Karioka

De cascat gura.

2012-01-28T20:27:00.002+02:00

Cred ca majoritatea ati auzit de 9gag deja.
Eu vroiam sa recomand si Izismile, care pare a fi debaraua de unde scot poante cei din linkul de mai sus. Aceleasi poze, dar de SUTE DE ORI MAI MULTE!

Edit. Disclaimer: dar eu nu am clicait in veci pe linkurile third-party de pe pagina, adica alea care trimit la alte siteuri. No-no. Deci daca va prinde o matusa nigeriana si incepe sa va toarne mosteniri, nu-s eu de vina.

Gender Discrimination

2012-01-28T12:41:00.000+02:00

Nu-s feminista. Nu-s nici misogina. Nici androfera. Incerc sa fiu cat de cat justa, undeva la mijloc.

Nu inteleg de ce de fiecare data cand intr-o comunitate virtuala cu specific feminin (de gatit, in cazul meu) intra un barbat, dureaza intre 48h si 1 sapt ca femeile sa devina libidinoase. Nu jucause, nu glumete, nu altfel. Li-bi-di-noa-se. Cred ca e sindromul poiatei de gaini, de indata ce in sfarsit apare un cocos, toate se sucesc si culeg boabele cat mai jos plasate cat sa li se vada borta curului. Altfel nu-mi explic. femei normale de altfel, cu barbati potenti acasa, dovediti prin cârdul de sarcini si copii.

Ma intreb daca si invers tot asa e. In comunitatile de gaming e asa, dar intotdeauna m-am gandit ca asta e din cauza ca gamerul tipic e un adolescent bubos sau un programator slinos, ambii avand in comun doua prietene fidele, Palmela si Stângina. Ar trebui sa investighez prin comunitatile ...ce comunitati virtuale contin o majoritate covarsitoare de barbati cat de cat normali care si-o trag regulat? (nu unul altuia fireste)

Cred ca cele auto-moto, cele de pescuit (hm nu, aia care pleaca de tampiti sa le inghete 6 zile fundul in stufaris nu pot fi normali)...hai sa ne rezumam la alea auto moto.

Si in incheiere, ca tot vorbim de dreptate si echitate in judecarea sexelor.

Imaginati-va un barbat cantand versurile de mai jos. Si protagonistul videoclipului.

Aici doare?

2012-01-25T22:36:00.000+02:00

Prolog:

"De ce ma-ntepi cu acul tau,
Dentist nebun?
Tu nu stii oare
Ca-i cariata si ma doare?

Un om ca tine sunt si eu
Si mila trebuie sa-ti fie
De plomba si molarul meu."

(din poeziile compuse ad hoc in groaznice vremuri de restriste si jelanie ale subsemnatei)

Mi-e groaza de momentul fatidic cand ma voi duce totusi la dentist.
Nici nu stiu de ce sa imi fie mai groaza, de haul din buzunare lasat de acesti veritabili Darth Vaders ai tarifelor sau de vizita in sine. Cred ca de amandoua.

El / ea, de obicei ea mi se uita in ochi cu o dragalasenie reala, naturala, calda. In general dentistii au o dragalasenie direct proportionala cu cantitatea de schingiuiala pregatita pentru vizita respectiva. Ai venit pentru un detartraj? Un zambet afabil si trecator, in gest scurt , uscat "luati loc va rog".
Ai venit cu maseaua cat casa, ai nevoie de incizie drenaje pivoti chestii sange maţe? Atunci stomatologului i se vor revarsa rauri de lapte si miere din glas, raze de bunatate din priviri si mainile-i vor toarce nestemate vise iar din fund ii vor iesi curcubee vanilate. No kidding.

In special partea cu "aici doare" ma exaspereaza. Tu casti gura cu sfiala cu care-si desfaceau coapsele virginele din 1001 de nopti. El / Ea se apropie cu manusa si cu ciocanelocarligul ala odios. "Ia sa vedem, unde e problemuta?" Si tu fonfai cu gura cascata si furtunelul de aspirat bale sub limba "E fafolo...maheaua dih hpate de toh..."

"Din spate de toooooot?" prelungeste cu o uimire blanda suspansul. Unde, aici? Si tie iti vine sa spui cocoana da doar nu-s crocodil in pana mea, cred ca am 4 masele "in spate de tot" mari si late nu ma mai tine ca pe ace. insa arunci un ochi precaut la carligociocanel - ma scuzati, nu stiu cum se cheama, stiu doar ca am sa il visez la noapte si am sa scancesc in somn - si confirmi clatinand din cap "Hîhî!"

Si apoi, cu speranta copilareasca de a scapa poate barim de data asta, precizezi: "Da doahe...ma doahe hau de tot, doamna!...toaha noaptea m-a duhut, nici compeha n-am putut puhe!..." si ochii ti se inmoaie rugatori ca ai unui catelus.
iar ea tinteste cu ochii fix miezul pulsatil de durere pura al maselei care te-a facut sa haulesti ca defunctul Liviu vasilica si jap! jap! doua ciocaneli cu ciocanocarligul: "Aici doare?"

Si-ti vine sa ii ragi pe 5 limbi ca Belzebutii holywoodieni "FEMEIE, OMULE, TI-AM ZIS CA ACOLO doare, doare numai cat ma gandesc la ea, doare numai cat mi-o pomeneste altu, daca ma suna azi mama mare moarta de 15 ani si ma intreaba ce faci Karioka maica, ce-ti mai face maseaua ma doare, daca trece un card de ciori pe deasupra ei la 45 de metri alt ma doare, daca se pisa un pitic in Australia intr-un ţucal de tabla MA DOARE, tu de ce iti iei carligociocanul si infingi fix acolo, ce crezi ca-s vreo simulanta, ca vreau sa ies la pensie pe caz de boala pe motiv de carie?"

Insa nu apuci decat un "Hîîîiiiiii!...Dddaa!" si carligociocanelul se balanseaza pe langa.
"Deci nu aici."
"Nnnu..." oftezi tu, scurs tot
"Nici aici." - tic tic.
"Nu, cum spuneam ma doare doar..."
"Aici?"
"Hîîîîîiiiiiaaa!"

In episoadele urmatoare vom vorbi si despre "ridici mana si ma opresc", "numai un pic", "gata, am terminat, ma uit numai!" si "cred ca a prins anestezia."

AION, RIFT, WoW, SWTOR

2012-01-25T17:26:00.002+02:00

Nu imi venea in minte nici un titlu cu talc asa ca am zis-o direct.

AION, facut de NCSoft, devine free-to-play. Amanunte aici:

http://www.aionfreetoplay.com/website/

Ceea ce imi reaminteste ca mai aveam si eu pe undeva doua conturi inghetate.

Inghetate sa ramana, ca eu de tampenia aia nu ma mai apuc.

Parti bune la AION: grafica. De departe mai buna decat in WoW, Rift, SWTOR, etc.
Parti proaste la AION: restul.

am jucat si Rift ceva timp. E o clona de WoW si a rupt si ceva amanunte din sus amintitul AION; de altfel au rupt cu tot cu developeri si game designeri, de la ambele companii plus ceva bucati sanatoase de cod. Blizzard i-a lasat sa plece, cu demnitatea unui negustor gras ce nu se injoseste sa alerge dupa un puradel ciorditor de cirese. NCSoft in schimb, cu disperarea funiei de gat, cica i-a dat in judecata.

