Ce-mi veni cu paradoxurile astea sentimentale? Pai i-am vazut din nou pe cei de la NASA bucurandu-se ca niste copii cand sonda New Horizons s-a apropiat la putin peste 12.000 de km de  (ne)planeta Pluto, dupa un drum de peste 5.000.000.000 de km si aproape 10 ani [mai multe detalii pe pagina misiunii]. Am mai vazut bucuria asta in 2012, cand roverul Curiosity a aterizat pe Marte.

Planeta Pluto – fotografie realizata de sonda New Horizons

Personal pot doar sa incerc sa-mi inchipui prin cate piedici au trecut oamenii acestia ca sa isi vad visul cu ochii, in conditiile in care bugetul NASA s-a diminuat semnificativ in ultimile decenii. Ca sa va faceti o idee, bugetul NASA pe ultimii 50 de ani a fost mai mic decat bugetul alocat armatei americane in 2011 (detalii aici). Adica NASA lucreaza intr-un an cu banii pe care armata SUA ii cheltuie intr-o saptamana.

E foarte usor sa gandesti ca americanii nu stiu sa-si seteze prioritatile, dar macar ei au o agentie spatiala care se poate mandri cu realizari precum multiplele aselenizari din timpul programului Apollo, cu navetele spatiale refolosibile, cu sondele spatiale trimise ca sa exploreze sistemul nostru solar si cate si mai cate. In contrast rusii au abandonat repede cursa, desi au fost primii care au trimis un animal si apoi un om in spatiu, iar agentia spatiala europeana listeaza in pagina cu toate misiunile cam o treime de programe care nu au fost inca lansate.

Explorarea spatiala este scumpa, n-am niciun dubiu, insa depinde cu ce compari, mai ales ca explorarea spatiala a accelerat progresul tehnologic al omenirii. Da, nu doar americanii au beneficiat de pe urma acestor inventii, pentru ca folosim cu totii tehnologia GPS, satelitii de comunicatii si meteo, ATM-urile bancare si defibrilatoarele, ca sa mentionez doar cateva din lucrurile care nu ar fi existat daca omul nu ar fi visat sa ajunga la stele.

Si cine crede ca nu ai nevoie de bani ca sa fii fericit are dreptate, cat timp ceea ce te face fericit nu este tocmai ideea de a construi ceva extraordinar, moment in care banii intra in scena. Banii sunt importanti, insa nu ar trebui sa fie scopul final. Banii si puterea insa sunt cele mai ‘vanate’ lucruri in ziua de azi, intr-o lume in care mega-corporatiile fac legea, o tema deja populara in filmele si serialele Hollywoodiene.

Am impresia amara ca omenirea se indreapta intr-o directie gresita, pierzand optimismul si dorinta de a descoperi lucruri noi doar pentru ca este interesant sa faci acest lucru. Uitati-va la discursul lui Kennedy “We choose to go to the moon” din 1961 si o sa vedeti un mod de gandire de mult apus, chiar daca americanii au avut intotdeauna si o agenda ascunsa, inclusiv in perioada in care JFK a tinut acest discurs.

Eu cred ca explorarea spatiului cosmic este un lucru bun pentru omenire, fiind singura sansa sa ajungem vreodata la tipul de societate a viitorului prezentata in Star Trek, in care interestul comun al semenilor tai este plasat mai sus decat cel personal. Pentru mine explorarea spatia reprezinta curiozitatea de a afla secretele cosmosului, dorinta de explorare si, de ce nu, conectare, pentru ca matematic vorbind este improbabil sa fim singura forma de viata inteligenta din univers.

Anul trecut am facut si un mic update articolului, ca sa se poata vadea cum se comporta dupa 3 ani de abuz, eu fiind cu cel putin 25-30 kg peste limita specificata de producator (nota: nu se comporta excelent), update cu care am zis ca am cam incheiat subiectul.

Spre surprinderea mea am primit acum cateva saptamani un telefon de la patronul ScauneOnline.ro, magazinul despre care povestisem in sus amintitul articol. Mi-a povestit omul ca i-am adus ceva trafic de-a lungul timpului si ca vrea sa-mi trimita un scaun nou cadou, ca sa-l inlocuiesc pe cel vechi. Am intrebat circumspect ce trebuie sa dau la schimb, si mi s-a spus ca nimic. Am zis DA cu jumatate de gura initial, dar apoi m-am sucit si am trimis un SMS ca nu mi se pare OK, asa ca nu ma mai intereseaza.

