Kaizer Gogu

Chestie la care îţi dai cu părerea de parcă ar conta

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Mon, 06 Jul 2009 16:14:00 +0000

C2H5OH?

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Sun, 05 Jul 2009 22:52:00 +0000

Prima dată când Gogu Kaizer s-a flauşat zdravăn, dar zdravăn, zic, din cauza alcoolului a fost atunci când a aflat că a intrat la facultate. Şi s-a flauşat întâmplător, fără intenţie (n-avea îndeajuns de mulţi bani pentru a avea intenţie, zic).

În seara zilei în care a aflat Gogu Kaizer că a intrat el la facultate, a ieşit cu flauşaţii din gaşcă prin oraş. S-au dipstrat ce s-au dipstrat pe unde au umblat ei (respectiv au stat liniştiţi la o terasă şi au sorbit cantităţi infime de alcool), după care au zis că "bă, da' hai şi noi prin clubul ăla care s-a deschis săptămâna trecută, să vadă şi ochiul nostru despre ce e vorba, că poate e culăreanu". Aşa că s-au dus în clubul ăla care s-a deschis săptămâna trecută, să vadă şi ochiul lor despre ce e vorba, că era posibil să fie culăreanu.

Clubul respectiv nu era cine ştie ce - era oarecum drăguţ şi avea muzică ok (non-m4n3le, adică). Acolo, Gogu Kaizer s-a mai întâlnit cu nişte lume şi a zis că "o hai, cheers, mate!". Şi a tot zis asta timp de vreo 4 beri. Până când a apărut văr-su, care văr-su avea la purtător nişte Ballentine's şi alte atrocităţi de genul ăsta. Gogu Kaizer, nefiind consumator frecvent de astfel de chestii şi neştiind că era lovit de un număr natural de beri, s-a agăţat fără să vrea de sticla aia de Ballentine's, pentru că i s-a părut lui că era mai aproape şi că era prea plină (în realitate, chiar era).

Pentru că în club devenise deja prea cald, flauşaţii au ieşit pe-afară, unde Gogu Kaizer a continuat să jubileze cu sticla de Ballentine's până a considerat văr-su că ar vrea şi el să consume din sticla lui de Ballentine's pe care o cumpărase chiar el. Puţin deranjat, Gogu Kaizer şi-a promis că se va duce să-şi procure legal nişte bere. Din păcate, cam în acel moment, a observat el că lângă intrarea clubului erau 3 fete care au fost cu el în liceu. Zâmbăreţ, hotărât şi pseudo-împleticit, Gogu Kaizer s-a îndreptat către ele. Iar de acolo nu-şi mai aminteşte nimic.

A doua zi s-a întâlnit cu o parte din persoanele prezente acolo cu o seară în urmă. În ordinea numerelor de la adidaşi, acele persoane i-au povestit lui Gogu Kaizer că:

La un moment dat se urcase în maşina lui văr-su, unde a găsit nişte bancuri într-un ziar. A stat 15 minute acolo şi claxona de fiecare dată când râdea. Şi cică râdea des.
Cele 3 fete i-au povestit lui Gogu Kaizer cum se îndrepta el către ele foarte zâmbăreţ, hotărât şi pseudo-împleticit, cum a trecut pe lângă ele, cum a intrat în club şi cum a ieşit de acolo cu o bere în mână. Adică, nah, promisiunea e promisiune.
Pentru că nu reuşea să deschidă uşa maşinii împingând în ea, Gogu Kaizer a intrat pe geam, a uitat de ce voia să intre în maşină şi a ieşit normal de acolo cu o pungă de alune în mână.
Când au venit după el la plecare, flauşaţii l-au găsit pe Gogu Kaizer în club ţopăind alături de 3 băieţi rromi pe Prodigy. Doar ei 4 mai erau pe-acolo. Gogu Kaizer se dipstra de minune şi nu voia să plece. Flauşaţii au fost nevoiţi să-i promită că au alune în maşină.
Pe drum către casă, pentru că stătea în dreapta şoferului, Gogu Kaizer a fost DJ şi a pus aceeaşi melodie de 5 ori la rând. Ca să nu mai facă asta, flauşaţii i-au pus în braţe un joc Tetris foarte vechi, care zăcea prin maşină, şi l-au invitat pe Gogu Kaizer să afle de ce nu funcţionează. Chestia asta e încă un mister pentru Gogu Kaizer.
Ajunşi acasă, fiecare s-a îndreptat către casa lui. Gogu Kaizer a fost singurul care nu a înţeles de ce Bătrânul Tom a schimbat încuietoarea de la poartă. 5 minute mai târziu a aflat că voia să intre în curtea vecinului de vis-a-vis.

Toate chestiile astea nu erau decât nişte fragmente înceţoşate pentru Gogu Kaizer. Faptul că îi erau povestite nu făceau decât să-i confirme că s-au întâmplat. Şi partea bună din toată povestea e că Gogu Kaizer intrase la facultate.