Parti bune: foarte similar lui WoW, gameplay bun, dinamica fluida, rifturile!
Parti proaste: ambient plictisitor, pvp slab. Plictiseala la nivel maxim.

WoW e WoW. Habar nu am ce mai fac, cred ca bine.

SWTOR: Desi am refuzt cu indarjire declarand ca nu e pe gustul meu, ca nu mai pot eu de star wars, ca nici macar nu am vazut vreunul din filmele seriei (asa e), ca nu imi plac chestiile cu nave, robotei si pewpew lasere frate, odata ce l-am avut in casa l-am incercat.

Parti bune: ideea de companion in leveling si instanta, ideea dark side / light side, dinamica questuri
parti nasoale: texturi cam ciudatele. monotonie, dar poate mi se pare mie. Fundal sonor foarte trumpetzica uaaaai....

Pasaport de marlanie.

2012-01-23T21:17:00.002+02:00

Stiti ca laudasem TVR-ul in sus si in jos. Da, comparativ cu alte posturi TV, TVR e vis, parfum, acuarela pointilista ce vreti voi. Insa deh, orice padure cu uscaturile ei. Sunt sigura ca mai sunt, dar cum eu ma uit sporadic n-am nimerit alta inca.

Am dat de o a doua editie a unei emisiuni intitulate "Pasaport de Romania". In ce consta?
Se iau niste straini
Se aduc la dracu in praznic, in zone rurale. Apuseni, Maramu, Delta, you name it.
Se lasa balta vreo doua saptamani in compania unor tarani ciufuti, fara un translator sau vreun ajutor.
Se lasa balta si atat. Timp in care respectivele gazde, cu buna ospitalitate a poporului roman, ii pun la deja consacratele incercari din showbizul nationalistic roman: sa stearga cacat de la diverse vietuitoare (porc, vaca), sa gateasca feluri de mancare de care nu au habar, sa coseasca si sa intreprinda tt felul de actiuni deosebit de uzuale evului mediu.

Tema emisiunii e "hai sa radem de ei". O ceata de taranoi prosti, zburliti, care mormaie si se zbarlesc la diversi straini care isi dau toata bunavointa sa inteleaga ceva din latraturile lor sparte. Care radiaza de cate ori "strainezul" rateaza evident o sarcina data. Nu inteleg, in definitiv, ce mare cacat e sa te mandresti ca Xulescu, in 2012, nu stie sa mulga vaca. De ce sa stie sa mulga vaca Xulescu, fa Marito? Stie sa faca O MIE DE ALTE LUCRURI care sa ii asigure rezultatul finit, adica laptele. Si vaca, cu totul. Tu stii DOAR SA MULGI VACA, cine plm e invingator in ecuatia asta?
Nici eu nu stiu sa impletesc cosuri sau canoe ca aia din Papua Guinee, nu stiu sa fac tarttane ca ale scotienilor, habar nu am cate feluri de peste sa pun sa imi iasa o bouillabaise autentica , nu stiu sa fac turte de tapioca intre doua pietre, cum ar fi sa vezi un roman pus sa faca toate astea si razandu-e de el pe toate partile?

De ce dracului sunt adusi oamenii tocmai in creierul muntilor sau in paclisul stufului de delta, printre tontovani ametiti de palinca respectiv de vodca. Sa ne mandrim cu romanii? Cu care, cu aia? cu boii aia care se stroplosesc mandri de pe gramada lor de cacat? De ce plm m-as mandri ca in secolul asta mos Culaie nu vrea sa auda de masina de spalat si isi spala cu dezinvolutra chilotii in rau (acelasi rau din care bea fi-tu Borsec) INSA a considerat ca o plasma in sufragerie printre sumane nu sta rau deloc?

Romania NU e asta. Turbez de cate ori vad un cliseu din asta, iar un sat stagnat in evul mediu, un boschet, un rau, o stanca, "Ah! Asta e Romania!"
Nu, tampitilor! Nu asta e Romania!
Romania nu e compusa doar sate, babe chioare, fuse cu lana, lipoveni beti, copii analfabeti dar oh vai atat de pitoresti manand porcii pe dealuri, sate fara apa, canalizare, curent electric. Romania sunt si eu! Romania sunt si studentii, profesorii, inginerii, oamenii care invata, oamenii care citesc, oamenii care muncesc si altfel decat in coada sapei, Romania e si Clujul, Brasovul, Bucurestiul, Iasiul! Romania are si metrou, are si Ateneu, are si internet, are si CREIER in ma-sa pe gheata, nu numai vaci si boi cu 2 si 4 picioare.

De ce as jubila sa vad un strain, vai curul lui, incercand in toate felurile sa se inteleaga, inclusiv prin semne cu oamenii si sa primeasca doar strambaturi imbecile sau amenintari mormaite "ei las' ca vez tu! hai, hai! aicia nu-i ca la tine!"
Da, ba, coaie crete. Ai ghicit, Aicia nu-i ca la ei. Si nici n-o sa fie cat timp traiesti tu si altii de-alde tine.

Si stii ce-i mai jenant, ca desi tratati cu curul, de parca ar fi milogi la poarta Raiului, respectivii straini se tot chinuie sa gaseasca o parte buna. Sunt prietenosi, politicosi, optimisti. In jurul lor, diversi bade Gheo radiaza de bucurie ca "numa atata fan ai cosit?"

Ioi, bade Gheo, da numa atata carte ai facut? Apai cosaste-n pizda ma-tii, ca altceva nu esti bun sa faci.

Ma oftica tembelizorul.

2012-01-23T17:30:00.000+02:00

Deschid tv'ul, dau pe Nat Geo, vad traducere:
"...da de stire lupoaicei, ceea ce o oftica si o face sa plece"

Inchid.

Alex

2012-01-23T11:31:00.000+02:00

Scriu destul de putin despre baiatul meu; oarecum dintr-o sfiala neconcretizata bine fata de el. Il vad peste ani si ani - dar nu reusesc sa il vad matur ci tot ca acum, etern bebelus - incruntand o spranceana si zicand "Haide, mama, chiar nu mai aveai despre ce scrie?"

Dar e destul de probabil ca asta sa nu se intample. Ar mai fi inca un motiv, intimitatea, care ne cuprinde ca intr-o patura moale si densa, pe mine si pe el. Aproape nimic nu iese de bunavoie de sub patura asta; dau amanunte sec si enumar fara chef simptome sau evolutii cui ma intreaba. Poate si pentru ca, in general, urmeaza un sfat dupa ORICE as spune despre copil. Un sfat necerut, fireste. Nu de la oricine dar de la majoritatea.

Alex face 11 luni pe 1.
ii spunem Alex foarte rar; de obicei ii spunem AleXANDRRRu cu un semn rugator de exclamare lipit in coada numelui.

E tandru, lipicios si afectuos. Ofera generos pupoaie mari si umede daca iti apleci obrazul spre el. Are 5 dinti albi si taiosi, cu care testeaza rezistenta materialelor din jur inclusiv a degetelor mele.

