Jurnal de...

M-a schimbat

2014-12-30T02:59:00.001-08:00

Experienta asta m-a schimbat. In bine, cred eu.

Sunt impacata cu gandul ca am fost bolnava, sunt multumita de toate schimbarile care au venit in urma operatiei!

Daca toata lumea ar intelege cat de aproape este moartea, ar face multe schimbari.

Mie nu mi-e frica de ea, dar imi este frica de tot ce ar ramane in urma ei. Mi-e frica de toate rautatile pe care nu le-as mai putea indrepta, pentru toate cuvintele scuipate la nervi pentru care nu as mai putea cere iertare si in final, mi-ar fi ciuda ca cei iubiti n-ar intelege, ca n-as pleca de pe acest pamant suparata.

Iubesc. Iubesc tot ce ma-nconjoara si am invatat ca din orice si oricand pot invata cate ceva!

Am invatat ca NIMIC nu este intamplator si toti suntem dati pamantului cu un scop. Pentru unii e mai greu drumul pana la aflarea scopului, pentru altii mai usor, si mai sunt nefericitii care nu-si inteleg scopul niciodata.

Eu cred ca trebuia sa trec prin moarte ca sa-mi inteleg scopul. Azi, cred ca scopul meu pe acest pamant poarta numele de Ana-Amelie si mai cred ca scopul meu este sa fiu mai buna si sa-i indrept si pe altii spre bunatate.

www.primenet.ro

Am scos sarmele :)

2014-02-26T23:35:00.000-08:00

http://www.satumareonline.ro/cp/40/8257/Prima-pacient%C4%83-operat%C4%83-la-Chirurgie-Vascular%C4%83,-%C3%AEn-Satu-Mare

Binecuvantati

2014-02-26T08:38:00.001-08:00

Multa lume imi spune ca sunt norocoasa, ca eu si sotul meu suntem 2 oameni norocosi.
Eu le raspund: "Suntem binecuvantati!"
Suntem sanatosi, ne-am casatorit, parinte spiritual ne-a fost Domn' Profesor Zoltan Galajda, avem si o fetita mica, sanatoasa si cuminte.
Ne iubim mai mult ca la inceput si toate incercarile prin care am trecut ne-au facut mai buni, mai puternici, mai uniti si mai frumosi.
Uneori ne intrebam "Care dintre noi este noroc pentru celalalt?" Tot noi raspundem: "Impreuna suntem norocosi, ca unul fara celalalt nu am fi realizat nimic!"
Daca ar fi sa dau un sfat, acesta ar fi: "Lasati-va in mainile Lui Dumnezeu si multumiti-I pentru tot ce va da, chiar si pentru incercarile mai mult sau mai putin grele."
Am trecut prin multe si totusi, parca n-am trecut prin nimic.
P.S. In timp ce scriam acest post, am mai primit o veste de la sotul meu, veste care mi-a confirmat inca o data ca suntem tare iubiti de Dumnezeu.

https://primenet.ro/

Inca nu am scos sarmele :(

2012-02-06T02:23:00.000-08:00

Din diferite motive inca nu am scos sarmele de pe coaste, in curand imi vor iesi singure prin piele.
Glumesc :) pana la vara o sa ma operez, sper.
Pentru ca persoanele care au stat langa mine inainte, in timpul si dupa operatie m-au certat ca am relatat prea putin din tot ce mi s-a intamplat, o sa recitesc fiecare pagina si o sa scriu ce am ''omis'' anterior.

https://primenet.ro/

Pe 5 septembrie imi scot sarmele de pe coaste!!!

2011-08-26T10:58:00.000-07:00

yeeey....o sa fac operatia pentru scoaterea sarmelor. Ceva simplu...anestezie, taiat pielea, scos sarme, cusatura frumoasa si gata, gata, gata!
Imi voi face un suuuuper colier din sarme!

Eu...dupa 15 zile de la operatie

2011-06-25T17:51:00.000-07:00

Am crezut ca am uitat...

