Kriss - Gânduri...

Rădăuţi...imagini...

2010-07-02T00:40:00.002+03:00

Imagini...

2010-05-24T15:53:00.001+03:00

Frica...

2010-05-24T14:54:00.001+03:00

Despre frică s-au scris foarte multe lucrări şi s-au spus foarte multe lucruri de-a lungul timpului. Este impresionant câte frici a avut omenirea, astfel explicându-se şi istoricul fricii.

O carte interesantă despre acest subiect este "Frica în Occident (secolele XIV-XVIII) O cetate asediată" scrisă de Jean Delumeau.

Este o carte în două volume apărută în anul 1978, tradusă în româneşte de Modest Morariu, prin care autorul doreşte să arate faptul că cel mai aprig duşman al omului medieval a fost FRICA, insecuritatea medievală şi colectivă. Evocă cu ajutorul exemplelor rolul modelator al fricii asupra comportamentului colectivităţii umane.

Consideră frica un fenomen firesc. “...frica rămâne o componentă majoră a experienţei umane, în ciuda eforturilor de-a o depăşi.”, “Ea există în noi înşine...Ne însoţeşte de-a lungul întregii noastre vieţi.”(pag. 18)

Autorul defineşte frica, face o clasificare şi în acelaşi timp o distincţie între frică şi angoasă, dar nu înainte de a explica structura cărţii sale.

“...am grupat elementele anchetei mele până la stadiul în care se află astăzi, în două ansambluri: a) Fricile celor mulţi; b) Cultura diriguitoare şi frica- fiecare corespunzând celor două nivele de investigare definite mai sus. Subtitlul volumului, O cetate asediată, se referă mai cu seamă la cel de-al doilea dintre aceste nivele, deşi adevărul este că pentru a avea acces la el era necesar să-l fi explorat în prealabil pe cel dintâi.”( pag. 44)

“Itinerariul acestei lucrări în două volume va relua sub forma unei transpuneri drumul meu personal: primele spaime, eforturile anevoioase de a mă deprinde cu frica, meditaţiile eschatologice din epoca adolescenţei şi, în cele din urmă, o răbdătoare căutare a seninătăţii şi a bucuriei în acceptare.” (pag. 49)

Începând din antichitate şi până în Evul Mediu, fricile existente în lume au fost diverse, iar obiectele fricii de asemenea (începând de la fenomene, continuând cu oameni, animale şi nu în ultimul rând teama de sine şi de Satan).

Frica a fost mereu omniprezentă, nimeni nu putea scăpa de ea: frica de mare şi de tot ce aparţine mării (monştri marini, animale marine), frica de necunoscut, de depărtare, de tot ceea ce este nou, teama de vecini, teama de strigoi, frica de moarte, frica de ciumă, de alte epidemii şi războaie, frica de noi taxe şi impozite, frica de venirea sfârşitului lumii, frica de femeie, frica de evrei, de turci, de păgâni, de eretici, frica de marele Sultan, frica de vrăjitorie şi multe alte frici.

Oamenii au încercat să redea frica în literatură, pictură, sculptură sau alte forme. Cea mai impresionantă redare cred că este pictura lui Hieronymus Bosch. ( ex. cele două imagini de mai jos: "Ispitirea Sf. Anton" şi "Grădina desfătărilor")

Ceea ce ni se pare interesant este faptul că multe din fricile existente în trecut nu au dispărut, ci reies la suprafaţă din timp în timp, sub aceleaşi forme sau sub alte forme, dar la fel de influente. De aceea apare o întrebare: la ce stadiu de dezvoltare am ajuns dacă nu putem trece de unele frici, sau întrucât ne întoarcem la o serie de practici antice, medievale pentru a ne vindeca?

* "Frica în Occident (secolele XIV- XVIII) O cetate asediată" de Jean Delumeau, Editura Meridiane, Bucureşti, 1986, volumele I-II.

HRISTOS A ÎNVIAT!

2010-04-04T22:56:00.001+03:00

Fie ca Sfintele Sărbători Pascale să vă inunde sufletul de pace şi credinţă, să vă umple casa de lumină şi să vă aducă mai aproape de cei dragi vouă.
HRISTOS A ÎNVIAT!

