nu-şi reglează emoţiile la fel de bine, nu au la fel de multă experienţă, nu fac la fel de bine deosebirea între realitate şi poveşti, nu s-au lovit încă de toate rahaturile de care ne-am lovit noi şi, în general, nu este de dorit să îi comparăm fix cu noi atunci când avem <strike>pretenţii</strike>&nbsp;aşteptări de la ei. Ca atare, ce-ar fi să nu-i mai credem supermani?</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Cum ar fi să ne imaginăm că nu-i chiar atât de grav dacă ajung gunoieri, artişti, politicieni, nu ştiu, orice vă sperie pe voi acum. Ce-ar fi să avem <b>înţelegere </b>noi pentru ei, nu să aşteptăm ca ei să înţeleagă că suntem obosiţi/tracasaţi/plictisiţi/că avem o relaţie de cuplu nesatisfăcătoare sau altele asemenea? Ce-ar fi să nu ne mai concentrăm atât pe rezultatele, ironic,&nbsp;ale altora (ale copilului, în speţă) şi să ne uităm la performanţele noastre? Poate de acolo să vină nemulţumirea asta permanentă pe care o simţim? Întreb şi eu, nu dau cu parul.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Also, pe copil îl sperie şi îl doare când părinţii lui sunt supăraţi pe el, ţipă şi plâng, nu-i vorbesc, îl fac de râs în public şi tot aşa. INDIFERENT ce reacţie exterioară ar avea. Indiferent. A, şi indiferent de vârstă. Vă aşteptaţi la asta?</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Am zis că nu vă ţin mult şi uite, nu v-am minţit. În concluzie, ajustaţi-vă aşteptările, relaxaţi-vă puţin, luaţi o carte despre dezvoltarea creierului, ascultaţi-vă copilul atunci când vorbeşte, răspundeţi pe un ton prietenos - fiţi curioşi, nu critici. Şi întotdeauna, înainte să vă gândiţi că e ceva în neregulă cu el, treceţi cu privirea prin ograda interioară proprie şi întrebaţi-vă dacă nu cumva filtrul vostru e cel care-l face să pară un Superman răuvoitor şi leneş, care ar putea, dar nu vrea, şi nu un copil normal, dar obosit şi suprasolicitat.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Mulţumesc pentru că aţi citit.</div><br />Photo by <a href="https://www.flickr.com/photos/malabooboo/4684033361/in/faves-55757958@N04/" target="_blank">Tim Malabuyo</a><br /><br /><div class="fb-like" data-action="like" data-href="http://www.andreea-radu.ro/2015/06/fiul-tau-superman.html" data-layout="standard" data-share="true" data-show-faces="true"></div></div>Andreea Raduhttps://plus.google.com/111552334646921072965noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4176113290101913041.post-83846616338806236902015-05-11T21:42:00.000+03:002015-05-12T08:04:31.878+03:00<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/-tjPRkmaZI5A/VVD36BoQXFI/AAAAAAAADl8/lxWM9MofhRM/s1600/6346894242_974c79d73b.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-tjPRkmaZI5A/VVD36BoQXFI/AAAAAAAADl8/lxWM9MofhRM/s1600/6346894242_974c79d73b.jpg"></a></div><div style="text-align: justify;"><br></div><div style="text-align: justify;">Zilele trecute am postat pe pagina de Facebook a blogului link spre un articol de pe PsychCentral. Autoarea scria despre cum să transformi gândurile negative în întrebări folositoare, care să te ghideze să descoperi câte ceva despre tine însuţi. Mi s-a părut o temă interesantă, şi trebuie să recunosc că punctul doi, cel despre lista de „to do” şi despre cum unii dintre noi (wink-wink) se simt nişte neterminaţi dacă nu bifează tot ce-şi pun pe ea, a cam avut ecou pentru mine.</div><div style="text-align: justify;"><br></div><div style="text-align: justify;">Nu la multe minute după aceea, am început să mă plâng unei prietene despre cum n-am timp să fac tot ce-mi propun. Reacţia ei îndreptăţită (şi amuzantă)? „Măi, da’ tu citeşti vreodată ce postezi pe Facebook?”