2011-06-19T04:16:00.000-07:00

Aseara, am fost nevoita sa merg in vizita la cineva internat in spital.
Am intrat relaxata, stiam ca nu am eu o problema. Deci, nu trebuia sa ma tem.
Cand am ajuns in salon si am vazut pacientele in pat cu furtunuri si perfuzii, mi s-a pus un nod in gat ,mi s-au 'taiat' genunchii si toate amintirile cu mine pe patul de spital mi-au navalit in minte. Eu intepata, eu taiata, eu cu dureri, toate astea mi-au adus din nou lacrimile pe obraji. Au trecut aproape 7 luni de la operatie si inca ma tem. "Oare asta inseamna ca sunt un om slab?" A trebuit sa ma asez, pur si simplu nu imi mai puteam misca picioarele. "Asta sa fie atacul de panica?" Asa ma simteam ....panicata.

http://a-anunturi.ro/

Viata este un dar de la Dumnezeu

2011-04-28T02:43:00.000-07:00

As mintii daca as spune ca a fost usor, as mintii daca as spune ca nu mi-a fost frica...dar toate astea au trecut, am ramas cu amintiri, dar si cu cicatrici, dar de durere am uitat.
Acum sunt bine, foarte bine.
Nu-mi pasa daca lumea isi da coate cand imi vede taietura de pe piept. Am ascuns-o un timp, o perioada scurta,d ar acum sunt mandra de ea. Ma reprezinta.

''A fi normal este telul ideal al celor neimpliniti.''
Carl Gustav Jung

Eu sunt un om implinit.

http://primenet.ro/

Drumul spre casa

2011-04-28T02:27:00.000-07:00

A fost obositor, dar usor. Avionul a intarziat destul de mult, dar intr-un final am aterizat pe Aeroportul Otopeni.
Am fost asteptata de Alexandra (prietena mea,care imi este alaturi intoteauna cand mi-e greu), cumnatul si nepotul meu.
As fi vrut sa ma intampine tati la aeroport, dar stiam ca i-ar fi fost prea greu.
Am ajuns acasa, ma astepta la poarta. Era tot tata, dar era schimbat, plangea si ma imbratisa.
El, omul dur si serios, plangea in hohote, plangea de fericire.
Am ajuns acasa si traiesc :)
Am inceput o noua viata. In viata asta noua, nu voi mai face niciun compromis.
O sa fac tot ce-mi sta in putere sa fiu un om fericit.
Au luptat foarte multi oameni pentru ca eu sa primesc sansa asta si nu-mi voi bate joc de ea.
Sunt EU si TRAIESC!

http://primenet.ro/

Mutarea in salon

2011-04-28T02:14:00.000-07:00

M-am rugat mult, mult de domn' profesor si pana la urma m-a mutat in salon. Am stat doar 2 nopti in salon, nopti in care am chinuit-o pe mami, pentru ca vrut sa ramana cu mine. Nu, nu de asta am chinuit-o, ci pentru ca am avut pe cine.
Domnul anestezist Csaba Papp ma vizita in salon si stateam de vorba ore intregi.
Domnul profesor Galajda venea de zeci de ori si imi mai masura bataile inimii, ma verifica, vedea ca sunt bine si ma lasa un pic.
"Mami intoarce-ma, mami vreau sa ma spal pe dinti (era 1 noaptea), mami vreau servetel, mi-e sete, mi-e foame, hai sa ne trezim" ...dupa cum povesteam in paginile anterioare, ziua dormeam si noaptea nu.
Dupa ce am ajuns in salon, am inceput sa ma milogesc la domnul doctor sa-mi dea drumul sa dorm acolo unde erau cazati mama si Bogdan....si m-am milogit pana l-am induplecat :)
Cand mi-a dat voie sa plec din spital, m-am bucurat foarte tare, am reinvatat sa urc si sa cobor scari.
Iar afara era multa, multa zapada, era foarte frumos. Cea mai alba, clara si pura zapada pe care o vazusem vreodata.
Am dormit si acolo tot 2 nopti. In prima noapte, l-am speriat pe Bogdan pentru ca el nu mai dormise cu mine dupa operatie si nu-mi cunostea halucinatiile :)
In cele 2 zile domnul profesor m-a vizitat de multe ori. Inainte sa plec mi-a adus cadouri pentru acasa si un stetoscop verde pe care era inscriptionata data operatiei.
I-am multumit foarte tare, este un super om!
Cand eram cu toate furtunurile, prin nas, gura si alte orificii si nu puteam sa vorbesc, dansul venea si ma tinea de mana. Cand mana dansului cuprindea mana mea plina intepaturi si branule, atunci uitam tot, atunci nu ma durea nimic, atunci stiam ca nimic rau nu mi se poate intampla.
Este salvatorul meu!

http://primenet.ro/

Ziua cea mare :)

