Krossfire's Blog

Autism national

2010-02-08T08:49:19Z

Dupa cateva peripetii de care prefer sa nu-mi amintesc, am decis sa dau un bobarnac blogului. Intentionam sa va mai chinui cu ceva muzici greu de digerat dar mi-am zis ca articolele puse la pastrare sunt mai importante.

Motivul titlului s-ar putea regasi usor intr-o banala cautare Google. E suficient sa cautati termenul ”boala nationala” si veti gasi cel putin trei-patru boli nationale atribuite poporului roman. De la sedentarism la duplicitate pana la invidie si ”basescita”, frecventa expresiei este uluitoare. Daca restrangeti cautarea la bloguri, ecranul PC-ului va geme de afectiuni metaforice. Sunt convins si de faptul ca ca multi dintre voi au intalnit in decursul vietii de cititor cel putin trei articole in care se vorbeste despre o ”boala nationala”. Fotbalul, victimizarea, politica, nu ar putea fi altceva decat boli si chiar mai rau, boli nationale.

In atare conditii, ai spune ca singura boala de care suferim cu-adevarat este ipohondria, urmata de puternice impulsuri paranoice. Comentariile de pe blogurile populare si platformele de blogging o demonstreaza. De la oameni care au impresia ca ducem in spate tot greul UE pana la indivizi care ne considera superiori intelectual si istoric (am mai abordat problema), toti au cate o solutie. Nu conteaza ca altii spun ca nu suntem nici macar in grafic , noi o tinem pe-a noastra, fara dovezi sau probleme de logica.

Din punctul asta de vedere, cred ca ajungem la o boala mai concreta : autismul. Am fost si suntem victimele unui ”pafarism” istoric despre care nu sunt sigur ca e doar apanaj comunist. Desi exista oameni care stiu ce se intampla, majoritatea populatiei traieste in cu totul alta realitate politica si economica. O cauza ar fi lipsa educatiei politice insa despre asta am mai discutat. Nu doar in Romania lipseste. Din nefericire, mass media nu face altceva decat sa confirme presupozitiile si autismul national. Nu suntem doriti la masa bogatilor pentru ca stim ceva. Se face scut antiracheta platit din impozitele lui Nea Marin. UE are nevoie de noi, ascultati-l pe Gigel, analist politic !

N-am putut niciodata sa acceptam ca am fost lasati pe-afara din cauza irelevantei, din cauza incompetentei incredibile a conducatorilor si a lipsei de educatie a celor ce i-au ales. Pur si simplu, criticatii politicieni (adusi la putere tot printr-o ”boala nationala”) nu sunt capabili sa alcatuiasca o mapa coerenta, sa se exprime fluent intr-o limba de circulatie sau sa puna corect problema la nivel international. Evident, e vorba de o majoritate vizibila, nu de ”toti” politicienii. Poporul care stie , evident, ce-i de facut, nu are nici cea mai vaga idee despre mediul diplomatic, de afaceri sau mediul politic real. El gandeste in termenii ”Basescu e bou\ Geoana e nebun”. Impostorii politici nici nu si-ar putea dori altceva.

Chiar si in trecut, aparitia unui Titulescu a fost posibila datorita unei anumite clase si a unor anumite grupuri. Oricum, lumea politica interbelica a fost la randu-i profund instabila. Asta s-a datorat lipsei de experienta, lipsa pe care o resimtim si acum, dupa mai bine de 20 de ani de ”tranzitie”. Prea categoric ? Acum doi ani ,o delegatie belgiana de functionari europeni a emis o fraza similara. Desi contextul era mai larg, observatia viza proaspetii functionari si reprezentanti europeni din Romania. Cu sau fara ”Studii Europene”, romanii pur si simplu apar ultimii la masa negocierilor si nu stiu niciodata despre ce se vorbeste. Cum nu inteleg mare lucru de la ”masa bogatilor”, apar si speculatiile ulterioare de tip ”N-am inteles eu tot, dar clar vor sa ne-o coaca !”. Se poate sa fi fost prea ocupati istoric cu macelul pentru a forma o scoala si o gandire politica mai coerenta. Macar dupa Revolutie sa fi avut una neinfluentata de nationalismul primitiv, de crestinism si alte ideologii politico-religioase de secol XIX.

Sunt convins ca nu suntem singura natiune care abuzeaza de cliseul ”bolii”. Totusi, de ce trebuie sa definim orice problema in termenii unei afectiuni medicale generalizate ? Mai ales, de ce cand identificam o boala ajungem la aceleasi mistouri ieftine si falsa indignare ? Imi doresc sa vad macar odata un titlu in presa de genul : Expertii europeni au descoperit leacul pentru boala nationala a romanilor. Leacul contine doze optime de munca si disciplina si este disponibil pe piata inca de la coboararea omului din copac.

P.S : Sunt la randu-mi constient ca am argumentat impotriva unei mentalitati folosindu-ma de expresiile ei specifice. Pentru optimisti, exista totusi statistici care arata ca suntem cu-adevarat buni in anumite domenii. De exemplu topul asta ne aseaza foarte sus in ceea ce priveste consumul de alcool.

Eurovision poate intra in normalitate ?

2010-02-07T08:14:04Z

Acum vreo cateva zile, am primit o subtila atentionare ca anul asta norvegienii sunt pusi pe fapte mari. Despre ce-i vorba ? Despre acelasi creuzet de manele pop care ne face sa ne injuram vecinii in fiecare an, despre minunatul Eurovision.

Ei bine, dupa ce in 2006 o trupa de clovni amatori de hard rock (Lordi) aduceau un loc I Finlandei, aproape in fiecare an ne-a fost dat sa vedem macar o trupa rock printre participanti. Fenomenul s-a bazat pe modul in care Lordi luasera premiul : pe langa vizibilele afinitati politice, votantii satui de topaieli cu iz balcanic alesesera trupa in semn de protest.

