Just Vira

S-a dat drumul la subventii in agricultura

noreply@blogger.com (Vira) — Wed, 25 Aug 2010 19:39:00 +0000

Ministerul Finantelor Publice a deblocat joi, 13 mai, subventiile restante catre agricultori pe anul 2009, platile incepand de vineri, 14 mai, conform declaratiei secretarului de stat din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Adrian Radulescu.
Decizia a fost luata in urma intanirii de joi a Reprezentanţilor Federaţiei Agrostar cu ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, Mihai Dumitru, şi cu ministrul finanţelor publice, Sebastian Vladescu. Intalnirea a avut loc pentru a se discuta despre problemele cu care se confruntă în prezent agricultura din România. Circa 1.000 de agricultori, membri ai Federaţiei Agrostar şi ai altor asociaţii din domeniu, au protestat marţi timp de două ore în faţa Guvernului. Printre revendicările agricultorilor au fost achitarea integrală a subvenţiilor restante din agricultură pentru anul 2009, diminuarea preţului la motorina utilizată în sectorul agricol, punerea în funcţiune a sistemului naţional de irigaţii şi găsirea soluţiilor de susţinere a irigaţiilor din România, precum şi găsirea de soluţii pentru diminuarea evaziunii fiscale din domeniu.
Reprezentantul MADR a spus că în ceea ce priveşte acciza la motorină, în prezent se aşteaptă de la Bruxelles aprobarea în acest sens. "Guvernul deja a aprobat această hotărâre, aşteptăm aprobarea şi de la Bruxelles", a spus Adrian Rădulescu. Despre Vladescu, acesta a spus ca “este primul ministru de finanţe în 20 de ani, care spune că prioritatea numărul 1 este agricultura"
Cu toate acestea ministrul Vladescu il considera vinovat pe Adrian Radulescu pentru blocarea fondurilor catre fermieri, si a cerut joi demisia acestuia. "Vladescu ne-a reproşat ca nu i-am cerut, iar eu i-am explicat ca nu am cerut deschiderea creditarii, pentru ca s-a terminat plafonul de subvenţii pe trimestrul al doilea şi i-am cerut majorarea acestuia din diminuarea plafoanelor pe trimestrele trei şi patru", a spus Radulescu.

Cristache Radulescu, CJ Ilfov: “Suntem printre primele judeţe din ţară in ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene”

noreply@blogger.com (Vira) — Wed, 25 Aug 2010 18:58:00 +0000

În timp ce România este codaşa Europei la aborbţia fondurilor europene, preşedintele Consiliului Judeţean Ilfov se lauda ca în judeţul Ilfov rata de absorbţie a fondurilor europene este de 92%.

România se situează pe ultimul loc intre ţările din Europa Centrală si de Est la absorbţia de fonduri europene de postaderare in perioada 2007-2009, cu o rata de 2%, conform unui studiu realizat de compania de consultanţă si audit KPMG. Aceasta rată reprezintă plăţile realizate către beneficiari in perioada 2007-2009, raportate la suma alocată de UE intre 2007-2013. Bulgaria a reuşit să atragă de doua ori mai multe fonduri, având o rată de 4%, iar ţări precum Estonia, Lituania, Ungaria, au rate de absorbţie de peste 10%.

Cu toate acestea, judeţul Ilfov o duce bine la acest capitol, conform declaraţiilor preşedintelui CJ Ilfov, Cristache Rădulescu. “Înca din prima zi de lucru in calitate de preşedinte al Consiliului Judetean Ilfov mi-am propus să atrag cat mai mult din banii europeni. Aceasta este o mare problemă a României, care nu a reuşit să atragă la nivel naţional decât 2% din fondurile europene.”

Domnul preşedinte ne spune că a creat un serviciu specializat in elaborarea şi implementarea de proiecte pentru atragerea fondurilor europene la nivel judeţean şi oferirea de consultanţă gratuită tuturor consiliilor locale ale oraşelor şi comunelor judeţului Ilfov pentru accesarea acestor fonduri. “Am început lupta pentru atragerea fondurilor europene nerambursabile prin elaborarea si implementarea de proiecte finanţate de Programul Operational Regional (POR) si Programul Operaţional Sectorial (POS Mediu) precum şi prin sprijinirea tuturor consiliilor locale ale judeţului, pentru atragerea fondurilor acordate de Uniunea Europeana prin Programul National de Dezvoltare Rurală (PNDR).”

Prea puţini funcţionari

Dupa părerea domnului Cristache Rădulescu, cea mai mare piedică în obţinerea de fonduri europene in judeţul Ilfov o reprezintă perioadele lungi de evaluare a proiectelor. Aceasta situatie se datoreaza numarului mic de evaluatori, insă se speră la o remediere în curând, pentru a obţine abrobările mai repede.

La nivel de ţară, situaţia este similara: La finele anului trecut, doar doi funcţionari se ocupau de cele câteva zeci de dosare de rambursare, din bani europeni, a sumelor cheltuite de organizaţii nonguvernamentale pentru pregătirea angajaţilor români. Urmarea: deşi legal ar fi trebuit făcute în maximum 45 de zile, plăţile au întârziat nepermis de mult (chiar şi până la şase luni), astfel încât mulţi dintre cei care au derulat proiectele au ajuns să nu mai aibă din ce să trăiască.

Proiecte de succes

Printre proiectele de succes din judeţul Ilfov, care au reuşit să atragă zeci de milioane de euro din banii europeni se numără: “Modernizarea drumurilor judeţene” (48 mil euro obţinuţi), “Extinderea sistemelor de apa potabila si canalizare” (90 mil euro in curs de obţinere), „Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea si echiparea Spitalului Judetean Ilfov” (18 mil euro obţinuţi), sau “Îmbunatatirea dotarii cu echipamente a bazelor operationale pentru interventii in situatii de urgentă in regiunea Bucuresti –Ilfov ISU” (9 mil euro obţinuţi).

În curs de evaluare sunt proiecte precum “Asocierea cu administratiile publice ale oraselor Voluntari si Buftea pentru cofinantarea proiectelor de reabilitare urbană a acestor localitati” (Axa 1 POR, 60 mil euro) sau “Acordarea de consultanta de specialitate” (managementul implementarii proiectelor este pus la dispozitie de CJ Ilfov) oraşelor Otopeni, Pantelimon si Bragadiru pentru realizarea a trei proiecte de reabilitare urbana (70 mil euro).

La nivelul judeţului Ilfov au sanse să atraga fonduri europene atât administraţia publică locală, cât şi companiile din domeniul privat, precum firmele care doresc sa faca modernizări, retehnologizări, achiziţii de echipamente etc. Crisstache Rădulescu îi sfătuieşte pe ilfovenii interesaţi de fondurile europene “să se informeze cât mai corect cu privire la posibilitaţile de accesare a fondurilor europene, apelând la instituţiile abilitate si aici mă refer la Consiliul Judeţean Ilfov. Agenţia pentru Dezvoltare Rurală, Agenţia de plăţi pentru dezvoltare rurală şi pescuit.”

CSR-ul, sau cum să dai înapoi comunităţii

noreply@blogger.com (Vira) — Wed, 25 Aug 2010 18:54:00 +0000

Pe 25 şi 26 mai a avut loc la hotel Intercontinental, din Bucureşti, Conferinţa Internaţională de Responsabilitate Sociala, ajunsă la cea de-a cincea ediţie. Intitulata CSR’10 „Pulling in the Right Direction”, conferinţa a reunit peste 20 de experţi internaţionali şi autohtoni pentru a arăta cum se construiesc afacerile profitabile, aplicând principiile responsabilităţii.

CSR-ul, sau responsabilitatea scociala corporată, este un concept nou în România, dar care şi-a facut intrarea intr-un mod activ si susţinut prin intermediul multinaţionalelor. Acestea, prezente de ceva ani şi în România, vin să implementeze programe globale, bineînţeles adaptate la piaţa locală. După cum ne spune şi doamna Camelia Crişan, lector universitar la facultatea de comunicare, SNSPA “companiile multinaţionale vin cu agenda de afara . Multe dintre filialele companiilor multinaţionale din România au descoperit CSR-ul nu lucrând în Romania, ci primind indicaţii de la compania mamă despre ceea ce ar trebui să facă în România” Insă, tot dânsa ne asigură că acesta este cursul firesc al lucrurilor, companiile privind acţiunile de CSR ca pe o modalitate de a-şi face reclamă în primul rând. Abia apoi încep să conştientizeze importanţa sustenabilităţii afacerilor şi felul în care invaţând şi aplicând CSR-ul în modul în care fac afaceri îi ajută să existe pe piaţă pe un termen mai lung şi să facă profit în mod responsabil.

CSR local

Totuşi, CSR-ul în România este pe drumul cel bun. Domnul Dragoş Dehelean, managing partner la Selenis, şi proprietarul unui important site dedicat CSR-ului ne spune că „este interesant că a început din ce in ce mai mult să apară companii care, la nivel local, să fie preocupate de impactul pe care-l au (…)Multe lucruri depind de presiunea pe care noi, societatea civilă putem să o punem pe astfel de companii. La urma urmei, ele sunt cele care fac profit in comunitaţile noastre şi trebuie să dea ceva înapoi.”

Câteva exemple de campanii de CSR dezvoltate ce mari companii in judeţul Ilfov sunt “Bucurestiul respiră 2007”, prin care s-au plantat aproape 30 000 de metri patraţi de pădure in comuna Copăceni cu ajutorul Carparcement, “SOS – Maşina cu jucării”, un program marca Vodafone, pentru copii din mai multe localităţi, care a inclus peste 100 de activităţi de educaţie prin joc, “BCR Speranţe 2009” prin care o fetiţă săracă din Sinteşti a fost ajutată să-şi urmeze visul de a deveni cântăreaţă, ecologizarea pădurii Cernica relizată împreună cu Cosmote, “Împreună mai aproape de oameni”, prin care Tuborg a împarţit sucuri şi alimente nevoiaşilor în preajma Crăciunului, şi multe altele.

CSR-ul si schimbarea

Revenind la eveniment, acesta militează pentru colaborarea din ce in ce mai buna intre organizatii, dincolo de colaborarea internă, integrarea disciplinei de CSR in celelalte discipline de business, reducerea deşeurilor, managementul apei si eficienţa energetică, dar şi pentru zdruncinarea mitului cum că CSR-ul este doar o altă modalitate de promovare a companiilor, alături de PR şi advertising. La fel, CSR-ul nu trebuie înţeles ca un moft sau chiar o modă a companiilor mari. Oricine se poate implica in acţiuni de CSR. “Ce ar putea să facă un mic patron de magazin ar fi să ştie că biblioteca publică de la el din oraş ar avea nevoie de nişte acadele pentru că organizează un concurs de eseuri si să le doneze. Sau, ar putea să doneze un litru de vopsea pentru ca să se vopsească geamurile şcolii. Astfel de acte mici înseamnă foarte mult pentru comunitate si pot fi făcute de oricare dintre noi”, ne spune Camelia Crişan, lector universitar la facultatea de comunicare, SNSPA.

De organizarea evenimentului s-a ocupat doamna Luminiţa Oprea, fondator şi strategist la Saga Business & Community, care ne spune că principalul scop al acestor conferinţe este educaţia. Doar prin educaţie se poate aduce CSR-ul şi la nivel local, dar şi la nivel de companii mici. Tot prin educaţie se poate invăţa că puţin câte puţtin se poate schimba lumea. “CSR10 – Pulling in the Right Direction, realizează conexiunea intre a educa şi a face posibil, între atitudine si comportament, între a vrea şi a face. Motivul pentru care am iniţiat această serie de conferinţe – am facut ce am ştiut mai bine pentru a inspira schimbarea“.

