Kaizer Gogu

Flashmob + cercuri = DRAGOSTE

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Mon, 09 Nov 2009 08:56:00 +0000

Ok, Gogu Kaizer nu mai ştie unde a văzut filmuleţul ăsta, dar când era mic putea să facă şi el aşa ceva cu chestiile alea. Totodată, când era mic era şi ceva mai gras, se pricepea mai bine decât fetiţa de la final, care i-a zis lui Gogu Kaizer că "îi dă ruşine" (după ce Gogu Kaizer a râs despre ea), dacă s-ar pune problema unei întreceri. Aşadar: are cineva un cerc la el? Pentru că Gogu Kaizer are nişte scoruri de stabilit şi nişte lecţii de dat (mna, după ce îi arată el cine e meseriaşul, trebuie să îi dea meditaţii la mate şi să o înveţe tabla înmulţirii cu 3).

Oricum, zice acolo la Info-ul filmuleţului că "Dacă eşti curios să afli semnificaţia cercurilor, rămâi pe-aproape până săptămâna viitoare". Deci rămâne de văzut care e faza, zic.

Uber Kaizer vs. Uberzeit v006

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Wed, 04 Nov 2009 23:03:00 +0000

Reclamă la Uberzeit:

Uber Kaizer vs. Uberzeit v005

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Wed, 04 Nov 2009 22:40:00 +0000

Până şi în Uberzeit trebuie să pontezi dacă simţi chemarea naturii :<

Uber Kaizer vs. Uberzeit v004

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Wed, 04 Nov 2009 22:35:00 +0000

Întrerupem bălăriile obişnuite pentru un reportaj în direct. Îl avem la faţa locului pe reporterul nostru special [din punct de vedere al disfuncţionalităţii creierului] Uber Kaizer. Uber Kaizer, ia nişte legătură!

- Da, mulţumesc, habar n-am cine eşti, da. Da, sunt aici la faţa locului despre care vorbeai tu fără să ştii şi îl am lângă mine pe Uberzeit. Domnule Uberzeit, ce părere aveţi?
- Ăă, acum sau în general?
- Da, păi, când vrei tu. Dacă poţi acum, e bine. Dacă nu, nu trebuie. Dar ai putea.
- Ăă, care era întrebarea? A, da, ce părere am. Păi domnule Uber Kaizer, nu prea am o părere, pentru că dacă dragoste nu e, nimic nu e.
- Interesant, domnule Uberzeit. Dar ce s-ar întâmpla dacă n-ar fi fasole?
- Ăă, da, păi atunci domnule Uber Kaizer, void main debug make data.
- A, hăhă, să înţeleg că sunteţi programator, domnule Uberzeit.
- Nu, maică, sunt păstrător de unghii, dar în timpul liber scriu în Notepad.
- Da, uimitor. Dar domnule Uberzeit, ce aveţi de gând să faceţi în continuare?
- Să dau "Save file as...". Că dacă nu dau "Save", pierd tot ce scriu. Şi am scris de geaba dacă nu am dat "Save". Mi se mai întâmplă să mi se blocheze calculatorul înainte să dau "Save", dar mă enervez, îi dau restart şi îi trece.
- Ăăă, da. Dar domnule Uberzeit, cât mai aveţi de gând să mai staţi pe la faţa locului?
- Nu foarte mult, domnule Uber Kaizer, dar am de gând să mă întorc după ce plec, pentru că e meserie pe aici.
- Da, păi mulţumesc pentru tâmpenia asta de interviu, domnule Uberzeit. A fost sinistru de irelevant şi degeaba, eşti cea mai verigă slabă. Hai că trebuie să îi dau legătura aia înapoi lu' ăla pe care nu ştiu cum îl cheamă. Hai ciaules baules!

Da, stimaţi meseriaşi, ne cerem scuze pentru jena de interviu de mai devreme. Revenim după publicitate.

Uber Kaizer vs. Uberzeit v003

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Wed, 04 Nov 2009 22:12:00 +0000

Uber Kaizer tocmai a visat că era acasă şi că dormea. Cât de tare poa' să fie asta? M? Cât?

Uber Kaizer vs. Uberzeit v002

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Wed, 04 Nov 2009 22:09:00 +0000

Bwahahah, Răzvan a stricat versiunea. A "factapizat-o", lol. Nu, stai. Mda, tocmai a făcut o glumă de programator [nu că Gogu Kaizer ar avea ceva cu glumele de programatori, lol]. Da, era ceva cu void main şi cu debug nu ştiu ce. Şi cu randat poligoane. Gogu Kaizer speră să fiţi la fel de în ceaţă ca şi el.

Uber Kaizer vs. Uberzeit

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Wed, 04 Nov 2009 22:04:00 +0000

După cum bălmăjea şi pe twitter, Uber Kaizer are iar meci cu Uberzeitu'. Bine, Uber Kaizerul, Răzvanul şi Dalianul. După prima repriză, se pare că Uberzeitu' i-a dat să zacă lui Uber Kaizer, stricându-i freza şi facându-i cadou nişte foame.

Ce e cul e că e beznă pe tot etajul [în mare parte e de-aia "care nu mori în ea"] şi că în câteva jumătăţi de oră trebuie să ajungă şi nişte gagici care cică vor dansa pe birouri, pe-aici.

Zomg! Prince of Persia haz trailer!

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Tue, 03 Nov 2009 09:22:00 +0000

\o/, zic.

