kmysa

noreply@blogger.com (poezii pentru copii) — Fri, 21 Jan 2011 23:07:00 +0000

noreply@blogger.com (poezii pentru copii) — Fri, 11 Jun 2010 20:08:00 +0000

La varsta la care incep sa perceapa tot mai bine si sa inteleaga lumea inconjuratoare, copiii isi dezvolta in acelasi timp si imaginatia. Este un proces care face parte din evolutia intelectuala a copilului si de aceea este bine sa-l incurajam, dar si sa-l supraveghem pentru a nu aparea exagerari care sa-l afecteze emotional sau psihic.

Sunt lucruri pe care le putem arata copilului, pentru a le invata
dupa ce le descopera vizual, tactil, gustativ, dar sunt si o multitudine de notiuni abstracte sau chiar lucruri pe care nu i le putem arata in mod real, ci doar in carti, reviste, la televizor - acestea sunt cele care necesita perceperea intuitiva si fac uz de imaginatia copilului.
Un rol important in dezvoltarea imaginatiei il au desenele animate, dar mai ales povestile. Daca la inceput vom citi copiilor povesti simple, cu ilustratii bogate in detalii, care sa-i ajute sa le inteleaga, pe masura ce cresc le va fi mai usor sa isi imagineze povestile mai complexe si cu mai putine ilustratii.

Copiii fac uz de imaginatie si atunci cand se joaca. Chiar daca au jucarii diverse si complexe, le place de multe ori sa isi foloseasca si imaginatia; iar cand nu au prea multe jucarii la indemana, imaginatia este cu atat mai utila. Sunt multe cazuri in care este mai practic si pentru noi sa le incurajam jocul partial imaginar. De exemplu, o fetita va dori sa-si imite mama si sa gateasca sau sa-si serveasca prietenele cu o cafea - cu siguranta o vom incuraja sa foloseasca ingrediente imaginare in acest scop, dar ne vom preface ca gustam ceea ce a gatit sau ca bem o cafea excelenta, chiar daca in vasele pe care le-a folosit in acest scop sunt alte jucarii sau chiar nimic.

Unui copil care nu are partener de joaca de varsta apropiata cu care sa-si petreaca destul de mult timp i se intampla sa-si inventeze unul sau mai multi prieteni imaginari sau sa se ataseze in mod deosebit de una sau mai multe jucarii carora le da viata
. Acesti prieteni imaginari sunt adesea un partener de joaca ideal pentru ca se adapteaza bine dorintelor copilului. Ca urmare, e util sa-i lasam sa-si imagineze astfel de prieteni, dar fara a-i lasa sa se rupa complet de lumea reala.

Sunt situatii in care putem apela si noi la ajutorul prietenilor imaginari, sa comunicam cu copilul prin intermediul lor, cand incercam sa-i convingem sa faca sau sa nu faca ceva. Putem sa-i trimitem la culcare sau sa-i convingem sa-si termine portia de mancare, sa fie mai cuminti sau sa invete o poezie - cu si de dragul prietenilor imaginari. Uneori insa, prietenii imaginari sunt folositi si de copiii pentru a justifica anumite greseli sau pozne. Este mai simplu sa-ti spuna ca altcineva a venit si a mazgalit pe perete sau a varsat cana de lapte. In masura in care poznele nu sunt grave, putem intra in jocul lui si sa certam prietenul imaginar, dar sa-i explicam ca si el este raspunzator de ceea ce face prietenul imaginar.

Ca si in cazul adultilor, imaginatia - daca se incadreaza in limite normale - are un rol pozitiv in viata copiilor. Dar pentru copii este cu atat mai importanta cu cat ei au mai putine probleme si griji, au memoria mai putin incarcata si sunt marcati permanent de dorinta a se juca si a-si extinde orizontul cunoasterii.

noreply@blogger.com (poezii pentru copii) — Fri, 11 Jun 2010 19:54:00 +0000

Jocul de-a soarele

îndestulaţi-vă cu mici şi grătare
tata va prinde raze de soare
va construi ochelari din iarbă
pentru ochişorii voştri verzi
tata va trage de raze apoi
soarele înspre voi
să vă urcaţi pe el ca pe un carusel
va ridica apoi tata
salteaua de iarbă cu rădăcini
unde băiatul şi fata
vor ascunde soarele
şi gata
ziua se termină înainte de cină
mîine vom scoate soarele
din ascunzătoare
şi pornim spre marea cea mare
tragem iarăşi de raze spre dimineaţă
ascundem soarele în apă
şi în verdeaţă
la amiază ne adîncim în visare

îndestulaţi-vă cu mici şi grătare

Ravisant

noreply@blogger.com (poezii pentru copii) — Thu, 10 Jun 2010 11:09:00 +0000

Colecţia Ravisant
Colectia Ravisant de bijuterii create manual cu Cristale Swarovski permite fiecarei piese sa accentueze
personalitatea si stilul oricarei femei.