Manifest anti-farmville

noreply@blogger.com (Vira) — Mon, 17 May 2010 15:59:00 +0000

Da, folosesc Facebook, si chiar cu placere. Apreciez faptul ca s-a gandit cineva la aceasta varianta imbunatatita a Hi5-ului, unde oamneii seriosi se pot inscrie fara teama de a fi catalogati drept pitipoance, manelari sau pierde-vara, unde companiile pot comunica eficient si interactiv cu publiul lor, unde oamenii isi scriu numele reale (in general) si poti gasi prieteni cu care ai pierdut lagatura etc.
Ceea ce nu mi se pare ok este mania cu Farmville. M-am saturat sa fiu asaltata de dovleci, vitei si fermieri fericiti care ma invita sa cresc legume langa ei (!?) Rand pe rand prietenii mei cad prada acestui curent si tot mai multe request-uri via Farmville imi invadeaza spatiul. Fratilor daca tot va place sa cultivati mutati-va frumos in camp si faceti-o live, va asigur ca va fi mult mai palpitant. Si adevarul este ca am avea nevoie de niste tineri intelectuali prin agricultura, poate se mai misca ceva.
Alt lucru ne-ok la Facebook este tendinta tinerilor de a chat-ui pe aici in loc sa o faca fata-n fata. Sunt surprinsa de cati oameni sunt online pe FB cand mai intru, si de cat timp au sa o arda dubios pe acolo. In schimb cand vreau si io sa ies la o bere ca omu i-ai de unde nu-s. "N-am timp, n-am timp" Eh zau? Da' sa-ti cultivi ceapa pe plantatie ai avut timp nu?
Ah, si mai lasati si Twitter-ul atata vreme cat nu aveti nimic mai interesant de spus decat "Mananc o inghetata buna", "Maine ma duc la bunica".....Mai bine va vedeti fata in fata cu persoanele care chiar ar fi interesate de nimicurile din viata voastra, va mai aerisiti si voi creierasele.
Timp este, daca incepeti sa-l organizati. Eu lucrez 8-9 ore pe zi, sunt in plina sesiune/licenta, am relatie de mentinut si totusi rar voi refuza o iesire cu prietenii (offline!). Relatiile interumane fac lumea sa se invarta, nu relatiile online. Convingerea asta cred ca ma face si sa scriu atat de rar aici.
Uite aici o stire interesanta pentru toti iubitorii de Farmville. Muahahahahaaa!

PS: I,m not evil I just have strong opinions :)

Despre tabuuri

noreply@blogger.com (Vira) — Sat, 13 Feb 2010 17:05:00 +0000

Sex, rasism, violenta, religie, sau poate propria intimitate, relatiile familiale, visele sau esecurile. Care sunt acele subiecte interzise pentru tine? Ce te stinghereste atat te de tare incat preferi sa eviti? Unii oameni spun ca sunt lipsiti de prejudecati, ca pot intelege si pot discuta deschis despre orice . In realitate acesti oameni sunt foarte rari, sau chiar inexistenti. Cu totii ne lovim de tabuuri in viata.

Subiectele tabu se schimba odata cu generatiile, dar si odata cu varsta. In mintea fiecarei generatii exista credinta ca generatia anterioara a fost incatusata de tabuuri inutile, pe care ea le-a inlaturat. Pentru strabunicile noastre era tabu sa li se vada gleznele in public, bunicii nostri nu pot vorbi in ruptul capului depre sex, iar pentru parintii nostri erau tabu glumele la adresa presedintelui si plecarile in strainatate. Astazi toate acestea sunt ceva obisnuit, parem o generatie lipsita de tabuuri comparativ cu cea dinaintea nostra. Insa cu siguranta copii nostri vor gandi la fel despre noi. La fel, pentru un copil poate fi subiect tabu pachetul de tampoane din dulapul de la baie, iar pentru un adult tabu poate fi marirea de salariu pe care si-o doreste.

Tabuurile variaza de la o cultura la alta dar si de la o familie la alta, si ne conformam lor, de multe ori fara sa ne dam seama. Unele culturi au tabuuri ce pot parea bizare altora. In India spre exemplu, este interzis sa atingi un om cu mana stanga, considerata impura, in Tarile Arabe a multumi gazdei este o insulta, iar pentru budisti capul este sacru si nu trebuie atins. Incalcarea acestor tabuuri poate avea consecinte grave. La fel, in unele familii se poate discuta despre lucruri care pentru altele par de neimaginat. Uneori tabu poate fi faptul ca sotia castiga mai mult decat sotul, sau ca sotul nu isi suporta soacra.

Insa exista si tabuuri care raman neschimbate de timp si spatiu. Rusinea fata de unule lucruri naturale este un exemplu. Suntem invatati de mici ca unele lucruri trebuie ascunse, pentru ca sunt urate, obscene, deranjante. Nimeni nu vrea sa vada sau sa vorbeasca despre momentul in care oamenii merg la toaleta, au gaze sau chiar despre momentul nasterii, considerat o imiagine scarboasa. In plus, fiecare om isi creeaza o sfera a intimatatii pe care pur si simplu nu vrea sa o imparta cu nimeni. Chiar si cea mai mica intruziune in aceasta sfera poate fi extreme de neplacuta: sa fii surprins facand ceva ce nu era destinat pentru ochii sau urechile altora este un cosmar cotidian.

Tabuurile se si educa. Putem invata sa trecem peste unele si sa adoptam altele, in functie de situatiile in care ne poarta viata. Invatam sa ne tinem gura atunci cand e cazul, sa acundem reactii care am observant ca ii deranjeaza pe ceilalti. In ultima instanta, tabuurile pot fi considerate si o metoda de control social, ceva necesar adaptarii la viata in colectivitate.

Connect-R, sau succesul construit cu propriile forte

noreply@blogger.com (Vira) — Fri, 12 Feb 2010 20:33:00 +0000

Dragostea pentru muzica l-a insotit inca din copilarie pe Stefan Mihalache, cunoscut sub numele de Connect-R. Acesta s-a nascut in Vountari, pe 9 iunie 1982 si nu s-a ferit niciodata sa spuna ca provine dintr-o familie de tigani, care insa i-a asigurat o educatie solida.

Este tinichigiu de profesie, insa nu a practicat niciodata aceasta meserie. A lucrat ca vanzator de ziare, promoter, fotocopiator, scenarist si altele, pe vremea cand nu se putea intretine din muzica. Cat despre numele sau de scena, acesta a fost ales la inceputul carierei pentru ca pe atunci “erau la moda nickname-urile”. “Connect” pentru ca este omul care conecteaza ascultatorii la mesajul pieselor si “R” pentru ca mama sa si-ar fi dorit sa-l cheme Relu.

Primele sale incercari in muzica au fost prin clasa a VIII-a, cand asculta hip-hop si r’n’b si scria caiete intregi de versuri. A fost remarcat de un om influent pe atunci in lumea hip-hopuui si a debutat in 1997 alaturi de Bull-Dog in formatia “Giganzii”. Prima lor piesa este “Observ” de pe compilatia “Real Hip-Hop“. In 1998, apare primul lor hit, piesa “Operatie pe Suflet Deschis “ce ajunge pe locul 2 in Top 50 Radio. Insa proiectul nu a rezistat multa vreme, in lipsa unei case de productie. In 2000, Connect-R a fondat “Veritasaga”, alaturi de Jivago, Preaetor si Dribbler , o trupa underground de hip-hop, care canta prin cluburi si festivaluri. Apoi a colaborat cu RACLA la cateva piese, fiind cooptat in cele din urma in trupa, dupa plecarea lui K-Gula, in 2000. Impreuna cu Rimaru a scos abumul “DEXteritate”.

Au urmat mai multe featuring-uri, vocea ui Connect-R pretandu-se la o varietate de stiluri muzicale. Cele mai cunoscute sunt colaborarile cu Loredana, Delia, Arsenie, Mandinga si, mai ales, cu Alex Velea. De altfel, piesele “Dragoste la prima vedere” si ”Daca dragostea dispare”, cantate alaturi de Alex, au fost cele care l-au propulsat. In cele din urma, Connect-R s-a ambitionat si a reusit sa-si lanseze primul album solo, in 2008. Denumit dupa single-ul ”Daca dragostea dispare”, acesta a fost un real succes, si a beneficiat si de alte colaborari cu nume precum Smiley, Alex, Felipe, Don Baxter, Motzu sau Bishop. Piesele de pe album reprezinta o combinatie de hip hop, r&b, soul si ritmuri jamaicane, artistul muncind la ele aproape 3 ani.

In 2009 apare super hitul “Burning Love”, de pe albumul “Connect-R si prietenii 2009”, care a incendiat la propriu si la figurat posturile de radio si TV dar si cluburile. Aceasta s-a mentinut zie in sir in topul Nielsen Music Chart, fiind cea mai difuzata melodie a verii. In martie 2010 Connect-R a fost ales sa cante in deschiderea concertului “Who’s Bad”, in memoria lui Michael Jackson, la Sala Palatului. Astazi el este unu dintre cei mai apreciati artisti autohtoni, si unul dintre candidatii favoriti la faima internationala. Insa Connect-R a muncit enorm sa ajunga aici, si nu a uitat niciodata de unde a plecat.

ATB – “Future Memories” Review

noreply@blogger.com (Vira) — Fri, 12 Feb 2010 20:30:00 +0000

German DJ Andre Tanneberge, best known as ATB, has managed to make such a huge name of himself, that he is often named one of the best DJ’s in the world. Ever since his first super hit “9PM (Till I come)”, back in the early 2000’s, he’s managed to stay on top and has gained more and more fans.
His unique sound, combining dance, trance and chill-out, became a signature, making sure you will always recognize an ATB track no matter where and when. But, he has also made some original combinations, like the ones on the “Trilogy” album, considered a bit too rock by some of the fans. We can say that each album has brought something new, maintaining his personal signature. His 7th album, “Future Memories” was long awaited by the fans, and represents a return to the origins of ATB and to the instrument that made him famous, the synthesizer.
Nicely organized, “Future Memories” continues with the format he established with 2000’s “Two Worlds”: a double disc release composed of a dance disc and a chill disc. The first is full of beat, and sounds a bit like “No silence”, but is a little more dance than trance. It also offers some hardcore sounds like the ones from the “What about us” track. The second disc is slow and ambiental, containing very relaxing masterpieces such as “Road to Malibu”. A nice surprise is the comeback of Roberta Carter Harrison, among the voices that appear on the album, the two artists having a long history together. ATB also collaborated with other trance darlings for this album, like Betsie Larkin, Tiff Lacey, Aruna, Jan Löchel and Kaskade’s discovery Haley.
Both the technical and the compositional quality of the two discs is outstanding, having a very clear and energizing sound. Soft pianos are contrasting the hard drums and bases, making each track a perfect representation of the ATB gender. It’s hard to say which track is the biggest hit from this album, as it is a very cursive one. Some fans might even complain that it lacks the old days hits, like “Marrakech” from “No silence” or “Long way home” from “Addicted to music”, but this simply proves that every single one of the 14 tracks is worth listening. My personal opinion is that “What About Us,” “Swept Away,” “A New Day,” “Gravity,” and “My Saving Grace” are true gems on the first disc. As for the second one, you will love each and every second of its enchanting sound.
For the consecrated fans of the platinum disc winner DJ, the limited edition of this album offers a DVD with filmed footage from ATB’s tour around the world. As for his concerts, the last ATB concert in Romania was hosted by Kristal Glam Club, in November 2009, so we can expect another one probably soon.