2011-04-11T08:50:00.000-07:00

Astazi imi vor scoate furtunul care-mi este bagat pe vena de la picior. In aceasta seara voi putea sa dorm pe o parte, in sfarsit nu voi mai sta doar pe spate. Hmmmm... exista doar o problema, nu are cine sa-mi prinda branula. De fapt, nu doreste nimeni sa ma mai intepe. Domnul doctor a spus ca dansului ii este mila, asa ca, a chemat o asistenta sa-mi puna branula, dar si dansa cand mi-a vazut venele a refuzat.
A venit domnisoara Cristina (medicul anestezist) si mi-a pus branula. Gata! Sigur imi vor scoate furtunul :). Aveam nevoie de alta branula pentru ca odata cu scoaterea furtunului, imi curata si rana de la picior si imi facea o alta cusatura, deci era posibil sa mi se faca rau si noua intepatura era pentru substantele care m-ar fi facut sa-mi revin.
Pana sa inceapa procedura mi-a fost facuta o radigrafie la picior. Asistentul la radiologie avea un tatuaj foarte interesant, dar din pacate nu puteam sa-l vad in intregime. Asa ca, l-am rugat sa-si dea jos tricoul :))) .....dupa cum spuneam mi se faceau toate poftele.
Am vazut tatuajul!
Gata acum eram pregatita pentru noua cusatura. Anestezia locala a fost facuta intr-un loc foarte sensibil si foarte dureros, dar in cateva secunde n-am mai simtit nimic.
O asistenta ma tinea de mana, domnul doctor vorbea cu mine .Eu ii spuneam ca lesin, dansul imi spunea ca daca eu lesin cu siguranta si dansul o sa lesine. Eu intrebam "Cat mai dureaza?" Dansul imi spunea ca "3 min." si m-a pus sa numar de la 1 la 180. Nu puteti sa va imaginati cum numaram dupa atatea zile de anestezic :)).
Am scapat si de furtun, am si o noua cusatura, in noaptea asta am un plan maret :)
O sa le rog frumos, frumos de tot pe asistente sa ma duca la toaleta. Asa am facut si m-au dus cu un carucior cu rotile, m-au lasat sa ma uit si in oglinda.
In fiecare dimineata ni se schimba lenjeria de pat si ne spalau (pe toti pacientii), noi stateam intinsi si asistentele ne spalau, ne schimbau.
In dimineata urmatoare eu am fost super norocoasa, o asistenta tanara m-a luat cu caruciorul, m-a dus la dus si mi-a facut baie! M-a spalat cu gelul ei de dus, mirosea a vanilie :)
M-am gandit bine si de indata ce-l vad pe domnul doctor o sa ma rog de el sa ma lase si pe mine in salon ca m-am saturat de stat in reanimare.

Recuperare

2011-04-11T08:17:00.000-07:00

In perioada de recuperare am avut numeroase halucinatii:
Vedeam ca a luat foc caloriferul, ca ploua in camera, ca umblau soarecii pe langa mine, ca-mi zumzaie licuricii pe la cap si, nu in ultimul rand, ca aud opera ungureasca in urechi :) ....asa eram eu, prindeam unde radio...
Partea cea mai rea a fost cea cu injectiile, eu uram injectiile si acum trebuia sa fac cate una pe zi, in burta :( ... dar a trecut si asta.....trebuia sa stau cu furtunul pentru oxigen care-mi usca nasul, dar a trecut si asta.....nu ma puteam misca din cauza balonului de contrapulsatie pe care nu mi-l scosesera inca.....asta inseamna ca faceam pe mine :( si asta a fost cel mai rau, faptul ca eram neputincioasa...
In tot acest timp, am stat la reanimare, am fost pacient rezident de reanimare ;)
Metabolismul mi l-am dat peste cap, ziua dormeam si noaptea faceam galagie.
Am incercat sa mananc singura in primele zile .....ha, ha, ha... ma incapatanam sa mananc singura, dar lingura ajungea ba sub barba, ba peste nas :)) si apoi ma lasam pagubasa si imi dadea mama sa pap .....ca la un copil mic.
Ceream sa-mi lase telefonul mobil langa mine, dar mi-a luat 1 zi ca sa-l pot debloca si alte cateva ore sa scriu un mesaj cu continutul ''Sunt bine!''
Si asa au mai trecut cateva zile. In tot acest timp, domnii doctori imi faceau vizite constante si stateam de vorba, ma consultau si se asigurau ca nu-mi lipseste nimic.
Dansilor le datorez totul!