Aproape @ mal

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Tue, 27 Oct 2009 17:25:00 +0000

Razele soarelui perforau îndrăzneţe lamele jaluzelelor plictisite de griul ce la colora de-atâta vreme. Afară părea să fie o zi frumoasă, dar nu era un lucru garantat. Înăuntru, aerul era călduţ, lumina - potrivită, atmosfera - liniştită şi nu se auzeau decât câteva voci la câteva birouri distanţă, acompaniate în fundal de murmurul radiatoarelor de pe plăcile de bază. Şi deşi era o zi plină, cadrul era relaxat.

Stând nevinovat la biroul lui, Gogu Kaizer presta de zor despre muncă, sorbind din când în când dintr-o sticlă de Cico. Nu după mult timp, sticla de Cico a cedat şi i-a zis suav lui Gogu Kaizer: "Sunt goală. Ce-ai de gând să faci în privinţa asta?". Aşa că Gogu Kaizer a făcut ceva în privinţa asta (dap, exact la ce vă gândiţi): a luat altă sticlă de Cico. După câteva minute totul a revenit la normal - Gogu Kaizer prestând despre muncă, sorbind din când în când dintr-o sticlă de Cico.

Secundele treceau, Gogu Kaizer presta, sticla de Cico se golea. Gogu Kaizer simţea treptat cum situaţia începe să-l preseze, dar concentrat la ceea ce presta şi dornic să vadă rezultatele chestiilor pe care le tot adăuga în joc, Gogu Kaizer tot amâna momentul în care urma să scape de sub jugul presiunii.

Minutele treceau, Gogu Kaizer presta, sticla de Cico zăcea în coşul de gunoi. Cum era de aşteptat, situaţia a atins punctul critic în care Gogu Kaizer nu mai putea pretinde încă o amânare. Blând, calm şi nonşalant, Gogu Kaizer a decis că e timpul să rezolve minorul inconvenient. S-a ridicat de la birou şi a pornit către culoarul ce ducea spre acel loc în care toate presiunile dispar. Dar deşi a pornit blând, calm şi nonşalant, pe drum situaţia s-a agravat şi a început să devină sălbatic, agitat şi vajnic.

Însă viaţa îi pregătise o surpriză Kaizer Gogului: în capătul coridorului se afla, fără îndoială, o uşă care până în acea zi nu exista. Iar aceea nu era orice fel de uşă, prieteni. Nu era o uşă obişnuită, pe care o deschizi atunci când apeşi pe clanţă şi pe care poţi să o laşi deschisă dacă vrei. Nu, nu! Era - nici mai mult, nici mai puţin - o uşă legată de sistemul de pontaj. Da, da, aţi citit bine. Era o uşă pe care poţi să o deschizi numai dacă ai cardul de acces la tine. Şi, desigur, Gogu Kaizer nu avea cardul de acces la tine. Tot ce putea să facă în acel moment era să fie stupefiat. Băiat cumsecade cum e, asta făcea - belea ochii la uşă stupefiat. Foarte stupefiat, peste fire de stupefiat. Pentru el, ăsta era un moment în care tocmai făcuse o împărţire la zero. Nu putea accepta că între el şi oaza de libertate se afla o coliziune, parcă pusă aiurea de un grafician 3D neatent.

Orele treceau, Gogu Kaizer privea înmărmurit uşa care până atunci nu era acolo, cardul de acces zăcea pe birou. Însă fără să ştie cum, Gogu Kaizer a ieşit din transă. Fără să mai piardă secunde preţioase, porni girofarul şi se teleportă lângă birou, unde îl aştepta degajat cardul de acces.

În final, totul s-a terminat cu bine, graţie - probabil - unui înger păzitor. A fost, însă, o situaţie la limită pe care Gogu Kaizer preferă să n-o mai repete. Şi-a promis că din acel moment va purta cardul de acces pretutindeni. Însă viaţa e imprevizibilă şi sigur are alte uşi pregătite. Iar cheia pentru acele uşi, prieteni, - şi lecţia pe care a învăţat-o Gogu Kaizer azi - este să nu amâni niciodată un pipilică. Pentru că altfel se pot întâmpla chestii horror, naşpa sau jenante.

25!

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Sat, 24 Oct 2009 15:25:00 +0000

Adică Gogu Kaizer a făcut nivel, maică, şi şi-a pus câte un +1 la toate skill-urile.

PS: XBox, frate! :D

Moga vs. Terminator

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Thu, 22 Oct 2009 08:58:00 +0000

i lol'd

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Tue, 20 Oct 2009 08:37:00 +0000

CollegeHumor

Machinarium, frate!

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Fri, 16 Oct 2009 15:16:00 +0000

Zic, în caz că nu ştiaţi, Gogu Kaizer, de felul lui, când e mega entuziasmat despre ceva, bălmăjeşte despre acel ceva până la epuizare sau până când persoanele pe care le stresează îi dau Ctrl-Alt-Jetdeaici [vorba lu' Viorel, lol]. Asta înseamnă că din când în când bolboroseşte pe-aici chestii care nu vă pasionează sau ceva de genul, dar fără să-i pese.

În episodul de azi, Gogu Kaizer vă stresează cu Machinarium (joc care ar trebui luat în colimator la o şedinţă oarecare de design *lol*). Dacă citiţi GMZzz, v-aţi mai întâlnit cu joculeţul ăsta. Dacă nu citiţi GMZzz, sunteţi peste firea omenească de degeaba. Dar ca să nu îşi ia Gogu Kaizer nişte Ctrl-Alt-Jet, na despre un link către un review cumsecade, un link către o mini-discuţie cu Jakub Dvorský [omul care e de vină pentru existenţa acestui joc] şi na despre un trailer al jocului:

Chestie la care îţi dai cu părerea de parcă ar conta

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Sat, 10 Oct 2009 13:21:00 +0000

Online Surveys & Market Research

anim'est 2009 - Competiţia scurt-metrajelor româneşti

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Thu, 08 Oct 2009 12:20:00 +0000

Aseară, la Cinema Patria, în cadrul Festivalului Internaţional de Film Animat, a avut loc competiţia scurt-metrajelor româneşti. Marţi seara a fost una din competiţiile scurt-metrajelor străine.

