La inceput a fost Cuvantul

Taina Bisericii Ortodoxe Romane

2011-03-02T06:16:00.000-08:00

Taina Bisericii Ortodoxe Romane

Multi au fost cei care au incercat sa deschida ochii oamenilor de rand asupra originii adevarate a credintei si originii poporului roman. Nu voi aduce in discutie aceste argumente - cei care doresc pot intre pe site-urile dr. Napoleon Savescu, un istoric care a avut curajul sa spuna, in afara granitelor tarii, povestea acestui popor si a celor din care ne tragem. Eu vreau doar sa va arat o fotografie pe care oricare dintre voi o poate gasi pe Internet: fotografia Patriarhului Romaniei, Preafericitul Daniel. Am remarcat-o intr-o biserica, acum 2 saptamani, cand unul din cei 4 preoti a venit la un batran profesor de istorie de langa mine si l-a intrebat: "Mai aveti Originea limbii romane? Pentru ca se pare ca limba romana nu se trage din limba latina asa cum am fost noi invatati la scoala...". Au fost cuvintele preotului si m-au uimit. Dar la nici 10 minute dupa, vedeam fotografia Patriarhului, aceeasi fotografie care este in toate bisericile ortodoxe, pe scaunul gol destinat Patriarhului in absolut toate lacasurile de cult din Romania.

Nu este vorba despre trucaj, pentru ca puteti merge sa vedeti cu ochii vostri tabloul: intrati in biserica cea mai apropiata de voi si priviti cu atentie. Acum va las sa judecati singuri ce cauta dragonii dacilor in stanga si in dreapta crucii crestine din varful carjei patriarhale. E o taina care nu e pentru noi muritorii de rand.

Laur

Puterea Dragostei

2011-02-19T10:25:00.000-08:00

Puterea Dragostei

Imi este din ce in ce mai greu sa raman doar simplu spectator la ceea ce se intampla in lume. Da, am inteles ca nimic nu se intampla fara voia lui Dumnezeu, dar cei mai multi nu stiu asta. Nu pentru ca ar fi ignoranti ci pentru ca asa au fost crescuti, intr-o credinta crestina lipsita de esenta. Pentru ca esenta credintei este Sfanta Treime, Dumnezeu Tatal si Fiul si Sfantul Duh. Dar ce stiu oamenii in afara de aceste nume? Nimic. De ce nu inrteaba? De rusine! Nu vorbesc decat din experienta mea. In vremea in care, dupa experiente extraordinare care m-au pus in contact cu lumea nevazuta, descopeream Calea Suprema, incepusem sa merg si eu la biserica sa ascult Liturghia.

Si saptamani la rand am mers fara sa fiu impresionat, ci pur si simplu pentru ca stiam ca acolo, in Biserica ortodoxa, incepe Calea. Voiam sa intreb atat de multe, dar imi era rusine. Imi era rusine ca lumea va rade de mine. Vorba Parintelui Teofil, Diavolul iti ia rusinea la tinerete iar cand incepi sa intelegi cum e alcatuita lumea, iti da rusinea inapoi: sa nu intrebi, sa nu te duci, sa nu faci, pentru ca iti este rusine. Si pentru ca-mi era rusine nu intrebam.

Dar Dumnezeu m-a ocrotit intotdeauna de mic. Si mereu cand aveam nevoie de ceva, imi trimitea om care sa-mi arate calea. Asa s-a intamplat si de data asta. Pur si simplu m-am intalnit pe strada cu o prietena si din vorba in vorba mi-a spus sa vin la biserica din spatele Cocorului, la Sfantul Gheorghe. Acolo au fost cu adevarat inceputurile luptei mele cu patimile dinlauntrul meu, cu fortele nevazute care se straduiesc sa te tine departe de El. Intr-una din zile, in timp ce asteptam sa vina preotul sa ma spovedesc, vine omul de la lumanari si-mi da sa citesc o carte. Era o carte imensa, dar am luat-o. La final, cand am vrut sa i-o dau inapoi mi-a spus ca o pot tine mai multe saptamani pana o termin. Si cartea aia mi-a deslusit abecedarul drumului meu. Era “Din ospatul credintei”, scrisa de parintele Teofil Paraianu. Dupa acea carte veneam altfel duminica la Liturghie. Si in fiecare Duminica, mai descopeream ceva care imi scapase data trecuta. Ajunsesem sa simt mare parte din Liturghie. Dar daca Dumnezeu nu imi arata Calea si acum as cauta zadarnic in intuneric. Dumnezeu mi-a scos in drum acea prietena… Dumnezeu m-a trimis sa ma spovedesc si l-a intarziat pe preot, pentru ca omul de la lumanari, de mila ca asteptam mult timp, sa vina sa-mi dea o carte sa treaca timpul mai usor. Iar Parintele Teofil Paraianu m-a luat de mana si m-a condus primii pasi, asa cum un alt Teofil avea sa o faca, peste cativa ani, intr-un chip si mai minunat. Pentru ca Parintele Teofil Brasoveanul nu mai traia atunci cand aparitia lui in viata mea m-a ajutat sa indraznesc cu adevarat pe cale. Nu o sa ma apuc sa va spun ca mi-a aparut sub forma unei holograme sau mai stiue eu cum. Asa ceva e apanajul taberei celeilalte. Dumnezeu face altfel lucrurile: el le face prin oameni si atat de simplu incat noi nu putem recunoaste niciodata o minune desi traim minunile la tot pasul. Sa va spun, totusi…