Nu mananca mai nimic solid. Fara sa vreau m-am trezit in tabara celor care nu introduc solidele decat dupa primul an. Eu le-am introdus de introdus pe la 6 luni , dar Alex le-a salutat politicos si le-a zis "ma bucur de cunostinta, promit sa va vizitez din cand in cand"
Gusta aproape orice, nu mananca aproape nimic. Uraste lingurile, canile, recipientele de orice fel. Are in schimb o dexteritate buna, traiasca baby led weaning. Nu s-a inecat pana acum decat cu lapte, la piept, si cu mancare oferita de mine prea insistent, pe lingura. M-am invatat minte si l-am lasat in pace sa manance in felul lui.

Merge in 4 labe apasat, zdupaind. Merge in picioare ezitant, tinandu=se de manerul de la masinuta lui. Nu-i place sa fie tinut de manute, asa ca nu-l tin. Calatoreste ici colo pe masinuta fara pedale din ce in ce mai repede; ma gandesc la primavara cu sperante din ce in ce mai mari.

Zice cateva silabe uzuale si are diverse glumite ale lui, pe care le inteleg pe jumate dar le acept pe de-a intregul.

Nu are jucarii preferate; sincer, cred ca jucaria lui preferata sunt eu. Nu aduce nimic daca ii ceri, nu arata nimic daca il intrebi. Habar n-aveam ca era cazul sa-l invat asa ceva.

Are ochii jucausi si rade cu tot cu ei. Surade trecatorilor, primeste in schimb alte zambete la fel de radioase. Ma simt de parca as plimba un bec mic si vesel; lumineaza pe unde trece.

E indragostit de apa; cand aude apa in cada decide invariabil ca e pentru el si o porneste zor-nevoie zdupaind hotarat catre baie. Ajuns acolo se framanta pe marginea cazii cu o dorinta atat de fierbinte in ochi incat de multe ori cedam si se alege cu o baie bonus. In mod bizar, atat de nerabdator e incat atunci cand e sa faca baie dezbracatul dureaza 4 secunde; Isi scoate singur maneca, paseste afara din pantalonasi, trage capul din guler. Cand e sa faci asta fara stimulentul apei dureaza milenii de scandal si ciuda.

Nu stie de suzeta, biberon. Stie de cana cu cioc, bea mai bine din paharul normal. Apreciaza apa rece. Dar acum e racit cobza, asa ca nu-i dam.

Il iubeste pe ta-su. Cand intra el in casa mi se smuceste din brate sau de la san sau dintre jucarii si porneste spre usa razand si bucurandu-se cu tot trupusorul lui mititel. Cand intru EU in casa ma intampina cu un scancit de repros "unde ai fost? m-ai lasat singur", chiar daca pana sa vin fusese linistit.

N-am reusit sa il fac sa doarma in patutul lui. Respectivul spatiu a capatat o conotatie negativa - il puneam acolo cand vrand nevrand nu aveam unde sa il las cateva minute sau cand incercam a nshpea oara sa il fac sa doarma acolo. Asa ca presupun ca a devenit "locul unde sunt lasat cand nu ma vrea nimeni". Si cum nu as putea sa il las sa creada asa ceva, am renuntat si acum e un loc de depozitat diverse hainute luate de la uscat. Asta este. Poate la urmatorul.

Adoarme cuibarit dar odata trecut hotarul somnului se imprastie in starfish-mode pe o suprafata suprinzatoare din pat. Maraie si bombane daca il imbratisez sau il ating in somn insa plange amarnic daca o sterg de langa el. Asa ca dormim oarecum distantati, eu ghemuita sa nu il incomodez iar el se asigura ca sunt langa el atingandu-ma cand si cand cu varful piciorului.

Nu stiu de ce dar instinctele materne ma parasesc cand vine vorba de invelit. M-am trezit dese ori sa vad cu groaza ca eu sunt infofolita egoist in plapuma ca intr-o sarma iar el e dezvelit dormind cu fundul in sus sau strans ca in culcusul unui ou primordial. Mi-am blestemat frugurosenia si i-am luat 2 saci de dormit, unul eu unul ta-su. Cand nu e in sacii de dormit, ma trezesc sa il invelesc.

Planuim cu sperante timide o multime de jocuri si jucarii. Ta-su in special abia asteapta epoca masinutelor si bicicletelor. Din fericire nu avem niciunul dintre noi microbul lui "eu n-aveam asa ceva pe vremea mea". Da, n-aveam, tocmai de-aia. N-aveam nici TV color, trebuia sa-mi fi dorit un copil daltonist?

Momentan trecem prin prima lui raceala. trecem cu totii si pentru ca ne-a molipsit pe amandoi. N-are febra dar e un fel de izvor bolborositor de muci. La fel sunt si eu, de altfel. Tuseste mult mai urat ca mine dar sper sa nu il doara capul ca pe mine. Nu-mi pot desfunda urechile de ieri dimineata. Groaznica senzatie. De la atata tras mucii cred.
Evident uraste siropul, picaturile, "batista bebeluslui" si pana si stersul la nas asa can in ultima vreme din apartamentul nostru rasuna niste chiraituri si plansete infioratoare. Din fericire ne iarta repede.

De i-ar trece naibii odata. Am putea iesi la plimbare, acum ca mai sunt cateva zile si revin la serviciu.
Ah, ca veni vorba de plimbare, voi ma stiti ca nu laud a prost diferite produse si va asigur ca urmatoarele 3 chiar sunt laudate doar din preaplinul de multumire ce-l port fata de ele:
Carucior am avut Bertoni Plasma. Bulgaresc, pret modic, roti ca de tir, suspensii de jeep, landou mare cat o lada de zestre si perfect orizontal, ceea ce i-a permis lui monsieur Plod sa calatoreasca in stilul sau unic, adica pe burta si nu pe spate.

Pe langa carucior am mai folosit un sling, luat SH de la o prietena care la randul ei il luase de aici. Mie imi plac mai mult astea decat ...ma rog, decat celelalte . Pentru ca-s mai ieftine si au materiale mult, mult mai frumoase nu stiu de unde le scoate dar sunt minunate. Cu slingul am trecut cu bine peste colici si n-am fost priponita de pat / carucior. N-aveti idee cata libertate de lmiscare confera. Plus, am atras peste tot aclamatii si aprecieri. Stiu ca unele mame se tem sa nu fie privite ciuda - nu ca m-ar durea pe mine in cur cum ma priveste un strain dar ma rog, stiu ca exista si categoria "vai ce-o zice lumea". va asigur ca in cazul meu cel putin, lumea zicea de bine. hihi, haha, ce adorabil, acolo ii e cel mai bine, vai ce dragalas etc.

Si cand s-a mai marit am comandat un mei-tai de la Ancuta Burtea. la fel, pretul e ridicol de mic comparativ cu scorurile acelorasi produse dar mai "trendy" datorita firmei. Mi-am putut alege eu materialele si am dat si dimensiunile mele in asa fel incat nu imi atarna diverse cozi sau funde pe la spate.

Cam atat. Aceasta fuse postarea mea despre copil, sa nu zic ca n-am si eu asa ceva pe blog.

Şi voi, când?