Descopera o selectie vasta de bijuterii unice la preturi rezonabile atunci cand doresti un sirag elegant
de perle pentru seara, un colier stralucitor cu cristale swarovski pentru in oras, cercei perlute pentru
a-ti lumina ziua, bratari de efect pentru onomastici sau bijuterii indraznete si atragatoare.

noreply@blogger.com (poezii pentru copii) — Mon, 17 May 2010 14:42:00 +0000

1 Iunie!

– Ziua Internationala a Copilului – Ce se stie sau nu se stie despre Ziua Copiilor din intreaga lume

Ziua Internationala a Copilului, 1 Iunie, a intrat in istorie ca avand inceputurile in anul 1925, an in care la Geneva s-a tinut Conferinta Mondiala pentru bunastarea copiilor, iar in China in acea zi de 1 iunie s-a sarbatorit Festivalul Dragonului, sarbatoare straveche, ce marcheaza in China inceputul verii, festival organizat de catre consulul Chinei la San Frascisco, pentru copii chinezi orfani.

Nu se stie de ce a fost aleasa data de 1 iunie, se spune ca a fost o simpla coincidenta, dar de atunci ziua de 1 Iunie a ramas ca fiind considerata Ziua Internationala a Copiilor pe peste tot din lume. De fapt, nu chiar peste tot in lume, caci unele tari, sarbatoresc Ziua Copilului la alte date din an, astfel, in India se sarbatoreste pe 14 Noiembrie, in Japonia si Coreea de Sud, pe 5 Mai, in Hong Kong pe 4 aprilie, in Turcia pe 23 aprilie, in Mexic pe 30 aprilie, in Indonezia pe 8 iunie, in Singapore pe 1 octombrie, iar in Congo pe 25 decembrie. O situatie chiar ciudata se intalneste in Germania, unde Ziua Copilui se sarbatoreste pe data de 1 iunie in jumatatea de Est, iar in partea de Vest ziua este sarbatorita pe 20 septembrie. UNICEF (Fondul Natiunilor Unite pentru Copii), infiintat in 1946, a stabilit o alta data pentru sarbatorirea Zilei Copilului: 20 noiembrie.

Ziua Copilului, aceasta zi de sarbatoare a celor mici este, de obicei, sarbatorita cu petreceri, diverse acţiuni dedicate copiilor, reuniuni in aer liber ale familiilor, programe TV cu emisiuni dedicate micutilor.

Pentru toti oamenii, chiar daca au sau chiar daca nu au copii:

Un secret: Copilul este bogatia omului sarac.

Un sfat: Pastreaza pentru totdeuna in suflet copilul din tine; astfel, nu va fi niciodata prea tarziu sa ai parte de o copilarie fericita.

Un alt sfat: Sa nu uiti niciodata de leapsa, de-a v-ati ascunselea, sotronul sau de omul negru, de genunchii mai mereu juliti si de hainele murdare de la joaca… Sa nu uiti de tine…

La multi ani tuturor copiilor si deasemenea tuturor parintilor! Sa va bucurati de copii vostri frumosi si sanatosi!

Veniţi să ne luaţi HTC-ul! :)

noreply@blogger.com (poezii pentru copii) — Fri, 14 May 2010 16:29:00 +0000

Veniţi să ne luaţi HTC-ul! :)

noreply@blogger.com (poezii pentru copii) — Wed, 10 Mar 2010 21:23:00 +0000

Istoria papusi babie

Mă cheamă: Barbara "Barbie" Millicent Roberts
M-am născut: prima apariţie - 9 martie 1959
Mama mea este: creatorul Ruth Handler

Barbie este cea care a revoluţionat lumea mondială a păpuşilor. Creată de Mattel şi lansată în 1959, Barbie este astăzi una dintre cele mai căutate şi apreciate păpuşi din întreaga lume. Cea care a construit prototipul este femeia de afaceri Ruth Handler, ea inspirându-se după modelul unei păpuşi nemţeşti numită Bild Lilli.
Ideea i-a venit în timp ce îşi privea fetiţa jucându-se cu păpuşi din hârtie. Acestea erau singurele jucării, de acest gen, de care se puteau bucura copiii. Realizând că ar putea fi o afacere foarte bună, Ruth a început să se gândească serios să creeze o păpuşa adult. I-a prezentat proiectul soţului ei, Elliot, co-fondatorul companiei de jucării Mattel.

În timpul unei excursii în Europa, în 1956, împreună cu micuţii ei, Barbara şi Kenneth, Ruth a descoperit păpuşa nemţească, numită Bild Lilli. Aceasta a ieşit pe piaţă în 1955 şi a fost creată după modelul unui personaj care apărea, într-o caricatură desenată de Reinhard Beuthin, în ziarul "Die Bild-Zeitung". Iniţial produsă pentru adulţi, spre surprinderea creatorilor, păpuşa a fost foarte bine primită şi de copii. Aceştia erau încântaţi de faptul că o pot îmbrăca în diversele piese vestimentare care erau disponibile separat.