Colegul meu de birou, omul care sta langa mine, este practicant ortodox. Multa lume considera ca unui barbat nu I se potriveste asta, dar acelora vreau sa le atrag atentia ca cei dintai apostoli au fost barbati. Colegul meu, cum spunea, se straduieste sa duca o viata cat mai placuta inaintea Lui: sa nu minta, sa nu se dedea la barfe, sa nu vorbeasca urat, sa tina posturile… Prin exemplul lui m-a ajutat si pe mine sa ma ridic la un alt nivel comportamental. Intr-o zi, pe cand citea pe site-urile de ortodoxie, a deschis un link si a aparut un interviu: era un interviu luat in anii `90 parintelui Teofil Brasoveanul. Uitasem de el. Adica nu uitasem de tot, pentru ca perioada in care l-am cunoscut nu o voi uita niciodata. Daca ma intristeaza ceva, e ca atunci cand l-am cunoscut pe Parintele Teofil, gandurile mele erau pe alta cale, oarecum asemanatoare cu ortodoxia si inca nu ma desprinsesem de experientele de care va aminteam la inceput. Am ramas surprins si am dat cautare pe google dupa numele lui. Asa am aflat ca persoane care l-au cunoscut au scris o carte despre el, o carte in care au pus cateva interviuri acordate de Parintele. Si au mai pus amintiri ale catorva persoane care l-au cunoscut. Cartea se numea: PUTEREA DRAGOSTEI. Fireste, am vrut s-o am neaparat, asa ca am comandat online la cateva librarii. Raspunsul lor a fost ca: stocul s-a epuizat. Peste cateva zile insa, o alta editura mi-a raspuns ca mai are cartea. Am cumparat 3 exemplare: unul l-am dat unui prieten care l-a cunoscut si el pe Parintele iar un alt exemplar a ajuns la fostul meu instructor de arte martiale, care si el il cunoscuse si care, aflat intr-o vizita scurta la mine acasa, a vazut cartea si m-a rugat sa i-o dau lui. Din Puterea Dragostei am aflat eu ca rugaciunea catre Dumnezeu trebuie sa aibe mereu inceputul pentru vrajmasii nostrii. Pentru ca Dumnezeu vrea ca toti sa ne indreptam si sa mergem la el, iar vrajmasii nostrii, prin ura pe care o au, prin invidia lor, prin felul in care ne nedreptatesc pe noi, isi consuma viata nu Mantuirii lor, ci gandurilor si faptelor rele. Iar noi insine, suntem legati de ei, pentru ca, chiar si daca nu a fost cu voia noastra, noi i-am determinat pe vrajmasii nostrii sa cada atat de jos. Asa ca avem o raspundere morala si spirituala fata de ei. Un cuvant rostit nelalocul lui poate sa faca dintr-un om un vrajmas pe viata. O fapta buna neceruta de altul, poate crea un alt vrajmas. Ura lor este legata intr-un fel sau altul de noi: noi am declansat-o si noi trebuie sa o potolim. Dar oamenii sunt tot oameni si degeaba am merge sa incercam sa vorbim cu respectivii. Singurul lucru care ne ramane de facut este sa ne rugam lui Dumnezeu penrtu vrajmasii nostrii, ca ei sa-si gaseasca calea si sa se mantuiasca.