Lady Gaga e puţin cam greşită

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Sun, 05 Jul 2009 21:26:00 +0000

Weekend-ul ăsta Gogu Kaizer a fost pe-acasă (adică fix acolo unde a crescut şi unde s-a jucat cu mătărânga-n ţărână). Şi pentru că acolo aerul era cam altfel decât e cel din Bucureşti (ştiţi voi, e din ăla curat, dacă aţi văzut), a "stat ca guşterul la soare" (după cum obişnuia să bălmăjească stimabilul B. Racoviţă pe la ţigare, atunci când oamenii se prefăceau că-l ascultă). Şi pentru că s-a plimbat cu maşina prin ~~metropolă~~ ~~oraş~~ ~~orăşel~~ ~~comună~~ ~~sat~~ ~~cătun~~ pe acolo, a trecut prin nişte locuri care i-au amintit despre cum s-a făcut el prima dată praf muci rangă plop din cauza alcoolului.

Paranteze:
[Pentru că mama lui Gogu Kaizer citeşte chestia asta, Gogu Kaizer declară oficial că tot ce scrie aici e cea mai inventată poveste]
[Pentru că Bătrânul Tom citeşte chestia asta, Gogu Kaizer declară că tot ce scrie aici e parţial adevărat, adică treburile ok s-au întâmplat, alea naşpa sunt fabulaţii, k?]
[Pentru că mătuşa lui Gogu Kaizer citeşte asta, Gogu Kaizer declară că acum două zile a făcut plută pe piept cu bătaia picioarelor într-o baltă improvizată]
[Pentru că verişoară-sa lui Gogu Kaizer citeşte asta, o să vă dea nişte poze cu ea mai târziu, când se face noapte]
[Pentru că, aparent, ~~toată şatra~~ tot neamul lui Gogu Kaizer citeşte chestia asta, Gogu Kaizer o să scrie în germană, să fie sigur că nici el nu înţelege]

Dar, zic, pentru că e nuştiucât noaptea, Gogu Kaizer se va duce să stea cu mecla în pernă şi să se bucure că face asta (o să pună pe urmă un filmuleţ pe youtube cu el bucurându-se, ca să fie clar la ce se referă când zice că se bucură). Nu de alta, dar mâine are uber multă treabă la serviciu şi ar fi dampulea să nu stea atunci de geaba şi să scrie pe blog (pentru că asta cred băjeţii de pe-acolo că face Gogu Kaizer toată ziua).

I haz poză!

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Sun, 28 Jun 2009 08:39:00 +0000

Nu e tocmai a la Vlad Petreanu, dar merge ^_^

indie.retro.cool.games

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Thu, 25 Jun 2009 13:18:00 +0000

Chestia asta se adresează mai mult celor cărora le plac joacele şi alte treburi legate de joace: GMZ s-a mutat pe Wordpress, adică aici (că e mai cul şi mai cumsecade).

GMZ ăsta e un blog al cărui scop e să povestească diverse lucruri despre jocuri interesante (interesante din punct de vedere al designului, al stilului vizual, etc). Pe scurt, despre jocuri care au ceva (putem să spunem "special") şi merită jucate. Cum zice şi-n About: "mostly indie retro rock ‘n roll type". Pe lângă jocuri, blogul adună şi chestii legate de game design în general, fie că e teoretic, fie că e practic. Deci, dacă vă pasionează, na d-aici:

Uber.Kaizer.Căpitan.Stelar.S01E03.Cam.XviD-iaMânaMă

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Wed, 24 Jun 2009 22:41:00 +0000

Episodul 3

(care vine după Episodul Pilot şi Episodul 2)

La aterizare, Uber Kaizer a fost întâmpinat de o echipă de scuritate BGScorseze a Cocalarilor. Liderul găştii, un mascul solid cu patru cefe, s-a apropiat de Uber Kaizer în timp ce acesta cobora din nava lui:
- Hai, succesuri, baro$$ane. E cam pă naşpa faza, aşa că Regele malenelor te aşteaptă imediat la el.
- Ă, nu era "manelelor"? Parcă era "manelelor". Acuma e malenelor? De ce e "malenelor" acum? întrebă Uber Kaizer uşor confuz, dar vorbind destul de rar, ca să fie sigur.
- Ba da, bo$$, e "manelelor". Am zis io altceva?
- Ai zis "malenelor".
- Nu cred, me$$erie, am zis "manelelor", spuse BGScoresezeul umflându-şi cefele.
- Băi, e dubios, sunt sigur că te-am auzit spunând "malenelor". Dar zic, hai mai bine să mergem la cine ziceai tu că ne aşteaptă, spuse Uber Kaizer cedând.
- A, da, aşa e. Regele malenelor ne aşteaptă!
- Î! Iar ai zis! Ai zis "malenelor", exclamă Uber Kaizer constipat.
- $$hefule, chiar n-am timp de figurilii tale, să moară crapa. Hai că ne aşteaptă Regele, îmi taie abonamentul la club dacă nu te aduc repede.
- "Capra".
- M?
- Nimic.

Aparent, aducerea Uber Kaizerului pe Lună era o chestie mega secretă şi ultra importantă. Pe drum către palatul Regelui, maşina departamentului de securitate ultra-secretă BGScorseze a fost foarte tăcută, mergând fără muzică şi cu geamurile ridicate. Pasagerii fumau şi aruncau scrumul la scrumieră, nu purtau ochelari de soare şi erau îmbrăcaţi în treninguri de la Xian Wing Ming Bling Bling Money Ain't a Thing.