Am primit rapid un nou telefon, pentru ca omul chiar vroia sa mi-l trimita, asa ca am zis ca o sa scriu un review al noului scaun pe blog, dar ca va fi si cu bune si cu rele, plus ca voi povesti exact cum am ajuns in posesia lui. Te las deci pe tine sa decizi in continuare daca asta este un review favorabil sau unul pe bune. Eu mi-am facut datoria sa-ti povestesc toata ‘patania’, ti-am spus ca nu am dat niciun ban pe el si il voi pastra pana cand va ceda sau ma voi plictisi de el. Iar SEO-istii pot sta linisitit, pentru ca linkurile catre magazin au nofollow, cum recomanda si Google in cazul reviewurilor care au la baza produse primite gratis de catre bloggeri. Sa incepem deci:

~~~

Dupa experienta anterioara am vrut un scaun fara schelet metalic, sursa serioasa de zgomot produs de imbinarile metal pe metal, un sezut mai moale si mai multe optiuni de reglaj. Modelul catre care m-am orientat a fost OFF 910, model care din pacate vine cu sezut din piele ecologica (spatarul este insa din mesh, util vara cand este cald). As fi preferat stofa sau orice alt material textul, nu piele artificiala, dar in rest scaunul puncteaza foarte bine la partea de reglaje, pentru ca se poate regla pe inaltime intr-o plaja mai larga decat modelul anterior (in special inaltimea minima este mai mica, lucru de care eram interesat, ca sa nu imi atarne in aer picioarele), se poate fixa gradul de inclinare al scaunului, suportul lombar si inaltimea cotierelor.

Scaunul a venit foarte repede, sub 24 de ore, fiind livrat de Dragon Star, un curier rapid de care nu mai auzisem pana atunci. Pachetul a venit cam busit, dar nu imi dau seama cine este de vina, curierul sau personalul de la depozit. Important este insa ca nicio piesa nu a fost afectata, iar pielea nu a fost zgariata.

Experienta asamblarii cu modelul anterior a fost foarte OK, durand cateva minute in care am asamblat piciorul, ansamblul format din sezut, spatar si cotiere fiind deja pre-asamblat. Cu modelul OFF 910 lucrurile nu stau asa de bine insa, pentru ca mi-a luat cel putin o ora sa-l asamblez. Nu a fost vina manualului, chiar daca suruburile nu erau numerotate cum trebuie in cutia de accesorii, ci pur si simplu mi-a fost foarte greu sa insurbez piesa metalica care se monteaza partea de jos a sezutului. A trebuit sa aplic multa forta pentru a alinia gaurile suficient de mult timp pentru a incepe sa prinda filetul surubului. Nici inbusul dintr-un metal foarte moale nu a ajutat, asa ca a trebuie sa apelez la un inbus ramas de la un scaun IKEA.

In fine, am reusit sa-i dau de cap pana la urma, si rezultatul final a fost un scaun foarte bine fixat, care nu scartaie si nu face galagie cand te misti in el, o diferenta mare fata de modelul anterior. Aici se vede avantajul montarii plasticului pe plastic.

Prima impresie cand te asezi in scaun este una ciudata, cum se intampla de obicei cand schimbi ceva cu care te-ai obisnuit ani de zile. Mi se parea ca stau prea drept si ca zona lombara imi este impinsa in fata prea mult. Dupa cateva reglaje insa l-am adus cam unde vroiam si dupa doua saptamani de utilizare pot sa zic ca organismul meu s-a obisnuit deja cu el incat pot sta foarte comfortabil cateva ore nemiscat (un lucru total nerecomandat, bineinteles).

Citeam undeva un comentariu despre acest model in care utilizatorul spunea ca e atat de comfortabil incat a adormit in scaun de cateva ori. N-as putea spune acest lucru, pentru ca nu poti regla gradul de inclinare al spatarului fata de sezut, un lucru foarte important zic eu daca vrei sa dormi in scaun. Nu e suficient sa inclini tot scaunul pe spate, pentru ca ti se ridica talpile de pe pamant si sezutul incepe sa puna presiune pe zona din spatele genunchilor. Din pacate nu prea am vazut scaune cu un astfel de reglaj, sau mai bine zis nu am vazut astfel de scaune care sa coste decent (sub 1000 de lei sa zicem).

Asa, acum despre cotierele reglabile: plaja de reglaj pe inaltime este destul de buna (vezi mai sus), eu reusind sa urc ambele cotiere pana la nivelul biroului meu, unul mai inalt cu 5-10 cm decat mi-as fi dorit, insa trebuie spus ca nu se pot regla si pe latime. In cazul meu sunt OK, insa o persoana mai lata in spate cred ca nu ar aprecia sa stea toata ziua cu mainile pe langa corp, ca la scoala generala. As fi vrut sa vad si o posibiliatea de rotire in plan orizontal al cotierelor, pentru ca acum marginea exterioara usor ridicata a cotierei ma deranjeaza cand rotesc mana dreapta din cot ca sa asez palma pe mouse, deci sfarsesc prin a muta si varful cotului in afara cotierei.