Vita de Vie, de la infiintare la succes pe termen lung

noreply@blogger.com (Vira) — Sat, 30 Jan 2010 20:11:00 +0000

Vita de Vie este una dintre cele mai longevive formatii romanesti, si una dintre cele mai apreciate formatii de rock alternativ, reusind sa se mentina pe val mai mult de 10 ani. Sunt recunoscuti pentru profesionalism, pentru piesele manifest si pentru intesitatea cu care isi traiesc muzica pe scena. Prefera calitatea in detrimentul cantitatii, astfel incat fanii lor sunt deja obisnuiti sa astepte piese noi chiar si 2-3 ani si sa nu fie dezamagiti. Membrii trupei uimesc constant prin lipsa de vedetisme si apropierea fata de public.

Trupa a fost infiintata in 1996 de catre cei doi Sorini ai formatiei (Sorin Danescu la clape si Sorin Tanase la tobe), impreuna cu chitarisul Vrabie, Pepino si Bodo (acum la Proconsul) ca solist. Baietii se cunosteau de la “serviciu”, cantand impreuna in clubul Melody. Prima lor piesa s-a numit “Te voi rapi”, o parodie rock scrisa inr-o bucatarie, care a fost un hit instant. Numele de Vita de Vie a fost o intamplare, trupa numindu-se initial Asterics. Pe cand inregistrau primele piese in studioul compozitorului Adrian Ordean, cineva l-a intrebat pe acesta: „Dl. Ordean, cine sunt baietii? Sarmalele Reci ?”, iar raspunsul a fost: „Nu, ba, Vita de vie !”. Si Vita de Vie a ramas.

La scurt timp Vrabie a parasit tara si a fost inlocuit de chitaristul Jojo, iar Bodo a decis sa ramana la Melody, nefacand fata concertelor in diverse orase. Astfel a ajuns in trupa solistul Adrian Despot, cunoscut atunci din proiectul Scoala Vedetelor. Acesta avea sa devina imaginea trupei si sa aduca liniei melodice tente mai agresive.

Tot in ’96 formatia, in noua componenta, a semnat un contract cu Zone Records, cea mai prestigioasa casa de discuri a vremii respective. Sorin Danescu, liderul trupei, se lauda ca “propunerea a venit de la ei”, Vita de Vie fiind deja cunoscuta de la radio si din concerte. Cu sprijinul Zone Records a aparut si primul album, intitulat “Rahova”, sub forma de caseta, in putine exemplare. La scurt timp dupa aceea, basistul Pepino paraseste trupa din cauza unor divergente cu Adrian Despot pe care il acuza ca nu interactioneaza indeajuns cu publicul. In locul sau vine Mircea “Burete” Preda, un veteran al trupelor rock. Urmeaza o perioada de 2 ani cu multe concerte, printre care cele mai notabile sunt participarile la Hollywood Rock Tour, alaturi de alte nume mari precum Cargo, Taxi, Holograf, etc.

In 1999 se contura albumul numarul 2, “Fenomental”, si in acelasi timp, Vita de Vie semneaza cu Media Pro Music. Trupa pleaca in Germania pentru a inregistra noul album intr-un studio mai profesionist. Eforturile lor au fost rasplatite, “Fenomental” fiind considerat unul dintre cele mai bune productii muzicale romanesti din acea vreme. Adrian Despot a avut o contributie semnificativa la acest album, lucrand pentru prima oara cot la cot cu Sorin Danescu la conceperea pieselor. Piesa “Basul si cu toba mare” a devenit un hit extraordinar, fiind considerata si in ziua de azi emblema Vitei de Vie. Videoclipul piesei, din pacate, a fost interzis de CNA, fiind ceva prea indraznet. In 2000 a venit si recunoasterea oficiala, Vita de Vie primind premiul pentru cea mai buna trupa rock la premiile Otto.

Intre timp, Eugen “Jojo” si Sorin Danescu se casatoresc unul dupa celalt, iar Jojo parasesete formatia pentru a pleca din tara cu sotia. Vita de Vie ramane din nou fara chitarist si organizeaza un casting, in urma caruia ramane Cezar Popescu, inca student la Sociologie pe atunci. Formatia este deja in top, isi deschide propriul studio de inregistrari si coopteaza un nou manager, pe Mihai Dumitrescu. De asemenea, baietii incep sa colaboreze si cu alti artisti consacrati: Parazitii, K-gula, Suie Paparude si altii, pentru cel de-al treilea album, “Exxtra”, lansat in 2001. Albumul a fost precedat de lansarea videoclipului “Sunetul mai tare”. Formatia se impune din ce in ce mai tare si incepe un adevarat manifest impotriva playback-ului si a formatiilor dance de mana a treia. Daca piesa “Vinolamine” de pe albumul “Fenomental” era doar o parodie amuzanta la adresa acestora, piesa “Shoot yourself”, realizata in colaborare cu Parazitii, esta mult mai agresiva. De altfel Vita de Vie va si castiga doua premii MTV Best Live, in 2004 si 2005. Tot in 2000 trupa colaboreaza cu Timpuri Noi la albumul “Lucky Nights Live”.

In 2002 apare un nou album, “Doi”, cu mai multe hituri, printre care “Visare”, “Totata” si piesa “Varza”, un manifest impotriva violentei si a razboiului. In 2004 apare un album “Best of”, cu cele mai de succes piese de pana atunci. Urmeaza 3 ani de pauza, timp in care Adrian Despot devine tata de doua ori si este cooptat in juriul de la emisiunea-concurs “Megastar”, castigand si mai multa popularitate. In 2006 basistul Mircea “Burete”paraseste si el trupa si este inlocuit de Adrian Ciuplea.

In 2007 Vita de Vie revine in forta cu albumul “Egon”, si o serie de concerte. Denumirea “Egon” vine de la ego, trupa spunand ca face “muzica egoista”, pe gustul lor. Albumul este unul mai matur si mai profund, piesele vorbind despre "confuzia dintre real si imaginar intr-un registru deloc vesel", dupa cum declara solistul. Sunt de amintit single-urile “Zale de matasa” si “Praf de stele”. Urmatorul album este asteptat abia in aprilie 2010, dupa cum anunta Sorin Danescu pe situl oficial Vita de Vie.

Componenta de azi a formatiei este urmatoarea:

Sorin Danescu la clape, membru fondator, lider si purtator de cuvant al Vita de Vie, precum si responsabilul efectelor speciale din piese si concerte. S-a nascut pe 27 februarie 1967, la Bucuresti, este absolvent de TCM si un sportiv profesionist. In present este si gazda showului “Ambientalia” de la Pro TV, este casatorit si are doua gemene si un baiat.

Sorin “Pupe” Tanase, tobosarul, cel mai batran si mai discret membru al formatiei, nascut pe 19 august 1966 la Bucuresti. A cantat mult timp alaturi de Bodo, si a terminat Facultatea de Transporturi Auto. Este casatorit si are

Adrian Despot, solist si chitarist, imaginea trupei si preferatul fetelor. S-a nascut pe 21 martie 1976 la Felanac, Arad, a crescut cu muzica celor de la Beatles si cu chitara in mana si a devenit cunoscut cu Scoala Vedetelor. A participat in juriul “Megastar” de la Prima TV si a facu inconjurul tarii pe youtube, cu filmuletul memorabil in care o pune la punct pe o reporterita. Alaturi de Sorin Danescu, compune piesele pentru Vita de Vie. Este casatorit cu Lisa si are o fata si un baiat.

Cezar Popescu, chitarist, nascut la 2 noiembrie 1980 la Curtea de Arges, absolvent al Facultatii de Sociologie.

Adrian Ciuplea, basistul, cel mai tanar si mai nou membru, nascut pe 26 iulie 1982 la Braila, absolvent de Conservator, sectia violoncel. A mai cantat cu trupele Interzis, Macadam si Bosquito.

Muzica romaneasca, din ’90 pana azi

noreply@blogger.com (Vira) — Tue, 19 Jan 2010 19:51:00 +0000

La inceputul anilor ’90 nu exista decat muzica usoara pe scena romaneasca si cateva trupe rebele de pe vremea sistemului communist. De la nepoti la bunici, toata lumea asculta nume precum Monica Anghel, Angela Similea, sau, in cazuri mai putin fericite, Madalina Manole. Cei mai cool se axau pe muzica straina, in special balade rock si hip-hop.

In a doua parte a anilor ’90 s-a produs o explozie a muzicii romanesti, trupele popcorn aparand precum ciupercile. Fanii Backstreet Boys si Spice Girls au plecat urechile catre 3Sud Est, Andre, T-short, Gaz pe Foc si alti astfel de pionieri. Stilul era colorat, vesel si complet lipsit de continut. Ceva mai profunde erau melodiile compuse “Dupa blocuri”, aduse de trupe precum B.U.G Mafia sau RACLA. Trupele de rock, deja existente, nu au facut decat sa-si inmulteasca aparitiile si melodiile lansate: Iris, Timpuri Noi, Phoenix, etc.

Tot atunci au aparut si posturile romanesti de muzica, ceea ce a dus la dezvoltarea unei reale industrii muzicale, cu videoclipuri, lansari de albume si tot tacamul. In 2002 deja se lansa MTV Romania, iar in 2003 apareau si “Premiile Industriei Muzicale Romanesti”, o adevarata incununare a muzicii autohtone. In Tv, radio, dar si in revistele teenage, formatiile si solistii straini se vedeau nevoiti sa cedeze locul celor romanesti. Fara a comenta calitatea muzicii din acea perioada de inceput, trebuie totusi mentionat ca publicul a reactionat mai mult decat favorabil la muzica romaneasca, permitandu-i sa se dezvolte. Fata de alti europeni, romanii chiar ascultau cu placere si piese autohtone. Partea prosta a acestei permisivitati a fost aparitia peste noapte a zeci de pseudo-vedete, care au sufocat posturile TV si scenele de concerte cu imagini de plastic, playback si piese cel putin idioate. Incet, incet, s-a pus accentual pe forma si nu pe fond. Odata cu popularizarea operatiilor estetice in randul femeilor din Romania, profilul “divei” romanesti a devenit egal cu cel al unei papusi diforme, siliconata, botoxata, cu par si unghii false, care, indiferent de profesia ei, trebuie sa-si lanseze si un album muzical. Industria muzicala se indrepta mai degraba sre prostitutie decat spre evolutie..

Astfel, anii 2000 au fost o perioada de tranzitie a muzicii romanesti. Stilurile muzicale s-au diversificat, abordandu-se intr-o perioada relativ scurta de timp mai toate genurile de muzica existenete: de la pop la rock alternative, de la reggae la manele, de la techno la hip-hop si r’n’b. De asemenea si publicul s-a mai sectionat, educandu-si cat de cat gusturile in materie de muzica romaneasca. Nu mai exista o singura trupa in voga pentru toata lumea, fiecare putea sa-si aleaga ce-i place. Hiturile ieseau pe banda rulanta, iar compozitorii precum Marius Moga incepeau sa invarta banii cu lopata. S-au lansat si voci adevarate si muzica de calitate, dar si nelipsitele psudo-vedete. Pesonal intotdeauna m-a indignat faptul ca unele trupe underground, de o calitate ireprosabila, se chinuie sa se lanseze ani intregi si nu reusesc, iar eu daca mi-as trage niste silicoane si o fusta mini si as “aborda producatorul cu tupeu”, probabil as fi vedeta de maine.