Voi face aici o pauza si o sa va mai povestesc o intamplare care m-a marcat atunci. Aveam probleme si de fiecare data cand aveam probleme mari (de cateva ori in viata) am indeplinit un ritual extraordinar: mergeam la 9 biserici aflate in linie dreapta sau in forma de cerc (important este ca sa nu te intorci pe un drum pe care deja ai fost). Si acolo lasam cate un acatist in care ceream ce aveam nevoie – mereu ceea ce am cerut mi s-a indeplinit, dar niciodata nu am cerut lucruri nebunesti. Dar la un moment dat, intr-un acatist, am scris, printre altele ”se roaga ca puterea lui Dumnezeu sa-I spulbere vrajmasii…” Preotul care a citit acatistul insa, foarte atent, s-a oprit brusc la acel acatist, a sters ceva pe hartie si l-am auzit dupa aceea “se roaga ca Bunul Dumnezeu sa imblanzeasca inimile vrajmasilor…”. Atunci am realizat ca noi oamenii, in mod special eu, nu stim sa ne rugam si mai mult, nu stim sa cerem ceea ce avem nevoie. Mi-a fost rusine de mine, dar in acelasi timp am acceptat ideea ca toti suntem fiii Lui, si ca pe toti ne iubeste si ar vrea sa ne primeasca la El. E normal, pentru ca orice tata din lumea asta, vrea ca toti copiii lui sa fie cuminti, destepti, frumosi etc etc. Si toti il avem pe Dumnezeu in noi. Revin…

Am mai invatat din cartea Parintelui Teofil ca oricat de mult ai vrea, nu poti sa fii fatarnic: nu poti sa fii in acelasi timp si cu Dumnezeu si cu Satana. Trebuie sa alegi si avem acel liber arbitru atat de controversat.

Am mai invatat din cartea Parintelui Teofil ca nu trebuie sa ne rugam ca sa obtinem bani sau case sau masini, pentru ca toate astea sunt vremelnice, ci trebuie sa ne rugam Lui sa ne dea Darurile cele mai inalte: intelepciune, sa putem vindeca, sa avem puterea Cuvantului pentru a-l marturisi pe El, sa putem ajuta oamenii. Acestea sunt darurile spre care trebuie sa ne indreptam, nu cele materiale care sunt vrajmasie cu Dumnezeu.

Am mai invatat ca mintea si sufletul sunt diferite si ca de multe ori, sufletul vrea sa se roage, dar mintea nu-I da voie si ii aduce ganduri diverse… “Sufletul meu se ruga, iar mintea mea era departe”…

Am mai invatat ca trebuie sa-I ajutam pe cei care ne cer ajutorul si sa-I primim pe toti ca si cum ar fi Dumnezeu insusi. Pentru ca in scrierile vechi se spune: cine a primit prooroc, plata de prooroc va primi… cine a primit inger, plata de inger va primi… iar cine isi va primi aproapele ca pe insusi Mantuitorul…”

Am mai invatat ca toate stapanirile sunt puse de la Dumnezeu si sunt puse dupa sufletele oamenilor: daca oamenii sunt rai, vor avea conducatori rai; daca oamenii sunt desfranati, vor avea conducatori desfranati; daca oamenii fura de la ceilalti, intr-un fel sau altul, vor avea conducatori care-I vor fura pe toti. Si tot ce se intampla se intampla pentru ca oamenii sa se schimbe. Vor conducatori intelepti? Pur si simplu sa se roage pentru asta, dar fara sa-I injure sau sa-I blesteme pe cei pusi acolo. Pentru ca asta inseamna nu numai ca nu respecta vointa lui Dumnezeu, dar vorbele respective sunt spune impotriva Parintelui Ceresc. Si atunci cum sa se schimbe carmuirile?!

A inceput razboiul nevazut

2010-06-01T01:42:00.000-07:00

A inceput razboiul nevazut

Ma uit neputincios la ce se intampla sarmanei noastre tari. Privesc zguduit cum tradatorii de neam si tara ne vand, sub acoperire legala, determinand destine de sclavi pentru urmasii urmasilor nostri. Totul sub masca dorintei de a scoate tara din criza. Parafrazand o lozinca nu foarte veche, “Totul pentru front, totul pentru victorie”, cozile de topor ale romanilor reteaza nu doar trunchiurile vechi ale stejarilor, ci smulg din pamant orice noua mladita care a avut curajul sa creasca, sa incerce sa-si faca drum catre lumina soarelui. Ne intorc unii impotriva celorlalti. Ne spun ca pensionarii sunt niste cancere care mananca banii celor activi. Dar unde sunt banii acelor pensionari? 30 de ani de cotizatii, cu dobanda minima de rigoare, i-ar asigura pe toti pentru cati ani le mai raman de trait. Si vin profesionistii in manipulare spunand ca pensionarii sunt tinuti de cei activi? Dar banii lor, ai pensionarilor, unde au ajuns? Cine le-a furat acele cotizatii de – au ajuns la “mila” salariatilor activi? Nu mai vorbesc ca unii pensionari mor dupa cativa ani, fara sa se bucure ca au cotizat 30 sau chiar 40 de ani. Diferenta de bani, unde se duce? In buzunarul cui intra? Calculati si voi 30% dintr-un salariu brut. Atat cotizeaza un salariat pentru pensie, in fiecare luna. Inmultiti cu 12 luni si cu 30-40 de ani. Calculati dobanda minima anuala la aceste sume de bani si veti vedea cat a cotizat un pensionar pe care unii acum spun ca traieste din mila salariatilor si in detrimentul lor. Unde sunt acei bani? Cine i-a furat si incearca sa acopere furtul banilor?!