De îndată ce s-a întors în Statele Unite, Handler a început să realizeze designul păpuşii, ajutată fiind de inginerul Jack Ryan. Odată definitivat proiectul, "părinţii ei" au decis să o boteze Barbie, după numele fetiţei lui Ruth, Barbara. Lansarea oficială a jucăriei a avut loc pe 9 martie 1959, iar aceasta este considerată a fi, şi în zilele noastre, ziua de naştere a lui Barbie.

Prima păpuşă Barbie a purtat un costum de baie creat dintr-un material imprimat alb-negru. Brunete sau blonde, în primul an de la lansare s-au vândut în jur de 350 000 de păpuşi, conform celor de la Wikipedia.com. De-a lungul timpului, această păpuşă a suferit numeroase modificări, cea mai importantă fiind cea din 1971. Atunci, ochii ei au fost desenaţi în aşa fel încât să pară că privesc înainte.

Plaja produselor Barbie s-a diversificat foarte mult, astfel că pe piaţă se găsesc nu doar păpuşi şi accesorii purtând această marcă, dar şi cărţi, jocuri video şi lista poate continua. Păpuşa a apărut în mai multe filme de animaţie, iar cea mai importantă apariţie a fost cea din 1999, din pelicula "Toy Story 2".

Foarte neobişnuit pentru o păpuşa inspirată oarecum din lumea modei, Barbie a devenit o „icoană” şi a primit o mulţime de premii. În 1974, o stradă din New York a primit, pentru o săptămână, numele de Barbie Boulevard, iar în 1985, artistul Andy Warhol a pictat un tablou cu imaginea acestei păpuşi.

Biografie

Se spune că numele complet al acestei jucării este Barbara Millicent Roberts şi provine din oraşul Willows, Wisconsin (oraş inventat). Părinţii ei se numeau George şi Margaret Roberts, iar ea a urmat cursurile şcolii din oraşul natal, urmând apoi să meargă la liceul Manhattan International High School, din New York.

A avut o relaţie sentimentală cu Ken, care a apărut pe piaţă în 1964. Ca şi Barbie, Ken a fost "botezat" după numele unuia dintre copiii celei care l-a creat, Ruth Handler.

S-a construit o adevărată poveste în jurul relaţiei de dragoste dintre Barbie şi Ken, astfel ca, în februarie 2004, a apărut un comunicat de presă din partea celor de la Mattel, conform căruia cei doi s-au despărţit, însă în februarie 2006 au redevenit un cuplu.

Barbie deţine o sumedenie de animale de casă, are o serie întreagă de maşini, printre care şi un Corvette roz. În plus, deţine o licenţă de pilot al unei linii aeriene comerciale. Mai mult decât atât, cariera acestei păpuşi a fost creată în aşa fel încât să confirme multitudinea de job-uri pe care le-ar putea avea o femeie. Ea a fost vândută ca şi astronaut - Miss Astronaut Barbie (1965), ca şi medic - Doctor Barbie (1988), dar şi Nascar Barbie (1998).

În anul 1997, formaţia danezo-norvegiană Aqua a lansat o melodie intitulată "Barbie Girl". Această melodie le-a adus şi un proces celor doi componenţi ai formaţiei, Mattel dând în judecată casa de discuri care îi producea, MCA Records. Procesul a început pe 11 septembrie 1997, iar în iulie 2002, judecătorul Alex Kozinski a hotărât că melodia se află sub protecţia unui gen foarte uzitat şi astăzi, parodia. În acelaşi an, Barbie a mai fost subiectul unui proces, de această dată cei de la Nissan au fost daţi în judecată de Mattel. Aceştia din urmă au pierdut, însă, din nou.

Competiţie

În iunie 2001, divizia de divertisment a grupului MGA a scos pe piaţă o concurentă a vestitei Barbie, numită Bratz. În 2004, s-a constatat faptul că apariţia concurentei i-a creat ceva probleme păpuşii minune, însă Mattel a continuat să producă acelaşi număr de păpuşi, haine şi accesorii, astfel că Barbie a rămas lider de piaţă. În 2005, cifrele au arătat că vânzările păpuşilor Barbie au scăzut cu 30 de procente în Anglia şi cu 18 procente în lume. Aceste scăderi au fost motivate de creşterea popularităţii lui Bratz.

Din cauza acestor cifre, un alt proces avea să zguduie piaţa jucăriilor Barbie. Mattel i-a dat în judecată pe cei de la MGA, producătorii lui Bratz, pentru furturi de informaţie. Carter Bryant, cel care a construit proiectul Bratz pentru MGA, lucra în perioada respectivă pentru Mattel. Procesul a fost câştigat de cei de la Mattel, care au primit despăgubiri de 100 de milioane de dolari. Pe 3 decembrie 2008, celor de la MGA li s-a interzis să mai vândă păpuşile Bratz.