Călătoria în sine spre palat a fost una foarte "deschizătoare de ochi" pentru Uber Kaizer. A avut ocazia să observe îndeaproape o lume de care nu auzise decât din cărţile de istorie antică. Casele Cocalarilor erau decorate cu versuri la propriu - fiecare îşi expunea ritmat pe exteriorul casei un CV cât mai amănunţit, poze vomitiv-fotoşopate cu el şi cu nişte stele, sclipici şi oanezăvorance şi feed-uri actualizate în fiecare secundă: numărul de duşmani, norma la femei (şi dacă a spart-o), numărul celor cărora le-a arătat "jmekeria" şi numărul de bani, dolari, euro şi mărci din contul personal, număr care ajungea, în unele cazuri, la câteva infinituri.

Furat de peisaj, Uber Kaizer nici n-a realizat când a ajuns la palat. Norocul lui a fost că i-a atras atenţia şeful echipei de la BGScorseze:
- Me$$eriaşule, am ajuns, să moară mama la toţi dujmanii mei. Hai să te duc la Regele...
- Stai să pornesc camera de data asta, să te înregistrez, îl întrerupse Uber Kaizer. BGScorsezeul ridică o sprânceană şi realiză că nu mai poate s-o lase jos. Rămase aşa pentru tot restul vieţii.
- Hohavau, legendăro$$ule! se auzi o voce înfundată din spatele BGScoresezeului. La scurt timp ajunse şi posesorul acelei voci - era însuşi Regele Guţă al Infinitulea, care continuă: Să moară ce-am mai tolerant prin ogradă, hai în palat, baro$$ane, că avem multe de discutat.

Cu uşoare tendinţe sinucigaşe, Uber Kaizer îl urmă pe Regele Guţă al Infinitulea în Sala cea Mare a Ciorbei.
- Ando Adamo, pune, fă, ciorba la încălzit, că a venit Kaiser Me$$erie, fă! urlă Regele către o una oarecare, nici nu contează cine.
- Ăă... Kaizer, adică, îl corectă Uber Kaizer.
- Î?
- "Kaizer". Tu ai zis "Kaiser". De fapt, e "Kaizer", nu "Kaiser".
- Am zis eu "Kaiser"? Eşti sigur?
- Mhm.
- BGScorsezeule, am zis eu "Kaiser"?
- Nu, bo$$, ai zis bine, ai zis exact cum trebuie, să facă duşmanii mei spuma aia mare.
- Plm, mi s-a părut, atunci, încheie Uber Kaizer. Zi care e faza cu toată asta, că zicea ăsta că e urgent.

Regele se aplecă spre Uber Kaizer şi începu pe un ton grav:
- Am început să dăm timpul înapoi şi nu mai ştim să-l dăm înapoi la loc cum era. Adică nu mai putem să dăm înapoiul înapoi, să meargă normal, te-ai prins? E ca şi cum plus cu plus dă plus, dar minus cu minus dă plus.
- Ce? Stai, ce zici că vrei?
- Da, mă, uite care e faza. Acum ceva vreme, am început să rămânem fără resurse şi am zis noi că rezolvăm problema dacă dăm timpul înapoi. Şi, de lene, am mers pe metoda clasică, aia cea mai la îndemână: am oprit motoarele la Lună şi am băgat în marşarier. Şi a început Luna să meargă invers. Am stat, ne-am uitat, ne-am răsuitat, până am văzut că nu merge. Apoi am văzut că noi de fapt, cu manevra asta, am început să dăm timpul înapoi pe Pământ. Şi atunci am oprit Luna din marşarier şi am băgat-o în a doua, direct. Dar asta nu a rezolvat problema. E, asta nu e nimic. Partea cea mai naşpa e că a apărut şi un efect oarecum secundar, la care nu prea se aştepta nimeni...

Sfârşitul la episodul 3

Comentarii pe www.tvblog.ro

(not rly, acshually)

Uber weekend e uber

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Fri, 19 Jun 2009 15:16:00 +0000

Diseară, Gogu Kaizer va pleca fix către uliţa copilăriei (cam la propriu, acşualii), unde va presta despre relaxare şi activităţi de socializare cu lume random de pe-acolo (o să fie multă lume cu semnul exclamării deasupra capului, fix ca în WoW)(Gogu Kaizer nu joacă WoW). Atracţia principală a weekend-ului va fi, însă, nunta de mâine seară la care Gogu Kaizer va da cu prezenţa şi cu ultimii $$$ pe care îi mai are, spânzurat cu o cravată şi leşinat de cald (măcar nunta va fi pe undeva pe lângă port, deci la nevoie merge o baie în Dunăre).

Dar pe lângă asta, Gogu Kaizer şi-a făcut o listă mică despre nişte chestii pe care vrea să le facă dacă tot e pe acolo:

Să doarmă mult, cât se poate de mult, cel mai mult, chiar şi în picioare, nu contează unde, dar să bage zZz zZz la greu [fail].
Să mănânce zmeură direct din tufişul de zmeură, că aşa ştie el, şi să râdă când mănâncă [epic win].
Să se caţere în cais, să se uite la caise, să constatate că încă ~~nu sunt coapte~~ damn, s-au copt şi sunt uber bune, să coboare din cais [pseudo-fail].
Să-l alerge pe Relu cu maşina, dar să dea din greşeală peste Barbu [semi-win].
Să numere banii pe care o să-i dea la nuntă şi să se gândească dacă merge să bage povestea cu furatul portofelului. S-ar putea să nu meargă, pentru că e cam dubios să se întâmple de două ori la fel, dar poate nuntaşii nu-i citesc blogul, lol [fail fail fail].
Să găsească nişte arici şi să discute cu ei despre baloane [pending].
Să-l alerge pe Căţel (Căţel e motanul lui Gogu Kaizer)(ok, bine, e câinele)(dar ar fi cul un motan pe care să-l cheme Căţel) [win, uber win, mega win + fail (de la un anumit moment, Căţel a început să-l alerge pe Gogu Kaizer)].
Să sape o groapă [fail].
Să facă nişte omelette du fromage [fail].
Să instaleze un Windows [fail].
Să mai sape o groapă [win].
Să plece [pending].