. Ceea ce m-a inspirat să scriu despre unul dintre cele mai folositoare lucruri pe care le-am învăţat de când sunt terapeut.</div><div style="text-align: justify;"></div></div><a href="http://andreea-radu.blogspot.com/2015/05/nu-e-vorba-despre-tine.html#more">Citeste mai departe...</a>Andreea Raduhttps://plus.google.com/111552334646921072965noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4176113290101913041.post-36477921244700006112015-04-24T07:17:00.002+03:002015-04-24T07:23:35.454+03:00<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/-lQvn8aT2qiI/VTiinPf9ejI/AAAAAAAADlI/-5VD8kzK79s/s1600/492739301_0a925efed2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-lQvn8aT2qiI/VTiinPf9ejI/AAAAAAAADlI/-5VD8kzK79s/s1600/492739301_0a925efed2.jpg"></a></div><div><br></div><div style="text-align: center;"><i><span style="color: #134f5c;">&quot;Nesiguranţa ne poate menţine sau prelungi fericirea,</span></i></div><div style="text-align: center;"><i><span style="color: #134f5c;">aşa că ne-am aştepta ca oamenii s-o preţuiască.&quot;</span></i></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #674ea7;">- Daniel Gilbert</span></div><br><div style="text-align: justify;">În seara asta scriu din cabinet. Se întunecă şi e cald de aprilie, nu destul cât să ieşi în mânecă scurtă, dar plăcut dacă deschizi larg geamul. Am o pauză de câteva ore înainte de ultimul client, aşa că deschid &quot;În căutarea fericirii&quot; la una dintre paginile cu semn. Am post-it-uri în toate cărţile, notiţe, caieţele. Îmi propun să vă spun atât de multe...</div><div style="text-align: justify;"><br></div><div><div style="text-align: justify;">Astăzi mă opresc la citatul de la începutul articolului, pentru că fericirea este, deşi pare improbabil pentru un cabinet de psihoterapie, un subiect ce revine des în discuţiile cu clienţii mei.</div><div style="text-align: justify;"><br></div></div></div><a href="http://andreea-radu.blogspot.com/2015/04/explicatii-si-emotii-pozitive.html#more">Citeste mai departe...</a>Andreea Raduhttps://plus.google.com/111552334646921072965noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4176113290101913041.post-70676523475458161752015-04-19T19:34:00.000+03:002015-04-23T09:30:24.224+03:00<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-hAwWSClDo1s/VTH1jVmz2sI/AAAAAAAADk4/YzvIxfsP0mk/s1600/5334363735_1efd7a822a.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-hAwWSClDo1s/VTH1jVmz2sI/AAAAAAAADk4/YzvIxfsP0mk/s1600/5334363735_1efd7a822a.jpg"></a></div><br><span style="text-align: justify;">Există un fel de distorsiune cognitivă care te face să crezi că toată lumea ştie ce ştii şi tu, că unele lucruri sunt de la sine înţelese, că toţi participanţii la o discuţie pleacă de la aceleaşi premise ca şi tine. Treaba asta se numeşte „blestemul cunoaşterii” şi e unul dintre motivele pentru care, uneori, nu simţim nevoia să explicăm concret la ce ne referim atunci când spunem un lucru sau altul.</span><br><div style="text-align: justify;"><br></div><div style="text-align: justify;">Din fericire, în jurul meu există şi câţiva oameni cu alte pasiuni şi interese decât ale mele, cum ar fi limbile străine sau artele frumoase. Ei, şi din când în când, câte cineva din acest cerc restrâns de oameni minunaţi îmi pune timid câte o întrebare bine ţintită şi îndelung pritocită. De curând am fost întrebată pe un ton scăzut, oarecum încurcat, în timpul unei conversaţii despre ştiinţă, pseudoştiinţă şi de-a dreptul neştiinţă:</div><div style="text-align: justify;"><br></div><div style="text-align: center;"><i><i>- Cum faci tu ca să îţi dai seama ce e ştiinţific şi ce nu?</i></i></div><i></i><br></div><a href="http://andreea-radu.blogspot.com/2015/04/stiintific-sau-nu-o-perspectiva.html#more">Citeste mai departe...