Invitatii Nunta, Botez si Accesorii

Cîteva cuvinte despre nuntile etnice

2014-09-06T12:03:00.003+03:00

Cîteva cuvinte despre nunta la ţigani

Spre deosebite de alte grupuri sociale, ţiganii nu prea acceptă oficializarea unei relaţii între ţigani şi persoane din afara etniei. În cazul în care un bărbat ţigan se căsătoreşte cu o fată din afară comunitatea acestuia poate să o accepte cu condiţia să se adapteze modului lor de viaţă. În mod normal, însă, este interzis ca o femeie ţigancă să îşi ia soţ care nu este ţigan.

Primul pas în realizarea căsătoriei este alegerea miresei. Este interesant că aspectul fizic este mai puţin important, în schimb sănătatea, virilitatea, manierele, caracterul si prestigiul in cadrul comunitatii sînt mult mai importante.

Pentru multe triburi de ţigani părinţii sînt cei care aleg mirese pentru copiii lor, şi încă de la vîrste mici. Ei consideră că este dreptul lor să găsească o mireasă potrivită pentru copil. Baiatul incepe prin a face curte şi în cazul în care cuplul este de acord să se căsătorească se face un schimb de cadouri cu valoare mică, simbolică. Tradiţiile ţiganilor o evaluare a miresei, adică o plată efectuată de către mire către familia miresi. Plata va compensa pentru pierderea fiicei şi este garantul unui comportament decent faţă de aceasta. După ce famiile cad de acord urmează o petrecere formală cu muzică şi dansuri.

De-a lungul timpului unele cupluri nu au fost de acord cu regimul impus de comunitate şi au fugit. Cei care s-au decis să se întoarcă au fost (de obicei) acceptaţi de comunitate în schimbul unei amenzi modice.

De obicei fata se mută în casa soţului după căsătorie, ea urmează să înveţe de la mama băiatului ce trebuie făcut pentru a avea grija de casă. Tinerii căsătoriţi nu se mută în casa noua pînă nu au primul copil, de asemenea nu se pot striga unul pe celălalt ca soţ sau soţie ci doar folosind prenumele pînă nu se naşte primul copil.

Cîteva cuvinte despre nunta la aromani

Cununia la aromani e prilej de mare veselie si de petrecere ca-n basme. Cinci zile si cinci nopti mirii sarbatoresc alaturi de invitatii lor si nimeni nu se plange vreodata de oboseala. Daca te pregatesti sa te casatoresti cu un machedon, pregateste-te sa fii mireasa timp de aproape o saptamana!
Mirele si mireasa - nunti separate
Nunta incepe miercurea si dureaza pana lunea urmatoare. In prima zi, atat mirele cat si mireasa isi gazduiesc rudele cele mai apropiate invitate la nunta. La mireasa acasa are loc ”aprinderea aluatului” - adica framantarea unui aluat special care se pune intr-un vas acoperit cu un prosop, in care si familia baiatului si cea a fetei pun bani. La final, suma este impartita de catre domnisoarele de onoare.
A doua zi, in casa miresei vin socrii mari pentru a “cumpara” fata. La ceremonie sunt prezente rudele miresei si prietenii apropiati. Intr-o camera sunt asezate toate obiectele de zestre ale fetei, inclusiv rochia de mireasa. Socrii mari “platesc” mireasa, dand bani rudelor de sex feminin ale acesteia, iar la finalul zilei se intinde masa mare pentru toti cei prezenti.
A treia zi au loc nunti separate – a mirelui si a miresei. Mireasa imbraca o rochie de seara si gazduieste petrecerea la ea acasa. Invitatii obisnuiesc sa daruiasca bani miresei si socrilor mici cu aceasta ocazie. Mirele are parte de o sarbatoare in cerc mai restrans. El se duce sa-l aduca pe nas la petrecere, moment in care are loc un ritual special. Se foloseste un bat in forma de cruce, trei mere rosii si o bucata de matase alba. Cei prezenti canta cantece traditionale, iar nasul coase bucata de matase cu ata rosie. Cavalerii de onoare tin acest “steag”, iar invitatii arunca bani pe el. Apoi cavalerii de onoare si mirele iau un pepene rosu si se duc la hora miresei cu el. Mirele este, de obicei, cel care iese in capul horei.
Nunta propriu-zisa
Duminica, nasii sunt adusi de rude acasa la mire si pleaca impreuna cu acesta la mireasa. Fata iese la usa si pupa mana socrului mare. Socrul mare da bani miresei si bijuterii de aur socrului mic, in semn de respect pentru viitoarea nora. Mireasa isi pune rochia alba, iar cavalerii de onoare canta doine de jale pentru despartirea fetei de familie. Rudele miresei ii dau cateva palme in mod simbolic mirelui pentru a marca respectul pe care el trebuie sa-l poarte miresei. Apoi fata iese din casa si se incinge hora in fata casei. Dupa hora, mirii si nasii pornesc spre casa mirelui, iar soacra mica stropeste cu apa in urma lor ca tanarul cuplu sa aiba o viata usoara.
Cununia religioasa are loc la baiat acasa, iar seara se intinde masa mare si are loc petrecerea de nunta. Cativa invitati se imbraca in haine tiganesti si joaca in fata nasilor o gaina sau un miel, iar nasul ofera bani in schimbul acestor daruri. La un moment dat, in timpul petrecerii se fura mireasa si este rascumparata dupa indelungi negocieri.
Ultima zi de petrecere, prima zi ca tanara familie
In a cincea zi este randul rudelor mirelui sa mearga la mireasa acasa imbracate in haine tiganesti si sa se planga in mod simbolic de mireasa in fata parintilor acesteia. Dupa obicei, primesc bani si trebuie sa “fure” cateva lucruri din casa fetei. Se intinde masa mare, iar “tiganii” si socrii mici si mari beau tuica rosie ca semnificatie a faptului ca mireasa a fost virgina. Se danseaza pe muzica traditionala, iar mireasa taie steagul facut in prima zi in cateva bucati cu care mirele o “bate” in mod simbolic pentru a-i arata respectul pe care i-l datoreaza, apoi mireasa arunca bucatile de panza peste casa, pentru a fi intr-un ceas bun.

Cîteva cuvinte despre nunta la tatari

Conform tradiţiei, înainte de 1930, nici mirele nici mireasa nu-şi puteau alege perechea. Hotărârea privind căsătoria dintre mire şi mireasă o luau taţii celor doi. Cuvântul părinţilor era poruncă. Fata nu-l putea alege pe băiat cu care urma să se căsătorească şi nici nu putea vorbi cu el. Decizia părinţilor nu putea fi contestată, căsătoria făcându-se obligatoriu cu persoana aleasă de părinţi.

La turcii din Dobrogea, mama băiatului bun de însurătoare alegea o fată după gustul ei, pe care avea ocazia să o cunoască bine la diferite petreceri. O fată cu o stare materială bună trebuia să se căsătorească cu un băiat de aceeaşi condiţie. În cazul în care între tineri erau diferenţe sociale, dar ei se iubeau, singura cale era răpirea fetei. După 1930 lucrurile s-au mai schimbat iar tinerii au început să se cunoască şi alege unul pe altul.

La turcii dobrogeni se întâlnesc următoarele tipuri de căsătorie:

- un bărbat se poate căsători cu văduva fratelui său mai mare decedat.

- o femeie se poate căsători cu soţul văduv al surorii mai mari decedate.

- doi fraţi se pot căsători cu două surori

- dacă o femeie are un copil dinainte de căsătorie iar soţul său are şi el un copil dinainte de căsătoria respectivă, dacă cei doi copii sunt băiat şi fată, ei se pot căsători între ei.

În anii de după 1960 se observă un număr mare de căsătorii între români şi turci mai ales în Babadag, Tulcea, Măcin şi Isaccea, unde turcii au rămas în număr mic sau chiar foarte mic. Turcii şi tătarii din Dobrogea acceptă cu dificultate chiar şi astăzi căsătoriile mixte. În ceea ce priveşte nunţile turco-tătare din Dobrogea observăm că în general turcii şi tătarii e căsătoresc între ei, în cadrul comunităţilor musulmane. Atunci au loc şi nunţi tradiţionale cu păstrarea vechilor obiceiuri turceşti.

Înainte de 1930 căutarea şi alegerea miresei împreună cu cererea în căsătorie aveau loc în general toamna. După 1950 la casa fetei mergeau mama băiatului împreună cu una sau mai multe vecine. După 1970 mirii se alegeau unul pe altul

Înţelegerea definitivă privind căsătoria şi plata pentru mireasă i se spune “logodna mică”.

După ce cele două familii ajung la o înţelegere definitivă privind căsătoria băiatului cu fata, rostesc următoarele cuvinte: “Cuvântul dat este unul singur, precum şi Allah este unul singur”. Această formulă înseamnă că este vorba de un jurământ care trebuie respectat cu orice preţ. A nu respecta un astfel de jurământ înseamnă a nu respecta religia islamică.

După logodnă, familia fetei trimite familiei băiatului boccele cu daruri pregătite din timp. Pe fiecare boccea se scrie clar numele destinatarului. Numărul boccelelor depinde de situaţia materială a fiecăruia. În zilele noastre, dacă între logodnă şi nuntă are loc Anul Nou, familiile viitorilor miri îşi trimit reciproc daruri.

