A little anxious when it's dark...

2009-02-17T13:53:00.001+02:00

-Alo ?
- Da !
- Buna ziua, sinteti Institutul international de astrofizica, spectroscopie nucleara, prospectiuni intergalactice, studiul quasarilor si determinarea universurilor ciclice cu structura toroidala ?
- Da, noi suntem !
- Cu Gogu de la cazane va rog...

Intrebare

2009-02-17T13:03:00.001+02:00

De ce pe toate personajele din "Un veac de singuratate" a lui Marquez le cheama la fel, cu doar mici variatiuni, dar pe aceeasi tema? O colega de servici m-a "consolat"..."las' ca mai mor din ei pe parcurs...se mai aeriseste" :))

Stressu'-n casa....

2009-02-02T10:57:00.008+02:00

...de fapt, stressu'-n masina.

Pe scurt...Am un coleg pe care-l iau in fiecare dimineata la servici, cu masina. Ca stam aproape, ca e mult de mers si-s prea multe metrouri de schimbat, ca e mai distractiv sa mergi cu cineva...

De o saptamana ma scoate din minti! Nu mai suport! Vorbeste mult si vorbeste prost. Sunt unele zile si mai ales multe dimineti in care vreau sa tac, enjoy the silence (si claxoanele din jur), doar sa ascult muzica si sa ma gandesc la ale mele. Ghici ce, nu se poate! Mereu are ceva de zis.

Cred ca i-am zis de un milion de ori ca nu ma pasioneaza masinile, n-am nici o treaba, I DON"T CARE!!! La fiecare masina mai speciala imi spune cum o cheama, ce motorizare are, unde e fabricata si o mie si una de alte detalii....

Mie-mi place Pavarotti. El, cum aude, incepe sa se strambe ca aia mici, sa dea din cap, sa dirijeze, sa dea din buze ca si cum ar canta.

Daca nu canta, danseaza. Nu-mi sunt suficiente gropile din Bucuresti, mai am nevoie de inca 80 de kile care sa-mi hatzane masina stanga-dreapta-stanga-dreapta.

Daca nu vorbeste de masini, imi spune ce misto s-a distrat el in club sau cu tovarasii lui, cum are ala o plasma de nuj cati inchi, cum a fost la sala sau (si aici imi vine sa musc din volan) se batzane sus-jos-sus-jos de fericire nevoie mare ca diseara mananca pizza...

In afara multitudinii astora de subiecte, imi povesteste fiecare film pe care l-a vazut vreodata. Si i-am spus de 100000000000000000000 de ori ca nu-mi pasa, sa nu-mi mai povesteasca, nu vreau sa stiu, nu ma intereseaza. Aiurea! A 2a zi o ia de la capat.

Deci, serios, nu ma mai tin nervii. Cum scap de el...finut? N-as vrea sa ii dau mail si sa-i zic "De maine nu te mai iau cu masina", e urat, nu se preteaza la o domnisoara :P

Daca are cineva vreo idee, as aprecia foarte tare! Help...

De mentionat ca ma asteapta in fiecare dimineata in fata scarii....

Trist...

2009-01-22T12:54:00.002+02:00

La mine la munca se intampla ceva foarte trist, pe mine m-a deprimat total.

Azi e ziua unui coleg. A venit omu' de ieri cu prajituri, cu suc, alea alea, ca asa se face la noi si le-a pus deoparte sa le serveasca azi.

Aseara a murit taica-su. Evident, n-a venit azi la munca, dar toti colegii s-au strans la prajituri si suc...

Petrecere sau pomana?

Leapsa

2009-01-22T12:47:00.002+02:00

...de la White Shadow, careia ii multumesc mult :*

Observ ca numai leapsa ma mai scoate din amorteala. Nu stiu de ce mi-e asa greu sa dau "new post", dar in putinele dati in care chiar as fi vrut sa scriu ceva, pagina de start ma face sa ma razgandesc.

First thing's first: 5 lucruri pe care as vrea sa le cumpar
Hmmm...

1. i wanna...i wanna...i wanna...o geanta noua, ca m-am plictisit de asta pe care o am
2. "confesiunile unui cafegiu"
3. o perie rotativa pentru par
4.un breloc nou pentru cheile de la masina
5. si atat, si asa ma strofoc de 10 minute la lista asta, mai mult de atat nu vreau, ca n-am ce :)

As da mai departe leapsa dar nu stiu cine mai intra pe aici sa o vada...serviti-va singure (sau singuri) daca va rataciti pe aici.

Pentru posesorii de pisici...beware!!

2008-11-21T22:49:00.003+02:00

Un test foarte intersant (si util :P) aici.
Rezultatele mele, pt pisica mare:

Si pentru pisica mica:

I'm screwed...si se mai spune ca pisicile te scapa de stress...