Anul asta, trupa cu cele mai mari sanse (in viziunea publicului) de a reprezenta Norvegia este o trupa de metal extrem si anume Keep of Kalessin. Trupa s-a calificat deja intre cei opt finalisti ai competitiei norvegiene iar in 3-4 zile vom afla si daca intra sau nu in competitia mare. De ce ne-ar pasa de trupa asta si de ce ne-ar pasa de Eurovision ? Pentru ca tristetea asta de concurs este cam singurul cu o asemenea acoperire si pentru ca de ani de zile musteste de non-talente scabroase. Nu spun ca KoK ar fi in varful piramidei genului, nici pe departe. Inceputa ca o trupa de black metal, Keep of Kalessin a evoluat spre un sound mai melodic si a ajuns sa fie incadrata in mai generalul ”metal extrem”. Corul piesei de fata este cantat curat iar intro-ul este suficient de accesibil incat fanii clasici ai trupei sa se simta dezamagiti.

(Piesa poate fi ascultata la o calitate mai buna si pe pagina de MySpace a trupei)

Importanta participarii trupei asteia sta chiar in genul abordat , metalul extrem/black metalul melodic. Nu ansamblele folclorice, nu genialul Jan Gabarek si nici trupele de indie obscure sunt favoritele publicului. Black metalul a fost , din fericire sau din pacate, cel mai bun produs muzical de export al Norvegiei. Nebunia a inceput cu incendierile de biserici si crima de care s-a facut vinovat Varg Vikernes in 1993 si a continuat cu noi valuri ale unui gen intens dezbatut. Considerat de multi o culme a ermetismului in timp ce altii il condamna pentru lipsa de melodie si simplitate, black metalul a fost subiect de multiple documentare. Discutia este prea larga si nu are sens dar cert este ca norvegienii nu au probleme in a spune : asta ne reprezinta ! Desigur, faptul ca educatia muzicala din tarile nordice produce sute de trupe (din care un anumit procent devin faimoase) este o cu totul alta discutie.

In atare conditii de ce ne mai miram de insuccesul Elenei Gheorghe, de plictisul vomitiv al duo-urilor gen Nico & Vlad Mirita sau de tristul plagiat al trupelor gen Todomondo. Sa fie vina spectatorilor care au impresia ca Holograf e muzica elitista si fac semnul crucii cand se baga chitara electrica in priza ? As indrazni totusi sa spun ca nu-i doar vina lor. Pe de-o parte e vorba de lipsa generala de cultura muzicala si pe de alta de juriile care selectioneaza astfel de piese. Fosila Moculescu, aspirantul Barbera, vesnicul liceean Despot sau crucisatorul plagiatului, Marius Moga, nu au competenta sa judece. Ce sa mai spun de Adi Ordean, Cornel Fugaru sau Calin Geambasu.Sa inteleg ca nu mai exista profesori la conservator si ca marii jazzmani din Romania erau ocupati ?

Moldovenii erau pe punctul de a trimite un oligofren, noi ar fi trebuit sa trimitem un tigan. Da, pe nea Salam ala cu balada lui gretoasa si cantata intr-o engleza stalcita. Tot se plangea ca-l urmaresc reincarnarile lui Hitler. Nu ne reprezinta ? Mai bine de 80% din populatie asculta fie manele, fie populara stalcita (etno) fie house/trance si muzica de batut pisica. Bine, nu-l trimiteti pe Salam. Trimiteti-i dom’le pe Inna si pe Fizz. De acord ca se voteaza pe baza de interese politice insa asta se aplica la primele 2-3 punctaje mari. Restul merge la piesele care aveau cat de cat ”ceva”.

Stiu ca n-are sens sa ma agit pentru o competitie irelevanta si majoritar retarda. Din pacate, e cam singura in care muzica romaneasca ar putea (macar odata) sa spuna ceva. Concursul se adreseaza totusi majoritatii , iar majoritatea are preferintele muzicale ale unei legume fierte. Oricum ai lua-o, nu are gust. Chiar si asa, aparitia unei trupe de black ar fi un semn de insanatosire. Nu-mi dau seama cum dar nu ar strica sa se mai auda din cand in cand si cate un instrument muzical. Pustiul cu vioara de anul trecut a demonstrat ca se poate, chiar daca a facut-o intr-un mod foarte subtire.

P. S : Pana cand o sa inteleaga si pseudocompozitorii romani ca e posibil sa aderi la un concurs fara sa folosesti o balada sau o piesa pop, va las cu incununarea a zeci de ani de muzica latina : Mini Daddy – El Nino Ma Bonito

Later Edit : Trupa a intrat in ultimii 4 superfinalisti insa a fost depunctata in defavoarea unui act mai conventional.

Glosar de criza : Justitia

2010-01-28T10:21:41Z

Revigoranta lipsa a televizorului ma face sa am retineri in fata televiziunii online, fie ea si live. De data asta a venit randul randul Realitatii sa loveasca subtil, cu titlul ”PDL-ist la puscarie!”. Avand ghinionul sa nimeresc in plina emisiune Realitatea Zilei, m-am trezit prins in mrejele pseudojurnalismului promovat de Razvan Dumitrescu, acest Torquemada anti-portocaliu. Cu afinitati mai mult decat evidente, moderatorul emisiunii a inecat o stire, de altfel importanta, in atacuri politice. Motivul ar fi fost ca unul dintre reprezentantii PD-L, primarul valcean Mircia Gutau, risca puscaria.

