Jurnalism

Arta Manipulării

2021-01-24T22:45:00.006+01:00

Chiar daca Eric Berne - fondatorul Analizei Tranzactionale - nu ar fi scris despre nimic altceva decatdespre jocurile psihologice ("Games people play") si tot ar fi intrat in constiinta omenirii. Asternerea pehartie a acestui subiect a fost pentru mine un pretext optim de a-l reciti si de a constata ca, la treizeci deani de la aparitia sa, nu si-a pierdut nimic din actualitate si din eficacitate. De aceea, nu pot decat sarecomand lectura acestei lucrari oricui are ocazia, intrucat micul meu rezumat nu poate sa exprime decatin foarte mica masura ceea ce, din toate punctele de vedere, reprezinta opera unui geniu.Berne descrie aproximativ 50 de situatii tipice de comportament social; pentru a le face comprehensibilemarelui public, el le explica folosind denumiri care sunt intelese de oricine.

Ce să mai citim?

Virusul Misterios

Europa este o "comoară pe care am moştenit-o"

Măsuri de maximă protecție

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Fii propriul tău nutriționist

Planet REBOOT

Evident, elementele specifice se pot schimba, dar mecanismul de baza ramane acelasi, fie ca este vorbade o discutie intre soti, fie de reuniunea consiliului de administratie al unei companii multinationale. Să ne amintim ca este vorba de situatii pe care nu le producem intentionat si care au caracteristica de a serepeta cu o neplacuta regularitate.Pe de alta parte, fiecare din noi are tendinta sa prefere unele jocuri fata de altele, in functie de mediu side interlocutor."Avantajul" unui joc psihologic consta in faptul ca persoanele implicate traiesc un moment "intens" faraca nimic sa se imbunatateasca sau sa se rezolve. In afara de aceasta, se poate schimba o cantitateapreciabila de "strokes", evitand angajarea impusa de "apropiere" si, mai ales, se rezolva oarecum oproblema care pentru multi este destul de stresanta: cum sa-ti petreci timpul impreuna cu altii.Un ultim avantaj - fiind un joc psihologic si unul din cele mai bune moduri de a NU rezolva o problema- protagonistii pot reincepe la infinit, fara a-si modifica pozitiile.Sa vedem acum unele din cele mai comune si mai usor de recunoscut jocuri, dintr-un punc de vederegeneral.Intr-unul din numerele viitoare vom analiza aceleasi mecanisme prin optica tratativelor comerciale si, inlimita posibilului, va vom da unele sfaturi despre cum sa evitati sa va implicati in aceste jocuri care, asacum am mai spus, nu au nici un rezultat pentru nici unul dintre subiectii implicati.<<Al meu este mai bun decat al tau>>In mod sigur este unul dintre jocurile de baza, asa de raspandit incat prezenta sa coplesitoare poate sa neimpiedice sa vedem stupiditatea si inutilitatea lui. Este un joc in care pozitia "Eu sunt OK - Tu nu estiOK" devine evidenta.Eu (Persecutorul) incerc sa-ti demonstrez ca ceva din mine, sau ceva ce eu posed, este mai bun decatceea ce esti sau ai tu si te pun in pozitia de Victima. Variatiunile sunt practic infinite. Se trece de lalucruri relativ inofensive cum ar fi "catalogul meu este mai bun, mai complet, mai actual...", "stiloulmeu", "haina mea", la lucruri mult mai grave: " religia mea", "fiul meu", "culoarea pielii", si maideparte, la altele situate intre cele doua extreme: "masina mea", "facultatea mea", "lecturile mele", "prietenii mei" etc.Observatie: Daca eu critic masina cuiva pentru ca vreau sa i-o vand pe a mea, nu fac un joc psihologic,ci apelez la o strategie comerciala (dupa parerea mea, cea mai nepotrivita).Caracteristica unui joc de acest tip este aceea de a nu avea alt scop decat cel al minimalizariiinterlocutorului. Evident, victima poate gasi la randul sau ceva de criticat si jocul poate continua astfelcu rolurile inversate."Nu-i asa ca este teribil?"Consta in a gasi acel "tovaras de suferinta" caruia sa i te lamentezi despre o situatie anume si care sa itidea dreptate, sa te sustina si, la randul lui, sa-ti prezinte o situatie personala asemanatoare.Obiectul lamentarilor poate varia dupa chef: timpul ("Nu se mai incalzeste odata!"), guvernul ("Toticorupti si incapabili"), seful, tinerii de azi, functionarii de stat, taximetristii, mancarea, sanatatea..

Vezi Sursa AICI

Libertatea presei

2021-01-10T11:43:00.005+01:00

În 1735, John Peter Zenger, jurnalist la New York Weekly Journal, a fost dat în judecată pentru calomnie, după ce a publicat cîteva articole în care critica autorităţile. Cazul a produs vîlvă şi a devenit unul dintre pilonii conceptului de libertate a presei: presa are dreptul să critice autorităţile, dacă se bazează pe argumente solide. În 1791, Primul Amendament din Constituţia SUA a fost votat, amendament care stă la baza libertăţii presei.

În 2016, în România, discuţiile privind definirea conceptului de „libertate a presei“ sînt încă aprinse, neaşezate şi dau naştere abuzurilor.

În ultimele zile, conceptul de libertate a presei a fost pus pe tapet, vehement, cu surle şi trîmbiţe. Angajaţii televiziunilor din trustul Intact, somate de către ANAF, în baza unor decizii juridice, să evacueze sediile din care emit, au ridicat imediat stindardul nobil al libertăţii presei, o libertate în care mai mult de jumătate dintre români nu cred (conform sondajului realizat în cadrul proiectului FreeEx, al ActiveWatch). A urmat implicarea politică: într-un comunicat de presă emis de ALDE se menţionează, printre altele, încălcarea dreptului la liberă exprimare şi, extins, încălcarea libertăţii presei: „Libertatea de exprimare este un drept fundamental al cetăţenilor, pe care nici o instituţie a unui stat nu poate şi nu trebuie să o îngrădească. Conform articolului 30 din Constituţia României, alineatul 4, «Nici o publicaţie nu se poate suprima.» În orice societate democratică este nevoie ca presa să fie liberă, să nu fie constrînsă şi limitată de acţiunile instituţiilor statului. O asemenea acţiune în forţă împotriva unei instituţii de presă este neconformă cu principiile fundamentale ale democraţiei.“

Ce să mai citim?

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

De asemenea, Călin Popescu Tăriceanu, preşedintele Senatului, într-o intervenţie telefonică în direct într-o emisiune a Antenei 3, a declarat că „este necesar să luăm atitudine acum faţă de o încercare de suprimare a libertăţii presei, înainte de a fi prea tîrziu să acţionăm. Acelaşi lucru se poate întîmpla mîine unei alte instituţii de presă, dacă libertatea de exprimare nu este respectată“, solicitînd, totodată, o luare de poziţie a premierului Dacian Cioloş.

Iar de aici, bulgărele a luat-o la vale. Atît premierul, cît şi preşedintele României, Klaus Iohannis, au fost atraşi într-un circ mediatic, somaţi să dea declaraţii, interpretabile, şi de o parte, şi de alta a baricadelor. Căci, vorbind despre scandalul produs de intervenţia ANAF, vorbim despre un real război între susţinătorii Antenelor şi cei care le contestă.

Mărul discordiei, libertatea presei, a fost aruncat în ring.

Un concept vehiculat cu prea multă uşurinţă într-o ţară în care abuzurile reale asupra presei sînt cu adevărat grave, dar trecute de multe ori cu vederea, o dată pentru că jurnaliştii se tem să nu-şi piardă locul de muncă sau pentru că ei înşişi devin partizani ai politicii patronului, pierzîndu-şi menirea etică de jurnalist.

O precizare: pentru a demonstra încălcarea libertăţii presei, în cazul evacuării sediilor televiziunilor trustului Intact, este adus în discuţie acel articol 30 din Constituţia României, conform căruia „nici o publicaţie nu poate fi suprimată“. Se ignoră însă faptul că licenţa de funcţionare a televiziunilor trustului Intact nu a fost retrasă. Deci, tehnic, nu este vorba despre suprimarea dreptului la liberă exprimare. Bineînţeles, chichiţe argumentative pot exista: dacă sînt daţi afară din sedii, înseamnă că se caută o portiţă perversă de a întrerupe emisia, adică de a le pune pumnul în gură – după cum declară angajaţii Antenelor şi susţinătorii lor.

Lucrurile sînt însă mai complicate, dacă ne referim la conceptul de libertate a presei şi la abuzurile care se fac atunci cînd pervertim conceptul şi îl manipulăm pentru a arunca cu praf în ochii opiniei publice.

Într-o lucrare ştiinţifică asupra fenomenului abuzului conceptului de libertate a presei, realizată de către Milan Palevici şi Srdjan Djordjevici, profesori la Universitatea de Drept din Kragujevac, Serbia, se menţionează următoarele:

„Abuzul libertăţii de expresie, sau mai degrabă abuzul mass-media şi al derivatelor acestora, are implicaţii profunde asupra drepturilor omului. Iar acest lucru se întîmplă mai ales în cazurile în care mass-media promovează conflictele de război sau incită la violenţă, sau, cu alte cuvinte, în cazurile în care mass-media abuzează de puterea ei pentru a gira conflictele de război sau violenţa, dar şi pentru a relativiza concepte precum «ce este rău» sau «infracţiuni». (…) Pericolele abuzului conceptului de libertate a exprimării şi pervertirea libertăţii presei cresc mai ales în perioade de criză politică şi de conflicte de război. În situaţiile unor tensiuni şi conflicte interne, mass-media poate deveni un cîmp de război, iar jurnaliştii sînt soldaţii puşi în primele rînduri. Pierzîndu-şi sentimentul etic şi conduita profesională, unii devin victime, alţii se transformă în complici la infracţiuni sau devin, ei înşişi, infractori. (…) Mass-media şi-a asumat noi dimensiuni, odată cu schimbarea climatului politic de după căderea Zidului Berlinului. Angajaţii din domeniu nu mai sînt învăţaţi să fie dedicaţi profesiei şi eticii, dar devin din ce în ce mai proactivi, iar trusturile de mass-media se transformă în subiecţi ai afacerilor îndoielnice, devalorizate de sacramentul profesional şi de etică“. (sursa: webology.org)

În ceea ce priveşte scandalul iscat de televiziunile trustului Intact, trebuie să ne amintim faptul că, în 2014, patronul trustului, Dan Voiculescu, a fost condamnat în justiţie, iar toate bunurile, inclusiv sediile din care emit televiziunile, au fost puse sub sechestru. De atunci, ANAF nu a întreprins foarte multe acţiuni pentru a colecta banii datoraţi statului. A urmat, în luna februarie a acestui an, demiterea şefului ANAF, Gelu Diaconu, şi a vicepreşedintelui, Mihai Gogancea Vătăşoiu, urmăriţi penal în prezent pentru implicarea în dosarul deputaţilor Mădălin Voicu şi Nicolae Păun, pentru „abuz în serviciu şi favorizarea făptuitorului“. Noul şef interimar al ANAF, Daniel Diaconescu, a fost numit în funcţia de vicepreşedinte pe 11 februarie, iar pe 15 februarie au fost emise notificările de evacuare pentru cei care lucrează în sediile trustului Intact. „Măsura a fost luată în vederea punerii în executare a măsurilor dispuse prin Decizia penală nr. 888/08.08.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, sentinţă definitivă“ – se arată într-un comunicat de presă emis de ANAF pe 18 februarie, ca urmare a presiunilor vehiculate de către angajaţii Antenelor.

Se pot specula multe, în ceea ce priveşte înlănţuirea de evenimente. Lucrurile sînt în desfăşurare. Pe de o parte, justificările reale şi legale există. Pe de altă parte, televiziunile trustului Intact au fost luate în colimator de ani de zile de către societatea civilă, care le acuză de dezinformare şi manipulare.

Din tot acest război, libertatea presei se alege cu o imagine din ce în ce mai pervertită. Interesele politice din toate părţile ies, şi ele, la iveală. Sentinţele definitive ale Curţii de Apel sînt contestate în clipa în care sînt aplicate, iar focusul se mută de la juridic înspre dezbaterea asupra libertății de exprimare.

Or, vorbind despre libertatea presei în România, raportul FreeEx, al ActiveWatch, din 2014-2015, punctează problemele reale: mai mult de jumătate dintre români cred că presa din România este mai degrabă „dependentă“ şi doar un român din cinci este de părere că presa este liberă. Mass-media tradiţionale sînt dominate de agenda patronilor sau finanţatorilor de presă. Majoritatea acestora sînt direct angajaţi în lupta politică, iar mulţi au dosare penale. Agenda publică este influenţată de vocile partizane care se războiesc într-o confruntare zgomotoasă, axată în principal pe atacuri la persoană împotriva adversarilor politici sau mediatici. Interesul public şi normele profesionale elementare precum echidistanţa, imparţialitatea, spiritul critic sînt abandonate şi înlocuite cu dubla măsură, propaganda făţişă în favoarea unor politicieni sau cu atacuri violente împotriva Justiţiei. Vocile independente se fac tot mai greu auzite în zgomotul partizan care domină spaţiul mediatic.

Acest text a fost realizat într-un program de parteneriat cu Osservatorio Balcani e Caucaso pentru Centrul European de Presă şi Libertatea Presei (ECPMF), cu sprijinul Comisiei Europene. Responsabilitatea pentru conţinutul acestui text aparţine exclusiv revistei Dilema veche şi nu se poate în nici un fel considera că el ar reflecta punctul de vedere al Uniunii Europene.

Articol de Stela GIURGEANU Vezi Sursa info AICI

Fondul de sprijin de urgență pentru media

Pentru a depăși situația critică în care se află media, deputații din comisia CULT au cerut CE să găsească o finanțare de urgență pentru presă.

Au fost deja luate unele măsuri pentru susținerea libertății media și protecția jurnaliștilor. În martie 2020, Uniunea Europeană a pus la dispoziție 5,1 milioane de EUR pentru finanțarea unor proiecte care urmăresc detectarea și împiedicarea încălcărilor libertății presei, identificarea riscurilor de pierdere a pluralismului și susținerea anchetelor transfrontaliere. Sursa info AICI

10 lucruri pe care le face UE pentru a combate coronavirusul

Libertatea presei nu este din păcate pe gustul tuturor

"Numărul foarte mare de jurnaliști aflați la închisoare în lumea întreagă evidențiază cât se poate de clar pericolele actuale la adresa libertății presei", spune președinta filialei germane a "Reporteri Fără Frontiere" (RFF), Katja Gloger. Prea multe guverne au reacționat la proteste, abuzuri sau crize precum cea declanșată de pandemia de COVID-19 cu represalii împotriva "celor care au transmis veștile proaste", a adăugat ea la prezentarea bilanțului anual al RFF.

Potrivit acestuia, la 1 decembrie 2020, se aflau în spatele gratiilor 387 de lucrători din mass-media. A fost dată publicității deocamdată doar prima parte a raportului - cea privind jurnaliștii întemnițați, răpiți și dispăruți. La începutul lui 2021, va fi publicată și a doua parte a bilanțului - cea privind jurnaliștii uciși în 2020. "În spatele fiecărui caz este soarta unui om amenințat de procese penale, privare de libertate pe termen lung și abuzuri, pentru că nu a cedat cenzurii și represiunilor", spune Gloger.

Relatări critice despre criza coronavirus, cu urmări drastice

Colega ei de la RFF Sylvie Ahrens-Urbane vine cu exemple concrete din Africa. Cunoscutul jurnalist de investigație Hopewell Chin'ono din Zimbabwe a cercetat acuzațiile aduse guvernului din țara sa privind cumpărarea la suprapreț a unor medicamente pentru COVID-19. "El a fost luat pe sus brutal din casa sa și aruncat în temniță." A petrecut acolo o lună și jumătate, eliberarea sa pe cauțiune a fost tot mereu respinsă.

La închisoare se află în continuare jurnalistul din Rwanda Dieudonné Niyonsenga. El este directorul televiziunii online "Ishema" și este acuzat că nu a respectat regulile anti-coronavirus impuse în țara sa. El ar fi fost arestat deja în aprilie, potrivit informațiilor deținute de "Reporteri Fără Frontiere", după ce relatase despre efectele regulilor impuse de stat asupra vieții publice. În ochii guvernului rwandez ar fi fost foarte deranjante probabil bănuielile lui Niyonsenga, potrivit cărora soldații ar fi folosit mijloace violente de impunere a interdicțiilor de părăsire a locuințelor.

Cei mai mulți jurnaliști închiși se află în China

Aceste cazuri din Africa ar confirma un trend global, crede RFF. Chiar dacă Africa a fost afectată mai târziu de urmările pandemiei decât Asia și Europa: "Vedem că și acolo atacurile asupra libertății presei au sporit odată cu extinderea epidemiei de coronavirus", spune Ahrens-Urbane. În timp ce epidemia a avansat rapid, între 15 martie și 15 mai au fost trimiși la închisoare de trei ori mai mulți jurnaliști decât în perioada similară a anului trecut. În total, până la finalul lui noiembrie au fost închiși 40 de jurnaliști "din cauza relatărilor lor privind pandemia".

Fii propriul tău nutriționist

Planet REBOOT

Votăm un Deputat BUN

Ttatăl fondator al Uniunii Europene.

Colonizarea de pe Marte !

La o privire pe harta lumii, Egiptul este țara africană cu cei mai mulți jurnaliști întemnițați (30). Pe locul întâi la nivel mondial rămâne însă China (117). Totalul de 387 la nivel mondial este doar cu doi mai scăzut decât în anul record 2019. Tot mai des ajung în spatele gratiilor femei din cauza activității lor jurnalistice. Actual sunt 42 de jurnaliste în închisoare, cu 35% mai multe decât în 2019. În Belarus și Iran sunt câte patru jurnaliste închise.

Cel mai cunoscut deținut din Europa: fondatorul Wikileaks, Julian Assange

"Fără milă" s-a dovedit în ultimul an mai ales guvernul din Belarus față de toate relatările jurnalistice. De la alegerile prezidențiale din 9 august, "Reporteri Fără Frontiere" a înregistrat cel puțin 370 de jurnaliști arestați. Aceștia relataseră despre protestele regulate de după realegerea controversată a președintelui Alexander Lukașenko. În majoritatea cazurilor, relatările au fost urmate de scurte perioade de arest. Între timp însă, în Belarus ar avea loc și primele procese penale împotriva unor jurnaliști, procese care "s-ar putea sfârși cu pedepse cu închisoarea pe termen lung" pentru jurnaliștii

În Europa, cel mai cunoscut deținut din media este fondatorul Wikileaks Julian Assange. Acesta se află în închisoarea britanică de mare securitate Belmarsh, unde așteaptă decizia privind extrădarea sa în SUA, un demers criticat pe plan internațional. Verdictul ar urma să fie pronunțat la începutul lui ianuarie. În actualul raport al "Reporteri Fără Frontiere" se arată că, în timpul pandemiei de coronavirus, condițiile sale de detenție s-ar fi "înrăutățit considerabil". Riscul de infectare și consecințele izolării ar reprezenta "din cauza sănătății psihice și fizice foarte precare a lui Assange amenințări serioase la adresa vieții sale".

54 de jurnaliști răpiți și patru dispăruți

RFF se declară extrem de îngrijorată de situația jurnaliștilor răpiți și dispăruți. În Africa, unde în 2019 niciun jurnalist nu era dat dispărut, sunt doi în prezent, conform informațiilor prezentate de Sylvie Ahrens-Urbane. Este vorba de o persoană din Mozambik și de una din Congo, despre care nu se știe nici azi "cine i-a răpit, dacă se mai află în viață și unde sunt în acest moment". Nu se știe nimic nici despre situația unei reportere din Peru și a unui reporter din Irak.

În mâinile răpitorilor s-ar afla acum 54 de jurnaliști, în trei țări afectate de războaie: Siria, Irak, Yemen. "Reporteri Fără Frontiere" se angajează pe multe niveluri pentru eliberarea jurnaliștilor întemnițați, răpiți și dispăruți. În cazul bloggerului iranian Ruhollah Sam, speranța într-un deznodământ fericit nu s-a confirmat din păcate: bărbatul a fost executat sâmbătă în Iran. Vezi Sursa info AICI

Toate masurile de dunpă 89 sunt luate Împotriva Rațiunii

2017-12-21T09:25:00.006+01:00

Acum ați inteles , de ce toate masurile de dunpă 89

sunt luate impotriva si in disprețul cetățeanilor ?

Conflictul de interese - ” Fapta funcţionarului public care, a luat decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine,

Analizați cu multă atenție numai acest text care va deveni Lege : ”Dacă prinzi un hoț în flagrant riști până la 2 ani de închisoare”, iar moivatie este , ” cum se mai poate apara un hoț daca este prins in flagrant?”
Voi ați văzut cine modifică legile ? un tractorist , un șofer si un repetent , Tudorel nu se bagă !
Mai mult această aberație , ”avem” cea mai mare crestere economică din lume” , dar cresc prețurile , se devalorizează moneda națională , cresc dobinzile la bănci , etc. .

Băgați la cap , nu stați pasivi ! Cea mai mare idioțenie din toate timpurile -

Să-i protejezi pe infractori !

