Mult succes

Dragii mei,

Blogul ©Ioana||To the Edge and Back a facut pasul cel mare si s-a mutat pe domeniu .ro.

Va invit sa cititi articolele mele in noua casuta:  ioanaralucapopescu.ro 

Cu drag,

Ioana

Regie: Neil Jordan

Actori: Gemma Arterton, Saoirse Ronan, Caleb Landry Jones, Jonny Lee Miller, Sam Riley

Scenariu:  Moira Buffini

Distribuitor: InterComFilm

Nota: 8/10

My mother did three things for me: one, she spared my life the day I was born, two, she paid for my upkeep on her knees and on her back and three, she gave me the story I can’t never tell.  (Eleonor Webb)

In 1988, Neil Jordan regiza High Spirits, in 1994 irlandezul ii dadea o lectie autoarei romanului Interviu cu un vampir, Anne Rice, mizand pe distribuirea lui Tom Cruise in rolul mult-iubitului Lestat. Un pariu castigat. Primul film (si unicul din pacate) din Cronicile Vampirilor a devenit un succes printre critici si fani. Au trecut 19 ani de atunci. Intre timp filmele cu vampiri s-au invartit in jurul adaptarilor romanelor pentru adolescente. Twilight, The Vampire Diaries. Decadenta, atmosfera gotica, dialogurile si personajele au avut de suferit in stadiul unde vampirul te insoteste din clasa a 10-a de liceu pana la facultate si in clipa cand iti faci credit pentru casa sau masina. Filmele cu vampiri au darul sa pastreze fantasmele fanilor – fanelor in viata, atata timp cat sunt facute cu cap. Este loc sub soare si pentru Stephanie Meyers si pentru Anne Rice (in caz ca se hotaraste sa se intoarca pe drumul Cronicilor ce i-au adus legiuni de fani si titlul de ‘mama romanelor gotice cu vampiri’). Daca ne-am saturat de aceleasi filme cu vampiri rataciti pe culoarele liceelor, sclipiciosi, hipsteri, cu un gust searbad de soap-opera, omul din spatele serialului The Borgias s-a intors la prima dragoste: filme cu si despre vampiri. Moira Buffini semneaza scenariul dupa o poveste scrisa in 2007, ”A Vampire Story”. Cu multe influente din proza lui Rice si elemente din folclorul irlandez, Byzantium atrage prin ”less is more”.

Ce avem noi aici?

Neil Jordan de felul lui nu este un ageamiu cand vine vorba de filme. Cu un buget mic, actori foarte buni si un scenariu scris bine, Byzantium imprumuta din atmosfera gotica din Interviu cu un vampir fara sa te traga de mana ca avem in fata noastra o poveste despre bautorii de sange uman. Firul narativ este construit pe relatia mama-fiica. Eleanor (Saoirse Ronan) si Clara (Gemma Arterton) se muta constant, vanate de membrii unei fratii formata exclusiv din vampiri de sex masculin. Clara a furat de la ei atat darul nemuririi dar si harta unui loc mistic. Nu avem povestea standard cu vampirii ce sunt transformati dupa ce sunt muscati si secati de sange, ritualul tranzitiei se petrece intr-o coliba aflata pe o insula pustie. Acesti vampiri pot suporta lumina soarelui, nu dau dovada de puteri supra-omenesti. Nu-i vezi cocotati pe ziduri in cateva secunde si nu se transforma in lilieci. Desi afirma ca si-au pierdut sufletul in schimbul vietii eterne, vampirii lui Buffini sunt cat se poate de umani, materni, ghidandu-se dupa un cod propriu si supravietuind care dupa cum poate.

Ne-am obisnuit cu vampirii din filme si din carti sa fie creaturi lascive, cu un aer aristocrat. S-au facut cateva exceptii de la regula (vezi Lost Boys) dar imaginea vampirului cu accent britanic sau est-european, bogat, chipes si seducator a ramas un standard greu de ocolit. In cazul de fata avem atat vampiri bogati: Darvell (Sam Riley) dar si vampiri ce trebuie sa supravietuiasca de pe azi pe maine. Clara (Gemma Arterton) este o supravietuitoare. Fortata de mica sa devina o prostituata de catre capitanul Ruthven (Jonny Lee Miller), tanara se agata cu toate fortele de viata, avand un copil de intretinut, Eleonor (Saoirse Ronan). Drama acestei femei incapabile sa se ridice dincolo de limitele impuse de barbatul care a siluit-o, este un animal de prada. Nu ucide pe oricine. Pesti, raufacatori, cei ce sunt pe urmele ei si vor sa-i ucida copila. Clara, ca orice mama pe lumea asta, este posesiva, autoritara si sacrifica orice pentru binele pruncului ei. Eleonor nu a fost ocolita de greutati, a cunoscut durerea, traieste izolata de cei din jur, incearca sa spune adevarul despre identitatea ei dar se loveste de codul impus de mama sa. Tacerea. Viata lor atarna de un fir de ata.