Cazul este pe cale sa devina subiect de disectie in presa, asa ca puteti incepe cu articolele locale. Sa repet mai rar, ca sa inteleaga si domnul Dumitrescu : un PRIMAR, deci un membru al ADMINISTRATIEI PUBLICE, este pasibil de puscarie ! Parca e ceva mai important si mai rar intalnit decat ”PD-List la puscarie!”. Nu spun ca partidul nu are importanta . Are, dar nu suficienta incat sa anuleze complet stirea. Condamnat miercuri la trei ani jumatate de inchisoare pentru un dosar de coruptie din 2006, Mircia Gutau si complicele viceprimar nu sunt inca dispusi sa capituleze. Pe langa promisiuni de recurs la CEDO si discursul alarmat al avocatilor, situatia ramane aceeasi : s-a emis o condamnare RELEVANTA pe baza unui dosar de coruptie.

Pentru cei care-si beau cafeaua sau ceaiul in fata calculatorului si s-au plictist deja, cred ca merita sa explic si titlul. Arestarile, condamnarile si acuzatiile grave din ultima vreme arata ca odata ajuns cutitul la os, exista oameni in justitia romaneasca dispusi sa ”lase de la ei”. Macar asa de fatada : un condamnat aici, un arestat acolo. Nu de alta, dar nu mai sunt suficiente fonduri pentru indulgente politice.

Acum urmeaza si partea intens subiectiva a povestii. Coincidenta face sa fiu din Ramnicu Valcea si in ciuda ultimilor ani petrecuti in capitala, sa cunosc, fie si superficial, realitatea valceana. Mircia Gutau si Nicolae Dicu au fost retinuti si inchisi acum trei ani, in acelasi caz. Vorbim de arest preventiv pe mai multe luni , nu de un simplu detaliu birocratic. Desi acuzatiile la adresa primarului au continuat pe linia constructiilor ilicite, excesului de borduri si a fondurilor jonglate, omul a mai prins un mandat. De ce ? Pentru ca in continuare Ramnicu Valcea arata a oras, nu a comuna interbelica , pentru ca deszapezirea functioneaza, pentru ca exista banci (la suprapret, spun unii), exista trotuare din piatra cubica si pentru ca o comparatie cu Sibiul nu este deplasata. Meritele pentru starea orasului pornesc de la un alt edil dar asta-i alta poveste. Totusi, Valcea este mult mai ”urban” decat ar putea fi vreodata Sectorul 5 (includ aici si Cotroceniul), sector condus de un individ afundat pana la cot in banii publici. E mult mai curat decat imparatia lui Mazare si vizibil mai civilizat decat regatul lui Oprisan. Sa nu-mi spuneti ca baietii astia nu s-au jucat de-a spaga in viata lor…

Desigur, faptul ca primarul inca se bucura de simpatie populara (nu complet nemotivata) nu-l scuza de acuzatia de a fi pretins 50 000 de euro drept spaga. Numai atat ? Sunt convins ca cei amintiti mai sus deja fac bancuri cu ”Gutau” . Cat de neprofesionist politic sa fii incat sa incerci sa furi atat de putin si sa fii prins in flagrant ? Trist dom’le, nu se mai fac tepari ca alta data ! Desigur, sarcasmul ne-ar putea aduce la gluma ”preturilor de provincie”.

Ce incerc eu sa spun aici nu este ca primarul ar trebui iertat doar pentru ca nu si-a transformat orasul in asezare tribala (din nou, vezi Sectorul 5). Nu e o scuza, cum nici suma respectiva s-ar putea sa nu fie un accident. La fel de departe este si gandul de a lua in vreun fel apararea PD-L : e totusi vorba de un om sustinut si promovat de ei. In acelasi context ma intreb totusi daca apartenenta la un alt grup politic , unul cu traditie in dosare de gen, ar fi schimbat situatia.

Intr-un final, indraznesc sa sper ca, daca tot am inceput sirul arestarilor si condamnarilor de fatada, sa ochim si pesti mai grasi. Se cunosc speciile, sunt somonii si casalotii care incaseaza 3-4 milioane de euro pe contract. Se apropie raportul UE si e criza. Macar acum sa pescuim putin…

P.S : Cu tenta ironica sau fals inspaimantata, zeci de siteuri au simtit nevoia sa redea un citat din Florin Salam. Citatul, desi cu greu poate fi numit asa, era o acuzatie de conspiratie nazista impotriva tiganilor si a accesului lor la Eurovision. Ar fi simpatic sa detaliez dar…noi chiar am ajuns sa ascultam ce spune Florin Salam ? Nu-i suficient ca deschide gura ca sa behaie, trebuie sa-i ascultam si comparatia rasiala cu negrii din America ?

Legea compensatiei

2010-01-27T17:50:32Z

Prima data cand am auzit termenul de ”lege a compensatiei” a fost prin clasa a sasea, la orele de chimie si fizica. Ambele profesoare aveau darul de a folosi expresia ca mijlocitor pentru ceva, nu ca pe o lege efectiva. Daca la chimie era vorba de mase de reactivi si alte minuni, la fizica era vorba de inertie. Oricum ar fi , in ambele cazuri, ”compensatia” era de fapt rezultatul unor interactiuni cunoscute si masurabile. Desigur ca termenul aparuse si in alte contexte, anterior respectivelor ore, dar atunci a fost prima data cand am auzit expresia venind de la cineva avizat.

Misticismul modern, superstitiile si orientarile maniheiste au transformat insa ”legea compensatiei” intr-un dat. Ti s-a intamplat ceva rau ? Nu-i nimic, dupa niste legi nescrise ti se va intampla si ceva bun. Ai intalnit un nefericit nevazator ? Nu-i nimic, sigur are un extra simt si un auz super dezvoltat. Singurul dezavantaj in aplicarea teoriei asteia zilnic si in relatiile interumane este ca nu functioneaza. Sunt oameni care datorita complexelor si nefastelor conditii sociale sufera o viata. Nevazatorii au in prima faza probleme si cu auzul, simturile fiind interconectate. Lista poate continua.