Ce să mai citim?

Virusul Misterios

Europa este o "comoară pe care am moştenit-o"

Măsuri de maximă protecție

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Planet REBOOT

Fii propriul tău nutriționist

Dezintegrarea Uniunii Europene a început azi

Nu, nu la Brexit, poate nici nu va fi un Brexit, poate va fi, dar la modul serios Marea Britanie nu își făcuse planuri pe termen lung într-o Federație Europeană. A început azi, odată cu activarea Articolului 7 împotriva Poloniei și va dura ani, eu cred că cel puțin cinci. Nu este de neoprit, dar e improbabil că va fi oprită. Acest articol nu este despre Polonia. Nu numai. Este mai ales despre România. Așezați-vă comod, că am scris mult și știu că citiți de pe mobile, cei mai mulți dintre voi. Veți pricepe doar dacă citiți integral acest text, iar la final o să vă invit să mai mergeți la încă un articol, mai din vară.

În zece ani de când suntem în Uniunea Europeană, economia românească a crescut de la 123 de miliarde de euro, în 2007, la 185 de miliarde, anul acesta. Diferența e de 62 de miliarde. În tot acest timp, sumele atrase de la Uniune se vor fi apropiat de 50 de miliarde de euro la finalul acestui an. Dacă mai luăm în calcul și fondurile de preaderare, accesate de prin 2004, dar decontate multe dintre ele încă după 2007, o să constatați, bizară coincidență, că da, cam alea sunt sumele. Dar poate că nu e nicio coincidență. Poate că în acești zece ani, România nu prea a fost dusă înainte de altceva decât de banii europeni.

Activarea articolului 7 în cazul Poloniei, care și-a făcut terci Justiția subordonând-o politicului, e, cumva, un noroc pentru România. De data asta nu e însă doar o mână divină, e și meritul poporului român. Doar ieșirile masive în stradă din februarie și oprirea ordonanței 13 au făcut ca Polonia, acum în decembrie, iar nu România, astă primăvară, să fie țara care deschide de fapt procedura de rupere a Europei.

Nu cred că e om sănătos la cap în țara asta care să nu fi înțeles deja că România va fi și ea imediat trecută pe lista neagră de îndată ce Legile Justiției vor fi fost aprobate. A spus-o și Iohannis, acum, în timp ce scriu acest articol.

Sunt totuși diferențe majore între Polonia și România, unele ne avantajează, altele nu, căci de acum deja lucrurile greu mai pot depinde de altcineva decât de noi.

Să vă explic…

Declanșarea articolului 7 nu scoate Polonia din UE, nu produce deocamdată decât efectul unui avertisment (sub termen de trei luni) de corectare a subordonării politice a judecătorilor. Polonia se aștepta la asta, și-a căutat din timp aliați și va încerca să blocheze procesul ce ar urma să ducă în final, nu la scoaterea din UE (nu există o astfel de procedură încă, pentru scoaterea din UE), dar la suspendarea dreptului de vot și, eventual, la suspendarea fondurilor europene. Asta golește de conținut, desigur, dreptul de a fi țară UE, dar bănuiala mea este că nu numai Polonia s-a pregătit. Germania, Franța, Comisia Europeană s-au pregătit și ele. Sau ați uitat de planurile lui Juncker referitoare la Europa cu mai multe viteze? Ați uitat de programul cu care Macron a câștigat Franța? La nivel public, au declanșat deja de anul trecut o dezbatere de reformare a Uniunii. La nivel mai subtil (de directorate generale de la Comisia Europeană), se lucrează deja la alte modalități de împărțire a banilor pe următorul exercițiu financiar.

Sau credeți că nemților le convine să le blocheze rușii, prin sateliții din Europa de Est, trecerea de la Uniune la Federația Europeană? Cât credeți că vor mai lăsa țări ca Polonia sau Ungaria să facă astfel de figuri, pe banii lor, ai țărilor vest-europene, care contribuie la dezvoltarea țărilor din est prin intermediul numitelor fonduri? Bineînțeles că în acești ani unii vor folosi mecanismele de blocare, obligându-i pe ceilalți să schimbe cu totul Uniunea. Da, e posibil ca acest proces să dureze câțiva ani, dar în final el tot acolo va duce – la spargerea Uniunii, într-o Federație pe de o parte (pe care ne-o putem imagina, eventual, pe frontierele actualei Zone Euro) și un grup din est, rămas eventual în acorduri de liber schimb, adică fără taxe vamale cu Vestul Europei.

Până acolo însă, același Vest se va zbate să salveze Uniunea, să o ducă toată, sau cât mai întreagă către Federația Europeană. Pentru asta, un stat pedepsit ar fi poate un bun exemplu și pentru ceilalți, dar atenție!, deși Ungaria și Polonia sunt capii răutăților, România și Bulgaria sunt mult mai vulnerabile, căci sunt țări încă monitorizate pe MCV. Altfel spus, deși a declanșat în cazul Poloniei Articolul 7, Comisiei Europene i-ar fi fost mult mai ușor să sacrifice România, de exemplu, pentru înfricoșarea celorlalte state. Pentru că MCV-ul ăla nu e o chestie că vrem noi sau nu vrem, cum crede penibilul domn Tăriceanu, este condiție de aderare, în cazul nostru.

În primăvară, Comisia Europeană nu a ajuns la represalii împotriva României datorită minunatei revolte a populației, dar și pentru că în politica externă, încă rămâne președintele Iohannis principalul pivot. Aceasta este deocamdată principala diferență (încă e una majoră) între noi și Polonia – la ei, populația susține puterea fascistoidă cu marșuri specifice, torțe pe străzi, xenofobie și așa mai departe, la noi Strada se manifestă pentru democrație și împotriva unei puteri care are totuși aceleași tendințe, ba chiar și un plan de acțiune similar cu cel al politicienilor polonezi. E totuși o diferență majoră. Dar nu va mai fi, atunci când populația va fi fost înfrântă, iar legile aprobate.

Dacă (e un fel de a spune dacă) după intrarea în vigoare a Legilor Justiției, Comisia va declanșa Articolul 7 și împotriva României, de acolo încolo situația noastră va fi totuși foarte diferită de cea a Poloniei. Asta pentru că vor intra în ecuație alte specificități naționale care nu ne avantajează.

De prima v-am zis – MCV-ul, împotriva noastră, europenii pot acționa mult mai direct decât în cazul polonezilor. Apoi, perspectiva pe termen scurt, mediu și lung a celor două țări e și ea una foarte diferită.

Pe termen scurt, zlotul polonez nici nu s-a mișcat, iar pe termen lung, bănuiala mea este că Polonia își proiectează conștient ca la capătul acestui proces, eventual cu sprijinul mai mult sau mai puțin discret al lui Donald Trump (musai să citiți și articolul ăsta, din vară), să devină o putere regională, nu neapărat una campioană la democrație, dar una capabilă să polarizeze ea mai multe state din jur, și care să trateze de pe picior de egalitate și cu Uniunea, dar și cu Rusia. E treaba lor, a polonezilor dacă vor reuși sau nu… Freedman zicea prin 2009 că vor reuși.

Dar România nu are cum să aibă aceeași perspectivă (și, sincer să vă spun, eu nici nu o vreau dacă este iliberală). Scăzându-și de la an la an investițiile până la nivelul și chiar sub nivelul cofinanțărilor europene, România a fost ținută în viață de Europa în acești zece ani. La limită. Poate vă întrebați cu ce v-a schimbat dvs viața faptul că ne-a dat Uniunea bani. Păi unde credeți că s-au dus banii pe care statul nu i-a mai investit în dezvoltare locală, infrastructură, pe care îi dădea înainte de 2007, dar nu i-a mai dat după aceea? Sigur, am și contribuit la UE, dar diferența cea mai mare s-a dus în salariile bugetarilor, în achizițiile cu șpăgi sau fără șpăgi ale statului, în asistență socială, în pensii da… cam asta! România a fost și este, fără doar și poate, un stat asistat. Acum, asistatul face pe nebunul și devine, inevitabil, bun de sacrificat, pe post de exemplu. Mai ales că e și o chestie de igienă politică, după ce românii i-au dat o monstruoasă putere unuia condamnat, care figurează la loc de cinste pe siteul OLAF că a furat fonduri europene.

Dacă mâine Comisia Europeană declanșează Articolul 7, vă asigur, leul se duce în cap, căci pentru România tăierea fondurilor europene va fi mult mai apropiată decât pentru Polonia, dobânzile cresc, economia intră în recesiune rapid, iar despre perspectiva pe termen lung ce să mai vorbim…Se visează cineva putere regională în România? Poate doar Ana Pauker, sau alți adepți ai integrării României în Uniunea Sovietică să fi avut un astfel de vis – România va fi fost putere regională fix ca RSS Moldovenească.

În final am un mesaj pentru aceia dintre români care cred că Uniunea Europeană nu ne-a adus nimic bun. Vă spun doar atât – fără Uniunea Europeană, în 2007, 2017 sau 2027, România nu va mai avea decât perspectiva unui colaps național, va deveni un stat labil, chiar unul în pericol de a se dezintegra, așa cum România a mai fost în alte perioade istorice. Acestea sunt mizele războiului pentru Justiție din aceste zile. Ele deveniseră previzibile de acum un an, v-am tot avertizat atunci că ne alegem liderii ce ne vor conduce printr-o perioadă furtunoasă a Istoriei, dar poate n-ați înțeles cu toții. Acum poate mă înțelegeți mai bine. Istoria se scrie acum, în aceste zile.

Scris de Moise Guran

Sursa : https://www.moise.ro/2017/12/20/dezintegrarea-uniunii-europene-inceput-azi/

Politica făcută la mișto !

Planul este deja stabilit . Noi doar ne agităm !

Pana in 2050, circa 20% din Uniunea Europeana va fi musulmana, potrivit datelor publicate de The Telegraph, care sustine ca Marea Britanie, Spania si Olanda vor avea comunitati mai mari de musulmani intr-o perioada mai scurta de timp.

Publicatia precizeaza ca, in 2008, 5% din totalul populatiei in cele 27 de state ale Uniunii Europene era musulmana. Cresterea numarului de imigranti din tarile musulmane si rata scazuta a natalitatii in randul populatiei europene autohtone va face ca, pana in 2050, musulmanii sa reprezinte 20% din populatia UE.

Sursa : http://www.hotnews.ro/stiri-international-6035428-cincime-din-uniunea-europeana-musulmana-pana-2050.htm

Vezi și

Finala Euro 2016

2016-07-10T20:41:00.002+02:00

Scor final în prelungiri Franţa şi Portugalia 0 - 1

Franţa şi Portugalia se vor lupta pentru trofeu. Programul meciurilor, rezultate şi transmisiunile TV de la Campionatul European

S-au decis meciurile din SEMIFINALE la EURO 2016. PORTUGALIA - ŢARA GALILOR şi GERMANIA - FRANŢA sunt cele două semifinale ale Campionatului European din Franţa. Vezi mai jos programul şi transmisiunile TV.

Portugalia s-a calificat în finala EURO 2016, după ce a învins Ţara Galilor, scor 2-0

Vezi și

Program optimi de finală Euro 2016

Sâmbătă, 25 iunie

Meci 1: Elveţia - Polonia 1-1 (Shaqiri 81 / Blaszczykowski 39) (4-5 după penalty-uri) (Stade Geoffroy-Guichard - Saint-Etienne, 16,00, live pe DolceSport 1)
Meci 2: Croaţia - Portugalia 0-0 (0-1 după prelungiri - Quaresma 117)(Stade Bollaert-Delelis - Lens, 22,00, live pe ProTV şi DolceSport 1)
Meci 3: Ţara Galilor - Irlanda de Nord 1-0 (McAuley aut. 75)(Parc des Princes - Paris, 19,00, live pe DolceSport 1)

Duminică, 26 iunie

Meci 4: Ungaria - Belgia 0-4 (Alderweireld 10, Batshuayi 78, Hazard 80, Carrasco 90+1)(Stadium de Toulouse - Toulouse, 22,00, live pe ProTV şi DolceSport 1)
Meci 5: Germania - Slovacia 3-0 (Boateng 8, Gomez 43, Draxler 63) (Stade Pierre-Mauroy - Lille, 19,00, live pe DolceSport 1)
Meci 7: Franţa - Irlanda 2-1 (Griezmann 58, 61 / Brady 2 - pen) (Stade de Lyon - Lyon, 16,00, live pe DolceSport 1)

Luni, 27 iunie

Meci 6: Italia - Spania 2-0 (Chiellini 33, Pelle 90+1) (Stade de France - Saint-Denis, 19,00, live pe ProTV şi DolceSport 1)
Meci 8: Anglia - Islanda 1-2 (Rooney pen. 4 / R. Sigurdsson 6, Sightorsson 18) (Stade de Nice - Nisa, 22,00, live pe DolceSport 1)

Program Sferturi EURO 2016

Joi, 30 iunie

Sfert 1: Polonia - Portugalia (Lewandowski 2 / Sanches 33) (5-3 după loviturile de departajare)(Stade Velodrome - Marsilia, 22,00, live pe ProTV şi DolceSport 1)

Vineri, 1 iulie

Sfert 2: Ţara Galilor - Belgia 3-1 (A. Williams 31, Robson-Kanu 55, Vokes 86 / Nainggolan 13)(Stade Pierre-Mauroy - Lille, 22,00, live pe ProTV şi DolceSport 1)

Sâmbătă, 2 iulie

Sfert 3: Germania - Italia 1-1 (Ozil 65 / Bonucci pen. 78) (6-5, după penalty-uri) (Stade de Bordeaux - Bordeaux, 22,00, live pe ProTV şi DolceSport 1)

Duminică, 3 iulie

Sfert 4: Franţa - Islanda 5-2 (Giroud 12, 59, Pogba 20, Payet 43, Griezmann 45 / Sightorsson 56, Bjornason 84) (Stade de France - Saint-Denis, 22,00, live pe ProTV şi DolceSport 1)

Program Semifinale EURO 2016

Miercuri, 6 iulie

Semifinală 1: Portugalia - Ţara Galilor 2-0 (Ronaldo 50, Nani 53) (Stade de Lyon - Lyon, 22,00, live pe ProTV şi DolceSport 1)

Joi, 7 iulie

Semifinală 2: Germania - Franţa 0-2 (Griezmann 45+2, 72) (Stade Velodrome - Marsilia, 22,00, live pe ProTV şi DolceSport 1)

Finala Euro 2016

Duminică, 10 iulie

Portugalia - Franţa

Stade de France - Saint-Denis, 22,00, live pe ProTV şi DolceSport 1

Jurnalismul de opinie

2014-01-21T20:33:00.005+01:00

Jurnalistul cu conştiinţă a devenit

o specie pe cale de dispariţie

Nunţi, divorţuri şi înmormîntări. Cam astea sînt în prezent subiectele grase prezentate de mass media din România. Şi nu numai, dar parcă la noi s-a spart norma. Cum nunţile, divorţurile şi înmormîntările nu se petrec chiar aşa, în fiecare zi, ca să aibă jurnaliştii noştri de prestigiu cu ce să îşi facă meseria, oricînd merge intercalat un botez, o cumetrie, un viol, o bătaie, un accident rutier sau de altă natură, un menaj à trois.

Vezi și

"Ştirile de la ora 5", altădată blamate şi luate în derîdere, au ajuns acum să ocupe principala pondere a jurnalelor de ştiri şi nu numai. Se fac emisiuni de dezbateri, se consumă energii inimaginabile pe subiecte de un derizoriu monstruos. Can-can-ul, prostul gust, mîrlănia, proasta-creştere, violenţa de limbaj şi nu numai, incultura, superficialitatea, lipsa de educaţie au ajuns adevărate genuri jurnalistice pentru o presă tabloidizată pînă peste limita suportabilităţii pentru un om "cu frica lui Dumnezeu."

Toate astea într-o ţară precum România, sărăcită în mod revoltător de o clasă politică mafiotă şi coruptă, cu o societate aflată în degringoladă generală, cu oameni lipsiţi de educaţie şi înapoiaţi, cu nedreptăţi înfiorătoare ce se petrec la tot pasul. Dar poate nu întîmplător tocmai la noi presa a suferit această metamorfoză dezgustătoare.

E mai simplu şi mai lipsit de riscuri să faci apologia dantelei de la rochia de mireasă extrem de scumpă a unei beizadele a zilelor noastre decît să te întrebi cum a ajuns România mileniului trei să vorbească, din nou, de prinţi şi prinţese, regi şi regine, de potentaţi care îşi permit orice şi cărora nimic nu li se refuză.

E mai sănătos să rîzi complice, în prezenţa lui, la glumele dictatorului sinistru ce a pus mîna pe această ţară, decît să aduci vorba de averea sa uriaşă, pe care nu o poate justifica în nici un fel. Mai ales că, în marea majoritate a cazurilor, din organele de presă autohtone au rămas doar nişte cuiburi bine organizate de securişti, sau de proşti, sau combinate, pentru că un caz nu îl exclude pe celălalt.

Jurnalismul de opinie a dispărut, editorialele spumoase ale anilor ’90 nu mai există, liderii de opinie, care să tragă societatea după ei, s-au transformat, în foarte multe cazuri, în politruci de doi lei şi/sau guri de tun ale propagandei politice. Presa, în ansamblul ei, nu mai oferă încredere, ca cea de-a patra putere în stat, ca forţă care ar trebui să aducă lumina, adevărul, să îi împiedice pe oamenii politici să comită derapajele îngrozitoare ce se petrec în prezent.

Din această cauză, suspiciunile sînt prezente la tot pasul, acuzaţiile reciproce inundă zilnic spaţiul public, din factor de informare mass media s-au tranformat în sursă de angoasă şi dezbinare.

Cele mai multe din organele de presă sînt finanţate din surse extrem de dubioase, cu legături mai mult decît evidente în zona caracatiţei politico-economică ce sufocă această ţară. Acest lucru face ca o mare parte din mass media să nu fie altceva decît organe de propagandă sau, în cel mai bun dintre cazuri, de relaţii publice pentru diversele interese care nu au nici o legătură cu adevărul şi scoaterea acestuia la lumină.

Jurnalistul cu conştiinţă a devenit o specie pe cale de dispariţie, o pradă pentru hienele şi şacalii aserviţi ce populează în prezent redacţiile. Conştiinţa, în general, a devenit un lux pe care lucrătorul în presa românească de azi nu şi-l mai prea poate permite.