La turcii dobrogeni nunţile tradiţionale durau 3-4 zile sau chiar o săptămână. Înainte de anul 1950, nunta începea într-o zi de vineri şi se termina în vinerea săptămânii viitoare. După 1950, nunta începea joi şi se termina duminica sau nunta avea loc în zilele de sâmbătă şi duminică. În prezent, nunta durează trei zile. Cavalerul de onoare este trimis la casa miresei cu un berbec pentru a completa preparatele culinare. Pentru nuntă, mâncărurile se găteau, de câte două femei înrudite cu familia respectivă. Cele mai importante mâncăruri erau: fasole albă, friptură, sarmale, pilaf, baclavale, orez cu lapte şi altele. În general se serveau şapte feluri de mâncăruri.

Nuntaşii nu veneau la nuntă cu mâna goală. Pentru a ajuta la pregătirea mesei, ei aduceau daruri: dulciuri, iaurt, smântână, ulei, etc.

Până în 1950, românii nu erau invitaţi la nunţile musulmane. Ei puteau să stea deoparte şi să privească nunta. La nunţi se foloseau goarnele, iar după 1970 locul acestora a fost luat de orchestră.

Cununia religioasă. De-a lungul timpului cununia religioasă a cunoscut o serie de schimbări. Înainte de 1950, cununia religioasă avea loc în timpul nunţii, într-o zi de marţi sau de joi. După această dată cununia religioasă variază, ea se poate face înainte de nuntă sau în timpul nunţii.

Pregătirea fetei pentru cununia religioasă este diferită de cea a băiatului. Fata stătea într-o cameră pe un scaun, faţa îi era acoperită cu un voal sau cu o batistă. Lângă fată se afla o femeie care citea şi traducea din Coran. Pe fotoliul miresei se punea o pâine, alături se punea făină, iar în mână i se dădeau o oglindă şi nişte sare. Mireasa învârtea câteva monede mărunte pe suprafaţa oglinzii. Sub picioarele miresei se punea un lighean cu apă. Citirea şi traducerea din Coran avea sensul unei urări de belşug. Se credea că astfel Allah va dărui mult noroc şi belşug. Bucăţile de pâine simbolizau belşugul şi se împărţeau după nuntă fetelor de măritat. Oglinda simboliza lumina şi fericirea în căsnicie. Banii simbolizau belşugul şi prosperitatea. Cu banii respectivi se cumpăra de la târg sare şi peşte.

Ligheanul de sub picioarele miresei are dublă folosire; mireasa se spală înainte de rugăciune cu apă din acel lighean, iar apa se folosea la stropitul trandafirilor din grădină.

În perioada 1950-1970, ceremonia cununiei religioase pierde multe din practicile şi simbolurile pe care le avusese înainte. Totuşi unele obiceiuri cum ar fi despletirea părului şi citirea din Coran s-au păstrat. În zilele noastre, mirele şi mireasa se prezintă la hoge şi sub conducerea acestuia are loc cununia religioasă.

Bărbieritul mirelui se făcea în ultima zi a nunţii, după ce acesta făcea baie şi efectua spălarea rituală. La bărbieritul mirelui participau două grupuri de persoane, unii din familia mirelui, alţii din familia miresei. Îmbrăcarea miresei se desfăşura şi ea după un anume ceremonial.

Ceremonia “ Mesei mari” a intrat în componenţa nunţilor turceşti din Dobrogea, şi a fost împrumutată în întregime din obiceiurile de nuntă româneşti, şi continuă la nunţile turceşti şi în zilele noastre atât la ţară cât şi la oraş. Turcii din Dobrogea traduc expresia “Masa mare” prin cuvântul “Koca sofra”. Pe lângă ceremonia “Mesei mari”, nunţile turceşti au împrumutat de la cele româneşti naşul şi naşa. Naşul a luat locul deţinut înainte de vechil, iar naşa de soţia acestuia. La nunţile din zilele noastre întâlnim adesea atât naşul cât şi vechilul şi soţia acestuia. În prezent vechilul se ocupă doar de cununia religioasă. Restul nunţii şi în special masa mare sunt conduse de naş şi naşă. Naşa şi naşul pot fi aleşi atât dintre români cât şi dintre turci.

La ceremonia mesei mari apar şi denumirile româneşti domnişoară de onoare şi cavaler de onoare. Bărbaţii şi femeile stau la aceeaşi masă. Românii, cunoscuţi prieteni sau vecini sunt şi ei invitaţi la masa mare, muzica fiind asigurată de o orchestră.

Înainte de 1950, cununia religioasă se făcea la casa mirelui înainte ca acesta să intre în odaia de nuntă. Hogea punea mirele să se pocăiască pentru păcatele săvârşite. Mireasa era întrebată de hoge, prin uşă, dacă este auzit şi pusă să se pocăiască şi ea pentru păcate. Apoi, avea loc cununia religioasă. Hogea îi punea pe cei doi tineri să repete după el următoarele cuvinte: “Cu îngăduinţa lui Allah, mă căiesc pentru păcatele şi greşelile pe care le-am făcut şi cer iertare de la Allah. Pentru toate păcatele noastre să rostim Estagfurullah! (Allah să ierte!)” după care hogea rostea o rugăciune şi efectua cununia religioasă. După 1950 căsătoria se făcea la geamie.

Se obişnuieşte ca după nuntă mezinul familiei să rămână în casa părintească. Dar uneori datorită schimbării condiţiilor de viaţă din când în când această tradiţie este încălcată.

Cîteva cuvinte despre nunta la lipoveni

O nunta lipoveneasca e un adevarat eveniment pentru comunitate si, in acelasi timp, o ocazie de pastrare a specificului etnic.
La lipoveni nu s-a pomenit mireasa cu decolteu, volanase si cap descoperit. Femeia lipoveanca n-ar indrazni sa apara in fata preotului, pentru cununie, fara sa fie imbracata in costumul traditional si fara sa aiba capul acoperit de un batic.
Pina la momentul cununiei e drum lung insa, cu petit, logodna, „devisnik”, cumparat/vindut mireasa.
Rolul de petitor revine, de obicei nasului de botez sau unui apropiat al familiei viitorului mire. Intr-o zi de duminica sau de sarbatoare, neaparat inainte de apusul soarelui, petitorul merge la casa fetei. Daca aceasta accepta cererea, ii trimite baiatului un batic.
Urmeaza perioada de logodna, in timpul careia viitoarea mireasa si prietenele ei se intilneau la sezatori ca sa brodeze batiste si baticuri ce urmau sa fie facute cadou la nunta. Aceste sezatori sint o raritate in zilele noastre.
Lipovenii au si ceea ce societatea moderna ar numi „petrecerea burlacilor”. La „devisnik” (care s-ar traduce ca „petrecerea fetelor”), mirele merge impreuna cu familia si prietenii la casa fetei.
Principalul moment al „devisnik”-ului este cumpararea miresei, pentru care negociaza, de obicei, cea mai buna prietena a ei. Mirele ofera, la inceput, o suma mica, iar oferta este sustinuta de alaiul sau, care ii gaseste, in gura mare, diferite defecte miresei. Prietena fetei se plinge, la rindul ei, celor de la petrecere, ca mirele e zgircit. Negocierile continua, pina cind prietena miresei primeste o suma multumitoare.
Rochia alba de mireasa
Pentru nunta, mireasa se imbraca intr-o rochie traditionala. Majoritatea lipovencelor care se casatoresc in zilele noastre aleg culoarea alba pentru aceasta costumatie, care o acopera de la git pina in calciie. Inainte insa, aceasta rochie era colorata.
Dupa ce intra in biserica, inainte de inceperea cununiei, nasa o pregateste pe mireasa. Parul fetei, care pina la casatorie este purtat intr-o coada impletita, se imparte in doua si se impleteste invers decit pina atunci. Miresei i se pune pe cap kicika (o tichie, in care este strins parul), kaseak-ul (un fel de marama), iar peste acestea este legata cu baticul.
Dupa ceremonia religioasa, alaiul, in fruntea carora merg tinerii casatoriti care poarta o icoana, merge la casa mirelui. Acolo, mireasa e primita cu piine si sare.
Urmeaza petrecerea, cu masa si apoi dans. Ca mincare specifica se serveste „kasnic“, o budinca din orez, taiata in romburi. Mireasa e cea care unge romburile cu miere si le ofera invitatilor.
In ziua de dupa nunta, mirii merg pe la casele rudelor apropiate si le cinstesc cu rachiu rosu (semn ca mireasa a fost virgina).
Acum nuntile se tin in locatii speciale (corturi, restaurante, camine culturale), iar invitatii le fac mirilor daruri in bani. Inainte insa, cei din sat faceau daruri in obiecte (vesela, mobila, tesaturi), iar acestea erau strinse de o caruta care mergea pe la casele invitatilor.
In satele lipovenesti exista inca o condica a nuntilor, unde sint notati invitatii, iar socrii si mirii sint obligati, moral, sa mearga la viitoarele casatorii din familiile celor trecuti in condica.