Fii cu ochii în patru... întâmplări ...

2010-03-31T16:36:00.002+03:00

Săptămâna Mare.

Când crezi că nu mai poţi vedea nimic nou pe un drum pe care circuli mereu şi totul e monoton, iată că te înşeli. Viaţa, drumul, ziua şi ora sunt imprevizibile.

Trebuie să fii mereu cu ochii în patru pentru că nu ştii ce ţi se poate întâmpla sau pe unde te vor purta picioarele. Sunt oameni de tot felul. Am întâlnit în drumurile mele săptămânale şi bătrânei cu o cultură vastă, oameni cu care poţi sta de vorbă, împărtăşi noi experienţe, dar şi altfel de oameni care mai au multe de învăţat, deşi au ajuns la o vârstă.

Luni am avut plăcerea de a asculta povestea unui bătrânel de 70 şi ceva de ani şi de a purta o discuţie mai deosebită. M-a surprins faptul că ştia foarte multe poezii şi nu se încurca nici măcar la un vers.De istorie şi alte poveşti nici nu mai zic. Mirarea mea a fost filosofia lui despre religie şi Dumnezeu.

După o experienţă religioasă vastă (cunoscând pe parcurs mai multe credinţe religioase - de la creştinism la islamism, provenind din familie de preoţi), omul a ajuns să nu mai creadă în nimic. Totuşi singura lui credinţă şi pasiune a rămas Eminescu cu tot ce ţine de el: poezii, viaţa şi diverse controverse despre viaţa lui, fiind la curent cu tot ce se mai publică despre el sau se presupune ca s-ar mai afla. Se putea observa în ochii lui o licărire şi o mulţumire că cineva îl ascultă şi că poate împărtăşi din experienţa sa de-o viaţă. Chiar te puteai teme să nu te faci de râs, mai ales când te gândeşti că tu încă eşti în învăţământ, eşti în temă cum s-ar spune şi ar trebui să ştii o groază de lucruri şi totuşi nu prea ştii (mai ales poezii).

Marţi- o altă poveste.Către seară când drumul spre casă nu este aşa aglomerat, m-am pornit şi eu cu busul spre casă.Zi liniştită, clopotele băteau chemându-ne pe toţi la biserică să mai uităm de cele lumeşti.Pe drum totul bine şi frumos până când la oprirea într-o staţie "un domn călător" (care plătise bilet pâna la Rădăuţi) se grăbi să coboare - pe lângă alte două doamne care se întorceau de la servici.

Numai bine pornim că se iscă panică în bus. Nişte femei începură să strige domnului şofer să oprească. Nedumerit opreşte, iar femeile strigă că a fugit hoţu'. Două doamne mai curajoase fugiră după hoţ, care furase portofelul( cu toate actele, card, bani)unei tinere fete însărcinate din bus. Desigur că au fost anunţate organele de poliţie, care s-au deplasat cât s-a putut de repede la locul faptei. Cum nu se putea de altfel, călătorii s-au adunat în jurul lor pentru a da declaraţii, dar şi pentru a-l dojeni pe făptuitor (în special femeile mai în vârstă care mai să-l bată pentru această faptă tocmai în Săptămâna Mare) Alături de ei domnul şofer a fost luat şi el să dea declaraţii şi să semneze o groază de hârtii. Aceste lucruri au durat peste o oră, timp în care noi ceilalţi călători am aşteptat sosirea şoferului pentru a ajunge la destinaţie. Cum acest lucru nu se mai putea întâmpla (şoferul fiind nevoit să aştepte sosirea celor de la criminalistică)ne-am primit banii înapoi şi am fost nevoiţi să ne descurcăm să ajungem acasă cu ce puteam şi noi. Portofelul a fost găsit aruncat în spatele unui frigider de sucuri de la un bar din apropierea staţiei cu tot ce era în el, hoţul nemaiavând timp să-l studieze).Până la urmă finalul "spectacolului" nu l-am aflat, dar am reuşit să ajungem acasă cu "ia-mă nene".