Revenind la muzica, din a doua parte a anilor 2000 tinta solistilor romani devenise cucerirea topurilor internationale. Un tel destul de inalt, avand in vedere perioada scurta de maturizare a muzicii romanesti. Totusi, succesul celor de O-zone cu a lor “Dragoste din tei” i-a imbatat pe multi, dovedind ca o piesa de rang international nu trebuie sa fie nici prea elaborata, nici cantata in limba engleza. Trebuie doar sa aiba ceva al ei, sa fie usor de reprodus si sa beneficieze de o promovare sustinuta. Oricat de slaba ar fi fost ca si continut artistic, trebuie sa recunosc ca si eu zambeam pe sub mustati cand auzeam “Dragostea din tei” prin cluburi din Grecia sau Germania. E ceva sa-i vezi pe straini fredonand intr-o limba de care habar n-aveau ca exista pana atunci. Anul 2009 a fost anul de glorie al visatorilor de faima peste granite. Piesele dance, bine finisate, cantate in limba egleza, ale unor artisti precum Inna, Akcent, Morandi sau Edward Maya au patruns in topurile oficiale din Europa, Asia si chiar America. Partea prosta este ca acesti artisti sufera de o puternica de-romanizare, multi dintre fanii lor din afara nestiind ca sunt de fapt romani. Imi amintesc ca un prieten stabilit in Canada m-a pus sa-i dau cateva nume din muzica romaneasca. Cand am mentionat-o si pe Inna a fost socat. O ascultase de multe ori si habar nu avea ca e romanca.

Oricum, chiar daca este vorba de un stil muzical mai simplist si efemer, se pare ca dance-ul de Romania a prins destul de bine in afara, in mare parte si din cauza faptului ca aste se asculta mai des in cluburi si la radio.Despre videoclipuri romanesti pe posturile din SUA inca nu poate fi vorba. Sau cine stie, poate putem spera la asta in anii 2010.

Clubareala

noreply@blogger.com (Vira) — Sun, 17 Jan 2010 18:25:00 +0000

Iesim in club, doar e sambata seara. Doar suntem tineri, ne permitem, si vrem sa ne demonstram asta. Noptile nedormite si fumul de tigara inca nu lasa urme adanci pe chipul nostru. Serviciul inca nu ne termina psihic. Inca... Hai sa mergem, ca parca timpul ne scapa printre degete totusi. Daca nu acum atunci cand?
Hai sa ne imbracam putin. Doar trupurile nostre sunt inca tinere. Obrazul e inca proaspat si poate sustine inca o zugraveala. Un strat, doua, trei...
Hai sa ne chemam, doar suntem populari, suntem prieteni, iesim....Zeci de telefoane: "Unde ne intalnim pana la urma", "Cu cine mai vii", "Aici nu se poate intra decat cu rezervare", "De ce intarzii atat?"... doar suntem in permanenta conectati.
Hai sa ne veselim, am ajuns, ne pupam, ne imbratisam, suntem fericiti. Dam coate, ne facem loc si ocupam teritorii. Noi contra multimii, dor noi suntem unici, noi suntem cei mai speciali de acolo. "Ftaaaa, ce naspa e aia imbracata!!!"
Hai sa bem, hai si tu, distreaza-te, doar alcoolul este liantul nostru, elixir al fericirii supreme din club. Cantam la unison si frematam. Dansam, ne miscam de pe un picior pe altul si dam din maini, ca o masa compacta de oameni ce suntem. Ne atingem, mai mult sau mai putin accidental, suntem aproape. Fericire!
Hai si cu tigarea, doar vrem sa parem detasati in timp ce-i observam pe ceilalti.Fumez de la tine, fumezi de la mine si de la zecile de oameni ce ne inconjoara. Giganta pipa a fericirii...
Hai sa observam si sa fim observati, doar noi suntem cei mai speciali, nu sta, misca-te si tipa de bucurie, fii vesel, doar esti tanar si esti in club. Atrage, doar de-asta esti aici, si-apoi respinge, doar esti mandru. Amageste si fi special, zambeste si impartaseste cu noi, doar esti popular. Socializeaza, doar de-asta esti aici, si cucereste oameni.
Nu pleca inainte de zori, doar atunci e veselia cea mare. Si cand ajungi acasa fii fericit, doar ai fost in club...

Industria cartii merge bine pe timp de criza

noreply@blogger.com (Vira) — Mon, 16 Nov 2009 21:53:00 +0000

Presa ne spune de mult ca oamenii nu mai citesc. Exista sondaje de opinie care arata ca peste 50% dintre romani nu citesc niciodata. Totusi, acestia continua sa se inghesuie la targuri de carte, librarii si evenimente culturale.
Salonul de carte si presa Bucuresti, editia a XIV a este primul eveniment cultural pe anul 2009. Vizitatorii sunt multi, atrasi de preturile reduse si de diversitatea ofertei. Peste 100 de edituri, fundatii, societati si institute culturale, institutii de invatamant superior, importatori si distribuitori de carte, au venit sa-si expuna cartile, ziarele si revistele. Iar cele mai multe dintre ele practica preturi promotionale.

“5 lei o carte…mai nimic”
Holurile elegante ale Muzeului National de Istorie Bucuresti, locul unde are loc evenimentul, par neincapatoare pentru multimea de expozanti si vizitatori. De cum intri, drept in fata, se vede standul editurii Rao, unul dintre cele mai mari. Cativa batrani rasfoiesc enciclopedii mari despre communism sau Razboaiele Mondiale. Tinerii par mai interesati de enciclopedii precum “1001 de filme de vazut intr-o viata” sau “100 cele mai frumoase orase ale lumii”. La loc de cinste stau carti ale caror titluri amintesc de filme recente de succes: “Amurg”, “The Chronicles of Narnia”, “Dragoste in vremea holerei”. Vanzatoarea imi spune ca se dau foarte bine cartile care au adaptari cinemoatografice. De asemenea, oamenii mai cauta Agatha Christie si chiar carti de bucate sau diete. La standul editurii Nemira sunt si mai multi oameni. Aici sunt reduceri de pana la 50%, precum si o oferta speciala de carti la 5 lei. Acestea stau aruncate intr-o ladita, unde tinerii rascolesc de zor. O studenta, dupa ce a rasfoit cartea “Stiti ca ma iubiti”, a cumparat-o: “5 lei o carte…mai nimic!”. La editura Linder sunt de asemenea reduceri de 25% la toate cartile. Doamna de aici imi spune ca a vandut de 16 milioane de lei vechi doar in prima zi, in conditiile in care in prima zi programul a fost de 4 ore.

“Lumea cumara ce are nevoie”
Vizitatorii targului sunt deopotriva barbati si femei, tineri si batrani si chiar cativa scolari care abia au terminat orele. Marea majoritate a venit in treacat, sa se uite, dar sunt si multi care spun ca sunt in cautarea unei carti anume, in special pentru scoala sau dezvoltarea profesionala. Multi ies cu mainile in buzunar, dar sunt destui cei care pleaca cu punguta plina. Editura All are una dintre cele mai diversificate oferte, de la beletristica la carti practice sau enciclopedii, de la stiinta la diete. Doamna care vinde aici imi spune ca se vand si cartile practice si cele de beletristica: “Depinde de gustile fiecaruia, dar mai ales de ce are nevoie fiecare. Lumea cumpara ce are nevoie, acum cu criza asta…Vanzarea merge bine dar parca nu ca in alti ani.”

Varietate mai mare, tiraje mai mici
Din datele Institutului Naţional de Statistica, care foloseşte evidenţa tuturor carţilor publicate în România tinuta de Depozitului Legal al Bibliotecii Nationale, rezulta ca, daca în 1991 se publicau, în total, 2.914 titluri de carti şi broşuri, in 2008 s-au publicat 12.378, adica cu peste 300 la suta mai mult. In ceea ce priveşte tirajele, acestea au scazut semnificativ, de la 57.727.000 de exemplare existente pe piata în 1991, la 8.751.000 în 2008, adica mai mult de 80 la suta. Cifrele sunt insa relative, pentru ca unele edituri isi depun cartile publicate tarziu sau deloc, explica seful serviciului Depozitul Legal al Bibliotecii Nationale, Maria Raducu.
Directorul de imagine al Editurii Polirom, Oana Boca, spune că valoarea pieţei a crescut, dar este greu de estimat cu cât în lipsa unor statistici - ultimul studiu privind piaţa de carte din România, realizat de Asociaţia Editorilor din România, datează din 2001. Astfel, editurile care-si disputa suprematia pe piata, Humanitas şi Polirom, declara cresteri in ultimii cinci ani. La fel si alte edituri mari, precum All sau Grupul Editorial Corint, sau cel mai mare distribuitor de carte din tara, care detine 30 la suta din piata - Depozitul de Carte (DDC), dar şi lantul de librarii Carturesti.

Carturesti, un fenomen cultural
Librariile Carturesti, in special cea din centrul Bucurestiului, prima deschisa, sunt mereu pline. Aromele de ceai oriental, spatiul generos si bine amenajat si varietatea imensa de carte si muzica fac din acest loc un punct de atractie pentru cei pasionati de cultura. Cărtureşti a devenit in mod cert unul dintre motoarele cresterii rapide a pietei culturale romanesti, cel putin prin oferirea unui model alternativ de prezentare si comercializare a cartii. Aici poti nu doar sa cumperi carti, ci si sa le citesti linistit la una din mesele de lectura puse la dispozitie. Insa, dupa cum imi spune una din vanzatoare, de cele mai multe ori cei care se apuca de citit o carte o si cumpara.
Andrei este student la Arhitectura si vechi client al librariei Carturesti din centru. “Vin aici inca din liceu. Imi place tot, imi place atmosfera, imi plac oamenii si cartile care se gasesc aici. Si cel mai multi mi place ca sunt unele carti care se gasesc doar aici, mai ales daca te intereseaza cartile despre arta contemporana si urbana”, imi spune el, in timp ce rasfoieste o carte despre graffiti. Si are dreptate, aici se afla intra-adevar una dintre cele mai bogate oferte de carti rare sau carti in limbi straine, in special engleza sau franceza. O alta atractie o reprezinta evenimentele organizate aici, cum ar fi seminarii pe teme culturale sau lansari de carte.
Preturile nu sunt dintre cele mai scazute, o carte normala costand intre 30 si 60 de lei. Insa nici nu pare a fi nevoie de reduceri: in timp ce alte librarii au probleme pe timp de criza, Carturestiul din centru este proaspat extins, dublandu-si aproape spatiul si numarul de carti.

Teo Trandafir: „Televiziunii trebuie sa-i fie dor de mine”

noreply@blogger.com (Vira) — Mon, 16 Nov 2009 21:48:00 +0000

De mai bine 15 ani ne-am obisnuit ca Teo sa ne faca sa radem aproape zilnic, in showrile ei televizate. Insa, dupa ce a trecut de la Pro Tv la Romantica si apoi la Prima Tv, Teo paraseste in sfarsit televiziunea, pe o perioada inca nedeterminata. ““Acum chiar nu ştiu ce o sa fac” declara vedeta intr-un interviu pe paginademedia.ro.