Nici măcar atunci cînd vorbeşte despre o nuntă sau o înmormîntare.
http://www.invectiva.ro/Presa-ciinele-de-paza-al-nuntilor-de-celebritati.php#.Ut7Icqr8JzA

JURNALISMUL DE OPINIE-EDITORIALUL-MODEL DE PRESĂ AMERICANĂ
1. Jurnalismul de opinie
- convingerea cititorului prin argumente
- emiterea unei judecăţi: bine/rău, frumos/urât, cinstit/necinstit
- părerea/opinia autorului = subiectivitatea autorului
- textul de opinie – începe de la o informaţie – prin argumente/analiză/critică – se emite o
judecată de valoare referitoare la ceva sau cineva
2. Modelul american (cu exemplificare pe The New York Times online –
www.nytimes.com – pagina numită “Opinion”) – pentru ilustrare concretă accesaţi link-
ul si apoi rubrica ‘Opinion’)
- “Opinion page” conţine:
* Editorials (editorialele) – nesemnate, scrise de redacţia/stafful/angajaţii
ziarului (editorial board), pe probleme naţionale, internaţionale, punctuale (de ieri şi de
azi)
* Columnists – texte de opinie semnate, orientate spre o personalitate
* Op-eds - Opposite editorial page – semnate = opinia unui anumit autor,
de obicei neafiliat ziarului, sau/şi plătit special în acest scop (syndicated columnists), al
cărui nume este precizat
- “puncte de vedere” (“views”) ale
columniştilor (columnists), ale liber-profesioniştilor (freelancers), sau chiar al editorului
(the editor), pe domeniile: politic, general, poveşti umane/diverse (human stories), ştiinţă
(science), tehnologie (technology)
- acest tip de pagină a fost creat în 1921 de Herbert Bayard
Swope, pentru ziarul The New York Evening World. Până atunci, pagina de “op-ed”
conţinea recenzii de cărţi, necrologuri (obituaries) şi scandaluri din societate (society
boilerplate). Swope s-a gândit să înlocuiască toate acestea cu texte de opinie: “M-am
gândit că nimic nu este mai interesant decât opinia când opinia este interesantă, aşa că am
găsit o metodă de a curăţa pagina opusă editorialului, care a devenit cea mai importantă
în America, şi de atunci am decis să tipăresc opinii, igorând faptele” (Swope)
* Editorial cartoons (caricaturile politice): benzi/desene comice cu mesaj
politic sau social, de obicei legate de evenimentele sau personalităţile la zi
* Letters to the editor (scrisori către editor)
* The musthead = lista cu membrii redacţiei (editorial board) sau lista cu
redactorii ştirilor de top
* Historical editorial (editorialul istoric) = scris de o persoană
contemporană evenimentului istoric, o privire/înţelegere a vederilor obişnuite/curente
despre evenimentele istorice importante dintr-o perspectiva ‘la prima mână’ (first-hand
perspective)
(cf “Editorial Page”)
3. Editorialul (the editorial)
a) Definiţie: o explicaţie a cauzelor, motivelor, intenţiilor evenimentelor
- formulează ipoteze, teze, dovezi, concluzii
- scris de anumiţi membrii ai redacţiei – exprimă punctul de vedere al
ziarului
b) Cum să scriem un editorial (cf How to write an editorial)
- alege un subiect relevant – ştiri/evenimente de actualitate
- ceva care să atragă cititorul
- ceva de care eşti convins, pentru a putea
convinge
- caută un alt unghi decât cel obişnuit
(introdu evenimentul în alt context: fie caută un fapt asemănător în istorie (ex: articolul
discutat la curs, Obama comparat/contrastat cu Woodrow Wilson)
- acceseaza o bază de date, citeşte presa
internaţională, cea dintr-o anume perioadă istorică, memorii, jurnale, amintiri, statistici,
sondaje, prognoze, compară ceea ce este cu ceea ce a fost
- dacă alegi ceva din trecut, aşteaptă o
aniversare pentru a-l lega de timpul prezent
- foloseşte opinia/părerea personală: - convinge cititorii într-o maniera
raţională, precizează sursele
- foloseşte-ţi opinia pentru a ghida
interpretarea
- foloseşte emoţia – într-o maniera limitată, NU puternică, reacţionară
- exprimă dezgustul sau dezamăgirea
- limbaj persuaziv/convingător: - clar, activ
- scopul – ‘Vreau să pledez pentru........’ (I want to argue
in favor of........) (pentru ce anume? De ce este acest lucru important? La ce întrebări s-
ar răspunde, cum ar fi lumea afectată? Ce obstacole ar fi depăşite?)
- despre tine: - de ce vrei să pledezi în favoarea.....? (ce
anume face părerea/opinia ta importantă?)
- despre cititor: - ‘Trebuie să conving pe.....’ (I need to
convince.....) (cine poate schimba situaţia? De ce nu te-ar asculta?)
- convinge-ti opoziţia: - ce vor zice despre ideea mea?
(Cum pot să-mi apăr ideea? Există în articolul meu puncte pe care ei le pot ataca uşor?
Exista la ei puncte sensibile?)
tabel pro/contra: încearcă să vezi prin ochii lor, apoi alege cele mai bune argumente pe care le-ar putea utiliza împotriva ta
- fii corect in ceea ce spui: faptele descrise/analizate să fie corecte şi sursele indicate; dacă scrii la modul negativ despre o persoană, spune că este părerea ta, pentru a evita acuzaţia de ‘calomnie’
- încearcă să fii amuzant: pe lângă claritate, importanţă,verificarea faptelor, ai nevoie şi de umor
4) Articolul discutat la curs: ‘Obama’s Prize, Wilson’s Legagy’
- teza autorului: cei doi preşedinţi americani se aseamană şi în acelaşi timp
contrastează foarte puternic
- cum se construieşte textul: teza se susţine cu argumente care se referă şi la
asemănări şi la deosebiri
deosebiri: Obama este în plin mandat şi în plină popularitate, pe când
Wilson era la final de preşidenţie în plin dezastru electoral; se dezvoltă apoi descrierea
preşidenţiei şi realizărilor/eşecurilor lui Wilson
asemănări: premiul Nobel pt pace; Wilson a practicat la nivel internaţional
ceea ce i-a fost anul acesta premiat lui Obama

- concluzia: poate că cea de-a doua şansă a lui Wilson se numeşte Obama

Greseli flagrante in presa

2013-04-19T23:02:00.003+02:00

Raportul CNA – Greseli flagrante in presa – martie 2008

Consiliul National al Audiovizualului a dat publicitatii raportul privind indrumarea, coordonarea si analizarea monitorizarilor cu privire la calitatea limbii romane din audiovizualul autohton. Perioada vizata: 1-21 martie 2008. Reproducem cateva observatiile cuprinse in raport (sublinierile ne apartin):

“În perioada 1.03.-21.03.2008, au fost monitorizate (…) 6 posturi de radio (Radio România Actualităţi, Europa FM, Radio InfoPro, Radio România Cultural, Antena Satelor şi Radio Guerilla) şi 12 posturi de televiziune (TVR 1, Antena 1, ProTV, Realitatea, Prima TV, TVR 2, TVR Cultural, Naţional TV, Antena 3, B1 TV, OTV, N24). Alegerea acestora s-a făcut în funcţie de mai mulţi factori: audienţă, acoperire naţională, pondere a emisiunilor informative şi de dezbatere, asumarea unui rol cultural şi educativ. Faţă de precedentele sesiuni, s-a renunţat la monitorizarea posturilor de radio Kiss FM, Pro FM şi Radio 21, la care secvenţele de mesaj verbal informativ sunt foarte reduse, în raport cu cele muzicale şi de divertisment; de asemenea, la monitorizarea postului TV Acasă, la care majoritatea programului este alcătuit din filme şi emisiuni de divertisment; au fost monitorizate, în schimb, alte trei posturi de radio – Radio România Cultural, Antena Satelor şi Radio Guerilla – şi unul de televiziune – N24.

Vezi și

S-au efectuat 330 de ore de monitorizare, urmărindu-se transmisiunile de la ore de vârf, emisiunile de ştiri şi dezbateri (s-a renunţat cu totul la ascultarea/vizionarea emisiunilor care se autoprezintă ca fiind de divertisment).

Vom insista, ca de obicei, asupra erorilor elementare, unanim recunoscute ca atare de specialişti şi considerate semne ale lipsei de educaţie şi cultură; lista lor completă este cuprinsă în tabelele anexate Raportului.

În textele scrise (titrări, crawluri) apar în continuare nepermis de multe greşeli de ortografie şi de punctuaţie. Cele mai grave erori de ortografie privesc folosirea cratimei: absenţa – „şi ma lovit” (Prima, 21.03) – sau introducerea eronată a acesteia – „Lăsa-ti, domnule, să vadă cum e aici!” (Antena 1, 11.03); „Lăsa-ţi gura!” (Antena 1, 11.03); de asemenea, scrierea secvenţei finale i/ii/iii: „copii săi” (TVR 1, 7.03); „banii noştrii” (Antena 1, 11.03); „angajaţii noştrii” (Antena 1, 19.03).

Sunt foarte numeroase erorile de punctuaţie care privesc folosirea virgulei: lipsa virgulei care să izoleze un vocativ – „Jerod cum stăm?” (Prima TV, 5.03), „Sărut mâna mamă” (Naţional TV, 18.03), „Şi eu ce fac Mircea?” (Pro TV, 15.03), „Şefu’ veniţi să vă uitaţi!” (Pro TV, 19.03), „Mulţumim Rapidule!” (Pro TV, 21.03) – sau un atribut izolat (presupunând o elipsă) – „Busuioc acuzat că nu ştia că Pavarotti a murit” (OTV, 14.03); „l-a condamnat la 25 de ani de închisoare pe Jean Pierre Sgueglia acuzat de triplul asasinat” (N24, 19.03). De asemenea, lipseşte virgula care să izoleze o apoziţie: „A fost ucisă Cristina de sotul ei Alexandru?” (OTV, 4.03); „Amor între directorul liceului Traian şi eleva sa Gabriela” (OTV, 18.03). Apare, în schimb, virgula între subiect şi predicat: „Direcţia Naţională Anticorupţie, încalcă legea, sprijinită de organele superioare” (OTV, 7.03).

În ciuda semnalărilor precedente, postul OTV continuă să prezinte pe crawl texte lipsite de semnele diacritice ale alfabetului românesc.

Am constatat un număr exagerat de mare de neglijenţe de tastare, care arată că nu se procedează consecvent la verificarea şi corectarea textelor. Erorile de acet tip, dovedind grabă şi superficialitate, sunt uşor de remarcat: „Sportul Studenşesc” (Naţional TV, 1.03), „Rulmenutl în Europa” (Naţional TV, 1.03), „Cu tratame, tratament şi cazare incluse” (Antena 3, 7.03), „Protestele agricultorilor nu sunt stric legate de…” (Antena 3, 19.03); „Cosmote îngopat de euro” (Antena 3, 19.03); „Ceel mai scumpe tramvaie” (Antena 3, 19.03); „liderul transinstrean” (N24, 1.03); „Europa Centarlă” (N24, 3.03); „aleger8i legislative” (N24, 10.03); „favorabil plouii slabe” (N24, 10.03); „subrepefectul” (N24, 12.03)„mana victimei” (Pro TV, 5.03; corect: „mama victimei”).

În pronunţie, persistă erorile (deja semnalate de monitorizările precedente) în citirea literei x: [ecsecutare] (Naţional TV, 3.03); [ecsact], [ecsecutivului]; (Naţional TV, 6.03), [ecsemplu] (OTV, 4.03, Radio România Actualităţi, 7.03, Antena 3, 12.03, N24, 3.03), [ecsistă] (OTV, 4.03); [ecserciţiile] (Antena 3, 12.03). Reîntâlnim accentuările greşite, mai ales ale femininelor cu terminaţia –ie: „Când se termină butelia” (OTV, 4.03; aceeaşi greşeală şi la TVR 1, 21.03, Pro TV, 12.03) „Batalionul 300 de infanterie” (B1TV, 12.03); „Mafia” (B1TV, 17.03); „mass-media” (TVR Cultural, 14.03.

S-au înregistrat şi alte pronunţii greşite: „colega mea, reporter de servici” (Radio România Actualităţi, 20.03; aceeaşi greşeală şi la OTV, 4.03, TVR 1, 5.03) „A fost dat afară pe uşe” (OTV, 13.03), şaptisprezece (Antena 1, 19.03.08, 21.03.08 etc.); „Undeva, în centru, tot se va ştrangula traficul” (OTV, 20.03), „Ce repercursiuni va avea pentru ţara noastră” (B1 TV, 2.03); „repercursiune” [corect: repercusiune] (N24, 5.03).

În domeniul morfologiei, cele mai frecvente greşeli privesc formele hibride vroiam, vroiai, vroia etc. (Naţional TV, 4.03.2008; B1 TV, 10.03.2008, Pro TV, 13.03.2008; OTV, 11.03.2008; Prima TV, 7.03.2008). Incorecte sunt şi alte forme: conjunctivul să aibe (Antena 1, 11.03.2008, TVR 1, 5.03.2008, OTV, 19.03.2008), indicativul prezent trebuiesc:„Bordurile trebuiesc puse” (B1 TV, 11.03.2008), unele imperative negative: „treaba asta cu plăcerea n-o mai zi a doua oară (Info Pro, 13.03.2008). S-au mai semnalat erori tipice care ţin deîncadrarea unor verbe la o altă conjugare: „Nu v-ar displace să vă oferim un bilet.” (TVR 2, 13.03.2008); corect: displăcea), „Le suportăm, ne complacem.” (Radio România Actualităţi, 18.03.2008); corect: complăcem); forme incorecte de genitiv: „Ca familia sorei poliţistului să aibă grijă de copil” (Naţional TV, 3.03.2008; corect: surorii). Mai mulţi redactori par să extindă pluralul paparazzi la singular: „zi-mi cât câştigă cel mai tare paparazzi din România [...], care a fost suma cea mai mare câştigată de un paparazzi în România” (Radio Guerrila, 10.03.2008; corect: paparazzo). Au fost înregistrate forme de plural neacceptate de normă – „aceste semnuri” (Antena 1, 11.03.2008); „coşmare” (Antena Satelor, 4.03.2008) – , extinderi ale pluralului în –i: „Orice revoluţie are victimile ei” (Radio România Cultural, 4.03.2008), între care extrem de frecventă este forma adjectivală ultimile: „ultimile puteri” (Naţional TV, 3.03.2008); „ultimile două meciuri” (Naţional TV, 12.03.2008), „ultimile sondaje” (Naţional TV, 13.03).

În sintaxă, una dintre cele mai frecvente greşeli întâlnite în fişele de monitorizare rămâne omiterea prepoziţiei pe la pronumele relativ care cu funcţia de complement direct: „preţurile care le puneau ei în plus” (RTV, 6.03); „un dosar care îl cunosc” (B1 TV, 5.03); „la datele care le aveţi” (OTV, 2.03); greşeli similare la OTV, 4.03, OTV, 8.03, RRA, 17.03, Antena Satelor, 12.03, Antena 3, 11.03, TVR 2, 12.03, TVR 1, 5.03). Aproape la fel de des apar diferitele tipuri de dezacord între subiect şi predicat; dacă unele acorduri după înţeles sau prin atracţie sunt explicabile în comunicarea orală, altele nu pot fi scuzate: „Ce-s cu fiţele astea de doi lei?” (OTV, 6.03), „cu siguranţă va fi unul dintre subiectele care va fi pe larg dezbătut” (RTV, 16.03). Ridică probleme, în continuare, acordul construcţiilor cu pronumele relativ care în genitiv: „Alături de Statele Unite, Rusia şi Europa, al cărui laborator a fost instalat…” (Naţional TV, 14.03); „aderaţi la un grup a cărei ideologie…” (Info Pro, 7.03); „Poliţiştii sunt la casa de pariuri ale căror geamuri sunt sparte.” (TVR 1, 7.03) etc.

E în continuare frecvent dezacordul adjectivelor numerale, forma doisprezece fiind folosită pentru feminine sau neutre: „locuitorii a doisprezece ţări, printre care şi România” (RG, 7.03), „Acum doisprezece episoade, toată lumea vorbea…” (OTV, 4.03), ca şi în construcţia ora/orele doisprezece: „S-a născut la orele doisprezece” (B1 TV, 5.03); „Până la ora doisprezece se lucrează…” (RRA, 7.03). S-a constatat şi folosirea formei de masculin în locul celei feminine: „după douăzeci şi unu de zile” (Prima TV, 2.03), „treizeci şi unude sutimi” (RRA, 10.03) „corpul format din nouăzeci şi unu de piese” (Naţional TV, 11.03), dar şi forma de feminin (una, două) în locul celei de masculin (unu, doi) pentru neutre sau masculine: „douăzeci şi una de grame” (Prima TV, 13.03), „o sută optzeci şi două de centimetri la Postăvarul” (Naţional TV, 16.03), „o sută optzeci şi două de centimetri” (N24, 16.03), „…se situează la nivelul a patruzeci şi una de procente” (RRA, 5.03), „cel de-al douăzeci şi douălea meci” (N24, 1.03), „nu una, ci două SMS-uri” (Info Pro, 7.03), „suntem douăzeci şi una de milioane” (TVR 1, 14.03).

Între greşelile tipice, pentru a căror corectare ar trebui să se facă eforturi în viitor, se numără şi:

* apariţia adverbului decât în contexte afirmative:„În ultimă fază s-a prelevat decât ficatul” (OTV, 8.03); „Şi cine era, decât dumneavoastră cu copilul?” (OTV, 8.03);
* apariţia parazitară a conjuncţiei şi după prepoziţia ca (gruparea ca şi): „care poate fi folosit ca şi teren de joacă” (Antena 1, 3.03); „ceea ce s-a creat ca şi capacităţi de cazare pentru turişti” (Antena Satelor, 18.03) „Din punctul dumneavoastră de vedere, ca şi director al…” (RRA, 20.03) „dacă-mi permiteţi, ca şi o concluzie” (RTV, 10.03) „dacă ţi-ar veni ca şi clientă o doamnă de peste 50 de ani” (TVR 1, 12.03); cf. (Prima TV, 7.03), (Prima TV, 11.03), (OTV, 2.03), (OTV, 8.03), Antena 3, 11.03), (Info Pro, 21.03, N24, 1.03);
* topica greşită a adverbului mai: „Mai vămenţineţi argumentaţia?” (RTV, 14.03), „Că mai se povesteşte de un episod cu o fată, Alexandra” (OTV, 2.03), „un număr de telefon unde mai se pot obţine informaţii” (Antena Satelor, 5.03) ;
* folosirea conjuncţiei compuse ca să în locul lui să: „au convenit ca să dea drumul la blocajul ăsta” (RTV, 1.03), „Eu îmi doresc ca să fiu judecat…” (B1 TV, 19.03), „riscul ca să apară complicaţii nu este exclus” (Antena 1, 15.03).

În plan lexical şi stilistic, s-au identificat în continuare destul de multe pleonasme supărătoare – „Un refren care poate fi posibil” (Radio România Actualităţi, 13.03), „detalii şi multe alte amănunte în câteva minute” (Pro TV, 6.03), „A găsit poşeta abandonată, dar însă era goală.” (Antena 1, 19.03), „mai reluăm o dată unde să se adreseze” (Antena Satelor, 5.03); „Mai repetaţi-l o dată, vă rog, telefonul!” (Antena Satelor, 5.03); „Şi din nou revenim la muzica populară românească.” (Antena Satelor, 13.03) etc. Recomandăm evitarea folosirii abuzive a termenului locaţie pentru loc, centru, sediu, imobil etc. („Italia, de exemplu, sau alte locaţii minunate”, TVR cultural, 16.03), prudenţă în inventarea de cuvinte („Mişcarea înseamnă şi o daunalitate crescută”, Naţional TV, 6.03), renunţarea la unele extinderi colocviale ale utilizării prepoziţiei pe: „o ştire care a sosit chiar acum pe Agenţia France – Presse” (N24, 6.03); „eraţi o prezenţă foarte frecventă pe mai puţinele televiziuni de la acea vreme” (N24, 10.03); „poate ne semnalaţi acest lucru pe SMS; tot aici, pe SMS” (InfoPro, 4.03); „zice un ascultător pă SMS” (InfoPro, 10.03).

În concluzie, se constată că persistă anumite erori tipice, care nu sunt produse de inerentele ezitări ale expunerii orale, ci provin din proaste obişnuinţe ale uzului. Eliminarea lor presupune timp şi voinţă de autocorectare”.

Posted by admin® pe aprilie 21, 2008 Raport CNA – martie 2008

Știrea in Jurnalism

2012-11-22T23:53:00.002+01:00

Ce este ştirea ?

Interceptarea comunicaţiilor telefonice costă aproximativ 5,5 lei pe minut, dat poate să depăşească zece lei minutul, în funcţie de complexitatea activităţii, respectiv a modului de stocare, a limbii în care se vorbeşte şi a modului de transcriere, spun surse judiciare, în exclusivitate pentru News.ro.
Sursele citate afirmă că 24 de ore de supraveghere tehnică - în care sunt incluse interceptări telefonice, filaje, filmări sau înregistrări ambientale - costă între 7.000 şi 8.000 de lei, ceea ce ar însemna 5,5 lei un minut de înregistrare simplă, respectiv a convorbirii purtate între doi cetăţeni români, simpla stocare a discuţiei pe mediile optice ale serverelor SRI şi ale celorlalte servicii de informaţii şi transcrierea acesteia.

Vezi și

Conform surselor citate, nu există liste tarifare fixe pentru astfel de servicii, ci totul ţine de complexitatea înregistrării, iar la nivelul serviciilor de informaţii pentru 24 de ore de interceptare factura a ajuns şi la 15.000 de lei.
Preţul s-ar datora faptului că pentru intreceptările atribuite fiecărui dosar în care se solicită de către procurori interceptarea comunicaţiilor telefonice se stochează pe unităţi optice ce ar trebui folosite doar pentru respectivul dosar, adică mediile optice folosite pentru stocarea interceptărilor dintr-un caz nu ar trebui refolosite pentru stocarea interceptărilor dintr-un alt caz, pentru a-şi păstra originalitate, aşa cum prevăd normele legale din această materie.
Complexitatea apare atunci când discuţiile se poartă în alte limbi, pe segmentul de lucru fiind necesară şi expertiza unui traducător sau când discuţiile se poartă în regim de conferinţă sau între mai multe persoane.
Potrivit surselor citate, transcrierea interceptărilor făcute în mod direct de SRI se realizează printr-o aplicaţie software specializată, în bloc, iar fişa text a interceptării este dată apoi, la cerere, procurorului solicitant, care apoi o dă ofiţerului judiciar pentru redarea ei consecventă şi în raport cu obiectul dosarului, într-o notă de interceptare a comunicaţiilor telefonice.
Surse judiciare precizează că SRI nu pune la dispoziţie, din raţiuni de securitate, costurile efective ale interceptărilor efectuate, astfel că această activitate adesea nu poate fi imputată inculpaţilor în cadrul costurilor dosarelor penale.

Potrivit unui fost şef al unui serviciu secret din România, urmare deciziei recente a Curţii Constituţionale, nu se pierd foarte mulţi bani, dar, în schimb, ”s-a pierdut foarte mult timp pentru transcrierea unor interceptări care la acest moment ar putea deveni inutile în dosarele pentru care au fost solicitate”. Potrivit acestuia, costurile interceptărilor reprezintă, în realitate, cota parte din costul mediului optic de stocare (original), din salariul ofiţerului judiciar însărcinat cu transcrierea şi când este cazul a traducătorilor autorizaţi pentru interpretarea interceptărilor.
Potrivit raportului Curţii de Conturi pe anul 2014, ”din auditarea efectuată cu privire la calitatea gestiunii economico-financiare s-au constatat: lipsa activităţilor de verificare şi de confirmare a creanţelor şi obligaţiilor entităţii faţă de terţi, neconcordanţe între soldurile conturilor de materiale consumabile la unii ordonatori terţiari de credite ai SRI, întocmirea eronată şi/sau incompletă a documentelor de angajare, lichidare, ordonanţare şi plată a cheltuielilor publice, ceea ce a generat dificultăţi în asigurarea unei evidenţe exacte şi reale a soldului disponibilului de credite, rămas de angajat în perioada exerciţiului financiar, la nivelul unor ordonatori terţiari de credite”.
Prin respectivul raport Curtea de Conturi recomanda ”aplicarea prevederilor legale, precum şi a procedurilor operaţionale în legătură cu inventarierea tuturor elementelor patrimoniale, de către ordonatorii terţiari de credite ai SRI, stabilirea, cu claritate, a atribuţiilor privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor publice, precum şi nominalizarea persoanelor pentru realizarea acestor atribuţii la nivelul ordonatorilor terţiari de credite”.