Comparând filmuleţele românilor cu cele ale străinilor, nu pot să zic decât că românii sunt nişte genii neînţelese. Majoritatea filmuleţelor de aseară au fost atât de infecte (din toate punctele de vedere), încât la un moment dat îmi doream foarte tare să-mi scot ficatul, să-l fac pateu şi să râgâi după ce-l mănânc. Nicio limbă de pe planeta asta nu are suficiente cuvinte prin care să pot descrie imbecilităţile pe care le-am văzut aseară. Aş prefera oricând să-mi scot intestinele şi să mă spânzur cu ele decât să mă mai uit încă o dată la chestiile alea. Manele? Mulţumesc frumos, cumpăr 10 bucăţi. Guţă? Cel mai talentat om de pe planetă! 800 de injecţii cu moldamin în fix acelaşi loc? Dar vă rog! Tortură medievală? Puah, un mizilic. ~~Marius Moga? Un compozitor original şi sensibil, fără îndoială.~~ Hai să nu exagerăm, totuşi. Orice, numai scurt-metraje animate româneşti.

Românii vor să impresioneze prin nonfigurativ, iar eu declar oficial că sunt incapabil să ridic la rang de artă abstractizările vomitive prin care autorii acelor filmuleţe îşi exprimă ideile, sentimentele şi mesajele subtile. Declar, desigur, şi că sunt idiot şi că nu am înţeles nimic din filmuleţele alea. M-au depăşit, frate. Şi pentru că m-au depăşit, asta e reacţia pe care o am şi asta e părerea mea. Dacă autorii au vrut să mă facă să simt asta, atunci respectele mele - au reuşit. De felul meu, belesc ochii tâmp la televizor, în timp ce-mi curge o bală din gură, când mă uit la Tom & Jerry. Dacă au vrut să-mi demonstreze că ei se pot exprima la un nivel la care eu nu pot ajunge niciodată - respectele mele din nou, au reuşit. De felul meu, mă scobesc nonşalant în nas când ascult Andre. Dacă au vrut să fiu conştient că nu mă număr printre cei ce pot percepe dimensiunea în care se desfăşoară ei - brava lor, au reuşit şi asta. De felul meu, apogeul unei zile din viaţa mea e când vine metroul la fix.

Tehnică, imagine, sunet, idee, poveste, concept - autorii români au micţionat cu drag pe semnificaţia acestor cuvinte şi le-au dat ei una nouă. Au fost câteva filmuleţe simpatice, da, dar au fost umbrite fără probleme de acele imbecilităţi. Un aurolac zăcând în propria-i urină este o imagine de 1000 de ori mai frumoasă decât majoritatea filmuleţelor ce-au rulat aseară la Patria. Şi totodată simbolică şi abstractă, desigur. Nu o să pot să înţeleg de ce străinilor le-a fost atât de uşor să vină cu ceva digerabil (au avut şi ei partea lor de abstractizări, dar erau excelent realizate, frate), în timp ce românii şi-au scos lucrările de diplomă la înaintare.

Ok, hai că deja m-am desfăşurat prea mult. Pe scurt, competiţia scurt-metrajelor româneşti a fost o vomă.

PS: Nu mă interesează dacă se simte cineva lezat de ce-am scris mai sus (bine, n-o să citească nimeni, dar zic). Asta mi-e părerea şi n-o să-mi cer scuze pentru ea.

IAMX @ Fratelli Studios

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Thu, 01 Oct 2009 22:53:00 +0000

Da, frate. Nu vreau să zic nimic special; vreau doar să marchez ziua asta pe blog. Da, vreau eu, de felul meu, în caz că mi se fâlfâie la un moment dat în viitor, să mă plimb pe blog şi să-mi aduc aminte că în seara asta am fost să văd şi să ascult IAMX şi că a rulat mai mult decât uber fin, fiind o experienţă pe care aş repeta-o oricând.

Viorel zicea că exagerez când tot repetam la fiecare 5 minute că e prima dată când văd nişte oameni meseriaşi la mai puţin de 10 metri de mine, oameni pe care i-am văzut până atunci numai pe youtube (nu daţi click, pentru că nu o să vă placă). Dar, frate, nu mi se întâmplă foarte des. De-acum înainte o să-i văd tot pe youtube, dar o să am un rânjet tâmp pe meclă. O să-mi aduc aminte cât am cântat cu ei, cât am urlat, cât am sărit, cât am aplaudat şi cât de mare avea capul individul din faţa mea. Şi o să am un rânjet tâmp pe meclă.

Editare târzie: Nu că v-ar pasiona pe voi, dar o să strâng nişte linkuri aici cu despre cum a fost.

Thrystan (nişte video) + partea a doua
sofresh (nişte foto)
One Day
Luna Amară
Liviu

"Povestea lui Harap-Alb", versiunea 0.0.2, episodul 3

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Sat, 26 Sep 2009 00:21:00 +0000

Sclipitor de nambăr oan ce era, feciorul cel mic se teleportă în pod şi luă tot ce-i trebuia (inclusiv eşarfa pe care a purtat-o mă-sa la nuntă şi nişte pastă de dinţi). Apoi coborî, luă o tavă, o umplu cu jăratic şi se duse la herghelie.