Desigur, vor striga dintr-un colt credinciosii de orice confesiune, lucrurile rele se intampla dar…vei fi rasplatit in viata de dincolo ! Pai e clar, nu ? Legea compensatiei nu functioneaza asa ca mai adaugam o dimensiune imaginara pentru a ne amagi cu ea in continuare. Tot la persoanele din categoria amintita am vazut uneori un comportament orientat spre compensatie si fixat pe ”Judecata de Apoi”. Obsedati de ideea unei ”liste” ulterioare de fapt bune si rele, multi dintre ei ajung sa trateze lucrurile pe sistemul : ”azi l-am injurat pe X dar nu are importanta pentru ca am miluit un cersetor”. E mai greu sa accepti ca daca ranesti in vreun fel pe cineva esti responsabil in primul rand fata de persoana respectiva , apoi fata de propria persoana si in cazuri grave legal. Binele ar trebui facut pentru satisfactia personala, nu din falsa obligatie. Desigur exista un confort psihologic in contrabalansarea faptelor bune cu cele rele insa el nu elimina niciodata problema. Daca ii inscenezi ceva grav unui amic iar apoi tii post si te rogi trei luni, rezultatul vor fi trei luni trecute si un prieten pierdut.

Daca excluzi posibilitatea unei supraconstinte mistice (suflet & co), ajungi sa depinzi exclusiv de mult studiatul creier. Din pacate, al nostru creier (folosit in totalitate, spre disperarea adeptilor teoriei ”10%”) are , pe langa milioane de alte roluri, rolul de a ne mentine in siguranta. Asta include si confortul fizic si cel psihologic. Creierul nu prea le are cu aprecierea alternativelor si judecarea corecta atunci cand e vorba de propria persoana. Deci, daca vi se pare ca s-a rezolvat totul cu un buchet de flori , asta poate fi apanajul propriului creier care iti protejeaza psihicul. Prin urmare, scuzele spuse foarte sincer nu ajuta la contrabalansare dar nici invinovatirea continua nu poate face prea mult bine. Solutia ar fi indeplinirea formalitatilor si normalizarea in timp a situatiei.

Inca de la Aristotel si pana la al doilea principiu al termodinamicii exista legi care definesc gradul de dezordine intr-un sistem si echilibrul. Punandu-mi ochelarii de savant pot afirma cu aplomb : Un echilibru totusi exista ! Exista, dar nu in forma in care si-l doresc adeptii argumentarii religioase. Am intalnit la un punct chiar o argumentare impotriva evolutiei care se folosea eronat de un principiu al fizicii.

Cert este ca intr-un anume stadiu al existentei, multe sisteme pot fi in echilibru , de la echilibrul luat in sens termodinamic pana la echilibrul chimic din sangele uman. Din pacate, asta nu inseamna ca legea compensatiei functioneaza sau cel putin ca ar putea functiona dupa cum isi doresc unii, in regim ON/OFF. Sunt sisteme carora le trebuie ani ca se se echilibreze pentru a fi ulterior aruncate intr-o stare de dezechilibru total de cea mai mica adiere. Oricum, majoritatea nu doreste literalmente un echilibru ci pur si simplu o recompensa disproportionata pentru cele indurate, lucruri care nu se intampla intotdeauna cu un scop.

Desigur, e greu sa spui asta autoarelor de reviste pentru femei, de exemplu :

Cu alte cuvinte, daca arat bine oricum imi gasesc serviciu, am o gramada de avantaje, toata lumea imi zambeste si imi cauta compania. Ce conteaza ca nu stiu care-i capitala Canadei sau ca n-am auzit in viata mea de Einstein? De asemenea, in popor se mai spune, si nu intotdeauna fara o baza reala, “mic si-al dracu’i “gras si simpatici, “vorbaret si superficiali ”etc. Iar exemplele de compensare pot continua.

La aceeasi concluzie ajunge si revista Kudika. La naiba cu psihologia si orice altceva : da dragi cititori, relatiile interumane se pot simplifica la ”extremele se atrag” ! Da, sunt destule cupluri aflate fizic si uneori intelectual in conflict (desi nu neaparat in extreme) dar apropierea lor se face pe baza unor pasiuni sau comportamente comune, ceva ce produce amandurora o satisfactie. Nepotrivirea din alte domenii este pur si simplu un ”accident”, nu ceva ce trebuie urmarit si incurajat, cu atat mai putin ceva care sa asigure pe termen lung surpavietuirea relatiei. Cazurile de violenta domestica ne arata ca un individ coleric, fie el inteligent sau frumos, nu va fi brusc echilibrat de o consoarta calma si supusa.

Echilibrul este un deziderat, un vis frumos , si ca orice vis frumos este aproape imposibil de definit. Totusi, religiosi sau nu, sceptici sau influentabili, nu cred ca ne dorim sa reducem complexul fenomen al existentei umane la un mecanism de intrerupator.

P.S : Aparent la obsesia asta pentru legea compensatiei au participat decisiv hermetismul si interpretarile lui moderne insa nu cred ca are sens sa mai detaliez.

Lovitura ”la testicule”

2010-01-20T18:13:37Z

De ceva vreme, onlineul romanesc vuieste de afirmatii categorice de tip ”Sarcasmul a murit !” sau ”Ironia e in groapa !”. Nici nu-i greu sa ajungi la concluzia asta daca arunci un ochi pe productiile romanesti recente care-si atarna nonsalant la gat placa umorului. Behaieli, topaiala inutila si glume care aduc aminte de eliberarea ideologica postrevolutionara. Da, e vorba de renumitele spectacole de improvizatie in care se injura ca la usa cortului. Am mai spus-o : pentru o mare parte a populatiei marele merit al schimbarii regimului a fost dreptul de a injura.