2012-01-20T18:21:00.001+02:00

Nu-i aşa că aţi auzit suficient de des întrebarea asta încât să vă fi construit deja un şubred scut de scuze şi glumiţe spuse printre dinţi?
Aţi crezut că aţi scăpat de ea când, mai împinşi de la spate de neamuri, mai de un soi de resemnare tacită, v-aţi luat cu acte.
Ei bine, nu. După "şi voi când vă căsătoriţi", vine invariabil "şi voi când faceţi un copil"

În caz că vă gândeaţi că într-un târziu veţi avea un copil şi veţi scăpa de întrebarea asta, ei bine vă înşelaţi; urmează "şi un frăţior sau o surioară pe când."

(nu mai pot, diacriticile naibii, parca vorbesc pe tocuri. Am sa le pun dupa. Momentan ma descalt.)

Te uiti adanc si trist in ochii imbecilului de interlocutor care tocmai te-a intrebat cand ai te gand sa te futi si tu cu folos (imi cer scuze, dom'Sorin), tragi aer in piept si te intrebi ce sa raspunzi.
Poate ar fi nimerit sa raspunzi "cine, eu, cand fac copii? ACUMA!" si sa rastorni consortul / consoarta pe masa, tragandu-i jos chilotii.

Adevarul e ca intrebarea este cat se poate de vulgara, indiscreta, prosteasca, inutila si riscanta.
A intreba pe cineva care nu isi doreste copii cand are de gand sa ii faca e ca si cum ai intreba o fetita de 8 ani cand are de gand sa si-o traga. Sunt pur si simplu etape in viata unui om care trebuie sa treaca de la sine, sa se incheie, sa fie complete.

Nu te poti naste dorindu-ti copii; daca patesti asta, you're seriously fucked up in the brain. Nu-mi pot imagina un copil intreg la cap dornic sa procreeze. Sunt etape in viata individuala care nu trebuiesc grabite si fortate sa apara; dovada ne stau generatiile intregi de decretei , de copii facuti in sila, de avorturi ratate, neiubiti, tratati cu ura si repulsie si incarcati de o panoplie de reprosuri absurde. Nu faceti copii de gura altora niciodata; vremurile in care aveam norma de puit s-au dus si din fericire nu se mai intorc.

Unii oameni nu ajung niciodata in etapa cu facutul copiilor; asta NU inseamna ca sunt, cum cred diverse tute si tantalai, niste neterminati sau niste egoisti sau niste infantili. Am prieteni excelenti, fiinte altruiste, inteligente, cu o viata perfect normala, cu farama lor de fericire care pur si simplu nu isi doresc copii.
Mai am si unii care nu-si doresc pana cand isi doresc si cand in sfarsit isi doresc, ii fac.
Eu pana sa imi doresc sa am copii nu-mi dorisem fix deloc. Si nu, nu sunt acum mai buna, mai desteapta, mai ceva, acum ca am facut unul. Si da, intrebarea respectiva m-a iritat pana DUPA ce am facut, drept dovada postul asta. Mai ales ca aceiasi oameni care imi pazeau curul cu un interes nedisimulat au radiat victoriosi de parca eu ramasesem gravida numai sa scap de gura lor.

Si sa nu mai zic de latura dureroasa a intrebarii asteia. Sunt unii oameni care isi doresc copii dar nu-i pot avea. Nu-i pot avea inca - in cazul fericit - sau nu ii pot avea deloc - in cazul nefericit. Si sunt mai multi decat credeti, mai aproape decat ati sti.
Am o prietena nascuta sa fie mama. Serios. Nu e nici un compliment si nici o insulta, e o simpla constatare. E nascuta sa faca mici pui vii, sa-i hraneasca cu lapte si sa le teasa nopti din vise si zile din zambete. Daca ati cunoaste-o v-ati dori toti sa fiti copiii ei, desi e mai mica decat majoritatea voastra - cred.

Si ei bine, minunea intarzie sa apara la aceasta prietena. Si o vad mereu strangandu-si toate sperantele intr-un ghem mic si pulsatil si ma strang si eu in mine odata cu ea si sper. Intr-o zi sii-a publicat pe net cateva poze cu Alex al meu in brate; era atat de zambitoare si de fericita. La scurt timp dupa insa, sperantele i s-au mai naruit odata; si-a revenit dar i-ar fi trebuit timp sa planga in sine, tmp sa recapete forte sa o ia de la capat....si fix in timpul ala apare o vaca. Evident, clasic, vede poza cu prietena mea cu plodul meu in brate, precoca si prspicaca (sic!) fiind deduce ca nu-i al ei si la fel de mecanic cum zici "noroc" cuiva care stranuta scrie "si tu cand faci unul".

Cate organe reproductive nu au zburat verbal catre aceasta domnisoara si cum s-au impletit si invartit in drumul spre prea larga sa gura. Oh, vai. S-ar fi crapat in doua Capela Sixtina iar Iehova si-ar fi retras de rusine indexul intins catre Adam si si l-ar fi infipt in urechi sa nu mai auda.

Rezumand. Terminati-o cu "si cand faceti copii". Nu va freaca pe voi grija cand se vor inmulti altii. Daca va e frica sa nu va prinda botezul nepregatiti, in mod sigur veti avea minim jumate de an sa strangeti bani de cadou. Daca va simtit singuri si parasiti odata ce ati devenit parinti, faceti-va ordine in prioritati; si oricum, nimeni nu se va pui doar ca sa va tina voua companie.

Howgh!

Ziceţi mă brânză.

2012-01-08T19:30:00.004+02:00

Eu cred ca românii nu ştiu să zâmbească. Nu ştiu dacă din cauza faptului că suntem pe ultimele locuri în topul igienei dentare sau din cauza unui atavism mai peizănesc conform căruia când faci poza tre sa înlemnesti ca mortul. Dar cert este că văd şi în fotografii si pe stradă zâmbete strâmbe, reţinute, crispate, stângace, acoperite cu mâna, guri deformate de un rictus nervos, aud chicoteli de hienă în locul unui râs deschis, sincer şi când fac fotografii mi se întâmplă des ca subiecţii (prieteni, rude etc) sa înlemnească într-o "poză" în care cred ei ca dau bine, dar care seamănă mai mult a masca mortuară.

De ce zâmbim atât de urât şi rar?

Un Mitică contemporan

2012-01-04T15:05:00.005+02:00

Patric: auzi ma
Patric: tocmai am mancat un mos craciun de ciocolata
Patric: e bizar
Patric: sa faci din ciocolata asa ceva
Patric: e ca si cum la un botez ai servi niste fetusi de ciocolata
Patric: sau la inmormintare niste cosciuge mici de ciocolata

Duios, timpul trecea.

2012-01-03T11:30:00.001+02:00

Trasul de timp e ocupaţia mea favorită. Urăsc cuvântul "procrastinare", apropos. Pentru că nu există. Pentru că face parte din tagma lui "a cancela", "hai sa mixam nişte telemea cu roşii" şi alte oribilităţi de acest tip. Cuvinte grefate prost din altă limbă cu toate ca există deja echivalentul românesc perfect valabil pentru fiecare dintre ele. A trage de timp, a anula, a amesteca.

Cum spuneam, trag de timp. Nu o fac cu intenţie clară. De exemplu planul meu pentru astăzi fusese sa fac lună prin toată casa, să scriu ceva foarte frumos pe blog, o idee venită in cap înainte să adorm, să adorm copilul şi să gătesc ceva foarte gustos.