- Salut, cailor! Am auzit că vă place să mâncaţi jăratic, aşa că am pus nişte jăratic în herghelia voastră ca să mâncaţi jăratic în timp ce mâncaţi jăratic!, zise feciorul cel mic.

Cu multe kilograme de reticenţă, fiecare cal a pus o faţă de cal şi l-a ignorat pe fraier. Şi atunci, numai iaca ce iese din mijlocul hergheliei o răpciugă de cal, grebănos, dupuros şi slab, de-i numărai coastele; şi venind de-a dreptul la tavă, apucă o gură de jăratic, o mestecă subtil şi concluzionă manevra printr-un râgâit. Stupefiat şi cu părul plin de fum, feciorul cel mic îi fu dădu două palme peste ochi şi începu să-l bălăcărească:

- Bovină inestetică ce eşti! Dintre toate dobitoacele, tu eşti cel mai prost! Dacă te mai prind că vii la jăratic, îţi fu dau mai mult de două palme! Îţi dau două palme de două ori! Fiecare palmă o primeşti şi-n reluare!

După care începu să alerge ceilalţi cai prin herghelie, întinzând tava de jăratic către ei. Prinzând un moment prielnic, când feciorul cel mic se uita la opincile pe care le purta şi se întreba dacă nu cumva ar trebui să se numească başcheţi, slăbătura cea de cal iar se aruncă şi apucă o gură de jăratic. Fiul craiului îi mai fu dădu şi atunci nişte palme, fix cum a promis.

Şi apoi începu să alerge iar după caii ăia flauşaţi, care, după ce că nu mai mâncaseră de 9 zile, mai aveau şi un picior în plus, care tot atârna ostentativ de când intrase feciorul Flauşilă Junior în herghelie şi care îi încurca atunci când alergau. Şi numai iaca, şi a treia oară, ceac-pac! tot gloaba cea de cal veni şi începu a mânca la jăratic şi a râgâi, de n-a mai rămas nimic în tavă. Atunci fiul craiului, mai frustrat decât Oana Zăvoranu când e la ciclu, îi fu turnă nişte buchete de palme după ceafă, îl prinse în căpăstru şi, punându-i frâul în cap, zise în gândul său: "Să-l iau, ori să-i dau drumul? Mă tem că m-oi face de râs, ceea ce e inadmisibil în societatea noastră bazată pe bun simţ şi nu pe aparenţe. Decât cu aşa cal, mai bine pedestru. De fapt, ce mă tot flauşez eu aici? Dacă Inna crede că ştie engleză, eu de ce n-aş putea să-l iau pe expiratul ăsta?"

Şi cum sta el în cumpene - să-l ia, să nu-l ia, Moga a copiat şi la bac, dacă acum ~~copi~~ compune melodii - calul se şi scutură de trei ori, şi îndată rămase cu părul lins-prelins şi tânăr ca un buletin, de nu era alt mânzoc mai frumos în toată herghelia (asta pentru că Sarah Jessica Parker mulgea caprele, beată). Şi apoi, uitându-se ţintă în ochii fiului de crai, zise:
- În primul rând, să ştii că jăraticul e mâncarea mea preferată. În al doilea rând: dacă un spaţiu-timp de tip Minkowski conţine o regiune compactă Ω şi dacă topologia lui Ω e de forma Ω ~ R x Σ, unde Σ e o mulţime de trei tipologii nontriviale, ale cărei limite au topologia de forma dΣ ~ S x S, şi dacă, pe lângă asta, hypersuprafeţele Σ fac parte din acelaşi tip de spaţiu, atunci regiunea Ω conţine o gaură de vierme intra-univers cvasipermanentă. Zi-mi ce e greşit la chestia asta şi merg cu tine, că am auzit că vrei să te duci să te ~~dezvirgi~~ însori şi n-ai cal, iar eu sunt un super cal, pentru că sunt decapotabil. Şi ştii că veveriţele nu rezistă când văd un decapotabil.

Oare ce va face feciorul cel mic în continuare? Va putea el să rezolve problema calului? Oare va pleca el la drum însoţit de calul cel meseriaş? Va reuşi el să prindă reluarea episodului din Esmeralda pe care l-a ratat data trecută? Dacă marţi e joi şi vineri e luni, câte zile are săptămâna? Prin ce trebuie să mai treacă eroul nostru pentru a putea pleca, în sfârşit, către aventura vieţii lui? Vom afla răspunsurile la toate aceste întrebări în episodul următor!

piua

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Fri, 25 Sep 2009 20:31:00 +0000

E "Constantine" pe ProTV, deci brb.

Nişte nimic random

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Wed, 23 Sep 2009 21:51:00 +0000

Când Gogu Kaizer era mic şi buzunaru-i era gol, îşi zicea că nu-i nimic şi cobora la demisol. Acolo găsea murături, toate puse în borcane, ascunse după nişte-ncrengături şi făcând rimă cu "golane!". Însă într-o zi de vară, una foarte însorită, când GK se ducea la moară, era gata să dea mită undeva, pe-o ulicioară, pentru nişte conopidă. Dar realizând că nu e bine să vorbească doar în rime, Gogu Kaizer s-a calmat şi să vorbească-aiurea a-ncetat. După care s-a culcat.

Gogu Kaizer o să-şi lipească pe perete, deasupra patului, in dreptul lui, un afiş cu o bulă de dialog în care scrie că "zZz zZz". Aşa, de geaba.

Întrebarea nopţii

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Wed, 23 Sep 2009 21:33:00 +0000

Care a fost primul: Virgil Ianţu sau George Clooney?

Cum ar fi arătat...