Evident, astept sa-mi spuneti si rezultatele voastre, sa stiu daca e cazul sa-mi fac griji sau toate pisicile sunt criminali in serie sub acoperire :)

Munca, munca....munca, munca

2008-11-10T22:33:00.002+02:00

Inceput munca de o saptamana. Inca nu-mi dau seama cum mai au oamenii timp sa mai si iasa la un suc in timpul saptamanii.
Ma trezesc prea de dimineata (5:30) si seara cand ajung acasa mai am energie fix de un dus si de un castronel cu mancare. Uneori, si demachiatul e prea mult..dar e musai.
Pisica suparata la inceput pe mine ca ma duc la munca, ignorat total 2 zile. Revenit dupa ce mituit cu pateu pentru pisici.
Neinteles nimic din weekend, trecut prea repede (whoooosht!).
Vrut somn, sefii strambat din nas daca pus capul pe birou. Incuiati!
Incoerenta din cauza somnului, ora mea de culcare trecut acu juma de ora.
Poate niste vitamine?
Somn. Ceea ce va doresc si voua.

Uneori...

2008-11-02T02:45:00.004+02:00

sursa
(click pe poza, sa se faca mare si lizibila)

Ghimpii

2008-10-28T01:53:00.013+02:00

Hmmm....Where to start, where to start?
Incepem de cand mi-a adus-o cucoana intr-o punga de cadouri. Si era mica si plangea si plangea (nu cucoana, pisica) de ti se rupea sufletu'. Cucoana ar fi stat pana seara la discutii despre pisici, da' asta mica (aka Ania aka Peticel aka Botosel - are un piciorus alb...n-a avut ma-sa bani sa ii dea sa-si cumpere 4 botosi, a avut numai de unul :P) plangea de mama focului in punga, asa ca am lasat-o pe cucoana in plata Domnului si repede repede, forteaza toate semafoarele sa ajungi cu Botoshu' acasa. Inainte sa ne despartim definitiv, cucoana, induiosata de despartire, i-a tras un pupic din suflet pe frunte si mi-a umplut-o de ruj. 4 zile dupa aia a avut o pata roz pe fata.

Am ajuns acasa, ala mare (aka Vita -don't ask- aka Pisu Pisu aka Grasu') ne astepta la usa. Surprize, surprize, ce are mami in punga? Alta pisica. Miorlaituri, scuipaturi, maraieturi, pisici infoiate ca niste verze, tot tacamul. Partea frumoasa e ca nu au unde sa se ascunda, asa ca vrand nevrand, nu s-au putut ignora.
Ce mi-a placut la Ania inca de la inceput a fost ca nici n-a incercat sa se ascunda, n-a plans, n-a cautat-o pe maica-sa sau pe vreunul din fratiori. Si-a explorat in voie si in liniste noua casa, dupa care, ostenita probabil de drum si de stressul unei alte pisici pe langa ea, s-a catarat in pat, s-a asezat fix in mijloc si-a adormit. Stef s-a zburlit imediat "Pai cum adica, ea a venit de 20 de minute si e in mijlocul patului si Vita care e aici de 2 ani e exilat pe canapea? Nu se poate, ii punem invers". Zis si facut...da' ai cu cine? Aia mica, trezita cu fata la perete, s-a catarat din nou in pat si atata s-a infoiat si l-a scuipat pe Vita pana l-a dat jos din pat, dupa care iar s-a facut covrig si s-a culcat la loc.

To sum up, ca mi-e ca iar fac ditai postu' si va plictisesc, dupa vreo 2 zile de maraieturi, ghimpii au inceput sa se inteleaga. Acum dorm impreuna, se joaca, se alearga (in special la 8 dimineata, parca au ardei iute sub coada), Ania il spala pe Vita pe urechi.

Despre ea, ce sa va mai zic? E tare dragastoasa si lipicioasa. E plimbareata, parca e caine. Cum aude cheile sau vede ca s-a aprins lumina pe hol, top si ea. Se pune in fata usii si miauna la ea. O iau cu mine in vizita, ii place in masina, ii place sa exploreze locuri noi. I-am luat si zgarda si cand e frumos afara iesim si ne plimbam in fata blocului. Mi-am cunoscut jumatate din vecini asa, ca nici unu' nu rezista sa n-o mangaie. Imi pare rau ca n-am poze cu ea in zgarda, dar promit ca fac si va arat, ca e asa dragalasa... E o mancacioasa si jumatate, mananca aproape orice. Inclusiv cornuri cu (sau fara) ciocolata, batoane Fitness cu capsuni, piersici, prune, baclava, pilaf, gem, unt, chiar si paine goala. Odata chiar a mancat o jumatate de prajitura, tot cu capsuni, care mie nu mi-a placut. In schimb, pentru ea a fost un deliciu, i se bateau turcii la gura.

Are si partile ei rele...e cersetoare si cam hoata. Nu pot sa las nici o forma de animal mort pe masa nesupravegheata. Am iesit intr-o seara la cumparaturi si ne-am intalnit cu niste prieteni. Din vorba in vorba, hai pana la noi, mai stam la un suc, ne-am intors cu totii aici. Preocupati de musafiri, am lasat toate sacosele cu cumparaturi la intrare si ne-am vazut de ale noastre. Ania tot fasaia o punga. Nimic anormal, e obsedata de pungi. Ciudatenia a aparut cand si Vita a inceput sa fasaie aceeasi punga. Evident ca in punga era o bucata de sunca. Au mancat-o cu tot cu ambalaj. Ce nu-mi mai place la ea e ca-mi roade parul, o sa ma trezesc intr-o zi cheala din cauza ei, ca se cam partaie (scuzati!), lucru deloc onorabil la o domnisoara, ca e prea geloasa si cum pun mana pe Vita apare imediat si il musca de coada pana-l goneste si ca se catara/baga peste tot. Odata s-a inchis din greseala in dulap si cred ca a stat acolo o zi intreaga, pana am ajuns noi acasa.