Însă nu sunt eu de vină! Ca să spun drept, nu eu trag de timp ci timpul de mine. M-am trezit şi fireşte, toate ideile mele excelente dispăruseră fără urmă într-o pâclă ceţoasă de nesomn şi confuzie. Aşa că scriu şi eu prostiile astea acum.

Copilul nu se dă adormit cu toate încercările mele înverşunate. Mai mult, odată lăsat jos sau singur protestează de parcă în locul covorului s-ar rostogoli bulgari moi de lavă.
Diverşi oameni de pe Facebook se tot felicită între ei, pun poze cu brazi, copii, friptane şi alte chestii complet neinteresante dar pe care totusi TREBUIE să le văd. Chit că nu mai ştiu exact cine sunt unii dintre ei şi cum de suntem tovarăşi şi pretini.

Curăţenia a demarat în trombă şi s-a dezlânat jalnic pe parcurs. Nu vreau să fac zgomot, mai ştii, poate adoarme ăsta micu (sanchi, dacă e să adoarmă poţi tăia şi lemne pe el, dar să lăsam.)

Pentru gătit ce visam să infulec îmi mai lipsesc nişte ingrediente şi ca să le iau ar trebui sa cobor să le cumpăr, deci să îl iau pe ăsta micu, să îl îndes în diverse haine împotriva voinţei lui, să declanşez astfel o sesiune de răcnete şi urlete care să înceteze brusc odată ce am ajuns jos cu el. Apoi să doarmă fireşte tot drumul de acasă la magazin şi înapoi şi să se trezească fix când intru în casă şi vreau sa mă apuc de ceva. Mai bine nu mă mai apuc deloc.

Diacritice!!!

2012-01-03T08:49:00.000+02:00

ş ă î â ţ - cât mi-aţi lipsit!

Repaos

2011-12-23T11:36:00.001+02:00

Am ajuns la socri. Repaos si liniste, in majoritatea timpului. Rasfat egoist si tamp. Lene afisata frontal si acceptata mangaietor "pai sunteti obositi,mama". Copil plimbat din brate in brate si pupat si smotocit de nici n=apuca sa se smiorcaie macar odata. Mancare negatita de mine.
Nirvana.
Bivolaru cu toti bautorii lui de pis...de urina (am zis ca nu mai vorbesc urat) si cu spiralele lui n-ar reusi sa imi atinga starea de integrare in absolutul repaos.

Nu mai am net decat pe mobil dar am apucat sa intru pe laptopul lui barbat'meu sa aprob ceva comentarii (de ce comentati, maica, numai cand nu ma uit? nu va injur, serios) si sa scriu aceste randuri.

Am recuperat cateva poze vechi si un teanc de vederi pe care le-am aparat indarjita de prozaica-mi bunica, care desi mare aparatoare a educatiei siscolii nu prea vede rostul cuvantului scris decat ca si combustibil al focului din soba. Vrei sa scapi nears, n-ai decat sa scrii in cremene, ca Moise.

Si constat cu jale ca:
- desfacand vraful de vederi m-a izbit un miros cunoscut si un val de amintiri despre vremuri irecuperabil duse. Un miros care amesteca in el calimari de cerneala, buchetele de levantica uscata, zanganitul paharelor groase de cristal (da, uneori sunetul are miros), dupa amiezi blande si zambete de mult uitate.
- ca parintii si bunicii mei aveau un scris de mana de departe superior mie, caligrafic, matur, citet
- ca gestul in sine de a scrie o "vedere", de a alege un carton cu o imagine reprezentativa si de a asterne condensat cu propria mana cateva urari de bine e infinit mai personal si mai uman decat orice urare pe internet sau sms.

am dat si peste niste poze , le-am confiscat in graba si am gasit printre ele una dintr-o vacanta de cosmar de la Navodari. Tata ma trimisese cu cateva mame bune, dar numai cu copiii lor. Ma simteam urata, mi-era dor de casa, aveam slipul ridicol de mare si desi eram sfrijita ca un supravietuitor al Auschwitzului si fara umbra de sani inca, imi doream cu disperare sa fi purtat un costum care sa imi acopere pieptul. Am fost refuzata cu constatarea umilitoare dar de altfel justa "ce-ti trebuie,si-asa n-ai tate". Intre timp mi-au crescut dar, how bizarre, odata aparute ravnitele protuberante nu mi-am mai dorit sutien la mare.

M-am uitat si la televizor. Am rezistat cred cam jumatate de ora la TopModel ceva , pe antena 1. Un Botezatu buhait, cu aere de peste batran, alaturi de o echipa cam pe acelasi calapod, a reusit sa ia trei fatuci cand de cat ok - ma rog, una cel putin - intre 14 si 21 de ani si le-a boit si le-a inzorzonat pana au aratat toate ca niste curve de 35-42 de ani. Just great.
Am constatat ci aici ceva:
- om avea noi femei frumoase, dar marele pacat al natiei e nasul. Doua din cele trei protagoniste aveau o barna noduroasa, neaosa, usor borcanata ca un bulb spre varf la una si coroiata aprig la alta.
- in general cand ii zici unei fete de pe la noi sa pozeze "saxi", se produce urmatorul fenomen. Isi scoboara fruntea in jos, ca o vitica ce da sa-mpunga. Tuguie botul ca o invitatie fara echivoc la un concert la oboi. ochii se mijesc sau devin spanchi si intreaga figura se posomoraste tamp, intr-o intrebare nerostita dar clara ca un dangat de talanga: "Ci vrai,uai? Vrei sa ti f@#$?" (Dom' Sorin am promis ca nu mai vorbesc urat da parca il am pe raposatul Ralu Filip in carca, asa-i de ciudat, parol)
Pic de elasticitate, pic de zambet real, pic de degajare. Demne nepoate ale unor darze bunici ce stau ca moartele la poza, infiorator de burzuluite si tzapene, domnisoarele de azi lasa zambetele sa le scape rar si ca basinile: stramb si dintr-o parte,sau acoperind grijuliu gura. Iaca pozna c-am scapat-o. Hilar, dar doua canale mai incolo, pe un post de manele, o alta piti, machiata la fel de imbelsugat dar mai ieftinache, se fataia si radea cu o dezinvoltura perfecta. Pe langa ea, un cocalar in dungi racnea ca el bea cu cana. Si era foarte fericit conform gurii cu carii dar destul de uimit si indurerat conform haulitului si sprancenelor.

M-am refugiat irasi in grila TVRului. Refugiu curat.
Oare cum poti sa scoti pe veci niste canale din grila? Planuiesc mazilirea majoritatii televiziunilor private, in cap cu KanalDul si ProstTVul.

Generatia cu cratima pusa.

2011-12-18T09:17:00.000+02:00

S-a format mai deunazi un grup, o reunire (tentativa, acum sa vedem si daca va tine) a unei comunitati vechi de pe un fost forum si-ala vechi.
Eu una ma simt cam ciudatel p'acolo, in sensul ca am avut tangente minime cu respectiva comunitate - pe vremea aia imi luam tigari la bucata si net cu jumatea de ora, deci de unde timp de taifasuri si polemici. Parca-s elevul transferat intr-a 12'a, adus japca 10 ani mai tarziu la reuniunea de clasa.
Insa nu pot sa nu observ ca toti scriu corect. Si e atat de trist sa observi asta ca pe ceva rar si de pretuit. Era o vreme in care era normal sa scrii corect, era firesc sa nu-ti bajbai i-urile, reflex sa pui cacatul asta de cratima unde trebuie.
Generatia cu cratima pusa fuse si se duse.