Nu vad cum as putea rezolva problema asta altfel decat cu o tastatura fara bloc numeric (tenkeyless), ca sa aduc mouse-ul mai spre centru. Si inca o chestie despre cotiere: la inaltimea maxima acestea joaca destul de mult, pentru ca tija de sustinere este facuta din plastic. Ar fi mers ceva de metal, mai solid.

Si un ultim punct negativ ar fi tetiera, care este inutila pentru mine, fiind prea scurta. Mie imi ajunge la nivelul gatului. Nu m-ar proteja in cazul unui impact din spate cu alt scaun ergonomic :) Nici nu se poate regla pe inaltime, deci daca ai cam 1.65-1.7 metri cred ca ti se va potrivi destul de bine.

In rest nu cred ca mai sunt multe lucruri de spus despre acest scaun. Comfortul este in general bun, insa se poate si mai bine, dar nu stiu daca in aceeasi gama de pret (putin peste 700 de lei). Si sigur nu primesti atat de multe reglaje.

Drumul

Dupa un drum de vreo 2 ore si ceva cu masina, din Constanta, pe un drum foarte bun, am ajuns la Murighiol, de unde urma sa ne ia barca care sa ne duca la pensiunea Crisan, unde am stat. Intre timp am descoperit ca pensiunea nu avea nume si era doar localizata in Crisan, dar astea sunt detalii minore.

Am fost un grup mare, de vreo 17 persoane, motiv pentru care mi-am exprimat surprinderea ca a venit o barca atat de mica sa ne culeaga de la ponton. Dar ce stiu eu despre navigatie… pentru ca am incaput cu totii, plus bagajele deloc de neglijat. Nu sunt fan al mersului cu barca, dar nici nu imi displace. Din ce am observat gradul de placere creste cu dimensiunea barcii, ca si la avioane, pe cand la masini e invers proportional, asta in cazul meu bineinteles.

Barca mica cu motor mare, de 150 CP, inseamna barca care se ridica mult de bot cand mergi cu 50 km/h. Acest lucru nu a prea fost pe placul publicului feminin, insa mie mi-a placut din simplul motiv ca asa ajungi mai repede la destinatie, deci mai putin timp in care auzi zgomotul puternic al motorului. Win-win pentru (aproape) toata lumea deci.

Pensiunea si localitatea Crisan

Pensiunea unde am fost cazati a fost genul in care ai tot ce iti trebuie ca sa te simti bine si nimic mai mult. Adica pe sistemul functie inaintea formei. Ne-am plimbat putin prin localitatea Crisan si am vazut si cateva casute mai cochete, unele chiar foarte dragute as spune. Localitate este destul de mult spus, mai corect fiind un “sir de case pe malul bratului Sulina”, pe Dunare. Cine nu are casa la mal nu are ponton deci e un fel de naufragiat pe insula si trebuie sa apeleze la barcile altora. Mi s-a parut ciudat, in conditiile in care nu vad de ce casele de la strada sunt singurele cu acces la malul apei, mal care ma gandesc ca apartine Apelor Romane.

Sincer nu prea ai ce sa vezi in Crisan, dar am batut o marte parte din el pentru ca a trebuie sa ajungem la unul din mini-marketurile locale, sa ne luam provizii, adica putina apa, vin si multa bere. Pitoresc si linistit, cand nu trec barci, deci daca asta cautati ati nimerit unde trebuie. Mi-a placut insa ca problema tantarilor s-a dovedit doar un mit. E adevarat ca seara am stat intr-un fel de foisor cu plasa de tantari, dar per total insectele nu au fost o problema si ne-am plimbat si prin canale, am fost si pana la Sulina, deci daca era nasoala treaba am fi aflat.

Mancarea

Mancarea am avut-o inclusa in pachet si a fost OK. Mie imi place pestele si aveam speranta mari dupa ce toti cei cu care am vorbit au laudat felul in care se gateste in Delta Dunarii. Acum sa nu credeti ca a fost proasta mancare, dar dupa trei zile de peste simti nevoia de carne care provine de la un animal cu picioare.

Per total am mancat trei ingrediente in Delta: peste, cartofi fierti si mamaliga (cu Vegeta). Pe langa aceste ingrediente principale am mai avut parte de maioneza cu ustoroi sau castravete, apa de la ciorba si cam atat. Singura varietate a fost deci tipul de peste, care a fost intotdeauna proaspat, bine facut, desi uneori prea mirosea a peste, daca stiti ce zic. Va spun ca sa stiti in ce va bagati.