La sfarsitul acestiu an ea a încheiat contractul cu postul Prima TV, unde realiza emisiunea “Teo Live”. Decizia a fost luata dupa ce postul de televizune i-a comunicat vedetei şi echipei sale ca emisiunea nu va mai fi realizata începând cu data de 1 decembrie. “Deşi Teo Trandafir este o vedeta consacrata, îndragita de telespectatorii din România, emisiunea “Teo Live” nu a raspuns aşteptarilor publicului-ţinta al postului Prima TV”, anunţa postul TV într-un comunicat de presa. In urma acestor evenimente, Teo nu este sigura ca ar vrea sa revina in televiziune, fiind satula de aparitii publice: „Televiziunii trebuie sa-i fie dor de mine, pentru ca eu am facut-o pe ea, nu ea pe mine”

Teo Trandafir (Uta inainte de casatorie) s-a nascut la data de 2 iunie 1968 in Pitesti, judetul Arges. A absolvit Facultatea de Limbi si Literaturi Straine, Sectia araba-engleza. Televiziunea a intrat in viata lui Teo pe cand era in clasa a II –a, atunci cand unchiul sau si-a cumparat un televizor. Intalnirea cu televiziunea a fost dragoste la prima vedere! “Tin minte ca imi placeau foarte mult emisiunile de divertisment – o iubeam pe Margareta Pislaru! – si ma gindeam ce fericiti trebuie sa fie oamenii astia” spunea Teo. Se considera a fi „un pacatos cu umor“. Este plina de superstitii, iubeste disciplina, comunicarea, dar... nu despre sine. Teo este una dintre foarte putinele vedete de televiziune care a reusit sa atinga cote de audienta impresionante, numai datorita inteligentei sale si a umorului debordant de care a dat dovada in cei peste 15 ani de emisiuni de divertisment. Nu s-a bazat niciodata pe atuuri fizice, adoptand tunsori baietesti, machiaj natural, si haine largi, menite sa-i ascunda silueta robusta. Insa zambetul larg si rasul molipsitor sunt semne distinctive ale ei.

Nu vorbeste despre viata sa personala, aceasta ramanand, mai mereu, in spatele celei profesionale, marea preocupare a lui Teo a fost aceea de a face lumea sa se simta bine si de a-i urmari in continuare cu interes emisiunile. Se stie despre ea ca a fost casatorita de doua ori, actualul ei sot, Marian Constantinescu, fiind producator al emisiunii sale. De asemenea, in 2004 a adoptat o fetita, numita Maia. A creat un stil, a cucerit milioane de oameni prin umor, inteligenta si vointa. Viata ei bogata, plina de veselie la prima vedere, n-a fost lipsita de tragedie, teama sau disperare, unul din ultimele necazuri fiind moartea recenta a bunicii sale, de care era foarte apropiata.

Teo si-a inceput activitatea profesionala in 1991 la Fun Radio Bucuresti unde lucra ca secretara, urmand ca dupa aceea sa fie realizator de programe de stiri.
Prima intalnire cu publicul s-a petrecut in 1993, cand a inceput sa lucreze la Pro FM. Timp de un an a lucrat ca redactor de stiri si realizator-prezentator la emisiunea „Rondul de dimineata”.

Teo Trandafir patrunde pe micile ecrane in anul 1994, dupa ce Mihai Tatulici a convins-o ca locul ei este in televiziune. Teo incepe sa realizeze la Tele 7abc emisiunea matinala “Buna Dimineata, Romania”, alaturi de Mircea Badea. Cei doi se vor muta la Antena 1timp de doi ani, iar de acolo Teo va pleca la Pro Tv, unde-si va trai perioada de glorie. Aici, pe seama audientelor uriase, ea ajunge sa castige aproximativ 25.000 de euro lunar, insa Pro Tv-ul castiga de zece ori mai mult din publicitate. Timp de sanse ani, Teo a fost emblema postului Pro Tv, a castigat dragostea romanilor din tara si de peste hotare, dar si numeroase premii de specialitate. In urma unor neintelegeri Teo a plecat in 2007 de la Pro Tv, preluand conducerea postului Romantica. Tot aici si-a continuat si emisiunea, insa fara prea mult succes. Dupa mai putin de un an, si o scadere drastic a audientelor, Teo a juns la Prima Tv, unde emisiunea Teo Live iarasi nu a avut succesul inregistrat la Pro Tv. “formatul emisiunii ei nu e la fel de bine pus la punct precum cel de la Pro TV iar muzicienii şi celelealte mini-vedete din care aceasta consumă câte trei pe emisiune - şi pe care “i-a făcut oameni” în bună parte - nu se mai prea înghesuie la ea de când nu mai e la Pro TV”, a spus analistul media Iulian Comanescu.

Acum Teo este profesara la o scoala de televiziune. unde preda de patru ori pe saptamana un curs de patru ore si, in timpul liber, se implica si in alte proiecte. Pe langa produsele de panificatie "Slabesti mancand", vedeta a inceput cursurile unei scoli de soferi. Intregul timp liber Teo si-l dedica fetitei sale, Maia. "Nu se compara nimic pe lumea asta cu fata mea. Ea este foarte incantata ca nu am serviciu, si practic, nu-mi da voie sa ma intorc la TV. Nimic nu merita mai mult timp decat ea.” a spus Teo Trandafir pentru Gardianul. O alta persoana speciala din viata lui Teo este Mircea Badea, cu acare a ramas prietena buna. "Mircea este singurul meu prieten adevărat. Eu, când spun prieten, îmi apare mecla lui pocită." spunea Teo intr-un interviu. Intr-un alt interviu la Adevarul Teo a marturisit trei lucruri care nu se stiau despre ea. "Sunt bruneta, am platfus si mi-e frica de clovni".

Chiar daca nu se mai gandeste sa revina in televiziune, Teo inca are o armata de fani. Pe forumul site-ului www.clubulbucuriei.ro (site-ul ei oficial) predomina pareri de genul: „O prezenta super agreabila pe firmamentul ecranului romanesc.O admir nu doar pentru optimismul pe care il emana in fiecare emisiune,ci ca nu creaza dependenta ci firesc....ceea ce da amploare imaginii ei complete.Umorul ei fin si inteligent, deconecteaza si reuseste sa-ti alunge momentele anoste ale unei zile mai grele…” Adriana Bahmuteanu scrie pe blogul personal despre Teo: “Teo era tonica si cu ea puteam vorbi orice, fiindca stia sa pastreze un secret.”

Teo este o persoana deosebita care realizeaza emisiuni formidabile. Este indragita de foarte multi romani, in special de femei si apreciata pentru sinceritatea si naturaletea ei. Cei mai buni prieteni ai ei sunt Mircea Badea, Andreea Godeanu, care a fost producatoarea emisiunii Teo Live si Nuami Dinescu, fosta coprezentatoare a emisiunii Teo Live, pe care noi o cunoastem sub numele de Tanta. Teo a reusit sa adune peste 3.000.000 de euro in 15 ani de televiziune. Ea a inregistrat audiente record, fiind apreciata pentru originalitatea si umorul ei, care au dus la compararea ei cu Oprah Winfrey, si la numirea ei drept “Regina divertismentului romanesc”.

Cronica - Pulbere de stele

noreply@blogger.com (Vira) — Wed, 11 Nov 2009 17:45:00 +0000

Cum filmele fantasy sunt acum la moda, regizorul Matthew Vaughn a avut inspiratia sa adapteze romanul lui Neil Gaiman, in noul sau film, Pulbere de stele (Stardust). In caz ca nu ati auzit de Neil Gaiman sau de romanele lui fantastice atunci macar distributia filmului va trebui sa va starneasca interesul: Michelle Pfeiffer, Robert De Niro, Claire Danes, Sienna Miller, Peter O’Toole.
In acest amalgam de actori cunoscuti, Charlie Cox isi face cu succes debutul in primul sau rol principal, respectiv cel al tanarului Tristan. Acesta este un baiat simplu, dintr-un satuc englezesc din perioada victoriana, indragostit de o fata total inaccesibila lui. Pentru a o cuceri, el pleaca la rugamintea fetei in cautarea unei stele cazatoare, si descopera cu uimire ca steaua este de fapt o fata frumoasa, pe nume Yvaine. Insa cadere stelei a fost urmarita si de alti ochi, care acum ravnesc la inima stelei: o vrajitoare puternica pentru care steaua este elixirul tineretii, un print megaloman, care si-o doreste pentru a-si castiga locul pe tron inaintea fratilor lui, un pirat zburator si altii care ar face orice pentru a pune mana pe stea. Tristan are de infruntat o multime de pericole pentru a-si putea pastra steaua, insa isi face si noi prieteni. Desi nu se inteleg bine la inceput, Yvaine si Tristan se indragostesc in mod inevitabil, iar ceea ce incepuse ca o calatorie initiatica pentru Tristan, se va transforma intr-o lupta pentru ocrotirea stelei iubite.
Filmul condenseaza in cele doua ore foarte multa actiune, poate prea multa fiindca uneori se pierde firul narativ si unele lamuriri intarzie sa apara. Totusi, bogatia de intamplari si personaje dau filmului o dinamica aparte, care te impiedica sa te plictisesti. De asemenea, lipsesc dialogurile patetice si situatiile melodramatice, specific genului fantastic. Acestea au fost inlocuite cu replici pline de umor, personaje moderne, si o demitizare a fiintelor fantastice. Inchipuiti-va o stea sub forma unei fete delicate care injura, se lupta si isi face nevoile in tufisuri. Originalitatea filmului este imogatita si de impletirea motivelor arhicunoscute (drumul initiatic, plecarea pe taramul fantastic pentru cucerirea iubitei, lupta printilor pentru tron, dorinta vrajitoarei de a avea tinerete vesnica) cu elemente noi, surprinzatoare (fata-stea, piratii de pe vasul zburator, fantomele inedite si amuzante ale fratilor mostenitori).
Totusi, un punct slab il reprezinta lipsa de chimie dintre personajele principale. Desi ar fi trebuit sa fie un punct central al actiunii, relatia dintre Yvaine si Tristan se dezvolta fara farmec, parca fortata, si astfel trece neobservata. Insa, chiar daca Claire Danes si Charlie Cox par putin stersi pe ecran, situatia este salvata, bineinteles, de numele grele precum Michelle Pfeiffer si Robert De Niro. Prima o interpreteaza pe vrajitoarea avida de tinerete si arata absolut superb in acest rol, pastrandu-si farmecul de diva pe tot parcursul transformarii ei din femeie frumoasa in baba scarboasa. Pe De Niro il vedem intr-o ipostaza pe cat de speciala pe atat de amuzanta. El este capitanul piratilor zburatori, un om aparent crud si salbatic care ascunde o sensibilitate excesiva si o pasiune pentru travestire.
Efecte speciale sunt din plin, filmul bazandu-se mult pe impactul vizual. Sunt multe scene frumoase si personaje inedite care iti raman in memorie, insa la derularea actiunii se mai putea lucra. Complexitatea povestii permitea o intindere a filmului pe durata mai mare, fiindca evenimentele par inghesuite si lipsite de claritate. Insa chiar si asa, povestea este usor de digerat si cu siguranta va va destinde, fara a va frapa prea mult, caci se urmeaza aceiasi reteta de success ca si in cazul altor filme fantastice. Filmul nu ridica probleme ale umanitatii, ci transpune publicul intr-o lume de basm, populata de printi, stele, pirati si vrajitoare, unde binele invinge intotdeauna. Are romantism fara dulcegarii, aventura fara prea mult suspans si umor cat cuprinde. Recomandat a se viziona in doi :P.