Nu-mi gasesc nimic din ce-mi trebuie.

2011-12-17T14:08:00.001+02:00

Daca am de gasit un singur card, pentru ca mai am de platit o singura datorie, sansele sunt sa dispara mancat de tenebrele universului acel card DAR sa reapara in locul lui altele asa, numa ca sa ma ia in ras:

- carduri de la soferii de taxi pe care nu imi amintesc le folosesc niciodata; mereu sun pe careva intreband "auz, stii un numar de taxi?"
- carduri de reducere pe care mereu uit sa le prezint sau le declar uitate acasa cand nu imi vin la mana; imi vin totusi la mana imediat ce am achitat cumparaturile.
- carti de vizita de la persoane pe care nu le (re)cunosc, nu le suport sau nu le mai vad
- carduri goale de la paispe mii de banci pentru ca cele paispe mii de firme unde am lucrat aveau fiecare paispe mii de cotnracte cu banci favorite de livrat salariul
- buletinul de vot pe care incep sa ma gandesc serios sa-l arunc ca si-asa mi-i frica sa mai votez. de cate ori am facut asta s-au dus toate din rau in mai rau. O fi din cauza mea.
- retete expirate
- numere de telefon notate in graba cand n-aveam mobilul la mine. pacat ca n-am notat si ale cui sunt, acu nu imi ramane decat sa sun si sa intreb cat mai persuasiv "aleoooo? papuse, mi sa pare ca ne stim de undeva?"
- niste bani care trebuiau sa intre pe respectivul card pe caer nu-l mai gasesc. E un semn divin, ateista de mine se inclina in fata proniei ceresti. Da-o incolo de rata.

Almanahe

2011-12-17T11:57:00.000+02:00

De ce nu s-or mai fi facand almanahuri?

Am nimerit unul umoristic si in casa in care ne-am mutat acum; un soi de "best of" 1800-1980. Excelent.
Mai aveam si unul, "Steaua", o strutocamila foarte utila acasa la parinti; pe mijloc erau retete, pe margini proza scurta, stiati ca'uri, bancuri, caricaturi.
Informatia era mult mai condensata in trecut. Acum un rahat de articol de zece randuri e diluat intr-un bartai editorialul; Sau de ce nu, ocupa o revista intreaga. un rand pe pagina, patru poze, trei reclame.
Parca nu eram nici atat de retarzi in trecut; ma uitam in almanahul asta, erau si jocuri de cuvinte frantuzesti si neologisme si arhaisme convietuind pe aceeasi pagina sau in aceeasi gluma. Cumva, se presupunea ca stii o boaba de limba straina, ca vorbesti cat de cat articulat si ca ai vreun dictionar prin casa in caz de primejdie. Axcum se presupune ca esti o gorila hormonala semi-analfabeta, care are nevoie de explicatii cam asa ca pentru scoala speciala clasa intai la fiecar cuvant cu mai mult de doua silabe.
Ma gandeam sa ma apuc sa le colectionez. Dar surpriza - sau nu - sunt cam scumpute. Ei, poat incetul cu incetul imi intemeiez eu colectia de "almanahe". Sa moara Vanghelie de invidie.

Scrisoare pentru masina timpului

2011-12-15T14:03:00.000+02:00

Acum multi ani - ok nu foarte multi dar destui - ma intrebam pe un forum cum e sa fii gravida si ai copii.
Mai scriam si o postare chiar haioasa (a se observa modestia fara de cusur....) despre gravidenie, in viziuea mea de atunci.
Nu greseam mult :) singura chestie pe care nu am ghicit-o corect a fost ca toate neajunsurile si neplacerile aveau sa ma sara cu desavarsire pe mine, cand am fost insarcinata.

Las aceasta scrisoare pentru cand s-o inventa masina timpului, sa i-o duceti Kariocii de acum un deceniu. Cu urari de bine.

"Draga eu,

In pofida hotararii de nestramutat de acum, te vei marita si vei face copii. Nu stiu exact daca astea vor fi chiar cele mai destepte decizii luate vreodata de tine; inca astept si eu o scrisoare de la Eul din viitor. Insa la momentul respectiv asa iti vor parea si mult timp dupa.

Probabil n-ai sa ma crezi, dar nimic din ce ai insirat tu acolo nu ti se va intampla. Da, se intampla ALTORA dar nu tuturor si, poate cel mai important, n-o sa ti se intample tie. Nu stiu de ce, nu stiu daca meriti. Totusi in astia 10 ani vei ajunge la concluzia ca nu conteaza daca meriti sau nu, din moment ce nu exista cineva sa iti atribuie asemenea merite.

Cum ziceam; n-o sa ai pete, n-o sa ai greturi, n-o sa ai toane, n-o sa ai picioare umflate, n-o sa ai ameteli. Nimic. O sa umbli de colo colo 9 luni de zile, nu stiu daca chiar ca un soare, da oricum foarte zambareata, tampa si somnoroasa de la atatea endorfine, foarte ingaduitoare si calma. Barbat'tu, naucit de linistea suspecta, te va gasi mult mai enjoyable si va migra in jurul tau ca un satelit respectuos. Din cauza ca ai un obicei nesuferit de a lua lumea peste picior sau de a te arata mai cu mot, o sa citeasca doar pe ascuns despre sarcina si copii.

Stiu ca te crezi acum o mare chestie foarte rece si distanta. Mi-esti foarte draga si imi vine greu sa iti zdrobesc mica ta turla de carton, dar nu esti. Esti de fapt fixista, tactila, dependenta de afectiune si atentie. Deci imaginea ta mentala de mama distanta si nevrozata poti s-o arunci la cos. Vorbeste cu Freud despre asta sau cu cine mai vrei tu. N-o sa fii asa si te asigur ca e bine ca n-o sa fii asa.
O sa fii fix invers. O sa te napustesti asupra micului tau pui cu o paranoia de closca si o foame de pradator. O sa-l tii geloasa in brate si o sa urasti sincer pe toti care vor incerca sa ti-l ia. O sa dormi cu el imbratisat, la piept, inspirandu-i mirosul de lapte si puf. O sa arunci priviri banuitoare si furioase catre oricine ar sta intre tine si el. O sa arunci si o sa respingi furioasa orice inventie care pare sa iti ia locul, orice substitut din plastic sau lapte praf. O sa-l pipai, o sa-l mirosi, o sa-l smotocesti, o sa-l admiri cu ocheade lacome si mandre. O sa fii blanda ca o vaca, rea ca o catea si panicoasa ca o closca.
Si asta o sa fie bine.

Ce-i asta, bre?!

2011-12-15T13:53:00.000+02:00

Am dat peste niste unii care nu stiu exact ce sunt, daca sunt la misto (unii zic ca da) sau nu (pazeste si apara in cazul asta). Inclin sa cred ca sunt totusi?

Atentie, not safe for work, etc, contine multe puli.