</a>Andreea Raduhttps://plus.google.com/111552334646921072965noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4176113290101913041.post-38376219141877489652015-03-20T20:37:00.000+02:002015-03-20T21:07:36.365+02:00<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><br><div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/-L8xuSu0I7Uk/VQxgwn4aO3I/AAAAAAAADko/OxcerJY6_1k/s1600/4160835158_9c08b34dc2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-L8xuSu0I7Uk/VQxgwn4aO3I/AAAAAAAADko/OxcerJY6_1k/s1600/4160835158_9c08b34dc2.jpg"></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><br></td></tr></tbody></table><div style="text-align: justify;">Nu ştim exact cum se întâmplă, însă un lucru este sigur: mintea e un produs al creierului. Baza biologică fără de care nu se poate, începutul (şi sfârşitul) minţii, cel datorită sau în ciuda căruia se formează şi se consolidează obiceiuri, este creierul. El nu e totul, să ne înţelegem, dar e o parte esenţială a discuţiei despre minte, şi, deci, despre psihologie.</div><div style="text-align: justify;"><br></div><span style="font-family: inherit; text-align: justify;">Mi se pare important să vorbim despre asta în general şi mai ales aici, pe un blog de psihologie şi psihoterapie. O să vă spun imediat de ce.</span><span style="font-family: inherit;"></span><br><div style="text-align: justify;"></div></div></div><a href="http://andreea-radu.blogspot.com/2015/03/mintea-acest-suflet-al-psihologiei.html#more">Citeste mai departe...</a>Andreea Raduhttps://plus.google.com/111552334646921072965noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4176113290101913041.post-14741263213715341922015-01-28T13:32:00.000+02:002015-03-04T11:55:50.620+02:00<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-csemYqteq48/VL-0TZmDJWI/AAAAAAAADcc/Vpuu-G6SQIc/s1600/4011651430_17fda158b8.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-csemYqteq48/VL-0TZmDJWI/AAAAAAAADcc/Vpuu-G6SQIc/s1600/4011651430_17fda158b8.jpg"></a></div><div><blockquote class="tr_bq" style="text-align: center;"><span style="text-align: justify;"><span style="color: #0b5394; font-family: inherit;">&quot;În iubire, cu toţii suntem vulnerabili. Pur şi simplu aşa stau lucrurile. Suntem mai expuşi emoţional în faţa celor pe care-i iubim şi uneori, inevitabil, ne rănim unii pe ceilalţi cu acţiuni şi cuvinte prea puţin gândite.&quot;</span></span></blockquote><blockquote class="tr_bq" style="text-align: center;"><span style="color: #b4a7d6; font-family: inherit; text-align: justify;">~ Sue Johnson</span></blockquote></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">Îmi amintesc că am lucrat cândva cu un cuplu pe care nu l-am putut ajuta deloc. Ori că eu nu m-am priceput, ori că nu ne-am potrivit... Nu ştiu. Problema lor nu era deloc evidentă - nu se certau, nu se urau, nu ţipau unul la celălalt, ba dimpotrivă, erau amabili, prezenţi, implicaţi. Spuneau că se iubesc. Între ei nu se întâmplase nimic grav. Cu toate astea, ceva din relaţia lor nu mai mergea la fel ca înainte, se simţeau departe unul de celălalt, iar asta i-a adus la cabinet.</span><br></div></div></div><a href="http://andreea-radu.blogspot.com/2015/01/acceptare-si-vulnerabilitate-in-cuplu.html#more">Citeste mai departe...</a>Andreea Raduhttps://plus.google.com/111552334646921072965noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4176113290101913041.post-15642662540435890232015-01-19T11:32:00.000+02:002015-03-09T08:04:47.372+02:00<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-iWLA_dpVNLE/VLyv81qX12I/AAAAAAAADcM/4g-80MTFUFc/s1600/6308571644_140a07ee9f.