Mersul cu barca si delta

Indiferent ce faci si ce cauti in delta, vei merge foarte mult cu barca. Si nu e comod deloc, in special din cauza bancilor destul de basic, adica facute din scanduri de lemn sau plastic. Dupa o ora de stat in fund o sa te saturi, deci nu stiam cum sa ma mai asez in barca a doua zi, cand am mers vreo trei ore asa pe canale si lacuri, pana la Mila 23 si inapoi. Calatoria asta a fost unul din punctele forte ale excursiei. Am avut parte de un sofer de barca foarte de treaba, care a mers incet si ne-a dus sa vedem pelicanii, (r)egretele, cormoranii si alte pasari pentru care e renumita Delta Dunarii.

Canalele principale, cele navigate si de vase mari, sunt destul de poluate, apa nefiind foarte limpede si avand o culoare aproape dezolanta, cum am vazut ca era si in Viena. Nici vorba de “Dunarea albastra” a lui Johann Strauss. In lacuri insa lucrurile se schimba vizibil, precum puteti observa din poze. Acolo cred ca se poate vedea adevarata delta, asa cum citesti de ea in carti. E genul de loc in care trebuie sa mergi o data in viata. In rest stuf – stuf – pelican – stuf. Daca merita sa mergi si a doua oara e alta discutie, insa am dubii in ceea ce priveste conservarea biosferei din rezervatia Delta Dunarii, asa ca ar fi bine sa mergi cat mai repede, cat mai ai ce vedea.

Spun asta pentru ca am vazut cateva insule de PET-uri, pe care nu sunt sigur ca le-au aruncat doar romanii in apa. Pana la urma Dunarea trece prin foarte multe tari si curentul poarta mizeriile pana in Marea Neagra. Ce ‘reusim’ sa facem noi romanii este sa mergem in viteza cu barcile pe canalele foarte inguste, deranjand flora si fauna, sa pescuim fara masura si sa aruncam gunoaie in apa. Cine face asta? Nu turistii, cum te-ai astepta, ci localnicii, pe care i-am vazut aruncand tigarile direct in apa, pentru ca e mai simplu asa. Tot ei pescuiesc pana la 500 kg pe zi, intr-o zi buna (spusele lor, deci pot fi putin inflorite in spiritul pescarilor), asa ca Delta Dunarii nu va rezista mult, la cum vad eu ca merg lucrurile.

“Orasul” Sulina

In ultima zi am dat o fuga pana in orasul Sulina, ca sa vedem si noi plaja renumita de acolo, cu nisip foarte fin. Nu am fost dezamagit, de plaja, ca orasul este un mix intre trotuare restaurate si cladiri care stau sa se darame pe tine. Santierele navale pline de rugina, si ele si navele acostate, reusesc doar sa intareasca sentimentul de oras parasit.

Daca ajungi insa in Sulina da o fuga pana la farul vechi, pentru ca poti urca in el pentru doar 5 lei, taxa in care e inclus si accesul la muzeul farului, adica doua incaperi pline cu cateva amintiri ale unei epoci de mult apuse, intr-o perioada cand presupun ca orasul era prosper. Noi am fi vrut sa ne dam si cu bicicletele insa erau toate luate, semn ca vin cativa turisti si in Sulina. Au sigur unde sa manance, pentru ca am vazut cateva terase care aratau chiar bine, iar plaja e foarte frumoasa, cu un ponton lung pe care poti sa bei o bere. Atmosfera de la plaja m-a facut sa ma gandesc la plaja din filmul Jaws cumva, in sensul bun bineinteles.

Cam asta a fost pe scurt scurtul meu sejur in Delta Dunarii. Va incurajez si pe voi sa mergeti acolo, dar nu planuiti sa stati mai mult de cateva zile, pentru ca nu aveti ce face acolo altceva decat sa va plimbati cu barca, sa mancati (mult) peste si sa beti bere. Spun asta in conditiile in care mie imi place berea :)

De asemenea aud din ce in ce mai multe persoane foarte multumite de performanta Facebook Ads, deci utilizatorii de Facebook convertesc bine pe anumite nise. Nu cred ca poti vinde orice pe Facebook, dar se pare ca poti vinde surprinzator de multe chestii, in conditiile in care vad din ce in ce mai multe optiuni de segmentare a audientei pentru reclamele tale. Si tineti cont ca o parte din optiuni (spending habits de exemplu) sunt disponibile doar pentru publicul din US, pe care Facebook il cunoaste cel mai bine.

Ce mi se pare si mai tare este ca in timp se vor schimba si obiceiurile de navigare al utilizatorilor, pentru ca Facebook se lauda cu 1.44 miliarde de utilizatori activi lunar, din care peste 900 milioane sunt activi zilnic, adica foarte multi oameni care intra zilnic pe Facebook.com, fie ca o fac de pe calculator sau de pe mobil. Daca oamenii aceia gasesc tot ce le trebuie pe Facebook.com s-ar putea sa nu mai aiba nevoie sa intre pe Google.com pentru a cauta anumite informatii.

