Acum Mami şi cu Drăgoşelul fac un tortuleţ pentru Tati, că mâine sărbătorim partea păcătoasă din Sfântul Constantin a lui Tati. Feliciuca şi Ilincuţa dorm. Ce bine e acasă.

Articole similare:

1. Dicționar 2D
2. Bancuri pentru bebeluşi
3. Vis frumos

Articole similare:

1. Prima serbare
2. Viața înainte de poze
3. Tuse și biluțe

Mda, viața de adult te aduce destul de repede pe potecuța asta de bivalență, prin simplul fapt că analizându-ți singura ta resursă negenerabilă, timpul, vei vedea că în principal ai două părți: servici și familie. Eu cred că niciuna nu este completă fără cealaltă, adică să ai o familie fără un servici și o posibilitate reală de a o întreține mi se pare la fel de absurd ca varianta de a avea o supercarieră fără să ai cu cine să împarți acele bucurii. Asta ar fi jumătatea plină a paharului. Dacă ne-am uita la cealaltă jumătate, aș zice că destul de greu faci față unor probleme venite dintr-una dintre părți dacă n-o ai pe cealaltă să-ți ridice moralul, să te mențină pe linia de plutire. Din fericire pentru mine, acum gândindu-mă la asta, mult mai mult sprijin am avut de-acasă pentru servici decât de la servici pentru acasă și asta o spun atâtea fire de păr alb. Și astea dinainte de copii. Oricum, dacă ei îmi vor face peri albi, vor fi din ăia frumoși, de bunic fericit cu familie numeroasă, nu fire din alea serbede, uscate de stres corporatist. Dar hai să nu înnegresc partea cu serviciul, că nu e chiar așa.

Nici nu mai știu ideea de la care am plecat când am început să scriu articolul, dar merge bine. Ah, așa. La un moment dat, acum vreun an, mi-am dat seama că nu mai merge la servici, după vreo șapte ani pe aceeași poziție, fie ea și de management, activitatea își pierde din lumină, din culoare, ca un tricou frumos la început, pe care-l păstrezi curat, dar tot spălându-l, nu mai are dom’le culoarea aia. Așa că m-am decis să schimb lucrurile. A mai trecut ceva timp și le-am schimbat. Știam dinainte că vor fi niște probleme, dintre care cea mai mare, faptul că voi călătorii destul de mult înafara țării, departe de familie. Deci n-a fost o surpriză când am început, dar efortul a fost și încă mai este destul de mare în sensul ăsta. Deci vorbim acum de o influență negativă a serviciului asupra familiei. Am învățat în timp că distanța este relativă: îmi ia cam două ore să ajung la Pitești și vreo trei să fiu in Viena, incluzând taxiul până  la aeroport. Apoi am mai învățat un lucru mare: intensitatea conștientizată a timpului. E ca atunci când apreciezi un lucru după ce l-ai pierdut: apreciezi atât de intens acel lucru pentru câteva momente încât momentele alea fac mai mult decât toată perioada de când l-ai avut până l-ai pierdut. Cam bălărioasă fraza, dar nu mai revin, că trebuie să merg la servici. Ei bine, eu, odată cu schimbarea serviciului și călătoriile frecvente, nu am pierdut de tot, ci doar parțial, șansa de a fi cu familia. Asta este clar și o simt de fiecare dată când plec. Dar pe de altă parte, altfel apreciez parcă timpul în care sunt acasă, mi se pare și nu cred doar că mi se pare, că am început să conștientizez mult mai intens simpla prezență acasă. Să mă uit la copii, să râd cu ei sau de ei, să fiu cu Mami acasă, să mergem în vizită la Maia și multe altele. Ce păcat că atâția ani cât am fost tot timpul acasă n-am știut ce urma să pierd.