Byzantium nu abunda in efecte CGI, atmosfera in schimb te cucereste mai ales daca esti familiarizat cu stilul de filmare si calitatile de povestitor ale lui Neil Jordan. Asemanari intre Clara/Eleonor si Lestat/Louis sunt numeroase. Maniera in care scenele fac tranzitia prezent si amintirile protagonistelor, amintesc de maniera in care Louis isi povestea nasterea intru intuneric reporterului din Interviu cu un vampir. Chiar daca sesizam aceste asemanari, inclusiv scenele cu Eleonor cantand la pian ce amintesc de Claudia si Lestat in ipostaze asemanatoare, povestea si jocul actorilor te cuceresc. Daca ti-a placut Interviu cu un vampir, Byzantium te va seduce printr-o impletire de inocenta si decadenta, iubire si posesivitate, supravietuire si razbunare. Scenariul nu iarta pe nimeni si nimic. Arterton este senzuala si nemiloasa, o mama capabila sa mute muntii pentru fiica ei. Un rol ce-i vine ca o manusa actritei britanice. Ronan, fragila ca portelanul cel mai fin este naratoarea, tanara prinsa in trupul unei adolescente pentru eternitate ce descopera iubirea si dezamagirea sub forma unui pusti roscovan, bolnav de leucemie (Caleb Landry Jones). Din distributie se remarca Sam Riley, aristocratul Darvell, vampirul legiutor Darvell si Jonny Lee Miller, capitanul Ruthven, pervers si arogant.

Acest film se potriveste salilor de cinematograf intime. Rontaitul de popcorn si sporavaiala continua nu isi au locul acolo unde ruleaza acest film. Ca o panza fina, Byzantium te invaluie si te arunca aidoma Interviului din 1994 intr-o lume unde folclorul si imaginatia isi dau mana iar spectatorul devine prizonierul simturilor. Pe acordurile lui Shostakovich sau Debussy, intram in lumea lui Eleonor si cu greu ne vine sa ne intoarcem la vietile noastre. Un come-back reusit din partea lui Neil Jordan, doua roluri executate cu brio de Ronan si Arterton.

Ce spune critica?

Byzantium a fost primit cu entuziasm dar si critici. Pe IMDb gasim nota: 6.9/10. Rotten Tomatoes afiseaza o prospetime de 56% si o medie de 6.1/10 (41 de cronici pozitive si 32 negative). Metacritic indica un metascor de 66/100.

Kim Newman, Empire:

A mixture of tough and wistful and reflective and brutal, this is the ideal vampire movie for Twi-hards who’ve had their hearts broken for the first time and want to move on to a less cosy vision of eternal romance with a side order of addiction.

Neil Smith, Total Film:

Jordan’s apparent resolve to make an anti-Twilight unfortunately results in a movie that, if not for a fistful of moments of shock, style and excess, would be as drained of colour and tension as Ronan’s victims are of hemoglobin.

Eric Kohn, indieWire:

By the standards of Jordan’s earlier films, “Byzantium” is unquestionably a minor achievement, but its technical specs help flesh out a thick environment that elevates the proceedings to a lyrical plane.

©IoanaRalucaPopescu

Regie: Shawn Levy

Actori: Owen Wilson, Vince Vaughn, Rose Byrne, Max Minghella, Dylan O’Brien

Gen: comedie

Durata: 119 minute

Tara:  SUA

Nota: 6.5/10

Distribuit in Romania de Odeon Cineplex

Can we talk about the on the line thing for a minute? (Lyle)

The Internship ne introduce in ‘frumoasa’ lume Google. Cand vine vorba despre locuri de munca acest loc este the jackpot. Campus, distractie, cool gadgets. La creme de la crema se aduna si putini alesi au sansa sa lucreze acolo. Billy (Vince Vaughn) si Nick (Owen Wilson) sunt doi agenti de vanzari disponibilizati. Trecuti de multisor de prima tinerete, cei doi hotarasc ca a venit timpul schimbarii si se arunca cu mult entuziasm in programul de recrutare Google – internship. Dragii de ei sunt pe dinafara la capitolul revolutie digitala: online este pentru ei on the line. Radem right? Wrong. Shawn Levy ne amuza inca din trailer – Charles Xavier la Google – dar esenta povestii este rupta din realitate. Cati dintre noi ne-am trezit fara slujbe, luptand pentru un post impotriva unor contracandidati cu 5-6 hai 10 ani mai tineri decat noi? Reusim sa tinem pasul cu iuresul schimbarilor? Google, Instagram, Tumblr. Vin peste noi si ne descurcam dar sa ne punem o clipa in locul parintilor nostrii. Le vorbim de share-uit si de like-uri. Ii privim. Ochii li se maresc, silabisesc cuvintele, dau din cap sau ridica din umeri. Unii nu se lasa si invata. Asa cum fac Billy si Nick.  Cu toate ca povestea este previzibila, reuseste sa te faca sa zambesti, sa-ti amintesti de lucrurile care conteaza. Ne aminteste sa credem in acel vis imposibil. Ca Alex…what a feeling…

Ce avem noi aici?

Vaughn si Wilson, ii stim din The Wedding Crusher, vin cu The Intership sau ce se intampla cand viata da cu tine de pamant si ajungi sa lupti cot la cot cu o ceata de mici genii ce pot sa-ti fie copii. Billy si Nick sunt foarte buni cand vine vorba de vanzari. Pot sa vanda nisip in Sahara fara probleme dar iata-i aruncati intr-un stagiu la Google. Miza: posturi full-time. Tentant. Shawn Levy nu ne prosteste pe fata. What you see is what you get. O comedie usoare de vara fara pretentii exagerate dar cu acel ceva rupt din realitate ce se lipeste de spectator. It’s called real life. Adica viata de zi cu zi cand te regasesti in astfel de situatii. Cand o iei de la capat. Cand nimeni nu-ti da o sansa si te lupti ca un nebun. Ca un nebun superb. Nu reusesti din prima. Nici din a doua incercare dar perseverezi. Te ridici, ignori glumele proaste ale celor din jur si mergi mai departe. Pentru ca nimeni pe lumea asta nu are dreptul si nu poate sa-ti fure acel vis tacanit care te face sa zambesti atunci cand iti vine sa plangi de ciuda.