Omul nu e niciodată ce pare. Dacă unii pasageri au sărit în ajutorul fetei, alţii au făcut scandal că întârzie la servici, alţii nu au făcut nimic, nevrând să păţească ceva, iar alţii au tot discutat despre ce trebuiau să facă cei care au văzut cum proceda domnul hoţ şi nu au făcut.

Privitor la domnul hoţ, Dumnezeu îl va pedepsi, dar până atunci poliţia română se va ocupa de el, care se pare că ar mai fi avut ceva la activ.

Astăzi e miercuri. Oare la ce să mă aştept?

De 8 MARTIE ... flori de tot felul

2010-03-08T01:03:00.000+02:00

De 8 MARTIE ...

2010-03-08T00:44:00.001+02:00

O ultimă ninsoare încarcă toţi pomii, dar curând ei vor fi în floare. De ce? Pentru că e Martie, e zi de sărbătoare.

De 8 Martie sper ca toate fetele si toate mamele să fie mai vesele, apăsarea grijilor să o simtă mai puţin şi să-şi umple gândurile şi sufletul de frumuseţea şi veselia primăverii.

Mai ştiţi cântecele de 8 Martie pentru mama?

Martie ţi-aduce-n dar,

Zilele senine,

Şi gingaşe flori răsar

Mamă pentru tine!

LA MULŢI ANI de 8 MARTIE!

Iarnă şi iar iarnă...

2010-01-25T15:25:00.002+02:00

Ajun de Anul Nou

2009-12-31T18:54:00.002+02:00

Astăzi - 31 decembrie 2009. Ultima zi a acestui an. De dimineaţă s-a anunţat a fi o zi deosebită. Părea a fi o zi de primăvară şi nu una de iarnă. Pentru un moment te gândeai că aşteptăm Paştele şi nicidecum Anul Nou.

Calendarul l-am schimbat ca Vechiul An să rămână în urmă, şi să întâmpinăm Noul An cu voie bună; pregătirile sunt gata. Mai aştepţi acum ca urătorii să apară în prag şi să ne ureze numai de bine. După ce totul este gata ai timp şi pentru tine, să meditezi puţin la ce a fost, la ce este şi la ce va fi.

În prag de Anul Nou te întrebi ce ai făcut în acest an: ai râs, ai plâns, ai iubit, ai urât, ai suferit, te-ai certat şi ai făcut pace, ai sărutat, ai sperat şi ai visat, ai zâmbit, te-ai exprimat, ai ajutat un bătrân, ai acceptat un compliment, ai reluat un proiect abandonat... Te gândeşti la realizările pe care le-ai avut şi totodată la eşecuri sperând şi propunându-ţi ca în noul an să duci la bun sfârşit tot ce ţi-a rămas neîndeplinit, şi nu în ultimul rând să reuşeşti să faci şi ceea ce-ţi doreşti pentru Noul An.

Îţi aminteşti cu plăcere, dar şi cu melancolie de clipele frumoase petrecute alături de cei dragi, dar sigur îţi vin în minte şi clipele dureroase, necazurile şi te gândeşti de unde ai avut atâta putere să treci cu bine peste toate. Speranţa te însoţeşte mereu şi te face să fii încrezător că Anul care va veni va fi mai bun, mai prosper şi va aduce cu sine mai multă linişte şi pace sufletească, sănătate şi multe bucurii.

Să dea Dumnezeu să aveţi parte de un 2010 de nota 10!

Câteva colinde, cântece frumoase de Crăciun

2009-12-25T11:38:00.000+02:00

Mel and Kim- Rockin' around the Christmas tree

Bing Crosby - White Christmas

Wham- Last Christmas

Bon Jovi- Please come home for Christmas

Glen Campbell- Blue Christmas

Dean Martin - Let it snow!

Ajun de Crăciun

2009-12-24T20:24:00.000+02:00

E Ajunul Crăciunului!

Ziua a început bine. Au avut loc ultimele cumpărături, ultimele pregătiri dinaintea Sfântului Crăciun. O zi plină de emoţie şi nerăbdare.