Preţul unei păpuşi Barbie originală, cu accesoriile şi hăinuţele ei, se poate ridica până la 10 000 USD, spun cei de la Loti.com. Imaginează-ţi cât sunt de valoroase păpuşile Barbie care au ieşit pe piaţă în primele serii. Pot face parte, fără drept de apel, din categoria produselor de colecţie.

noreply@blogger.com (poezii pentru copii) — Tue, 09 Mar 2010 23:58:00 +0000

poezii

noreply@blogger.com (poezii pentru copii) — Tue, 09 Mar 2010 22:46:00 +0000

Ghiocel s-a tot gândit

Ghiocel s-a tot gândit:
Din pătuţ n-o să se scoale
Tocmai azi, când e-nvelit
Cu-aşa păturică moale...

Va mai lenevi un ceas,
Şi-ncă unul, mai e vreme,
Până când un dulce glas,
Disperat, o să îl cheme...

-Ghiocel, vino degrabă,
Vreau să îţi arăt ceva!
Atunci, da, e altă treabă,
Din pătuţ jos se va da...

Ba, mai mult, o să se-mbrace
Cu hăinuţa lui curată,
Ce, aşa de mult îi place,
Că n-o schimbă niciodată...

Şi-şi va pune pantofiorii
Cu tălpi verzi, primiţi în dar
De la mama, pe când zorii
Îl prindeau pe drum, hoinar...

Concert de primavara

Pe o creangă, sus în nuc,
Cânt-o mierlă după ploaie
Şi-ntr-un prun un pui de cuc
Penele timid înfoaie.

În cireş un imn spre cer
Cântă chiar privighetoarea,
Ciocârlia de mister
Umple-acuma toată zarea.

Codobatura se vrea
Cântăreaţă-adevărată,
Tril cu tril, cum ştie ea,
Mai prejos nu se arată.

Piţigoii din zăvoi
Se trezesc şi ei la viaţă,
Guguştucii câte doi
De iubire ne învaţă.

O ciocănitoare sus
Într-un măr acuma bate,
Rândunel înspre Apus
Cântă trist, cântă departe.

Cra, cra, cra, pe limba ei
Cântă uite, chiar şi-o cioară,
Într-un clinc de clopoţei
Tot văzduhul se-nfioară!

noreply@blogger.com (poezii pentru copii) — Tue, 09 Mar 2010 22:07:00 +0000

Cand primavara se apropie, fiecare dintre noi asteapta cu nerabdare Sarbatoarea Sfanta a Invierii Domnului. Dar mai ales cand avem copii, Pastele nu este complet daca nu mentionam si despre iepurasul de Paste. Iepurasul de Paste este un personaj de poveste despre care se spune ca aduce oua vopsite si dulciuri copiilor in Sfanta zi de Paste.

Traditia iepurasului de Paste este un ritual pagan, care nu are nicio legatura cu sarbatoarea Mortii si Invierii lui Iisus Hristos. In realitate, iepurasul reprezinta simbolul fertilitatii si al naturii care se trezeste la viata odata cu venirea primaverii.

Legenda iepurasului, ca un simbol al Pastelui, a fost pentru prima data mentionata in Germania, avandu-si originea probabil in traditia populara precrestina. Primii care au facut dulciuri in forma de iepurasi au fost germanii, iar primele astfel de dulciuri inventate erau facute din coca si zahar.

Ca si Mos Craciun, si iepurasul de Paste, sau “Oschter Haws” cum mai este numit, este asteptat de copiii de toate varstele cu mare bucurie si emotie, fiind considerat una dintre marile placeri ale copilariei. Se spune ca daca copiii au fost cuminti de-a lungul anului, iepurasul darnic le va aduce in ziua de Paste oua de ciocolata, iepurasi de ciocolata si multe alte dulciuri numai de el facute.

Traditia spune ca cei mici trebuie sa construiasca un ciub sau un cosulet intr-un loc ferit de privirile celor mari undeva in casa sau in gradina, in care iepurasul sa depuna darurile bine-meritate de catre copiii cuminti.

Povestea iepurasului de PasteUnele povesti amintesc ca sarbatoarea Pastelui (“Easter” in engleza) si-a luat numele de la zeita Anglo- Saxona Eostre, care avea ca animal de companie un iepure. Este impresionant, dar acest iepuras al zeitei Eostre a facut primul ou colorat. Pornind de la aceasta legenda, americanii au inventat jocul “ascunsului oulaor” si “vanatoarea de oua”.

Fiecare popor are o alta viziune referitor la iepuras, dar pana la urma el este doar un mit care nu trebuie uitat, mai ales de catre copii.

In zilele noastre, simbolul iepurasului a fost intinat, transformandu-se intr-un lucru comercial, aproape intr-o industrie. In apropierea sabatorilor Pascale, magazinele sunt pline pana la refuz de iepurasi de plus si de jucarie, de ciocolata si diferite dulciuri in forma de iepuras, care se vand ca pe banda rulanta.