Momentan nu poti cauta eficient pe Facebook, insa daca acest lucru se va rezolva, nu e greu de crezut ca balanta s-ar putea misca putin inspre Facebook, care pentru multi ar putea deveni punctul de intrare pe Internet. In plus, in news feed gasesti lucrurile considerate interesante de prietenii tai, ceea ce ar putea fi suficient pentru unii.

Nu-mi imaginez ca schimbarile vor avea loc peste noapte sau ca Google nu va riposta in clipa in care banii incep sa se mute in ograda lui Zuckerberg, dar pentru moment Facebook mi se pare mult mai activ in a atrage banii firmelor care-si promoveaza afacerea online, cel mai bun exemplu fiind recentul email pe care l-am primit prin care sunt instiintat ca imi pot uploada lista de clienti existenti in Adverts Manager, ca sa ii pot targeta usor apoi cu Facebook Ads (vezi poza articolului). Urmeaza vremuri interesante pentru ca in sfarsit Google are un concurent suficient de puternic ca sa fie luat in seama… si nici nu poate fi cumparat.

Noroc ca ma razgandesc foarte repede si mi-am adus aminte de ce-am patit in anii anteriori, cand fara niciun accident din vina mea am avut 1-2 ‘incidente’ anual, cu valoare adunata a dosarelor de dauna mult mai ridicata decat costul politei CASCO din anul respectiv. Deci imi este clar ca nu prea ai de ales, trebuie sa iti faci CASCO, pentru ca orice incident, oricat de minor, acopera de obicei costurile politei. Multi nu realizeaza, dar o masina second hand ieftina trebuie reparata cu piese noi, care costa la fel ca cele pentru o masina noua, iar 60 de minute de manopera pe un SH sunt egale cu cele 60 de minute alocate unei masini noi.

O masina second hand e mai accesibila la achizitie, dar e cel putin la fel de costisitoare la intretinere ca una noua, asta daca nu incep sa pice piese. Costul carburantului ajunge sa fie o bucata destul de redusa din costul total al masinii, pe toata durata ei de uzilizare, daca tragem linie la sfarsit sau cel putin majorarile de accize nu au impactul pe care l-ar avea o asigurare mai ieftina. Concluzia mea e clara: casco4life. Nu vreau sa ajung ca ‘sarmanii’ care isi iau SUV, nu-i fac CASCO si apoi n-au bani sa il repare.

Si inca un principiu dupa care ma ghidez: cumpar asigurare la firme OK, nu la cele mai ieftine. Pana acum nu am avut probleme cu Generali si Groupama, insa am observat ca multi soferi vad pretul ca argumentul definitiv in decizia de cumparare. Sincer nu-i inteleg? Iti faci asigurare tocmai pentru a dormi linistit insa de fapt nu esti asigurat, pentru ca Astra, Euroins, Omniasig, Uniqa Asigurări, City Insurance nu sunt asiguratori OK, lucru dovedit statistic.

Ca o paranteza, nu pot sa nu remarc ca in fiecare an de CASCO in Romania mi-am ‘recuperat’ investitia. Doar in Canada am platit degeaba intr-un an jumate cat o masina second hand bunicica de la noi. Deh, efect de tara mai mica, aglomeratie, strazi inguste, soferi nervosi, nimic anormal pentru tarile europene daca ma gandesc bine (poate mai putin partea cu nervozitatea prin alte locuri). Voi ce parere aveti, CASCO sau nu CASCO?

Eu am inca S5, un telefon devenit in mod subit antichitate, cam in preajma in care a fost anuntat S6. Este o coincidenta, bineinteles, si nimic mai mult. Update-ul la Android 5.0 pentru Romania pur si simplu mi-a rapit placerea de a folosi telefonul, adica am reusit sa ating lejer autonomii de 5-6 zile intre incarcari succesive. Dupa ce am facut update la software-ul pentru Marea Britanie, care era cu vreo trei versiuni mai avansat lucrurile au inceput sa sa miste o idee mai bine, adica doar de doua ori mai prost ca versiunea de acum jumatate de an, Android 4.4.3, daca tin bine minte.

Am amanat cateva saptamani decizia corecta, adica instalarea Cyanogenmod 12, ROM-ul custom echivalent cu Android 5.1.1, cel mai apropiat pe care l-am gasit de versiunea curata de Google Android care ruleaza pe telefoanele Nexus. Mi-am luat inima in dinti pana la urma si am facut pasul, chiar daca in teorie am pierdut “garantia Samsung” si am instalat singura versiune disponibila pentru G900F, din seria Nightlies – adica in traducere directa versiuni zilnice, categorisite ca instabile de catre cei de la Cyanogen.