Mos Nicolae

2011-04-11T07:52:00.000-07:00

La mine, Mos Nicolae a venit cu un mare, mare cadou. "Ce cadou?"
Mi-au fost scoase furtunurile din gura si nas....acum puteam sa beau apa :))....puteam sa ma ridic in fund, puteam sa vorbesc (din cauza furtunurilor au fost putin afectate corzile vocale). Incet , ce-i drept, dar puteam sa vorbesc.
Am ramas cu furtunul din picior (mi s-a pus un balon de contrapulsatiie care-mi ajuta inima sa mearga bine), cu branule si cu niste magneti care-mi masurau tensiunea. Domnul Galajda mi-a cumparat inghetata si un Mos de zahar, domnul Csaba mi-a adus un pahar cu Coca-Cola( eu nu beau Coca-Cola, dar atunci am avut pofta), nu aveam voie nimic cu acid, asa ca domnul Csaba a scos acidul amestecand cu lingurita in pahar :)).
Toata lumea imi facea poftele.
Dupa 10 zile in care nu am fost spalata si mi-au fost administrate atatea medicamente, miroseam oribil. In acea seara m-au spalat pe par si pe corp, m-au dat cu parfum. Eram atat de fericita!
Am vrut sa vad taieturile .....le-am vazut, dar nu ma suparau deloc....Traiam si asta era cel mai important lucru!
Niciodata nu l-am vazut pe Bogdan atat de fericit ca atunci cand m-a vazut ca pot sa vorbesc si sa ma misc.
El imi facea masaj la o mana, mama la cealalta....
L-am sunat pe tati :)....am plans amandoi....el de fericire ca sunt bine, eu de suparare ca din cauza mea a fost trist.
Scapasem de pericol, acum urma recuperarea.

Dupa...

2011-04-11T04:22:00.000-07:00

M-am trezit dupa cateva zile de la operatie. De fapt, auzeam glasul mamei care-mi cerea:
"-Alexandra, strange-ma de mana!
-Alexandra, deschide ochii daca ma auzi!"
Vroiam sa-i spun: ''Lasa-ma!" sunt obosita.''. Imi doream sa dorm, nu simteam nimic, nu ma durea nimic.
Din ziua in care am inceput sa fiu 'oarecum' constienta, am inceput sa simt nevoia disperata de a bea apa. La inceput nu intelegeam de ce nu pot sa vorbesc, de ce nu pot sa ma misc?
Nu puteam sa vorbesc pentru ca aveam aveam furtunuri pe gat si de aceea nu primeam nici apa. Nu puteam sa ma misc pentru ca eram legata.
Domnul profesor Zoltan Galajda venea de foarte multe ori sa vada cum ma simt si imi promitea ca imi va scoate furtunele curand, la fel si Domnul doctor anestezist Csaba Papp (pe care eu nu-l mai recunosteam) venea foarte des. Ma incuraja si imi uda buzele cu apa.
Cand primeam vizite de la mama si Bogdan, mi se scadea doza de anestezic si mi se dezlegau mainile. Asa erau si ei mai linistiti, iar eu puteam sa-i vad si sa aud incurajarile lor.
Dupa terminarea vizitei, asistentele m-au vazut m-ai linistita si nu m-au mai legat (stateam legata pentru ca reactionam destul de urat la anestezie, ma miscam ma zbateam si incercam sa-mi scot furtunurile).
Doar ca eu cum am vazut momentul prielnic, m-am tras de marginea patului si m-am ridicat in fund. Am inceput sa-mi trag furtunurile din nas si am tras pana mi le-am scos. Aparatele la care eram conectata au inceput sa tipe, sa scoata diverse sunete si asistentele si-au indreptat privirea spre mine.
"-Alexandra! NU! NU! NU!"......
Deja imi scosesem furtunurile care erau bagate pana in stomac, am incercat sa trag si de cele pe care le aveam in gura, dar eram prea obosita si am cazut pe spate.
Am fost legata si mi-au introdus iarasi furtunurile pe nas.
Gata! Cu gestul asta am pierdut orice sansa de a mai ramane dezlegata.

Domnisoara doctor Cristina (era medic anestezist si vorbea limba romana) a venit si a inceput sa ma ''certe''. De fapt, nu ma certa, imi spunea pe un ton foarte cald ca de aia ma tin legata. Pentru ca nu stau linistita. Domnisoara Cristina nu a fost medicul meu, dar trecea pe la mine si se interesa de starea mea si cel mai important: Imi tampona buzele cu un tifon imbibat in apa. Ma linistea.
Zilele treceau incet si singurul lucru pe care mi-l doream era sa scap de furtunurile alea.

ZIUA OPERATIEI !!!