Opinia auditorilor, potrivit aceluiaşi document, a fost că ”situaţiile financiare în ansamblul lor au fost întocmite, din toate punctele de vedere semnificative, în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil în România şi oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, a performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată în perioada auditată de Serviciul Român de Informaţii”, ”cu excepţia efectelor aspectelor evidenţiate”.

Detectivi particulari declară în exclusivitate pentru News.ro că în mediul privat ”depinde de la firmă la firmă” costul unor înregistrări ambientale, al filajelor, supravegherilor sau chiar al localizărilor.

Potrivit acestora, ”filajul înseamnă efectiv cel puţin o maşină cu două persoane care urmăresc pretutindeni persoana vizată”. ”Suma menţionată anterior este pentru o echipă. Niciun detectiv particular nu are voie să execute investigaţii faţă de personal din Poliţie, SRI sau magistratură”, au mai precizat detectivii.

Ei explică ce înseamnă supravegherea: clasica pândă, în sensul că se montează un aparat de filmat în maşină sau într-un mediu alăturat zonei ţintă, respectiv unde se va afla persoana vizată, după care se supraveghează dintr-un mediu sigur din apropiere, pe un monitor.

Detectivii au voie să facă înregistrări ambientale în locurile publice şi este interzisă întegistrarea în orice mediu care ţine de spaţiul privat. Se poate face abstracţie de acest amendament doar urmare a înţelegerii cu partea interesată în sensul că i se "împrumută" un dispozitiv de înregistrare pe care să îl folosească aşa cum consideră, mai explică aceste surse. Potrivit acestora, ”detectivul particular are obligaţia legală să raporteze imediat organelor abilitate constatarea oricărei infracţiuni sau contravenţii”.

Detectivii apreciază că sumele prezentate de sursele judiciare citate sunt corecte, dar nu fixe şi explică faptul că ”la procesul de interceptare a comunicaţiilor telefonice resursa umană este ridicată”, fără a dori să facă alte precizări.

Fostul şef al DGIPI Petru Daniel Pitcovici prezintă pe larg costurile ocazionate de activităţile de cercetare judiciară, între care interceptările telefonice, în teza sa de doctorat ”Infracţiuni la adresa înfăptuirii Justiţiei la nivel european”, depusă în 2015 la Bilbioteca Universităţii Babeş-Bolyai.

”Supravegherea operativă simplă are prevăzute costuri sitaute între 80 şi 100 de euro/ora de filaj, iar interceptarea convorbirilor telefonice este estimată între 2,4 şi 8 lei minutul de convorbire”, notează Pitcovici în lucrarea sa, în care prezintă situaţia cercetării într-un caz de trafic de droguri cu implicaţii minore.

Potrivit referirilor lui Pitcovici, ”în cazul în care traficanţii sunt străini şi folosesc altă limbă de comunicare, costurile se vor majora şi cu traducerea stenogramelor în limba română, fiind cuprinse între 20 de lei per pagină din limba engleză şi 200 de lei per pagină din limba kurdă”. Într-un caz de trafic de droguri, costul pentru interceptarea unei persoane kurde a ajuns la 7,2 milioane de lei pe an.
https://romanialibera.ro/actualitate/eveniment/cat-costa-interceptarile-convorbirilor-telefonice-si-filajele-412260

1) Ştirea înseamnă informaţie pură. Fără aceasta, niciun ziar nu ar putea avea pretenţia să existe. Elementul central al unei ştiri îl reprezintă faptele (“ce s-a întâmplat”), nu opiniile.
2) ABC-ul. Ştirea este răspunsul la câteva întrebări: cine? (a făcut), ce? (a făcut), când? (a făcut), unde? (a făcut), de ce? (a făcut) şi cum? (a făcut). Fără aceste răspunsuri, nu putem vorbi de o ştire completă.
3) Nu orice fel de informaţie poate fi o ştire. Ca să fie considerată ştire, informaţia trebuie să aibă o mulţime de calităţi (news value, newsorthiness). S-a ajuns, prin consens, la concluzia că noutatea este cea mai importantă calitate a unei ştiri. Tocmai de aceea, cea mai redusă definiţie a ştirii ar putea fi: ceva despre care am aflat abia acum. Ştirea e ca îngheţata: dacă n-o mănânci repede, se topeşte.
O caracterizare concisă a ştirii oferă şi francezul Pierre de Noye, care spune că informaţia de presă trebuie să fie: importantă, interesantă, nouă şi adevărată. Nu putem să ne mulţumim însă cu această definiţie.

Nu toate ştirile sunt scurte, nu toate textele scurte sunt ştiri
Există o practică printre jurnalişti de a spune că textele scurte sunt ştiri. Este greşit să credem astfel. Nu trebuie să încadrăm un text într-un gen jurnalistic după lungime. Într-adevăr, de obicei, ştirile sunt scurte. Dar asta nu ne dă niciun motiv să spunem că toate ştirile trebuie să fie scurte. Am tratat într-un articol separat diferenţele şi asemănările dintre genuri.

Cum redactăm o ştire. Piramida răsturnată – cea mai eficientă schemă
Dacă n-ai reuşit să prinzi cititorul cu prima frază, poţi să consideri că ai scris degeaba tot textul. Primele 30 de cuvinte sunt vitale pentru a câştiga atenţia celui care citeşte.
Tehnica piramidei răsturnate constă în prezentarea celor mai importante informaţii în chiar introducerea ştirii, după care urmează date explicative, complementare, de context şi alte detalii.
Redactarea ştirii sub forma piramidei răsturnate este o soluţie adecvată cititorului modern, mereu sub presiunea timpului, care vrea să afle repede ce s-a întâmplat şi după aceea, dacă mai are timp, să afle de ce şi cum s-a întâmplat.
Cele trei părţi esențiale ale unei ştiri scrise sub forma piramidei răsturnate:
a) Lead – introducerea sau capul ştirii;
b) Corpul ştirii - dezvoltă introducerea;
c) Final – trebuie să fie memorabil.
Lead-ul (atacul sau primul paragraf) este nucleul informativ esenţial, care sintetizează principalele informaţii. El trebuie să fie atât informativ cât şi incitativ. În esenţă, lead-ul trebuie să capteze atenţia cititorului şi să îl invite la lectură.
Corpul ştirii conţine date care explică şi aprofundează introducerea, explicaţiile care ajută la situarea evenimentelor în context şi o serie de date secundare care întregesc imaginea faptului. Background-ul îşi are locul tot în această zonă a ştirii.
Finalul fixează în mintea cititorului evenimentul. El trebuie să fie memorabil.
Un element sensibil în această schemă este şapoul. De regulă, nu se foloseşte în ştiri, însă, în cazul ştirilor de dimensiuni mari, el se impune. Şapoul este un element al titrării. Conţine mesajul esenţial. El trebuie să fie incitant, să-l facă pe cititor să-şi continue lectura. Ce trebuie să reţinem este că functionează ca un lead, dar nu înlocuieşte lead-ul propriu-zis al articolului. O tipologie sumară: informativ – rezumă informaţia, prezentând doar esenţialul; incitativ – conţine elemente puternice din text şi incită cititorul la lectură; de prezentare - prezintă interlocutorul sau o motivaţie, este folosit, cel mai adesea, în cazul interviului; de actualizare – prezintă informaţiile de ultimă oră.
Mai multe despre piramida inversată, într-un articol separat.

Prin ce câştigăm obiectivitate:
- corectitudinea informaţiilor;
- citarea surselor;
- citarea tuturor părţilor implicate într-un conflict (dacă o sursă acuză pe cineva de ceva, nu dăm ştirea fără să avem şi poziţia celui acuzat);
- evităm să ne spunem opiniile;
- verbe de distanţare (dacă o sursă lansează acuzaţii, folosim verbe precum: “susţine”, “pretinde”).

Exigenţe ale ştirii:
Coerenţa – nu trebuie să plecăm într-o direcţie şi să ajungem în altă parte. Trebuie să menţinem aceeaşi linie logică. O ştire trebuie să aibă conţinut unitar. Trebuie să ţinem cont că fiecare entitate (cuvânt, propoziţie) face parte dintr-un text (ştirea), care trebuie să comunice, să transmită ceva. Nu trebuie să scăpăm niciodată din vedere acel ceva (unghiul de abordare).
Concizia – dacă putem spune acelaşi lucru cu mai puţine cuvinte, nu trebuie să ezităm să o facem. Există o regulă în jurnalism care este formulată astfel: maxim de informaţie cu minim de cuvinte. Sunt indicate propoziţiile şi frazele scurte.
Claritatea – cititorul trebuie să înţeleagă imediat ce vrem să-i spunem. Nu folosim fraze ambigue, nu lăsăm loc interpretărilor (scriem ştiri, nu poezii). Nu îl vom determina pe cititor să meargă la dicţionar să caute sensurile. Limbajul trebuie să fie clar, simplu.

Cum cităm sursele:
Indicarea surselor de informare, în cadrul ştirii, este vitală. Fără surse, nu există ştire.
- Sursa trebuie să apară cel târziu la sfârşitul lead-ului, altfel el nu este complet;
- Sursa completă apare abia în primul paragraf de dezvoltare, ca să nu încărcăm lead-ul.
- Orice personaj de ştire trebuie identificat cu nume şi funcţie (calitatea în care vorbeşte);
- Cititorul nu trebuie să întâmpine greutăţi în a înţelege cine e personajul.
Cum datăm:
Dubla datare este considerată o greşeală. Ştirea ar semăna cu un proces verbal dacă am data cu ieri, 25 august. Este de ajuns să spunem că evenimentul s-a petrecut ieri.
Este de preferat să folosim la datare formule ca: ieri, azi, mâine, poimâine, peste o săptămână, săptămâna trecută. Acestea sunt formule uzuale, mult mai uşor de poziţionat în timp. Publicul nostru este format din oameni normali. Dacă le spunem că un eveniment s-a petrecut pe 15 iulie îi ajutăm mai puţin decât dacă le spunem că evenimentul a avut loc acum o săptămână, sau acum cinci zile, sau acum o lună. Evităm să-i determinăm să apeleze la calendar.
Reţinem, pe scurt, despre ştire:
- Este cel mai concis gen jurnalistic;
- Este un gen de informare;
- Reprezintă relatarea pe scurt a unui fapt sau eveniment;
- Exclude orice opinie a jurnalistului.

http://www.ghidjurnalism.ro/

Principii pentru Jurnalisti

2012-11-22T23:20:00.002+01:00

Calitatea presei din Romania s-a degradat considerabil in ultimii ani, in acelasi ritm cu societatea. Am gasit un articol foarte interesant, care prezinta puncte de vedere pertinente.

Redescoperiti bazele jurnalismului !

Revizitand bazele jurnalismului In era comunicarii instantanee, a stirilor rapide si a unui flux coplesitor de informatie, s-au schimbat regulile de baza a ceea ce inseamna un bun reportaj? Difera el in functie de platformele media? Profesorul Emeritus George Kennedy compara noul rol al jurnalistului cu misiunea educationala a curatorilor de muzeu. Se refera la a aduna materiale, a pregati expozitii, a oferi educatie si explicatii pentru a prezenta o imagine de ansamblu remarcabila pe care publicul sa o inteleaga si in care sa aiba incredere. Este ceea ce numeste „pastrarea unei portite cu accentul pe modern.”

Vezi și

Principiile de baza ale jurnalismului de calitate sunt pastrate indiferent de media, noteaza Jaqui Banaszynski, jurnalist detinator al premiului Pulitzer si care are functia de sef de catedra in editare in cadrul Facultatii de Jurnalism Missouri.

In acest articol, membrii Facultatii de Jurnalism Missouri isi prezinta opiniile legate de perspectivele din domeniile digitalului, printului, publicatiilor, radioului si televiziunii si ne impartasesc opiniile lor asupra ceea ce inseamna un bun reportaj in noul mediu al numeroaselor platforme din ziua de astazi.

1. Fii corect. Primul principiu citat de profesori este acuratetea, sau siguranta ca informatia din stire este corecta. Prin acuratete se intelege nu doar a obtine datele in mod clar, cat „a oferi contextul in care se gasesc”, spune Banaszynski, iar Kennedy considera contextul important pentru ca ii permite cititorului sa inteleaga si sa faca judecati rationale asupra lui.

Membrii facultatii avertizeaza ca oricum tendinta catre viteza si comunicare instantanee pot reduce acuratetea. „Graba este dusmanul atentiei”, spune Kennedy. „Cand un jurnalist este fortat sa repete pur si simplu ceea ce aude fara a fi capabil de a verifica informatia, atunci acuratetea devine victima vitezei.” Jennifer Reeves, profesor asociat in domeniul jurnalismului in radio si televiziune spune ca provocarea este aceea de a fi capabil sa verifici informatia si in acelasi timp sa fii cu un pas inaintea media sociale.

Acuratetea este cruciala pe masura ce stirile sunt transmise mai rapid. In acest caz, Kennedy spune ca ghidul jurnalistilor este ceea ce teoriticianul comunicarii James Carey a numit „curriculum complet al jurnalismului.” Acest lucru inseamna ca in timp ce jurnalistii de la fata locului raporteaza ce se intampla, beneficiind de mai mult timp, ei pot verifica datele si pot oferi perspective aditionale, spune el. „Doar cand cititorul are acces la acest intreg curriculum jurnalisti, se poate gandi ca intelege intreaga poveste,” spune Kennedy.

2. Evita sa fii partinitor. Un jurnalist trebuie sa se axeze pe oferirea de informatie publicului fara a o prezenta intr-o anumita lumina, spune Banaszynski: „Trebuie sa transmiti informatia oamenilor astfel incat ei sa ia o decizie, dar nu sa ii impingi spre a lua o anumita decizie”. Kennedy considera ca obiectivismul este ceva de dorit, dar si posibil de obtinut in jurnalismul mainstream.

Cotidienele standard, stirile de la ora 6, NPR, stirile de reteta – acestea sunt canale care au obligatia de a transmite o stire care este factuala, clara si adevarata, spune el. Mai mult, ar trebui sa fie clar fata de public cand un reporter foloseste un anumit punct de vedere si de ce. „Pentru multe persoane, linia dintre obiectivism si propaganda devine neclara, iar acest lucru duce la confuzie si neintelegeri, diminuand credibilitatea jurnalistilor,” spune Kennedy. „Jurnalistul nu poate incerca sa fie ambele lucruri”, spune el. David Herzog, membru al facultatii de stiri in format print si digital, spune ca desi toata lumea vine cu o stire partinitoare, este important sa fii constient ca si jurnalist care sunt aceste preconceptii. Sfatul sau este acela de a trata fiecare sarcina cu o minte deschisa si creativitate, dar ramanand sceptic.

3. Prezinta mai multe puncte de vedere sau perspective. O modalitate de a evita sa fii partinitor este sa pui la indoiala si sa testezi fiecare presupunere folosind cat mai multe surse cu putinta, spune Herzog. „Daca discuti cu mai multe persoane si te uiti peste o gramada de documente, extinzi informatia deschizandu-ti orizonturile, ceea ce te ajuta sa contracarezi orice idei preconcepute ai avea,” spune Herzog.

„Numarul surselor pot ajunge la sute, in special in stirile de investigatie.” Amanda Hinnant, asistent de profesor al jurnalismului de revista, spune ca este important sa oferi o varietate de perspective. Revista Vox de exemplu cere ca reporterii sa foloseasca cel putin 3-4 surse pentru o stire de baza si 2-3 surse pentru o stire secundara. Reporterii ar trebui sa discute cu mai multe persoane despre o anumita chestiune pentru ca cititorul nu are timp, spune Hinnant. „Le spun studentilor mei ca daca vorbesti cu cat mai multe persoane, cu atat adaugi mai multa valoare pentru cititor si ii vei oferi o imagine mai buna, mai completa a realitatii,” spune Hinnant. „A merge la un site si a face un reportaj din ce se gaseste acolo nu imbunatateste calitatea vietii cititorilor. Trebuie sa faci munca de teren.” Banaszynski spune ca reporterii buni ar trebui sa evalueze profunzimea articolelor lor intrebandu-se: „Discut cu persoanele care trebuie? Multi oameni vor obtine o imagine completa asupra situatiei?”

4. Cauta adevarul. Un bun reporter depune efort pentru a raporta pe larg si pentru a urma cat mai de aproape „cea mai buna versiune a adevarului pe care o poate obtine,” spune Kennedy, citand-ul pe reporterul de investigatie Carl Bernstein. Chiar daca un jurnalist poate nu va reusi sa obtina adevarul absolut, el sau ea ar trebui sa incerce sa gaseasca cat mai multa informatie cu putinta. „In jurnalism, nu avem luxul timpului de care beneficiaza istoricul si puterea de care se bucura un om al legii,” spune Kennedy. „In mod frecvent, un jurnalist poate reusi doar sa obtina o parte a adevarului cu A mare.” El spune ca adevarul nu inseamna ca fiecare latura a unei chestiuni este reprezentata de un numar egal de declaratii – nu fiecare problema are laturi egale. Janet Saidi, asistent de profesor si director de stiri la KBIA-FM, crede ca exista anumite probleme unde jurnalistii pot lua pozitie, cum ar fi drepturile omului, justitie si coruptie de exemplu.

5. Foloseste informatii factuale, dar dezvolta calitatile umane. Investigatia care are la baza date clare reprezinta un element important al unei stiri bune, spune Herzog, care este consilier academic pentru Institutul National de Reportaj Asistat de Calculator. Exista programe care gasesc informatia ascunsa in arhive, documente guvernamentale si foi de calcul. In acest mod, cum ar spune Herzog „jurnalismul aduce in prim plan abilitatea de a descifra supraincarcarea de informatie si sa o prezinte oamenilor.” Saidi subliniaza si importanta abilitatii de a aduna informatii, dar spune ca a sti sa relationezi cu oamenii este la fel de important pentru o obtine o stire de calitate. „In final, jurnalistii nu trebuie sa stie totul sau sa se prezinte ca experti, dar trebuie sa stie cum sa invete despre anumite chestiuni de la altii,” spune ea. „Trebuie sa fie intr-un stadiu de hiper-curiozitate.” Saidi sfatuieste ca fiecare chestiune sa fie abordata ca un exercitiu de invatare, pentru ca jurnalistii sunt cei care concteaza publicul cu expertiza si informatia.”

6. Mentine legaturi comunitare si „uneste punctele.” Reeves spune ca cele mai bune stiri sunt obtinute atunci cand vorbesti cu oamenii la coada intr-un magazin alimentar, la sala, la o plimbare, sau oriunde reporterul este obligat sa stea departe de calculatorul personal. Ea spune ca un articol bun nu este ceva obtinut dintr-un comunicat de presa, dar este obtinut afland cu ce se preocupa comunitatea. Astfel, pentru un jurnalist, provocarea este sa iasa pe teren si sa gaseasca persoane care sunt afectate de o anumita chestiune. Reeves lauda si retelele de comunicare sociala ca instrumente jurnalistice, din moment ce ele ofera ocazia de a fi angajat intr-un dialog cu cititorii, de a forma comunitati de interes si a distribui informatie importanta in timp instantaneu. „Este fabulos” spune ea. „Am dorit mereu sa avem un impact si o comunicare instantanee fata de consumator si acum suntem in totalitate parte din comunitate.” A fi conectat la comunitate este o calitate importanta, in special pentru media locale si regionale, spune Saidi.

Pe langa acestea, Saidi spune ca reportajul trebuie sa fie original si sa faca legatura intre puncte cheie pentru cititori. Ar trebui sa ajute publicul sa inteleaga ceva ce nu intelegea despre societate.

7. Fii deschis si transparent. Transparenta sau deschiderea catre modul in care informatia a fost culeasa pentru o stire este un alt principiu des intalnit al unui reportaj de calitate. Hinnant spune ca transparenta ar trebui sa fie folosita pentru a evita crearea de confuzii pentru cititor. „Intr-o stire, trebuie sa identificam modul de comunicare,” spune ea. „Altfel cititorul presupune ca am discutat cu intervievatul in persoana si nu vrem sa inselam cititorul in niciun fel”, spune ea. Kennedy considera ca transparenta ofera cititorilor sau telespectatorilor ocazia de a fi implicati in procesul decizional al jurnalistilor. La urma urmei, noii consumatori pot verifica acuratetea informatiilor relatate online, spune Kennedy, acest lucru reprezentand o contributie signifianta in cresterea transparentei si a unor practici jurnalistice de calitate. Herzog sprijina ideea lui Kennedy spunand ca jurnalismul a devenit mai vizibil si mai verificabil pe masura ce web-ul a devenit mai important in oferirea de informatie. Fiecare jurnalist este acum privit sub un microscop si la un nivel international, spune el.