Billy face o analogie in film cu Alex ( Jennifer Beals din What a feeling).  Alt vis imposibil servit unei generatii ce a uitat cum este sa crezi in ceva intangibil. Rise and fall cum ii este drag lui Oliver Stone in fiecare film.

The Internship abunda de glume si analogii cu alte filme: Flashdance, Harry Potter, Hunger Games, X Men. Billy si Nick incep aventura ca doi outsideri, rupti de lumea Google dar ajung sa demonstreze ca pot mai mult decat cred cei din jur. Pot atinge stelele, pot sa ajute cativa pusti sa-si descopere talentul, sa aiba incredere in ei.  Cu toate poticnelile, cliseele, cameo Will Farrell, The Internship vrea sa ne transmita un mesaj pretios sub toata reclama Google:  don’t stop believing, hold on to that feeling!

Ce spune critica?

The Internship nu a fost primit cu bratele deschise. Note si cronici medii spre mediocre.  IMDb indica o note de 6.4/10. Rotten Tomatoes ofera o ‘prospetime’ de 34% si o medie din partea criticilor de film de 4.9/10 ( 42 cronici pozitive si 82 negative).  Metacritic arata un metascor de 43/100.

Scott Foundas, Variety:

This big-hearted underdog comedy from director Shawn Levy is, much like its two leads, exceedingly affable and good-natured despite being undeniably long in the tooth.

Stephen Farber, The Hollywood Reporter:

The actors do what they can to supply the texture missing from the script. Vaughn and Wilson riff together with pleasing professionalism.

Owen Gleiberman, Entertainment Weekly:

There’s a reason that it lacks the highs of “Wedding Crashers”: The Internship puts us on the side of those who are trying to hold on to respectability, not tear it down.

The Internship  are premiera in Romania pe 28  iunie 2013 si este distribuit in Romania de catre Odeon Cineplex.  Recomand sa vizionati acest film in cinematografele Cinema City din tara.

©IoanaRalucaPopescu

Regie: Marc Forster

Actori:Brad Pitt, Mireille Enos, Sterling Jerins, Abigail Hargrove, James Badge Dale

Gen: thriller

Durata: 116 minute

Tara:  S.U.A., Malta

Nota: 7.5/10

Distribuit in Romania de Ro Image

Mother Nature is a serial killer. She wants to get caught, she leaves bread crumbs, she leaves clues… Mother nature knows how to disguise her weakness as strength. ( Andrew Fassbach)

Din filme am invatat ca sfarsitul omenirii este unul invaluit in chinuri, moloz, cadavre rasfirate pe caldaram, morti-vii sau asteroizi chititi sa ne faca una cu pamantul. Viata noastra atarna de un fir de ata si ala chinuit de teama ca vine o stanca din spatiu sau ca ne mananca zombii. Asta daca eliminam desigur pandemiile, cataclismele, navele extraterestre si fel de fel de zei, creaturi fara suflet si alte oratanii ce ne doresc pe post de maimute-zburatoare ( ghiciti filmele unde fac trimitere). World War Z are la baza romanul scris de Max Brooks  – personal nu ma astept niciodata din partea unui film sa fie fidel cartii, cine are asemenea asteptari mult succes pe viitor, cartea ramane carte, filmul ramane film, deal with it – Brad Pitt joaca bine – nu stiu altii cum sunt dar Tom Cruise si Brad Piit nu m-au atras nici la capitolul actorie nici la capitolul aspect fizic, daca Cruise in ultima vreme face ce poate pe ecran in amintirea vremurilor cand era Top Gun, Brad Pitt, sarguincios din fire incearca fel de fel de roluri, acesta ii vine foarte bine – iar cine avea chef de un dezmat vizual, corpuri mutilate sa-si puna pofta-n cui. World War Z aduce usor cu I am Legend, Brad Pitt chiar joaca bine, CGI-ul este reusit – atacul Ierusalimului – iar daca te duci in sala fara pretentii exagerate s-ar putea sa-ti placa acest film.

Ce avem noi aici?

Gerry Lane ( Brad Pitt) este un om obisnuit, cu o familie obisnuita pana in ziua cand din senin zombii decid sa atace Statele Unite iar fostul investigator ONU de voie de nevoie este pus in fata unei alegeri: fie ajuta ce a mai ramas din autoritatea Statelor Unite sa opreasca pandemia fie el si familia sa se vor descurca cum pot intr-o lume unde zombii ataca tot ce misca – mai precis tot ce face zgomot: o chichita foarte interesanta mai ales ca in cinematografe zumzetul telefoanelor si taclalele interminabile intre spectatori te fac sa devii zombii la fata locului sa macar un Terminator fara simbrie.  Nu se stie cum dar pe undeva prin Coreea colt cu India via Israel – sa traiasca geopolitica si ultimele trend-uri in materie de puteri in devenire, puteri medii si cafeteli clasice fara de sfarsit la orizont sunt aduse in tema sub forma unui thriller – se gaseste pacientul zero iar Gerry porneste in cautarea leacului.