Cadouri

2011-12-13T10:53:00.000+02:00

Sa nu ma intelegeti gresit, n-am nimic cu Craciunul. Nu sunt nici genul care sa se vaiet "oh dar comercializarea dar vai dar nu dar blah". Daca nu vrei Craciun comercial, ia-ti consoarta, du-te intr-o pestera si fa-i cadou un autportret din gainat de lilieci. Voila.
Ma bucur sa fac cadouri, raman cheala de bani la fiecare sfarsit de an, nu ma deranjeaza - sau ma rog, imi trece cand te vad deschizand cadourile .

INSA sunt niste neajunsuri legate de obiceiul cu cadourile care ma scot din tatani.

Oamenii se impart in doua categorii, cei care vor cadouri si cei care nu recunosc ca vor cadouri. Pe cei din a doua categorie i-as bate cu o bata din hartie de ambalat. Cu sclipici. Sunt groaznici si am o gramada in familie si din cauza lor umblu ca bolanda prin magazine si nu gasesc nimic.
"Ce ti-ai dori de Craciun?"
"Sanatate."
"Nu, serios, ce ti-ai dori de Craciun?"
"Sanatate si liniste!"

Ce plm, te antrenezi pentru miss Antarctica sau vorbesti cu mine?! Nu vrei si vreo doua balene salvate si un dalmatian destept?

Si mai sunt si aia cu "nu vreau nimic". Intr-o buna iarna nu am sa va iau nimic. Na.
"Ce ti-ai dori de Craciun?"
"Nimic."
"hai, serios"
"Serios ca nimic."
"Bine." blufez eu sec, privind inamicul fix in ochi.
Tacere. Inamicul recurge la pokerface.
Recurg si eu.
Tacere.
Cedez.
"hai, zi ce sa-ti iau"
"Tu? nimic!"
"Ok, ce ti-ai dori sa iti ia altu. "
"Serios ca nimic, am tot ce imi trebuie. "
"Dar poate ti-ai dori ceva?"
"Nimic."
Pokerface.

Si tot asa. Si cand dau sa plec, vad cu coada ochilor o umbra de ingrijorare ingenua, atat de fierbinte si de timida ca imi vine sa plang SI SA-TI RUP CAPUL ALA DE PE UMERI SA TI-L FAC CADOU TOT TIE ok, asta poate doar mi-a scapat. Stii, ingrijorarea aceea atat de sincera si transparenta "te pomenesti ca m-a crezut si nu primesc nimic cadou?"

Fireste ca nu te cred. Fireste ca voi umbla bolanda incercand sa impac mofturoase capre cu prizarite verze. Dar fireste ca ar fi mai simplu daca.mi-ai.spune.ce.vrei.

:)

Bine ca veghezi tu.

2011-12-11T12:47:00.001+02:00

Trebuia sa fie niste muisti care sa se trezeasca sa vegheze ei sa nu ne traga in piept mama unui copil de 1 an si ceva.
Ma refer la Tudor Daniel, sau Bibi. Cazul lui - aici: http://viatacudba.blogspot.com/

N-am nici un chef sa povestesc de-a fir a par, pe scurt, totusi, rezumand. Bibi chiar exista, boala sa chiar exista. Banii nu prea exista inca, nu toata suma exorbitanta necesara. Dar pic cu pic, ii strangem noi.
De luni de zile s-a mobilizat toata suflarea mamiceasca din blogosfera. Se scrie despre el, se doneaza, se vand haine, slinguri, jucarii si te miri ce. Si tot n-ajunge inca. N-ajunge, pentru ca e mai comod si mai simplu sa dai un like decat un ban si pentru ca miriada de campanii de salvat potcoavele cailor verzi de pe pereti ne-a desensibilizat. Am patit ca in Petrica si Lupul, am asurzit la aproape toate strigatele de ajutor, preferand sa presupunem, prudent, ca-s toate tepe si falsuri.

S-a implicat si mass-media, cateva televiziuni prezentandu-i cazul.
Si timp de o saptamana, intre 10 si 16, puteti suna la 848 sa donati 2E.

Nu ma pot pune in locul mamei lui Bibi. Ametesc numai cat incerc, ca atunci cand ti-e frica de inaltime si vrei sa arunci o privire intr-un hau imens. Ti se taie genunchii numai cat vrei sa desprinzi mana de pe balustrada. Asa si mie, mi se inmoaie si glas si genunchi si mi se inchirceste inima intr-un nod dureros de cate ori ma uit la copilul meu. Sanatos tun. De cate ori ma gandesc ce sansa nepretuita se ascunde in banala noastra normalitate.

Si pe langa durerea din suflet si drama reala, sa iti mai amarasca viata si neputinta, chinul de a depinde de o mie si unul de nimeni, de necunoscuti, care poate ca suna, poate ca nu, poate te cred, poate ca nu, poate iti dau tie cei 2E , poate isi iau 2 gogosi, poate le e lene, poate nu, poate telefonul e la incarcat, poate il deschid.

Si timpul sa se scurga asa, hotarat si crud, tic tac tic tac tic tac, si tu sa SPERI ca poate cativa din sutele de mii care citesc despre tine sau care iti vad copilul la televizor vor crede, vor intelege macar un dram din gravitatea situatiei.

Si ghici ce, nici n-a trecut bine o zi de la inceperea campaniei ca a trebuit sa apareti voi, ma cacaciosilor. Sa te intrebi da de unde atatia bani, si parintii, ce fac parintii, aia nu strang? Si daca nu-i nici o drama si e doar vreo teapa caci uite, ta-su lucra nu stiu unde in Constanta, deci daca or fi de fapt niste imbuibati putred de bogati care cine stie ce averi strang pe credulitatea noastra?

Da, ma, fix asa o fi. Bine ca stai tu de veghe, strajer internautic, si observi intre doua poze cu chiloti de plasa si un banc rasuflat din '95 ca daca si cu parca era sa fim trasi in piept de o amarata cu copilul bolnav de leucemie. Aici ne stateau noua toate gaurile din buget si toate tepele din ultimii ani.
Trata-te-ai din banii de blog, cacanarule.

Yo soy ein Berliner

2011-12-08T15:15:00.000+02:00

Ma lupt cu germana pe livemocha. Am incercat sa preiau si spaniola in paralel; sa nu faceti ca mine ca e zapacitor. poate in paralel, dar pe zile macar.

Am aruncat un ochi si pe la norvegiana. Mother of God. :|

Anyways, daca vreti sa invatati gratis diverse limbi straine - nu de tot, asa un pic ici colo, fuculition-level - si sa fiti ajutati de vorbitori nativi, livemocha e pentru voi.

A. va trebuie un microfon totusi.

Si asta fuse prezentarea pt livemocha, care se alatura blogrollului. M-am decis sa trec siteuri care chiar imi plac si sa si zic cateva cuvinte despre ele.

Pe vremea mea nu era link exchange

2011-12-06T11:07:00.000+02:00

Ca explicatie sumara: linkurile din blorgrollul meu sunt linkuri pe care eu le vizitez cand si cand sau care mi-au placut. Ma tot tin sa adaug blogul lui Warsong si inca vreo cateva faine dar uit mereu.