Gogu Kaizer o să facă live blogging pe măsură ce va completa taskurile din lista asta. Hai că weekend plăcut şi na o poză random:

Şi later editul bonus:
Grisdi (verişoară-sa lui Gogu Kaizer): "Mbă, io nu mai vorbesc cu tine, că mă pui pe blog, ştiu eu."
Gogu Kaizer: "Nu te pun, băi, ce naiba. Nu-ţi fac eu ţie de-astea. Plus că nici n-am ce să pun, ffs. Bine, poate doar poza aia cu tine dezbrăcată, pe care o s-o caut imediat ce ajung la Bucureşti." (ultima frază a rulat doar la Gogu Kaizer în creieri)

Postul ăla cu brandurile

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Wed, 17 Jun 2009 08:29:00 +0000

Zicea Nihasa acum ceva vreme că nuştiuce, că aşa şi pe dincolo, dar lene mare, aşa că nimic, dar până la urmă parcă arată bine astea aşa, îngrămădite acolo, -2 la lene, tadam, hai pa:

Tim

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Wed, 17 Jun 2009 08:23:00 +0000

Fiind mega-fan Braid, Gogu Kaizer n-a rezistat să nu încarce jos materialul oferit de băieţii de la CubeeCraft şi să înceapă să meşterească la el. Evident, pentru că are şapte mâini stângi şi imprimantă alb-negru la serviciu (păi, da, ar fi fost mai fun un Tim colorat pe birou, dar e criză, bre), uite rezultatul pauzei de vinerea trecută:

Singura problemă e că, nefiind din carton, e foarte uşor şi îl cam ia aerul condiţionat, Gogu Kaizer fiind nevoit să alerge bezmetic ca un căţel-cârnat prin firmă după el. Până acum nu l-a călcat nimeni în picioare, totuşi.

Stradă livrare

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Sat, 13 Jun 2009 13:19:00 +0000

Adrian Ciubotaru are nişte concursuri simpatice pe Twitter. La unul din ele, Adrian a zis că "10 supe pentru 10 răspunsuri corecte". Chestie la care Gogu Kaizer a zis că "Ua, hai dă-o naiba de treabă, Adrian! Premiul e o supă? Hai că mi-am dorit să câştig o supă de când eram mic, ce să mai. Ia na tu un răspuns corect de aici". Drept urmare, Gogu Kaizer se afla printre cei 10 fericiţi, nu neapărat înfometaţi, dar sigur lucizi câştigători.

Când a venit supa, Gogu Kaizer şi Adrian Ciubotaru au zis că e cazul să-i facă nişte reclamă. La chestia asta a contribuit şi cel mai irepetabil şi imprevizibil grăsan cu blog + un tip sensibil şi necunoscut care a zis "vă rog io, dar nu mai ţipaţi" şi "da' supă de kaizer aveţi?" (pentru că întrebase şi Gogu Kaizer ceva mai devreme aceeaşi chestie, l-a asigurat că îi poate face el o supă instant, dar cu anumite bucăţi de kaizer, kthxbai).

În rest, s-a socializat cu Ariel, Geo Atreides, Nihasa, Idaho, Dragoş, 3 Rezistenţi Urbani şi de aici Gogu Kaizer nu mai ţine minte, pentru că s-a lăsat influenţat de berea din zonă.

Şi uite un filmuleţ cu promovarea supei:

A, băi, uite nişte poze de la Grădina Botanică

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Tue, 09 Jun 2009 23:39:00 +0000

Care Grădină Botanică e destul de cul. Dar poze, zic:

Fraieru' n-a vrut să stea la poză. Aici se îmbătase:

Trandafiri + furnale = AMOR:

Astea se aşezaseră de parcă ştiau bancul cu raţele:

Pomi, iarbă, pietre, astea:

Pomi, iarbă, fiare, Emanoil C. Teodorescu, astea:

Pomi, iarbă, flori, un flauşat încercând să măsoare circumferinţa unui frasin, astea:

Ok, acuma înapoi la zZz zZz zZz încă vreo săptămână.

Ultima confruntare

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Tue, 09 Jun 2009 23:17:00 +0000

În final, nu se ajunge decât la asta. E inevitabil, e chestiune de timp sau e pur şi simplu destinul. Realizezi asta imediat ce o vezi cum bântuie printre raioane, aparent inocentă şi nepăsătoare. Dar tu ştii că asta e doar o mască, ştii care e de fapt scopul ei, care e raţiunea existenţei sale în acel moment, în acel timp, în acel loc. Ştii foarte bine.