Traditii si obiceiuri romanesti de nunta, in functie de regiune

2014-09-05T18:30:00.003+03:00

Traditii de nunta in Banat

Nunta reprezinta cea mai importanta sarbatoare traditionala a banatenilor, fiind un eveniment la care partipa cu drag intreaga comunitate. Obiceiurile de nunta, in parte transmise din generatie in generatie, in parte ramase doar in amintirea colectiva, sunt cele care confera importanta si grandoare, nuntii in sine.
Evenimentul incepe cu „chemarea” la nunta, echivalentul invitatiilor de nunta de astazi, facute de cavalerii de onoare, numiti „givari” in Banat. Rolul strigarilor era de a anunta casatoria tinerilor in sanul comunitatii si de a evita piedicile puse in calea unirii acestora.
Ca si in alte zone ale tarii, mirele trebuie sa mearga sa-si ceara mireasa de la parinti, care il pacalesc pe acesta, aducandu-i alte femei pe post de mireasa.
Nunta propriu-zisa o reprezinta binecuvantarea data tinerilor de catre preot in biserica si ospatul care urmeaza.
Conform unei superstitii banatene, daca mireasa nu doreste sa aiba copii imediat, trebuie sa arunce boabe de mac in biserica. Atentie insa: numarul boabelor aruncate va fi egal cu numarul anilor ce vor trece pana cand mireasa va avea un copil.
In timpul petrecerii de nunta, nuntasii si mirii se ospateaza cu bucate traditionale si danseaza impreuna horele si jocurile traditionale. Dintre acestea, in Banat este pretuit jocul miresei cand invitatii pun bani la bataie (se intrec in a oferi mai multi bani miresei) si toata lumea se prinde in hora.
Ritualurile ce consfintesc nunta traditionala in Banat nu se termina odata cu seara nuntii. A doua zi, mirii trebuie sa mearga la nasii de nunta cu un cadou, pentru a le multumi ca au acceptat sa le fie parinti spirituali.
Tot a doua zi, traditia spune ca tinerii casatoriti trebuie sa mearga la o fantana aflata la o rascruce de drum si sa scoata o galeata de apa. Ulterior mirii trebuie sa toarne apa oamenilor de pe strada, spalandu-i pe maini si fiind rasplatiti cu bani de catre acestia.
Banatenii din ziua de azi respecta in mare parte structura traditionala a unei nunti, adaptata insa obiceiurilor „importate”. Totusi, oricat de moderna ar fi nunta, de la nicio petrecere nu vor lipsi melodiile populare banatene sau jocul miresei.

Traditii de nunta Moldova

Nunta moldoveneasca reprezinta o adevarata sarbatoare in comunitate, intreg satul participand la acest ceremonial important pentru a primi o noua familie in sanul sau.

In Moldova, pregatirile pentru nunta incep cu invitatia facuta de vornici si miri, care strabat tinutul calare pentru a invita la nunta pe toti cunoscutii.

Traditia cere ca nunta sa se tina duminica, iar faina pentru bucatele de la ospatul nuntii sa fie cernuta miercuri, in timp ce sambata trebuie sa se joace „vedrele” la casa mirelui.

Tot inainte de nunta, cand mirele indeplineste ceremonialul barbieritului,mireasa trebuie sa il stropeasca cu busuioc inmuiat in apa, pentru a-l proteja de rele.

Urmatorul pas in ceremonialul traditional al nuntii moldovenesti este ritualul prin care mirii isi cer iertare de la parinti, pentru ca se casatoresc si pleaca de acasa. Dupa ce parintii ii iarta, are loc o petrecere la care viitorii soti nu au voie sa participe.

La fel ca in Muntenia, moldovenii impodobesc bradul pe care apoi alaiul mirelui il aduce la casa miresei atunci cand vine sa o ia si sa o duca la biserica pentru cununie.

Specific Moldovei din vremurile trecute este ca mirii sa-si aleaga mai multe perechi de nasi, in functie de avere si pozitie in societate. Astfel, mirii ce proveneau din familii cu stare aveau mereu cel putin 3 perechi de nasi de nunta, in timp ce cei mai saraci se multumeau doar cu 2 parinti spirituali. Inainte de petrecerea propriu-zisa, mirii moldoveni obisnuiau sa spele mainile nasilor, in semn de respect.

O alta traditie specifica zonei Moldovei este datina ce presupune ca mireasa sa se duca sa ia o galeata de apa de la prima fantana de pe strada. Aceasta trebuie sa inmoaie un buchetel de busuioc in apa si sa stropeasca fetele nemaritate din alaiul ei cu el, pentru ca aceastea sa se casatoreasca cat mai grabnic.

Ospatul principal din noaptea nuntii este insotit de muzica si dansuri populare, dintre care nu trebuie sa lipseasca hora moldoveneasca si polca.

Cadourile sau darul in bani sunt oferite de nuntasi odata cu ceremonialul despodobitului miresei, cand aceasta schimba voalul de mireasa pe o broboada de femeie casatorita.

Nunta se incheie cu mirele care isi ia sotia in brate si o trece pragul casei lor, inchizandu-le usa in nas, tinerilor care ii petrec cu chiuit si voie buna pana in prispa. Acest obicei este indeplinit cu rigoare deoarece conform supersitiilor sub pragul casei se ascund spirite rele, iar mirele o ia in brate pentru a o feri de ele, in timp ce tinerii ii insotesc pentru a se asigura ca au ajuns cu bine in noul lor camin.

Astazi, o buna parte din datinile de nunta s-au pierdut sau au fost inlocuite cu traditiile occidentale precum aruncatul buchetului sau jartierei. Totusi, in anumite zone nunta inca mai pastreaza carisma sa de pe timpuri, iar mirii care vor sa se bucure de nunta lor cu aceeasi intensitate cu care o faceau pe vremuri moldovenii, oameni veseli si de viata, pot oricand sa se reintoarca la frumoasele lor datini populare.

Traditii de nunta in Maramures

Pregatita in cele mai mici detalii si tinand cont de toate superstitiile, in Maramures, nunta inca se mai face dupa reguli nescrise, transmise din generatie in generatie.

Pe vremuri, primul pas spre o nunta ca la carte, era petitul fetei de catre fecior. Acesta trebuia sa vina la casa ei si sa se prefaca a vrea sa cumpere fan, otava, malai sau grau. Un raspuns afirmativ din partea familiei fetei insemna ca acestia sunt de acord cu maritisul lor, iar pentru a-i comunica un raspuns negativ, se obsinuia ca petitorului sa i se spuna ca au numai paie de ovaz de vanzare. Astazi, petitul se reduce la intelegerea tinerilor intre ei in privinta casatoriei si acordul formal al familiilor.

In trecut, nunta incepea cu ceremonia „credintei”. Conform traditiei, logodnicii mergeau la casa preotului pentru o obtine binecuvantarea. Aici ei faceau schimb de verighete si „dadeau mana”, adica isi faceau promisiunea de a se casatori. Ulterior, viitorii miri si prietenii apropiati merg la casa fetei sa petreaca. In timpul petrecerii, verighetele mirilor se ascund intr-un blid plin cu grau, iar despre cel ce o gaseste primul se spune ca va avea noroc si va fi cocosul in casa.

In Maramures, ca si in alte regiuni, se practica anuntarea nuntii prin sat si impodobirea steagului de nunta, simbol al vitalitatii si puterii masculine. In plus, maramuresenii pregatesc si „impletirea cununii” miresei, in cadrul unei petreceri a fetelor. Cununa miresei e impodobita cu ciucurei si oglinzi, oglinzile simbolizand viitoarea viata frumoasa si stralucitoare a mirilor.

Urmeaza apoi gateala miresei. Inainte de a se imbraca cu hainele de nunta, aceasta trebuie sa se imbaieze in apa „neinceputa”, abia scoasa din fantana, in care se puneau banuti de argint, ca semn al cinstei sale si pentru a-i aduce noroc.

In Maramures, spre deosebire de alte regiuni, mirii vin la biserica cu alaiuri separate, chiar si dupa sluja plecand tot separat. Mai mult, uneori chiar si petrecerile de nunta aveau loc separat. Astazi insa alaiul se uneste atat pe drumul spre biserica, cat si la petrecerea de nunta.

Pentru a atrage norocul, datina cere sa se arunce cu grau atat peste miri cat si peste nuntasi.

Dansul este inaugurat de jocul miresei, obicei ce presupune oferirea unei sume de bani intr-un blid, pentru a castiga onoarea de a dansa cu mireasa. Un alt joc important este „jocul gainii”, cand este adusa nasilor o gaina impodobita pe o tava. Desi este un dar, nasii trebuie sa plateasca pentru ea, femeii care o aduce dansand si chiuind.

Maramuresul este un tinut care se mandreste cu traditiile sale. Multe din ele s-au pastrat si astazi, pentru ca maramuresenii traiesc intens semnificatia nuntii si o sarbatoresc conform traditiei populare, cea care insufleteste fiecare eveniment al vietii.

Traditii de nunta in Oltenia

Oltenia, strabatuta de raurile Jiu si Olt, strajuita de apele tumultoase ale Dunarii si de neclintitii Carpati Meridionali, cu oamenii sai plini de viata pastreaza inca vie atmosfera satului romanesc si a traditiilor sale. Chiar daca multe datini au disparut din viata orasenilor, oamenii inca se feresc sa incalce superstitiile legate de nunta si respecta cuvantul generatiilor trecute.