Brad Pitt de felul lui a pendulat intre roluri de june prim, erou fara simbrie si tata de familie, in cazul de fata cu o figura ce aduce a country singer – vine o vreme cand varsta nu-ti mai permite plete in vant si aer de hobo – chick dar Pitt se achita onorabil de aceasta sarcina – se descurca incredibil de bine cu un rol facut sa te anime pentru cronici acide. Ce reuseste acest film este sa puna din nou spectatorul fata-n fata cu Apocalipsa. Fie ca e asteroid, pandemie, vijelie, armate de Chitauri sau Zod pus pe fapte mari, omenirea se confrunta cu disparitia. Darwin si survival of the fittest. Bineinteles gasim si twist-ul salvator intr-o secventa in care Pitt chiar joace bine – da, ma repet dar rar gasesc un film unde Brad Pitt sa intre in rol, poate ca familia si postura de tata si sot si-au pus amprenta pe acest rol dar Pitt este natural, din nou un lucru destul de rar daca este sa iau la bani marunti toata filmografia domniei sale.

Walking Dead – serial – este la moda si se vede treaba ca studiourile se uita prin ograda televiziunilor si cand simt miros de box office se apleaca spre scenariile cu potential – vezi Warm Bodies. Zombii in cazul de fata au spirit de turma, sunt urati cu spume dar bravo scenaristilor si regizorului nu avem parte de scene interminabile de carnagiu explicit. Da, film cu zombii fara sange este ca Iron Man fara bancurile lui Tony Stark dar World War Z mizeaza pe intelectul spectatorilor nu pe efectul smoke and mirrors ( rar se intampla sa reuseasca minunea). Scena atacului Ierusalimului ma duce cu gandul spre Kingdom of Heaven meets I am Legend – stiu genuri diferite – mise en scene, CGI si background-ul fortat dar nastrusnic pus cap la cap fac din aceste secvente un mare plus pentru film si un personaj ca Segen ( Daniella Kertesz ) cat de cat credibil.

World War Z nu este genul de film facut sa te minta frumos. Nu este zombi-film clasic, nu este nici end of the world-movie in varianta cand Bruce Willis nu ne salveaza. Este un hibrid cu idei bune.  Brad Pitt este singura vedeta din film prins intr-un rol de tata de familie meets erou fara voie. Nu-i un rol ce ii poate aduce o nominalizare la Oscar dar e uman, un rol mult mai reusit decat incropea Will Smith in I am Legend. Din pacate filmul World War Z si cartea sunt doua entitati paralele in acest caz.

Ce spune critica?

World War Z se bucura de cronici bune si va avea se pare si un sequel. Pe IMDb are o nota de 7.4/10. Pe Rotten Tomatoes are o prospetime la tomatometer de 68% si o medie din partea criticilor de film de 6.2/10 (141 cronici pozitive si  67 negative). Metascorul pe Metacritic este de 62/100.

Scott Foundas, Variety:

Emerges as a surprisingly smart, gripping and imaginative addition to the zombie-movie canon, owing as much to scientific disaster movies like “The China Syndrome” and “Contagion” as it does to undead ur-texts like the collected works of George Romero.

Michael Phillips, Chicago Tribune:

The stakes are high and the excitement’s there and the results, as previously stated, are messy but fairly entertaining.

Nick de Semlyen, Empire:

This nightmarish travelogue is coy about gore, but it’s still an effective thrill-ride. If the sequel happens, let’s hope it delivers some actual combat.

World War Z  a avut premiera in Romania pe 21 iunie 2013 si este distribuit  de catre Ro Image . Recomand sa vizionati acest film in cinematografele Cinema City din tara.

©IoanaRalucaPopescu

©La Blouse Roumaine

 La Blouse Roumaine  ne incurajeaza pe 24 iunie, de Sanziene sa imbracam ia traditionala. Ne mandrim cu portul traditional romanesc, ne creste inima in piept atunci cand vedem poze cu vedetele de la Hollywood purtand un model de ie romaneasca. De la Halle Berry la Adele pe coperta revistei Vogue. De pe catwalk la evenimente din capitala si de peste ocean. Chiar si in filme.

Cautand prin colectia de filme si scormonind prin amintiri am gasit cateva exemple de filme unde ia noastra draga isi face aparitia.

Cum ar spune un personaj celebru din A Knight’s Tale, without further gilding the lily and with no more ado, I give to you:

1. Highlander: Endgame (2000)

Regie: Douglas Aarniokoski

Bruce Payne ( Jacob Kell)

2. Van Helsing (2004)

Regie: Stephen Sommers

Kate Beckinsale (Anna)

3. Dark Prince: The True Story of Dracula (2000)

Regie: Joe Chappelle

Vlad si Radu ( actorii care au interpretat rolurile nu sunt mentionati pe IMDb sau pe DVD-ul filmului)

4. The Other Boleyn Girl (2008)

Regie: Justin Chadwick

Scarlett Johansson ( Mary)

5. Indiana Jones and Raiders of the Lost Ark (1981)

Regie: Steven Spielberg

Karen Allen (Marion) – sursa foto: La Blouse Roumaine (http://pinterest.com/blouseroumaine/movies-and-the-romanian-blouse/)