Face si pe Bubulina gospodina: vine langa mine de fiecare data cand calc, spal, gatesc, ud florile. E ca o umbra. In poza sta pe o carte de bucate, invatam impreuna cum sa facem pilaf :)

I'm back, baby!

2008-10-26T01:36:00.007+03:00

S-a cam asternut praful p'acilea, dupa doua luni de lancezeala. Nu-i bai, am venit inarmata cu un Pronto pamatuf si hotarata (ca de fiecare data) sa nu mai las blogul in paragina.

N-am mai avut chef sa scriu si pentru ca am fost intr-o stare foarte aiurea, aproape de deprimare. Inca din clasa a 10a am stiut ca vreau sa fiu profesoara. Cand am ajuns anul 4, am inceput sa ma agit in sensul asta. Facusem cursul de pedagogie, note mari aveam, asa ca m-am dus direct si am vorbit cu decanul. Vroiam un post de asistenta, in facultate. La momentul acela, mi-a promis ca o rezolva, sa nu-mi fac griji, se gaseste si pentru mine un post. I-am tot reamintit, din semestru in semestru, de promisiunea facuta. Dupa ce mi-am dat licenta, a venit momentul adevarului. M-am dus din nou sa vorbesc cu el, mi-a zis iar ca se rezolva "Cauta-ma la mijlocul lui august, inainte sa incepa restantele. Atunci se fac statele de plata si se vad orele si posturile libere si discutam". La mijlocul lui august "Cauta-ma dupa 25 august". Dupa 25 august...nu sunt ore disponibile. "Nu avem cum sa-ti facem norma, dar mai trebuie sa vorbesc cu niste colegi, poate luam o ora de aici, una de dincolo, si se strang. Cauta-ma saptamana viitoare". Mai e cazul sa spun ca nu s-a realizat nimic, ca pana la urma n-au fost ore? Ce m-a "amuzat" cel mai tare a fost propunerea de final "Baga-te la doctorat cu frecventa. In 3 ani sigur iti gasim noi un post". Claaaaaaaar, si marmota...asa cum au gasit acum, asa puteau sa gaseasca si peste 3 ani.
Eram asa de sigura de postul asta, toata viata mea se invartea in jurul lui, era atat de perfect (pentru mine) asa ca atunci cand l-am vazut naruit, m-a cuprins asa o moleseala si un sictir de toate, ca n-am mai avut chef de nimic. Doua luni am avut program de leguma: culcat la 3-4 (5-6), trezit dupa amiaza, frecat menta, repeat.

Am tot incercat sa ma scot din starea asta, mi-am zis ca daca n-a fost sa fie, n-a fost sa fie, sunt facuta pentru altceva si cu asta basta. Dar cand depui o luna si jumatate cv-uri pe ejobs de ametesti, in stanga si in dreapta, si nimeni nu te suna (intr-o luna si jumatate, doar 3 interviuri dupa care nu m-au mai sunat inapoi...nici chiar pentru postul de traducator, the one thing i can do right, with no training needed), te cuprinde sictirul si mai tare.
Acum mi-am revenit din letargie, de luni intr-o saptamana incep serviciul. Nimic nu e intamplator. Daca ma sunau inapoi cei de la traduceri, post pe care l-as fi acceptat fara sa clipesc, as fi ratat sansa de acum. Companie mare, arhi-cunoscuta deci cu posibilitati nelimitate, salariu mult mai mare ca cel pe care mi-l ofereau cei de la traduceri. Si nici nu m-au frecat cu 15 interviuri, te sunam noi, mai vino de 1000 de ori pana sa ne hotaram daca te vrem sau nu. Nu, a fost un interviu de grup unde a trebuit sa vorbesc un pic despre studiile si experienta mea, am raspuns la vreo 2-3 intrebari si cam asta a fost. Dupa care au selectat cateva persoane (myself included) din tot grupul, ne-au prezentat posturile, noi am acceptat si dupa o saptamana ne-au trimis oferta. The end!