Ne mai intorc si “privati” contra “bugetari”. Nu taie din fondurile lor secrete ci din salariile amaratului de bugetar. Dau la unii, taie la altii, in asa fel incat sa starneasca invidia intre noi si sa sarim unul la gatul altuia, in timp ce ei se imbuiba cu banii nostri. Unde sunt banii nostri?!

Imi venea sa vomit cand am auzit ca “Guvernul isi asuma raspunderea pentru…”… Cum isi asuma Guvernul raspunderea? Ce se intampla daca in urma actiunilor lor ne ducem si mai jos? Se confisca averea fiecarui membru al Guvernului ca sa se acopere cu ea pierderile rezultate? Sunt exilati pentru 20 de ani cu drepturi cetatenesti pierdute cei care au luat decizii poraste? De ce nu li se iau lor si urmasilor lor dreptul de a mai detine vreo functie atata vreme cat mint, escroceaza, falimenteaza o tara intreaga?! A fost unul ministru al sanatatii intr-o guvernare si s-a ales praful de sanatate? Pai nici el, nici urmasii pana la a 3-a sau chiar a 4-a generatie sa nu mai aibe dreptul de a conduce ceva in tara respectiva. Sa nu mai aibe dreptul de a fi alesi si nici macar de a alege timp de 3 sau 4 generatii. Abia atunci nimeni nu si-ar mai bate joc de tara asta, pentru ca ar face-o in detrimentul propriei familii si ar periclita viitorul propriei familii. Acelasi lucru cu oricare alt ministru. Cu ce ma incalzeste pe mine ca e destituit si inlocuit cu altul? Raul facut, cine il repara? Noi, poporul, prostii care platim taxe si impozite. A mintit vreunul in declaratia de avere? Pai sa nu mai aibe nici asta dreptul de a semna vreun document oficial timp de 10 ani sau chiar mai mult, in functie de gravitate. Daca el minte in propria lui declaratie de avere, inseamna ca pentru noi se alege praful. Si sa ma scuteasca cei care spun ca “a omis”, a “gresit”. Sa plateasca pentru asta, ca a fost ales nu sa omita sau sa greseasca, ci sa indrume o natiune. Sa plateasca toti pretul minciunii si a incompetentei fiecaruia. Care este acea RASPUNDERE pe care Guvernul si-o asuma? Fireste, aceea de a fi scosi din functia publica si mutati “disciplinar” intr-un post de ambasador sau diplomat, pana se mai stinge scandalul – ca doar de aia Romania are o gramada de ambasade, consulate si misiuni de toate felurile in tot felul de tari.

Si totul facut sub sintagma “Divide et impera” (dezbina si cucereste, n. a.). Pentru ca atat au reusit ei sa invete la scolile pe care le-au facut, multe sau putine.