2011-04-07T01:36:00.000-07:00

Vineri ,26 noiembrie

Dimineata, la prima ora domnul doctor mi-a facut o vizita. Am profitat de ocazie ca sa-i arat pielea (rosie toata)...offf... dupa ce-mi examineaza roseata si umflaturile imi spune ca nu ma poate baga in operatie daca am facut alergie la samponul ala.
"- Ce sampon?
-Nu te-ai spalat cu ala verde?
-Aaaa...pai nu trebuia sa ma dau cu el dupa dus? Ca o crema de corp?
-Nuuuu, ala e sampon...trebuia sa te speli cu el.
-Pai eu nu am facut asa.
-Bine. Spala-te acum cu el si trimit mai tarziu pe cineva sa-ti aduca o camasa cu care sa te imbraci."
Cand am iesit de la dus am gasit pe pat o camasa alba.
Intre timp au ajuns si ai mei la spital. Le-am povestit ce si cum ...au ras si ei putin de mine.
Dupa dus m-am pus in pat si am asteptat. Trebuia sa intru in sala de operatii la ora 12.
Nu aveam niciun sentiment sau cel putin acum nu-mi aduc aminte sa fi avut vreun sentiment...
Domnul doctor a mai venit de vreo 2, 3 ori sa vada ce fac...
Pe la 10:30 a venit o asistenta si mi-a adus 2 pastilute pe care a trebuit sa le inghit.
Si gata!
Mi s-a rupt filmul. Dupa pastilele alea pana dupa operatie nu-mi mai aduc aminte absolut nimic.
Acum va voi reda ce mi-au povestit mama si Bogdan:
A venit in salon domnul doctor anestezist Csaba Papp care mi-a explicat ca voi simtii doar o mica intepatura si ca nu trebuie sa-mi fie frica. Am purtat un dialog de aproape o ora cu domnul anestezist, dar nu-mi aduc aminte nici macar un singur cuvant.
Dupa plecarea anestezistului, a venit un brancardier care mi-a adus o alta camasa cu care sa ma imbrac (de data aceasta era una verde). M-am schimbat in fata lui, fara nici o jena si apoi m-am urcat pe masa cu care m-a dus in sala de operatie.
Le-am facut cu mana alor mei si cu toate ca am zis ca nu-mi mai aduc aminte nimic....imi amintesc de intepatura mica pentru anestezie....intepatura o fi fost mica, dar durerea si usturimea au fost mari.

Noaptea dinaintea operatiei

2011-04-07T00:52:00.000-07:00

Seara o asistenta a venit si mi-a adus o sticluta cu o substanta verde si mi-a zis sa folosesc jumatate dupa dusul de seara si jumatate dupa dusul de dimineata...trebuia sa-mi dau pe tot corpul cu ea...Asa am facut! Dialogul cu asistenta a fost oarecum ciudat deoarece ea vorbea in maghiara si eu in romana, deci ne-am inteles mai mult prin semne.
Dusul si aplicarea cremei pe mine le-am facut in timp ce mama si Bogdan erau in salon....
Si ei imi spuneau ca ceva nu e in regula, dar eu am comentat: "ei, cine stie ce compozitie o avea de se face asa alba pe mine."
Mi-am luat ''La revedere'' de la ei si m-am pus in pat.
Atunci au inceput mancarimile, usturimile si inrosirea pielii, am incercat sa dau cu apa, dar era si mai rau. Am incercat sa le suport si sa dorm. Nu prea mi-a reusit.
Am vrut sa-l sun pe tata sa-i aud vocea inainte de operatie,d ar am fost prea lasa. Asa ca i-am trimis un mesaj:
''Tati nu-ti face griji, totul va fi bine. Voi fi puternica!''
Si asa a trecut noaptea dinaintea operatiei.

www.primenet.ro

Internarea

2011-04-06T01:22:00.000-07:00

25 noiembrie 2010.
Ne-am trezit devreme si am plecat spre Debrecen. Nu stiu sa descriu sentimentele care ma incearca, sunt atat de multe si atat de amestecate.
Am ajuns in curtea Universitatii, de obicei nu retin detaliile locurilor unde merg, pe care le vizitez, dar acum stiu sigur in ce parte trebuie sa ma indrept. Tremur. Intru in Universitate si merg spre biroul pe care mi l-a indicat domnul profesor la telefon. Intru singura (oricat de speriata as fi, prefer sa fac lucrurile singura).
Doamna secretara imi spune sa il asteptam in hol pe domnul profesor. Ne asezam pe canapele si asteptam.
Il zaresc pe domn' profesor. Ma ridic. Se ridica si ai mei. Ne saluta, face cunostiinta cu mama si apoi ne roaga sa-l urmam.
Intai mergem sa semnam documentele ca sunt de acord sa fac operatia, ca sunt constienta de riscuri, etc. Am completat formularele necesare apoi eu si mama am mers in salon ("m-am cazat"), iar Bogdan a plecat intr-o alta cladire sa plateasca costul operatiei.
M-am schimbat in pijamale si in cateva momente eram plimbata intr-un carucior cu rotile catre diferite sali unde mi se faceau tot felul de analize si radiografii.
Dupa ce mi s-au facut toate investigatiile m-au lasat in salon sa ma odihnesc.