Apropo de salarii, am fost la un interviu pentru un post de "data research analyst". Pe anunt, suna foarte bine. DAR!! Nu-mi vine sa cred ca mai exista companii care ofera, pentru un job full-time, 9-5, 9 milioane/luna. Atat si nici un beneficiu mai mult. Si obligatia de a ramane un an in firma, altfel platesti trainingul 1000 de euro. Pfffffff!!! Si nu erau o firma intr-un bloc. Nu stiu altii cum sunt, dar eu m-am simtit aproape insultata, parca-si bateau joc de cei 17 ani in care mi-am tocit coatele pe bancile scolii.
In other news, ghimpele cel mic creste ca din apa, se intelege bine cu ghimpele cel mare, suntem o familie mare si fericita. Va las cu doua poze, promit ca urmatorul post o sa fie cu si despre ghimpi :)
P.S.-Multumesc celor care si-au adus aminte de mine. You made me come back :) (Especially you)
P.P.S.- Doar pentru ca n-am mai scris, nu inseamna ca n-am mai citit. Google reader functioneaza din plin, l-am verificat de cel putin 2 ori pe zi (v-am zis ca am avut program de leguma :))

New entry

2008-08-27T14:21:00.004+03:00

Hehehe

2008-08-24T21:33:00.001+03:00

Ghiciti cine si-a mai luat o pisica :D

Temporarily out of service

2008-08-17T14:08:00.003+03:00

E prea cald. Si sunt bolnava. Am facut otita din cauza betisoarelor de urechi (aviz amatorilor). Nu-mi arde de scris.
Pana revin, sa ne amuzam un picut (click pentru marire):Si cea mai mare pizza pe care am vazut-o vreodata:

2008-08-06T04:46:00.003+03:00

De doua saptamani incoace tot alerg cu pisoiul la veterinar.
Am gasit intr-o seara sange in tava asa ca a doua zi l-am inghesuit in cusca de transport si fuga cu el la doctor. Rezultatul nu putea fi decat unul singur...stiam inca de dinainte sa plec cu el de acasa: pietre la rinichi. Vestea buna a fost ca nu erau chiar pietre, ci nisip, iar vestea proasta a fost ca pe langa nisip mai avea si una bucata cistita. Zi de zi timp de o saptamana l-am carat la cabinet pentru tratamentul injectabil. Mi-era si mila de el, saracutul, cand vedea cusca de transport stia ce o sa se intample si totusi nu fugea, incepea sa se frece de mobile, sa se pisiceasca pe langa mine, doar doar om ramane acasa. Nu stiu ce-l stressa mai tare la doctor: sala de asteptare plina de caini (pe care ii scuipa si ii maraia cu atata furie ca sarea cusca cu el) sau injectiile.
Boon, a trecut saptamana, am trecut si noi la tratamentul facut de acasa: pilule, creme, solutii lichide. Dar fix a 2a zi dupa ce nu ne-am mai dus la veterinar, n-a mai facut pisulete. Am stat o zi, am stat 2, in a 3a zi mi-a fost teama ca o sa faca blocaj renal asa ca am scos cuscutza de la naftalina (nici nu apucase sa se aseze praful pe ea...) si iar la doctor. De data asta, la altul, sa cerem si o a 2a parere. Alte scuipaturi, maraituri, plansete si naparliri in draci. Aici ne-au spus ca intr-adevar pisica are nisip la rinichi, dar problema cea mare nu e asta deocamdata, ci cistita, asa ca au schimbat tratamentul. In mod explicabil, desi nu facuse nimic timp de 2 zile, pisu avea vezica goala. Prin casa n-a facut, ca nu are unde sa se bage sa nu se vada urmele si nici nu miroase suspect pe nicaieri. Asa ca singura solutie a fost ca nu bea suficienta apa.
(Apropo de apa, pentru cei care au pisici castrate: doctorii recomanda apa plata, apa de la chiuveta e plina de impuritati care favorizeaza aparitia nisipului si a pietrelor la rinichi.)
I-am luat copilului castron nou pentru apa (doar doar i-oi lua ochii si-l pacalesc sa bea). Da' de unde, ce-o fi prost? So we did it the hard way: cu seringa. A baut baiatul lapte din siringa mai ceva ca de la ma-sa.
Problema cea mai mare (cu care trebuie sa ma mai confrunt de inca 4-5 ori) este cu medicamentele. E atat de recalcitrant...nu ma asteptam sa ceara un pahar cu apa si sa le ia singur, dar nici sa ne chinuim cate jumatate de ora in fiecare seara pentru o jumatate de No-Spa, un sfert din alta doctorie si 10 picaturi de Vetrecal. In apararea lui, e drept ca Vetrecalul e foarte rau la gust.
Prima oara am incercat cu frumosul, hai pis pis, lugu lugu, hai cu mama, nu fii rau. N-am avut cu cine sa ne intelegem. Se zbate ca pestele pe uscat si de vreo doua ori m-a si marait. In plus, de la atatea medicamente, baloseste mai rau ca un caine. Primele doua zile, ca incepatorii, unul il tinea de labute si altul incerca sa ii vare pastila pe gat. Dupa ce l-a zgariat pe Stef de l-a facut numai dungi, am incercat sa ii dizolvam medicamentul in apa si sa i-l dam cu seringa. Nici asa n-a mers, balosea atat de tare ca nu eram siguri ca inghite ceva din medicament. O alta solutie ar fi fost sa-l stropim cu solutia pe labute si sa se linga singur, dar noi am trecut la urmatoarea idee si pe asta mergem pana la sfarsitul tratamentului, desi si cu asta ne chinuim destul pana inghite, tot din cauza balelor.
Se ia una bucata patura, se infasoara strans una bucata pisica, se tine ferm (nu stiam ca o pisica se poate zbate in atatea directii concomitent!) se servesc medicamentele.
Cu cel lichid merge treaba cel mai repede. In timp ce el plescaie de zor la bale, cum deschide gura, pac si eu apas pe tub si lichidul tasneste direct in gura. Cu cele solide inca ne chinuim, poate si pentru ca eu nu-l pot tine atat de strans pe cat ar trebui, ca mi-e mila sa nu ii sucesc, rup, strang prea tare vreo labuta si din 5 in 5 minute trebuie infasat la loc, ceea ce mananca destul timp.
Vestea buna e ca la vreo 2 zile dupa ce am inceput tratamentul asta a facut pipilica (e drept ca in balcon si nu la tava, dar am zis bine mersi ca a facut), vestea proasta e ca asta a fost sambata seara si de atunci nimic. Vestea buna e ca bea apa, si logic daca intra, pe undeva trebuie sa si iasa, iar joi terminam tratamentul.
P.S.- Cand o sa gasesc cablul de la aparatul foto, ca nu stiu pe unde l-a ascuns Stef si nici nu cred ca e indicat sa-l trezesc pentru asta, o sa pun si poze cu pisica infasata in patura :)