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Sun, 20 Sep 2009 00:56:00 +0000

...Justice League dacă ar fi fost inventată de tipul care a scris Mioriţa? Păi, în primul rând, ar fi avut numai meseriaşi care ar fi vorbit română. Şi meseriaşii ăştia s-ar fi bătut cu nişte anti-meseriaşi, care, la rândul lor, ar fi vorbit tot română. Dar pentru că Gogu Kaizer poate să se întoarcă înapoi în timp, a stat de vorbă cu poetul cunoscut în mod oficial sub numele de "tipul care a scris Mioriţa". Nu prea îi stă în obicei, dar Gogu Kaizer va da copy-paste la .doc-ul primit de la tipul care a scris Mioriţa.

Meseriaşi:

Făt-Frumos - Însurat cu Ileana Cosânzeana. Super puteri: arată bine, dă zdravăn cu măciuca (la propriu), are ură pe zmei şi are tot timpul prezervative la el. E atât de obsedat de fizicul lui încât vrea să se asigure că nu va avea copii, de teamă să nu iasă mai frumoşi ca el.
Greuceanu - Un fel de Jedi, mulţumită paloşului său, care îi dă stări de vomă. Poate convinge aproape pe oricine să facă aproape orice. Ca un Jedi, zic. Super puteri: ştie cum stă treaba cu metamorfoza (se poate transforma + simte când un inamic e transformat), e campion la trântă (adoră să termine fiecare trântă înfigându-şi inamicul în pământ şi zburându-i creierii cu ce are la îndemână), ştie să organizeze super petreceri care de foarte multe ori se termină cu nişte orgii şi de foarte puţine ori cu nunţi.
Faurul-Pământului - Tipul cu echipamentul. Când unul din meseriaşi are nevoie de ceva, el e omul care îl rezolvă. Super puteri: e puţin piroman şi poate controla aurul. Zmeii, cocalari fiind, au încetat să mai poarte aur pentru că Faurul-Pământului îi sugruma de la distanţă cu propriile lor lanţuri. Chestia asta sigur ar dezvolta un trend în zilele noastre.
Păcală - Cel mai slăbănog meseriaş. E tot timpul beat, dar spre norocul lui, meseriaşii nu au un regulament care să interzică alcoolul la locul de muncă. Super puteri: e un maestru al deghizărilor (de-asta rămăsese Ileana gestantă atunci) şi îşi omoară inamicii fraierindu-i, făcându-i să lupte între ei.
Harap-Alb - E un fel de vrăjitor, dar şi un fel de Captain Planet. Adică în loc să fie el cel "combinat" din puterile planetarilor, planetarii sunt "combinaţi" din puterea lui (prin "planetari" înţelegem Gerilă, Buzilă, Fomilă etc). Îi poate combina oricând, iar când sunt combinaţi ăştia nu zic faza cu "din puterile voastre bla bla". Are un cal care vorbeşte prea mult, mănâncă jăratic şi care nu poate să ţină niciun secret. Din cauza lui n-a reuşit Harap-Alb să hâţa-hâţa cu Ileana într-o seară.
Toma Alimoş - Ăsta are X pe ochi, a murit înainte să fie cooptat. R.I.P.
Manole - Şi ăsta are X pe ochi, doar că e nemuritor. Şi are X-ul pe ochi numai când moare. Statistic vorbind, cea mai frecventă cauză a morţii lui a fost căzutul de la etaj, pentru că de fiecare dată se urca beat. Super putere: construieşte super repede orice vrea el şi se bagă mereu la misiunile kamikaze. De curând şi-a legat nişte trafaleţi de mâini cu nişte lanţuri, în ideea că o să facă nişte treabă a la God of War.
Ileana Cosânzeana - Nevasta lui Făt-Frumos şi amanta uneia dintre zâne. Ştie să cânte la pian, ia lecţii de auto-apărare de la Greuceanu şi face cea mai bună salată de boeuf (pentru că numai asta ştie să facă). Îl ţine sub papuc pe Făt-Frumos, care cam umblă după fufe, de felul lui. Super putere: dreptul de vot.
Bulă - Cel mai omnipotent dintre toţi meseriaşii, dar şi cel mai tută. Super putere: îşi omoară inamicii spunându-le bancuri cu el (inventate de alţii), făcându-i să se crăcăneze de râs.
Capra cu trei iezi - În carne şi oase. Super putere: behăitul random, laptele şi faptul că poate sta în două picioare.
Prâslea - Un tip mai retras, de felul lui (toţi sunt de părere că orientarea lui sexuală nu e una care s-ar potrivi unei lumi de basm). Poate călători în lumi paralele. Are un fetiş pentru mere de aur, din cauza asta petrecând mult timp prin laboratorul Faurului-Pământului. Super putere: e voinic.
Neghiniţă - Halfling Rogue, nivelul 8. Are +5 ca "racial bonus" la "move silently" şi "listen". Sneak Attack e din dotare. Problema e că, având acel bonus la "listen", a devenit un bun ascultător. Deci, ca super putere: discută cu inamicii despre problemele lor şi le dă sfaturi. Alteori le povesteşte el chestii. Atunci îi omoară plictisindu-i.

Ăştia de mai sus sunt meseriaşii care au înfiinţat Justice League punct ro. Iar dintre anti-meseriaşi amintim: fraţii Zmei, verii Căpcăuni, Baba Cloanţa, Balaur, Muma Pădurii, Spânul, Babau, Pricolici şi Moroi. Dar despre ăştia în alt episod, că nu mi-e cam somn, pentru că am băut mulţi 2L de Cola.