Astfel, oltenii isi aleg drept nasi de nunta nasii de botez ai mirelui, pentru a-l feri pe acesta de blesteme, iar voalul miresei, lumanarile si floarea din pieptul mirelui trebuie neaparat sa fie cumparate de nasi.

In prezent, putini miri se imbraca in port popular la nunta, iar invitatiile se trimit cu mult timp inainte, insa pe vremuri portul era obligatoriu iar nunta tinuta in mod traditional duminica, era anuntata in sat in aceeasi saptamana, de obicei joia si sambata.

Impodobirea bradului de nunta, obicei regasit si in Moldova si Muntenia, se face de catre prietenii mirilor, care trebuie sa ii puna in varf o sticla de tuica sau un cozonac. Pe drumul spre casa miresei, alaiul mirelui "joaca bradul", dupa care acesta este lasat la poarta noului camin al tinerilor casatoriti, pana ce se usuca.

De asemenea, se mai obisnuieste ca in dimineata de dupa nunta, mireasa sa fie "adapata". Aceasta trebuie sa mearga la o fantana din sat si sa rastoarne o galeata cu apa, in care este pus bradul si din care se rup si se impart crengute nuntasilor.

O etapa importanta in desfasurarea nuntii o reprezinta si imbracatul miresei. Traditia cere ca aceasta sa fie imbracata cu fast, insa cei prezenti o bocesc pentru ca se desparte de familie, dupa care petrec jucand sarbe si hore. Conform traditiei oltenesti, mireasa trebuie sa fie impodobita cu margele pe frunte si o cununita din flori si voal pe cap.

Interesant e faptul ca in Oltenia, adesea, fata locuieste cu viitorul sot inca de la logodna, dar aceasta se duce special la casa parintilor pentru gateala si bocitul miresei .

In ceea ce priveste ospatul de nunta, in Oltenia se obisnuia sa se dea doua mese : una in casa miresei pe timp de zi si petrecerea mare in casa mirelui, odata cu lasarea serii.

De asemenea, specific zonei este faptul ca mirii nu stateau la masa cu restul nuntasilor si trebuiau sa bea din aceeasi sticla de vin si sa manance impreuna din acelasi blid, folosind o lingura de lemn pentru a invata sa imparta totul.

Traditii de nunta in Dobrogea

In Dobrogea, nunta tine cateva zile, incepe joi si se termina duminica. Cu toate acestea, mirii se vad pentru prima data sambata. Inainte de nunta, nasa vine acasa la mireasa, ii inchina voalul deasupra capului si i-l pune provizoriu pe cap. In ziua nuntii, tot nasa este cea care fixeaza voalul pe capul miresei.

Potrivit traditiei, daca ploua in ziua nuntii, este semn de noroc. Barbatii care doresc sa aiba o sotie ascultatoare trebuie sa se aseze pe rochia ei de mireasa, cand sunt ingenunchiati in biserica.

Traditii de nunta in Muntenia

In Muntenia, deasupra capului miresei se rupe un colac. Nasa este cea care trebuie sa faca acest lucru inainte ca alaiul sa plece spre biserica.
In Muntenia, miresei i se ia voalul in timpul nuntii si acesta este inlocuit cu un batic. Trecerea de la voalul de mireasa la batic simbolizeaza noul statut de sotie. Voalul este dat fetei care va prinde buchetul de mireasa.

Tot aici, mireasa isi scrie pe talpa pantofului numele fetelor nemaritate care participa la nunta. Traditia spune ca atunci cand pe talpa ramane un nume inca vizibil, acea fata se va marita prima.

In Muntenia, la tara, mirele si prietenii lui impodobesc un brad care este tinut in fruntea alaiului de nunta. Dupa sfarsitul nuntii, bradul se aseaza la usa tinerilor casatoriti pana cand se usuca.

Combinatii de fonturi

2014-09-05T11:04:00.000+03:00

Astazi va vom propune cateva combinatii de fonturi http://www.invitatiipentrununta.ro/fonturi.
Fiecare combinație include un font decorativ pentru numele Dvs. si un font mai vizibil pentru restul textului
Este nunta ta. Utilizați fonturile care iti plac. Regulile pentru invitatii de nunta sunt simple, nu exista reguli.
Unele fonturi decorative sunt destul de frumoase, dar pentru detalii foarte importante, cum ar fi data, biserica, ora și locația ar putea să vrei să fii sigur că toată lumea poate descifra textul cu ușurință de aceea iti recomandam un font cat mai drept si pentru prenumele mirelui si miresei un font decorativ.

Obiceiuri si traditii la botez

2014-09-04T13:47:00.001+03:00

1. Se recomandă ca un nou-născut să fie botezat după ce „ a împlinit “ 40 de zile. Nu este indicat ca mama să participe la Botez dacă el are loc mai devreme de această perioadă, din cauza condiţiei sale de lăuză.
La opt zile după naştere, în mod tradiţional, mamei i se face aşa-numita rugăciune pentru lăuze şi tot atunci se pune numele pruncului, pentru care se rostesc rugăciuni. Este bine ca cei din familie şi naşii copilului, care urmează să fie botezat, să se spovedească şi să se împărtăşească înainte.

2 . Programarea la Biserică - de obicei, părinţii aleg să-şi boteze copilul în aceeaşi biserică în care s-au căsătorit. Cineva din familie, tatăl copilului sau naşul, poate merge să vorbească cu preotul pentru a stabili data Botezului şi a face programarea.
Conform tradiţiei, dacă în ziua respectivă sunt mai mulţi candidaţi la botez în Biserică, băieţi şi fete, se vor boteza mai întâi băieţii. Nu este vorba despre vreo discriminare, aşa cum ar putea crede mamele de fetiţe. Băieţii sunt botezaţi primii conform credinţei că ar putea ajunge într-o zi, la rândul lor, slujitori ai Bisericii. Respectaţi-vă programarea şi nu întârziaţi!

3. Calendar religios
Înainte de a oficia taina Sfântului Botez, trebuie să vorbiţi cu preotul parohiei alese de dumneavoastră pentru a vă face o rezervare pentru ocazia respectivă. Suntem alături de dumneavoastră şi vă ajutăm prezentându-vă calendarul religios pentru a şti în ce perioade nu se fac botezuri:
• în toate zilele de miercuri şi vineri de peste an;
· în ajunul Praznicelor Împărăteşti;
· în săptămâna dinaintea Postului Sfintelor Paşti;
· în postul Sfintelor Paşti;
· în Săptămâna Luminată;
· în Duminica Rusaliilor;
· în Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel;
· în Postul Adormirii Maicii Domnului;
· Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul;
· Înălţarea Sfintei Cruci;
· în Postul Naşterii Domnului;
· De la Naşterea Domnului până la Botezul Domnului.
Interdicţia este legată de faptul că, de obicei, după orice Botez, urmează un mare petrecere.

4. Un prosop şi un săpun - vor fi folosite de către preot. Acesta face o spălare rituală înainte de săvârşirea Sfintei Taine a Botezului. Prosopul şi săpunul constituie şi un soi de ofrandă din partea naşilor pentru preot.

5. Un mănunchi de busuioc - cu care se va stropi pruncul şi se va lega faşa de Botez. Busuiocul este o plantă aromată folosită în ritualurile bisericeşti din vremuri străvechi, planta crescând şi în Israel. O altă semnificaţie a mănunchiului de busuioc este legată de faptul că planta este vie, este o parte a naturii şi întregeşte cu viaţa un ritual.

6. O sticlă cu ulei. Poate fi orice fel de ulei - el va fi sfinţit şi folosit pentru ungerea cu „ untdelemnul bucuriei “ din timpul Botezului. Vă oferim variante gata ambalate şi decorate minunat. Pentru detalii ne puteţi contacta.

7. Lumânarea - poate fi una simplă, obişnuită, cel puţin, la începuturile creştinismului, aşa era. Împodobirea ei semnifică bucuria prilejuită de faptul că un prunc va fi botezat. Crinul, de exemplu, este considerat simbolul Fecioarei Maria. Se poate pune de asemenea brăduţ, pentru ca micuţul să fie sănătos şi viguros ca un brad, floarea-miresei, ca să nu aibă cununiile legate, ferigă - pentru spor. Cu lumânarea (cu fumul lumânării) se va face semnul crucii deasupra uşii şi va putea fi stinsă.
Oricât de bucuroşi aţi fi, nu vă grăbiţi să aruncaţi toate veniturile familiei pe lumânarea de Botez sau să folosiţi în aranjament toate florile Pământului! Rezultatul ar putea fi contrar celui scontat. Împodobirea lumânării nu este o probă într-o competiţie! Ghidaţi-vă după principiul mai puţin e întotdeauna mai mult!