Parsivenia despartirilor

2008-08-05T01:17:00.002+03:00

Despartirile sunt intotdeauna grele, mai ales cand e vorba de relatii de lunga durata. Eu n-am cunoscut niciodata un cuplu care sa se desparta de comun acord, sa fie amandoi fericiti cu decizia luata si mai ales sa ramana prieteni dupa aia.
Invariabil cineva e ranit, frustrat, ramane cu cuvintele in gat, se zbate nopti intregi gandindu-se la ce-ar fi putut sa zica sau sa faca, cu mana tremurand pe telefon, calculand daca e mai bine sa trimita mesajul sau nu. Se strang cutii sau, dupa caz, foldere arhivate si parolate, cu amintiri, poze, melodii, sms-uri, se sterg numere de telefon, se scot poze din rama, ca si cum curatenia generala si indepartarea oricarei dovezi a relatiei vor sterge toate urmele si din suflet. Cel ramas in urma plange, discuta ore intregi pana isi innebuneste toti prietenii din dotare, nu mai mananca, nu mai doarme, totul din jur il face sa tresara: o alee, o banca, o ninsoare, un apus. Winamp-ul canta in dusmanie numai melodii care sa ii aminteasca, melodii care nu fac decat sa rasucesca cutitul in rana. Apoi, incet incet, dupa multe nopti in care si-a "smuls peretii rand pe rand", viata revine la normal.
Si abia aici incepe parsivenia despartirii...tocmai cand credeai ca ce-i mai rau a trecut si ca de aici incolo nu poate fi decat o panta ascendenta...iti dai seama ca in timp ce tu iti lingeai ranile, s-a facut o impartire tacita a prietenilor comuni. Chiar daca la inceput toti sunt plini de compasiune si intelegatori, dau telefoane, incearca sa te scoata din casa, te asigura ca totul trece si ca "mai da-l/da-o incolo, nu s-a terminat lumea cu el/ea, sunt atatia altii/altele mai bune si oricum nu te merita", pe nesimtite, telefoanele se raresc si apoi inceteaza, conversatiile pe mess nu depasesc un "ce mai faci?" "nimic in mod special, tu?". Nu-ti vine si nu vrei sa crezi in ce stadiu ai ajuns cu niste oameni cu care pana mai acum cateva sapatamani nu aveai secrete, carora le stiai cele mai intime dorinte, cele mai ciudate vise, cu care radeai si plangeai in acelasi timp, cu care mancai din aceeasi farfurie. Degeaba incerci sa spargi zidul care s-a pus intre voi, n-o sa ajungi nicaieri, bariera s-a lasat si nu mai exista cale de trecere. Daca totusi va vedeti la un suc, de dragul vremurilor trecute, veti ajunge in postura (si mai jenanta) de a va uita unul la altul si a nu avea ce sa va spuneti. Si e penibil cand se intampla cu oameni cu care puteai sa stai ore intregi de vorba fara sa obosesti sau sa te plictisesti.
Poate sunt prea cinica, poate am dezvoltat in timp capacitatea de a ma reface repede (auto-aparare)... Nu pierderea relatiei in sine doare, aici merg pe ideea ca ce e al meu e pus la o parte si ca daca n-a fost sa fie inseamna ca nici nu trebuia sa fie, nu era al meu, socul cel mare e sa vad cum nu mai am ce vorbi cu cei cu care vorbeam fara sa fie nevoie de cuvinte...

Am bafta la accidente!