Poate ca in mintile unora dintre cei care citesc aceste randuri cetatenii Romei vor fi fiind stramosii nostri alaturi de daci. Pentru mine nu au fost decat scursurile unui imperiu ajuns in prag de colaps care au venit peste pamantul sfant al stramosilor nostri daci. Si care nu au reusit sa cucereasca nici macar 20% din Dacia dar au reusit sa impuna, prin minciuna si tradare, o noua istorie a cuceririi lor. Eu nu sunt urmasul Romei, ci al dacilor, cei care isi radeau sfidator de moarte pentru ca intelegeau superioritatea spiritului asupra trupului. Oare cei care incearca subjugarea poporului nostru nu-si dau seama ce mare greseala fac? Oare paranormalii din preajma politicienilor, gen Aliodor Manolea sau care mai sunt, nu reusesc sa le explice acestora, ca atunci cand romanul nu-si va mai putea stapani trupul, spiritul sau va porni la lupta? Nu ma refer la lupta cu pietre sau gloante sau cine stie ce alte arme. Ma refer la lupta nevazuta, la cea dintre Trecut si Viitor, dintre Bine si Rau. Oare paranormalii lor sa nu stie ca vor trezi la viata forte pe care nu-si doresc sa le trezeasca?! Mizeria morala in care este tarat poporul roman a inceput sa trezeasca luptatorii Trigonici. Ei, cei care lupta cu Puterea Cuvantului, a Cuvantului dintru Inceput, incep sa se trezeasca din somnul milenar. Ei, pacificatorii atator universuri, trimisi sa asigure linistea Pamantului, au fost treziti de loviturile marsave pe care dusmani nevazuti le dau acestui popor greu incercat. Dumnezeu parca le-a luat mintile asupritorilor. Nu-si dau seama, ca ceea ce fac ei unui intreg popor, nu este altceva decat reeditarea Golgotei la nivelul unei intregi natiuni? Romanii au inceput sa urce Dealul Golgotei, catre locul unde vor fi crucificati. Si nimeni si nimic nu-i mai poate opri. Unii vor rade citind aceste cuvinte si vor rosti sarcastic: “Pai daca ajung pe cruce, se cheama ca au murit”. Dar aceia sunt niste neaveniti, niste persoane neinstruite care nu au habar ce s-a intamplat in realitate in momentul Crucificarii. Iadul insusi a fost invins prin acea crucificare si din acel moment, puterea Raului pe Pamant a inceput sa scada. Forta trecutului a inceput sa se piarda si Viitorul sa se intinda tot mai mult in Timp. Ceea ce se intampla in ultimele decenii sunt zbateri disperate ale unei Puteri ce-si simte aproape sfarsitul. Yinul si Yang-ul au descris cel mai bine acest lucru: cand Puterea ajunge la apogeu, ea dispare… Cand Totul ajunge la apogeu, se transforma in Nimic, iar cand Intunericul a cuprins totul, se transforma in Lumina. E mersul lucrurilor, e viata permanenta a Universului, e datul ce ne-a fost dat de dinainte de inceputuri. Lumea nevazuta a inceput sa se zbata. O simt si eu, o simt si altii ca mine si probabil o simt si paranormalii lor. Si paradoxal, desi acum ar vrea sa se opreasca, nici macar asta nu o mai pot face: sunt condamnati sa mearga inainte si sa retraiasca Trecutul, clipa in care a inceput caderea lor spirituala…

Laur

Ritualul focului

2010-02-17T08:23:00.000-08:00

Ritualul focului

In urma cu cateva mii de ani, oamenii venerau, intr-o forma sau alta focul. De la fulgerele care loveau la intamplare si pana la ceremoniile religioase organizate in masa, focul a generat adevarate povesti adevarate despre el si puterea pe care o reprezinta. Desi toti respecta focul sau se tem de el, putini au fost cei care au invatat sa-l si foloseasca. Venerat de popoarele care au trait pe Terra cu mii de ani in urma, sub forma zeilor, imaginea si forta focului au fost preluate de catre artele martiale mai mult sau mai putin violente. Pana si Biserica Crestina a preluat focul, simbolul acestuia fiind Insusi Sfantul Duh.

Ca tot ceea ce exista in acest Univers si focul respecta principiul Yin - Yang, respectiv pozitiv si negativ. Nu se poate altfel. Intotdeauna va exista un echilibru. Asa a fost dat sa fie. In virtutea acestui echilibru si focul poate fi folosit in ambele sensuri. Poate fi folosit in scopuri bune sau folosit pentru distrugere. Totul depinde de cel care il foloseste si de modul in care il foloseste. Dar cei ce vor sa practice acest ritual, trebuie sa-si aduca aminte de un proverb din strabuni, de o poveta pe care stramosii nostri initiati in ale misticismului ne-au lasat-o, dar a carei explicatie s-a denaturat de-a lungul timpului.

Pentru ca, o data declansate fortele in cauza, exista riscul de a nu le mai controla si de a le face sa se intoarca impotriva ta. Orice abatere fie cat de mica te va face sa pierzi controlul fortelor pe care le chemi. Asa ca atragem atentia tuturor cititorilor care vor sa practice acest ritual sa aiba mare grija si sa urmeze intrutotul sfaturile noastre. In materialul de fata vom invata sa folosim focul propriu zis dar si sa trezim si sa constientizam aceasta trezire, a focului launtric, care este mult mai puternic.

Ce este un Altar?