8. Evoca emotii. O stire buna, oricare ar fi mediul prin care este prezentata, evoca emotii, spun membrii facultatii. Brian Kratzer, asistent profesor de fotojurnalism isi aminteste de un eseu-foto castigator al premiului Fotografiile Anului, numit „Drumul tabacului.” Fotografiile urmareau efectele tabacului, incepand cu indivizii saraci care il culeg pana la cancerul de plaman al fumatorului. Kratzer a fost impresionat de poveste si de modul in care fotografiile aratau mai multe moduri in care tabacul se infiltreaza in societate. „Fie ca este vorba de o imagine sau de mai multe intr-un eseu fotografic, ea poate aduce lumina asupra atator rele care sunt pe lume sau asupra atator povestioare care se gasesc intr-o cumunitate mica, doar printr-un cadru,” spune Kratzer. „Sansa de o spune o poveste este grozava.” El remarca faptul ca a evoca o emotie este cu atat mai esential in fotojurnalism: oameni diferiti simt diverse emotii in ceea ce priveste o imagine, astfel incat fiecare obtine mesaje diferite dupa ce „citeste” fotografia. „Fotografiile ne permit sa experimentam bucurii si tristeti pe care nu le-am fi trait cu programul nostru de munca de la 9 dimineata la 5 dupa-masa,” spune el.

9. Gandeste vizual; trebuie sa ai o viziune. Banaszynski spune ca a scrie o stire buna pentru print si platforme digitale cere „un tip de relatare vizuala.” Un jurnalist trebuie sa poata realiza o stire in mod vizual si sa descrie o imagine in cuvinte, chiar daca exista fotografii care insotesc articolul. Ea subliniaza ca in textul pentru print, declaratiile folosite trebuie sa fie mai bune pentru ca publicul nu poate auzi emotia din voce. „Un reporter ar trebui sa poata determina o persoana sa spuna ceva mai bogat si mai precis decat ar fi necesar in cazul in care sunetul ar insoti stirea,” spune ea. In fotojurnalism, spune Kratzer, a avea o anumita viziune este o premisa a succesului. „Uneori, credem ca stirea at trebui sa mearga intr-un anumit sens, iar apoi, dupa ceva timp petrecut cu subiectul, stirea ia o cu totul alta directie,” spune el.

10. Integreaza noi elemente si tehnologii. Dezvoltarile tehnologice si aparitia de media sociale creeaza noi standarde pentru ce inseamna un reportaj de calitate, spun membrii facultatii. „Nu trebuie doar sa cream o poveste acum, trebuie sa fim capabili sa cream tot ce este inclus in ea – de la fotografii la distribuirea stirii in retelele sociale – chiar si la radio,” spune Saidi. Kennedy spune ca odata cu dezvoltarea media online, publicul descopera stiri oriunde se gasesc, ceea ce deschide o noua dimensiune in domeniul jurnalistic. Un articol nu trebuie sa fie doar exact, complet, corect si echilibrat, dar trebuie sa ii includa si pe consumatori in stirile care ii intereseaza, spune el. „De la problemele in Iran si Siria la recenta miscare de ocupare Wall Street, vedem ca ce pot face oamenii in ziua de astazi nu ar fi putut realiza in niciun caz inainte – a comunica intre ei fara a se baza pe jurnalistii de mainstream si media traditionale,” spune Kennedy. „Jurnalismul din ziua de astazi a devenit in mod real un dialog si o conversatie, si aceasta conversatie este cea care se adauga cunoasterii umane.”

http://www.gustiroman.ro

Cuvinte pe care sa le eviti

2012-09-12T07:29:00.005+02:00

Cuvinte pe care sa le eviti in comunicate de presa

O Țară sărăcită în mod revoltător

Comunicatele de prea, emailurile si textele realizate de un specialist PR trebuie sa fie intotdeauna in pas cu tendintele. Este important ca un text de PR sa fie proaspat, modern, lipsit de clisee si structuri invechite, astfel incat sa reuseasca sa se diferentieze de restul materialelor din media. Una dintre marile probleme cu care se confrunta jurnalistii este determinata de faptul ca multe comunicate seamana intre ele si au acelasi stil de exprimare. Exista mai multe cuvinte care nu ar trebui sa fie niciodata folosite intr-un comunicat de presa.

Vezi și

A utiliza
Evita sa folosesti in texte “a utiliza”. Infinitivul este o forma impersonala, rece, care nu spune nimic despre persoana sau evenimentul despre care este vorba in textul tau. Inlocuieste cuvantul cu altele, mai personale si mai clare, preferabil la diateza activa, precum “foloseste”, “arata”, “lucreaza”, “aplica” etc.
Lider
Cuvantul “lider” nu ar trebui folosit niciodata in mod gratuit, pe post de atribut al subiectului acelui text. Pentru jurnalisti, un comunicat despre o alta companie lider de piata nu prezinta interes, dimpotriva. Numai in cazurile in care exista o justificare concreta si prezenta in text este recomandat sa se foloseasca acest cuvant. De exemplu, cand in comunicat este vorba despre o companie care s-a confruntat cu probleme in ultimii ani si a reusit, totusi, in final, sa devina lider de piata, depasindu-si concurentii.
Consumatorul final
“Consumatorul final” este un termen abstract, care lasa loc de interpretari. Este mai clar daca spui direct “clientul”, “publicul”, “cumparatorul”. Persoanele interesate de compania respectiva s-ar putea sa vrea sa stie exact ce intelegi tu prin “consumator final” si nu sa fie obligate sa faca presupuneri.
Sinergie
“Sinergie” este un alt cuvant abstract si posibil greu de inteles pentru o parte a audientei tale. Este mai simplu si mai clar daca spui “echipa”, “putere”, “eficienta”, “impreuna” etc.
Revolutionar, inovator
Multe produse si servicii sunt prezentate ca fiind revolutionare sau inovatoare pe piata. Acest lucru, insa, nu mai este demult perceput ca ceva pozitiv, dimpotriva. Devenit un cliseu, “revolutionar” nu mai poate starni interesul audientei decat daca este vorba despre ceva cu totul iesit din comun, cum ar fi, de exemplu, descoperirea unui medicament pentru o boala dificila.
Primul. Pentru prima data. Unicul
In multe comunicate de presa se spune despre produse ca sunt unice sau se precizeaza ca pentru prima data pe piata exista un astfel de produs. De multe ori, in realitate aceasta unicitate nu este adevarata. Se poate evita aceasta exprimare prin alte cuvinte precum “debut”. O alta modalitate este sa asociezi unicitatea cu localitatea respectiva, astfel incat afirmatia sa fie adevarata: “Pentru prima data in orasul X”.
De talie mondiala
Cand intr-un text de PR se foloseste o expresie de tipul “produs de talie mondiala”, trebuie demonstrata aceasta afirmatie. Si cum este dificil sa stii sigur ca un produs este unic pe piata dintr-o singura tara, cu atat mai greu de crezut este ca se poate demonstra succesul lui pe glob.
Valoare adaugata
“Valoare adaugata” este o expresie neclara, care nu ofera informatii utile audientei tale. Inlocuieste cu un cuvant mai simplu, precum “eficient”, “efectiv”, “valoros”, “util”.
Operationalizeaza
Evita cuvintele lungi si greu de inteles. “Operationalizeaza” poate fi inlocuit cu succes de “face”, “pune”, “foloseste”, “lucreaza” sau “realizeaza” etc.

Cum se scrie un comunicat de presa

2012-09-12T07:23:00.002+02:00

Comunicatele de presa cu un continut vizual au sanse mai mari sa atraga atentia audientei

Comunicarea vizuala poate fi realizata prin fotografii si filmulete. Comunicatele pot fi promovate pe retelele sociale obisnuite sau pe cele specializate pe foto si video, cum este cazul Pinterest. O comunicare vizuala facuta corect are capacitatea sa creasca considerabil numarul de vizualizari si sa aduca mai multe vanzari ale produselor companiei.

Vezi și

Comunicatele de presa de pe Pinterest
Pinterest este un site concentrat pe imagine care a devenit tot mai puternic in ultimul timp si rivalizeaza cu alte site-uri din social media. Pinterest are in jur de 17 milioane de utilizatori.
Pe Pinterest se genereaza continut vizual prin fotografii si video-uri, ducand la o comunicare bazata pe forta reprezentarii vizuale a informatiei. Reprezentarile vizuale atrag atentia mediului de afaceri, iar Pinterest a inceput sa fie folosit ca o unealta pentru promovarea produselor companiilor. Multe branduri au decis sa foloseasca aceasta platforma pentru afacerea proprie. In plus, Pinterest ofera posibilitatea de a analiza activitatea sociala, prin calcularea unui scorul de influenta care duce la imbunatatirea interactiunii.
In cazul comunicatelor de presa, partea vizuala a acestora este perfecta pentru a fi folosita in Pinterest. Companiile au ocazia sa foloseasca continutul vizual pe care il au la dispozitie: posteaza fotografii de la evenimentele pe care le-au organizat, poze aparute in articole, realizeaza galerii video etc. Printr-un simplu “pin”, informatia vizuala apare in retea si este disponibila cu usurinta.
Infografice in comunicate de presa

Infograficele reprezinta o modalitate creativa de a transforma un comunicat de presa obisnuit intr-unul cu o forma grafica. Ca orice imagine, aceasta este mai usor de inteles si de transmis mai departe. Conform companiei canadiene Revolve, specializata pe infografice, 65% dintre investitori asimileaza mai bine informatia redata vizual. Conform unui studiu realizat de CrowdFactory si PRNewswire despre sharingul comunicatelor de presa pe retelele sociale, 48% din share vine de pe Facebook, 37% de pe Twitter si 15% de pe LinkedIn.
Exista site-uri specializate in desene grafice, harti etc. Pe astfel de site-uri (statsilk.com, creately.com, visual.ly) se gasesc tool-uri care iti permit sa realizezi propriul tau infografic. In cazul in care nu ai timp sa te ocupi de acest lucru, este recomandat sa angajezi un designer specializat.
Foto & video in comunicate de presa
Suportul multimedia dintr-un comunicat de presa (fotografii, videouri, slideshow-uri etc) poate creste numarul de vizualizari, gratie modului in care oamenii consuma informatia in mediul online.
Una dintre cele mai mari companii mass-media din lume, PR Newswire, a realizat un studiu in 2011 cu privire la modul in care suportul multimedia imbunatateste rezultatele unui comunicat de presa. Conform rezultatelor obtinute, comunicatele de presa care contin elemente multimedia genereaza mai multe vizualizari. Fiecare element din suportul multimedia poate avea propria lui audienta. Videourile, de exemplu, pot fi distribuite pe nu mai putin de 70 de site-uri specializate in continut video.
Studiul PR Newswire arata ca, intr-o singura luna, comunicatele de presa cu suport multimedia au fost share-uite de 3.53 ori mai mult decat comunicatele-text. In plus, continutul multimedia are o durata de viata de peste doua ori mai mare decat un comunicat simplu deoarece atentia publicului este mentinuta mai mult timp.
Foloseste cel putin o fotografie in comunicatele de presa. Fotografia trebuie sa fie relevanta pentru titlul si continutul comunicatului, sa fie clara si intr-un format cat mai comun (de exemplu, .jpeg), pentru a nu fi nevoie de modificari. Reprezentantii mass-media au intotdeauna nevoie de o fotografie cand preiau un comunicat si fac un material propriu. Orice jurnalist apreciaza un comunicat de presa in care are o fotografie buna, primita chiar de la sursa, pentru ca nu vor mai aparea probleme cu drepturile de autor daca preia din alta parte.
Atat fotografiile, cat si filmuletele sunt mai atractive pentru public si exista mai multe sanse sa fie share-uite pe site-urile de socializare decat comunicatul in sine. Adauga linkuri spre sursa originala a comunicatului de presa sau spre site-ul oficial al companiei pentru a genera trafic.

Un comunicat de presa de succes este unul care indeplineste atat criteriile legate de text, cat si cele legate de conjunctura sau moment. Poti scrie un comunicat perfect din punct de vedere al redactarii, insa acesta nu va avea succesul scontat daca nu este emis la momentul potrivit. Exista cateva intrebari cruciale pe care este bine sa ti le pui inainte sa trimiti un comunicat de presa.
1. In ce zi trimiti comunicatul de presa?

Exista mai multe teorii cu privire la cea mai buna zi a saptamanii pentru a emite un comunicat de presa. Specialistii in PR sunt de acord ca un comunicat ar trebui trimis de marti pana joi inclusiv. Lunea este considerata o zi aglomerata, in care companiile isi planifica programul pe urmatoarele zile si in care un comunicat poate scapa atentiei destinatarilor. Vinerea este considerata o zi in care activitatea incetineste deoarece lumea se pregateste de weekend si nimeni nu mai este foarte interesat de noutati profesionale.
Pe langa zilele de luni si vineri, comunicate de presa nu se emit in zilele de sarbatori, cand cel putin o parte dintre oameni au zi libera. Daca noutatea comunicatului include si o invitatie la un eveniment (de tip conferinta), fa in asa fel incat sa emiti comunicatul cu cateva zile inainte pentru ca lumea sa aiba timp sa dea confirmarile.
2. Exista vreun eveniment major in ziua emiterii comunicatului?
Impactul unui comunicat de presa poate fi umbrit de un eveniment major, din acelasi domeniu de activitate sau din alt domeniu. Un summit, un targ international, o decizie politica importanta, un scandal public cu impact asupra populatiei sunt doar cateva exemple de evenimente care capteaza atentia presei si marelui public. In astfel de zile, este mai bine sa nu se emita niciun comunicat deoarece audienta lui va fi mai scazuta decat cea dintr-o zi obisnuita.
3. Cate corecturi a avut comunicatul ?
Un comunicat de presa care urmeaza sa fie emis ar trebui corectat de cel putin doua persoane. In acest fel se elimina riscul de a lasa o greseala in text. Chiar daca trebuie trimis cat mai repede, rezerva timp pentru o corectura minutioasa.
4. Sunt updatate informatiile uzuale din comunicatul de presa?
Unele informatii dintr-un comunicat de presa sunt repetate de fiecare data pentru ca, in general, sunt aceleasi. Tocmai de aceea nu li se mai acorda prea multa importanta. Este vorba despre elemente precum informatiile de contact si descrierea companiei. Gandeste-te daca s-a schimbat ceva in ultimul an in politica sau viziunea companiei. Uneori pot exista mici detalii care ar trebui inserate, astfel incat prezentarea companiei sa fie adusa la zi. Verifica si informatiile de contact acolo unde este cazul si orice alte informatii pe care, in mod normal, le copiezi de la un comunicat la altul.
5. Cum arata linkurile in comunicatul de presa?
Evita expresiile de genul “apasa aici”, “click aici” atunci cand folosesti linkuri externe. Este important, din punct de vedere SEO, sa folosesti cuvintele cheie in corpul textului. Linkurile iti ofera o astfel de ocazie. Trece numele companiei si linkuieste acest nume spre site-ul ei oficial. Cand comunicatul va fi preluat de mass-media, inclusiv acest cuvant-cheie vital, care este numele companiei, cu link pe el, va fi preluat. Verifica daca nu exista, cumva, o noua varianta a logo-ului companiei. Cu cat este mai updatat un comunicat, cu atat va face o impresie mai buna.

Cand exista multime de informatii care pot fi folosite intr-un comunicat de presa, din exces de zel se obtine un text stufos, neinteresant pentru audienta. Specialistii PR se confrunta mereu cu aceasta problema: diferenta intre scopul lor si interesele audientei. Iata in continuare 3 dintre cele mai comune greseli pe care le fac specialistii PR cand pierd din vedere perspectiva celor carora li se adreseaza.
1. Lipsa focusarii pe o anumita tema
Uneori, informatiile disponibile pentru un comunicat de presa sunt foarte bogate, iar de aici vine si dilema: ce sa aleg ca tema principala? Greseala apare atunci cand se abordeaza mai multe teme care par interesante pentru o audienta multipla. Rezultatul este un comunicat de presa care nu este concentrat pe nicio tema principala, deoarece abordeaza mai multe subiecte in acelasi text.
Trebuie evitat acest lucru din doua motive. Primul il reprezinta audienta. Oamenii, indiferent ca sunt clienti, jurnalisti sau colaboratori, cauta o informatie clara, usor de inteles si evita textele lungi, cu prea multe detalii. Al doilea motiv il reprezinta optimizarea comunicatului de presa. Motoarele de cautare folosesc algoritmi care analizeaza continutul paginii web si califica informatia ca atare. Un comunicat de presa nefocusat pe o tema clara ar putea fi considerat irelevant de motoarele de cautare, tocmai pentru ca subiectul este diluat in alte multe subiecte.
2. Folosirea unui limbaj de specialitate
Se poate ca o companie sa fie specializata pe un anumit domeniu care are la baza un limbaj de specialitate, de tipul: stakeholders, dependenta finish-to-start, nivelarea resurselor etc. Aparent, acesti termeni definitorii pentru companii ar putea contribui la imaginea de buni profesionisti. Chiar daca in interiorul companiei se vorbeste frecvent in acesti termeni, intr-un comunicat de presa cuvintele si expresiile specializate nu vor ajuta la imaginea companiei, dimpotriva. Nici mass-media, nici potentialii clienti si probabil nici partenerii nu vor avea rabdare sa citeasca un text greoi, care necesita o atentie speciala pentru a fi inteles pe deplin. Mai mult, este putin probabil ca mass-media sa preia acel comunicat pentru a face o stire.
Un alt motiv pentru care ar trebui adoptat un limbaj uzual in locul celui specializat in reprezinta motoarele de cautare, unde cele mai multe persoane for realiza cautari specifice, insa folosind un limbaj uzual, nu unul tehnic.
3. Provocarea unei reactii intr-un mod gresit
Unul dintre scopurile unui comunicat este sa provoace audienta sa actioneze: jurnalistii sa preia stirea, potentialii consumatori sa cumpere noul produs anuntat, potentialii colaboratori sa contacteze compania pentru noi proiecte etc.
Uneori, insa, in comunicatele de presa se foloseste adresarea la persoana II singular tocmai in scopul de a implica cititorul. Insa o astfel de adresare face textul sa sune a mesaj publicitar, incalca regula de redactare a unnui comunicat si, in plus, nu este util pentru SEO. Comunicatul tau de presa are de castigat din punct de vedere al vizibilitatii online cand contine cuvinte precum “clienti”, “piata”, nu cand contine un simplu pronume.

Cenzura presei

2012-08-02T23:52:00.002+02:00

Cenzura presei, o idee draga lui Basescu si PDL!

Preşedintele României, Traian Băsescu, prin purtătorul său de cuvânt, Valeriu Turcan – soţul deputatei Partidului Democrat Liberal Raluca Turcan – a reclamat miercuri Realitatea TV la Consiliul Naţional al Audiovizualului, cu EXACT o zi înaintea discutării, joi, în plenul acestui Consiliu a prelungirii licenţei de emisie pentru încă nouă ani a acestui post de televiziune extrem de critic cu actuala putere.