2008-07-31T07:00:00.003+03:00

Chiar am, pe cuvant.
Da, iar am busit masina...my bad! Dar zic ca am bafta pentru ca nici de data asta n-a fost nimic grav (pentru mine, cealalta masina a iesit ceva mai sifonata, eu doar mi-am spart bara de protectie, lor le-am infundat tabla de deasupra unei roti) si iar am nimerit peste niste oameni extrem de cumsecade (nu mai zic niciodata la volan, la nervi, nimic rau de conducatorii din Giurgiu!), foarte relaxati "Asta e, se mai intampla, toti trebuie sa trecem prin asta...", care dadeau impresia ca nici macar nu s-au suparat ca i-am trosnit. Bine ca n-am lovit vreun suparat cu jeep sau cu cine stie ce super model de Audi, ca nici nu cred ca ma dadeam jos din masina, il anuntam prin semne ca ne vedem direct la Politie, sectia Tamponari.
Saracii oameni veneau si ei sa-si plateasca rata la masina (alta, nu asta pe care le-am busit-o eu) si au dat peste mine sa le incurc ziua. Am vrut sa le dau niste bani (au fost foarte cumsecade, dar mi-e mie tarsa sa dau mai multe detalii aici), numai gandindu-ma la cate spagi or sa dea prin service din cauza mea, dar nici n-au vrut sa auda de asa ceva. Cu chiu cu vai m-au lasat sa le cumpar cate un suc cat asteptam la politie. In schimb, m-au rugat (foarte serios), daca ma duc la biserica sau la vreo manastire, sa dau un acatist si pentru ei (prima oara am crezut ca ma iau la misto, dar cand au zis-o si a 2a oara, cu aceeasi figura serioasa, m-am lamurit ca e pe bune).
Ne-am despartit in cele mai bune conditii, ca oamenii civilizati (ai fi zis ca iesisem la suc, nu de la politie) urandu-ne reciproc sanatate si toate cele bune.
Am scapat 'eftin din aventura: 100 de lei amenda si 3 puncte penalizare.
Noi sa fim sanatosi!

Dilema

2008-07-30T03:42:00.003+03:00

Constat, din nefericire, ca maica-mea avea dreptate: iepurii nu sunt buni ca animale de apartament. Da, e dragalasa si frumoasa si pufoasa si m-am atasat foarte mult de ea, dar...face numai tampenii si nu pot sa corectez nici unele dintre ele. Nu e ca o pisica sau un caine, a facut pipi unde nu trebuie, il trosnesti un pic si invata ca trebuie sa faca numai afara sau la tava. Are un creier cat o aluna, nu pricepe ca nu e voie sa faca decat in cusca. O scot numai pe balcon, ca e inchis, si strang dupa aia, dar chiar si asa...cand nu pot sa o scot pe balcon si trebuie sa o tin in bucatarie, face peste tot. Si asta n-ar fi o problema, nu e chiar asa greu sa strangi o mana de rahati, dar cat sta ea afara eu trebuie sa fac slalom printre ei. Si nu miroase deloc a roze. Plus ca roade tot ce ii iese in cale si trebuie sa baricadez toate firele. Mi-a ros deja firul de la o lampa...nu mi-e de fir, mi-e sa nu se electrocuteze. Noaptea zdrangane gratiile de la cusca pe la ora 4, fix cand e somnul mai dulce, de ti-e mai mare dragu'.
Am o prietena al carei prieten tine cativa iepuri la tara. A avut crescatorie, dar intre timp s-au mai imputinat.
Ar trebui sa o dau acolo? Avantajele sunt destul de multe: nu se mai chinuie nici ea cu cusca, nici noi cu tot calabalacul, ar fi printre ai ei, ar putea sa faca pui (aspect deloc de neglijat), dar pe de alta parte mi-e teama rau sa nu ajunga ciulama si-n plus...mi-e tare tare draga si mi-ar fi foarte greu sa ma despart de ea... Prietena mea mi-a zis ca o sa o dea drept iepurele ei si o sa ii roage pe noii "proprietari" sa nu ii faca nici un rau si sa aiba grija de ea, dar mie tot mi-e frica.
Ma tot gandesc de cateva zile ce sa fac, cum e mai bine pentru toata lumea, partea mea logica imi spune ca e mai bine sa o dau, dar cand o vad lungita in cusca, cu ochii ei migdalati pe jumatate inchisi, motaind, e atat de frumoasa, sau cand ma spala pe mana sau pe nas, simt ca mi-ar fi aproape imposibil sa renunt la ea...
Si ma tot gandesc, ma tot gandesc, tot oscilez de la o solutie la alta si nu ma pot hotari.
Un sfat se poate?

2008-07-23T23:30:00.002+03:00

Am primit de la o picatura una bucata leapsa, care zice asa: "List seven songs you are into right now. No matter what the genre, whether they have words, or even if they’re not any good, but they must be songs you’re really enjoying now, shaping your summer. Post these instructions in your blog along with your 7 songs. Then tag 7 other people to see what they’re listening to…"
Ea a pus si la fiecare melodie un link de la trilulilu, dar eu n-o sa fac asa, ca sunt convinsa ca le stiti pe toate si chiar ca le aveti pe calculator pe majoritatea din ele.
Asta ascult eu zilele asta (in conformitate cu "most played" de la winamp):

Akon - Dangerous
Jay Sean - Ride It
Fara Zahar - Lav Stori
Gheorghe Dinica - Casuta noastra
Flo Rida ft. T-Pain - Low
Shayne Ward - No, you hang up
J. Lo. - This boy's fire

Mai departe, sa ne spuna ce asculta: Rozana, Makavelis, Drinutz, Ireena, Irina (:D), Oddyutza si Xantipa.