Totul începe pe cel mai larg culoar - culoarul din mijloc. Întotdeauna începe acolo. Acolo observi prima dată, de la distanţă, că şi-a parcat căruciorul transversal pe acel culoar. Dar hei, ai loc destul - doar e culoarul din mijloc - aşa că treci lejer pe lângă, bălmăjeşti ceva fără vocale şi te duci la treaba ta. Mare greşeală, muritor naiv ce eşti! Habar n-ai ce-ai făcut. Habar n-ai în ce te-ai băgat. Habar n-ai că tocmai ai deschis cutia Pandorei. Credeai că stă cu spatele, credeai că o interesează cârnaţii ăia, asta credeai.

Din acel moment, te va urmări "întâmplător" prin tot super-hyper-mega-ultra-marketul. Vei începe să observi că e o coincidenţă stranie că şi ei îi lipsesc aceleaşi lucruri ca şi ţie. Vei începe să observi cum culoarele dintre raioane devin din ce în ce mai mici. Vei fi nevoit să te strecori printre oameni şi cărucioare. Fără prea multe probleme, într-adevăr. Însă vei ajunge şi la ea. Când o vei vedea prima dată în splendoarea ei, când o vei privi prima dată în ochi, te vei întreba dacă dinozaurii au dispărut pentru că ea i-a mâncat sau pentru că mureau pur şi simplu de frică atunci când o vedeau. Vei înţelege ce-ţi abera proful de fizică atunci când zicea despre gravitaţie, câmp magnetic, materie, anti-materie şi cristale de dilitiu. Te vei întreba dacă sforăie şi, dacă da, de ce. Vei pune la îndoială Biblia. Te vei întreba dacă vei mai putea face sex vreodată. Te vei întreba scandalizat cât, ce şi de ce dracu' a mâncat pentru a-şi menţine formele de planetă. Îţi vei răspunde calm: "a, da, dinozauri". Vei simţi ce înseamnă cu adevărat să-ţi fie frică, să îţi faci griji pentru vaţa ta, să te întrebi dacă te vei mai putea bucura vreodată de razele soarelui. Dar asta când vei ajunge lângă ea.

Prima dată va trebui să spui un "Pardon!", ea te va auzi şi-ţi va face loc să treci. A doua oară va trebui să spui un "Pardon!" şi un "Mă scuzaţi..." şi-ţi va face loc să treci. A treia oară... A treia oară toată atenţia îi este acaparată de oferta aia nenorocită la carnea de porc. E mai voluminoasă decât credeai. Dacă ar exista un concurs de năpârlit, ar bate lejer anaconda aia din filmul - lol - "Anaconda". Din nou, şi-a parcat căruciorul transversal şi îl ţine cu mâna la depărtare, lângă raoinul din spatele ei. Se asigură că sărmanul nu pleacă nicăieri şi că nu vede ce face. Uită-te la el - tremură din toate şuruburile, amărâtul. Da, da, Sârmuliţă, te va mânca şi pe tine. Dar asta nu e problema ta. Mai încerci cu "Pardon!" şi toate cele, dar degeaba îţi zboară cuvintele din gură - nu te aude. Ai putea să îi dai cu un LCD de la ofertă în cap, să-i atragi atenţia, dar ai doar 87 de încercări.

Aşa că în final, nu se ajunge decât la asta. Tu, ea, un culoar şi oferta la carnea de porc. Trebuie să treci. Trebuie să ieşi de aici. Ştii că nu poţi face decât un singur lucru. Şi îl faci - te dai puţin în spate, porneşti brusc şi încerci să prinzi cât mai multă viteză în cei 20 de cm records pe care îi ai la dispoziţie. Şi atunci zdrang! - se aude sunetul victoriei. Reuşeşti să treci şi mergi în continuare fără să priveşti înapoi. Nu-ţi face griji, nu te poate urmări - oferta aia la carnea de porc e a dracu' de tentantă. Dar doar ca să fii sigur, fugi şi tu cât poţi de tare şi evită rafturile cu bulină.

E nevoie de foarte mult curaj să faci asta, aşa că bravo, eşti un erou! Dar roagă-te să nu ajungă înaintea ta la casă. Crede-mă, poate. N-o subestima.

Auzite peste

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Wed, 03 Jun 2009 10:10:00 +0000

Pe messengereanu:

Mătuşă-ta: mai ştii că acum câţiva ani era în vogă o melodie care-ţi plăcea ţie, cântată de nişte negri, era la o reclamă la TV, mai ştii cine cânta?
Gogu Kaizer: o_O
Gogu Kaizer: poţi să fredonezi puţin din ea?
Mătuşă-ta: o ie, ie, ie...
Mătuşă-ta: e bine?
Mătuşă-ta: vreun nume de negru care începe cu V, cumva?
Gogu Kaizer: Vali Vijelie? *

Într-o dimineaţă, în timp ce se teleporta cu metroul către serviciu, Gogu Kaizer presta despre un schimb de SMS-uri cu mă-sa în care îşi exprima dorinţa de a mânca cireşe de-alea bune de acasă, miam, miam. La un moment dat, se urcă în metrou o fostă colegă din liceu de-a lui Gogu Kaizer pe care n-o mai văzuse fix de când a terminat liceul şi, deoarece au făcut contact în ochi, au prestat despre nişte "Salut, ce mai faci? Bine, tu? Bine". După ce respectiva fostă colegă a coborât din metrou, Gogu Kaizer a reluat schimbul de SMS-uri cu mă-sa după cum urmează:

Gogu Kaizer: Tocmai m-am întâlnit în metrou cu Geta. Ţin să precizez că e grasă şi urâtă. Aş adăugă şi că e mai babă bătrână de felul ei, aşa.
Mama lui Gogu Kaizer: Băi, poate o fi fost mă-sa.