6. Ciuleandra (1985)

Regie: Sergiu Nicolaescu

 Anca Nicola (Madalina)

7. Mihai Viteazul (1970)

Regie: Sergiu Nicolaescu

Amza Pellea (Mihai)

8. Nea Marin Miliardar (1979)

Regie: Sergiu Nicolaescu

Amza Pellea ( Nea Marin) si Draga Olteanu Matei (Veta)- sursa foto: Cinemagia

9. Padureanca (1986)

Regie: Nicolae Margineanu

Manuela Harabor (Simina)-sursa foto: Cinemagia

10. Ion Blestemul pamantului blestemul iubirii (1980)

Regie: Mircea Muresan

 Ioana Craciunescu (Ana)

Va invit sa citit un material despre originile iei scris de Miriam Mircea pe pagina Tom Hiddleston Romania.

Fiecare film din cele 10 alese de mine are o poveste personala, o lectie de viata. Nu le-am ales consultand un top IMDb sau inspirandu-ma dupa Cahiers du Cinema.

Peste cateva zile aniversez un an de cand m-am intors in blogosfera strict pe domeniul cinematografiei. Am cunoscut oameni remarcabili, ma mandresc sa fac parte dintr-un grup de cinefili incurabili, oameni pasionati de film, capabili sa poarte discutii interminabile, superbe schimburi de idei. Angela, Simona, Emanuel, Adina, Bogdan, Flavius, Diana, Marin, Ioanina, Andreea, Jovi si multi altii. Nu am pretins ca sunt o autoritate in domeniu, nu am pretins ca stiu totul dar afirm cu tarie ca nu sunt o novice in domeniu si imi apar punctele de vedere intr-o maniera civilizata. Am in spate peste 23 de ani de filme vazute si analizate. Nu am de gand sa ma opresc aici.

Banuiesc ca suntem familiarizati cu acest citat din August Rush (2007):

“Sometimes the world tries ot knock it out of you. But I believe in music the way that some people believe in fairy tales.”

Well…I believe in movies the way that some people believe in fairy tales.

And I don’t wanna go home pentru ca imi amintesc acum de Rock of Ages.

Iubesc filmul. Iubesc fiorii provocati de emotia dinaintea unui film, starea de euforie atunci cand ma asez pe scaun in sala de cinema si astept sa inceapa un film.

Al Pacino spunea in The Devil’s Advocate ”I’m a fan of man”. Eu spun ‘‘I’m a fan of movies.”

Acesta este topul meu ( multumesc Andrei pentru provocare lansata) : 10 filme preferate – Ioana Raluca Popescu

Filed under: Movie reviews Tagged: 10 Filme preferate, Al Pacino, Alexander, August Rush, Chaplin, Cinefilul de serviciu, guest post, Hamlet, Inherit de Wind, Looking for Richard, The lion in winter, The Sting, The Usual Suspects ]]> https://ioananix.wordpress.com/2013/06/23/cinefilul-de-serviciu-guest-post-top-10-filme-preferate-ioanato-the-edge-and-back/feed/ 1 iralucap banner blog https://ioananix.wordpress.com/2013/06/20/man-of-steel-2013-goodbye-my-son-our-hopes-and-dreams-travel-with-you/ https://ioananix.wordpress.com/2013/06/20/man-of-steel-2013-goodbye-my-son-our-hopes-and-dreams-travel-with-you/#comments Thu, 20 Jun 2013 09:04:34 +0000 http://ioananix.wordpress.com/?p=1966 ]]> In romana: Man of Steel:Eroul

Regie: Zack Snyder

Actori: Henry Cavill, Russell Crowe, Amy Adams, Kevin Costner, Michael Shannon, Laurence Fishburne, Diane Lane

Gen: actiune, aventuri, S.F.

Durata:143 minute

Tara:  SUA, Canada

Nota: 7.5/10

Distribuit in Romania de MediaPro Distribution

You will give the people an ideal to strive towards. They will race behind you, they will stumble, they will fall. But in time, they will join you in the sun. In time, you will help them accomplish wonders. (Jor-El)

Christopher Nolan, producator, Zack Snyder regizor, o puzderie de actori unul si unul, toate sperantele studioului Warner atarnau greu pe umerii lui Henry Cavill. Fanii frematau, criticii de film isi frecau mainile: sa fie un esec rasunator sau o reusita? Sa fie fanii usor de pacalit cu efecte CGI, coloana sonora marca Hans Zimmer si dialoguri ieftine menite sa stoarca lacrimi si din piatra seaca? Nu, Man of Steel a vrut sa ofere un prequel iar David S.Goyer a ales o calea anevoioasa pentru a scoate din acest film o franciza pentru anii ce vor urma. Nu avem un film perfect dar nu este nici un film prost, ciuca batailor izvorate din tastaturilor criticilor, bloggerilor, fanilor si simplilor spectatori. Man of Steel nu te minte frumos pentru ca din clipa cand te asezi pe scaun stii la ce sa te astepti. Avem probleme cu prea multa actiune? Stai o clipa, am venit la un film de actiune. Nu-i Shakespeare in the park. What you see it’s what you get. Avem probleme cu reteta clasica: armata america este de doi bani in orice fel de calamitate tasnita din spatiul extraterestru? Man of Steel are la baza benzi desenate aparute, da, ati ghicit in Statele Unite. Putem trece cu vederea aspectele ‘clasice’ pentru ca da, am venit la un blockbuster. In cele 2 ore si 21 de minute Snyder and co. au vrut sa fie originali, sa construiasca un inceput pentru ceea ce se doreste sa fie Justice League.  Orice inceput este anevoios, din greseli este indicat sa inveti iar tema pentru acasa data lui Cavill, Goyer si Snyder este sa mearga dincolo de copiatul atmosferei marca Nolan, sa ofere un personaj complex. Man of Steel nu a stralucit dar a avut rolul ingrat de a pune prima piatra la temelia unei francize si asta dragii mei nu-i usor.