Vezi și

Scandalul declanşat de presupusa implicare a lui Traian Băsescu şi a unora dintre acoliţii săi în tenebroasa afacere a energiei electrice ieftine pentru ALRO este motivul reclamării la CNA a Realităţii TV şi a realizatoarei emisiunii “Ora de Foc”, Oana Stancu.
Pâra şefului statului român, a cărei argumentaţie seamănă foarte mult cu reclamaţia prin care acesta târa un ziar prin tribunale în urmă cu doi ani, a fost depusă la CNA, deşi Realitatea TV a insistat asiduu pe lângă purtătorul de cuvânt al Administraţiei Prezidenţiale să ofere un punct de vedere în numele şefului statului român cu privire la tenebrosul subiect legat de ALRO. În pofida inistenţelor Realităţii TV, oficialul Cotrocenilor a apelat la modul de lucru care l-a făcut prea-bine cunoscut printre ziariştii acreditaţi la Palatul Cotroceni: nu a răspuns la telefon.
Trei membri ai CNA - ce pare că s-a transformat într-un tribunal al inchiziţiei audiovizualui românesc- trimişi acolo de actuala putere, Narcisa Iorga (PDL), Gelu Trandafir (Traian Băsescu) şi Attila Szasz(UDMR) şi unul de opoziţie, dar şi din partea opoziţiei, Dan Grigore (PNL), par să fie la un pas de a înclina balanţa spre neprelungirea licenţei de emisie a Realităţii TV.
Anterior, marţi, la propunerea a patru membri ai CNA s-au opus reînnoirii atunci a licenţei de emisie a Realitatea TV amânând decizia pentru joi, după cum transmiteaPagina de media a jurnalistului Petrişor Obae.
Redăm câteva dintre argumentele oponenţilor aparenţi ai reînnoirii licenţei de emisie a Realitatea TV:
Dan Grigore:
“Postul are nevoie de o prelungire de licenţă. De-a lungul timpului, credibilitatea noastră a fost în suferinţa pe acest post (...)Dacă se discută astăzi eu am să votez împotriva. Eu vreau mai întâi să văd proiectul. Cer încă două zile de gândire, tocmai pentru că este vorba de un astfel de post. E un semnal în plus pe care trebui să îl dăm postului că lucrurile nu pot merge ca până acum.”
Gelu Trandafir:
“E o problemă de încredere, în relaţia mea cu acest post. În ultimu an şi jumătate, ne-am întâlnit în diferite formule. Credibilitatea ţine şi de apariţia acestor stenograme, dintre cel care patronează acest post şi reprezentanţi ai echipei editoriale. Am văzut un dispreţ faţă de libertatea de exprimare care este garantată de lege.”
Attila Szasz:
“Am văzut proiecte de solicitare de licenţă mai bine conturate la staţii mici din teritoriu.”
Narcisa Iorga:
“Noi avem obligaţia de a proteja orice post de ingerinţele patronatului în politica editorială. Dacă noi acceptăm ca e normal să fie o ingerinţă din partea patronatului, nu cred că este ok. Propun să amânăm votul până la prezentarea grilei (...) De la momentul în care Realitatea TV a primit licenţa CNA şi până azi, climatul editorial s-a degradat foarte tare, şi cu voia noastră s-a încercat aşa ceva, ăsta este motivul pentru care voi vota împotriva proiectului de prelungire. (Lui Christian Mititelu care observase c[ CNA nu a tratat în acleaşi fel TVR -n.r.):Îmi pare rău că dumneavoastră, ca membru CNA, aveţi poziţia pe care au avut-o toţi „avocaţii” domnului Vîntu la Antena3 şi Realitatea."
Acuzele din reclamaţia lui Băsescu – prin Turcan – seamănă mult cu cele din cererea de chemare în judecată a ziarului Cotidianul., de acum doi ani.
Redactorul şef al Gazetei Sporturilor, Cătălin Tolontan a observat, pe blogul său tolo.ro, ceva în legătură cu Narcisa Iorga: “Dar pe CNA cine il apara de interferenta politicului, de vreme ce in campania electorala Narcisa Iorga a lucrat in sediul candidatului Traian Basescu?”. Narcisa Iorga a condus Realitatea Tv într-o perioadă în care nu depăşea un rating infim, faţă de astăzi când se plasează pe locul 3 în topul audienţelor.Pe Dan Grigore şi pe Traian Băsescu îi leagă amintiricomune extrem de plăcute, cum este acela al decorării membrului CNA, ca pianist, cu cea mai înaltă deocraţie a statului român: Marea Cruce a Ordinului Naţional “Steaua României”.

Administraţia Prezidenţială a reclamat Realitatea TV la CNA pentru emisiunea cu stenogramele ALRO
Administraţia Prezidenţială a reclamat postul Realitatea TV la CNA, pentru emisiunea "Ora de foc" din 25 octombrie, considerând că a adus prejudicii de imagine şefului statului prin modul în care au fost prezentate informaţiile din dosarul ALRO, relateazăRealitatea TV.
"Ca urmare a acuzaţiilor grave de implicare în dosarul ALRO aduse Preşedintelui României în emisiunea "Ora de Foc", moderată de doamna Oana Stancu la postul Realitatea TV, luni, 25 octombrie a.c., începând cu ora 21.00, Administraţia Prezidenţială semnalează faptul că postul menţionat a încălcat principiile unei informări corecte şi a adus în mod vădit intenţionat prejudicii de imagine şefului statului", potrivit sesizării Administraţiei Prezidenţiale, semnată de purtătorul de cuvânt al preşedintelui Traian Băsescu, Valeriu Turcan.
De asemenea, în reclamaţia trimisă la CNA se face referire şi la un clip de promovare a emisiunii "Ora de Foc" considerat a fi "defăimător" la adresa preşedintelui Băsescu. "Folosirea unui clip de promovare a emisiunii cu mesaje de genul: "Afaceri de miliarde de euro, interese de partid puse înaintea intereselor naţionale. Corupţie la cel mai înalt nivel. În această seară la "Ora de Foc" dezvăluim în exclusivitate cum funcţionează maşinăria de făcut bani a PD-L şi a şefului statului. Reţeaua oamenilor Preşedintelui", "Îţi arătăm cum îşi controlează afacerile băieţii deştepţi din energie şi ce legături politice şi de afaceri ilegale şi imorale sunt între Băsescu - Udrea - Cocoş - Stolojan şi alţii, implicaţi într-unul din cele mai mari dosare de crimă organizată din România", este defăimător la adresa Preşedintelui României, aducând injurii grave şi lipsite de orice fundament", se arată în sesizarea Administraţiei Prezidenţiale.
Astfel, în sesizare se arată că "presupusa implicare a Preşedintelui României este nefondată şi lipsită de probe, iar postul Realitatea TV încalcă principiile unei informări corecte prin modul tendenţios în care au fost prezentate evenimentele legate de firma ALRO în asociere cu Preşedintele României, inclusiv prin folosirea unor titluri precum "4 milioane de euro, intrarea la Cotroceni"".
Totodată, în adresa remisă CNA se precizează că preşedintele Traian Băsescu nu a fost cercetat în dosarul la care s-a făcut referire în respectiva emisiune. "Nicio secundă, pe parcursul cercetărilor, şeful statului nu a fost acuzat de ceva, lucru ignorat de Realitatea TV şi de moderatoarea Oana Stancu. De asemenea, în cadrul emisiunii, moderatoarea a ignorat decizia Parchetului, de neîncepere a urmăririi penale faţă de toate persoanele ale căror nume au fost menţionate în emisiune. Realitatea TV s-a substituit instanţelor de judecată, dând verdicte privind presupuse activităţi ilegale într-un caz în care Parchetul deja a dispus neînceperea urmăririi penale", potrivit Administraţiei Prezidenţiale.
Purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei mai arată, în sesizare, că nu a putut să prezinte în cadrul emisiunii "Ora de foc" punctul de vedere al Administraţiei Prezidenţiale. "Deşi realizatoarea emisiunii "Ora de Foc" a solicitat un punct de vedere al Administraţiei Prezidenţiale cu privire la acest subiect, în momentul în care, în calitate de purtător de cuvânt al Preşedintelui României, am încercat să clarific situaţia, moderatoarea a afişat o atitudine ostilă şi părtinitoare, fără a-mi acorda o şansă reală de a exprima poziţia instituţiei prezidenţiale", spune Valeriu Turcan.
Purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei mai arată că "titlurile tendenţioase şi acuzaţiile nefondate", precum "Trafic pe filiera Cocoş - Cotroceni", au fost reluate şi în cadrul jurnalelor de ştiri la postul Realitatea TV în cursul dimineţii de marţi, 26 octombrie.
În consecinţă, Valeriu Turcan solicită CNA să analizeze dacă emisiunea "Ora de Foc", difuzată luni 25octombrie .

Retragerea Sociala -Sindrom sau Afectiune

2012-08-02T08:06:00.004+02:00

Sindromul retragerii sociale acute – unul dintre efectele unei societăţi bolnave

Motto: „Societatea occidentală contemporană, în pofida progreselor sale materiale, intelectuale şi politice, duce tot mai puţin la îmbunătăţirea stării de sănătate mintală a fiinţei umane şi tinde să submineze în individ securitatea personală, fericirea, raţiunea şi capacitatea de a iubi" - Eric Fromm, psiholog şi psihanalist

Vezi și

A apărut iniţial în Japonia. Acolo mii de adolescenţi şi tineri se rup de lumea în care trăiesc şi refuză timp de mai multe luni, sau uneori chiar ani, să iasă din camerele lor. S-a crezut iniţial că este o tulburare specifică societăţii şi culturii japoneze. Apariţia unor numeroase cazuri în ţările cu cel mai înalt nivel de trai din lume: SUA, Australia, Canada şi Marea Britanie face însă din această tulburare o problemă a civilizaţiei moderne. Psihologii vorbesc despre sindromul retragerii sociale acute ca fiind boala "junglelor urbane" înalt tehnologizate şi caracterizate de violenţă, nesiguranţă, competiţie acerbă şi lipsa unor valori autentice.

Un articol publicat de revista americană "Pavement magazine" atrage atenţia asupra acestui fenomen în continuă creştere. «Sindromul apare doar la adolescenţii din oraşe. Dintr-o dată, aceştia se închid în camera lor şi rămân acolo – uneori, ani în şir. Dacă părinţii acestor tineri încearcă să întreprindă ceva pentru a-i împiedica, aceştia ameninţă că se vor sinucide sau că vor deveni violenţi şi îi vor ataca. În consecinţă, părinţii nu fac nimic.

Andy, un adolescent american de 17 ani nu şi-a părăsit camera de opt luni. El era tachinat în mod constant de colegii săi de liceu pentru că în timpul pauzei de prânz căuta compania fetelor. "Ceilalţi băieţi sunt leneşi, imaturi şi interesaţi doar de sporturi prosteşti. Eu destest toate tâmpeniile astea. Ce poate fi mai prostesc decât să te agiţi ore în şir în jurul unui balon în care loveşti cu piciorul? Cu fetele poţi vorbi despre lucruri mai interesante şi sunt mult mai amuzante," spune Andy. Şi se pare că şi fetele îi apreciază compania.

Dar există mereu un preţ de plătit pentru nerespectarea regulilor sociale pe care grupul ţi le impune. Ceilalţi băieţi râd de el, îl numesc "fetiţă" şi într-o zi, după ora de sport, l-au închis într-un vestiar, l-au dezbrăcat cu forţa şi au început să îşi arunce hainele de la unul la altul, în timp ce el încerca disperat să şi le recupereze. Profesorul de sport a intrat şi văzând scena l-a pedepsit pe Andy pentru că a perturbat ora. "Eu eram acolo dezbrăcat în faţa tuturor şi tot eu eram pedepsit pentru că nu am spirit de echipă. A fost umilitor şi nedrept. Nu vreau să mai retrăiesc aşa ceva. A fost oribil," povesteşte Andy. "Camera mea e ca o biserică pentru mine. Mă simt aici mult mai în siguranţă decât afară. Şi nici nu prea mai văd rostul revenirii mele la liceu. Acolo domnesc atâtea animozităţi. Este foarte posibil să nu mai ies niciodată. Nu e chiar aşa de grav. Vreau să spun că uneori, este adevărat că te cam plictiseşti, dar în alte momente frizezi experienţa spirituală,” continuă el. De atunci au trecut mai multe luni, iar pe uşa camerei din care Andy refuză să mai iasă este un afiş pe care scrie: "Rămâneţi afară sau veţi muri în chinuri atroce"!»

Ne-a atras atenţia faptul că Andy utilizează cuvintele "experienţă spirituală". Este adevărat că de milenii au existat călugări, sihaştrii, fiinţe care se izolau în natură pentru a-L găsi pe Dumnezeu. Totuşi, a compara această retragere din social cu izolarea spirituală a eremiţilor este ca şi cum ai compara anorexia (boală care se manifestă prin perturbarea comportamentului alimentar şi refuzul de a mânca) cu realizarea conştientă a postului complet doar cu apă. După cum vedem în cazul lui Andy retragerea se produce pentru a fugi de oamenii care l-au făcut - în viziunea lui - să sufere pe nedrept, din orgoliu rănit, din frică, din nesiguranţă, din incapacitatea de a-şi găsi locul în societate. Ce-i drept, într-o societate care nu face mai nimic pentru a-l ajuta să se adapteze. O societate care are ea însăşi probleme din ce în ce mai mari şi care îi respinge cu înverşunare pe cei care îndrăznesc să fie altfel decât "turma".

Sindromul celor ce trăiesc fără a avea grija zilei de mâine

Retragerea socială acută rămâne unul dintre cele mai enigmatice mistere ale psihologiei. Specialiştii nu au căzut de acord dacă este vorba despre o nouă tulburare de comportament sau despre un fenomen social. Au reuşit însă să traseze câteva linii directoare.

Conform statisticilor, cei care suferă de această tulburare sunt de obicei băieţi provenind din familii cu o anumită situaţie materială, care le permite părinţilor să îi întreţină şi să le ofere propria cameră. Nu apar astfel de cazuri şi în păturile sărace ale populaţiei. Acolo copiii sunt obligaţi să muncească de timpuriu şi cresc împărţind aceeaşi cameră sau chiar acelaşi pat. Specialiştii vorbesc despre acest sindrom ca fiind boala celor bogaţi, care trăiesc fără a avea grija zilei de mâine şi îşi pot plăti anumite comodităţi. Acesta este şi motivul pentru care acest fenomen apare tocmai în ţările în care nivelul de trai este foarte ridicat şi care au un nivel înalt de tehnologizare.

Un studiu guvernamental american publicat în 2002 defineşte sindromul retragerii sociale acute ca fiind: "retragerea totală a individului din societate, timp de cel puţin şase luni." Conform acestui studiu au fost constatate în SUA 5.243 de cazuri în anul 2001 şi dintre acestea 65% aveau vârste între 16 şi 20 de ani.

În Japonia, ţara cu cel mai înalt grad de tehnologizare, specialiştii vorbesc despre peste 1 milion de cazuri de tineri şi adolescenţi care suferă de această tulburare. Sunt numiţi "hikikomori" şi reprezintă 6% din populaţia totală având această vârstă şi 12% dintre tinerii de sex masculin. Există prin ei cazuri care refuză să îşi părească camera de mai bine de 10 ani.

În mass-media internaţională aceşti adolescenţi retraşi din lume au fost calificaţi în repetate rânduri drept un pericol social, drept sociopaţi violenţi care ameninţă comunitatea. Această etichetare a lor de către presă a apărut în urma unui caz din Japonia. Un tânăr de 17 ani a deturnat un autobuz, a luat ostateci mai mulţi călători şi în final a omorât o persoană. În toate ziarele acest tânăr a fost prezentat drept dovadă a periculozităţii pe care tinerii care se retrag din societate o reprezintă, întrucât avusese la un moment dat o astfel de perioadă. În realitate el fusese internat cu forţa într-o clinică de psihiatrie de părinţii săi şi făcuse acest gest disperat "pentru a-i pedepsi". Specialiştii arată în unanimitate că violenţele sunt rare în cazul acestei tulburări, mai degrabă fiind prezente tendinţele către suicid, agorafobia (teama de spaţii deschise), insomniile, comportamentele regresive sau ameninţările neduse la îndeplinire.

Dintr-o lume dezumanizată într-o lume virtuală

De cele mai multe ori elementul declanşator pare să fie un eşec şcolar, hărţuirea de către colegi sau finalul nefericit al unei poveşti de dragoste. Unii psiho-sociologi consideră acest fenomen ca fiind mai degrabă o problemă socială, legată de crizele de maturizare specifice acestei vârste, când are loc trecerea de la rolurile de adolescent şi tânăr la rolul de adult într-o lume tot mai contradictorie şi mai exigentă.

Alţii explică aceste cazuri prin lipsa acută din societatea modernă a ceea ce literatura de specialitate numeşte "ritualuri de trecere". Acest termen a fost introdus de etnologul Arnold van Gennep pentru a descrie acele ceremonii care marchează modificarea statutului social sau sexual al unui individ. Maturizarea sexuală de la pubertate şi adolescenţă, căsătoria, naşterea primului copil, menopauza, etc. sunt momente cheie din viaţa unei fiinţe umane care implică adoptarea unor comportamente noi şi renunţarea la cele familiare, exersate până atunci, care ofereau o anumită siguranţă. Intrarea într-un alt grup social implică aşteptări diferite din partea celorlalţi, iar adaptarea este mult facilitată de existenţa unor modele care sa permită familiarizarea cu noul rol.

Ritualurile de trecere constau deci dintr-o ceremonie şi o serie de probe care îl ajută pe individ să acceadă în mod conştient la o nouă identitate socială. Adolescenţa este din acest punct de vedere un moment critic, întrucât presupune transformări simultane pe multiple planuri: biologic (corporal), sexual, emoţional, social şi chiar juridic.

Acest fond de confuzie şi instabilitate îi face pe adolescenţi cei mai vulnerabili din toate categoriile faţă de presiunile societăţii moderne - numită deseori şi "Meritocraţie". Banii, competiţia, imaginea şi succesul ca valori principale, lipsa unor modele autentice care să îi ajute pe adolescenţi să îşi accepte noua identitate, sunt în viziunea specialiştilor factorii care îi determină pe aceştia să refuze o lume care nu le sprijină maturizarea. Tot societatea hipertehnologizată este cea care le oferă şi cadrul în care să se refugieze.

Apariţia la scară tot mai largă a unor lumi virtuale: jocurile pe calculator, internetul, televizorul, cinematografia, precum şi incitarea mediatică a tinerilor să consume tot mai mult astfel de produse, le oferă cea mai la îndemână soluţie. Atunci când realitatea îi dezamăgeşte ei sunt tentaţi în mod automat să îşi găsească refugiul în astfel de spaţii virtuale. În spatele unui "avatar" (aparenţa pe care o adoptă un internaut în universul virtual, deseori simbolizată printr-o imagine) ei pot avea acolo orice identitate doresc, fără a se simţi expuşi şi fără a fi sancţionaţi.

Jerry Koepp, directorul Centrului de reabilitare pentru tineri din Orlando se întreabă, dată fiind apariţia acestui fenomen exclusiv la oraş: "Există ceva din mediul urban care contribuie la problemă? Un factor care ne scapă este că pentru mulţi tineri modul de viaţă american, adoptat şi în alte ţări "civilizate" este teribil de plictisitor. Chiar şi pentru cei care au suficienţi bani şi maşină personală, pur şi simplu nu mai există nimic interesant de făcut şi nici un loc de văzut. Iar cu viaţa de familie este chiar şi mai rău, au modelul unor părinţi nepăsători care nu pot comunica cu copii lor sau care refuză să abordeze problema acestei apatii cu ei. Avem toţi aceşti copii care sunt constant supuşi presiunilor vieţii şcolare sau care ţin prea mult la reputaţia şi imaginea lor în faţa grupului. Şi în ciuda strădaniilor lor nu reuşesc să se identifice cu cultura de masă şi sunt forţaţi să suporte situaţii academice sau de viaţă cotidiană care nu-i provoacă şi nici nu îi implică suficient. Şi astfel aleg calea minimei rezistenţe, aceea de a sta închişi în camera lor."

Vorbind despre numărul tot mai mare de cazuri înregistrate în SUA, el adaugă: "America riscă să devină o naţiune care suferă de retragere socială acută – din cauza auto-centrismului său şi a răcelii faţă de străini. Este pur şi simplu o consecinţă a unui sistem social care s-a prăbuşit. Cum din ce în ce mai mulţi tineri refuză să fie asimilaţi în curentul cultural principal şi resping valorile centrale ale acestuia, riscăm să călcăm pe urmele Japoniei. Cred că numărul de cazuri de retragere socială acută va creşte exponenţial în anii care vor veni."

de Angela Anghel

Sindromul lumii rele

2012-08-02T07:53:00.002+02:00

Violenţa mass media şi cultivarea fricii

După cum ştiţi, cei care spun poveştile, într-o anumită cultură, sunt cei care guvernează comportamentul uman. Cândva aceştia erau părinţii, şcoala, biserica sau comunitatea. Acum sunt doar o mână de conglomerate comerciale care nu au nimic de zis, dar au mari afaceri de vândut."

George Gerbner

(1919-2005)

Lansat în Portugalia, la Avanca Film Festival, în iulie 2010, acest nou film, "The Mean World Syndrome", în regia lui Jeremy Earp, unul dintre creatorii lui Consuming Kids, readuce în actualitate munca de o viaţă a unui împătimit, George Gerbner, care a pus în dezbatere, la modul ştiinţific şi nu simplist - cum s-a procedat permanent, încă de la începuturile filmelor sonorizate - o problemă presantă şi mai mult decât actuală, a violenţei generalizate propagată prin toate variantele mass media şi a efectelor ei cumulative asupra unor spectatori frecvenţi, de toate vârstele, dar în special asupra copiilor, cărora le poate modela comportamentul şi caracterul, într-un mod total nedorit.

Vezi și

Timp de ani de zile dezbaterea s-a purtat, cu furie şi desigur subiectivism, între savanţi, politicieni şi părinţi îngrijoraţi, privind efectele violenţei asupra spectatorilor, dar, din păcate, la modul intenţionat cred eu, disputa s-a cantonat pe viziunea trivializată a inducerii unui comportament mimetic imediat, eroare care, lăsând la o parte excepţiile de la regulă, le-a permis manipulatorilor mass media să ridiculizeze cu uşurinţă acest gen de acuzaţii, care nu puteau rezista în faţa unei analize ştiinţifice mai profunde.

Născut în Budapesta şi emigrat în SUA la finalul anului 1939, George Gerbner obţine o licenţă în jurnalism la University of California, Berkeley, în 1942, un an mai târziu înrolându-se în Oficiul Serviciilor Strategice, precursorul CIA, pentru a putea participa la război, fiind persoana care l-a identificat şi arestat pe prim-ministrul fascist al Ungariei.

Ca decan al Annenberg School for Communication de la University of Pennsylvania (1964–1989), Gerbner iniţiază în 1968, "Proiectul de cercetare a indicatorilor culturali", pentru a documenta tendinţele manifestate de emisiunile televizate şi modul cum schimbările acestora afectează viziunea telespectatorilor asupra lumii.