Nu uita sa-i povestesti micutului tau nazdravan despre iepurasul de Paste! Sa nu lasam aceasta traditie sa piara, si nici sa nu lasam sa se transforme in ceva comercial si lipsit de valoare.

JOCURI

noreply@blogger.com (poezii pentru copii) — Tue, 08 Dec 2009 14:26:00 +0000

Mickey si prietenii

noreply@blogger.com (poezii pentru copii) — Thu, 03 Dec 2009 11:34:00 +0000

noreply@blogger.com (poezii pentru copii) — Sun, 29 Nov 2009 11:57:00 +0000

Craciunul este o Sarbatoare a Bucuriei: fulgi mari de nea, zapada multa, clinchet de clopotei, colinde si un Mos batran, batran. Mos Craciun s-a nascut demult, acum multe sute de ani, nimeni nu mai stie cand si unde anume. Dar se stie ca Mos Craciun este ceva magic ce se intampla in fiecare an pe 24 decembrie. De el ne sunt legate cele mai frumoase amintiri ale copilariei si cu totii il asteptam in seara de Ajun sa ne puna codouri sub bradul impodobit.
Mos Craciun traieste in Laponia, impreuna cu niste spiridusi care lucreaza in fabrica de jucarii si care construiesc cadourile de Craciun. Tot acolo el primeste scrisorile copiilor. Mosul are niste urechi magice, cu care ii aude pe copiii din toata lumea si astfel stie cand sunt cuminti.