Ce avem noi aici?

Orice poveste trebuie sa ne ofere background-ul personajului principal, in cazul nostru Kal-El/Clark Kent ( Cavill) este trimis pe planeta Pamant de Jor-El (Russell Crowe) si este gasit si adoptat de Jonathan (Kevin Costner) si Martha Kent ( Diane Lane).  Drumul cunosterii parcurs de tanarul Clark este dificil. Este un paria printre muritori. Daca pentru Jor-El Clark reprezenta speranta, Jonathan este parintele ce se teme si incearca sa-si protejeze odrasla.  Goyer, Snyder si Nolan au intuit bine ca in Man of Steel este indicat sa se prezinte sperantele si maniera in care cele doua cupluri de parinti au grija de Clark. Pentru parintii muritori este un copil special, un copil cu puteri nemaivazute ce vor atrage antipatia si ura celor din jur, pentru parintii biologici reprezinta speranta renasterii poporului condamnat la moarte. Pana unde mergem cu trasul de maneca pentru a obtine lacrimi din partea publicului? Functioneaza la nesfarsit reteta standard dialog induiosator/muzica croita pentru respectivul moment? Nu, nu functioneaza de fiecare data, da, apreciem stradania dar unele momente merg de minune daca sunt lasate sa curga de la sine. Man of Steel sufera enorm de pe urma stradaniilor de a scoate din orice secunda un moment epic. Da, este actiune, da, este blockbuster, da stim pentru ce am venit in sala de cinema dar avem nevoie si de momente de respiro.

Avem efecte speciale la greu. Aspectul planetei Krypton aduce aminte de lumile din Star Wars si tehnologia din Prometheus. Scenele de lupta, confruntarile dintre personaje sunt filmate cu o mana tremuranda. Tind sa cred ca s-a vrut acest stil pentru a pune spectatorul in mijlocul evenimentelor dar riscam sa ne intalnim cu multi fani si nu numai iesind din sali cu dureri de cap si stare de vertij dupa vizionare. Un risc asumat. Scenariul s-a imprietenit cu Hans Zimmer, un Hans Zimmer ce s-a dezlantuit in acest film, muzica este asurzitoare. Vreti epic? Poftim! Sa treaca senzatiile direct prin voi, sa va inghete sangele in vine. Din nou, prea mult exces de zel.

Ajungem la personaje. O pleiada de actori defileaza pe ecran, nu toti reusesc sa-ti ramana in memorie cu ceva anume. Michael Shannon este revelatia aceastui film. S-a spus de multe ori ca eroul straluceste datorita intensitatii si ambitiei adversarului sau. Generalul Zod – impreuna cu Faora ( Antje Traue) – a luat fata de multe ori lui Cavill in film. Henry Cavill este un actor cu un fizic atragator, bravo scenaristilor ca au reusit sa introduca acest aspect si in dialoguri fara sa cada in derizoriu – dar mai are de invatat pentru a putea intra in pielea personajului, a facut pasi timiz, se vede ca intelege rolul si ce se vrea de la el dar nu-i usor sa duci un film, o franciza atunci cand nu ai la activ mai multe roluri principale. Michael Shannon se joaca fara mila cu spectatorii pana in punctul cand ajungi sa intelegi motivatia din spatele personajului sau si sa te intrebi daca Zod are dreptate sau daca Kal-El a facut alegerea buna.

Inainte sa ajunga un supererou fiecare personaj a avut acel moment cand a trebuit sa aleaga intre o existenta traita pentru sine si o viata dedicata celorlalti. Altruismul fara de prihana, all American boy dar daca am putea pentru o clipa sa trecem peste clisee, peste ironiile legate de poveste si am dezbraca povestea de toate podoabele, de CGI, de filmarile alerte, tremurande, de muzica intensa marca Zimmer, cu ce am ramane? Cu ce am dorit noi sa gasim in Man of Steel sau cu un film facut pentru fani, facut sa intre in sufletele lor si nu numai? Stangaciile scenariului se pot repare in filmele ce vor urma dar daca se merge in directia unei francize culminand cu Justice League: less is more. Stilul Nolan nu poate si nu trebuie sa fie aplicat de acum incolo la orice film.  Man of Steel nu este filmul perfect – nu exista asa ceva – dar nu putem vorbi de o catastrofa. Man of Steel este o sansa pentru viitorul filmelor cu Superman si eroii DC. Este un inceput. Inceputul este anevoios, ne poticnim. Ne ridicam, mergem mai departe. Sunt fanii usor de pacalit cu astfel de filme? Nu, pentru ca stim exact la ce ne asteptam de la aceste povesti. Regretam greselile dar privim cu speranta in viitor.