Gerbner inventează expresia de "sindrom al lumii rele", pentru a descrie sugestiv faptul că persoanele care urmăresc foarte multe emisiuni TV sunt mult mai dispuse să perceapă lumea ca pe un loc periculos şi înfricoşător, datorită cultivării unui climat cultural atotcuprinzător, care induce un sentiment accentuat de insecuritate, o percepţie exagerată a riscurilor şi pericolelor şi, ceea ce este cel mai grav, o predilecţie dictată de frică de a evita atacarea rădăcinilor problemelor sociale grave, curente şi de a prefera o "rezolvare" politică a acestora, prin favorizarea măsurilor represive statale, în perspectiva unei siguranţe iluzorii (şi vă reamintesc opinia lui Jacque Fresco: nici o problemă socială nu va fi rezolvată vreodată de politicieni, prin legislaţie).

Gerbner a depus mărturie în faţa subcomitetului pentru comunicaţii al Congresului SUA, afirmând în plen:

"[...] oamenii temători sunt mult mai dependenţi, mult mai uşor de manipulat şi controlat, mult mai dispuşi să accepte măsuri aspre şi linii politice dure. Ei ar putea chiar accepta şi saluta represiunea, dacă aceasta le promite să-i elibereze de propria lor nesiguranţă."

Conceptul de "sindrom al lumii rele" are la bază, desigur, teoria socială a cultivării, dezvoltată de Gerbner, care examinează efectele globale, pe termen lung, ale televiziunii americane asupra telespectatorilor.

George Gerbner şi colaboratorul său, Stephen Mirirai, susţineau că îngrijorarea generală cu privire la efectele televiziunii asupra publicului provine din centralizarea fără precedent a televiziunii în cultura americană.

Ei au postulat că televiziunea, ca mijloc de comunicare în masă, s-a transformat într-un mediu simbolic comun, ce funcţionează ca un liant între comunităţi diferite, forţând socializarea umană numai prin respectarea unor roluri şi comportamente standardizate, ajungând să compare puterea actuală a televiziunii cu cea a religiei, al cărei rol de formator de opinii a reuşit să-l substituie, treptat, în epoca modernă.

Analiza fenomenului cultivării este o teorie pozitivistă, în cele din urmă, fiindcă pleacă de la premisa existenţei unei realităţi obiective şi a unei cercetări bazată pe valori neutre, fiind la fel de actuală şi astăzi, deoarece un studiu din 2004 - condus de doi cercetători, Jennings Bryant şi Dorina Miron - care a comparat peste 2.000 de articole publicate în trei dintre cele mai mari ziare, începând din 1956, a revelat că această teorie se află pe locul trei într-un clasament al instrumentelor de analiză a mass media.

Gerbner afirma că în timp ce religia şi educaţia au jucat rolul anterior, primordial, în conturarea preferinţelor şi tendinţelor sociale, acum:

"[...] televiziunea este sursa celor mai larg împărtăşite imagini şi mesaje din istorie. Televiziunea cultivă, din copilărie, exact acele predispoziţii şi preferinţe ce erau obţinute altădată din cu totul alte surse. Tiparele repetitive ale televiziunii, mesajele şi imaginile transmise în masă, formează opinia majoritară şi conturează mediul simbolic comun. Datorită accesibilităţii şi difuzării în masă, televiziunea a devenit 'braţul cultural central al întregii societăţi.'"

Dar televiziunea, departe de a avea o influenţă benefică, serveşte în realitate, aproape exclusiv, în scop de manipulare:

"[...] esenţa conştiinţei cultivată de televiziune nu se referă, de fapt, la atitudini specifice sau opinii, ci, mai degrabă, la presupuneri făcute pe seama unor realităţi şi standarde de analiză, în baza cărora sunt trase concluzii."

Faptul este cu atât mai grav cu cât statisticile americane revelau de multă vreme o durată medie de vizionare de peste şapte ore pe zi, oferind astfel "un sistem centralizat de creare a istoriei".

Gerbner mergea chiar mai departe, afirmând că rolul majoritar al televiziunii este de a stabiliza tiparele sociale şi de a cultiva o rezistenţă habotnică la schimbare, fiindcă am ajuns să trăim cu toţii numai prin prisma teoriilor şi poveştilor furnizate prin ştiri, filme şi reclame, care sunt cu atât mai puţin adevărate, cu cât sunt destinate unui segment populaţional mai vast, pe perioade mai îndelungate.

El a analizat, cu precădere, efectele violenţei portretizate de televiziune asupra telespectatorilor americani, fiindcă a avut convingerea intimă că violenţa este mesajul primordial al mass media şi, pentru a-şi ilustra speculaţiile iniţiale, a demarat un amplu sondaj de opinie în 1968, în special pentru a contoriza efectele violenţei dramatice, pe care o definea ca "expresia făţişă a forţei sau doar a ameninţării cu forţa, ca parte a complotului".

Teoria cultivării a fost prezentată adesea simplist, fiindcă ea este doar partea a treia a unei triple strategii, cea denumită "a indicatorilor culturali" (mă întreb dacă Gerbner nu a ales deliberat o denumire atât pe paşnică, pentru a camufla, cumva, incisivitatea cu care diseca domeniile subversive ale mass media).

Prima parte a strategiei sale este cea a "analizei procesului instituţional", care investiga, de fapt, modul cum fluxul mesajelor mass media este produs şi administrat, cum sunt luate deciziile şi cum funcţionează real organizaţiile mass media, punând, într-un final, întrebarea:

Care sunt procesele, presiunile şi constrângerile care influenţează şi stau la baza producţiei conţinutului mass media ?

Cred că această primă componentă strategică ne-ar putea explica, de exemplu, de ce popularitatea scenelor de tortură, difuzate prin mass media, a atins maximul istoric exact în 2003, anul demarării războaielor de cotropire ale acestui mileniu.

A doua parte a strategiei este cunoscută drept "analiza mesajelor sistemului", care a fost folosită începând din 1967, pentru a descoperi şi reliefa cele mai stabile şi mai repetabile mesaje şi imagini din conţinutul mass media, cu referire la violenţă, rasă şi apartenenţă etnică, sex şi ocupaţie, întrebarea finală fiind, în acest caz:

Care sunt tiparele predominante ale imaginilor, mesajelor şi faptelor, valorilor şi lecţiilor, exprimate prin emisiunile mass media ?

Şi, aşa cum afirmam anterior, ultima parte a strategiei era, o dată cumulate informaţiile de bază, cea a analizei cultivării, prin întrebarea fundamentală:

Care este relaţia dintre atenţia acordată acestor mesaje şi concepţiile audienţei asupra realităţii sociale concrete ?

Analiza cultivării, în societatea americană, l-a condus pe Gerbner la definirea a două tendinţe majore manifestate la modul generalizat:

1. Conturarea opiniei majoritare şi rezonanţa

Deşi există multe culturi diferite în SUA, fiecare fiind caracterizată de propriul bagaj de credinţe, valori, atitudini şi tradiţii, ce o definesc ca pe o cultură unică, există cu toate acestea un numitor comun, televiziunea, responsabilă, aproape în totalitate, de formularea opiniei publice majoritare.

Fie prin conturarea opiniei majoritare, fie prin rezonanţă, cultivarea produce efecte de ordin primar sau secund, mai întâi prin asimilarea faptelor aşa cum sunt prezentate, apoi prin formularea de ipoteze şi presupuneri despre alte probleme, mai generale, care privesc întreg mediul social, ca atare.

2. Manifestarea sindromului lumii rele - care, în perspectiva lui Gerbner, ar putea fi definit prin trei declaraţii principale:

- majoritatea oamenilor sunt egoişti şi nu le pasă decât de ei înşişi;

- nu poţi fi suficient de prevăzător atunci când ai de a face cu oameni;

- majoritatea oamenilor ar profita de tine, dacă le-ai oferi ocazia.

Cred că toate acestea ilustrează perfect cauzele însingurării cronice, dictate de teamă, care caracterizează ciudata societate capitalistă, aceasta fiind prima fază ce trebuie atinsă de un stat corupt, din strategia definită cu milenii în urmă, "divide et impera", fiindcă numai astfel se poate explica cum, în film, un american cât uşa unui hambar, aproape imposibil de prins complet în cadru, declară că se simte în siguranţă numai cu o armă în buzunar, când un astfel de individ ar fi suficient să se încrunte la tine, ca să te convingă să-l ocoleşti, cu cartier cu tot.

În aceeaşi ordine de idei, Orson Welles şi piesa sa radiodifuzată, "Războiul lumilor", la fel ca şi exagerarea efectelor panicii provocate, cred că au făcut parte dintr-un prim test de verificare a gradului de teamă ce poate fi indusă în rândul populaţiei, prin mass media, în perspectiva unui al doilea război mondial care se afla de multă vreme pe "planşetele" ocultei mondiale.

Teoria lui Gerbner a fost desigur criticată şi minimalizată de diverşi "cercetători echidistanţi" ai fenomenului mass media şi mă văd nevoit să le dau dreptate, cumva, fiindcă deşi a condus la definirea unei metode euristice de identificare a manipulării, concentrarea exclusivistă pe propagarea violenţei este punctul ei slab, dar trebuie să şi recunoaştem că un om nu poate demonta de unul singur intimitatea mecanismelor imaginate de armatele plătite ale stăpânilor lumii, pentru a ne supune şi intimida pe vecie.

Alţi cercetători i-au continuat opera, aprofundând fenomenul şi extinzând valabilitatea principiilor, ca Schroeder, care elabora în 2005 modelul cognitiv euristic sau Salmi, care în 2007 se raporta la manipularea capitalului social sau Diefenbach şi West, în acelaşi an, care defineau efectele televiziunii asupra sănătăţii mentale, ca Reimer şi Rosengren, care subliniau, încă din 1990, tiparul impunerii de valori materialiste prin vizionarea programelor aşa-zise de divertisment sau Carveth şi Alexander, care subliniau distorsionarea imaginii realităţii sociale prin crearea de stereotipuri ale celor două sexe ş.a.m.d.

În concluzie, opera lui Gerbner aparţine unui deschizător de drumuri, care a iniţiat ştiinţific operaţiunea de expunere a mecanismelor intime de manipulare socială, prin violenţă, ce stau la baza fenomenului mass media, apariţia şi generalizarea internetului uşurând substanţial, însă - prin accesul la surse alternative de informare - demolarea mitului monopolului informaţional deţinut de trusturile de telecomunicaţii, care prin meschinărie şi mercantilism ne-au îndreptat încet dar sigur către acceptarea legislaţiei represive a statului fascist global, cu reprezentări gen Codex Alimentarius sau ACTA.

"Credeam că ştiu totul, privind modul cum părinţii de azi au ajuns să fie mult mai temători decât cu o generaţie în urmă. Apoi am început să privesc 'The Mean World Syndrome' şi am fost uluită ! Dintr-o dată toate piesele se potriveau: mass media – bani – părinţi - paranoia. L-am făcut pe soţul meu să vină şi să privească împreună cu mine, fiindcă mi-a dat lumea peste cap. Şi mi-aş dori ca toată lumea să-l poată privi!"

Lenore Skenazy

Autor al "Free-Range Kids"

Agentiile de Rating

2012-07-30T22:30:00.002+02:00

Cum domina lumea agentiile de rating: Retrospectiva deciziilor care au schimbat anul

Intr-un context financiar sensibil si volatil, intr-o piata mondiala care incearca din rasputeri sa isi recapete suflul, agentiile de rating detin puterea de a domina si de a schimba reperele in cateva minute, printr-un singur anunt. Anul acesta, mai multe taieri de rating, in special ale Standard&Poors, au pus o lume intreaga pe jar.

Agentiile de rating au revenit in prim planul economiei mondiale, odata cu scandalul datoriei publice din SUA.

Vezi și

In luna august, agentia Standard&Poors a socat intreaga lume cand a redus ratingul de top AAA al Statelor Unite ale Americii, lovitura fara precedent la adresa celei mai mari economii a lumii.

Decizia nu a trecut fara reactii. Administratia Obama a atacat credibilitatea S&P, dupa ce agentia a redus ratingul SUA, de la "AAA" la "AA", sustinand ca a gasit "o eroare de 2.000 de miliarde de dolari".

Retrogradarea SUA de catre Standard&Poor’s (S&P) nu are niciun sens, a declarat investitorul american Warren Buffett, adaugand ca ar acorda SUA rating "AAAA", daca acesta ar exista.

Dincolo de toate declaratiile si speculatiile pe acest subiect, taierea ratingului SUA a avut efecte in pietele financiare.

Sedintele de tranzactionare din ziua urmatore retrogradarii SUA au adus o prabusire a tuturor preturilor. Indicii americani au pierdut 6,7%, in vreme ce pe bursa locala indicele BET suferea o corectie de 8,3%.

Ecourile retrogradarii SUA au continua sa se auda in presa internationala, Franta, Japonia si Marea Britanie fiind puse pe lista unor posibile tari al caror rating ar putea sa fie redus.

De asemenea, au aparut si primele zvonuri cu privire la fondurile de investitii si persoanele care au avut informatii privilegiate si au profitat de retrogradarea SUA. La trei saptamani de la evenimentul petrecut in SUA, Bursa din New York a ajuns sa piarda un trilion de dolari in capitalizare.

Nici „amenintarile” de taiere a ratingurilor nu trec neobservate in pietele financiare. In septembrie, Fitch Ratings a avertizat ca ar putea scadea ratingul de credit al Chinei in urmatorii doi ani, in timp ce Japonia are o sansa si mai mare sa fie sanctionata cu un downgrade, din cauza datoriei publice imense. Celelalta doua mari agentii de evaluare, Standard & Poor's si Moody's au taiat in acest an ratingul Japoniei din cauza datoriei publice.

Americanii nu au stat cu mainile in san. Comisia americana pentru bursa si valori mobiliare (SEC)analizeaza corectitudinea metodei de analiza aplicata de agentia Standard&Poor’s care a dus la retrogradarea ratingului Statelor Unite, precum si respectarea confidentialitatii, potrivit unei surse apropiate situatiei.

Totusi, reducerea ratingului Statelor Unite de catre Standard & Poor’s (S&P) la AA+ nu a fost considerata ”un mare soc" de unii analisti., si desi pietele de capital au pus presiune pe dolar si pe piata titlurilor de Trezorerie.

Agentiile isi muta focusul pe Europa

Agentia de evaluare financiara americana Standard and Poor's (S&P) a anuntat ca intentioneaza sa reduca nota de solvabilitate pe termen lung pentru sase tari din zona euro notate cu "AAA" si pentru alte noua tari din zona.

Alte noua tari au fost plasate „sub supraveghere negativa”. S&P si-a motivat decizia prin faptul ca tensiunile sistemice din zona euro au crescut in ultimele saptamani pana la punctul in care se fac presiuni in scadere asupra gradului de solvabilitate al zonei euro.

Cea mai sifonata din aceasta analiza a iesit Franta, S&P avertizat ca ar putea retrograda tara cu doua trepte de la ratingul „AAA”.

Reducerea ratingului de credit triplu-A al Frantei ar induce costuri suplimentare de 5 miliarde euro pe an pentru stat, declara in septembrie ministrul francez al Bugetului, Valerie Pecresse.

Cele trei mari agentii de rating, Standard & Poor's, Moody's si Fitch, au reconfirmat in august ratingurile AAA/Aaa acordate datoriilor guvernamentale franceze, in urma speculatiilor ca Franta ar putea fi urmatoarea mare economie care sa-si piarda calificativul de top.

Desi abia se linistisera apele dupa retrogradarea SUA, Merril Lynch a lansat o bomba, in octombrie: ratingul triplu A al Statelor Unite va fi probabil redus de inca una dintre cele trei mari agentii de evaluare financara inainte de sfarsitul anului, din cauza deficitului bugetar ridicat.

Pe 1 decembrie, aceeasi agentie de rating Standard & Poor's (S&P) a coborat ratingurile de credit a 15 mari banci, majoritatea din Europa si SUA, in urma unei revizuiri ample a criteriilor pe care se bazeaza calificativele acordate de agentie.

Printre bancile retrogradate se numara JPMorgan Chase, Bank of America, Citigroup, Wells Fargo, Goldman Sachs, Morgan Stanley, Barclays, HSBC Holdings, Royal Bank of Scotland si UBS. Ratingurile au fost reduse cu o singura treapta.

Lungul sir de retrogradari

Si Ungaria a fost victima unei lovituri sub centura din partea agentiei Moody's. La sfarsitul lunii noiembrie, ratingul obligatiunilor guvernamentale ale Ungariei a fost cu o treapta, la "Ba1", in categoria "junk", la cateva ore dupa ce Standard & Poor's (S&P) a amanat o decizie privind modificarea calificativului tarii, oficialitatile ungare acuzand "atacuri financiare".

In aceeasi perioada, Fitch a retrogradat Portugalia in categoria "junk", nerecomandata investitorilor, din cauza indatorarii ridicate si a riscurilor mai mari pentru programul de austeritate din cauza inrautatirii perspectivelor economice.

In octombrie, Moody's a coborat ratingul Spaniei cu doua trepte, de la "Aa2" la "A1", acuzand nivelurile ridicate ale datoriei din sectorul bancar si cel corporatist, care induc vulnerabilitati la deteriorarea conditiilor de finantare.

Tot in octombrie, aceeasi agentie de rating a coborat ratingul de credit al Italiei cu trei trepte, la A2, cu perspectiva negativa, avertizand ca a remarcat o crestere semnificativa a riscurilor de finantare pentru tarile din zona euro cu niveluri ridicate ale datoriilor.

In iulie, Moody's a redus ratingul de credit al Portugaliei cu patru trepte, la "Ba2", devenind prima mare agentie de evaluare financiara care retrogradeaza tara in categoria speculativa "junk", avertizand ca guvernul de la Lisabona ar putea avea nevoie de un nou pachet de bailout.

Totusi, in acest an in care agentiile de rating au pus pe jar lumea financiara, Romania a fost una din putinele tari care a primit o bila alba. Tot in iulie, Fitch, binecunoscuta agentie de evaluare financiara,a urcat cu o treapta ratingul de tara acordat Romaniei, la „BBB-„ (investment grade) de la nivelul precedent de „BB-„ (non-investment grade sau junk). Bancherii, economistii si toti actorii din economie asteptau cu nerabdare aceasta veste, sperand sa vada cat mai repede noi investitori straini pe plan local. Diana Cioltei Cretu, 6 Dec 2011

O luna de la retrogradarea SUA: Ce s-a intamplat dupa caderea mitului AAA

Cea mai mare economie a lumii primea o lovitura fara precedent cu o luna in urma, agentia Standard&Poors retrogradand pentru prima data in istorie ratingul AAA detinut de SUA. Chiar daca inainte de acest moment aproape toti expertii se aratau increzatori ca pietele de capital nu vor suferi caderi abrupte, in realitate situatia a fost exact inversa.

Piata americana a debutat vineri, 5 august, cu o evolutie demna de stereotipul „linistea dinaintea furtunii”. S&P 500 si Dow Jones, principalii indici ai Bursei de la New York, aveau la finele sedintei de tranzactionare evolutii ce abia meritau sa fie luate in seama (scadere de 0,05% pe S&P 500 si crestere de 0,5% pe Dow Jones).

In dupa-amiaza aceleiasi zi, agentia Standard&Poors a lansat o adevarata bomba in pietele de capital, anuntand ca reduce cu o treapta, de la AAA la AA, ratingul pe termen lung al SUA, pe fondul ingrijorarilor cu privire la deficitul bugetului si datoriile tarii.

Redeschiderea pietelor in sedinta de luni a marcat o prabusire a tuturor preturilor. Indicii americani au pierdut 6,7%, in vreme ce pe bursa locala indicele BET suferea o corectie de 8,3%.

Incercand sa calmeze spiritele, presedintele SUA, Barack Obama, sustine un discurs in care afirma ca „orice spune o agentie de rating, SUA ramane o tara de AAA”.

Si miliardarul Warren Buffet sustine aceasta teorie, acesta caracterizand retrogradarea ca fiind „fara sens” si afirmand totodata ca ar acorda SUA ratingul „AAAA”, daca acesta ar exista.

O luna de la retrogradarea SUA on Dipity.

Marti situatia a parut ca se agraveaza, panica fiind cuvantul de ordine pe Bursa de Valori Bucuresti, acolo unde indicii ajunsesera in cursul zilei sa scada chiar si cu 15%. Presedintele BVB, Stere Farmache, asigura investitorii ca tranzactionarea nu va fi oprita, asa cum se intamplase in toamna anului 2008, dupa falimentul Lehman Brothers. Spre sfarsitul zilei situatia se detensioneaza, scaderile temperandu-se pana la 4 – 5%.

BVB ajunge astfel sa piarda un miliard de euro in capitalizare. In ciuda acestui fapt, brokerii locali evita sa „arunce prosopul”, sustinand ca asistam mai degraba la niste reactii de moment.

Ecourile retrogradarii SUA continua sa se auda in presa internationala, Franta, Japonia si Marea Britanie fiind puse pe lista unor posibile tari al caror rating ar putea sa fie redus.