The Curious Case of Benjamin Button, cel mai nominalizat film al anului 2009

noreply@blogger.com (Vira) — Wed, 11 Nov 2009 17:00:00 +0000

The Curious Case of Benjamin Button este un film destul de contestat in randul publicului, insa foarte apreciat de critici. Alaturi de Slumdog Millionaire el a dominat Oscarurile din anul 2009, primind cele mai multe nominalizari, si anume 13.
Avandu-i pe Brad Pitt si Cate Blanchett in rolurile principale, filmul aduce un subiect extrem de nou in cinematografie, si prin asta extrem de atractiv: posibiliateta unei vieti traite intinerind. Scenariul este adaptat dupa nuvela lui F. Scott Fitzgerald, din anii 1920, si spune poveste unui om, pe nume Benjamin Button (Brad Pitt), care se naste cu toate caracteristicile unei persoane in varsta de 80 de ani: nu este mai mare decat un bebelus, dar are cataracta, pielea ca a "fostului barbat decedat" al uneia dintre batranicile din film, osatura macinata de osteoporoza, tensiunea arteriala marita etc. Acest bebelus batran este abandonat de tatal sau la usa unui azil si adoptat de catre una dintre ingrijitoare, Queenie Pe masura ce anii trec, bebelusul, caruia nimeni nu-i dadea sanse de supravietuire, devine din ce in ce mai viguros, intinerind, pana ce va ajunge bebelus din nou. Curios este ca toata lumea ia lucrurile ca atare, nici chiar el, Benjamin, nu are vreun moment in care sa mediteze asupra situatiei lui. Accentul nu a fost pus pe faptul ca Benjamin se naste batran, ci pe cum se va derula viata acestuia, filmul fiind o meditatie asupra destinului, iubirii, mortii si a momentelor care reusesc sa invinga timpul.
Povestea este şi epică, melodramatică şi chiar metaforică. Se întinde pe vreo 8 decenii, intre 1918, pana la inceput de secol 20, şi trece în revistă un întreg secol cu multe din minunile şi câteva dintre ororile sale. Regizorul este unul dintre cei mai capabili autori hollywoodieni, obisnuindu-ne cu filme de succes. Este vorba despre David Fincher, autor al “Fight Club”, “Seven”, “Zodiac”, care a pasit pentru prima oara pe un altteritoriu decat cel care-l consacrase, acela al povestilor cu violenta, sange si criminali in serie. The Curious Case of Benjamin Button este in principal o poveste de iubire, relatata intr-un mod cat se poate de calm si linistitor, in 2 ore si 45 de minute, menita sa incante ochiul, sa linisteasca sufletul si sa intrige mintea. Faptele se inlantuiesc deloc fortat, si foarte logic pentru un film atat de lung, curgand lent in prima jumatate a filmului insa prea rapid in a doua. Din punct de vedere vizual totusi, filmul reprezinta o capodopera, decorurile, filmarea impecabila si efectele vizuale fiind minunate. Regizorul s-a bazat foarte mult pe plasticitatea imaginilor, uneori mai mult decat pe profunzimea faptelor, iar muzica lui Alexandre Desplat induce subliminal o bunastare generala pe tot parcursul filmului.
Singurul element de fantastic din film este faptul ca Benjamin are ocazia de a experimenta viata invers, astfel incat pe masura ce trupul ii intinereste, experienta de viata si intelepciunea se imbogatesc. In rest, el va avea parte de o viata plina de aventuri, locuri indepartate si oameni interesanti, insa deloc iesita din comun. Ca orice om, va intalni si o mare iubire,o fata pe nume Daisy (Cate Blanchett) inca de pe vremea cand el era un batranel iar ea un copil. Insa drumurile lor se vor separa Benjamin calatorind cu un vas inrolat in armata iar Daisy mutandu-se pentru a deveni ballerina. Dragostea lor se va putea consuma abia la mijlocul vietii, cand cei doi vor fi de varste apropiate, insa nu pana la capat deoarece Daisy va imbatrani, iar Benjamin va deveni copil. Povestea este deosebit de emotionanta insa fara a fi siropoasa, si se aseamana pe alocuri cu cea din Titanic, ambele avand o naratoare in varsta care isi rememoreaza idila imposibila. Din perspectiva povestii de viata a lui Benjamin, filmul are cateva similaritati cu Forest Gump, fiind vorba si despre acelasi scenarist. Scenele de pe mare cu Benjamin si felul naiv de a privi viata, precum si modul de exprimare, sunt cateva dintre ele.
Atat Brad Pitt, cat si Cate Blanchett vor straluci pe tot parcursul filmului, chiar daca chimia dintre ei lipseste in scenele romantice. Cu ajutorul machiajului de exceptie, pentru care a luat si Oscarul, atat tineretea cat si batranetea celor doi pare foarte reala, si avem ocazia sa-l vedem pe Brad Pitt revenind la infatisarea din zilele sale de glorie, din filme precum “Meet Joe Black”. Actorul se foloseste cu success de sarmul expresiei faciale intalnite si in “Meet Joe Black”, si anume figura naiva, de care insa abuzeaza la sfarsitul filmului, cand ar fi trebuit demult inlocuita cu intelepciunea batranetii. Problema principala cu premisa filmului era impacarea spiritului tanar cu exteriorul batran si invers, rolul lui Benjamin nefiind unul usor. Totusi, Brad s-a descurcat si chiar a primit si o nominalizare la Oscar. Totusi, prezentele feminine sunt cele care electrizeaza mai mult filmul, de la “prima femeie care m-a iubit” (interpretata de incantatoarea Tilda Swinton) pana la Daisy, cea care l-a iubit pana la moarte (a lui, ca bebelus, in bratele ei). Cate Blanchett o joaca pe cea de-a doua cu o delicatete si o energie care-ti taie respiratia, aproape eclipsandu-l pe Brad. De asemenea arata incredibil de bine, de nerecunoscut chiar in varianta roscata, si mimeaza exceptional atat prospetimea tineretii, cat si batranetea de pe patul mortii.
Astfel, daca se trece peste micile scapari, cum ar fi faptul ca filmul alterneaza pe 2 planuri (amintirile si realitatea din spital) intr-un mod suparator, sau faptul ca s-a incercat o scapare rapida peste ultima perioada a vietii lui Benjamin (ramolindu-se in mod illogic in copilarie), si altele enumerate mai sus, putem spune ca The Curious Case of Benjamin Button este intr-adevar unul dintre cele mai bune filme ale anului. El a beneficiat de toate ingredientele unui film de succes, de la bugetul urias la actorii cunoscuti si subiectul inovator, si le-a exploatat pe toate la maxim, rezultand un film incantator si pe toate gusturile.

Primul

noreply@blogger.com (Vira) — Mon, 21 Apr 2008 19:50:00 +0000

Prima relatie serioasa, primul te iubesc spus timid si tremurat, primul baiat pe care il cunosti indeaproape, cu care faci planuri amanuntite de viitor, primul cu care pleci de nebuna la mare, doar voi doi, primul pe care il prezinti parintilor triumfatoare, si de obicei, primul cu care te culci. Cand il intalnesti pe acest prim baiat, renunti la tot de dragul lui, te indepartezi de prieteni, iti minti parintii, chiulesti cu zilele, te imbraci mai elegant, pe gustul lui, mergi peste tot unde merge si el, iti consumi tot creditul pe el, il lasi sa ti umble in telefon, sa ti stearga prieteni din lista, sa te interogheze unde ai fost aseara si cu cine, sa ti interzica sa iesi doar cu fetele, il lasi sa fie gelos si posesiv inutil. Si iti place, posesivitatea lui te mandreste si te face sa te simti unica. In rarele momente cand te vezi cu prietenele, incepi si le povestesti ce minunat e, ce cadouri iti face, cum te alinta, cum te iubeste...

Crezi in el, in dragostea voastra, in viitorul vostru, iar daca cineva iti spune ca stati prea mult timp bot in bot, ca tu te schimbi prea mult pentru el, spui ca ori e prost ori invidios. Ce, daca stati bot in bot toata ziua se consuma dragostea? Daca faci acum niste sacrificii cu tot dragul pentru el, intr-o buna zi le vei simti ca pe niste mari greseli? Daca te schimbi pentru e, ii vei reprosa vreodata acest lucru? Daca iesi doar cu el in oras sau in concendiu in loc sa iesi si cu cu prietenii, o sa regreti vreodata ca nu te-ai distrat atat de mult ca ei? Pai...da! Nu e logic sa fie asa????!!!
Si atunci de ce nu vedem asta in compania primului?

Confessions of a Virgo

noreply@blogger.com (Vira) — Fri, 28 Mar 2008 15:12:00 +0000

A few days ago I cleaned and tidied my closet and all of my clothes were finally in perfect order. Today, there was chaos, again, after all that hard work that I did, again, and all that time spent tiding, again, instead of having fun or whatever. So why do I keep trying? It's clear that I'll never be able to keep everything in perfect order in my room. What bothers me the most is that all the possible zodiacs say that my sign is the embodiment of order and tidiness...

But enough complaining about my (un)sense of order regarding my closet. That is one (probably the only one) of the Virgo qualities which I don’t seem to have. But, hey, I do have all of the Virgo flaws, don’t I? The first one would be my criticism which I apply on pretty much everything and everyone that surrounds me. This is why most people think that I am never satisfied with something and the feeling of content is unknown to me. In reality, I consider my criticism as being constructive and when I criticize I feel like giving some good advice that will help improve things. But I am not always understood and so, I am sometimes considered as being harsh to others. I also criticize me a lot and expect that everything I do turns out perfect, which is pretty much impossible. This is why I get easily discouraged, because if something doesn’t reach perfection, then it’s just crap. “Pretty good” doesn’t exist to me. Sometimes I get so overwhelmed by my standards that I surrender to defeat.

I also worry a lot about everything: I worry about the future every day, I worry about the water being polluted when I take a shower, I worry about never finding a proper job that suites me, I worry about being a good student, I worry about the fact that plastic is not biodegradable when I see someone throwing a plastic bag on the street, I worry about getting old, even though I’m only 19, and when there’s absolutely nothing to worry about I start thinking what would happen if… and build up terrifying scenarios. Pretty stupid, right? One other thing that gets me worried is not having a task. I always feel the need to be of service, to improve myself, to plan something, to reach a higher peak. If I don’t have anything to do I feel useless and I get depressed. That also happens when I do something wrong, and start victimizing myself that I’m worthless. Therefore I can never relax and say that everything is all right. There’s always something on my mind.

In case I’ve scarred someone that I am a terrible Virgo, or worse, that Virgos are such unbearable creatures, let me prove you wrong. I don’t suffer of low self esteem, I am a very realistic person, like most Virgos, and this is why I can tell precisely which my qualities are and which my flaws. Actually, I am aware that my flaws could easily be turned into qualities, and sometimes I even succeed. My criticism can be turned into an analytical eye, keen on details, which can easily see what can be improved. My worrying so much can be turned into being responsible and reliable. When I say something it usually stays that way and will always be the last one to back up from something planned. My desire of perfection makes me work hard and obtain good results in most domains. I am very meticulous and disciplined when I need to be (except when I need to tidy my room :P). And the fact that I always have to do something keeps me away from laziness.