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-iWLA_dpVNLE/VLyv81qX12I/AAAAAAAADcM/4g-80MTFUFc/s1600/6308571644_140a07ee9f.jpg"></a></div><br>Autobuz, ziua. Mămica şi bunica stau pe două scaune alăturate. În faţa lor e o fetiţă de cinci-şase ani, pe nume Antonia. Stă în genunchi pe scaun, întoarsă spre cele două femei, şi povesteşte veselă, gesticulând. Pe locul de lângă de ea e o doamnă mai în vârstă, necunoscută.<br><br>Din când în când, fetiţa o atinge pe doamnă ba cu cotul, ba cu degeţelele învelite în mănuşi. Doamna tresare puternic când Antonia îi loveşte din greşeală pălăria, dar nu spune nimic. Mămica reacţionează prompt, prinde copilul de umeri, îl scutură puţin şi rosteşte printre dinţi, dar suficient de tare încât să audă toată lumea:<br><br>- Stai cuminte! Chiar nu ţi-e ruşine deloc? Obraznico! Nu vezi c-o deranjezi pe doamna?</div><div style="text-align: justify;"><br><br></div></div></div><a href="http://andreea-radu.blogspot.com/2015/01/regulile-nescrise-si-copiii-obraznici.html#more">Citeste mai departe...</a>Andreea Raduhttps://plus.google.com/111552334646921072965noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4176113290101913041.post-77013892956677124562015-01-17T09:40:00.000+02:002015-03-04T10:59:10.814+02:00<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div dir="ltr" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-05fdCmh1Ico/VLgWOre67KI/AAAAAAAADbs/kgJNU3X_ouc/s1600/4198114053_8726a2153a.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-05fdCmh1Ico/VLgWOre67KI/AAAAAAAADbs/kgJNU3X_ouc/s1600/4198114053_8726a2153a.jpg" height="200" width="162"></a></div>Pentru că în perioada asta lucrez la cabinet cu probleme de autocontrol şi, deci, subiectul mă preocupă, m-am gândit să împărtăşesc cu voi unul dintre articolele lui Jeremy Dean, care face un scurt rezumat pe tema asta. Lectură plăcută!<br><div style="text-align: justify;"><br>&quot;Autocontrolul e foarte important pentru succes. Cei care au mai mult autocontrol tind să fie mai populari şi să aibă mai mult succes decât ceilalţi, şi asta în numeroase domenii ale vieţii. Pe de altă parte, persoanele cu mai puţin autocontrol sunt expuse riscului de-a mânca prea mult, de-a dezvolta dependenţe şi de a nu-şi atinge potenţialul.<br><br></div></div></div><a href="http://andreea-radu.blogspot.com/2015/01/zece-strategii-de-imbunatatire.html#more">Citeste mai departe...</a>Andreea Raduhttps://plus.google.com/111552334646921072965noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4176113290101913041.post-20495403506258738382015-01-16T10:45:00.000+02:002015-01-16T12:45:22.753+02:00<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-V9AfZMni120/VLfwNtfN87I/AAAAAAAADbc/fyYqu6SYseQ/s1600/6903021374_5b29b11f15.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-V9AfZMni120/VLfwNtfN87I/AAAAAAAADbc/fyYqu6SYseQ/s1600/6903021374_5b29b11f15.jpg"></a></div><br><div style="text-align: justify;">Şi partenerii care se iubesc şi nu vor să se despartă ajung uneori la terapie, fiindcă găsesc că, oricât de ataşaţi ar fi unul de celălalt, viaţa în doi te poate scoate repede din minţi. Pe măsură ce trece timpul şi prima etapă a relaţiei lasă loc următoarelor, lucruri mărunte devin hopuri de netrecut şi trăsături care la început ţi se păreau calităţi devin, încet, motive de migrenă.</div><br></div></div><a href="http://andreea-radu.blogspot.com/2015/01/critica-ma-o-data-fii-curios-de-cinci.html#more">Citeste mai departe...</a>Andreea Raduhttps://plus.google.com/111552334646921072965noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4176113290101913041.post-8392358683675712252015-01-14T11:22:00.000+02:002015-03-09T08:00:09.468+02:00<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-pb27sjz1zCs/VLYZ7Sph5DI/AAAAAAAADbM/wOAO1gO4nfc/s1600/277123912_245c0f5117.