Nu mai trebuie sa mentionez sper faptul ca ceea ce Cyanogen considera instabil nu mi-a crapat niciodata, spre deosebire de versiunea considerata stabila de inginerii Samsung, care este e gluma proasta prin comparatie. Si diferenta de performanta este ca de la cer la pamant. Pentru prima data pot spune ca am un telefon rapid, chiar daca are deja aproape un an jumate. Nu mai simt nevoia de a trece pe iOS, idee cu care cochetam foarte mult in ultimul timp. Pentru mine riscurile la care m-am expus au produs rezultate neasteptate, ceea ce ma duce la urmatorul capitol:

Pentru cine sunt ROM-urile custom?

Cum probabil v-ati dat seama deja, ROM-urile custom nu sunt pentru oricine. Procesul de inlocuire al softului original al telefonului necesita documentare si cateva cunostinte tehnice, dar exista resurse suficiente de unde puteti sa invatati cum faceti acest lucru pentru telefonul vostru (puteti incepe de exemplu de aici). Exista intotdeauna riscul transformarii telefonului intr-o caramida daca scrieti softul gresit sau se intampla ceva neprevazut, insa in marea majoritatea a cazurilor se poate reveni la starea initiala a telefonului. Eu l-am stricat scriind versiunea incorecta de bootloader, dar l-am rezolvat prin suprascrierea cu versiunea corecta, deci a fost vorba de un ‘soft brick’.

Fiti deci constienti de riscuri, in special pierderea garantiei, daca tineti la ea. Veti pierde de asemenea si o parte din particularitatile telefonului, in cazul meu senzorul de amprenta pe care nu l-am utilizat niciodata si senzorul de puls, foarte imprecis. Primiti insa si o serie de optiuni noi, introduse de cel care a facut ROM-ul respectiv, optiuni care in cazul CyanogenMod mi se par foarte utile. Daca aveti deci un telefon mai vechi inlocuirea softului furnizat de producator, care a uitat ca existati, s-ar putea sa prelungeasca putin viata smartphone-ului. Pentru mine a functionat in cazul lui Galaxy S1 si vad ca merge si in cazul lui S5, deci nu m-am invatat minte.

OBS: Probabil v-ati dat seama ca am o problema cu Samsung, dar eu zic ca este o relatie de ura sanatoasa. Daca nu pune nimeni presiune pe Samsung o sa mai avem parte pe viitor tot de telefoane precum Galaxy S1, S3, S4, S5 si S6, ca pe astea le-am incercat personal. Acum sunt curios sa va aud privind ROM-urile custom de telefon si experienta voastra cu ele. Puteti sa povestiti si despre Samsung, promit ca nu ma supar :)

La un moment dat chiar ma gandisem ca varsta e probabil de vina, filmele neavand de fapt o problema, gusturile mele fiind cele care au evoluat peste cele ale publicului tinta vizat de producatori. Este partial adevarat, insa mi-am dat seama insa ca problema este intr-adevar calitatea filmelor si lipsa ideilor noi, lucru confirmat de avalansa de reboot-uri, sequel-uri si prequel-uri ale povestilor populare in epoca de aur a cinematografiei americane. Daca lipsa ideilor noi este lesne de inteles, si aproape imposibil de rezolvat tinand cont de cate filme noi se fac in fiecare an, partea cu calitatea nu o prea inteleg, mai ales ca se baga din ce in ce mai multi bani in peliculele noi.

Prin calitate ma refer in principal la efectele speciale, care incet incet inlocuiesc scene intregi din film cu reproduceri realizate pe calculator. Cum explica foarte bine si clipul de mai jos, desi capabilitatile calculatoarelor moderne au evoluat foarte mult de pe vremea lui Terminator 2, din 1991, a scazut senzatia caracterizata de vorbitorii de limba engleza ca “suspension of disbelief”, adica gradul de veridicitate al imaginilor care ajung la creier – nivelul de imersiune al mintii in povestea prezentata pe ecran.

Inainte, in era de pionierat a efectelor speciale realizate pe calculator, scenele erau filmate in intregime, apoi erau adaugate/modificate/scoase cateva elemente, pentru a se ajunge la cadrul final, cel proiectat in cinematograf. Stiam si atunci ca nu exista dinozauri precum cei din Jurassic Park, ca terminatorii din metal lichid sunt o inventie si ca vrajitoarele nu pot zbura calare pe matura, insa cu exceptia acelor elemente totul era natural pentru ca fusese filmat in realitate, deci scena respectiva existase in forma aceea undeva in spatiu si timp.