Oamenii trec grăbiţi pe stradă. Unii se opresc şi-şi fac urări de Crăciun, alţii merg neopriţi. Nimeni nu are timp. Vor să termine cât mai repede toate treburile până vin colindătorii. Când colindele încep a răsuna, totul ar trebui să fie gata, dar mamele mereu mai găsesc câte ceva de retuşat.

Luminiţe sunt la toate geamurile, brazii sunt împodobiţi, copiii îl aşteaptă pe Moş Crăciun. Totul este învăluit în atmosferă de sărbătoare.

Frumuseţea Sărbătorilor de Iarnă să vă găsească în case alături de cei dragi şi să vă aducă multă sănătate, fericire şi împlinirea tuturor dorinţelor.

Sărbători Fericite!

...visezi?....

2009-12-15T15:09:00.001+02:00

"...un vis este tot ce poate fi mai trainic pe lume." - BENOIST-MECHIN CASOVEANU , Alexandru cel Mare sau Visul depăsit.

Totul se poate implini, doreste-ți, visează, imaginează-ți, va fi frumos! Crede si nu te opri!

Toți oamenii care au infăptuit lucruri mari au fost niste visători.- Orison Swett Marden

Toate visele noastre pot deveni realitate dacă incerci sa le indeplinesti cu pasiune. - Gary Thomas Vojtesak

Nu lăsa pe nimeni să-ți fure visele! - Dexter Yager

Trăieste-ți visele in fiecare zi! - Matthew Stasior

Tot ceea ce realizezi este mai intâi un vis. - Carl Sandburg

Fii realist, dar nu uita să visezi. Tu poți face ca visul tău să devină realitate. Singurul lucru pe care nimeni nu ți-l poate fura este VISUL.

Moş Nicolae - cel ce aduce bucurie copiiilor

2009-12-06T16:11:00.001+02:00

6 Decembrie. Astăzi toţi credincioşii îl sărbătoresc pe Sfântul Nicolae. Când eram copii de fiecare dată ni se spunea povestea lui Moş Nicolae.

De mic copil, Nicolae era foarte credincios, blând şi ascultător faţă de părinţii săi. Lui îi plăcea să-şi ştie totdeauna trupul îngrijit şi sufletul curat şi cu multă dragoste îi ajuta pe cei săraci, făcându-le daruri folositoare. Pentru toate faptele lui bune, când Nicolae a ajuns mare, Dumnezeu l-a făcut episcop şi sfânt. Rugăciunile Sfântului Nicolae au fost totdeauna ascultate şi împlinite de Dumnezeu. Pentru aceste rugăciuni Dumnezeu a făcut şi face multe minuni.

Iată cum a ajutat odată pe copiii unui om sărac din oraşul său. Era un om care avea trei fete. Pentru că nu avea cu ce trăi, omul se gândea că, dacă ar vinde fetele sale unor oameni păcătoşi, iubitori de plăceri, ar câştiga destui bani cu care să poată trăi din belşug. Dumnezeu i-a descoperit Sfântului Nicolae gândul omului sărac. Aflând ce gând păcătos avea acel om, Sfântul Nicolae s-a dus noaptea, pe ascuns, la casa săracului şi i-a aruncat pe fereastră o pungă cu bani de aur, apoi s-a întors la biserica sa, neştiut de nimeni.

Aflând banii, tatăl a mulţumit lui Dumnezeu şi cu ei şi-a căsătorit prima fată cu un tânăr credincios. După un timp, Sfântul Nicolae a aruncat noaptea prin fereastra săracului o altă pungă cu bani de aur şi îndată s-a făcut nevăzut. Aşa a fost ajutată şi a doua fată să se căsătorească cu un tânăr credincios spre a duce o viaţă plăcută lui Dumnezeu.