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-pb27sjz1zCs/VLYZ7Sph5DI/AAAAAAAADbM/wOAO1gO4nfc/s1600/277123912_245c0f5117.jpg"></a></div><br><br><div style="text-align: justify;">     Mihnea, un băieţel de zece ani, se întoarce supărat de la şcoală. Copiii de la el din clasă l-au scos din echipa de fotbal fiindcă s-a certat cu un alt copil, care-l lovise din greşeală cu mingea. Colegii spun despre el că e &quot;supărăcios&quot;: plânge des, ţipă la ceilalţi, face crize (nesfârşite) de furie. Mama încearcă să-l consoleze, alintându-l şi oferindu-i ceva bun de mâncare, tata îi spune ce ştie şi el de la bunicul, adică să nu mai plângă, să fie &quot;bărbat&quot; şi nu se mai alinte. Consecinţa fericită e că, nu peste multă vreme, întreaga familie vine la cabinet ca să ceară ajutor, cu mămică, bunică, tată şi băieţel.</div></div></div><a href="http://andreea-radu.blogspot.com/2015/01/sapte-ani-de-acasa-si-un-la-cabinet.html#more">Citeste mai departe...</a>Andreea Raduhttps://plus.google.com/111552334646921072965noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4176113290101913041.post-2366945407298035862014-10-27T14:52:00.000+02:002014-10-27T16:40:08.559+02:00<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-vymsodbo9lM/VE4Jf_PSkcI/AAAAAAAADRc/1SSaH3iAKIY/s1600/212382353_0624b8a9a4.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-vymsodbo9lM/VE4Jf_PSkcI/AAAAAAAADRc/1SSaH3iAKIY/s1600/212382353_0624b8a9a4.jpg"></a></div><br><div style="text-align: justify;">     Vorbeam cândva, demult, cu unul dintre profesorii mei despre ce mi-ar trebui ca să simt că sunt cu adevărat psihoterapeut. Nu mai ştiu sigur cum, dar în discuţia cu el am ajuns la ideea de fotoliu al meu pentru rolul ăsta. Fotoliul psihoterapeutului, mai mult metaforic decât din lemn şi din pânză. Mi-am dat seama atunci că n-am nevoie de un spaţiu anume, de o locaţie. Nici măcar de un fotoliu anume. I-am spus că fotoliul meu e interior, oricât de patetic ar suna asta. În fine.</div><div style="text-align: justify;"><br></div><div style="text-align: justify;">     Ce voiam să vă spun e că, uneori, alături de fotoliul ăsta al meu interior aşez câte un scaun şi pentru altcineva. De obicei, acel altcineva mi-e client, un invitat în spaţiul meu, dar coautor cu drepturi egale pentru orice urmează să se întâmple acolo.</div><div style="text-align: justify;"></div></div></div><a href="http://andreea-radu.blogspot.com/2014/10/cabinetul-de-psihoterapie-relatia.html#more">Citeste mai departe...</a>Andreea Raduhttps://plus.google.com/111552334646921072965noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4176113290101913041.post-6393480389498756192014-10-07T08:06:00.000+03:002014-10-07T08:36:44.663+03:00<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/-4zLZX0Iey1w/VC6-S5GjW3I/AAAAAAAADP8/3vkBAqmtzUM/s1600/4097527346_b2cabd03e9_o.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-4zLZX0Iey1w/VC6-S5GjW3I/AAAAAAAADP8/3vkBAqmtzUM/s1600/4097527346_b2cabd03e9_o.jpg"></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br></div><div style="text-align: center;"><i><span style="color: #674ea7;"><b>&quot;Dacă vrei să faci greşeli de calitate, </b></span></i></div><div style="text-align: center;"><i><span style="color: #674ea7;"><b>secretul e să nu le ascunzi de nimeni,</b></span></i></div><div style="text-align: center;"><i><span style="color: #674ea7;"><b>şi mai ales, nu de tine însuţi.