http://primenet.ro/

Pregatita pentru operatie......sau NU

2011-04-03T08:38:00.000-07:00

Mi-am luat concediu cu 4 zile inainte sa plec la operatie. Mai bine ma duceam la servici sa-mi ocup timpul.
"Ce am facut?"
Am facut cumparaturile dinaintea operatiei. Stiti si voi: 3 pijamale, sapun, pasta de dinti etc. Am fost la pensat, epilat, manichiura, pedichiura. Na ,sa fiu pregatita :)
Si gata! Mai am doar o noapte de dormit acasa :(
Offff....Mi-e frica... Foarte frica! Maine, 24 noiembrie 2010, plecam spre Debrecen...
Ma gandesc cu groaza ca atunci cand ma voi trezi, imi voi lua ''La revedere'' de la tati si voi incerca sa par linistita si imi voi inghitii lacrimile si, si, si ....

A fost exact asa cum mi-am imaginat. Tata, un om foarte puternic are acum ochii umezi, pentru mine. Foarte greu, dar acum sunt in masina si am un drum lung de facut. Vreau sa dorm si sa ma trezesc dupa operatie. Prietenii, cunoscutii si familia imi trimit mesaje de incurajare. Nu vreau sa le citesc. Nu pot sa le citesc. Plang si nu vreau ca mama si Bogdan sa se supere.
Ce bine ca am ochelari de soare, ei sunt salvarea mea in incercarea de a parea puternica. Imi ascund lacrimile perfect.
Ramanem in Oradea in aceasta seara. Maine trecem granita si tot maine ma internez.

http://primenet.ro/

Noiembrie

2011-03-29T09:17:00.000-07:00

Luna asta am petrecut mai mult timp in preajma prietenilor si a familiei. Am incercat sa-i iert pe cei care mi-au facut rau. Am iubit mai mult.
Am avut intalnire cu fostii colegi de scoala, unde m-am intalnit si cu fosta invatatoare. Dansa mi-a propus sa fac operatia in Franta la un medic foarte bun si costul operatiei mai mic ca alternativa pentru operatia la Debrecen.
Dupa ce m-am consultat cu familia, ei au considerat ca cel mai bine e sa decid singura. Si eu am decis ca am incredere in domnul profesor doctor Zoltan Galajda si dansul va fi cel care ma va opera.
La o iesire cu prietenii incepe o discutie despre superstitii si depre taierea pomilor din curte. Cica, daca tai un nuc din curte iti moare cineva drag....amicul meu imi expunea cateva cazuri si eu ii raspundeam ca e o coincidenta.
Coincidenta face ca si noi aveam un nuc in curte pe care tata vroia sa-l taie...imi spun in minte: ''Sa nu uit sa-i zic lui tati sa nu-l taie el, sa cheme pe altcineva'' ...si ce face coincidenta? Coincidenta ma face sa uit, iar la cateva zile de la discutia cu prietenii si doar cu cateva zile inainte de operatia mea la inima... o aud pe mama cand imi spune: "Azi, a taiat taica-tu nucu' ala din curte."
Atunci am avut o cadere nervoasa....am mers in camera mea si am inceput sa plang. L-am sunat pe preot si i-am povestit printre lacrimi ce si cum, iar dansul mi-a raspuns: "Nu stiu, nu stiu eu de-astea babesti, dar Dumnezeu ne-a daruit natura pentru a avea grija de ea, nu pentru a o taia. Tu ai incredere in Dumnezeu si El va fi cu tine."
Incerc sa ma calmez, mai sunt doar 4 zile pana la operatie si eu ma voi lasa in mainile Domnului. Va face ce Va vrea cu mine.