Sarcasmul nu e singurul ajuns carne de tun. E musai sa adaugam la el : ironia fina , umorul sec si umorul negru de calitate. Pana si glumele de cacao spuse la momentul potrivit par a fi un efort extrem pentru multi conationali. Bancurile seci au fost ingropate de non-sensuri pentru sugari : nu, glumele de tip ”crocodilul croseta apa minerala” nu sunt bancuri seci ci doar defulari puerile. Sarcasmul si umorul bazat pe sarcasm nu sunt ceva rezervat unui public ales. Sunt destule sitcomuri in care replicile sarcastice constituie baza conflictului umoristic. Totusi, ironia si aluzia comporta un efort in plus : trebuie descifrat sensul secundar. In online-ul romanesc, daca un schimb de replici nu se reduce la ” Esti bou”, risti sa-l pierzi pe celalalt combatant. Siteurile de ”bancuri” au transformat cliseul si repetitia in lege ingropand aproape complet umorul sec , britanic , etc. Asa se face ca cele mai bune glume auzite in ultima vreme au sens aproape exclusiv in limba engleza.

Cu ce am inlocuit deci umorul real, sarcasmul, ironia ? Pai cu lovitura la ”testicule”, cu ce altceva ? Ca-n Idiocracy-ul lui Mike Judge , violenta fizica si imitatia penibila sunt surse de hahaieli interminabile. Vrei sa imiti o personalitate ? Nimic mai simplu, alege ceva personal din viata ei si exagereaza. Daca vrei sa o imiti pe Monica Anghel, e suficient sa pui zece perne pe tine si sa pari gras. Asta-i tot, nu e nevoie de talent sau de o parodiere a vocii : un defect fizic exacerbat e la indemana si e amuzant, nu ? Vrei sa faci ceva care sa atraga ? E simplu, fii porno ! Vrei sa faci ceva amuzant : loveste grosolan, direct si cu implicatii ulterioare greu de calculat.

(I”ll kick you in the nuts – Professor Eric Cartman)

Nu doar umorul romanesc e in groapa datorita tehnicii asteia.Lovitura la testicule este cel mai scurt drum dintre un anonim si hahailaa altor anonimi. E o linie dreapta trasata cu markerul, pe o pictura fragila. N-are importanta ca victimele colaterale au de multe ori o valoare tripla fata de a publicului. Ceea ce conteaza este ca vreo 3-4 cretini au ras juma de minut. Asta se poate vedea foarte usor si-n mediul online prin nenumaratele conflicte si atacuri dintre bloggeri, bloggeri si comentatori, comentatori si comentatori, cititori si autori, etc.

Umorul inteligent moare, cel putin in Romania. Moare pentru ca este greu de facut, pentru ca publicul anglofon nu e dispus sa mai rabde inca 3-4 trupe de stand-up de mana a treia. Moare pentru ca umoristii din genul asta apeleaza prea des la vulgar si prea rar la inteligenta. Deci, pe viitor, s-ar putea sa nu mai fie nevoie de artificii de limbaj. Loviti doar, sigur se va gasi cineva care sa rada…

P.S : N-am inteles tot scandalul cu taranoiul care tot incerca sa intre in lotul Eurovision al Moldovei cu o piesa tembeloida. Cu doi ani in urma, un individ care tot participa la preselectii venise cu o piesa numita ”I love the girls of 13 years old”. Incercati sa faceti o analiza stilistica si compozitionala a piesei, va rog !

The Metal Alphabet

2010-01-17T20:03:45Z

Raspund destul de rar la lepse si provocari insa astazi voi face o exceptie. Nu cu multa vreme in urma, Arana publica pe blog o lista de trupe si piese metal aranjate in ordinea alfabetica ,idee preluata de la Fireflight . Desi multe dintre trupele pe care le voi insira sunt departe de a fi relevante sau de a mai face parte din playlistul zilnic, multe au fost pastrate de dragul coerentei.

M-am limitat din pacate doar la heavy metal si subgenurile aferente. Mai mult, m-am limitat la o singura trupa per litera si la trupele care ar merita o mai buna promovare. Luati-o deci ca pe un exercitiu, nu ca pe o confesiune muzicala :

Alestorm
Deloc surprinzator, la litera A , alegerea a fost mai dificila decat ma asteptam. I-am ales pe scotienii de la Alestorm pentru ca pe langa preferinta pentru genul promovat sunt si o trupa care promite foarte mult. Combina ingeniozitatea muzicala , filonul folk si radacinile power metal (legendarii Running Wild mai precis) cu o doza controlata de penibil. Muzica buna de descretit fruntile si uneori de ciulit urechile : cele doua albume oscileaza intre demente tematice , piese de mahmureala si mesaje ceva mai dure. Pe-aproape erau Avantasia si Arcturus iar Amorphis si Astral Doors veneau si ei din spate. Pe Alice Cooper l-am ignorat de teama controversei pe tema incadrarii in gen.

Blind Guardian
Aici n-au fost probleme. Trupa favorita, cel mai bun solist vocal auzit pana acum in zona asta si doua albume care m-au intors la clasici si m-au trecut prin mai bine de doua decenii de metal : Nightfall in Middle Earth si A Night at the Opera. Va las cu o favorita tardiva, Nightfall. In general, la litera asta imi apar in minte si Black Sabbath, varianta Ozzie si undeva intr-un colt, Blue Oyster Cult.

Candlemass
Nu-i plasez aici pentru ca as fi mare fan. As fi pus poate altceva daca nu as fi fost limitat la metal si eventual as fi aruncat un teribilist ”Cruachan” insa Candlemass au facut mai mult pentru gen decat toti baietii astia pusi la un loc. Candlemass – Bewitched (si da, e ok sa faceti misto de mecla lui Marcolin)

Dio
Ma gandeam serios sa fi scris Demons & Wizards (din acelasi motiv pentru care am scris Blind Guardian) sau chiar Dark Tranquility dar Ronnie James Dio urla peste capetele lor. Una dintre cele mai bune voci din metal si una dintre cele mai urate mecle care sa o insoteasca : Dio – Holy Diver.