Poponilă, mi-e dor de voi mă…

Articole similare:

1. Viața înainte de poze
2. Jurnal de vacanță
3. Cum am îmbătrânit?

Asta chiar dacă între timp îl doare burtica, a vomitat puţin în maşină şi acum înainte să se culce a făcut şi temperatură. Oricum, din astea fac copilaşii în mod normal, deci, cum ziceam, iuuupiiiii!

Articole similare:

1. Ganduri rupte
2. Dicționar 2D
3. Jurnal de vacanță

M-am apucat de treabă, am găsit cazare (garsonieră micuţă, chiar prin mijlocul Veneţiei, ei ziceau 30mp, dar probabil de pe google maps, că dinăuntru i-aş fi dat vreo 15, maxim 20mp. Oricum, irelevant, chiar asta ne doream, ceva mic, că noi suntem mici, cel puţin pe verticală. Găseşti şi hoteluri, dar sincer mi-a plăcut mai mult aşa, parcă simţi că stai într-adevăr acolo. Dacă te bate gândul, dă şi o fugă pe aici să vezi ce apartamente închiriază veneţienii. Să ştii că este scump, nu mă aşteptam, dar fără vreo 600-1000 Eur pentru 4-5 nopţi nu prea te gândi, asta dacă vrei să stai chiar în Veneţia.

Am găsit şi varianta pentru transport Aeroport-Veneţia, după ceva studii, am concluzionat că o să cumpăr un pachet cu tur-retur aeroport Veneţia şi toate liniile de vaporetto, astea fiind autobuzele lor pe apă. Foarte interesant, îţi zic. N-am făcut un calcul, dar tind să cred că ăia aproape 50Eur de persoană au meritat, că ne-am folosit de vaporaşe foarte mult. Iete-aci.

Am mai aranjat şi un tur cu ghid local care să ne povestească frumos câte ceva de centrul lor şi bineînţeles, o rezervare pentru plimbarea cu gondola. Turul local a fost vreo 20Eur de persoană. La treaba cu gondola, noroc că am mai citit şi eu, că dacă mergeam să închiriem acolo una şi cu o serenadă, scăpam uşor de vreo 150Eur în 45 de minute.

Toate astea finalizate cu vreo săptămână înainte de plecare. Planificat, aranjat, chiar şi plătit. Relaxare, aş putea spune chiar plictiseală, dar nu.

Vine ziua plecării şi după ce culcăm copiii, pe la miezul nopţii facem şi bagajele. Eu sunt obişnuit că dacă plec aproape în fiecare săptămână din ţară, am aproape tot timpul bagajul făcut, deci din nou nimic interesant. Cam pe când a bătut gongul de miezul nopţii Mami mă întreabă:

- Avem toate hârtiile?

- Da!

- Am pus tot ce ne trebuie?

- Da, acte, bani, bilete, vouchere etc. totul la noi.

- Bun, la ce oră avem avionul la întoarcere, ca să ştiu să-i zic lui tata să ne ia?

- Stai să văd că nu mai ştiu… Luni, pe 24.04 la 22.45.

- Păi luni sau marţi?

- Luni pe 24.

- Ori luni, or 24, că e marţi.

- Ups!

Şi uite aşa a început distracţia. Nu ştiu prin ce sinapsă cu axonii ruginiţi am rămas eu cu impresia că ne vom întoarce luni şi toate planurile le-am făcut corespunzător. Eu trebuia marţi dimineaţa la 6.00 AM să plec la Viena spre Skopje, Mami avea programare la doctor, mai multe alte detalii, dar şi unul destul de practic, noi nu aveam cazare aranjată decât până luni şi când am încercat să mai găsesc ceva a fost puţin mai greu, nu pentru că n-ar fi existat, doar pentru că nimeni nu închiriază doar aşa pe o zi hihihihihi. Biletele nu puteau fi modificate, aşa că, am pleacat şi noi, scriindu-i tipei de la agenţie că am vrea dacă se poate să mai stăm o zi. Am schimbat toate planurile pentru ziua de marţi şi am ajuns la concluzia, că, norocul nostru: vom mai avea o zi în Veneţia. Oricum, ar fi fost ciudat să plecăm aşa pur şi simplu, fără nici o repriză de adrenalină.  Da’ să mor dacă am vrut, mi-a ieşit pur şi simplu.