Acum avem filme precum Transformers, in care portiuni de zeci de minute sunt create in totalitate pe calculator, cu foarte multi bani si efort, in detrimentul lucrurilor mai importante, in opinia mea, precum povestea, scenariul si dialogurile. Sa nu credeti ca este mai ieftin sa faci efecte pe calculator, pentru ca cele cu adevarat bune vizual sunt extrem de costisitoare. In plus, cred ca o parte din farmecul filmelor bune din copilarie il reprezenta ceea ce nu vedeai, ce trebuia sa-ti imaginezi tu. Astazi, cand orice se poate realiza pe calculator, nu mai raman multe lucruri de ascuns ochiului si asta cred ca este cea mai mare problema cu filmele din ziua de azi.

Exista binainteles si exceptii notabile ce confirma regula, precum Mad Max Fury Road si Interstellar, care reusesc sa creeze o mare parte din efectele speciale fara a recurge la calculator. Si deloc surprinzator, aceste exceptii isi scot banii, deci formula inca functioneaza. Probabil insa este mai simplu sa faci mai multe filme cu profit mai mic, pentru ca in final cand tragi linia sa iesi mai bine. Economia de consum a stricat deci si magia filmelor. Credeti ca gresesc?

Asta m-a convins de fapt sa il vizionez si eu, si bine am facut, pentru ca este un serial foarte bun pana acum, nu doar pentru felul in care prezinta hackerii, ci prin prisma subiectului, adica societatea moderna controlata de cei 1% din populatie, cei foarte bogati, despre mega-corporatii, despre dependenta noastra de Internet si retelele sociale si multe subiecte de actualitate cu referinte la lucruri si personaje care au exista si s-au intamplat, chiar daca numele au fost schimbate.

Imi place de personajul principal, Elliot, interpretat de Rami Malek, un actor pe care l-am vazut in multe filme si care mi-a lasat mereu o impresie buna, chiar daca nu a avut roluri principale pana acum. Creatorul serialului este Sam Esmail, despre care trebuie sa recunosc ca nu am auzit pana acum si citind mai multe despre el pe IMDB, mi se confirma ca este inca la inceput de cariera, dar daca o tine tot asa, cred ca vom mai auzi de el.

Episoadele difuzate pana acum exceleaza la capitolul coloana sonora, reusind sa contribuie la atmosfera general tensionata a serialului, mie aducandu-mi aminte putin de filmul Tron Legacy, iar cinematografia este la inaltime, cu cateva cadre memorabile din punctul meu de vedere.

Sper sa o tina tot asa si sa nu lungeasca povestea inutil, de dragul rasturnarilor de situatie. Sunt sanse sa nu se intample asta, pentru ca sezoanele sunt scurte, de doar 10 episoade. Daca va intereseaza deci un serial putin diferit, care va va face putin mai paranoici uitati-va la Mr. Robot si nu uitati sa-mi spuneti cum vi s-a parut.

Dar ce a fost a fost si trebuie sa recunosc ca GTA 5 este cel mai bun Grand Theft Auto de pana acum. GTA 4 a ridicat stacheta in ceea ce priveste dimensiunea si complexitatea lumii virtuale in care se petrece actiunea, Liberty City in cazul respectiv, iar GTA 5 a dus lucrurile mult mai departe, cu un univers extrem de detaliat in spatiul Los Santos, o copie destul de fidela a orasului Los Angeles si imprejurimilor sale.

Asteptand la semafor la apus de soare

Primul lucru pe care insa l-a laudat lumea despre GTA 5, varianta de PC, este cat de bine ruleaza pe configuratii medii si faptul ca este stabil, fara buguri enervante cum se intampla de cativa ani buni cand vine vorba de titluri AAA, de la companii cu resurse financiare importante ce le-ar permite evitarea acestor situatii. GTA 5 PC este de departe jocul cu cele mai putine probleme tehnice din ultimii ani, facand de rusine lansari recente precum Assassin’s Creed Unity, Far Cry 4 si Watch Dogs.

Am terminat deja GTA 5, campania single-player, in aproximativ 2 luni de la lansare, timp in care am adunat in total 50-60 de ore de joc si un procent de terminare din totalul misiunilor si mini-jocurilor secundare putin sub 80%. Nu stiu daca o sa il reiau pentru a incerca sa ating 100%, cum am facut cu GTA 3, pe care l-am terminat a doua oara urmand un walkthrough printat de 100 de pagini, dar mai am multe misiuni de facut in multi-player, care desi e bine realizat, imi confirma ca sunt genul de jucator atras de campaniile single-player.

Cum scris si in titlu, acesta este un mini-review, deci mai jos aveti o lista scurta cu cateva impresii despre GTA 5 PC, cu siguranta jocul anului 2015 pentru mine.

• Lume extrem de detaliata cu mini-jocuri precum golf, tenis, maratoane, lectii de zbor cu avionul si elicopterul, filme la cinema (care simuleaza logo-urile de inceput de la un film autentic si au si continut artistic daca ai chef sa stai sa te uiti la ele). Ai intotdeauna ceva de facut in universul Los Santos fara sa joci misiunile din campanie.