"Povestea lui Harap-Alb", versiunea 0.0.2, episodul 2

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Fri, 18 Sep 2009 23:15:00 +0000

Şi cum sta feciorul cel mic pe gânduri şi nu se dumerea ce să facă pentru a scăpa de ~~virginita~~ ruşine, numai iaca se trezeşte dinaintea lui cu o babă gârbovită de bătrâneţe, care umbla după milostenie (milostenia e un fel de marijuana cu aromă de ulei de motor, e uber rară de felul ei)(şi când a apărut baba, ăsta a zis că poate să amâne treaba cu ~~virginita~~ ruşinea, că nu era urgentă).
- Tinere fecior, îmi pare rău pentru tine că plângi ca o fetiţă şi o să te las să termini, dar Beyoncee a plâns cel mai mult şi cel mai mişto în videoclipul ăla al ei cu "tu di airport" sau ceva de genul. Ia, mai bine prestează şi tu nişte milostenie la baba.
- Ia lasă-mă, frate, în pace, că şi-aşa am alte probleme pe cap! zise ~~prinţ~~ feciorul numărul 3.
- Haoleu, citi-ţi-aş folderul de spam din mail, spune tu babei care e problema, poate ştie ea care e faza.
- N-auzi, babo, să mă laşi? De la una ca tine crezi că aştept eu ajutor? Am sunat deja la 911, cum mi-a zis Anda Adam, aşa că jet!
- Băi, puţă! Bagă mare şi zi-mi care e treaba, că n-am timp de pierdut. Trebuie să ajung şi la alţi fraie... feciori de împărat, să ştii, şi chiar n-am chef de figurile astea ale tale.

Vizibil impresionat de abilităţile de Jedi ale babei, feciorul scoase un joint din buzunar şi-l pasă babei pe furiş, să nu-l vadă nimeni, deşi erau singuri în grădină.
- Ok, babo, ia d-aici. Ciocu' mic şi joc de glezne, da?
- Oho, aşa prietene, zise baba. Uite care e manevra: eu mi-am luat concediu săptămâna asta şi plănuiesc să mă plimb. Nu ştiu, o să iau maşina şi o să dau o fugă până la Sibiu. O să mă duc pe Transfăgărăşan şi o să mă întorc pe Valea Oltului. Tu ce crezi: ar trebui să-mi iau haine groase la mine sau nu?
- Ăăăă, stai, nu era vorba ca TU să îmi rezolvi dilema MIE şi nu invers? Şi, pe lângă asta, o să faci vreun popas până în Sibiu? Adică o să rămâi peste noapte pe undeva? Că dacă nu rămâi, n-are rost să-ţi iei.
- Mă, aşa mă gândeam şi eu. Acuma fii atent: du-te la tată-tău şi cere să-ţi dea calul, armele şi hainele cu care a fost el ginerică, dar nu p-alea din noaptea nunţii. Atunci ai să te poţi duce unde n-au putut merge fraţii tăi, pentru că tu o ai mai mare, motiv pentru care ţi-a fost scris de sus să-ţi fie dată această cinste. Acuma, orice-ar fi, nu-i spune lu' tată-tău "lasă-mă, papa, la mare". Nu suportă melodia aia, plus că el e fan 3rei Sud Eşti. Hainele despre care ţi-am vorbit sunt vechi şi ponosite, şi armele ruginite, iară calul ai să-l poţi alege punând în mijlocul hergheliei o tavă plină cu jăratic, şi care dintre cai a veni la jăratic să mănânce, acela are să te ducă la împărăţie şi are să te scape din multe primejdii, să fac spume dacă te mint. Cam atât. Hai că eu am tăiat-o, că trebuie să ajung la RoBlogFest. Am citit în blogul de cristal că o să cânte Moga anu' ăsta şi eu inimă Moga. Ciaules, bulan!

Baba îşi aprinse jointul şi începu să alerge în cel mai crăcănat mod posibil, având grijă să-şi bălăngăne mâinile pe traiectorii diferite şi încercând să se redreseze după fiecare palmă pe care şi-o dădea din greşeală în creieri. A mers aşa vreo 50 de metri, după care şi-a fu dat o palmă mai zdravănă şi a leşinat într-un şanţ, cu toţi cracii în sus şi în cel mai inestetic mod posibil. Feciorul cel mic, după ce şi-a revenit din căscat gura cu balele curgându-i până la genunchi, se duse glonţ la tată-său:
- Băi, tată, am rumegat puţin la rece toată chestia şi am hotărât: vrea şi gura mea să încerce. Nu vreau să înceapă ăştia doi cu glumele alea lor că sunt fetiţă şi că eu sunt ăla mic şi răsfăţat care nu trebuie să facă nimic niciodată, aşa că mai bine plec şi eu.
- Feciorii mei mai mari! zise Crai către cei doi feciori ai lui mai mari. Puţină atenţie, vă rog...
- Vai, frate, iar s-a îmbătat ăsta, zise feciorul cel mic în sinea lui.
- Surioara voastră mai mică tocmai a zis că vrea să încerce şi ea să se ducă la Verde, acolo, şi să facă treaba aia de care zicea Verde, zise Crai în continuare.
- Mă, când dracu' a avut ăsta timp să bea fără noi, moşule? şopti feciorul numărul 1 către feciorul numărul 2.
- M, undev în Balcan, lasă "când", tu l-ai văzut să plece de pe tron? Ăsta e ca Dart Vade, undev în Balcan, îţi zic eu. Sau mai rău, e un ninja. Da, un ninja, frat, zise feciorul numărul 2.
- Undev în Balcan...
- Ce?
- Ai uitat un "undev în Balcan"...