Multi se intreaba de ce, atunci cand este practicat un ritual, este neaparat necesara existenta unui altar. Oare spiritele nu te aud decat in fata unui altar? Ce importanta are daca esti intr-o camera, unde este altarul tau sau in camera vecina? Pentru cei curiosi, pe care nu-i criticam pentru nestiinta lor, raspund cu un exemplu mai clar: are aceeasi importanta pe care o are usa la o casa. Poti fi pe oricare din laturile casei, dar usa e doar pe o parte. Si acum, sa va dau si explicatia detaliata. In orice ritual pe care l-ati practica, tot ceea ce faceti nu faceti singuri. Prin actiunile voastre constiente sau inconstiente, chemati in ajutorul vostru spirite din lumile de dincolo - si spun lumi pentru ca sunt mai multe si diferite, unele mai bune, altele mai rele, unele mai ciudate, altele periculoase. Voi deschideti o poarta intre lumea asta si una din lumile de dincolo.

Ba, mai mult, la inceput, prin forta pe care v-o da ritualul, obligati uneori spiritele sa vina sa va ajute. Spun ca le obligati, pentru ca nici un spirit din lumile bune nu vine de buna voie. Datoria spiritelor e catre lumea de unde-l chemati si nu catre lumea asta. Prin ceea ce faceti, voi obligati spiritele sa-si lase propriile actiuni pentru a va ajuta pe voi. Si atunci acele spirite se vor imparti intre lumea lor si lumea asta, consumand mai multa energie decat ar trebui si existand chiar si riscul ca misiunea din lumea lor sa esueze. In aceste conditii, va dati seama ca nimeni nu vine de buna voie. Exista, intr-adevar si situatii in care spiritele chemate vin cu draga inima, dar aceste ocazii sunt rare si, de regula, se refera la o cauza cu adevarat nobila si nu la micile noastre dorinte. Tocmai de aceea este foarte important sa invatam sa folosim puterea ritualurilor, pentru a putea controla permanent fortele covarsitoare pe care le trezim. Poarta casei din exemplu dat este tocmai altarul. Altarul este locul in care voi deschideti si inchideti poarta dintre cele doua lumi. iar paznicul cheii de acces sunteti voi insiva. Asa ca nu va jucati cu focul, in sens figurativ.

O regula generala pe care trebuie sa v-o insusiti permanent, este aceea ca lumea noastra este o lume crestina, Forta suprema fiind Trinitatea. In conditiile in care armatele ceresti, sa le zicem, stapanesc acest Univers, tot ceea ce este puternic este sub semnul Crucii. Asadar, orice altar ne-am construi, respectiv orice usa am deschide, trebuie facut sub semnul Crucii, al Trinitatii absolute, ca Forta stapanitoare in Univers. De asemenea, altarul trebuie sa respecte niste principii numerice, cifrele folosite in calculele voastre fiind 3 (simbol al Trinitatii simple), 5 (simbol al crestinismului), 7 (numarul lui Dumnezeu), 21 (de 3 X 7, simbol al Trinitatii absolute). Pe baza acestor cifre puteti face diverse combinatii numerice.

Altarul

Pentru ritualul focului, altarul trebuie sa fie o simpla cutie metalica (este foarte important amanuntul) cu dimensiunile urmatoare: lungimea 81 cm (3 X 27), latimea de 35 cm (5 X 7) si adancimea de 5 sau 7 cm. Daca nu va permiteti confectionarea unei cutii metalice cu aceste dimensiuni, atunci faceti o cutie de orice dimensiune, folosind cifrele pe care vi le-am indicat anterior. Se va folosi o cutie metalica si nu una de lemn din cauza conductibilitatii metalului, mai exact datorita faptului ca orice metal permite o mai buna circulatie a energiilor din jur. Cutia se va umple cu nisip sau pamant.

Se recomanda ca locul de unde luati pamantul sa fie cat mai departe de lume, pentru a nu fi deja incarcat cu diverse energii care ar putea sa ne perturbe ritualul. Daca nu aveti un loc retras de unde sa luati pamant, mergeti intr-un cimitir, in partea mai putin umblata. Pentru ca cimiterele sunt locuri sfinte in care spiritele fie ele bune sau rele, sunt obligate sa respecte aceleasi reguli. Inainte de a pune pamantul in cutie, stropiti cutia cu niste apa sfintita. Spuneti, simplu, “ Sfintesc aceasta cutie in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin” de 3 ori si stropiti cutia tot de 3 ori. Puneti nisipul si faceti acelasi lucru - stropiti de 3 ori si spuneti “Sfintesc acest pamant in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin”
Cand incepeti ritualul, in mijlocul cutiei trebuie sa aveti o candela aprinsa pusa chiar pe pamantul din cutie. Candela este simbolul Luminii, este Lumina calauzitoare care ne indruma pasii ca sa nu ne ratacim. Si candela trebuie luata tot de la o biserica.