Ce spune critica?

Man of Steel a reusit sa imparta critica de film in doua tabere: cei ce s-au declarat multumit de filmul lui Snyder si cei ce au strigat blasfemie. Nimic pe lumea aceasta nu poate sa fie perfect. IMDb ofera o nota de 8.1/10. Rotten Tomatoes indica o prospetime la tomatometer de 56% si o medie din partea criticilor de film de 6.2/10 (130 cronici favorabile versus 103 cronici negative). Metacritic arata un metascor de 55/100.

Michael Phillips, Chicago Tribune:

Snyder films the violence in Man of Steel the way he films most of the rest of the picture: Like a man chasing tornadoes and not even trying to keep subjects in frame. It’s a choice, and not a bad one, necessarily — the Smallville farm scenes, in particular, respond well to the approach — but by the end it’s a visually limiting one.

Andrew Pulver, The Guardian:

The whole film ends up feeling weighed down: though Man of Steel bounds from one epic setpiece to another, you’re left with the nagging feeling that you just can’t work out what the central twosome see in each other. And for Superman and Lois Lane, that’s hardly ideal.

Richard Roeper, Chicago Sun-Times:

A mostly underwhelming film, with underdeveloped characters and supercharged fight scenes that drag on forever and offer nothing new in the way of special-effects creativity.

Man of Steel   are  premiera in Romania pe 21 iunie 2013 si este distribuit in Romania de catre MediaPro Distribution. Recomand sa vizionati acest film in cinematografele Cinema City din tara.

©IoanaRalucaPopescu

Regie: Dan Scanlon

Actori: Billy Crystal,Steve Buscemi, John Goodman, Jennifer Tilly,Alfred Molina, Hellen Mirren

Gen: animatie, aventuri

Durata: 110 minute

Tara:  S.U.A.

Nota: 7.5/10

Distribuit in Romania de Forum Film Romania

“We scare because we care.”

La 12 de la lansarea filmului Monsters Inc. avem parte de un prequel. Daca ne obisnuisem in buna traditie Shrek si Ice Age la continuari, in cazul simpaticilor monstruleti  primim o poveste despre cum s-au intalnit cei doi, un fel de When Mike meet Sully. Actiunea se petrece pe vremea cand cei doi urmau cursurile Universitatii Monstrilor. Ati ghicit, nu s-au inteles foarte bine la inceput. Pe undeva Shrek cu iz fin de Revenge of the Nerds, animatia lui Dan Scanlon ne readuce aminte de aventurile din primul film dar pana la intalnirea cu micuta Boo, eroii nostrii au parte de numeroase peripetii in campus. Disney si Pixar fac ce fac si reusesc sa aduca pe ecrane un film simpatic ce va atrage spectatorii de toate varstele. Cine mai crede ca doar cei mici se uita la desene animate?

Ce avem noi aici?

Pana sa ajunga echipa cea mai buna din Compania Monstrilor, Mike (Billy Crystal) si Sully (John Goodman) erau doi boboci la Universitate. Mike isi dorea din tot sufletelul lui sa fie un mare sperietor, un vis pentru care micutul ‘ochisor’ invata zi si noapte. Sully era studentul-vedeta. Se bucura instantaneu de popularitate in randul colegilor datorita numelui de familie celebru. Fata de bietul Mike, Sully nu depune eforturi pentru a demonstra ca sperieturile sunt pentru el floare la ureche. Cu toate acestea fiorosul decan Hardscrabble ( Helen Mirren) are ac pentru cojocul lor. O serie de evenimente nefericite au loc iar cei doi studenti ajung sa faca echipa pentru a castiga  Scare Games, o competitie ce are loc in fiecare an in campus intre fratii. Oftat Kappa, caci asa se numeste fratia din care fac parte Mike si Sully, este gasca de outsideri dar grupul electic se pare ca va oferi multe surprize celor ce credeau ca vor fi o echipa usor de intrecut.

Grafica este impecabila, dialogurile sunt excelente mizand pe umorul duo-ului Crystal/Goodman dar surpriza vine din partea lui Helen Mirren, delicioasa in rolul decanului Universitatii – personajul Hardscrabble aduce aminte de profesorul Snape si de profesoara Stromwell  (Holland Taylor) din Legally Blonde. Umorul insoteste aventurile lui Mike si Sully, avem parte si de cateva momente usor tensionate. Grafica 3D nu-ti ofera marea cu sarea dar imaginea si culorile incanta ochiul in timp ce povestea aduce zambete pe chipurile spectatorilor.

Ce spune critica?

Monsters University se bucura de cronici favorabile. Pe IMDb are o nota de 7.6/10. Rotten Tomatoes indica un tomatometer de 78% si o medie din partea criticilor de film de 6.9/10 (25 de cronici pozitive versus 7 negative). Metacritic ofera un metascor de 64/100.

Justin Chang, Variety:

Even when the story mechanics feel more than a bit secondhand, the exquisite interplay of vibrant pastel hues and almost photorealist textures (smoothly but not crucially enhanced in 3D) makes the film a continual pleasure to behold.

Todd McCarthy, The Hollywood Reporter:

A humdrum straight line of a film, Monsters University never surprises, goes off in unexpected directions or throws you for a loop in the manner of the best Pixar stories. Nor does it come close to elating through the sheer imagination of its conceits and storytelling.