E posibil ca Gogu Kaizer să fi fost puţin cam naşpa în carcaterizarea făcută fostei colege, dar era purul adevăr, maică...

*Later edit: după mai multe negocieri, s-a descoperit că era vorba despre melodia asta.

Storşăn. Adida' Storşăn.

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Tue, 02 Jun 2009 12:28:00 +0000

Odată la 800 de ani şi ceva, când Marte se aliniază perfect cu Jupiter şi cu Pluto şi în noaptea respectivă e lună plină, iar lui Gogu Kaizer i se duc la mama lui Naiba tălpile de la başcheţi, în acea noapte unică şi perplexă, Gogu Kaizer începe să bântuie prin magazinele de specialitate în căutarea unor noi başcheţi pe care să-i poarte la fel cum scrie.

Cu alte cuvinte, în urmă cu o săptămână şi ceva, Gogu Kaizer înnebunea inestetic şi se isteriza de lene căutându-şi başcheţi. S-a plimbat, aşa, destrăbălat cum merge el, din când în când în pasul ştrengarului, prin juma' de oraş, târând cu sila după el una bucată Scorpy (unde "sila" nu e o persoană, cum am fi toţi tentaţi să credem).

Aparent, Gogu Kaizer e destul de mai naşpa la cumpărături decât Scorpy, pentru că cică "te rog eu, trăiască ţie tot neamu', ce-ai pe casă şi tot ce vrei tu, ia-i pe-ăştia, chiar dacă au dunga aia de 2 mm pe interior, dar numai ia-ţi naibii başcheţi" (e posibil ca formularea asta să nu fie fix la fel la fel cu aceea de acum o săptămână şi ceva, dar în mod sigur e mai dramatică). Asta nu l-a oprit, însă, pe Gogu Kaizer să nu-şi ia başcheţi. Nu. Însoţit de promisiuni ce implicau lipsa activităţii sexuale timp de inuman de mulţi ani de acum înainte ca şi răsplată pentru tortura din ziua respectivă, Gogu Kaizer s-a întors acasă târât cu sila de una bucată Scorpy, dar hotărât să continue a doua zi.

Doar că a doua zi, pentru că îi expirase concediul, Gogu Kaizer a trebuit să se ducă la serviciu, unde a început să uneltească mişeleşte despre cum o să mai cutreiere el restul oraşului în căutare de başcheţi ca un haiduc ce e (adică îmbrăcat cu nişte izmene şi încălţat cu nişte opinci). La un moment dat, însă, un coleg de-al lui a făcut cel mai gestul de a-l scuti pe Gogu Kaizer de încă un umblat brambura prin oraş. Mai exact, i-a dat link la aceşti băjeţi, unde Gogu Kaizer a dat 3 clickuri, a zis că vrea başcheţi şi s-a trezit cu ei la uşă în două zile.

Singura noutate de aici e: salut Gogule Kaizerule, hai că bine ai venit în 2009, vezi că nu mai e nevoie să molfăi gumă prin juma' de oraş ca să-ţi cumperi chestii, pentru că poţi să-ţi cumperi lejer de pe net.

oo

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Fri, 22 May 2009 14:37:00 +0000

Collision course

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Fri, 22 May 2009 12:35:00 +0000

Azi dimineaţă n-am reuşit să mă trezesc la timp, când a sunat alarma. A sunat o dată, i-am dat snooze, a sunat a doua oară, i-am dat snooze şi tot aşa de vreo 6-7 ori. M-am trezit speriată, pentru că mi-am amintit că azi aveam de prezentat pachetul de servicii clienţilor din Austria. Am sărit repede din pat şi am fugit la baie, dar noroc că m-am uitat la ceas chiar atunci. Întârziasem aproape o oră.

Aşa că m-am dus direct la şifonier. Of, cum de nu m-am gândit aseară să-mi pregătesc hainele pentru azi? Am găsit rochia aia neagră pe care nu trebuie să o calc şi mi-am aruncat repede pe mine cămaşa de ieri. Dar să nu credeţi că aveam de gând să ies aşa din casă. Nu, m-am aranjat puţin la baie şi arătam ca nouă. Că mi-am adus aminte, cred că tâmpenia aia de cântar s-a stricat mai rău - aveam două kilograme în plus faţă de ieri. Dar aveam hainele pe mine, geanta, deci nah...

Am mers pe jos până la metrou. Săndăluţele alea noi au început să mă cam strângă, cred că au intrat la apă după ce le-am băgat în maşina de spălat. Şi de când s-a încălzit vremea, geanta crem îmi tot alunecă de pe umăr. La metrou, nenea gardianul ăla simpatic mi-a deschis iar portiţa de lângă turnicheţii ăia. E foarte drăguţ, cred că mă place, pentru că nici nu e nevoie să-i mai arăt abonamentul - vine direct la portiţă când mă vede. Dar astăzi cred că era supărat, că părea cam trist şi tot înjura (înjura mai încet, dar eu tot l-am auzit). Din câte am înţeles, probabil sora lui nu i-a lăsat nimic de mâncare acasă, pentru că a zis ceva de genul "'mnezeii tăi, ai mâncat frigiderul cu totul". Sper să se împace cu ea.