Napoleon

2008-07-19T19:06:00.002+03:00

Vroiam de multa vreme sa scriu fragmentul asta, pentru ca atunci cand l-am citit m-a uluit. Am stiut dintotdeauna expresia "a face mai multe lucruri deodata ca Napoleon", dar niciodata n-am stiut concret de ce. Here's why--

Pregatirea campaniei impotriva rusilor, din Polonia, in iarna anului 1806:
"Aceste luni de acalmie fortata au fost pentru Napoleon prilejul unei activitati din cele mai febrile. La fiecare 3-4 zile soseau curieri de la Paris, Amsterdam, Milano, Neapole si Berlin, cu rapoartele ministrilor, cu informarile din partea maresalilor si ale guvernatorilor, cu darile de seama ale ambasadorilor lor. Guvernand ca un autocrat mai multe state mari, Napoleon isi rezerva intotdeauna, in chestiunile esentiale, hotararea finala. In aceeasi zi, scria un ordin pentru intarirea supravegherii vamilor, semna, dupa ce ii aducea modificari, statutul unui institut pentru fetele de ofiteri, dojenea pe celalalt frate al sau, Louis, regele Olandei si cerea regelui Bavariei o mai activa supraveghere a Tirolului. Ordona Bourbonilor din Spania sa intareasca paza coastelor si, in acelasi timp, urmarind literatura, se infuria impotriva ideilor literare ridicole ale revistei "Mercure de France" si poruncea lui Fouche, ministrul politiei, sa se ocupe imediat de schimbarea conceptiilor acestei reviste si chiar, in treacat, sa-i caute un nou redactor care sa fie destept. Se informa despre productia de matase din Lion si intreba pt ce se permitea artistelor de la un teatru de stat din Paris sa teasa intrigi intre ele, in paguba activitatii institutiei. Dadea ordin ca Madame de Stael sa fie expulzata din Paris pentru liberalismul gandirii ei si verifica darile de seama si rapoartele Ministrului de finante, descoperind greseli si inexactitati. Revoca si numea functionari in Italia, lua masuri pentru supravegherea vigilenta a pregatirilor militare ale Austriei si ordona inspectii in orasele si satele Prusiei. Napoleon rezolva cu luciditate, cu precizie si fara intarziere toate aceste chestiuni atat de numarate si atat de diverse. Si nu numai ca lua hotarari in diferitele chestiuni pe care i le comunicau ministrii, generalii si ambasadorii, cu punea si el noi probleme ordonand pregatirea rapoartelor respective [...]. Napoleon se ocupa de acestea odata cu activitatea sa principala, adica pregatirea diplomatica si militara a apropiatei campanii de primavara."
E.V. Tarle - Napoleon
1960

Noua obsesie la orizont

2008-07-17T22:10:00.001+03:00

Am ascultat-o toata seara si tot nu ma satur de ea:
Shayne Ward - No, you hang up

Spirit de turma

2008-07-17T01:17:00.002+03:00

Datele problemei: Se da una bucata groapa in asfalt. Mare, dar ocolibila. Se dau doua siruri de masini, sirul A si sirul B.
Date experimentale: prima masina din sirul A alege sa ocoleasca groapa si toate celelalte masini din spatele ei fac la fel. Prima masina din sirul B alege sa incetineasca si sa treaca prin groapa, si, evident, toate celelalte masini din spatele ei fac la fel, nimanui nu-i da prin cap sa ocoleasca groapa, cum nimanui din sirul A nu i-a dat prin cap sa treaca prin ea.
Observatii si concluzii: Daca spirirtul de turma e atat de pronuntat si la adulti, daca toata lumea da impresia ca se joaca "ce fac eu sa faca si restul", de ce continuam sa ne miram ca toate fetele sunt imbracate la fel, ca toate au aceleasi poze pe hi5 cu aceleasi boticuri incordate si pozitie de manechin din geam de la Cocor, ca toate considera ca nu e cool sa ai 16 ani si sa fii virgina si ca nu e trendy sa citesti cand ai putea sta, in schimb, pe messenger?
Cum ele fac continuu aceleasi lucruri, si generatia mea o sa se intrebe continuu "de ce?". Dar aici nu cred ca mai e vorba de spirit de turma...

Pierdut copil, il declar nul

2008-07-15T02:17:00.004+03:00

Gluma gluma, dar in 2 zile, pe un perimetru de numai 50 de metri in jurul meu, doua mamici si-au pierdut copiii. Prima l-a gasit repede, ca n-am auzit-o tipand foarte mult. A doua, in schimb, l-a cautat o gramada. Era disperata saraca, plangea, tremura, tipa. La un moment dat, tipul de langa ea (am aflat mai tarziu ca nu era sotul, dar chiar si asa) ii zice "Stai, draga, linistita, ca-l gasim". Eu l-as fi strans de gat la replica asta. Adica ma vede ca-s capiata, ca nu mai stiu unde sa caut, ca sunt speriata, la urma urmei e vorba de copilul meu, ca nu-mi mai pot controla reactiile si el zice "stai linistita"...cat de bou sa fii sa spui asa ceva intr-o situatie ca asta?
Anywayz, cand am vazut-o cat era de freaked out, l-am intrebat pe tipul ala care era cu ea cum arata copilul, sa-l cautam si noi. Era ceva in disperarea ei care se transmitea parca prin aer. Si ne-am apucat sa-l cautam si noi. L-am gasit 100 de metri mai incolo, inconjurat de oameni (care probabil incercau sa-l calmeze ca plangea de mama focului si sa-l duca inapoi), l-am luat de o aripa si l-am dus inapoi la ma-sa....a carei prima reactie a fost sa-l trosneasca fiindca a plecat de langa ea (dragoste de mama - glumesc, e perfect de inteles)...mai haios a fost ca plodu era in bratele lui Stef si ea nu stia (a stat un pic sa se gandeasca, sa calculeze) unde sa dea, sa nu-l loveasca si pe Stef.
Cand o sa am eu copii cred ca le montez de gat un GPS!