Începând să se plictisească de discuţiile fraţilor lui, feciorul numărul 3 făcu un pas în faţă:
- Băi, tată, eu zic că e de datoria mea să încerc. Numai dă-mi calul, armele şi hainele cu care ai fost tu ginerică şi-am plecat.
- Ce? Te-ai tâmpit la cap? Cine naiba mai ştie pe unde mai e calul ăla? Cred c-a şi murit, pentru plângând afară tare! Iar faza cu hainele de ginerică? Nu ţi-am povestit că n-am mai putut să dau jos floarea şi euroii din piept? A înfipt mă-ta acul ăla în ele de parcă aş fi fost vampir, frate. Abia l-am scos din mine.
- Băi, asta e treaba mea, da? Zi-mi dacă mi le dai sau nu, ca să ştiu dacă mă duc să mă uit la Esmeralda sau plec.
- Gata, fată, nu trebuie să ţipi. Poţi să iei ce vrei, zic. Numai calma, tranquilia, astea.

Şfârşitul episodului 2, că mi-e cam somn

"Povestea lui Harap-Alb", versiunea 0.0.2, episodul 1

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Wed, 16 Sep 2009 23:31:00 +0000

Scrisă de Ion Creangă, respinsă de ~~franc~~ neamţ şi xeroxată de Gogu Kaizer când s-a întors el în timp atunci. Ştiţi voi, atunci.

Amu cică era odată într-o ţară un crai (nu "cry"), care avea trei feciori. Şi craiul acela mai avea un frate mai mare, care era împărat într-o altă ţară, mai depărtată. Şi împăratul, fratele craiului, se numea Verde-împărat, pentru că n-a pierdut niciodată la "verde-stop"; şi împăratul Verde nu avea feciori, ci numai fete. Verde ăsta, simţind că urma să expire, i-a dat un SMS lui Crai ăla (asta ca să aibă şi el un nume), în care îi povestea în mai puţin de 160 de caractere că el o să moară şi că ar fi cul să trimită Crai unul din băieţii lui până la el pentru a presta despre făcut pe împăratul după moartea lui.

Imediat ce s-a trezit din beţie, Crai ăla i-a chemat pe cei trei ~~flauşa~~ feciori la el şi le-a povestit care e treaba. Feciorul numărul 1, ăl' mai mare adică, a început cu aroganţe:
- Moşule, păi mă duc eu, mă. Păi eu sunt cel mai mare dintre noi toţi trei la un loc, mă. Mă, păi mie mi se cuvine chestia asta, mă. Zic, sări cu banii de cheltuială - în euro, de preferabil, să nu mai stau eu să-i schimb -, cu colecţia primăvară-vară de la Milano - să fie şi brandul meu prezentabil -, cu nişte arme şi cu nişte cai putere.
- K, zise Crai.

Şi şi-a luat ~~fraier~~ feciorul cel mare tot ce i-a trebuit şi-a plecat. Imediat ce ăsta a ieşit pe uşă, Crai şi-a luat costumul de urs de la balul mascat de anul trecut şi, mergând pe o scurtătură, a ajuns înaintea feciorului la un pod, unde i-a făcut ăluia nişte "bau!", aşa, dampururea, că e el Crai, dar zicând "mor, mor, astea, zic". Şocat, ~~virgin~~ feciorul a micţionat instant pe el şi a început să caute butonul de pauză. Între timp, calul a zis că "Eu îmi bag picioarele, fiecare pentru el" şi a fugit acasă. Vizibil impresionat, feciorul a rânjit timid către urs şi, profitând de faptul că nu ştia că nu e un urs adevărat, a fugit şi el.

Ajuns acasă, feciorul se prezentă în faţa Craiului pentru a da raportul:
- Moşule, e horror, mă. Păi cum mergeam eu liniştit pe cal, a apărut la un moment un urs, mă. Şi s-a dat la mine, că face, că drege, că astea. Şi m-am luptat cu el, dar când era să-i dau să zacă, şi-a chemat prietenii. Mare mirare că am scăpat, mă, că erau hotărâţi să mă vi0leze brutal, mă. Nu voiam să apar la "Ştirile de la ora 5", aşa că am fugit.
- K, zise Crai.

Profitând de admirabilul eşec al feciorului numărul 1, feciorul numărul 2 făcu un pas în faţă:
- Zic, undev în Balcan, hai că o să încer şi eu, că văd că prostu' ăsta e de geaba, da. Dă şi mie toat cele, undev în Balcan.
- K, zise Crai. Dar ai grijă, că cică sunt urşi pe drum, urşi care vor să te vi0leze, cică. Parcă văd că o să te întorci şi tu acasă, la fel ca fractu'.
- M, undev în Balcan, stai culca, mie îmi plac urşii, mă înţele bine cu ei, undev în Balcan, afirmă feciorul numărul 2, fără să realizeze că era într-un loc public.
- K, zise Crai. Ia ce-ţi trebuie şi jet! de-aici.

Şi-a luat ăsta tot ce i-a trebuit şi-a plecat undev în Balcan. A mers ce a mers şi, la un moment dat, pow! ursul cu al său dampururea "bau!" şi "mor, mor, astea, zic". Luat prin surprindere, feciorul numărul 2 a belit ochii, pentru că el numai asta ştia să facă în situaţii de criză. Într-un final, s-a luat calul de el: "Bă, tabla mea de şah e cumva la tine?". Realizând că are o scuză, feciorul numărul doi a scos limba la urs şi a tăiat-o instant către casă.

Ajuns acasă, feciorul se prezentă în faţa Craiului pentru a da raportul:
- Undev în Balcan, eşec incomensurabi, a apăru ursul, care de fapt era mai mulţ urşi, am zis că nu merită, undev în Balcan.
- Prostule, ţi-am spus eu, zise Crai.