La Dristor, în pasaj, era cât pe-aici să cad pe scările acelea. Nici nu vă imaginaţi ce frică mi-a fost. Coboram să iau metroul către Eroilor, mi-era teamă să nu plece fără mine (pentru că metrourile circulă o dată la două ore) şi m-am cam dezechilibrat chiar când mai aveam 3-4 trepte până jos. Noroc că m-a prins un băiat care urca. I-am mulţumit, dar nu cred că m-a auzit pentru că părea mai grăbit decât mine şi, în plus, avea căşti în urechi.

În metrou, doi domni au fost îndeajuns de simpatici încât să-mi ofere locurile lor. N-am mai stat atât de relaxată într-un metrou de când făceam overtime la serviciu şi plecam la 10 noaptea. Când am ajuns la serviciu, şeful era cu clienţii la cafea.M-a văzut, mi-a zâmbit, apoi a venit şi mi-a spus că respectivii clienţi au ajuns mai devreme şi, dacă tot venisem şi eu, să începem prezentarea în câteva minute. Atunci am realizat că m-am grăbit degeaba - prezentarea era de fapt la 11:00.

Collision course

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Fri, 22 May 2009 12:34:00 +0000

Azi dimineaţă, în timp ce Gogu Kaizer nu se grăbea la serviciu pentru că nu întârzia, a avut un moment de maximă intensitate în care şi-a văzut moartea cu toţi ochii pe care îi avea la el în acel moment. Mai exact, cum schimba el liniştit metrourile la Dristor, Gogu Kaizer a semnalizat (tot liniştit) intenţia de a urca scările alea nerulante care funcţionează mai bine decât cele rulante, precum şi intenţia de a continua să trăiască după ce le urcă. Din păcate, o solidă participantă la traficul metrorexian a hotărât că metrourile circulă probabil o dată la două ore şi n-a semnalizat intenţia de a se rostogoli pentru a-l prinde pe cel care tocmai pleca spre Eroilor.

Această simplă şi nesemnificativă greşeală a dus la ceea ce urma să fie una din cele mai terifiante catastrofe care s-au petrecut vreodată în spaţiul metrorexian. Vajnica participantă şi-a pierdut echilibrul în timp ce se pregătea să decoleze spre uşile metroului fix de pe treapta a zecea a scărilor, invadând astfel spaţiul personal şi privat al lui Gogu Kaizer, care se afla în acel moment fix pe treapta a opta. Într-o fracţiune de secundă, Gogu Kaizer n-a putut decât să observe neputincios cum orizontul se întunecă şi un imens corp în stare de agregare solidă se îndreaptă ameninţător către el.

Neavând timp să reacţioneze, Gogu Kaizer a îmbrăţişat inevitabilul. Care inevitabil era al naibii de mare, de greu şi de lipicios. Cu greu a reuşit Gogu Kaizer să-şi menţină echilibrul, fiind situat atunci într-o zonă în care se exercitau două forţe de atracţie gravitaţională, fiecare în alt sens. În urma unui efort herculian, Gogu Kaizer a izbutit să se deplaseze 2 cm mai la stânga, să profite de inerţia aglomeraţiei din acel moment şi să urce scările în fugă, fără să se uite înapoi şi fără să-i pese că avea febră musculară la picioare, evitând astfel să fie înghiţit de gaura neagră ce urma să se formeze în acel loc.

După traumatizanta experienţă prin care a trecut, Gogu Kaizer a concluzionat că ar cam fi cazul să întârzie la serviciu.

Aproape că era să le dăm să zacă, maică

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Wed, 20 May 2009 20:52:00 +0000

Luni seara, pentru că avea în plămâni nişte timp liber [adică pentru că e la început de proiect şi încă nu a venit perioada de v10l an4l bru74l n3pr0tej4t (săru'mâna, mama, sper că nu ştii cine e l337 sp34k ăsta)], Gogu Kaizer a zis că "ok" când Buciuman a zis că "Bă, ne mai trebuie un om la laser tag. Ştii pe cineva?". Drept pentru care Gogu Kaizer a făcut parte din echipa Buciuman, aşa cum apare ea aici. Ea, adică echipa, nu Buciuman, deşi Buciuman în sine e el singur o echipă. Dar în sinea lui.

La respectivul laser tag, înainte să înceapă rundele propriu-zise, Gogu Kaizer a băut două beri şi a intrat imediat în formă. Sau doar una. Sau nu e sigur că le-a numărat. Cert e că la runda de încălzire, unde au jucat toate echipele grămadă de parcă se dădeau gume Turbo la sfârşit, Gogu Kaizer a perceput greşit realitatea şi alerga prin arena aia ca Scufiţa Roşie după gonoree, dar gonoreea era parşivă şi tot prindea viteză şi scotea limba la Gogu Kaizer (dar despre asta într-un episod viitor). În rundele oficiale, agitat şi lipsit de efecte speciale, alergând ca un pechinez la supradoză de Pedigree şi bâstâcâind din membrele superioare ca o ecuaţie diferenţială, Gogu Kaizer chiar a reuşit să facă nişte treabă, contribuind la eliminarea celor două echipe de fete. Mna, n-ar fi fost exclus să ia bătaie de la nişte fete; adică dacă jucau doar cu vestele alea pe ele, ar fi fost de ajuns să îl convingă pe Gogu Kaizer să îi vâneze pe cei de la el din echipă. Dar având în vedere că Ariel a făcut parte dintr-una din cele două echipe de fete, Gogu Kaizer e destul de cam recunoscător că nu au ales varianta asta.