I sometimes discover that my sense of duty is ways stronger than anyone else’s in my group and I’m amazed of how carefree are some of my friends. But even though I criticize and judge a lot, I am very tolerant and I can get along well with a wide variety of characters. This sense of duty also makes Virgos to help other and try to create a better world. I can say that I am thrilled when someone asks for my advice or my help. We Virgos are also honest and pure at thoughts and, most of the times humble and shy. I may not have a lot of friends because of that but the ones I have, I keep for the rest of my life and I am true to them as long as they don’t disappoint me. With the rest of the people I keep a diplomatic relationship as I don’t like conflicts. I am actually good at solving conflicts because I am calm and very logic in thinking and so, people can easily understand my point of view if I care to explain it. I like to argue and to express my point of view when I know I am right, and nothing makes me feel better than winning a battle of words especially if my opponent was as smart or smarter than me. I do have a big ego and I’m stubborn sometimes but that helps me fight for my beliefs.
Another thing that characterizes Virgos is the love of art, simplicity and beauty, even though we rarely consider something truly beautiful.

I am very creative and I like to make things but also to analyze things that are already made. I have good taste and a lot of common sense (if I don’t it means I’m doing it on purpose) and I am a moral person. I like funny people and I have a strong sense of humor myself, which I am not afraid to use, and which turns into sarcasm and irony when I am mad. And even though I sometimes seem cold and unable to love, like Virgos usually seem, I love deeply and with all my being. I get easily attached to people but don’t show it because I’m afraid of expressing my feelings. I’m a genuine introverted but beneath that icy layer I hide a sensible and caring soul, great hopes and expectations, beautiful dreams of happiness and the mentality of a candid child, always ready to play and to express his joy.

I discovered what being a Virgo meant a long time ago, when I was very small and my mother gave me a book with the description of each sign. Back then I didn't even have a well defined personality to compare it with the description of a typical Virgo, but I have grown to see that my sign really suits me and all the other persons born between the 23rd of August and the 22nd of September that I have met. I became a sort of an expert in Virgos because not only me but also my parents, my uncle, some of my best friends and my one true love are Virgos. Being a Virgo is never the same, it’s a true adventure and a delight to her and the people that surround her. Virgos are true aristocrats, proud, witty and catchy, that carry the burden of being very easily misunderstood. Recognize the merits of a Virgo, be loyal to her and you will have her at your feet for the rest of your life.

Buna "samariteanca"

noreply@blogger.com (Vira) — Wed, 19 Mar 2008 18:34:00 +0000

Asta seara am facut o fapta buna si ma simt minunat. Minunatia mea de telefon, bun, frumos si iubit a ajuns la o persoana care pesemne ca avea nevoie de el, din moment ce s-a gandit sa-l ia. Ce sentiment frumos e sa stii ca ai contribuit cu ceva la fericirea altuia...
Eram intr-o cabina de proba si cand mi am scos blugii, telefonul a cazut pe covor, sub scaun probabil fiindca nu l-am vazut. Am probat ce am avut de pobat, am iesit, am plecat si in maxim 5 minute m am intors repede fiindca mi-am dat seama ca mobilul meu nu mai era in buzunar. Am scotocit prin cabina de proba si...nimic. Era deja furat si culmea, si inchis! Deja il inchisese!!!!!! Si mai urat este ca am vazut femeia care a intrat dupa mine in cabina si parea o doamna respectabila, dar cred ca a furat mobilu si-a fugit ca nu am mai dat de ea. Ce oameni! Cine stie, sarmana, poate avea nevoie de el, iar eu am fost buna ei samariteanca. Nu este prima oara cand fac fapte de genul...odata am mai donat un portofel plin cu 5 milioane si toate actele pe strada, altadata un Nokia, alta data 2 milioane intr-un club, haine uitate prin taxiuri, etc. Am facut o groaza de oameni fericiti.
Stimata doamna, sper sa-l folosesti cu placere si sa-l iubesti macar cat l-am iubit eu. Nu-l scapa pe jos, ca e telefon bun si nu merita, nu-mi citi si tu chiar toate mesajele, si daca poti sa-mi trimiti cartela cumva ca am nevoie de toate numerele alea as fi vesnic recunoscatoare. Si, a, sa nu uit: SPER SA ARZI IN IAD CALICA, CLEPTOMANA SI NEMERNICA CE ESTI, MANCATE-AR VIERMII!!!!!!!!!! (evil, I now but that just pissed me off!)

Behole...cea mai buna voce a Romaniei!

noreply@blogger.com (Vira) — Wed, 19 Mar 2008 11:55:00 +0000

Am dat peste un top facut pe net la http://www.muzica.ro/top/3/Cea-mai-buna-voce.html care m-a socat. Priviti si plangeti....Conform acestiu minunat top cea mai buna voce a Romaniei este Catalin Josan, aka papagalul care a castigat Megastarul anul trecut. Tare ma intreb oare ce fel de om trebiue sa fii sa-l votezi pe el intr-un asemenea clasament. Si nu sunt subiectiva in bocetul meu. Adica recunosc ca fata lui de joker si stambaturile pe care le face cand "canta" ma enerveaza teribil, dar totusi...cea mai buna voce???

A avea sau a nu avea timp liber?

noreply@blogger.com (Vira) — Tue, 18 Mar 2008 11:49:00 +0000

O sa invoc cea mai patetica scuza posibila pentru lipsa mea de activitate pe acest blog sarman si uitat: lipsa de timp. Da, frate, n-am avut timp, ce, e asa de greu de crezut? Nu conteaza daca ocupatiile mele au fost taiatul frunzei la caini si frecatul intensiv al mentei. Voi spune pur si simplu ca am fost ocupata pentru ca am observat ca asta da cel mai bine. Atunci pari mai imediat mai interesant in ochii celorlalti, pari o persoana atctiva si importanta.
Este o adevarata moda sa iti consulti, vezi draga, agenda atunci cand te suna un prieten sa te intalnesti cu el si sa constati ca nu ai timp. Daca vei spune ceva de genul "Da, sigur sunt libera toata ziua, cand vrei sa ne intalnim?" va fi un soc pentru umanitate. Oare te simti bine? Esti deprimata? Treci prin vreo criza de personalitate? Cum se face ca nu esti solicitate cine stie unde, ca nu trebiue sa faci cine stie ce, ca nu ai vreo treaba urgenta de rezolvat?
Asadar, instinctiv, cum se intalnesc doi prieteni (dupa indelungi planificari si amanari, bineinteles), incep sa-si povesteasca unul altuia cu mandrie cat ocupati au fost. Desi, paradoxal, un program incarcat nu este de cele mai multe ori un motiv de mandrie. Sa fii cat mai ocupat inseamna sa fii tras de cat mai multe sfori intr-o parte si-n alta, sa te calareasca altii, sa te subjugi, sa imbatranesti, sa uiti sa traiesti pentru tine. Lipsa de timp inseamna lipsa de libertate.

Incheind sirul de aberatii, voi divulga si secretul din spatele lipsei mele de timp. Pe langa programul imputit de la facultate, temele, practica total neproductiva de la U (pe care oricum o fac degeaba fiindca am aflat ca facultatea nu mi-o va recunoaste) si incercarile mele de a-mi imbogati cultura generala citind, a mai venit si primavara. Care primavara ma instiga la iubire si la hoinarit aiurea pe strazi, cu prieteni vechi si noi sau doar eu cu vantul cald. Poate data viitoare imi voi lua laptopul prin parc si cu siguranta voi avea mai multa rabdare sa scriu.

Hai cu toti sa "practicam"!

noreply@blogger.com (Vira) — Fri, 07 Mar 2008 11:07:00 +0000

Sunt la asa-zisa practica...am zis ca azi sa vin mai devreme (gen 11) si sa stau ceva mai mult (din proprie initiativa chiar). Insa acum imi dau seama ca am facut o mica greseala si ca puteam la fel de bine sa mai lenevesc cu Carmen in pat si sa ne uitam la tv. Emisiunile de pe Discovery cu siguranta imi imbogateau mai mult IQ-ul decat "practica" la UTV. Dar nuuuuuuuuuu, simtul datoriei prea dezvoltat la mine mi-a spus ca trebuie sa merg sa muncesc (pe gratis!) ca o buna cetateana ce sunt. Si macar daca as invata ceva cu adevarat insa stau de 2 ore si nu ma baga nimeni in seama....lenea pluteste in aer. Colega mea de birou (UTV-ista cu experienta) se joaca conquiztador, alta ascuta vama si tipa care trebuia sa ma supravegheze e prea ocupata cu ascultatul cartii vorbite pe care a primit-o azi. Calculatorul meu este restrictiv, nu pot intra pe o groaza de chestii (nu tu mess, yahoo, etc.) asa ca ma vad nevoita sa vegetez in ultimul hal. Singurul lucru care ma mai tine aici este promisiunea unei sedinte extraordinare la ora 2 in care mi s-a promis ca se vor discuta lucruri interesante. Sa tot "practici" ce inveti la facultate...

In alta ordine de idei, ieri mi s-a spulberat un mit. Acela ca la conferintele de presa iti dau mancare, mit pe care mai toti profii din facultate ni l-au indus in subconstient. Ei bine eu am fost ieri la conferinta de presa organizata de ministerul transporturilor si am murit de foame. Ca sa nu mai zic ca portarii nu au vrut in ruptul capului sa ne lase sa intram fara nu stiu ce autorizatie. De parca cine stie ce secrete de stat se spuneau la conferinta aia. (care btw,a durat juma de ora...wow...). Noroc ca suntem fete descurcarete si am intrat pe...pile ;) . Si ca o totala lipsa de respect la adresa jurnalistilor, ministrul se fofila intr-una sa raspunda la anumite intrebari si se grabea enorm. Concluzie: nimic interesant.

Martisor? Ce-i aia?

noreply@blogger.com (Vira) — Sun, 02 Mar 2008 11:32:00 +0000

De cand am facut si eu ochi pe lumea asta m-am obisnuit ca de 1 Martie sa se petreaca ceva: sa primesc martisoare. Intai de la mama si bunica (ca tata nu se omoara cu traditiile), apoi de la colegi si colege de scoala, vecine, de la fratele meu cand a mai crescut, de la prieten si alti admiratori, etc, cu cat cresteam martisoarele se inmulteau. Ei bine anul acesta am avut un soc: nu am primit mai deloc martisoare de 1 Martie! M-a pus mama pe 28 februarie sa-mi aleg eu (auzi sa aleg eu!) dintr-o multime de martisoare luate pentru diverse doamne, si mi-a daruit unul prietena mea de-o viata, insa pe 29. Iar fratele meu, propiul meu frate nu mi-a luat deloc, pentru prima oara in nu stiu cati ani. A venit la mine de dimineata, eu abia ma trezisem si a dat sa ma pupe (lucru neobisnuit pentru noi doi). Eu nu stiam cum sa reactionez, insa mi-am dat seama ca era 1 Martie si m-am calmat. Cica "La multi ani!" (de cand se zice la multi ani de martisor?!) si atat! Si martisoru'??? Unde e martisoru'???!!!! Nu-mi spune ca nu ai avut 2 lei sa-mi iei un amarat de martisor! Si ce este mai grav este ca nici nu am cumparat! Desigr, am scuzele perfecte: intai ca nu gaseam ceva sa-mi placa, apoi ca am stat prost cu banii, apoi ca am racit si nu am mai iesit din casa pana de 1 Martie. Patetic!