• Grafica foarte buna bine optimizata, dar nu perfecta, adica arata aproape mereu excelent, dar sunt jocuri care arata mai bine pe alocuri, insa nu ofera un univers la fel de detaliat.
• Portare buna de pe console, in special la partea de controale, pentru ca mereu m-a deranjat acolo GTA 3 si 4, in special la miscarile mouse-ului si controlul masinilor.
• Interesanta schimbare la partea de poveste, cu 3 caractere principale, intre care poti schimba la orice moment, un aspect important in speciale pe parcursul unei misiuni la care participa toti 3.
• Heists (jafuri) – reusesc sa creeze o atmosfera foarte tensa prin muzica si actiunea bine scriptata. La prima misiune, jaful magazinului de bijuterii, am stat in tensiune pana cand am scapat de politie si a aparut mesajul de misiune terminata cu succes.
• Controlul masinilor – mai bun (si mai realist). Acum masinile se conduc semnificativ mai usor si intuitiv, ramanand insa distractive si suficient de diferite de la model la model. A fost introdus si modul de camera la nivelul capotei si din interiorul masinii, pentru si mai mult realism.
• Misiuni extrem de variate – cum ne-am obisnuit deja de la seria GTA, insa sunt si cateva misiuni mai neplacute sau de umplutura. As mentiona aici misiunea cu tortura, destul de deranjanta, dar din fericire poti trece peste secventele respective si cea cand faci yoga, extrem de plictisitoare. Ce am observat insa este ca nu mai exista misiuni cu dificultate crancena, in special si pentru ca acum jocul salveaza automat in anumite puncte in timpul misiunii, lucru ce nu se intampla inainte.
• Trevor – cel mai controversal personaj din universul GTA pana acum, cu o voce foarte interesanta, care alterneaza intre calm si furie extrem de repede, desi uneori nu pare foarte credibil. Unii spun ca Trevor este intruchiparea Rockstar, care face misto de fanii sai ce se dau in vant dupa universul absurd pana la urma din joc.

Personal, cred insa ca unul din atuurile jocurilor din seria Grand Theft Auto este faptul ca nu poti intra in pielea personajului incat sa ajungi sa uiti ca te afli totusi in fata unui monitor. Exista cumva o separatie prin simplul fapt ca multe intamplari si misiuni din joc sunt aberante si te deconecteaza de la poveste pentru ca nu sunt credibile.

Am mai scris pe tema asta, cu influenta violentei din jocuri si cred in continuare ca jocurile sunt un mijloc excelent de relaxare dupa o zi grea, un mod de a da putin drumul supapei frustrarilor personale. Daca ai probleme serioase cu capul vei gasi probabil influente nefaste oricum in emisiunile de stiri, filmele de actiune sau romanele politiste, deci tot vei ‘exploda’ la un moment dat. Dar asta e parerea mea si sunt deschis la critici, deci folositi cu incredere formularul de comentarii de mai jos.

De programe vectoriale auzisem, Corel Draw fiind cel mai cunoscut, insa nu stiam ca imaginile vectoriale sunt deja un standard web. Ei bine, se pare ca sunt, insa popularitatea lor nu este chiar atat de mare pe cat m-as fi asteptat, desi browserele web moderne au suport pentru vizualizarea SVG-urilor de cativa ani buni. Pentru cei interesati de acest subiet am facut mai jos o lista cu avantajele si dezavantajele imaginilor vectoriale, cu particularizare pe SVG-uri.

La ce sunt bune imaginile vectoriale SVG

• Redau foarte bine ilustratii si scheme
• Pot fi editate cu orice editor text pentru ca sunt scrise in format XML
• Fisierele au dimensiuni mici comparat cu fotografiile in format JPG sau PNG
• Se pot anima elemente din imagine (similar cu animatiile Adobe Flash)
• Se pot mari la orice dimensiune fara pierdere de calitate (ideal pentru tiparire sau ecrane tip retina) – acesta este pentru mine cel mai important atu al imaginilor vectoriale

OBS: Incercati sa mariti cat de mult puteti poza de mai jos in browser (“CTRL +” pentru zoom-in si “CTRL -” pt zoom-out) si o sa observati ca isi pastreza calitatea.

Imagine vectoriala SVG

Dezavantaje

• Fotografiile nu pot fi transformate in format vectorial (cel putin nu fara pierdere extrema de calitate)
• Aplicatiile populare de editare de imagini nu suporta SVG (vezi cazul Photoshop, insa exista programe gratuite precum Inkscape)
• Exista destul de putine imagini SVG din cauza lipsei de popularizare

Imaginile vectoriale nu pot fi folosite pentru fotografii

Nu fiti sfiosi si spuneti-mi daca am omis ceva important.