A, ştiţi ce înseamnă o rundă de laser tag? M? Alea 12 minute de fâţâit nebambuistic prin arena aia - ştiţi ce înseamnă? Cea mai multă transpiraţie pe care o puteţi stoarce din voi, asta înseamnă. Nici dacă staţi în metroul de 18:16 de la Victoriei spre Universitate/Dristor, între opt persoane "provocate" din punct de vedere al atracţiei gravitaţionale, nu transpiraţi atât. Cu ocazia laser tagului ăstuia, Gogu Kaizer a aflat că poate transpira în talpă, în ochi şi în rinichi, în acelaşi timp. Dar coafura rezistă.

Cu excepţia chestiei de mai sus, toată seara a fost mega fun, deşi Gogu Kaizer s-a ciocnit de câteva ori prin întunericul ăla cu BleguPR, iar ea n-avea decolteul la îndemână ( :< ). Dar, desigur, echipa Buciuman s-a calificat în sferturi. Ea, adică echipa, nu Buciuman, deşi Buciuman în sine e el singur o echipă. Dar în sinea lui.

De final, na nişte o poză cu un Buciuman şi un Gogu Kaizer care tocmai înţelegeau cum stă treaba cu armele:

Plus filmuleţul cu rezumatul serii şi genericul greşit, filmuleţ în care apare şi burta lui Gogu Kaizer atunci când vorbea despre strategia "Mbăi, dar dacă îmi pun tricoul peste licuricii ăştia din piept e ca şi cum aş băga un cheat de invulnerabilitate? Hm, ea să-ncercăm..."

Noua echipă naţională de fotbal a României

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Thu, 14 May 2009 11:38:00 +0000

Jenant de Low Photoshop Skills prezintă:

Sus: Greger, Bobby Voicu, Piticu21, Avionaru, Eugen
Jos: Nihasa, Gogu Kaiser, Adrian Cristea, Buddha, Goja, Geo Atreides

Publicitate

Noua echipă naţională de fotbal a României este sponsorizată de skillurile jenant de inexistente ale lui Gogu Kaizer în Photoshop.

Publicitate

Poza originală e de aici.

Şi Gogu Kaizer fotoşopa într-un an cât alţii în 4 secunde :<

Star Wars

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Thu, 07 May 2009 16:33:00 +0000

via Dominus, desigur.

Later edit: Save target as...

Cultul Asasinului: Cronicile lui Altair

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Thu, 07 May 2009 13:08:00 +0000

Mai ştiţi proiectul despre care tot zicea Gogu Kaizer că e secret şi că nu poa' să spună care e? Lol, normal că nu ştiţi, pentru că era atât de secret încât Gogu Kaizer nici măcar n-a menţionat despre el, fix pentru că era secret şi alte alea.

Pe scurt, jocul la care a lucrat Gogu Kaizer e varianta de iPhone a celui de pe Nintendo DS, dar cu nişte grafică mai cul şi câteva schimbări mici pe ici şi colo.

Şi pentru că nu era timp de stat de geaba, Gogu Kaizer a intrat instant pe alt proiect, unul şi mai secret decât a fost ăsta de mai sus şi care ar putea să iasă chiar culăreanu. Bine, părea mai cul la început decât pare în momentul ăsta, dar.

Şi un PS: Teh Lair, aşa cum îl ştia toată lumea, a încetat să mai existe. Nu e nimic rău în treaba asta, dar e un Răzvan aici, în stânga lui Gogu Kaizer, care se uită în monitorul lui Gogu Kaizer acum. Da, Răzvan, despre tine e vorba. Hauzi, dacă tot eşti aici, pasează şi tu sticla de Cola. Excelent. Mulţumesc. Poftim, pune-o la loc. Kthxbai.

Faza era că

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Wed, 06 May 2009 21:59:00 +0000

Se plictisise şi Gogu Kaizer să tot vadă poza aia cu el în care e chiar el de fiecare dată când intra pe blogul lui să vadă dacă a mai scris vreun post, ceva.

Întrebarea zilei

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Wed, 06 May 2009 21:57:00 +0000

A doua, whatever. Are cineva să-i schimbe lui Gogu Kaizer o bancnotă de 4 RON în 5 de ăăă start run calc enter 4 / 5 enter ăăăă 0,8?

Mâine

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Wed, 06 May 2009 21:54:00 +0000

Gogu Kaizer va întârzia 4 minute la serviciu. Zice ca cică să transmită cineva mai departe până ajunge la condică, pentru că el nu mai are baterie la telefon.

Întrebarea zilei

noreply@blogger.com (Gogu Kaizer) — Wed, 06 May 2009 21:52:00 +0000

Sau a nopţii, whatever. Trecând peste glumele cu "ă, hă, cum s-aude", cum arată transpus în litere sforăitul?