desene animate

noreply@blogger.com (poezii pentru copii) — Sat, 28 Nov 2009 14:12:00 +0000

noreply@blogger.com (poezii pentru copii) — Sat, 28 Nov 2009 13:57:00 +0000

noreply@blogger.com (poezii pentru copii) — Sat, 28 Nov 2009 12:10:00 +0000

noreply@blogger.com (poezii pentru copii) — Sat, 28 Nov 2009 09:17:00 +0000

Broasca ţestoasă cea fermecată
A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele; de când se băteau urşii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrăţindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne aducea poveşti;De când se scria musca pe perete.Mai mincinos cine nu crede.- Vorbele tale, tată, sunt pentru noi ca o icoană la care ne închinăm, răspunseră copiii şi, după ce îi sărutară mâna, se gătiră, care mai de care, să plece mai curând.Fiul cel mare se îmbrăcă cu hainele ce le avea el mai bune, luă oaste cu dânsul şi bănet de ajuns.Mergând spre răsărit, ajunse la curtea unui împărat care avea o fată, singură la părinţi. O peţi de la tatăl ei, împăratul, şi învoiala se şi făcu.Asemenea şi cel mijlociu, după ce se dichisi şi el cum ştiu mai bine, plecă şi el înspre apus. Ajunse şi el la curtea unui alt împărat, carele asemenea avea o fată. Făcură vorba, şi iute, iute, se logodi şi el cu dânsa.Pe fiul cel mai mic, însă, nu-l trăgea inima a pleca în peţit. Dară n-avu ce-şi face capului, căci tată-său îl trimitea întruna să caute a se căpătui şi el. Luă şi dânsul nişte haine, numai să nu zică nescine că nu s-a gătit, de cheltuială ce pe apă nu curge, şi plecă şi el, ştii, cam în dorul lelii.Dară unde să se ducă? Nici el, iacă, nu ştia. Mişca şi el picioarele a lene, unul după altul înaintea lui, numai să zică că umblă, apucă pe o cărare ce întâlni în cale, şi merse pe ea, fără să-şi dea seama unde se duce. Când, ce să vezi d-ta? Poteca pe care apucase, îl scoase drept la un eleşteu mare. În cale văzu o nuia lungă de alun pe care o luă, aşa de florile mărului, fără să ştie ce are să facă cu dânsa.Ajungând pe marginea eleşteului, se aşeză şi el acolo jos, şi, privind cu nedomirire, ia aşa numai ca să zică şi el că face ceva, bălăcea cu nuiaua prin apă, şi făcea haz cum sare stropii de apă, când o lovea. Apoi începu a cugeta. El vedea că fiecare strop de apă, când pică înapoi la matcă, se face câte un armean (cerc) împregiurul lui, şi de ce merge se măreşte, până ce intră iarăşi în sânul matcei de unde a ieşit, fără mai pe urmă să se cunoască nici locul unde a picat stropul, nici întinderea armeanului din jurul lui, ci totul rămânea ca mai-nainte, adică faţa apei lucie ca o oglindă.El era dus cu gândurile. Se uita şi nu mai vedea, tot da cu nuiaua în apă, şi nu ştia ce făcea. Nu mai simţea dacă este, ori nu mai este. Când, iată că o broască ţestoasă ieşise pe luciul apei, şi se uita galeş la dânsul. Unde lovea el cu nuiaua, şi unde se deschideau talazurile care înconjurau vârful nuielei, acolo, ţâşt! şi dânsa, şi ochii de la dânsul nu şi-i mai lua.Se uita la dânsul parcă să-l soarbă cu privirea. Dară el nu vedea, nu auzea. Atâta era de dus cu minţile.În cele din urmă, cum, cum, băgă de seamă că o broască ţestoasă se ţine după vârful nuielei lui. Se uită şi el la dânsa, şi parcă îi zicea inima ceva, dară nu pricepu nimic.Când se trezi bine din cugetările lui, văzu că soarele dă în asfinţit. Se sculă binişor, fără să-i pese de ceva, şi se duse acasă. A doua zi iarăşi aşa făcu, fără să-i plesnească prin cap ceva şi fără să-şi mai aducă aminte că plecase în peţit.A treia zi, cum se sculă, plecă iarăşi la marginea eleşteului. Pasămite îl trăgea aţa la ursita lui.Şi cum sta el acolo şi se juca cu nuiaua în apă, iară broasca ţestoasă îi tot sărea pe dinainte şi se uita la dânsul cu dor, îşi aduse aminte, la urma urmelor, că el era plecat în peţit, şi că fraţii lui erau a se întoarce a doua zi cu logodnicele lor.Tocmai când voi să se scoale şi să plece spre a merge să-şi încerce şi el norocul, iată că broasca mai ţâşni o dată, iară el îşi aruncă ochii la dânsa mai cu băgare de seamă. Se uită drept în ochii broaştei, şi simţi un nu ştiu ce, colea la inimioară, pare că îl săgetase ceva. Şezu iarăşi jos. Ar fi voit să plece, dară parcă îl pironise cineva locului. Mai voi el să facă ceva cumva, aşa ca să se depărteze, dară în deşert. Picioarele nu se mai mişcară, ca şi când ar fi fost butucite.Se miră de astă lâncezeală. Şi, mai aruncându-şi căutătura la broască, văzu ochii ei, pare că străluceau de un foc ce simţea că îl atinge. Atunci îşi luă inima în dinţi şi strigă:- Asta să fie logodnica mea.