Eric Kohn, indieWIRE:

Monsters University, the latest Pixar offering, charms in an excessively familiar way that illustrates a troublesome eventuality: Pixar has lost its edge.

Monsters University are premiera in Romania pe 21 iunie 2013 si este distribuit in Romania de catre Forum Film Romania. Recomand sa vizionati acest film in cinematografele Cinema City din tara.

©IoanaRalucaPopescu

Regie:  Steven Spielberg

Actori: Sam Neill, Jeff Goldblum, Richard Attenborough, Samuel L. Jackson, Laura Dern

Gen: actiune, aventuri

Durata: 127 minute

Tara:  S.U.A.

Nota: 8.5/10

Distribuit in Romania de Ro Image

Dr. Grant, my dear Dr. Sattler… Welcome to Jurassic Park. (John Hammond)

Au trecut 20 de ani si Jurassic Park nu si-a pierdut farmecul. Coloana sonora ce poarta semnatura lui John Williams, scenariul lui Michael Crichton, distributia, totul sub bagheta magicianului cunoscut sub numele de Steven Spielberg, incanta tinerii ce descopera acest film si adultii ce retraiesc experienta primei vizionari. T-Rex a trecut cu brio testul timpului iar universul JP fascineaza ca in zilele de aur ale anilor ’90. Multi dintre noi am crescut cu aceste filme, am visat sa avem o jucarie sub forma unui dinozaur, ne-am tras parintii de maneca sa ne duca la Muzeul Antipa cand in Romania au fost aduse pentru prima oara modelele de dinozauri folosite in film. Intr-o vreme cand nu aveam Internet si utilizam putinele resurse ce le aveam la indemana pentru a ne informa, Steven Spielberg ne-a oferit un film magic ce l-am revazut saptamana aceasta cu acelasi entuziasm ca-n 1993.  Imbunatatit cu ajutorul tehnicii 3D, atat de draga si in anumite cazuri utilizata foarte bine, Jurassic Park ramane filmul care a fascinat spectatorii si a revolutionat evolutia efectelor speciale.

Ce avem noi aici?

Avem momente intense, acele clipe superbe cand o frantura dintr-o melodie iti declanseaza o stare de euforie. Din adultul serios, cu probleme, sarcini de lucru cazi lin intr-un tunel al timpului si te intorci in vremurile copilariei, zambind si privind cu ochii mari cum dinozaurii defileaza pe ecran. Asa se intampla cand aud primele acorduri din coloana sonora marca John Williams.  Jurassic Park demonstreaza dupa doua decenii ca este un film ce poate concura oricand la box office cu filmele ce se regasesc acum pe ecrane.

Povestea este simpla: doctorul Alan Gran (Sam Neill- cel ce nu a fost prima alegere pentru rol) si paleobotanista Ellie Sattler (Laura Dern) sunt tentati cu o oferta de  finantare pe trei ani din partea binefacatorului in materie de cercetari intreprinse de cei doi, John Hammond ( Richard Attenborough), totul venind pe tava daca viziteaza insula privata transformata in parcul Jurassic Park. Un loc unde omul s-a gandit sa se joace de-a Dumnezeu si sa aduca la viata creaturi disparute in urma cu 65 de milioane de ani. Un sabotaj face ca insula sa fie izolata iar dinozaurii sa se transforme din atractii in vanatori.

Frica pune stapanire pe bietul spectator si privim fascinati, suspansul provocat de zgomote, de trepidatii, de chipurile inmarmurite ale personajelor. Convertirea in format 3D nu este excelenta, imaginea este de cele mai multe ori blurata, cu toate acestea farmecul nu se pierde. Tresarim de pe scaun cand auzim tipetele copiilor sau atunci cand mujetele si ragetele dinozaurilor de tot soiul isi fac prezenta simtita.  Daca imaginea nu a primit un tratament complet in materie de 3D, sunetul a fost imbunatatit simtitor.

Jurassic Park 3D demonstreaza ca publicul adora aceasta franciza si exista interes pentru reboot-ul promis initial pentru 2014. 

”Welcome to Jurassic Park!”

Ce spune critica?

La 20 de ani de la lansarea pe marele ecran, privim catre site-urile de profil si notam sub imperiul amintirilor: pe IMDb, o nota din partea utilizatorilor de 8/10. Rotten Tomatoes indica o prospetime de 92%, certified fresh, o medie din partea criticilor de 8.2/10 ( 92 cronici pozitive si doar 8 negative). Incheiem cu Metacritic si al sau metascor de 68/100.

Roger Ebert, Chicago Sun-Times:

The movie delivers all too well on its promise to show us dinosaurs. We see them early and often, and they are indeed a triumph of special effects artistry, but the movie is lacking other qualities that it needs even more, such as a sense of awe and wonderment, and strong human story values.

Peter Travers, Rolling Stone:

Colossal entertainment — the eye-popping, mind-bending, kick-out-the-jams thrill ride of summer and probably the year.

Variety:

Spielberg’s scary and horrific thriller may be one-dimensional and even clunky in story and characterization, but definitely delivers where it counts, in excitement, suspense and the stupendous realization of giant reptiles.

Jurassic Park 3D are premiera in Romania pe 14 iunie 2013 si este distribuit in Romania de catre Ro Image . Recomand sa vizionati acest film in cinematografele Cinema City din tara.

©IoanaRalucaPopescu