Apoi, Veneţia. Excelent, mirific, extraordinar. Mi-a plăcut cam totul, nici nu ştiu ce nu mi-a plăcut de fapt. Am petrecut nişte zile minunate, cu mici peripeţii şi la întoarcere, că nu vroiau să ne lase cu ambele bagaje cu care plecasem, dar doar ca să ne ţină în formă. În rest, de vis.

Cei care ştiţi utilizatorul şi parola albumului nostru online, mergeţi la pauzamea.ro/album pentru colecţia completă, pentru ceilalţi vizitatori pun o variantă demo mai jos:

A rivederci Veneziaaaaaa!

Articole similare:

1. Cea mai oală cratiță
2. Dicționar 2D
3. Primul La mulți ani de floricică

Oricum, a venit iepuraşul.

Şi toţi au fost bucuroşi de cadourile primite, şi cuminţi încă cinci minute după aia.

Şi când am vrut să mai stăm puţin în pat, că toate astea s-au întâmplat înainte de opt dimineaţa, a venit şi Drăgoşelul sub pătură, s-a zbenguit puţin şi i-a dat un cap în gură lui Mami, aşa că i-am pus gheaţă şi să vedem cum arată când se va trezi. Poate merg cu Rocky la Veneţia

Articole similare:

1. Paște, pască
2. Serbare
3. Cu perdea

1. Jack Daniel’s – păi în ce ar putea să se relaxeze ele mai bine stafidele, decât în brațele unchiului Jack;
2. Scăunel – că Drăgoșelul nu ajunge să o ajute pe Mami de la înălțimea lui piticoasă;
3. Detergent – nu se pune în, dar va fi folosit din belșug pentru spălarea hăinuțelor lui Dragoș;
4. Calmante – după gust, ca să nu aruncăm pe geam nici pasca, dar nici copilul;
5. Util, dar nu neapărat necesar: vreo două polonice de lavabil, pentru când facem curat, să ștergem urmele de aluat de pe tavan.

Instantaneu din proces, varianta demo:

Articole similare:

1. Paşte 2012 – Iepuraşul
2. Colţ de rai în tramvai de 1 mai
3. Paştem fericiţi

La mulţi ani bucheţel!

Şi aceeaşi urare pentru Vio-Naşa şi Florina-Amalia, La mulţi ani, sănătăte, fericire, bucurii şi bomboane la copii!

Articole similare:

1. Mami-n flori
2. Trei ani, trei zile
3. Doi ani de fericire

Deci cum ar fi să existe bancuri pentru bebeluşi? Sau poate există, cine ştie, n-am dat sărci pe Gugăl pentru asta, dar am un banc bun, cel puţin aşa zice Ilincuţa. Îl ştie Mami în diverse variante şi ea râde de fiecare dată când îl aude, e ăla din categoria Agîgugăgâghighighi. Probabil că tu nu-l vei înţelege, dar cel puţint râsul bebeluşilor este contagios, aşa că ia de vezi: Bancuri pentru bebelusi.

PS: Îmi pare rău pentru dimensiunea fişierului, dar eu îmi permit )

Articole similare:

1. Cheliuță fără moț și Grădinel băiețel
2. Fi-miu are și eu nu, ghici motocicletă ce-i?
3. Cum am îmbătrânit?

Și chiar atunci, primesc un mesaj de la Ralucuța cu iepurașii magici, și totul revine la normal. Cui pana mea îi mai pasă de globalizare?

Articole similare:

1. Cum cresc copiii noştri?
2. Cum am îmbătrânit?
3. Povestire din viitor