Mi se tot solicita link exchange si nu dau curs invitatiei pentru ca sincera sa fiu nu ma aleg cu nimic din asta.
Am dat enable la Google AdSense fix 1 zi apoi m-am ingrozit vazand diverse reclame la marit extremitati sau camere de hotel. Plus ca e inutil, eu cred ca merge mai bine spatiul imprumutat cu cap , publicitatea targetata in mod constient.
Mi-am dorit vreodata sa fac bani din blog? Da si nu.
Da, fireste ca nu ma deranjeaza sa pice bani de ici colo.
Nu, fireste ca niciodata nu imi iese nimic atunci cand incerc sa scriu ceva heirupist "ia sa mai scriu eu ceva ca demult n-am mai zis nimic" - aiurea, nu iese nimic.
Nu, fireste ca nu imi place cand vad un articol de-al meu - cum ar fi ala cu inmormantarea UE / romaneasca - facut posta pe tot netul. Nu, fireste ca nici nu am ce face in privinta asta.
Dar nu, nu cred ca voi face vreodata bani din blogul asta cu toate incurajarile iritante ale lui barbat'meu. Poate doar daca in mod direct imi da careva bani printr-ul Paypal donate, de genul "Dati un leu pentru curul meu", dar altfel ma indoiesc ca imi va clicai careva entuziast pe diverse reclame. Sau poate gresesc? Nu stiu.
De aici si lipsa mea de reactie la requesturile de link exchange. Mai ales cand siteurile nu au absolut nimic de a face cu mine.

Pe vremea mea...(2)

2011-11-30T10:21:00.000+02:00

Pe vremea mea te duceai sa umpli sifoanele - invariabil, era taskul copiilor. Ti se dadea o sacosica moale din ata elastica, bizar de rezistenta, cu manere din plastic si un sifonoi de sticla, protejat la exterior de o plasa de sarma. Ulterior au aparut capetele de sifon separat si care puteau fi conectate la PETuri. Mult mai usoare.
Unele sifonerii pretindeau ca au apa de izvor, altele nu se oboseau cu asemenea subterfugii de marketing; lumea cumpara oricum. Sifonul era baut fie asa fie sprit fie amestecat cu niste concentrate de suc extrem de dubioase, in culori radioactive.

Primul meu calculator era conectat la combina muzicala - ah, da, am avut si din asta - . Un joc trebuia sa se incarce de pe caseta; si in timpul in care se incarca, caraia ca toate alea.
Televizorul bunicai era alb negru. al nostru color, dar tot pe lampi. Oamenii in general si le reparau singuri, 98% din probleme find solutionate, macar la nivel de incercarea moarte n-are, de clasica palma dupa cap. Dupa capul televizorului. Cele mai des intalnite probleme erau "s-a filat lampa" si "se da imaginea peste cap". Si "nu mai prind bulgarii / rusii".

Primul meu telefon mobil a fost un Sony Erricson imens. Imi acoperea toata fata si mai si trecea de nivelul ei cu antena. Adica dupa ce ca era gigantic, mai avea si o antena respectabila si o clapita.
Primul telefon cat de cat mai acatarii a fost un Nokia ....am uitat de care, dar a devenit in scurt timp modelul preferat de dat bunicilor sau in general oamenilor grabiti si nemofturosi. Rezista la dezastre uluitoare; l-am scapat in apa, de la balcon, pe gresie, etc si nu a patit nimic; se imprasia stoic, in cele 3-4 mari bucati ale sale (baterie si ce mai era), il reasamblam, eventual dadeam cu uscatorul de par pe el un pic si mergea in continuare. Am auzit ca tatal unui coleg de liceu l-a scapat in troaca cu mancare pentru porci; l-a scos intreg desi usor molfait.
Erau asa mari ca nu puteau fi bagate in buzunar, deci de obicei le atarnai la brau ca un haiduc al tehnologiei.

Pe vremea mea se purtau niste freze tot atat de ridicole ca si astea de acum. N-am nimic cu tunsorile pt adolescenti la moda, doar ca impart toate aceeasi constanta: 2% arata dragut cu ele. Restul de 98% arata ca un cur.
A fost o moda, din fericire trecatoare, in care fetele se tundeau scurt si cu niste perciunoi Elvis-style. A mai fost o moda, pentru baieti, care a durat mult mai mult insa, cu tuns pe parti si lasat mare in mijloc. Groaznic.

Au mai fost la moda, pe vremea copilariei mele, si camasile in carouri - si acu mai am vro doua, blugii elastici, care vad ca au revenit in mare forta - presupun ca tot ce se muleaza pe buci va reveni in mare forta, de altfel - un fel de platforme imense, urate si impractice, colantii creponati, fustele lambada si gecile de blugi.

Cand eram mica ma trezeam invariabil cu Matinal cu Paul Grigoriu. Trageam de timp sperand sa aud vreun cantec favorit si triumfam daca bagau Luca, sau altceva de la Timpuri Noi.

Muzica "mainstream" era cam la fel de tampita ca si asta de acum, daca nu si mai.

Cenzura sau autocenzura in massmedia nu prea exista. Ma uit la mamicile astea de o varsta cu mine, oripilate de impactul pe care il va avea o coperta de Playboy asupra copilului lor. Nu stiu in ce pension au crescut, dar imediat dupa revolutie chioscurile de ziare din orasul meu s-au umplut de buci si tate si de titluri cum ar fi "Crima si Viol", "Infractoarea", "Muc si Sfarc" etc. Dupa cum se poate vedea, am iesit ok. Iar generatia mea nu a excelat prin vreun numar de obsedati sexual iesit din comun fata de alte generatii.

Am asistat si la scremetele de nastere ale metalului romanesc si hip hopului romanesc. N-a fost o nastere deloc usoara; ceva sange si cam mult cacat pe ambele fronturi. Oricum, acu cica sunt bine sanatosi la casele lor (de productie).

Iaca nu mai stiu. Cam atat.

Tigaie la volan.

2011-11-25T16:03:00.001+02:00

Daca vedeti pe undeva reducere din aia cu voucher online la scoala de soferi in Bucuresti, va rog lasati un link si spuneti-mi si mie. Promit sa va dau si eu voua de stire cand ma pun la volan, ca sa stiti sa nu iesiti din casa.

Limba de lemn maro.

2011-11-24T21:38:00.000+02:00

Din ce in ce mai des socializez pe Feisbuc. Nu, mint.
M-am mutat pe Feisbuc. Cu copil catel cu tot. M-am lasat de World of Warcraft ca sa raiduiesc poze si statusuri in World of Likecraft. Penal, I know.

Revenind. Am reinceput sa tin legatura cu multa lume. Cu multi colegi din liceu care nu stiu cum, dar m-au dibuit intr-un tarziu, desi mi-am schimbat si nume si tot. Si multe din ele - acu scuze bai colege daca imi dibuiti si blogul - imi scriu cam asa

"cf pissy"

sa mor de m-am prins prima data. cf? cf ...cfr? caile ferate? cf cluj? wtf is cf. apoi ok, aaa, ce fac. Ok, bine fac.
Si pissy?
Adica ma pis pe mine? Sau sunt suparacioasa, "pissed off" sau? Ce plm?!
Mi-a luat mult - MULT - sa percutez: inseamna "pisi" . Apelativ dulceag pt pisica.

Si la sfarsitul conversatiei - de obicei destul de searbada, plina de cf si bn - ma mai consternez o data.

"Te poop, pissy".

....................

Intr-una din zile am sa le raspund "si eu te cac, fa pisarcoaso."