8. Pânza de Botez - trebuie să fie albă. În pânză va fi învelit pruncul după Întreita Scufundare. Cel mic va avea nevoie de confort şi siguranţă şi trebuie învelit bine. Culoarea albă a pânzei simbolizează puritatea Bisericii şi a Credinţei, dar şi curăţenia şi puritatea noului botezat. În ultimii ani, locul pânzei albe a fost luat de prosoape, mult mai practice, iar culoarea variază şi ea; se obişnuieşte ca fetiţelor să li se cumpere faşă de botez roz, iar băieţilor - una bleu, acestea fiind culorile asociate în mod tradiţional fiecărui sex în parte. Nici un preot nu va refuza să vă boteze copilul dacă nu aveţi un prosop sau o pânză albă, dar ar fi de preferat să respectaţi culoarea tradiţională.

9. Certificatul de naştere al copilului ( originalul şi o copie pe care o lăsaţi preotului)- nu uitaţi de el! Cu toată agitaţia pe care o implică pregătirile pentru un eveniment de o asemenea amploare, este posibil să uitaţi acasă certificatul de naştere al copilului. Preotul vi-l va cere înainte de slujbă.

10. Adeverinţă medicală de la medicul de familie sau de la pediatrul care are sub supraveghere copilul care trebuie să ateste că cel mic este apt pentru botez, adică nu suferă de nici o boală care s-ar putea agrava în timpul botezului sau care ar putea pune în pericol sănătatea celorlalţi copii ce urmează să fie botezaţi în aceeaşi cristelniţă. Din ce în ce mai mulţi preoţi cer părinţilor celui care urmează să fie botezat această adeverinţă. Apa în care sunt botezaţi copiii nu se schimbă de la un „ candidat “ la altul şi, din păcate, nu puţine sunt cazurile mamelor iresponsabile, care nu se prezintă cu cel mic în cabinetul pediatrului şi nu îi fac vaccinurile necesare. Preoţii au recurs la această soluţie, de a cere o adeverinţă care să ateste că cel mic este „ apt pentru botez “ , pentru a-i proteja pe micuţii care sunt aduşi spre creştinare.

11. Obligaţiile naşilor :

Naşii sunt părinţii spirituali ai copilului. Ei mărturisesc, se leapădă de păcatul strămoşesc, de cele rele şi se închină lui Isus, creştinând copilul. Se spune că dacă este fetiţă, atunci va boteza un naş, dacă este băiat, copilul va avea o naşă. Înainte de a intra în Biserică, naşa sau naşul trebuie să se spovedească şi să se împărtăşească, pentru a fi curat în faţa lui Dumnezeu.

Ce trebuie să cumpere:

- hăinuţele în care va fi scos din Biserică bebeluşul ( nu uitaţi de pampers)

- lumânarea de botez

- pânza albă în care va fi scos copilul din apă + faşa (panglica roz /bleu) de aproximativ 1 m lungime
- cruciuliţe pentru pus în piept (mărturii)

- săpun şi prosop pentru preot
- ulei - vin
- naşul cercei dacă e fetiţă
- naşa lănţişor(cruciuliţă) dacă e băieţel

12. Obligaţiile Părinţilor:
- plătesc taxa de botez

- cumpără un cadou naşilor ( opţional) )

13. Când ajunge acasă, nou-născutul este pus în pragul casei, iar naşa îi zice mamei înainte ca aceasta să-l ia de jos: „Păgân mi l-ai dat, creştin ţi l-am adus”.

Băiţa de a 2-a zi după botez:

A doua zi după botez se face “scalda copilului” sau “scoaterea din mir a copilului”. Acest obicei se face de către moaşă, naşă şi mamă, împreună cu mai multe femei: rude, vecine, prietene. Această baie este foarte importantă pentru copil, fiind plină de semnificaţie. Apa trebuie să fie neîncepută, scoasă la răsăritul soarelui.
În apă se mai pun:
• flori - ca să fie copilul frumos
• bani - ca să aibă bogăţie
• apă sfinţită, ca sa fie copilul curat ca aceasta
• ou - ca să fie sănătos şi plin ca oul (care trebuie să rămână întreg, mama copilului urmând să-l pună în apa de baie din ziua următoare)
• pietre - ca să fie puternic
• seminţe (grâu, porumb, etc.)- ca să fie norocos şi să fie cinstit
• busuioc - să miroasă frumos
• miere - să fie dulce la vorbă şi bun la suflet
• lapte - ca să fie proaspăt
• o picătură din lumânarea de la botez
• inel - să aibă părul creţ şi noroc în dragoste
• mărar - să fie plăcut ca mărarul în bucate
• mentă şi romaniţă - să crească uşor şi să fie sănătos
• floare de mac - ca să doarmă bine
• seminţe de cânepă - ca să crească repede
• pene - ca să fie uşor ca pana
• bijuterii - ca în viaţă copilul să aibă noroc şi parte de avere
• argint - ca el să fie curat, nepătat
• orez - să fie prosperÎn cădiţă se pune faşa de la Botez.
Naşa mai pune şi bani sub cădiţă. Pe perioada îmbăierii trebuie ţinută aprinsă lumânarea de botez. După ce s-a scăldat copilul, faşa se pune la uscat la oglindă, iar apa se aruncă înaintea soarelui sau la rădăcina unui copac roditor, peste flori, pe un loc curat sau într-o apă curgătoare. Astfel, copilul va fi curat toată viaţa.
După baie, se unge bebeluşul cu ulei sfinţit (dat de la Biserică) şi se descântă cu crenguţa de busuioc:
- pe la ochi "să vadă lucruri bune şi frumoase",
- pe la urechi "să audă numai învăţăminte şi să ia aminte la ele",
- pe la gură " să vorbească cuvinte înţelepte şi să ştie a respecta pe cei din jur",
- pe la mânuţe "să fie harnic şi priceput",
- pe piept "să fie iubitor şi cu suflet mare",
- pe cap "să fie deştept şi luminat",
- pe picioare "să îl ducă acolo unde trebuie şi să îl aducă mereu acasă, lângă cei dragi”.

Apoi naşa şi invitaţii bagă bani în hăinuţele copilului, ca să aibă noroc şi se stă la masă, unde invitatele aduc ce mai vor şi ce pot să dea copilului; în special hăinuţe.

Finii dau naşei un prosop şi săpun, pentru ca mama copilului proaspăt botezat “să spele” naşa după băiţă şi încă un prosop pentru cea care dă copilul, adică moaşa. Naşii aduc alte hăinuţe finuţului şi...cadoul.

Obiceiuri de nunta si traditii...

2014-09-04T13:42:00.002+03:00

Despre nunti si obiceiuri legate de nunta, miri si mirese se pot scrie cate in luna si in stele. Important este insa faptul ca fiecare gest, fiecare obicei sau superstitie are o semnificatie, pe care orice viitoare mireasa este datoare sa le afle.

Nunta este o zi plina de emotii, la care visam inca din copilarie. Este adevarat ca fiecare din noi viseaza la acest eveniment in mod diferit, insa nunta are si o serie de momente care in general trebuie respectate, ce tin de obiceiuri si traditii. La noi in tara acestea difera de la o zona la alta, iar astazi mirii de multe ori isi aleg din multitudinea de obiceiuri si traditii pe acelea care le plac mai mult. Sunt si cupluri care aleg sa nu respecte nimic din ceea ce este traditional de nunta. Oricum este bine de stiut care sunt aceste obiceiuri, care este insemnatatea si succesiunea lor.

V-am selectat mai jos cele mai frecvente obiceiuri de nunta, prezentate in ordinea succesiunii lor.

Primul pas il reprezinta cererea in casatorie. Traditional vorbind, mirele trebuia sa mearga la parintii fetei si sa o peteasca, sa le ceara incuviintarea de a le lua fiica in casatorie. Astazi insa acest obicei nu mai reprezinta o obligatie, ceea ce conteaza cel mai mult este ca cei doi indragostiti sa fie de acord cu casatoria. Evident, acordul parintilor este important, dar nu definitoriu.

Urmatorul pas este alegerea nasilor. Acestia aveau un rol foarte important in vremurile mai vechi, ei fiind personajele principale la nunta. Astazi, in centrul atentiei stau mirii. Rolul nasilor tine atat de latura financiara, ei platind voalul miresei, lumanarile si ceremonia religioasa, dar si de cea spirituala. Cu timpul s-a mai pierdut din obiceiuri, insa nasii erau cei ce ii indrumau pe tineri in viata familiala, ii sfatuiau atunci cand aveau conflicte etc.Dupa alegerea nasilor, tinerii trebuie sa mearga cu ploconul la acestia. Primirea sau refuzarea ploconului de catre nasi corespunde acceptarii sau nu a propunerii pe care le-o aduce tinerii indragostiti.

Daca nasii accepta, incep pregatirile de nunta. In traditia romaneasca, nunta este inceputa de cavalerii de onoare, care impreuna cu lautarii pleaca spre casa mirelui. Aici are loc barbieritul mirelui ce simbolizeaza trecerea acestuia de la flacau la barbat. Apoi alaiul pleaca spre casa nasilor. Mirele are datoria de a cumpara buchetul nasei si al miresei. Ajunsi la destinatie, mirele ofera buchetul nasei, iar intreg alaiul este tratat cu sampanie si piscoturi (cel mai bun vin si mancaruri alese in obiceiurile mai vechi). De aici se pleaca spre casa miresei, unde domnisoarele de onoare gatesc mireasa, iar nasa ii pune parura si voalul pe care are datoria sa le cumpere. Apoi mireasa se intalneste cu mirele care ii ofera buchetelul.