Ensiferum
Aici a fost de departe cea mai dificila alegere. Nu stiu ce-i cu litera asta dar m-am luptat cu doua dintre cele mai bune trupe de folk metal de la ora actuala, Elvenking si Eluveitie, cu taticii de la Evergrey si chiar cu vesnicii pusti rebeli ai powerului , Edguy. La naiba, si Enslaved se invartea pe undeva pe-acolo. De ce am ales Ensiferum ? Pentru ca vikingi sau nu, imi suna al naibii de bine si acum precum imi sunau si in liceu. Pentru ca au reusit sa livreze in continuare materiale de calitate chiar si fara vechiul solist. Pentru ca in patru albume full si cateva EP-uri, n-am prins niciun rateu in ceea ce priveste orchestratia. Perfectionismul chitaristului i-a tinut departe de mediocritate. Finalizez cu un extras de pe albumul definitoriu Iron : Into Battle

Falconer
Si aici am dat importante batalii cu propriile preferinte muzicale. Din pacate ,aici batalia nu s-a dat intre trupe de acelasi calibru. Am ales o trupa promovatoare a unui power metal teatral si mai putin expl0atat. Din pacate doar vreo trei albume merita (primele doua + Northwind). Fintroll mi-au trecut si ei prin fata rapid dar pe moment va las cu Falconer – We Sold our Homesteads.

Grave Digger
O alta trupa de pe vechea scena germana nedreptatita de conationali mai comerciali. Vocea solistului a fost elementul care i-a indepartat pe multi de Grave Digger si e pacat pentru ca riffurile sunt printre cele mai bune din zona.

Human Fortress
Intre Haggard, Hammerfall si alte trupe din zona asta, decizia nu ar fi fost grea dat fiindca nu le mai ascult demult Ar fi meritat o mentiune si How Like a Winter, o trupa cu un album superb (singurul de altfel). Totusi, Human Fortress merita respect pentru albumul din 2004, Defenders of the Crown, o bijuterie subapreciata a genului power si pentru munca anterioara lui.Plecarea solistului Joti Parcharidis la Victory a insemnat finalul soundului trupei. Din fericire, dupa un album catastrofal alaturi de Carsten Frank, fostul solist s-a intors la finalul lui 2009. Human Fortress – Defenders of the Crown.

Iced Earth
Aici oscilam intre taticii de la Iron Maiden si nemtii folkisti de la In Extremo. Totusi, am ales Iced Earth pentru meritul de a fi una dintre putinele trupe descoperite in liceu care m-au insotit pana in prezent. Plus, tributurile din concerte la adresa Maiden mai reduc putin din impactul alegerii. Iced Earth cu Matt Barlow at his best – Wolf.

Judas Priest
Voiam sa mai introduc in scena niste vechi ilustri necunoscuti si anume Jag Panzer. Totusi, la litera J troneaza Judas Priest de ceva ani buni, cu sau fara preferintele dubioase ale lui Rob Halford. Prin urmare, un clip stupid dar cu muzica numa’ buna de condus : Breaking the Law. Pacat de mentinerea in sfera metalului, ca altfel va tranteam un Jimi Hendrix (chit ca nu-i tocmai la litera asta).

Korpiklaani
Ma asteptam ca instinctiv sa ma gandesc la Kamelot insa folkistii de la Korpiklaani le-au luat-o inainte in ceea ce priveste repetitiile din playlistul meu. Pe langa fondul vesel si usor alcoolizat se poate observa o orchestratie aparte. Raman cu o piesa numai buna de trezit din mahmureala : Korpiklaani – Vodka.

Led Zeppelin
In prima faza am vrut sa aduc in fata primele albume Lake of Tears sau sa caut ceva mai putin conoscut. La litera asta troneaza si o trupa de suflet si anume Live. Totusi, e cazul sa lasam titanii sa-si ocupe locul. Pentru mine si pentru multi altii, Led Zeppelin si nu Sabbath au fost cei care au facilitat trecerea de la rockul clasic spre metal. Experimentele trupei o fixeaza cu greu intr-un gen dar Immigrant Song ramane una dintre primele piese care mi-au trezit gustul pentru riffuri zgomotoase.

Megadeth
Pentru ca imi placea sa fac misto de fanii Metallica si pentru ca nu m-am omorat cu Manowar sau Motorhead. Bine, asta si faptul ca Mago de Oz sunt departe inca de a-si insusi o litera . Deci, Megadeth – Killing is my Business…and Business is Good.

Norther
Alegerea de la litera N este pur intamplatoare dat fiindca nici Norther, nici Nightwish n-am mai ascultat de ani de zile. Noir Desir nu e metal, Nevermore nu mi-a placut niciodata iar Nanowar nu-s un exemplu. Growlingul lui Petri Lindroos parca e mai bine plasat la Ensiferum. Deci, doar pentru a umple alfabetul cu o piesa bunicica Norther – Nothing.

Opeth
Alta trupa pe care n-am mai frecventat-o auditiv de ceva vreme. Initial voiam sa scriu Obituary insa pe ei i-am ascultat odata ce am mai crescut putin. Mi-au mai trecut prin cap Orden Ogan si Orphaned Land dar nu era cazul. La un timp devenise la moda printre pustani sa asculti si sa nu intelegi Opeth, asa ca fie , Opeth – Harvest.

Primal Fear
Ii mentionez pentru ca n-am mai ascultat Paradise Lost de multa vreme. Pentru simplul motiv ca sunt una dintre putinele trupe de power metal din noua garda pe care le poti asculta fara un ranjet usor ironic pe fata. Cand spun noua garda ma refer la trupele formate in urma exploziezi din 96-97 condusa de al’ de Rhapsody si Hammerfall. Deci, Primal Fear – Seven Seals.