- Îţi foarte mulţumesc, dragul meu iubit, îi răspunse atunci broasca. Cuvântul tău a sfărâmat toate farmecele ce mă ţineau înlănţuită. Tu eşti ursitul inimii mele. Pe tine te voi urma până voi avea viaţă în mine.Se sperie oarecum fiul de împărat, când auzi pe broască vorbind.Ar fi rupt-o d-a fuga, dară graiul ei cel dulce şi viersul cu lipici ce avea îl făcu să-i rămâie tălpile lipite de locul unde sta. Broasca se dete de trei ori peste cap şi se făcu o zână gingaşe, şi plăpândă, şi frumoasă, cum nu se mai afla sub soare. }i venea flăcăului, de drag, să o soarbă într-o lingură de apă. Dară se opri, şi nu făcu nici o mişcare, ca să nu supere ori să îndărătnicească pe zâna a veni după el, căci simţi că, de aci înainte, fără dânsa nu va putea trăi.Se puseră la vorbă, şi nici ei nu ştiau ce vorbesc. Aci începeau una, aci lăsau alta, până ce se pomeniră că amurgise. Şi fiindcă a doua zi era să vie fraţii cu logodnicele lor, spuse zânei că se duce să înştiinţeze şi el pe tătâne-său că a să-şi aducă şi el logodnica. Broasca intră iarăşi în eleşteu, iară dânsul plecă la curtea împărătească. Mergea el, dară parcă-l tot oprea cineva în cale, i se părea că-l trage cineva de la spate de haine. El se tot întorcea de se uita înapoi. Nu vedea nimic, însă el îşi tot întorcea capul şi se uita. Noroc că i se scurtase calea şi ajunse acasă, căci, de ţinea drumul mai lung, te miră de nu rămânea cu gâtul strâmb, de atâta uitat înapoi.Dacă ajunse şi găsi pe toţi ai lor adunaţi la tatăl său, începu să le povestească şiritenia celor ce i se întâmplase. Când ajunse să le spuie că a zis broaştei: “Tu să fii logodnica mea”, toţi se umflară de râs deodată şi începură a-l cam lua peste picior cu vorbe în doi peri şi cu glume nesărate. Vru el să le spuie cine a fost broasca, dară nu-i deteră răgaz, căci îi luau vorba din gură, şi-l cam dedeau în tărbăceală cu graiuri care mai de care păcălitoare.Dacă văzu, tăcu din gură şi înghiţi ruşinea ce-i făcură fraţii înaintea tatălui său. Se gândi el: “acum o mie de vorbe un ban nu face. Lasă, îşi zise el, să vedem că cine râde mai la urmă, râde mai cu folos”.A doua zi fiecare flăcău zbură la logodnica sa. Iară împăratul puse de împodobi palatul şi cetatea cât se putu mai frumos, ca să-şi primească nurorile. Oamenii umblau cete, cete prin cetate, ca în zi de sărbătoare, ostaşii se gătiră ca de alai, până şi copiii se veseleau de veselia împăratului.Veniră unul după altul feciorii cei mai mari ai împăratului cu logodnicele lor. Ce e drept, şi ele erau frumoase, hainele pare că le erau turnate pe dânsele. Fiecare îşi adusese zestre însemnată: robi, cai, căruţe ferecate; şi le primise împăratul cum se cuvine împăraţilor şi fiilor de împăraţi.Ei, dacă se adunară launloc, aduseră vorba iarăşi despre broasca fratelui lor celui mai mic, şi începură, împreună cu logodnicele lor, ,a grăi despre dânsul cam în dodii.Ii ţinură de rău tatăl lor, căci de, orice s-ar zice, fiu îi era =i ăl mic, şi îl durea la inimă când îl luau în râs, dară toate fură în deşert, căci, deşi nu mai vorbeau de rău aievea în faţa împăratului, pe din dos, însă, îşi băteau mendrele, cum voiau, îşi dedeau coate de râdeau, şi chiar se vorbiră, amândoi fraţii cu logodnicele lor, să facă pe fratele lor cel mic de râs şi de ocară, când va veni cu broasca ţestoasă înaintea împăratului.Fiul cel mic al împăratului dacă se duse şi el să-şi aducă logodnica, broasca cea ţestoasă ieşi din eleşteu la dânsul, se dete de trei ori peste cap şi se făcu om ca toţi oamenii. Vorbiră ce vorbiră, apoi fiul împăratului îi zise să se gătească să meargă. Atunci ea îi răspunse:- Dragul meu logodnic, trebuie să ştii că şi eu sunt fată de împărat, şi încă fată de împărat mare, şi avut, şi puternic. Dară blestematele de farmece ne-a acoperit palaturile cu apa aceasta murdară, împărăţia ne-a fost răpit-o duşmanii, şi pe mine m-a făcut precum m-ai văzut.Vorbele ei mieroase, viersul ei plăcut, de pare că te ungea la inimă, nu altceva, zăpăcise oarecum pe bietul fecior de împărat, dară, ţiindu-şi firea şi nepierzându-şi cumpătul, el îi mai zise:- Lasă astea acum. Odată dacă te-am ales, tu eşti a mea, floncănească lumea ce va vrea. Găteşte-te, îţi zic, şi aidem, că ne aşteaptă tatăl, cu fraţii şi cu cumnatele mele.- La noi este obiceiul, adăogă zâna, ca înainte de a merge la cununie, să ne îmbăiem.- Ne vom îmbăia la palaturile tatălui meu, răspunse el.- De ce să mai facem p-acolo tevatură, să ne îmbăiem aici. Şi făcând un semn cu mâna, apa eleşteului se trase într-o parte şi într-alta, şi în locul lui se văzură nişte palaturi, strălucite de podoabe, încât, la soare te puteai uita, dară la dânsele ba. Aurul cu care erau poleiţi stâlpii şi ciubucele de pe lângă streaşină licărea de-ţi lua ochii.Zâna luă de mână pe fiul împăratului şi intră în palat. Vezi că el rămăsese cu ochii bleojdiţi, ca unul ce nici dânsul, de=i era fecior de împărat, nu mai văzuse asemenea scumpeturi.