&quot;</b></span></i></div><div style="text-align: center;"><i><span style="color: #0b5394;">~ Daniel C. Dennett</span></i></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">     Mi-e greu să încep articolul ăsta. Mi-e teamă să nu fiu înţeleasă greşit. Aş vrea să fie perfect încă de la început, să transmită exact ce vreau să vă spun, să fie &quot;bun&quot;, să aibă toate componentele unei postări de calitate. Am scris şi am şters deja de câteva ori. Nu pot să mă hotărăsc cum să vă spun ce am de spus.</div></div></div><a href="http://andreea-radu.blogspot.com/2014/10/nu-transforma-o-greseala-intr-un-secret.html#more">Citeste mai departe...</a>Andreea Raduhttps://plus.google.com/111552334646921072965noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4176113290101913041.post-90737417839004431222014-09-17T07:28:00.000+03:002014-09-17T11:03:24.066+03:00<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/-Ypeab2bm-W4/VBfPoegHSsI/AAAAAAAADO8/CwxmMrAX6WU/s1600/5272087717_615927eb39.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-Ypeab2bm-W4/VBfPoegHSsI/AAAAAAAADO8/CwxmMrAX6WU/s1600/5272087717_615927eb39.jpg"></a></div><div style="text-align: justify;"><br></div><div style="text-align: center;"><span style="font-size: large;">Fericirea căruia dintre parteneri e mai importantă?</span></div><div style="text-align: justify;"><br></div><div style="text-align: justify;">     Atunci când, într-un parteneriat de lungă durată, soţia e fericită, soţul e mai fericit la rândul lui, indiferent ce simte în general în legătură cu căsnicia sa. Pentru calitatea mariajului, se pare că fericirea soţiei contează mai mult decât aceea a soţului. Este concluzia unui studiu recent, publicat în <i>Journal of Marriage and Family. </i>Studiul a măsurat satisfacţia în căsnicie şi fericirea adulţilor mai în vârstă (<a href="http://dx.doi.org/10.1111/jomf.12133">Carr et al., 2014</a>)<span style="background-color: white; color: #292929; font-family: &#39;Open Sans&#39;, arial, sans-serif; font-size: 16px; line-height: 25.6000003814697px;">. </span>Profesorul Deborah Carr, autoarea principală a studiului, spune:<br></div></div></div><a href="http://andreea-radu.blogspot.com/2014/09/sotul-sau-sotia-partenerul-carui.html#more">Citeste mai departe...</a>Andreea Raduhttps://plus.google.com/111552334646921072965noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4176113290101913041.post-2334361295967333132014-09-15T19:01:00.001+03:002014-09-16T08:42:25.471+03:00<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/-HMH6p7EJQZ0/VBajMjVV-3I/AAAAAAAADOs/1EtEj4zFAik/s1600/7448673886_091c8fb37d.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-HMH6p7EJQZ0/VBajMjVV-3I/AAAAAAAADOs/1EtEj4zFAik/s1600/7448673886_091c8fb37d.jpg"></a></div><br><div style="text-align: justify;">     E septembrie şi, citeam pe undeva, septembrie e precum ianuarie de după vară - noi începuturi, promisiuni de mai bine, speranţe reînnoite, liste cu &quot;rezoluţii&quot;, tot tacâmul. Ei, şi în spiritul ăsta de răcoare plăcută şi miros de flori pe catedre, am primit acum câteva zile un telefon.</div><br></div></div><a href="http://andreea-radu.blogspot.com/2014/09/cuplul-back-to-school-putin-divort-sau.html#more">Citeste mai departe...</a>Andreea Raduhttps://plus.google.com/111552334646921072965noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4176113290101913041.post-25137140550969248692014-09-11T15:38:00.000+03:002014-09-14T23:03:07.721+03:00<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">    <br><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/-VkofTxURo1I/VBBhWylo-eI/AAAAAAAADOc/szj45K9xQzE/s1600/559397201_7b53931de9.