Ritual spre insanatosire

Daca ai pe cineva bolnav si doresti sa se faca bine, ia o bucata de hartie si deseneaza pe ea un semn ca in figura 1. Desenul reprezinta o jumatate de soare stilizat cu un numar de 5 raze. In functie de numele persoanei, Soarele poate avea un anumit numar de raze. Intre fiecare 2 luate cate 2 din raze, se va scrie cate o silaba a numelui celui bolnav. Daca il cheama Andrei, in figura se va nota, in sensul acelor de ceasornic,pornind de sus:

AN D R E I

Daca pe bolnav il cheama Eugen, se va nota:

E U GEN

Respectand formula de notare, puteti trece orice nume intre razele soarelui stilizat. Rostiti: “ Chem Focul Sfant de dincolo de lumea creata si necreata. Cer forta pentru X. Fie ca Forta Focului sa-i dea putere lui X. Sa arda boala lui X si sa-l lase pe X curat si sanatos, asa cum l-a trimis Domnul pe Pamant. Sa arda raul din radacina si sa-l lase pe X sanatos. “ Se foloseste simbolistica Soarelui pentru ca Soarele este, pentru acest Univers, datator de viata si de moarte. El poate, prin caldura focului sau sa ajute culturile diferite dar si sa le distruga, sa le arda, lasandu-i pe oameni muritori de foame.

Ritual de dragoste

Luati 3 bucati de sarma neizolata, de aproximativ 30 de cm fiecare, pe care sa le indoiti in forma unui cerc, a unui triunghi echilateral si a unei cruci, lipind extremitatile cu putin cositor. Se folosesc aceste figuri de sarma deoarece metalele sunt bune conductoare de electricitate, permtand o mai buna circulatie a energiilor trezite. Capatul final va fi lipit pentru a evita scurtcircuitarea energiei. Diametrul cercului facut trebuie sa fie de 7 centimetri, laturile triunghiului de cate 5 centimentri iar laturile crucii tot de cate 5 centimetri. Pentru cei care doresc sa foloseasca permanent magia Focului, le recomand sa mearga la un bijutier si sa comande aceste figuri din argint, dandu-i bijutierului coordonatele. Argintul permite o mai buna rezonanta cu energiile din jur, fiind un receptor foarte bun.

Bucatile de sarma se infig in nisip, sub forma unui triunghi cu varful in sus, avand candela la mijloc, triunghiul in varf, cercul la stanga noastra si crucea in partea dreapta. Cele 3 figuri geometrice simbolizeaza Forta Geometrica generata de Trinitatea acestui Univers, respectiv de Dumnezeu Tatal, de Isus si de Sfantul Duh. In toate bisericile ortodoxe, aura tatalui este un triunghi, cea a Fiului un cerc, iar Sfantul Duh, ziditorul Lumilor, ste reprezentat de cruce. Cand faceti aceasta parte a ritualului trebuie sa fiti macar putin curati trupeste. In acest sens, in saptamana in care vreti sa-l practicati, nu mancati deloc carne - puteti manca orice altceva, dar nu carne si nici preparate din carne. Mai mult, in zilele de miercuri si de vineri ale saptamanii respective, nu mai mancati nimic dupa orele 18.00 (1 A 8 a 9 a 3 X 3 a 3 Trinitati). Ritualul de dragoste se face dupa orele 21.00 (21 a 3 X 7 a 3 - semnificatia cifrelor am dat-o mai sus). Puteti face ritualul si la alta ora, dar forta maxima declansata de procedeu va putea fi obtinuta doar respectand orele in cauza.

La orele stabilite va asezati in fata altarului, aprandeti candela, beti 3 guri de apa sfintita, luata de la o biserica si spuneti de 3 ori . Va asezati in genunchi, intr-o pozitie care sa va fie destul de comoda si intindeti bratele in sus, ca pentru o invocare, cu palmele orientate in sus si degetele lipite intre ele.