Queensryche
Intra aici pentru singurul lor album genial (bine, a mai fost si Empire) si pentru ca nu vreau sa intru in polemici cu fanii Queen (pe care voiam sa-i mentionez desi-s departe de sfera metalului). Deci, putina reverie trista cu Silent Lucidity.

Running Wild
Primii purtatori ai etichetei ”pirate metal”’, Running Wild sunt printre trupele definitorii ale scenei germane de thrash si ulterior power metal. Chiar daca nu au fost atat de influenti precum Kreator, Helloween sau ulterior Blind Guardian, Running Wild au fost o trupa profund subapreciata. Cred ca voi face un topic special pentru trupe ca RW, Rose Tattoo sau Savatage..dar pana atunci ascultati Black Hand Inn. Alternativa literei asteia o constituiau Rush dar acolo nu mai aveau sens prezentarile.

Sabaton
Intre sfantul Satriani pe care nu-mi permit sa-l incadrez in vreun gen si topaind printre Slayer, Savatage si Skyclad, am optat pentru o trupa a carei ofensiva este cel putin de remarcat. Un power bazat pe riffuri puternice si puternic tributare greilor genului, versuri despre razboiul modern si o voce ragusita de thrasher. Unii ar spune ca nu se pupa, altii ar da la maxim Ghost Division.

Tiamat
La litera T s-au dat iar lupte grele intre trupe ca Tool, Type O Negative si chiar Tarot, Twisted Sister, Thy Majestie sau Turisas. De ce Tiamat ? Pentru Wildhoney, pentru ca mi-au aratat ca influentele Doom si Gothic nu transforma metalul intr-o lalaiala lipsita de energie. Tiamat – The Ar (dar albumul trebuie ingurgitat pe nerasuflate, cap-coada).

Uriah Heep
Desi epoca Byron e greu de apropiat de metal, faptul ca majoritatea greilor genului ii citeaza sau le reinterpreteaza riffurile le da o scuza pentru a aparea aici. Uriah Heep – The Wizard. Mai usor de incadrat la Hard Rock & Psychedelic dar prea influenti pentru a fi omisi.

Van Halen
Pentru ca Virgin Black si Volbeat nu se pot compara desi apar la randul lor destul de des in playlisturi. Pentru ca Eddie Van Halen nu-i atat de departe de Bach pe cat s-ar spune si pentru ca Steve Vai are treaba prin alte genuri. Un solo mic pentru ca Jump si Ain’t Talking Bout Love sunt deja clisee rock.

W.A.S.P
Wintersun si Within Temptation au doar cate un album digerabil si desi n-am fost niciodata un fan adevarat W.A.S.P, Blacky Lawless are o voce bestiala.

Xandria
Alaturi de Norther si Opeth, Xandria sunt una dintre trupele pe care nu le mai ascult dar sunt excelente pentru a umple o litera in alfabetul metalic. O trupa tributara multor ”inaintase” insa care-si face in continuare bine treaba in ciudat schimbarii solistei : Xandria – In Love with the Darkness.

Yingwie Malmsteem
Nici pe unchiul razvratit al chitarei cu infuzii neoclasice nu-l pot uita. Nu-l mai ascult dar din cand in cand imi mai ajunge la urechi cate un solo care ma trezea la viata acum ceva vreme.

Zappa
Da, stiu, dupa cum am notat artistii, Frank Zappa ar trebui sa fie la litera F . Stiu si ca Zappa nu-i tocmai ”metal” dar nici nu prea conteaza. Nu de alta, dar Frank Zappa sta unde vrea muschiu’ lui, chit ca au trecut mai bine de 17 ani de la ultimul acord.

La capitolul caractere alfanumerice as fi putut mentiona si ”3 Inches of Blood” pentru doua albume inteligent construite. De fapt, ar mai fi inca vreo 10 pagini de mentiuni speciale in sfera metal. Nu de alta dar clasicii rockului imi zbierau in ceafa, Tom Waits si Cohen voiau si ei pe blog iar al’ de Arcade Fire si Modest Mouse urlau de dupa birou. Prin urmare am recurs la a bloca la poarta tot ce nu-i metal si nu coincide cu vreo litera lipsa din alfabet.

P.S : As da mai departe leapsa metalistilor din lista dar se stiu ei (se aude Demaio, Drace, Rezistenta, Nelinistitu, Garm , Biro si restul ?) dar prefer sa o dau oricui vrea sa o primeasca sub forma unui alfabet cu trupe din genurile preferate.

Ne predam ?

2010-01-11T11:22:45Z

Zilele trecute mi-au picat ochii pe un articol de la finalul anului trecut. In postul respectiv infieram cu manie proletara ”generatia de sacrificiu” si explicam de ce tinerii sunt complet indreptatiti sa plece din tara si sa-si incerce norocul pe alte meleaguri. Desi nu-mi reneg argumentarea pro-plecare si in acelasi timp pro-eroism, tind sa-i observ inutilitatea.

Daca generatiile anterioare au mancat razboaie pe paine, colectivizari si ceva opresiune, noi, ”astia tinerii” , nu avem prea multe scuze. Nu de alta, dar am tot auzit de la fosti colegi de facultate, colegi munca si amici ideea ca la randul nostru am fi fost o generatie de sacrificiu.Social am fost victima catorva experimente de tranzitie mai mult sau mai putin democratice. Da, am prins si o criza economica dar e o simpla perioada de anomie. Absolut toate generatiile din tarile presupus civilizate au prins cel putin o criza economica. Totusi, am avut ceva ce n-au avut nici strabunicii carolisti si nici parintii inca marcati de comunism, am avut o forma a libertatii de opinie.