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-VkofTxURo1I/VBBhWylo-eI/AAAAAAAADOc/szj45K9xQzE/s1600/559397201_7b53931de9.jpg"></a></div><br><div style="text-align: justify;">     Acum doi ani, unul dintre psihologii mei preferaţi a murit. Avea 62 de ani când inima i-a cedat pe neaşteptate. Am simţit moartea lui ca pe o pierdere personală, probabil şi pentru că de-abia îl descoperisem, graţie unui fost profesor din facultate interesat de psihologia pozitivă şi plăcut impresionat de rigoarea ştiinţifică a acesteia.<br><br></div></div></div><a href="http://andreea-radu.blogspot.com/2014/09/sase-valori-si-24-de-trasaturi-de.html#more">Citeste mai departe...</a>Andreea Raduhttps://plus.google.com/111552334646921072965noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4176113290101913041.post-91855760824901117102014-09-08T09:16:00.000+03:002014-09-08T09:20:16.411+03:00<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/-Zn8qUABSees/VA0-oManJpI/AAAAAAAADOM/2hhUm-5Vl_k/s1600/3822222947_eb5a8bbc6b_o.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: justify;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-Zn8qUABSees/VA0-oManJpI/AAAAAAAADOM/2hhUm-5Vl_k/s1600/3822222947_eb5a8bbc6b_o.jpg"></a></div><span style="font-size: large; text-align: justify;">Creierele unui grup de tineri ce au suferit un episod de depresiv în trecut au fost comparate cu acelea ale unui grup de control...</span><br><div style="text-align: justify;"><br></div><div style="text-align: justify;">Tinerii ce au trecut printr-o depresie au reţele neuronale cognitive şi emoţionale hiper-conectate, arată un studiu recent.</div><div style="text-align: justify;"></div></div></div><a href="http://andreea-radu.blogspot.com/2014/09/hiper-conexiunile-efectul-depresiei.html#more">Citeste mai departe...</a>Andreea Raduhttps://plus.google.com/111552334646921072965noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4176113290101913041.post-88758236910402345532014-09-06T06:00:00.000+03:002014-09-06T08:13:21.906+03:00<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div><br></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/-b1QBP9Lsteo/VARmpy3476I/AAAAAAAADM8/8uBL4qkWDuk/s1600/10252348403_7beb2d7207_c.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-b1QBP9Lsteo/VARmpy3476I/AAAAAAAADM8/8uBL4qkWDuk/s1600/10252348403_7beb2d7207_c.jpg"></a></div><div><br></div><div style="text-align: justify;">     La începutul lunii trecute au apărut în presă mai multe articole despre &quot;ecuaţia fericirii&quot;. M-am decis să scriu şi eu câteva cuvinte despre subiectul ăsta pentru că n-am găsit, cel puţin în textele româneşti, informaţii suficient de clare. Voi sunteţi siguri că aţi înţeles despre ce e vorba? Dacă vreţi să reluăm, read on. Vă avertizez că urmează un articol lung.</div><div style="text-align: justify;"></div></div></div><a href="http://andreea-radu.blogspot.com/2014/09/ecuatia-fericirii-ceva-mai-pe-larg.html#more">Citeste mai departe...</a>Andreea Raduhttps://plus.google.com/111552334646921072965noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4176113290101913041.post-44762041091602146212014-07-25T14:36:00.000+03:002014-07-25T14:38:47.190+03:00<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/-uRYYND2nUfM/U852srA6otI/AAAAAAAACck/-oPwoSx8z24/s1600/3199085284_52e5031d2c.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-uRYYND2nUfM/U852srA6otI/AAAAAAAACck/-oPwoSx8z24/s1600/3199085284_52e5031d2c.jpg"></a></div><div style="text-align: center;"><br></div><div style="text-align: justify;">     Unii oameni (ştiţi voi cine sunteţi) se întreabă, şi mă întreabă, ce e iubirea. Ei bine, n-am o teorie în privinţa asta. Pot s-o definesc doar dacă o despart în silabe, adică dacă vorbesc despre respect, camaraderie, atenţie, pasiune, sex şi altele asemenea. Din fericire, altcineva s-a gândit la asta înaintea mea şi a vorbit mult mai frumos şi mai organizat decât aş reuşi eu.