Feciorul numărul 3, după ce că era cel mai mic dintre ei, era şi cel mai paralel cu situaţia. Şi pentru că nu mai rămăsese decât el, s-a dus în grădină şi a început să plângă ca o fetiţă ce era.

Şfârşitul episodului 1, că mi-e cam somn

V-a mai povestit Gogu Kaizer de când era el mic? Nu? Hai că vă povesteşte acum, lol

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Mon, 14 Sep 2009 11:37:00 +0000

Când era Gogu Kaizer mic şi era elev, se prezenta în prima zi de şcoală la doan'ţătoare [saru'mâna, zic][Gogu Kaizer ştie din surse sigure că doan'ţătoare citeşte blogul ăsta][cea mai sigură sursă e doan'ţătoare, zic], presta despre un buchet de flori, spunea o poezie şi apoi îşi anunţa intenţia de a pleca acasă. Bine, practic, poezia era intenţia lui de a pleca acasă, pentru că deja nu mai era poezie chestia aia, ci doar o bălărie care suna ceva de genul ăsta: "Ieri s-a terminat vacanţa, astăzi şcoala a-nceput / Am uitat ceva acasă, mă duc să-l iau şi vin înapoi". E inutil ca Gogu Kaizer să precizeze că niciodată nu i-a reuşit manevra şi că de fiecare dată trebuia să stea şi la serbarea de început de an [în cadrul căreia dom' director spunea ceva la care Gogu Kaizer rămânea întotdeauna neimpresionat şi indiferent].

Dar Gogu Kaizer voia să zică de fapt altă chestie. La un moment dat, când era el în clasa a doua [parcă], nu şi-a făcut tema. A urmat un dialog în care doan'ţătoare îl întreba de ce n-a catadicsit să-şi facă tema:

- Dar de ce n-ai catadicsit să-ţi faci tema?
- Ăăă, nu m-a lăsat tata...
- Stai, ce? Nu te-a lăsat taică-tău? Cum nu te-a lăsat?
- Păi eu voiam să îmi fac tema, dar nu m-a lăsat el, mi-a zis că n-am voie.

Gogu Kaizer era convins că o să ţină şi că o să scape de orice pedeapsă ar fi urmat. Problema e că doan'ţătoare s-a pus pe râs şi a chemat-o repede şi pe mama lui Gogu Kaizer în clasă [pentru că mama lui Gogu Kaizer e învăţătoare, zic], pentru a râde şi ea cum se cuvine despre Gogu Kaizer. Oarecum ruşinat, Gogu Kaizer a luat loc în bancă şi, într-un exces de furie şi cu o dorinţă aprigă de răzbunare, a desenat cu stiloul pe bancă o linie, gândindu-se că banca aia era a lu' doan'ţătoare, adusă de acasă, şi că dacă va fi inestetică, va trebui să cumpere alta. Rânjetul de satisfacţie de pe meclă i-a pierit în momentul în care a aflat că tot el va trebui să şteargă linia aia, ceea ce i s-a părut o mare nedreptate.

Asta a fost cea mai dampulea scuză pentru nefăcutul temei pe care Gogu Kaizer a folosit-o în anii lui de şcoală. La voi care a fost cea mai dampulea scuză? M?

PS cu o oarecare legătură: Gogu Kaizer e fan prima zi de şcoală. Azi, metroul a fost arhiplin de minore [respectiv jailbaituri la greu].

Mai bine nu încercaţi asta acasă, pentru că e de geaba, zic

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Wed, 09 Sep 2009 23:05:00 +0000

Băi, Lipton Green Tea ăla, după ce că nu e cine ştie ce de bun, mai are şi chestii în el care, după ce le bei (pentru că îl bei pe el, pe Lipton, pe el îl), nu te lasă să adormi. Hai să zicem că asta n-ar fi rău, dar în cazul lui Gogu Kaizer toată starea asta de neadormire pe care i-o dă e de fapt o stare d-aia în care priveşte tâmp la monitor (stare care nu e starea lui "default", contrar opiniei majorităţii), stă cu gura semi-întredeschisă, salivează moderat de subtil şi nu poate să lege două cuvinte coerente între ele pentru că nu vede scopul legăturii lor.

Mai mult decât atât, are senzaţia că începe o frază şi se pierde la jumătatea ei, uitând de fapt ce voia să spună (asta ca bonus pe lângă vorbitul aiurea rău). Şi dacă, în timp ce scrie fraza aia, îi vine în creieri altă frază, atunci ceac-pac! s-a ales praful de toată manevra pentru că nu mai poate să na, s-a întâmplat din nou, habar n-are ce voia să sublinieze în propoziţia asta. Pe lângă asta, nici nu reciteşte literele dinaintea celei la care se află la momentul te zero, pentru că îi e lene. Deci dacă ar vrea, ar putea să afle ce voia să spună, dar îi e lene să mişte din pupile. Şi chiar dacă ar reciti, ar tembeliza, pentru că s-ar haotiza mai mult şi n-ar înţelege de ce a vrut să recitească.

Ştii cum e atunci când vrei să fii atent la o chestie random, uber importantă şi interesantă, dar ţi-e lene să deschizi ochii pentru că horcăi de somn? E, asta ar vrea să facă Gogu Kaizer acum, dar nu poate pentru că Lipton Green Tea. "Lipton Green Tea - singurul lichid din casă; îl bei pentru că n-ai de ales, 'te naiba". Bine, singurul lichid pe o rază de 50 cm în jurul lui Gogu Kaizer, la care Gogu Kaizer poate ajunge cel puţin din instinct. Ct. Ctitorie. Ie. Ienupăr. Ăr. Ărmălaie (h-ul e mut). Ie. Ie două noaptea. Ai "f", fraiere!