Şi fiind băile gata şi apa încropită numai ca laptele când îl mulge de la oaie, intrară fiecare în câte o baie şi se îmbăiară.Fiul împăratului nu cuteza să calce pe pardoseala băii şi pe velinţele cele de mare preţ ce erau aşternute prin palat, de milă să nu le strice frumuseţea.Baia era pardosită cu tot felul de marmură lustruită şi adusă din meşteşug aşa, încât închipuia fel de fel de flori, de păsări şi câte nagode toate. Apa ciuruia din ţeve aurite şi o lua cu năstrape şi cu căuşe de aur. Ştergarele erau, de mătase şi în ţesătură cu fir de cel bun şi cu mărgăritare.După ce ieşiră din baie şi se îmbrăcară, trecură prin grădină, unde mirosul florilor îi îmbăta.Zâna porunci şi trase la scară o căruţă ferecată în aur, cu patru telegari de mâncau foc. Căruţa era împodobită cu pietre nestemate de sclipeau în faţa soarelui, ca cine ştie ce lucru mare. Ei se urcară. Cum se puse el lângă dânsa, un luceafăr se aşeză pe fruntea ei, şi aşa strălucea de orbea pe cei ce se uitau asupra dânşilor.Amândoi erau îmbrăcaţi cu nişte haine scumpe şi foarte frumoase. Caii porniră. Dară zburau de parcă n-atingeau pământul, iară nu că mergeau. Într-o clipă ajunseră la împăratul, tatăl băiatului, carele îi aştepta şi se ciudea de atâta întârziere.Când îi văzură, toţi înţeleseseră că aceasta era femeie de pe alte tărâmuri, şi lăuda pe fiul de împărat pentru o aşa nimerită şi neaşteptată alegere. Fraţii cei mai mari o mâlciră, văzând atâta frumuseţe şi atâta bogăţie. Mai mare strălucire şi gingăşie ca aceasta nu se mai văzuse sub soare şi pe la dânşii până atunci. Începură a-şi da coate, a-şi veni în cunoştinţă şi a se căi de râsul ce făcuseră de fratele lor.Împăratul nu mai putu de bucurie, când văzu că fiul său cel mai mic îi aduce în casă minunea minunilor. Zâna se purtă cu mare bunăcuviinţă, şi vorbi astfel încât robi toate inimile. Oaspeţii nu-=i mai luau ochii de la dânsa =i urechile lor nu mai ascultau alte vorbe, decât vorbele ei, că mult erau cu lipici.Fiii cei mari ai împăratului povăţuiră pe logodnicele lor ca să facă şi ele tot ce vor vedea pe zâna că face, şi la cununie şi la masă.Împăratul îşi împlini pofta inimii lui. El dorise, vezi, să-şi cunune toţi copiii într-o zi, şi aşa şi făcu.Era vesel împăratul pentru aceasta, cât un lucru mare.După ce se cununară fiii împăratului cu logodnicele ce-şi aleseseră fiecare, se prinseră în horă şi jucară, ca la nunta unui împărat. Ceilalţi jucau, nu jucau, dară zâna când juca, părea că n-atinge pământul. Lumea privea şi i se umplea inima de mândrie, căci fiul cel mic al împăratului lor adusese o aşa zână să o domnească. Oamenii se luau la prinsoare că nici în cer nu se găsea o mai mare frumuseţe ca ceea ce aveau ei dinaintea ochilor lor.Între acestea veni seara, şi se puse o masă d-alea împărăteştile. Împrejurul mesei împărăteşti, o mulţime de alte mese erau puse pentru boierime, pentru negustorime şi pentru prostime. Se puseră la masă.Nurorile cele mari ale împăratului ţineau ochii ţintă la zână să vază ce face ea ca să facă şi ele, după povaţa soţilor lor. Zâna, din fiecare fel de bucate ce se aducea la masă, lua câte niţele şi băga în sân. Asemenea făcură şi cumnatele ei. Mâncară şi se veseliră cât le ceru inima.Când se sculară de la masă, zâna se duse la împăratul socru, îi sărută mâna, îi mulţumi, şi, scoţând din sân, de unde băgase bucatele, un mănunchi de flori bine-mirositoare, i-l dete ca semn de iubire fiască.Odată se umplu locul de un miros aşa de frumos şi strein, cum nu mai mirosise oamenii locului aceluia. Atunci toţi într-o glăsuire strigară: “Să ne trăiască doamna şi împărăteasa noastră”; iar ea, fără a se mândri, se trase din naintea împăratului cu totul smerită şi se aşeză lângă soţiorul ei.În calea ei, începu a curge de printre încreţiturile hainei sale mărgăritare, de umplu locul, iară mesenii, cu buni, cu pro=ti, se plecară şi le adunară.Ducându-se şi nurorile cele mai mari ale împăratului să-i mulţumească, îi sărutară şi ele mâna. Când voiră însă a scoate şi ele din sân ce puseseră în timpul mesei, băgară de seamă că hainele lor sunt murdare şi terfelite de bucate, încât nu mai semăna a haine puse pe om, ci a alte dihanii, şi se făcu un râs de mila lor în toată nunta, încât plecară umilite în cămările lor ca să se schimbe, fiindcă nu mai era chip a mai sta aşa îngălate la nuntă.Atunci mulţimea cu mic, cu mare, şi împăratul împreună cu dânsa, strigară într-un grai, că aceşti soţi să-şi domnească de aci înainte. Împăratul se coborî din scaun, şi se urcă fiul cel mic cu soţia sa.Această împărăteasă cu rostul ei cel blajin, cu purtarea cea cumpătată, se făcu de o iubiră până şi cumnatele ei. Iară fiul împăratului, cu agerimea minţii lui, cu înţelepciunea cea firească şi cu poveţele împărătesei, soţia lui, domni în pace, în linişte şi în veselie toată viaţa lui.Eram şi eu p-acolo. Şi fiindcă am dobândit şi eu un os de ros, mi-am pus în gând să vă povestesc, boieri d-voastră, lucruri care, de s-ar crede, m-ar da de minciună; şi încălecai p-o şa şi vă spusei dumneavoastră aşa.

poezii pentu copii

noreply@blogger.com (poezii pentru copii) — Sat, 28 Nov 2009 09:05:00 +0000

Pe obraz, pe nas, pe umar, Tot cad fulgii fara numar, S-a oprit in palma unul, Iute, iute, inchid pumnul.Desfac pumnul, Unde-i fulgul?Am in mana-un strop de roua, Sau un bob de apa? Ploua? S-a topit in mana mea Ca o lacrima de nea...

Nu e greu sa recunoastem ca undeva in noi se mai ascunde un suflet de copil,copilaria nu are varsta,ai sa ne amintim cum e sa fi copil!