Asa cum era de asteptat, dupa o asemenea cadere apar si primele zvonuri cu privire la fondurile de investitii si persoanele care au avut informatii privilegiate si au profitat de retrogradarea SUA. Numele lui George Soros este tot mai mentionat in discutiile cu privire la misteriosul investitor care a facut 10 miliarde de dolari de pe urma acestui eveniment.

Tranzactiile short selling intra din nou in atentia institutiilor de reglementare, Grecia fiind prima tara care le interzice, autoritatile elene temandu-se ca aceste schimburi vor amplifica turbulentele din piata. Cateva zile mai tarziu si alte tari din UE vor impune restrictii pe short selling.

La o saptamana dupa ce SUA si-a pierdut ratingul AAA, pretul aurului, care inregistrase intre timp un raliu semnificativ, ajunge sa-l depaseasca pe cel al platinei.

Pietele au continuat sa scada si in restul lunii august, chiar daca la o intensitate mai redusa, evolutia acestora determinanu-i pe o parte din investitori, precum George Soros, sa afirme ca SUA a intrat intr-o a doua recesiune.

La trei saptamani de la evenimentul petrecut in SUA, Bursa din New York ajunge sa piarda un trilion de dolari in capitalizare. Agentia Standard & Poor's se apara insa si spune ca retrogradarea ratingului Statelor Unite nu este cea care a cauzat caderea burselor.

Ultima parte a lunii august a reusit sa aduca si o serie de cresteri moderate, cel putin pe Bursa de la Bucuresti, tendinta care nu a fost sustinuta in primele zile din septembrie.

END INTERVIU

2012-06-21T20:31:00.007+02:00

"Dacă ai ceva de spus, apoi, în opinia mea, ar trebui să participe la interviu."

"Uneori, copiii nu se chema pe nume, ne spune o mulţime de lucruri interesante, mai ales cu privire la ei personal. Numai ei nu vor să-l fac cunoscut cine sunt. "

Nu întrerupe brusc interviul. Gândiţi-vă la ceea ce este mai bine să se oprească.

Avertizează copiii că lucrările se apropie de finalizare, - să le adune gândurile sale şi spune cuvântul său final. Se comporte astfel încât, după ce lăsaţi copiii nu au experienta dezamagire sau frustrare.

. La sfârşitul interviului este oportun să se solicite, nu doresc ca acum copiii pentru a pune întrebări pentru a vă emoționa . Ea le va schimba, în unele locuri, unde ele acţionează ca intervievatorul, iar tu - un simplu participant interviuri.

Vezi și

Nu uitaţi să întrebaţi dacă există în a spune unui copil la datele de interviu, faţă de care publicarea materialului dvs., el va deveni acum obiect. faptul că, la sfârşitul interviului copiilor găseşte de multe ori de iluminare - se brusc seama că, fascinat de povestea lui despre viaţa de la domiciliu sau la şcoală, a raportat faptele, jignesc sau compromiterea de cei dragi ai lor. Să-ţi fie un incitant tearjerker poveste - care nu se aduce copilul în lege. Pentru a începe să vorbesc cu el, dacă este posibil să se adapteze - da persoanelor angajate în numele reale in loc de fictiv, schimba anumite realităţi (nu tine şi copilul). Dar daca partenerul tau insistă pe disimularea povestea lui, să se abţină de la implicit utilizarea de material nepotrivit pentru el.

Constatând că interviul oferă o oportunitate de la cloacă ascultător este sanctuarul, nimeni nu a care nu au fost sclavi, copiii transforma uneori in interiorul sufletului pe dos. O astfel de explozie emoţională de mulţi copii, este prea mult entuziasm, ei a lua frustrat. Permite copiilor să vorbească, şi apoi - un pic de timp pentru a le, relaxeaza-te, avem timp să mă trage împreună şi să se calmeze. Dacă este posibil, se verifică dacă există alături de un adult care stie ce au fost intervievaţi, şi după plecarea ta va fi capabil să ajute.

Dacă vă daţi seama că nu poate face faţă cu emotii de copii, sau pur si simplu nu au timp pentru acest lucru, nu afectează câteva povestiri foarte intime şi emoţională. Adresaţi-vă doar aspecte practice şi de fapt.

Ce va intervieva copiii?

Luaţi în considerare, în prealabil, dacă copiii vor primi nimic de la interviu - nu în formă de cadouri, desigur, dar ceva mult mai valoros. Interviu bun, şi plină de satisfacţii pentru copii şi un jurnalist.

Gândiţi-vă:

• crearea de interviuri pentru copii, cu încrederea că acestea pot avea un podium şi să vorbească liber, sau nu-l să vă dau doar materialul pe care doriţi dumneavoastră sau editorul şef al departamentului de cercetare;

• Nu a copiilor le place de a fi intervievat;

• dacă vor trage învăţăminte din ea pentru el însuşi;

• Nu primesc de la tine ceva în schimb (care nu sunt mici cadouri sau premii, şi gradul de satisfacţie, experiente noi, informaţii noi, de simpatie si interesul in viata lor).

Este important de a împărtăşi cu copiii fructe de interviu - le trimite o copie a acestora a determinat, prin articole publicate în presa scrisă, înregistrările de film de radio şi televiziune, şi dacă aţi lucrat cu fotograful, fotografiile şi amprentele digitale. Copii place să arate astfel de "dovezi" de la acasă şi la şcoală. Dar nu fac promisiuni pe care nu reuşesc să o efectueze.

Privind înapoi

"Nu avem de editare primele noastre un mesaj, sa dovedit să fie în destul de diferite, improprii pentru a imprima."

"Jurnaliştii întotdeauna amuză ne cap - spune un singur lucru în timp ce faci cu totul altul. "

Este extrem de util pentru a afla de la copii ceea ce cred despre interviu si cum ar putea îmbunătăţi în favoarea lor. criticile lor, dacă este cazul, să ia un sfat util pentru viitor, nu încercaţi să se scuze. Copiii sunt, în general, oameni foarte cinstiţi, deci evaluarea lor este costisitoare.

Amintiţi-vă ...

Tu ar trebui să:

ü asculta cu atenţie;

ü trateze copiii ca să fie egal;

ü să le ia în serios;

ü pune întrebări sincere;

ü ştiu dacă li se permite să menţioneze numele lor reale;

ü să le ofere suficient timp;

ü Explicaţi modul în care intenţionaţi să utilizaţi informaţiile.

Tu nu ar trebui să:

þ spun patronează ton;

þ sta sau sta mai mare de copii;

þ investească în gura lor, cuvintele;

þ se permite alţi adulţi;

þ întrerupe;

þ vorbesc prea mult despre tine (daca nu cere);

þ pentru a continua interviul cu copilul, care a venit la excitare (Stop, Pause, întrebaţi dacă el era gata să-şi reia locul de muncă).

ANCHETA

2012-06-21T20:30:00.001+02:00

Discursul lui Ceaușescu din 20 decembrie 1989. Ce nu s-a văzut la TV: Totul face parte dintr-un plan mai general împotriva independenței popoarelor

Pe 20 decembrie 1989, Nicolae Ceaușescu se întorcea din ultima sa vizită ca șef al statului Român și ținea un discurs televizat despre evenimentele din zilele precedente, de la Timișoara.

Fostul președinte a spus atunci că sub pretextul împiedicării mutării lui Tokeș, "cîteva grupuri de elemente huliganice au organizat o serie de manifestări și incidente, trecînd la atacarea unor instituții de stat, distrugînd și jefuind o serie de clădiri, de magazine, de clădiri publice, iar în ziua de 17 decembrie și-au intensificat activitatea împotriva instituțiilor de stat și de partid, inclusiv a unor unități militare."

Vezi și

Ceaușescu a mai afirmat că scopul primelor grupuri de manifestanți a fost "de a provoca dezordine și distrugerea instituțiilor și bunurilor generale ale orașului și de a da semnalul unor asemenea acțiuni și în alte centre". Apoi, fostul șef al statului a mai spus că " în seara zilei de 17 decembrie, fiind atacate, unitățile militare au răspuns prin focuri de avertisment împotriva celor care au continuat să acționeze împotriva unităților militare și instituțiilor de stat și politice", deși sunt numeroase mărturii că s-a tras fărăsomație, la întâmplare, asupra manifestanților.

Liderul comunist a declarat că scopul întregii acțiuni de la Timișoara a fost acela "de a provoca dezordine în vederea destabilizării situației politice, economice, de a crea condițiile dezmembrării teritoriale a României, distrugerii independenței și suveranității patriei noastre socialiste".

Ceaușescu a declarat apoi că toate argumentele indică faptul că a existat o campanie împotriva României, care face parte "dintr-un plan mai general împotriva independenței și suveranității popoarelor — a acelor popoare care nu vor dominația străină și sînt gata să-și apere cu orice preț, inclusiv cu arma în mînă, independența, dreptul la o viață liberă".

Iată întreaga stenogramă, care curprinde și cele spuse de Ceaușescu după întreruperea transmisiunii:

Nicolae Ceaușescu:Dragi tovarăși și prieteni, cetățeni ai Republicii Socialiste România. Mă adresez, în această seară, întregului popor al patriei noastre socialiste, în legătură cu evenimentele grave care au avut loc, în ultimele zile, la Timișoara.

În zilele de 16 și 17 decembrie, sub pretextul împiedicării aplicării unei sentințe judecătorești legale, cîteva grupuri de elemente huliganice au organizat o serie de manifestări și incidente, trecînd la atacarea unor instituții de stat, distrugînd și jefuind o serie de clădiri, de magazine, de clădiri publice, iar în ziua de 17 decembrie și-au intensificat activitatea împotriva instituțiilor de stat și de partid, inclusiv a unor unități militare.

Din desfășurarea evenimentelor și din declarațiile unor reprezentanți la aceste, unor participanți la aceste evenimente, aceste grupuri aveau scopul de a provoca dezordine și distrugerea instituțiilor și bunurilor generale ale orașului și de a da semnalul unor asemenea acțiuni și în alte centre.

Populația din Timișoara cunoaște și a văzut toate aceste distrugeri de tip fascist care au avut loc.
Cu toate insistențele depuse timp de două zile, de organele politice, de partid, de consiliul popular, de conducerile întreprinderilor și de organele de ordine, aceste grupuri au continuat și și-au intensificat activitatea de distrugere, de atacare a instituțiilor, a magazinelor, inclusiv a unor unități militare.

În aceste împrejurări grave, în seara zilei de 17 decembrie, fiind atacate, unitățile militare au răspuns prin focuri de avertisment împotriva celor care au continuat să acționeze împotriva unităților militare și instituțiilor de stat și politice.
Deoarece acțiunile grupurilor antinaționale, teroriste au continuat, conform Constituției și în conformitate cu legile țării, unitățile militare au fost obligate să se apere, să apere ordinea și bunurile întregului oraș. De fapt să apere ordinea în întreaga țară.

Organele de ordine, procuratura au efectuat și continuă să efectueze cercetările corespunzătoare pentru a stabili cauzele și vinovații acestor acte cu caracter net fascist, provocator, de distrugere.

Din datele de care se dispune pînă în prezent, se poate declara cu deplină certitudine că aceste acțiuni cu caracter terorist au fost organizate și declanșate în strînsă legătură cu cercuri reacționare, imperialiste, iredentiste, șoviniste și cu serviciile de spionaj din diferite țări străine.

Scopul acestor acțiuni antinaționale provocatoare a fost acela de a provoca dezordine în vederea destabilizării situației politice, economice, de a crea condițiile dezmembrării teritoriale a României, distrugerii independenței și suveranității patriei noastre socialiste.
Nu întîmplător, posturile de radio de la Budapesta și din alte țări au declanșat, încă în cursul acestor acțiuni antinaționale, teroriste, o campanie deșănțată, de ponegrire, de minciuni împotriva țării noastre.

Scopul – repet, după datele pe care le avem pînă acum și din poziția luată de cercurile revizioniste, revanșarde, de cercuri imperialiste din diferite țări — este acela de a distruge independența, integritatea, de a opri cursul dezvoltării socialiste a României, de a întoarce România înapoi sub dominație străină, de o lichida dezvoltarea socialistă a patriei noastre.
În fața acestei situații deosebit de grave, este necesar să acționăm în deplină unitate, cu toate forțele, pentru apărarea independenței, integrității și suveranității României, de a asigura dezvoltarea construcției socialiste în patria noastră.

Mă adresez cetățenilor din Timișoara cu chemarea de a da dovadă de înaltă răspundere și de a face totul pentru liniștea și ordinea orașului lor, de a contribui la liniștea și ordinea în întreaga țară.
Doresc să declar cu toată răspunderea că unitățile armatei noastre, care au misiunea apărării independenței și suveranității patriei, a cuceririlor revoluționare, au dat dovadă de multă, foarte multă răbdare.
Nu au răspuns, chiar atunci cînd soldații și ofițerii au fost loviți, ci numai atunci cînd situația a ajuns de așa natură încît au fost atacați de bandele teroriste și au fost puse în pericol instituțiile fundamentale, ordinea din județ.
Armata și-a îndeplinit pe deplin datoria față de patrie, față de popor și cuceririle socialismului !

Dacă armata și unitățile de ordine nu și-ar fi îndeplinit datoria și răspunderea față de patrie, față de popor, ar fi însemnat să nu răspundă jurămîntului, să nu îndeplinească prevederile Constituției țării de a acționa cu fermitate în apărarea cucerilor socialiste, a cuceririlor întregului popor, a independenței, integrității și suveranității României.
În acest fel trebuie de altfel, să acționeze orice cetățean al patriei noastre în apărarea socialismului și independenței țării !

De aici începe partea care nu a mai fost rostită la TV:

Vreau să declar deschis că nu aș răspunde încrederii acordate de popor dacă nu aș face totul pentru a apăra integritatea, independența, suveranitatea României, dreptul deplin al poporului nostru de a-și hotărî dezvoltarea în mod independent, fără nici un amestec din afară.
Campania declanșată de diferite cercuri și guverne împotriva României demonstrează cu putere că aceste acțiuni au fost din timp și bine pregătite.

Se pune pe drept cuvînt întrebarea: de ce acele cercuri imperialiste și guverne, care fac tot felul de declarații împotriva României, nu au spus niciodată nimic în legătură cu evenimentele foarte grave din diferite țări, din ultimul timp?
Reiese cu toată claritatea că această campanie împotriva României face parte dintr-un plan mai general împotriva independenței și suveranității popoarelor — a acelor popoare care nu vor dominația străină și sînt gata să-și apere cu orice preț, inclusiv cu arma în mînă, independența, dreptul la o viață liberă.

Cu toții ne reamintim de poziția fermă a întregului nostru popor în 1968, împotriva invaziei Cehoslovaciei și pentru apărarea independenței României. Acum se poate afirma că este o situație asemănătoare, sau chiar mai gravă. De aceea, se impune să acționăm cu întreaga răspundere pentru a respinge orice atacuri împotriva României, a construcției socialiste din patria noastră !

Regretăm foarte mult că s-a ajuns la o asemenea situație, dar aceasta nu se datorește organelor de ordine și unităților militare, care timp de două zile au dat dovadă de maxima răbdare și îngăduință față de acțiunile elementelor teroriste, fasciste din Timișoara, ci acelora care s-au pus în slujba agenturilor străine și care au acționat în mod premeditat și bine pregătit pentru declanșarea acestor grave incidente de la Timișoara !

Mă adresez tuturor organelor și organizațiilor de partid, comuniștilor, organizațiilor U.T.C., sindicatelor și tuturor sindicaliștilor, Organizației Democrației și Unității Socialiste, tuturor organelor și organizațiilor obștești pentru a acționa, în deplină unitate, în aceste împrejurări grele, pentru a asigura respingerea oricăror acțiuni împotriva patriei noastre socialiste, pentru a asigura dezvoltarea muncii pașnice, de realizare a hotărîrilor Congresului al XIV-lea al partidului!

Mă adresez tuturor cetățenilor patriei noastre, fără deosebire de naționalitate, cu chemarea de a da dovadă de o înțelegere deplină a situației grave care s-a creat prin acțiunile teroriste de la Timișoara și de a acționa, în deplină unitate și solidaritate, pentru apărarea socialismului, de a face totul pentru a nu se mai permite să se repete asemenea stări de lucruri!
Societatea noastră asigură condiții de participare deplină a tuturor cetățenilor țării, a tuturor categoriilor sociale la întreaga viață politică, !a conducerea întregii societăți. Sînt create cele mai largi posibilități ca, în cadrul democrației noastre muncitorești-revoluționare, să dezbatem și să soluționăm, în deplina unitate, toate problemele privind viața, munca, bunăstarea întregii națiuni, dar și independența, suveranitatea și integritatea patriei.
Este necesar să respingem cu hotărîre orice acțiuni îndreptate împotriva patriei, a poporului nostru, constructor pașnic al socialismului, a independenței, a construcției noii orînduiri socialiste în România !

Să acționăm cu întreaga răspundere față de prezentul și viitorul socialist al patriei noastre, pentru a asigura munca și liniștea întregului nostru popor!

Este de datoria tuturor cetățenilor Republicii Socialiste România să acționeze cu toate forțele împotriva tuturor celor care, în slujba diferitelor interese străine, a serviciilor de spionaj, a cercurilor imperialiste reacționare, își vînd țara pentru un pumn de dolari sau de alte valute.
Trebuie să dăm o ripostă hotărîtă împotriva celor care vor să dezmembreze România, să lichideze integritatea și independența patriei noastre !

Este necesar să sprijinim – în orice împrejurări — armata noastră, apărătoare de nădejde a independenței, suveranității și integrității țării, a construcției socialiste, a vieții pașnice a întregii noastre națiuni!
Să acționăm în așa fel pentru a nu fi necesară intervenția armatei. Dar, în același timp, să nu se admită, în nici o împrejurare, ca armata să fie atacată, să nu admitem ca ea să fie oprită să acționeze împotriva celor ce creează dezordine, a celor ce împiedică activitatea și munca pașnică a poporului !

Adevărata libertate, adevăratul umanism înseamnă a asigura dezvoltarea socialistă a patriei, bunăstarea întregii națiuni, a asigura independența, integritatea țării și a-i demasca pe toți aceia care acționează – indiferent sub ce forme – împotriva intereselor patriei, a independenței, a socialismului în România.

Înțelegînd bine gravitatea evenimentelor petrecute la Timișoara, aceste acțiuni dirijate și organizate împotriva patriei noastre, doresc să asigur intregul nostru popor, întreaga noastră națiune, că atît organele de stat, cît și organele de partid, vor face totul și vor acționa cu întreaga răspundere pentru a soluționa problemele în deplină colaborare cu toți oamenii muncii, cu toți cetățenii patriei noastre, pentru a face totul ca programele mărețe de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate să fie realizate în cele mai bune condiții.

Doresc să declar, în această seară, în fața întregii noastre națiuni că, în ce mă privește, ca fiu devotat al poporului, în munca și răspunderile incredințate de partid și popor, voi acționa în orice împrejurări în interesul poporului, pentru bunăstarea și fericirea sa, în interesul construcției socialiste, al independentei și suveranității țării! Nu am și nu voi avea niciodată nimic mai presus decît poporul, patria, integritatea României și socialismul!

Cel mai bun răspuns pe care îl putem da cercurilor reacționare, acelora care doresc să distrugă independența și să oprească construcția socialistă în România este unitatea noastră, a tuturor, a întregii națiuni, îndeplinirea în cele mai bune condiții a programelor de dezvoltare social-economică, de înaintare fermă a patriei noastre, liberă și independentă, pe calea socialismului, acționînd cu toată hotărîrea pentru pace și colaborare, pe principiile deplinei egalități în drepturi cu toate națiunile lumii!

Mă adresez tuturor cetățenilor patriei noastre cu chemarea de a da dovadă de înalt spirit patriotic și revoluționar, de a înțelege că cele întîmplate la Timișoara constituie acțiuni organizate din timp de cercurile reacționare, de agenturile de spionaj străine, care au inițiat toate acestea împotriva patriei noastre.
Să acționăm cu toată răspunderea în așa fel ca nicăieri în țara noastră să nu se mai poată organiza și să nu se mai producă asemenea situații.

Este necesar, dragi tovarăși și prieteni, cetățeni ai Republicii Socialiste România, să dăm dovadă de marea răspundere și înțelepciune a poporului nostru, care în cele mai grele timpuri a dat mari jertfe. Mulți din cei mai înaintați fii ai națiunii noastre și-au dat viața pentru independența, pentru bunăstarea, pentru integritatea țării și construcția socialismului în România. Nu trebuie să existe nimic care să împiedice acțiunea noastră hotărîtă pentru a servi poporul, socialismul, viitorul luminos al patriei noastre, al națiunii noastre!

Vă adresez, dragi tovarăși și prieteni, dragi compatrioți, chemarea de a întări colaborarea și unitatea, de a face totul pentru libertatea, pentru construcția socialismului, pentru bunăstarea poporului, pentru integritatea și independența României!

Sursa : https://www.activenews.ro/cultura-istorie/Discursul-lui-Ceausescu-din-20-decembrie-1989.-Ce-nu-s-a-vazut-la-TV-Totul-face-parte-dintr-un-plan-mai-general-impotriva-independentei-popoarelor-9885?fbclid=IwAR0ZbvbsVQAvbL0PMSYLysQrCIPBaWCeJweyeHyuIc96BpI_OG8GMfopehE#.XCWJNUUNX_M.facebook