A fost primul si subliniez: PRIMUL!!!! an cand nu am simtit deloc sarbatoare in aer de 1 Martie si primul an cand nu am purtat un martisor de 1 Martie, fiindca am uitat sa imi pun sambata cand am plecat de acasa, caci ma grabeam (spre moarte unde naiba ma grabeam atata?). Patetic! In urma sondajului facut ulterior am aflat ca nu sunt singura in situatia asta. Ba din contra. Incotro se indreapta tara asta? O sa ajunga copii nostri sa citeasca prin enciclopedii (on-line, evident) cum ca era odata o sarbatoare de 1 Martie la romani si li se va parea jalnica si inutila, mai mult ca sigur. Sau, ca sa nu pierdem traditia, hai sa inventam martisoare virtuale, transmisibile prin mess sau mail sau hi5 si sa desfiintam odata cosarii si buburuzele atat de demodate! Chiar asa, cine mai stie ce e ala un cosar?

Miracolul acestei lumi

noreply@blogger.com (Vira) — Sun, 02 Mar 2008 10:26:00 +0000

Eu reprezint miracolul acestei lumi,
Si iti vorbesc cu glas ispititor
Tie, privindu-te in ochi barbate,
Si pare ca in ochi tai vrei sa aduni
Intelepciunea veacurilor toate;
Iar ochii mei iti par atat de goi
Ca si cuvantul meu soptit usor.
Asa iti par, caci infinitul sta-ntre noi.

Eu te citesc si te prevad mereu,
Tu niciodata nu ma intelegi.
Tu imi vorbesti cu patos de razboi si legi,
De lucruri inventate-atat de greu
In lumea ta marunta si-agitata.
Eu iti zambesc candida si distrata,
Cu-n zambet ce-l consideri tamp,
Dar care-ascunde in tacerea lui un gand.

Ti-as vorbi si eu cu-nflacarare
Despre un fluture si-o stea,
Impartasind miracolul din lumea mea.
Dar ce rost are? Tu nu mai intelegi demult.
Si-atuncea tac si te ascult,
Si-ti par mereu misterioasa.
Jucati-va copii de-a lumea-n continuare,
Caci noi veghem asupra voastra.

Dedicatie speciala pentru toate fetele care se bucura de vantul cald de primavara.

Cateva dorinte

noreply@blogger.com (Vira) — Thu, 28 Feb 2008 17:43:00 +0000

Lumea mereu ma vede ca pe o persoana pasiva, calma, chiar nepasatoare. Adevarul este ca ma entuziasmez extraordinar de mult si de des, ca am vise marete si sperante atat de multe incat este absolut logic ca nu toate sa se implineasca. Si de aici apare inevitabil dezamagirea. De multe ori ma intreb daca sunt cumva normala pentru ca imi doresc atat de multe lucruri de la viata. Adica vad persoane in jurul meu multumite de conditia lor si mi se pare ceva foarte ciudat. Eu vreau mereu mai mult, intotdeauna exista un lucru de facut, un vis neimplinit.

De cand am inceput facultatea, mi-am dorit foarte multe lucruri. Putine dorinte s-au implinit, putine nemplinite au ramas inca pe lista de dorinte. Majoritatea s-au pierdut pe drum sau au suferit transformari. Mi-am dorit sa fac dansuri cu cateva colege de liceu, mi-am luxat un umar si m-am lasat. Dezamagire. Mi-am dorit sa fac cursuri de spaniola dar am cheltuit banii de cursuri pe un aparat foto. Imi doream un aparat foto. Aparatul foto a fost furat. Mi-am dorit sa fac o excursie cu colegii de facultate dar....ei bine cu dorinta asta nu stiu ce s-a intamplat, cred ca a fost pusa pe stand-by. Mi-am dorit sa-mi iau un caine, sa alerg cu el prin parc, dar nu stiam ce parere ar fi avut pisica mea despre asta. Apoi au inceput lucrari de etindere la casa mea si nu am mai avut voie. Mi-am doit ca iarna asta sa invat sa schiez si sa-mi perfectionez patinatul dar mi-a fost teama sa nu-mi sara umarul din nou.

Ulterior mi-am dorit sa ma angajez. Am aplicat pe un site la cateva joburi. Am fost la un interviu. M-am simtit ca la interogatoriu iar tipul de acolo m-a enervat profund. I-am spus ca ideile lui sunt putin comuniste. Evident, nu m-a angajat. La al doilea interviu m-am simtit ca la examen: am dat un test scris in limbile romana si engleza si o proba orala. Am trecut acest test si m-au mai chemat la inca un interviu unde iar am avut de scris ceva. Mi-au spus ca este foarte bine si eu m-am entuziasmat. Dupa toate astea nu am mai auzit nimic de ei. Dezamagire. Alta data m-a sunat cineva si a spus ca eram chemata la un interviu pentru un job de asistent manager. Nu-mi aminteam sa fi aplicat pentru asa ceva insa ei nu au vrut sa-mi dea detalii la telefon, zicand ca totul se va discuta la fata locului. Mi-au dat adresa: strada Fetitelor...am ras, am cautat pe net si am vazut ca exista aceasta strada. Numele era predestinat, fiindca la interviu mi-am dat seama ca era vorba despre un salon de masaj. Erotic? am intrebat. Mi s-a raspuns ca nu asta ma intereseaza ca eu doar as face programari. Am injurat (in gand bineinteles fiindca tipul parea tare dubios) si am plecat. Am jurat sa nu mai aplic pe site-uri tembele. Oricum intre timp a venit orarul pe semestru doi si mi-a trecut si dorinta de a ma angaja.

M-am gandit totusi ca putina practica pe undeva n-ar strica iar in cazul voluntariatului programul este muuuuuult mai flexibil. Am cautat. Am vazut ca utv cauta studenti pentru stagii de practica. Suna interesant. Am aplicat. Spuneau ca daca nu voi fi contactata pana pe 25 feb insemna ca nu am fost selectata. Nu am fost sunata. Chiar asa, nici pe gratis nu vrea nimeni sa profite de munca mea???? Dezamagire. M-au sunat ieri totusi si mi-au spus ca am fost selectata. Sa ma entuziasmez? Mi-e frica deja. Daca de fapt practica asta este ceva oribil unde oameni mari si rai iti ingreuneaza viata cu sarcini prea grele pentru un student plapand? Ma rog, oricum am nevoie de o adeverinta de practica pentru facultate asa ca mai bine raman calma si que sera sera...

Acum imi doresc sa-mi treaca raceala pentru ca simt ca mor.

A swan was mooding me

noreply@blogger.com (Vira) — Tue, 26 Feb 2008 20:04:00 +0000

Azi, in parcul Tinerertului, in timp ce eu incercam sa-i surprind gratia cu aparatul foto, ea...mi-arata fundu'! Bine, recunosc, stiam ca faceau asa pentru ca mai vazusem lebedele in urma cu cateva zile. Insa azi erau mult mai putine pe lac, probabil fusesera speriate de multimea d oameni care a fost atrasa de zilele frumoase in parc. Acum o saptamana era plin tot lacul de rate, lebede, pescarusi...puteai sa juri ca esti in delta.

Sunt surprinsa de faptul ca nu am mai vazut lebede in Tineretului niciodata si totusi stau langa parcul asta si il vizitez de cand eram mica. Si un alt lucru minunat pe care l-am descoperit anul trecut in Tineretului este a doua Cafenea a Actorilor, situata chiar pe malul lacului. Nu se compara ca marime si frumusete cu cea de la Universitate, care acum imi pare o grota deja. Totusi are un minus: aici nu e karaoke in fiecare miercuri si duminica asa cum e la cea de la Universitate. (Unde mi-am si promis ca voi canta data viitoare cand merg, stimulata de curajul lui Carmen:P. Asa ca duminica asta dk auziti niste ragete prin Bucuresti, de la mine vor veni).Insa daca vrei doar sa mananci o salata delicioasa sau o pizza, zau ca nu-mi vine in minte alt loc mai frumos in Bucuresti decat Cafeneaua Actorilor Tineretului.

Revenind la lebede, am mai vazut si pe Arges cateva, parca mai frumoase, acum cateva saptamani:

Zi de doliu

noreply@blogger.com (Vira) — Mon, 18 Feb 2008 18:44:00 +0000

Tocmai am aflat ca matusa mea a murit. Acum nici o luna am aflat ca are cancer, si ea abia aflase, intamplator, in timp ce trata o pneumonie. Este prima oara cand mi se intampla sa-mi moara cineva drag, si nu stiu cum sa tratez acest fapt. Nu stiu cum sa reactionez. Sigur, mi-au mai murit si mie pisici, caini si alte animalute de-a lungul vietii, insa nu se compara. Eram mai mica iar animalele de companie reprezentau doar niste jucarii vii. Era ca si cum plangeam pentru ca mi s-a stricat jucaria preferata. Insa acum vorbim despre o fiinta umana, o femeie puternica al carei suflet am avut ocazia sa-l cunosc. Femeia care a dat nastere verisoarei mele, acum stabilita in Italia, care m-a ingrijit cand eram mica si care avea mereu o vorba buna pentru mama cand aceasta avea nevoie de ea. Eu nu am avut o relatie foarte apopiata cu ea, fiindca in ultima vreme familiile noastre s-au mai indepartat, mi-o amintesc mai mult din copilarie, din vizitele pe care le faceam pe la ea de Craciun, din anivrsari, de la nunta verisoarei mele. Insa mama o cunostea de cand avea 16 ani.
Ultima oara am fost la ea in vizita pe la sfarsitul verii, cand era si verisoara mea in tara. Ea tocmai nascuse si matusa mea era in culmea fericirii. Isi vedea nepoul pentru prima oara, era plina de viata si facea o groaza de planuri pentru viitor. Cred ca asta ma sperie cel ma mult: va trebui sa fac comparatie intre imaginea ei atat de vie de acum doar cateva luni si imaginea ei intr-un sicriu, nemiscata si palida. Avea 56 de ani si ma gandesc ca aceiasi varsta o are si tatal meu si, la fel ca ea, pare atat de plin de viata acum. Insa viata este atat de perversa, incat nu poti garanta niciodata penru cineva. Eu nu sunt cu mult mai mica decat verisoara mea. Cum ar fi sa raman eu fara unul din parinti? Stiu ca, la un moment dat, este inevitabil acest lucru insa nu cred ca exista cineva care sa fie perfect constient de asta. Mereu te ia prin surprindere, te socheaza, te doboara si iti omoara o particica din suflet, lasand un gol care nu va putea fi niciodata umplut.
Oare si-a terminat menirea pe pamant? Ar trebui sa cred acum in soarta si sa zic ca asa i-a fost scris? OK, insa cum ramane cu unchiul meu, un om total dependent de ea? Acum a ramas intr-o casa goala, fata i-a plecat in Italia, fratele in SUA iar nevasta i-a plecat...printre ingeri. Fiindca sunt sigura ca acolo a ajuns, de vreme ce a fost un om extraordinar, care s-a sacrificat mereu pentru binele celorlalti. Acum unchiul meu o mai are doar pe mama. Iar mama, slava cerului are si ea o groaza pe cap.
Inmormantarea este miercuri, insa mi-e frica sa ma duc, nu am mai fost in viata mea la o inmormantare, Dumnezeu m-a ferit de astfel de lucruri. Pana acum...