Am facut rost de bani

2011-03-29T08:49:00.000-07:00

De fapt, Bogdan a facut rost de bani. Isi investeste banii in mine, in inima mea (voi purta o pancarta cu mesajul "Aici sunt banii lui Bogdan!") :)) ....Acum, cand stiu ca avem banii pentru operatie, mi-e si mai frica. Nu mai pot amana momentul. Am luat legatura cu domnul doctor si am stabilit data de 22 noiembrie pentru operatie.
Offf... acum incepe 'greul'. Sunt cu capul in nori, uit, tip si in plus mai am o chestie ciudata: daca eu sufar, vreau sa sufere si cei de langa mine. Asa ca incep sa-i terorizez pe ai mei cu intrebari de genul: Ce tati? De ce esti suparat? Ti-e frica, ca o sa mor? la fel ii fac si mamei...
La servici incerc sa par calma. Trimit actele la contabilitate, dar uit si apoi ii pun pe colegii mei sa le caute jumatate de zi pentru ca sunt convinsa ca nu le-am trimis. Ajung dimineata la servici si tastez un cod gresit la alarma, sun la firma de paza si le spun ca eu am pornit-o, doamna de acolo imi raspunde ca nu e nici o problema, dar ca ramane la telefon pana cand o opresc. Si as putea sa fac asta, daca mi-as aduce aminte codul de 4 cifre pe care l-am tastat 6 luni in fiecare dimineata, dar nu, nu mi-l amintesc .Bine ca mai am un telefon (telefonul de firma) pe care il pot folosi ca sa-l sun pe colegul meu sa-mi spuna codul.
Parca zilele trec din ce in ce mai repede si ma duc pe mine spre sala de operatii.
Merg la preot, tin post si ma rog sa-mi ierte pacatele.
Ca la orice operatie si la a mea exista riscul sa nu ma mai trezesc din anestezie. Doar gandul ca Dumnezeu are un plan cu mine, nu stiu care, ma face sa trec mai usor peste clipele cu ganduri pesimiste.

http://primenet.ro/

Incercarea de a obtine o semnatura

2011-03-29T08:26:00.000-07:00

In urma consultatiei de la Debrecen am primit o fisa in care scria diagnosticul si operatia care urma sa mi se faca. Daca pe acea fisa primeam o semnatura de la medicii care mi-au spus ca operatia nu se face in Romania, eram scutita de o parte din pretul operatiei.
Si uite asa ajung din nou la Fundeni. Le explic despre ce este vorba, le povestesc despre doctorul din Debrecen si ei ce-mi raspund?
"-Aaaa... pai nu putem sa-ti dam semnatura ca operatia nu se poate face in tara. Adica te deschidem si daca nu merge reconstructia iti punem valva artificiala. In plus, vor si doctorii nostrii sa prinda experienta. Si doctor ungur? Esti sigura ca-ti poate face reconstructie? Ca ar trebui sa aiba cateva sute de operatii, poate chiar mii ca sa-ti garanteze ca-ti face reconstructie."
Asadar, nu am cum sa obtin semnatura de aici. Ma reorientez la cunostinte, persoane care au legatura cu casa de asigurari. Primesc raspunsul a doua zi:
"-Gata am rezolvat! Dai 5000 de euro spaga si primesti semnatura!
-Ceee??? pai suma asta e mai mare decat jumatate din costul operatiei!"
M-am resemnat... acum toata familia incearca sa gaseasca bani pentru operatia mea.

http://primenet.ro/

Consult la Debrecen

2011-03-11T03:54:00.000-08:00

Dupa mai multe incercari nereusite de a ma intalni in Bucuresti cu domnul doctor, iau hotararea sa merg in Ungaria. Am stabilit data de 30 august 2010 (Sf. Alexandru) pentru a merge la consult.
Sambata, 28 august, am organizat acasa o petrecere cu prietenii. Am petrecut, am cantat, am dansat si duminica dimineata am plecat spre Ungaria, impreuna cu iubitul meu si Alexandra (prietena mea).
Planul era sa dormim duminica noaptea in Romania (undeva, cat mai aproape de granita) si luni dimineata sa continuam drumul catre Debrecen. L-am respectat intocmai.
Si iata-ma luni dimineata asteptand in holul Universitatii Debrecen. Am asteptat vreo ora, timp in care domnul doctor suna din 10 in 10 min. si ne cerea scuze pentru intarziere.
A coborat, am facut cunostinta si apoi ne-a poftit in biroul dansului. S-a uitat la analizele pe care le facusem la Fundeni, mi-a vorbit despre operatie si a mers cu mine sa imi faca o ecografie cardiaca. Dupa ECO m-a lasat sa ma imbrac si a iesit afara. L-am surprins in timp ce imi anunta iubitul si prietena ca trebuie sa fiu operata cat mai repede.
Invatata ca in spitalele noastre, aveam pregatita spaga. Am incercat sa-i dau banii, dar nu i-a primit.
I-am multumit, ne-am salutat si am stabilit ca vom tine legatura pe mail.

http://primenet.ro/

Am inceput cautarile.