Mai departe mireasa prinde in piept cocardele nasului, nasei si mirele (in aceasta ordine), apoi domnisoarele de onoare socrilor, rudelor si restului invitatilor.

Incepe hora miresei, iar nasa are datoria de a rupe turta miresei si de a imparti din ea invitatilor. Intreg alaiul porneste spre biserica.

Alaiul nu merge la voia intamplarii, ci in “frunte” merg o domnisoara de onoare si un cavaler care tin lumanarile, in spatele lor mireasa si nasul care sunt urmati de mire si nasa, mai in spate socrii mari si apoi socrii mici. Ultimii vin invitatii. Femeile (mireasa, nasa, soacrele etc.) stau intotdeauna in stanga barbatilor.

In biserica se tine de obicei intai slujba pentru logodna, aceasta deoarece mirii de multe ori nu sunt logoditi inainte. In cadrul acestei slujbe sunt asezate verighetele mirilor. Apoi urmeaza cununia religioasa unde sunt inversate verighetele mirilor. Dupa aceasta preotul, mirii si nasii se iau de mana si se invart in jurul mesei dansand “Isaiia dantuieste”. La sfarsitul ceremoniei mirii ies din biserica si se arunca grau si orez in semn de bogatie.

Intrarea in local (sau curte) se face respectand aceeasi ordine a intrarii in biserica, doar ca de data aceasta lumanarile vor fi aprinse. Sunt serviti nuntasii la intrare cu fursecuri, piscoturi, iar dupa terminarea antreurilor urmeaza valsul miresei. Acest dans apartine mirelui si miresei, apoi cu mireasa danseaza tatal si nasul.

Ceva vechi, ceva nou, ceva imprumutat si ceva albastru. Exista o semnificatie pentru fiecare in parte. Astfel, “ceva vechi” poate fi o bijuterie a bunicii, o batista a mamei sau alta amintire de familie, simbolizand continuitatea familiei si a traditiei; “ ceva nou” (rochia de mireasa, o bijuterie noua) reprezinta prosperitatea viitorului, “ceva imprumutat” (o moneda, o esarfa) aduce noroc atat miresei, cat si celui care a imprumutat iar “ceva albastru “ (jartiera sau o floare) simbolizeaza fertilitatea miresei.

Voalul miresei simbolizeaza virginitatea si sfiosenia ei in fata lui Dumnezeu, dar de-a lungul timpului a fost folosit si pentru a-i feri chipul de privirea unui vechi iubit gelos care ar putea strica ceremonia.

Inelul de logodna a aparut ca marturie a dorintei mirelui de a-si lua in casatorie iubita, iar purtarea acestui inel pe al patrulea deget de la mana stanga este strans legata de corespondenta inelarului cu inima.

Jartiera a inceput sa coincida din ce in ce mai des cu acel “ceva albastru”, iar obiceiul ca nuntasii sa insoteasca cuplul pana in dormitorul nuptial unde mirele arata jartiera a fost inlocuit cu intrecerea cavalerilor de onoare pentru a o prinde, dupa ce mirele i-o da jos miresei cu dintii si o arunca catre multime. Cel care o prinde va urma la insuratoare.

Aruncarea buchetului miresei are aceeasi semnificatie ca si aruncatul jartierei, asa ca domnisoara de onoare care va prinde buchetul va fi urmatoarea mireasa.

Rochia alba de mireasa a aparut ca obicei dupa ce regina Victoria a purtat la nunta sa cu regele Alfred o rochie complet alba. De atunci acest obicei a devenit unic in ceremonia nuptiala, simbolizand puritatea si gingasia miresei.

Bomboanele care se impart la cununia civila si religioasa semnifica dragostea si bucuria pe care mirii o impartasesc nuntasilor, precum si dulceata iubirii tanarului cuplu. Sunt obligatoriu in numar impar, pentru a purta noroc.

Imbracamintea domnisoarelor si cavalerilor de onoare are o semnificatie aparte. Se spune ca domnisoarele si cavalerii trebuie sa fie imbracati frumos, precum mirii, pentru a nu fi gelosi pe acestia. Conform traditiei, alaiul de cavaleri si domnisoare de onoare, asemeni unul scut, are datoria de a-i apara pe miri de spiritele rele care bantuie in ziua nuntii.

Aruncarea cu orez. Orezul simbolizeaza fertilitatea. Astfel, gestul nuntasilor poate fi interpretat ca un indemn adresat mirilor de a avea copii.

Taierea tortului este una din primele activitati pe care proaspetii miri le fac impreuna. Etajul superior este pastrat pentru ca mirii sa deguste si in primele zile ale mariajului din dulceata nuntii.

Secretul rochiei de mireasa este cel mai greu de pastrat. Se spune ca daca mirele vede inainte de nunta rochia de mireasa este semn de ghinion si nefericire in viata cuplului, indicand chiar si o posibila despartire.

Intalnirea dintre doua mirese este unanim acceptata ca aducatoare de ghinion.

Multe cupluri prefera sa petreaca ziua si noaptea dinaintea nuntii impreuna, dar traditia o interzice, tot pe motiv de ghinion.

Sarutul mirilor incheie ceremonia religioasa. In vremuri de demult, sarutul era ritualul prin care mirii faceau schimb de spirite, transmitandu-si fiecare cate o parte din suflet celuilalt, ca legamant al iubirii nemarginite.

“De ce sta mireasa la stanga mirelui?”. Este o intrebare al carei raspuns cu siguranta ca nu-l cunoasteti. Pozitionarea miresei la stanga mirelui este un obicei care dateaza din Evul Mediu, pe vremea cavalerilor. Obiceiul cerea ca mirele sa-si rapeasca viitoarea mireasa si sa se lupte pentru a o pastra langa el. De aceea partea dreapta trebuie sa fie libera, pentru a-si apara cu sabia (din mana dreapta) prizoniera-viitoarea mireasa.

Dansul mirilor a devenit o traditie in ceremonia nuptiala imprumutata din timpuri vechi cu regi si regine, cand in cadrul unei serate la palatul regal primii care deschideau seara si dansul erau gazdele. Azi, mirii sunt cei care deschid dansul prin asa numitul “vals al mirilor”. Dansul lor este urmat de cel al mirelui cu soacra / mama si al miresei cu socrul/tatal. Apoi cavalerii de onoare invita domnisoarele la dans.

Trecerea pragului de catre mire cu mireasa in brate este un obicei nascut din doua superstitii: prima vorbeste despre spiritele rele ascunse sub pragul casei, asfel mireasa trebuie purtata deasupra pragului pentru a se feri de rau. A doua superstitie are in vedere o eventuala cazatura. Daca mireasa nu este purtata cu grija, sau daca se impiedica, este considerat semn rau.

Dupa aceasta invitatii ofera cadourile de casa noua si pleaca, insa spre casa mirilor unde petrecerea continua. Mirele trebuie sa treaca pragul casei (camerei de hotel) cu nevasta sa in brate, intrand astfel impreuna in caminul lor. Apoi nunta se incheie si peste cateva zile cei doi insuratei pleaca in luna de miere unde isi petrec inceputul casniciei intr-un mod cat mai frumos.

Cum sa stabiliti bugetul pentru nunta!

2014-09-04T11:04:00.000+03:00

" Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ".
Tocmai de aceea ar trebui sa ai grija la absolut tot ce trebuie planificat pentru nunta ta. Micile depasiri de pret se pot transforma in cheltuieli mari. Poti tine cont de anumite lucruri pentru a scuti o suma de bani destul de mare. In ceea ce urmeaza va vom oferi cateva ponturi pentru a va ajuta la obtinerea unor preturi cat mai bune.
Trebuie stiut ca orice hartie necesara atat la biserica precum si la starea civila, costa bani. Asadar, certificatul prenuptial eliberat de medicul de familie pentru viitorii soti va costa in jur de 100 lei, timbrele fiscale vor costa in jur de 2 lei, iar taxa pentru casatorie platibila la primarie este intre 70 si 150 lei, in functie de ziua in care se va oficia casatoria. Casatoriile efectuate in timpul saptamanii vor avea o taxa mai mica decat cele efectuate la sfarsit de saptamana. Cununia religioasa va fi achitata de nasi dupa cum spun obiceiurile insa e bine de stiut ca este o taxa cuprinsa intre 200 si 300 lei. Bineinteles ca vor aparea situatii neprevazute care vor ridica bugetul stabilit cu cel putin 20 procente.
Pana sa ajungeti la cununia civila sau cea religioasa, trebuie sa aveti totul pregatit incepand cu invitatiile de nunta care pot costa intre 1 leu si 5 lei bucata (pentru cele tiparite in functie de suportul pe care sunt tiparite) si 1 euro pana la 3 euor pentru cele mai speciale, in format electronic, digital, cd-uri, mini cd-uri, dvd). Verighetele se pot cumpara din magazine specializate in bijuterii, sau ateliere de bijuterii, Pretul variaza in funtie de calitatea aurului, de gramaj si de complexitatea modelului. Daca in unele magazine preturile sunt cuprinse intre 45 si 70 lei gramul, in magazinele in care se fac la comanda preturile pot incepe de la 65 lei gramul si pot ajunge chiar si peste 100 lei gramul.
Gravarea verighetelor nu este foarte scumpa, pretul va fi in functie de complexitatea caracterelor si poate ajunge pana la 200 lei pentru fiecare verigheta.
Rochia de mireasa poate fi comandata la un magazine specializat sau poate fi facuta pe comanda la o croitorie specializata. Preturile variaza intre 500 lei si 3000 lei insa magazinele de lux care vand creatiile unor designeri importanti pot incepe cu 1000 euro iar pretul poate ajunge foarte sus. La targurile de nunti poti face adevarate afaceri, poti obtine discounturi la rochia de mireasa sau la costumul de mire, chiar si de 30% din pretul initial.
Foto - video - muzica. Preturile pentru serviciul de fotografie poate varia intre 150 si 600 euro, pentru filmari intre 150 si 750 euro dar poate fi negociat impreuna, intrucat majoritatea firmelor care presteaza astfel de servicii lucreaza in echipa si pot oferi ambele servicii la un pret mai bun.
Muzica poate varia intre 150 si 3000 euro. Varianta mai ieftina este aceea prin care angajati un DJ, bineinteles va trebui sa va puneti de acord in privinta playlistului.
Pregatirile pentru seara cea mare sunt insotite de multe alte cheltuieli, din acestea amintim cateva precum: accesoriile miresei (tiara, voal) marturiile, carduri de masa, casuta pentru darul de nunta, cocardele, confetti, cosulete pentru cocarde, tort, figurine de tort, cadouri invitati, pahare miri, focuri de artificii.