Ce am facut pana acum cu ea ? Pe langa sustinerea societatii de carton (prin simpla aderenta) generatia post-decembrista nu s-a remarcat prin absolut nimic pana acum. Nu, nu exagerez : cateva olimpiade internationale si trei fotbalisti mediocri nu inseamna valoare. Nici poetii si scriitorasii p rost-modernisti nu impresioneaza in mod deosebit. Critica vehementa a inaintasilor nu este un fenomen nou dar inca nu vad contraexemplul pe care ar trebui sa-l dam.

(Sacrificiul in varianta azteca. Sursa)

Inteleg ca e mai greu sa iesi in strada pentru o initiativa legislativa, e mai greu sa studiezi suficient cat sa intelegi politica si e poate greu sa te opui imbecilizarii treptate. Dar fratilor, e atat de greu sa nu te conformezi, sa nu recurgi la cliseu pentru orice nenorocita de opinie, sa-ti misti fundul la vot cand simti ca merita ? Ca veni vorba de clisee, aproape de fiecare data cand au ocazia sa iasa in fata, ”tinerii” trebuie sa ajunga la : politica e o curva , toti sunt hoti , afara e mai bine, azi nu mai exista valori, etc. Mai nasol e ca pe margine altii aclama. E normal, cliseele lor corespund cu ale reprezentantilor lor intr-o asemenea masura incat nu mai e loc de gandire. Preferam sa topaim intre ”Romanii sunt cei mai destepti” si ”Avem nevoie de o dictatura”.

Da, suntem alienati si nu ma exclud. Ne infundam in birouri, ne procopsim cu familii imediat dupa liceu , scriem angoasati pe bloguri iar apoi avem pretentia sa fim luati in serios. Altii scriu manifeste pe facebook pentru 15 minute de faima. Anonimatul ne face sa ne simtim importanti dar daca toata lumea e centrul universului unde naiba sa mai fie loc si de creatie ? Nici inaintasii nostri n-au stiut si n-au facut prea multe dar de ce acceptam cu atata candoare sacrificiul colectiv ?

Problematic e ca de fiecare data cand se mai trezeste vreunul constata, evident tot printr-un cliseu, ca ”n-are cu cine”. Desi avem impresia ca ocolim inteligent turma, o ocolim toti pe aceeasi ruta si ajungem sa fim pastoriti de aceeasi oameni. E greu sa fii solidar intr-o actiune pe care nu o poti defini, care nu se termina prin satisfacerea vreunei nevoi biologice sau prin castigarea unei sume infime de bani . In ritmul asta ma intreb sincer daca e cazul sa ne mai impuscam cu pistoalele cu apa. Nu mai bine ne predam direct, pana ajungem la 30-35 de ani cand ar trebui chipurile sa fim maturi si prosperi ?

P.S : Ca tot veni vorba, Adrian Soare mi-a amintit de un filmulet de acum doi ani intitulat Lost Generation. Cu exceptia micutelor aberatii ecologiste si a naturii ‘’spalacite” a mesajului exista un sambure de adevar in interpretarea youtube. Eu l-as fi redus simplu la ”Suntem mai inteligenti si informati dar in acelasi timp ne apropiem mai mult de stramosii ierbivori”.

Un an mai putin…

2010-01-07T08:54:07Z

Intentionam sa-mi marchez revenirea pe blog cu un titlu mai explicit sau cu o referinta la criza economica. Cum niciuna dintre cele doua nu-mi e specifica, am decis pur si simplu sa insir niste ganduri. Pe post de salut, prefer sa pun cap la cap niste previziuni pe 2010, anul in care am intrat ca intr-o baie calda cu namol.

Intervievand pasiv mai multi prieteni, amici si colegi am observat aceelasi optimism debordant pentru anul care tocmai a inceput .Pe scurt, va fi un an nasol.Nici macar nu-i vorba de criza financiara sau de alte magarii care tin de politica, romani sau previziuni maiase. E vorba de faptul ca o criza de orice tip are capacitatea de a sparge balonul ala stralucitor pe care-l umflam zilnic dupa cafeaua de dimineata. Defularile isi fac de cap, constientizarea propriei conditii la fel si uite asa ”Un An Nou Fericit” devine treptat un fel de ”Hai ca trece si asta !”. In momentele astea apar asa numitele perioade de ”tacere” sau de cautare tacita.

La randu-mi vad noul an ca pe un al schimbarii si al deciziilor asumate. Domeniul in care m-am invartit in ultima vreme nu ma mai atrage asa cum o fac pasiunile copilariei (beletristica si game designul). Pana una alta, sper sa pot fi ceva mai mandru de articolele de pe blog si sa ma tin de promisiunile pe care nu am apucat sa le onorez in 2009 pe motiv de zile prea lungi si nopti prea scurte.

Cum schimbarea nu da semne ca ar vrea sa vina de la Obama , voi accepta 2010 ca pe un reflector, unul care lumina putin ceata din ultima vreme. Publicatiile mor pe capete, la fel si alte forme la fel de neinteresante de media. Cotatia leului scade in ritm cu publicul preocupat de problema. Vad undeva o linie finala trasata pe la jumatatea lui 2011 cand inca sper sa ne citim lucizi si sanatosi. Vorba lui Iglesias, ”Viata merge inainte”, dar uneori parca te mananca undeva sa-i pui piedica.

P.S : In asteptarea unui articol mai bun, ramane sa recomand The Invention of Lying ca o comedioara decenta si sa va las sa va holbati la poza asta din 2007 aparuta intr-un ziar quality, chipurile. Altfel, daca vreti ceva mai interesant de citit ar merita sa aruncati ochii pe un top al mortilor trecute cu vederea din 2009. Nu de alta, dar poate nu v-au ajuns valorile care au trecut pe langa noi in timp ce ne vaitam ca vine Apocalipsa financiara.