</div></div></div><a href="http://andreea-radu.blogspot.com/2014/07/o-teorie-iubirii.html#more">Citeste mai departe...</a>Andreea Raduhttps://plus.google.com/111552334646921072965noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4176113290101913041.post-30338603910055958432014-07-18T17:32:00.001+03:002015-08-05T10:39:04.196+03:00<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-5_9Lg4gz4k0/U8Td6TnS5hI/AAAAAAAACbU/5WZLt_7ALfM/s1600/2811107543_0322fe635f.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-5_9Lg4gz4k0/U8Td6TnS5hI/AAAAAAAACbU/5WZLt_7ALfM/s1600/2811107543_0322fe635f.jpg"></a></div><div style="text-align: justify;"><br></div><div style="text-align: justify;">     Mi-e teamă că am o veste proastă. Sau, în fine, una nu tocmai bună pentru aceea dintre voi care cred că un cuplu fericit e scutit de neînţelegeri şi că, dacă nu ne certăm, o să trăim liniştiţi până la adânci bătrâneţe. Poate aţi auzit despre John şi Julie Gottman, cei doi soţi, psihologi amândoi, care studiază relaţiile de cuplu?</div></div></div><a href="http://andreea-radu.blogspot.com/2014/07/bucurie-si-entuziasm-in-cuplu-macar-din.html#more">Citeste mai departe...</a>Andreea Raduhttps://plus.google.com/111552334646921072965noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4176113290101913041.post-54748041816116081042014-06-10T09:48:00.000+03:002014-06-12T21:35:00.162+03:00<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">    <br><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/-mGpL1sLnIL0/U5ajgfahLhI/AAAAAAAACaU/XC9Es5gMeMI/s1600/2883255570_a403d5fd0f.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-mGpL1sLnIL0/U5ajgfahLhI/AAAAAAAACaU/XC9Es5gMeMI/s1600/2883255570_a403d5fd0f.jpg"></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br></div><div style="text-align: justify;">     Ce-ai face dacă ai afla că iubitul tău te înşală? Ai încerca să înţelegi, ai căuta un compromis, sau te-ai grăbi să-l părăseşti? Dar dacă prietena ta cea mai bună ţi-ar spune că soţul ei a avut o aventură, ce ai sfătui-o?</div><div style="text-align: justify;"><br></div><div style="text-align: justify;">     <a href="https://uwaterloo.ca/wisdom-and-culture-lab/dr-grossmann" target="_blank">Igor Grossman</a> şi Ethan Kross s-au întrebat ce i-ar ajuta pe oameni să ia decizii înţelepte atunci când se confruntă cu o dilemă personală, cum ar fi infidelitatea partenerului.<br></div></div></div><a href="http://andreea-radu.blogspot.com/2014/06/paradoxul-lui-solomon.html#more">Citeste mai departe...</a>Andreea Raduhttps://plus.google.com/111552334646921072965noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4176113290101913041.post-75796207791605873022014-06-05T11:03:00.000+03:002014-06-05T11:08:54.606+03:00<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div style="text-align: center;">   </div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/-6pAZMf0Xzio/U5AhW4J1D4I/AAAAAAAACZ0/YTqc3lNaWWM/s1600/53465858_a23599d4e5+(1).jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-6pAZMf0Xzio/U5AhW4J1D4I/AAAAAAAACZ0/YTqc3lNaWWM/s1600/53465858_a23599d4e5+(1).jpg"></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br></div><br><div style="text-align: justify;">     Cu un oarecare timp în urmă am avut ocazia să întâlnesc pe cineva excepţional, o persoană foarte diferită de toate celelalte pe care le cunoscusem până atunci, un om care a trecut prin nişte evenimente pe care majoritatea dintre noi le-ar considera, privind din afară, imposibil de depăşit.</div><br></div></div><a href="http://andreea-radu.blogspot.com/2014/06/cui-ii-foloseste-psihoterapia.html#more">Citeste mai departe...</a>Andreea Raduhttps://plus.google.com/111552334646921072965noreply@blogger.com0