Sfatul nostru: faceti impreuna o lista foarte bine pusa la punct si incercati amandoi sa va incadrati in bugetul stabilit. Darul de nunta nu garanteaza recuperarea cheltuielilor dar cel mai important lucru din toata aceasta seara este faptul ca veti fi impreuna.

Nunta pas cu pas

2010-12-03T14:35:00.004+02:00

Acest eveniment important nu se planifică de azi pe mâine. E nevoie de timp, răbdare, idei şi de o strategie foarte bine pusă la punct pentru ca nunta să fie perfectă. Invitatiipentrununta.ro te învaţă...

V-aţi hotărât să vă căsătoriţi. Minunat! De acum începe marea aventură a vieţii voastre, un carusel al deciziilor, cumpărăturilor şi bugetelor! Pentru ca nunta să nu devină o corvoadă, ai nevoie de o structură solidă şi de un calendar precis, schiţat pe perioade.

Cu 6-12 luni înainte

•   Anunţaţi-i pe cei dragi că v-aţi logodit şi urmează să vă căsătoriţi
•   Alege naşii, cavalerii de onoare şi domnişoare
•   Alături de iubitul tău stabileşte posibilele locaţii pentru petrecere, biserica, dar şi bugetul estimativ pe care îl aveţi la dispoziţie
•   Fă o listă cu posibilii invitaţi
•   Stabileşte data nunţii şi vezi dacă locaţiile sunt disponibile în acea perioadă
•   Participă la târgurile de nunţi şi fă-ţi o idee despre ce se poartă
•   Pune pe foaie dorinţele şi aşteptările voastre de la acest eveniment
•   După ce v-aţi hotârât în privinţa oganizării, închiriază restaurantul, fotograful, videograful şi programul artistic. Plăteşte o arvună şi semnează pre-contracte
•   Dă o raită prin magazinele cu rochii de mireasă şi creionează-ţi în minte ţinuta perfectă
•   Dacă simţi că este cazul, acum este momentul ca tu şi iubitul tău sâ începeţi o dietă sau un regim de îmfrumuseţare

Cu 2-5 luni înainte

•   Împreună cu iubitul tău alege şi cumpără verighetele
•   Însoţeşte-l prin magazine şi ajută-l să opteze pentru cel mai frumos costum de mire. Nu uitaţi de acccesorii şi pantofi
•   Optează pentru un meniu de nuntă şi începeţi degustările
•   Încearcă diverse coafuri şi stiluri de machiaj. Fă rezervare la salonul ce se va ocupa de tine
•   Fă primele probe ale rochiei, asta în cazul în care mergi pe o ţinută customizată. Dacă nu, e cazul să o cumperi
•   Alege şi cumpără invitaţiile şi mărturiile
•   Ocupă-te de aranjamentele interioare sau angajează o firmă specializată
•   Reconfirmă toate rezervările pe care le-ai făcut până acum
•   Trimite invitaţiile

Cu 1-2 luni înainte

•   Confirmă telefonic invitaţiile şi spune-le celor de la restaurant numărul final de persoane
•   Fă textul pentru place card-uri şi dă-le la printat
•   Gândeşte-te la luna voastra de miere şi plănuieşte o vacanţă pe cinste
•   Scrutează lista şi verifică toate detaliile încă o dată
•   Gândeşte aşezarea invitaţilor la mese
•   Fă proba finală a rochiei, cu tot cu pantofi, accesorii şi lenjerie intimă. Roagă-l pe iubitul tău să facă la fel
•   Discută iarăşi cu organizatorii, cu preotul, cu patronii restaurantului, cu firma de catering şi cu cei care vă fac tortul. Asigură-te că totul este în ordine.
•   Organizaţi petrecerile burlacilor şi burlăciţelor. Bucuraţi-vă de aceste clipe!

Cu 1-2 săptămâni înainte

•   Vorbeşte cu fotograful şi cameramanul şi spune-le ce aşteptări ai de la ei
•   Mergi la primărie şi rezolvă problema cu actele şi analizele
•   Pentru un zâmbet fabulos în ziua nunţii, consultaţi împreună un stomatolog
•   Mai probează o dată pantofii
•   Mergeţi la preot pentru spovedanie
•   Pune-ţi în gentuţa de mireasă accesoriile necesare (un plasture, un ac cu aţă, şerveţele, cosmetice etc)
•   Cu o zi înainte de marele eviment răsfaţă-te la salon cu o mani-pedi. Acelaşi lucru îl poate face şi iubitul tău
•   Logodnicul tău e musai să meargă la frizer pentru un look proaspăt
•   Mâncaţi light şi evitaţi cu orice preţ răceala sau orice altă afecţiune v-ar strica dispoziţia
•   Gândiţi pozitiv şi nu lăsaţi emoţiile şi stresul să vă acapareze!

Reguli la nunta pe care nu trebuie sa le incalci

2010-12-03T14:27:00.002+02:00

De la rochie la tort, planificarea unei nunţi fără cusur este probabil imposibilă. Dar ca să ai o nuntă aproape perfectă, este crucial să respecţi câteva reguli importante.

Află ce nu trebuie să pierzi din vedere pentru o nuntă ca la carte.

Nu trimite oaspeţii la plimbare

Când stabileşti ceremonia religioasă la o anumită biserică, asigură-te că disponibilitatea preotului se potriveşte cu restul programului tău.

Este de preferat ca după cununia civilă să nu laşi invitaţii să aştepte ore în şir în faţa bisericii şi nici să îi plimbi prin parc până la momentul recepţiei. Aşadar, încercă să organizezi ziua după ceas astfel încât să corelezi evenimentele între ele.

Nu scuti invitaţii de la serviciu

Dacă organizezi nunta într-o zi de sâmbătă, fii sigură că unii invitaţi vor uita să mai plece. Pe de altă parte, dacă petrecerea este duminică noapte ar fi frumos să ţii cont că unii dintre oaspeţi se vor trezi luni dimineaţă la birou.

În acest caz se cuvine să stabileşti recepţia mai devreme, în jurul orei 19.00, şi să închei petrecerea la o oră rezonabilă. În acest fel, nimeni nu va pleca acasă fără să guste mai întâi tortul.

Întâmpină oaspeţii familiar

Probabil că nu o cunoşti pe soţia prietenului soţului tău din America, dar recepţia nu este tocmai cel mai indicat moment pentru prezentări. Este important ca oaspeţii să se simtă bineveniţi în marea familie a mirilor, ceea ce, cu siguranţă, va fi o onoare pentru fiecare.

Zâmbeşte şi întâmpină familiar toţi invitaţii, chiar dacă nu îi cunoşti; oricum nu ai fi putut reţine toate numele lor, iar ei, cu siguranţă, ştiu cum te cheamă.

Nu neglija invitaţii

Asigură-te că oaspeţilor tăi nu le lipseşte nimic, dar ocupă-te personal de acest aspect. Chiar dacă te bat pantofii, se impune să faci un tur printre mese şi să discuţi cu invitaţii.

Acordă atenţie fiecărui invitat şi ai grijă ca nimeni să nu se simtă neglijat. Nu uita că o nuntă reuşită înseamnă invitaţi mulţumiţi.

Un toast ca la carte

Nu este deloc o idee rea dacă te pregăteşti dinainte cu un discurs pentru noaptea nunţii. Însă nu la asta se referă "toastul ca la carte".
Poate se întâmplă să nu ştii, dar toasturile de nuntă au o ordine a lor care se cere respectată.