Când a aruncat Sfântul Nicolae pe fereastră şi a treia pungă cu bani de aur pentru cea de-a treia fiică, tatăl fetelor a fugit după el şi, ajungându-l, l-a cunoscut şi i-a mulţumit cu lacrimi pentru marea lui bunătate. Sfântul Nicolae l-a mângâiat şi l-a rugat pe acel om sărman să nu spună nimănui taina darurilor sale. Sfântul Nicolae iubeşte mult copiii cuminţi şi le trimite daruri frumoase.

În fiecare an în seara de 5 spre 6 decembrie toţi copiii îşi pregătesc ghetuţele şi aşteaptă ca Moş Nicolae să le aducă mici cadouri şi bucurii.

Moş Nicolae mereu lasă în urma sa mii de zâmbete şi bucurie pe chipurile copiiilor. Celor ce au fost neastâmpăraţi li se mai lasă ca semn de atenţionare şi o nuia.

Ce frumos era atunci când copii fiind aşteptam cu nerăbdare venirea Moşului şi ne întrebam mereu dacă ne urmăreşte la fereastră. Mereu promiteam că vom fi mai cuminţi anul următor numai să vină şi să ne aducă dulciuri şi jucării. Primul lucru pe care îl făceam dimineaţa era acela de a ne uita în ghete să vedem ce ne-a adus Moşul. Miros de portocale şi ciocolată ne înconjurau pretutindeni şi eram foarte mulţumiţi de ceea ce primeam şi aşteptam ca Moş Crăciun să ne aducă el mai multe daruri.

Unii nu mai cred în existenţa lui Moş Nicolae ca odinioară sau refuză să mai păstreze în sine acea parte din copilul care se bucură de toate. Dacă tu crezi, spiritul Moşului va dăinui mereu şi el te va vizita în fiecare an. La mine Moşul a venit şi anul acesta.

La tine a venit Moşu?

1 Decembrie - ziua bucuriei ?

2009-12-01T18:04:00.005+02:00

În zi de 1 Decembrie, acum 91 de ani, strămoşii noştri şi-au împlinit un vis foarte vechi: s-au unit într-un singur stat. Până atunci toţi vorbeau nostalgic de unirea realizată de Mihai Viteazul în 1600. Bucuria de atunci, spulberată mult prea devreme pentru a putea fi simţită deplin de toţi, a revenit după sute de ani, timp de suferinţă şi luptă.

"Unirea cea mică" din 1859 a fost primul şi cel mai important pas făcut spre marele ţel ce trebuia atins. Astfel, hora de la Milcov a putut fi "împlinită" de hora de la Alba-Iulia, jucată cu mic cu mare de toţi cei ce purtau un singur nume: ROMÂN.

În fiecare an, cu gândul la marea bucurie a strămoşilor noştri, încercăm să sărbătorim şi noi ziua de 1 Decembrie mai bine sau mai rău.
La mulţi ani, Români! La mulţi ani, ROMÂNIA! Să ne dea Dumnezeu şi vremuri mai bune!

Balonul Ioanei

2009-11-22T19:18:00.001+02:00

Starea noastră de spirit nu este întotdeauna foarte bună. Uneori suntem trişti, alteori suntem veseli trecând uşor de la o stare la alta, fără să înţelegem de multe ori ce se petrece cu noi înşine.

La ora de franceză am ascultat o poveste. Poate am trecut de mult de vârsta poveştilor, dar mereu sunt încântătoare dacă încă mai păstrezi în tine o parte din copilul de altă dată. Povestea spunea cam aşa:

Ca în fiecare dimineaţă Ioana soseşte la grădiniţă, dar în această zi ea poartă cu sine o mare tristeţe, supărare. O supărare mai grea decât un ghiozdan de şcolar mare pus pe umerii unui copil mic, o supărare care apasa inima bietei fetiţe. Când este timpul de joacă, copila refuză orice chemare. Pleaca capul în pământ şi îşi priveşte picioarele. Prietenii o îndeamnă la joacă, dar fetiţa se retrage în colţul ei.

Nici la ora de poveşti nu este dispusă să fie atentă. Educatoarea observă că în acea dimineaţă fetiţa avea nevoie de a fi mângâiată, alintată de cei din jurul ei.