Every time!

2008-07-12T02:39:00.001+03:00

De fiecare data cand sunt prea entuziasmata de ceva, mi-e imposibil sa adorm cu o seara inainte. Asa patesc de cand eram mica. Prima oara am patit-o cu o noapte inainte sa inceapa clasa a I-a. Entuziasmul s-a diminuat spre deloc intre timp, dar atunci eram jos din pat la 6 dimineata, trezind toata casa. Si niciodata n-am reusit sa dorm mai mult de cateva ore inainte de un examen important. Ba chiar, in anul 4, devenisem "pasare de noapte": sesiunea nu prezenta nici o dificultate, asa ca stateam noptile pe internet si faceam nani in timpul zilei. Si atunci, de teama sa nu intarzii la examen, ca-s foarte rea de somn, nu ma mai culcam deloc si plecam direct la scoala. Acum sunt entuziasmata ca plec la mare. Nimic special, vazut din afara, doar 2 zile pe minunatul litoral romanesc. Dar astept de o luna momentul asta...o luna, zi de zi, numaram zilele ca puscariasii pana la eliberare. Nisipul, soarele si mai ales apa...de abia astept sa inot. Iubesc marea, iubesc fiecare val in parte, fiecare fir de nisip si fiecare adiere de vant cu miros de alge si de sarat. La 4 dimineata plecam, eu sunt soferul principal, deci ar trebui sa prind si eu macar 3 ore. Am stat 40 de minute in pat, m-am foit, m-am rasucit, nu se lipeste de nici o culoare. Ma gandesc la ce-am uitat sa pun in bagaj, imi vin in minte scene din "Friends". Dupa aia mi s-a facut foame, dar evident, ca desteapta, am zis ca-mi trece, desi stiu sigur ca nu pot sa adorm daca mi-e foame. Si-am mai pierdut juma de ora asa in loc sa ma dau jos din pat si sa mananc.

E trecut de 2...la 3 e pusa alarma...ce rost mai are sa ma mai culc, chiar si sa mi se faca somn? Mai rau ma ametesc cu o ora de somn. Bag 2 cafele si sunt ca noua :D

Casuta noastra, cuibusor de nebunii...

2008-07-09T12:00:00.003+03:00

Scuze pentru pauza mare luata de la blog, nu e ca m-am sictirit de el, e ca in sfarsit ne-am gasit apartament si zilele astea am fost ocupata cu mutarea si instalarea.
Nici nu mi-am dat seama cate boarfe se pot strange si ma mir ca saracuta masina a fost in stare sa care atata. Cred ca e de fapt un TIR deghizat :)
Saracul Stef ocupa 10% din apartament, restul a fost acaparat de mine. A zis ca daca stia cate toale am, nu ma mai ducea la cumparaturi zilele trecute. Cat pe ce sa faca un atac de apoplexie si cand m-am apucat sa scot colectia de geluri de dus, creme and co. El si-a pus calculatorul intr-un colt si hainele intr-un raft si cam asta a fost tot. Eu, in schimb, sunt "La Piovra" :))
Am avut noroc si de proprietari ca lumea, care au cumparat tot ce era nevoie, pana si tacamuri si masuta de calcat. Culmea, cat de mica e lumea, proprietara s-a dovedit a fi o prietena veche a lui taica-miu...sta si 2 etaje mai sus, deci are cine sa aiba grija de pisoi cand noi suntem plecati :D
Stiati ca pisicilor nu le plac bormasinile? Eu aveam o banuiala, dar ce nu stiam e cat de sus poate sa sara o pisica atunci cand aude o bormasina. Daca nici voi nu stiati, va spun eu: foarte sus. Si tot legat de pisici, in lipsa de cusca de transport, stiati ca se pot cara dintr-o parte in alta intr-un cos de rufe? (Legat bine cu scotch, ca am impresia ca nu prea le place :P se tot zbatea sa iasa de acolo, si odata evadata, se recupereaza destul de greu).
Offtopic: Piatra funerara de manelist:
Sa moara dusmanii mei,
Ca`s mai smecher decat ei,
Nici atat n`au fost in stare,
Inaintea mea sa “moare”

Intrebare

2008-06-28T10:37:00.001+03:00

Cat de inconstient sa fie un barbat sa-i spuna prietenei: "Drept cadou de absolvire, te duc la cumparaturi, cand vrei tu, unde vrei tu, no spending limit"?
Urmeaza sa aflam >:)