Dacă bănuiai că prima urare este întotdeauna adresată miresei, află că, înainte de gustatul sarmalelor, trebuie să asculţi în ordine cinci toasturi. După primul toast de nunt adresat întotdeauna miresei urmează urarea cavalerului de onoare pentru mire, răspunsul mirelui şi discursul său, al domnişoarele de onoare şi ultimul toast de nuntă rostit de tatăl miresei. Nu uita această ordine dacă ţii la obiceiurile tradiţionale!

Dansează

Nici corsetul, nici pantofii strâmţi nu te vor menaja când vine vorba de "Braşoveanca" sau orice alt dans care, în mod obligatoriu, nu scuteşte nicio mireasă.

În fond, cum ai putea să ratezi tocmai distracţia de la nunta ta? Dacă ţi-ai propus să fii o gazdă perfectă în această zi, trebuie să poţi ţine şi tu ritmul.

Fă poze cu invitaţii

Nu în ultimul rând, pozele cu invitaţi reprezintă unul dintre momentele de care n-ar fi bine să uiţi.

Un gest frumos, şi apreciat fireşte, este ca tu să inviţi oaspeţii la fotografii, în loc să fii rugată să vii în faţa aparatului. Fiecare invitat îşi va dori să aibă amintiri cu mirii şi se vor simţi ca făcând parte din familie. Nu uita apoi să le trimiţi!

Cum au aparut invitatiile

2010-11-28T11:41:00.002+02:00

In Europa primele invitatii scrise au fost facute de calugari pentru nobili. Pe la 1600 au fost inventate gravurile , iar scriptele calugarilor au fost tiparite cu cerneala, pentru a reproduce scrisul caligrafic. In vremea lui Consuleo comanda unui mare numar de invitatii a fost data unui gravor, dar pentru o nunta intima ar fi impropice tiparirea invitatilor. Ele au fost scrise de mana si livrate personal.

Astazi exista o gama variata de obtiuni , inclusiv termografice, care imita gravurile si caligrafia computerizata, care imita caligrafia scrisului de mana. Este important sa iti amintesti ca o invitatie imparte un crampei de fericire din ziua nuntii tale si ca este prima impresie pe care o vor avea invitatii despre nunta ta. O invitatie frumoasa poate deveni o amintire de pret.

Traditionala invitatie formala de nunta este fie cu litere gravate, fie caligrafice , cu cerneala neagra sau gri, pe hartie alba sau crem.

Cea mai neformala invitatie de nunta, fireste la un eveniment mic, este scrisoarea scrisa pe hartie de calitate , cu data , ora . informatii utile si adaugiri “ar insemna foarte mult sa va avem printre noi la acest important eveniment din viata noastra” . O alta cale neformala pentru a trimite o invitatie este de a tipari textul formal pe o singura foaie de hartie de buna calitate. Alegerea traditionala sa fie alba, fie crem, fie roz.

Intotdeauna comanda in plus minim 25 de invitatii mai mult decat crezi ca ai nevoie. Inevitabil cuplurile pot uita de rudele mai invarsta, vechiul sef sau colegii de camera cu care au pierdut legatura. Car si cei pe care ii stiu ca nu pot veni la nunta , poate ar fi incantati sa primeasca o invitatie.

Tot ce tine de papetarie trebuie comandat deodata pentru a economisi timp si bani. In completare la invitatii si anunturi poate vei dori sa comanzi biletele de multumire , cardurile pentru numele invitatilor, meniurile.

Invitatiile traditionale formale , la o nunta crestina , numele sunt scrise in intregime. Numele de familie al miresei nu este dat deoarece parintii ei sunt cei care trimit invitatiile iar numele lor de familie este deja prezent in invitatie.

Data , anul si ora nuntii de asemenea si cuvinte ca si “strada, bulevardul” nu sunt prescurtate.

Azi cuplurile trimit invitatii ce contin versuri dintr-o poezie de dragoste, cantec si miscatoare sonete de dragoste.

Invitatiile de nunta comunica ceea ce urmeaza sa se intample cand unde si cum, intr-o forma gratioasa si formala, pentru a pastra importanta evenimentului.

Ce poate contine plicul unei invitatii:

Cartonas de receptie – Acest cartonas este inclus daca receptia nu se tine in acelasi loc cu ceremonia.
Cartonas de ceremonie- Trimiti acest cartonas daca toti invitatii vor ajunge la receptie, dar numai cativa la ceremonie.
Cartonas de raspuns sau confirmare- Acest cartonas si un plic adresat cu adresa ta . Persoanele singure care au fost rugate sa vina insotiti vor trebui sa scrie numele acesteia.
Cartonas tip harta- Un cartonas cu o harta ajutatoare a locatiei.
Cartonas pentru loc - Un cartonas pentru loc este trimis cand unele locuri la o nunta formala mare vor fi rezervate pentru anumiti invitati speciali. Acest cartonas ar trebui adus la ceremonie.
Cartonas pe timp de ploaie- Indica o alternativa pentru un loc, in cazul unei nunti facute afara.
Cartonas pentru acasa – Ofera adresa cuplului, numarul de telefon si data la care se vor muta in noua casa, daca ei nu locuiesc impreuna inca.

Pentru a materializa cartonasul intr-un plic, cartonasul de receptie este introdus dupa invitatie, apoi cartonasul pentru raspuns, punandu-l cu fata spre capacul pliculuisi orice alte cartonase sunt introduse dupa acesta. Daca invitatia este indoita celelalte cartonase sunt puse in interior.

20 de superstitii haioase la nunta

2010-11-26T17:32:00.003+02:00

Nunta este un eveniment plin de simboluri, traditii si superstitii. Cum probabil nu le stim pe toate, am adunat mai jos cele mai haioase dintre superstitii. Cat despre realitatea lor…nu stiu ce sa va spun, unii sustin ca s-au adeverit, altii ca nu. Adevarul este undeva la mijloc.

1.Se practica prin unele locuri ca fetele tinere sa isi scrie numele pe talpa pantofului miresei. Se spune ca cea a carui nume nu s-a sters se va marita urmatoarea.

2.Voalul miresei nu trebuie sa cada, acesta ar fi semn rau.

3.Tot legat de voal, se spune ca aduce noroc ca mireasa sa poarte un voal care a fost al unei mirese fericite.

4.Nu e bine sa faci poza imbracata mireasa inainte de nunta.

5.Semne bune pentru nunta sunt: sa fie vremea buna, sa vada mirii un curcubeu, un cosar sau o pisica neagra.

6.Tot de bine este sa ploua la nunta, acesta ar fi semn de bogatie.

7.Plansul la nunta aduce noroc.

8.Se spune ca nu e bine sa faci nunta in mai, caci se va spulbera casnicia la fel ca florile copacilor.

9.La nunta nu e bine sa porti pantofi decupati ori sandale caci iti “iese” norocul prin degete.

10. In biserica, in dansul din jurul mesei mirii se calca pe picior si cel care a calcat primul acela va conduce in casnicie.

11. In noaptea nuntii sa nu iti schimbi papucii caci iti vei schimba barbatul.

12. Alta superstitie spune ca daca ai fost de trei ori domnisoara de onoare ramai nemaritata.

13. Mireasa nu are voie sa poarte perle la nunta, nici pe rochie, nici ca bijuterii. Se spune ca simbolizeaza lacrimi.

14. Alte semne de rau: sa vezi un mormant deschis, o calugarita sau un calugar.

15. Ghinion aduce si casatoria in ziua de nastere a mirelui sau a miresei.

16. Nu e bine ca mireasa sau mirele sa chiuie la nunta lor.

17. Spargerea unui pahar alunga ghinionul.

18. Nasa nu trebuie sa fie insarcinata. Superstitia spune ca va fi o casnicie grea.

19. Aduce ghinion sa scapi verigheta pe jos.

20. Tot la fel de ghinionista este si intamplarea de a uita verighetele acasa ori, mai rau, de a le pierde.

Poate ca vi se par amuzante, poate ca veti considera ca sunt demne de luat in serios, cert este ca superstitiile insotesc intotdeauna cele mai importante evenimente din viata oamenilor si au menirea de a-i avertiza si proteja de cele rele.

Cum alegem invitatiile?

2010-11-26T17:31:00.002+02:00

Invitatiile http://www.invitatiipentrununta.ro/ tin foarte mult de gustul fiecaruia. Nu exista modele urate, ci doar modele care nu vi se potrivesc. Unele mirese isi doresc un model cu ingerasi, altor mirese acest model li se poate parea de prost gust. Unele mirese vor dori ceva sobru, altele ceva colorat. Incercati sa alegeti ceva in acord cu personalitatea dv. si cu mesajul pe care vreti sa-l transmite-ti.
Daca nu aveti in minte un anumit model, pe care-l veti cauta cu lumanarea indiferent cate alte modele interesante va fac cu ochiul, atunci va sfatuiesc sa intrati pe unul din multele site-uri dedicate si sa parcurgeti modelele prezentate. Nu stati prea mult pe ganduri, puneti degetul pe prima care va face cu ochiul. Alegeti la prima impresie avand incredere in gustul dv. Daca veti implica prea mult intelectul in aceasta alegere, veti pierde imens de mult timp, osciland intre modele si cerand parerea si altor persoane. Parerile din afara nu vor face altceva dacat sa va zapaceasca de tot. Asta pentru ca fiecare are alte gusturi.