În pauze nu râde, nu aleargă, nu se joacă cu nimeni. Cea mai bună prietenă încearcă să o consoleze ,dar nu reuşeşte.

Când soseşte ora de somn, Ioana nu mai poate păstra în inimă necazul cel atât de greu. Ea pune capul pe poala educatoarei şi începe să plângă. Doamna înţelege şi o pune să-i povestească ce i s-a întâmplat. Ioana povesteşte, dar încet ca un mare secret. Educatoarea nu spune nimic, ascultă şi surâde din când în când. Când Ioana a terminat de povestit, doamna se îndreaptă către biroul său şi scoate din sertar un balon. Ea îl umflă şi-i zice fetiţei că toată supărarea, necazul ei se află acum în balon. Mai apoi deschide fereastra clasei şi întinde Ioanei balonul, întrebând-o dacă vrea ea să-i dea drumul balonului să zboare. Fetiţa ia balonul şi îl lasă să zboare pe fereastră, privindu-l cum se îndepărtează treptat ajungând atât de departe încât seamănă cu un nor.

Dintr-o dată Ioana se simte liberă, simţindu-se mai bine ca niciodată. Supărarea ei a zburat.

Astfel, în următoarele recreaţii fetiţa se poate juca în voie cu Teo, prietena ce a încercat să o aline. Amândouă erau mulţumite că Ioana nu mai era tristă.

Ce frumos ar fi ca atunci când avem un necaz să putem proceda precum această fetiţă. Să lăsăm necazul/supărarea să zboare închis/ă într-un balon şi să ne simţim eliberaţi de tot. Să fim mereu veseli şi nimic să nu ne umbrească fericirea.

We are the people

2009-10-11T16:45:00.005+03:00

O melodie care îmi place astăzi.

Empire of the Sun - We Are The People

Şi e toamnă...

2009-10-04T16:00:00.002+03:00

Şi e toamnă... Timpul trece şi încet, încet odată cu lucrurile şi oameniii din jurul nostru ne schimbăm şi noi. Schimbările toamnei le observăm încetul cu încetul în natură: serile, cerul, copacii. Schimbările din noi le observăm în oglindă, dar mai ales în ochi şi în suflet.

High Hopes

2009-09-21T15:11:00.003+03:00

La servici muzica se aude mereu, încât nu sunt tot timpul preocupată să urmăresc cum se numeşte melodia şi artistul / trupa care o cântă.

Totuşi acum câteva seri, în timp ce îmi vedeam de treburile mele pe terasă, am auzit o melodie care mi-a plăcut mult. Era High Hopes de la Pink Floyd, o melodie ce a apărut când aveam eu 4 ani (1994) pe albumul "The Division Bell", fiind scrisă de David Gilmour şi Polly Samson. E un cântec autobiografic întrucât aminteşte de viaţa şi copilăria lui Gilmour.

Consider că tot melodiile vechi sunt cele mai frumoase, pline de înţeles şi nu merită uitate.

Ascultând melodia ajungi departe cu gândul, în vremurile de altădată, într-o altă lume unde totul era altfel decât acum, când erai tânăr sau mic copil şi realizezi ce ai avut şi ce-ai pierdut sau ce ai fi putut avea şi ce ai fi putut pierde.

Mari speranţe au fost, sunt şi vor fi mereu în fiecare din noi.

Norocul...

2009-09-17T00:30:00.004+03:00

"Norocul nu umblă târâş, ci zboară pe aripi iuţi şi-ţi iese, când îi vine rândul, fără de veste-n cale: degeaba îl cauţi, când nu-l găseşti, degeaba fugi, când el aleargă după tine; norocul tău e numai al tău şi chiar dacă nu l-ai cunoaşte tu pe el, te cunoaşte el pe tine şi nu te părăseşte.

Te miră însă, de unde iese, şi de aceea stai mereu gata ca să-l apuci precum rândunica prinde musca din zbor." Ioan Slavici - Mara

Nu ştiu ce e norocul. Se zice ar fi un drac. Mulţi au parte de el, pe mulţi îi ajută.Unii cred în existenţa lui , iar alţii nu.