2011-02-18T04:24:00.000-08:00

Eu cautam un doctor care sa-mi spuna ca nu am nimic sau ca nu este necesara operatia. Am fost si la Fundeni sa vorbesc pentru un consult la o clinica in afara tarii.
Cand ma asteptam mai putin,am primit un telefon (un apel telefonic, nu un mobil :)) ) de la viitoarea mea soacra, care vroia sa-mi dea numarul de telefon al unei colege de la dansa de la servici.
Colega care trecuse impreuna cu sotul bolnav, prin mai multe operatii nereusite in tara.
In urma unei discutii cu aceasta am primt adresa de mail a unui doctor ungur care venea si opera la Tg. Mures. Acest doctor il operase si pe sotul ei care acum se simtea foarte bine.
Am prins putina incredere si i-am scris un mail in care am descris situatia mea.

Numele meu este Magura Alexandra, am 23 ani si am fost diagnosticata cu prolaps de valva mitrala gr.3. Dupa ce am facut un examen transesofagian mi s-a sugerat sa caut un spital din afara tarii pentru a efectua o operatie de reconstructie valvulara, deoarece medicii romani nu au experienta necesara pentru a efectua o astfel de operatie. V-am atasat analizele pe care le-am facut la spitalul Fundeni si daca este necesar o sa va trimit si inregistrarea examenului transesofagian. Va trimit acest mail cu speranta ca ma puteti ajuta cu o opinie referitoare la efectuarea operatiei.

Multumesc anticipat,

Alexandra Magura.

Raspunsul doctorului a fost:

Stimata Alexandra,

Saptamana viitoare ma voi intoarce in tara si va voi raspunde. Daca puteti, lasati-mi un nr de telefon pe care va pot contacta cand voi fi in Romania.

Cu stima,

Pr. Dr. Galajda Zoltán

Acesta fost primul contact cu persoana care mi-a salvat viata.

Am CD...

2011-02-17T08:37:00.000-08:00

Am CD-ul, dar n-am chef sa caut doctori si nici spitale. NU, n-am sa caut. Am 22 de ani si nu vreau sa fac o operatie pe cord deschis. Nu stiu de ce imi este mai mult frica... de operatie in sine sau de cicatricile de dupa operatie? De posibilitatea unui deces sau de viata traita cu cine stie ce handicap daca operatia iese prost?
Mi-e frica si nu numai pentru mine, mi-e frica pentru cei dragi mie, nu vreau sa sufere din cauza mea.
Cateva luni au trecut fara ca eu sa caut nimic, dar am mintit ca am cautat. Chiar incepusem sa cred ca nu sunt bolnava .
15 mai 2010
Am implinit 23 de ani. Am hotarat ca saptamana urmatoare voi merge la Fundeni sa discut cu doctorii despre operatie.

http://primenet.ro/

Transesofagian part 3

2011-02-17T08:11:00.000-08:00

M-am intors la Fundeni ca sa-mi iau CD-ul cu examenul si SURPRIZA:
"-Aaaaaa... domnisoara Alexandra, trebuie sa va spun ca nu stiu ce s-a intamplat, dar cred ca aparatul nu a inregistrat nimic si noi nu ne-am dat seama. Nu va gasim examenul. Se pare ca trebuie sa-l mai faceti inca o data.
-POFTIM??? Doamna, eu nu-l mai repet! Sincer. Cautati-l mai bine, va rog!
-Reveniti saptamana viitoare miercuri si vedem cum rezolvam atunci."
Am urcat pana la etajul 7 pe scari, de 2 ori pentru ca liftul nu mergea. Pentru ca eu n-am stiut ca etajul 7 are 2 intrari (una petru pacienti si una pentru asistente si doctori )...prima oara am urcat pe la asistente si nu m-au lasat sa intru. Deci, a trebuit sa cobor pana la etajul 1, sa ocolesc palierul si sa urc pe cealalta aripa ca sa aflu ca trebuie sa repet transesofagianul...am injurat printre dinti si am plecat.

Miercuri, saptamana urmatoare.
Au gasit examenul, dar el este inregistrat pe caseta si trebuie sa vina baiatul de la IT sa-l puna pe cd. "Cand? Pai cum cand? Saptamana viitoare."
Saptamana viitoare.
Nu a trecut IT-istul pe acolo si inca nu l-au facut...hmmmm... I-am bagat asistentei 30 de lei in buzunar si am rugat-o frumos sa-mi imprumute caseta ca o sa-l rog eu pe IT-istul meu sa-mi faca cd-ul.
A acceptat.

http://primenet.ro/