“ Tata ceresc, vin astazi eu, in fata milei Tale si te rog sa ma izbavesti pe mine de toate pacatele savarsite cu voia sau fara de voia mea. Stiu ca nu sunt vrednic Parinte ceresc, dar vin cu inima deschisa in fata Ta si te rog pe Tine sa ma ajuti. Iubesc Parinte pe X si vreau sa ma iubeasca. Trimite Forta Iubirii asupra lui X, Doamne, Tu, cel ce ai trimis Iubirea pe Pamant iar noi, pacatosii, am crucificat-o. Ajuta-ma Parintele meu pe mine sa-mi vad dragostea impartasita si ajuta-ma Doamne sa cunosc Iubirea. Caci noi, oamenii, prin purtarea noastra crucificam iubirea in fiecare zi si nu mai cunoastem ce-i dragostea adevarata. Ajuta-ma pe mine Parinte si fie numele Tau in veci binecuvantat. Amin.”

Daca doriti sa legati pe cineva de voi cu ajutorul Focului si persoana respectiva este o cunostinta de-a voastra, invitati-o acasa cu un motiv sau altul. Sub pragul usii puneti o sfoara mai lunga, dupa ce ati pus-o mai intai pe altar. Pentru asta aprandeti candela, cititi Paraclisul Maicii Domnului o data, apoi puneti sfoara pe altar. De la candela aprandeti o lumanare (toate lumanarile pe care le folositi trebuie sa fie luate doar de la biserica). Tineti lumanarea in mana, chiar daca va pica ceara, nu e o durere prea mare si spuneti: “Acum, aici, la mine, chem paznicul Focului de dincolo de Orizonturi. Sa-mi aduca focul dragostei pentru X si sa-i trezeasca lui X dragostea pentru mine.”

Spuneti de 7 ori acest lucru si lasati, de fiecare data, sa cada o picatura sau 2 de ceara pe sfoara. Stingeti lumanarea si pastrati-o. O veti folosi putin mai tarziu. Luati sfoara si puneti-o sub covorul de la intrare, dar aveti grija, peste ea trebuie sa treaca doar persoana in cauza. Asa ca, daca mai vin si alti invitati, uitati-va pe vizor (sau pe geam, daca stati la curte) si luati sfoara de acolo - o veti folosi cu alt prilej. Cu bucata de sfoara respectiva puteti merge si acasa la persoana in cauza apoi o trimiteti sa va aduca un pahar cu apa, puneti sfoara sub covor si, dupa ce trece pe deasupra ei, veti gasi un alt motiv sa ramaneti singur (a) in camera - il trimiteti sa puna paharul la loc. Dupa ce v-ati asigurat ca a pasit peste sfoara, o luati si mergeti acasa, la Altar. ar fi bine daca in timpul acesta puteti face rost si de un fir de par de-al respectivului - pe haine sunt o gramada de fire. Ajunsi acasa, aprandeti din nou candela, cititi Paraclisul o data, apoi aprandeti lumanarea pe care ati folosit-o la inceput. Spuneti: “Paznic al Focului de dincolo de Orizonturi, te chem pe tine in numele Tatalui si al Fiului si al Sfatului Duh. “ Faceti chemarea de 3 ori. Apoi: “Iti dau tie, sa ai grija de ea, mereu, dragostea lui X pentru mine.”

Cand pronuntati numele persoanei, ardeti firul de par. Firul de par contine cantitatea de informatie maxima despre orice individ. “ Sa o pazesti si sa nu o lasi sa plece. Iar focul dragoste sa-l arda pe X asa cum ard eu aceasta bucata de sfoara. Drumurile lui X sa inceapa cu mine si sa se termine la mine. “ Stingeti lumanarea si folositi-o si in zilele urmatoare. de fiecare data spuneti: “Te chem Paznic al Focului, de dincolo de Orizonturi, sa ma ajuti sa castig dragostea lui X.”

Ritual pentru desfacerea farmecelor

Daca doriti sa ajutati pe cineva sa iasa de sub puterea de atractie a unei anumite persoane. Mergeti la altar, aprandeti candela si spuneti: “ Creatori de dincolo de Timp si Teritoriu, Parinti ceresti, va chem pe voi azi, acum, aici, ca sa-l ajutati pe X. Pe X il arde focul dragostei pentru Y. Deschideti portile de dincolo de Inceputuri si lasati sa vina la X Luptatorii Fortei Vitale. Sa-l ajute pe X sa scape de focul ce-l arde, de focul aprins in el (ea). Iar daca cineva i-a facut vraji lui X, daca cineva a trimis spiritele Intunericului la X, voi, Luptatori ai Fortei Vitale din lumea nevazuta distrugeti spiritele negre. Dumnezeu sa va binecuvanteze.”

In situatii de acest gen nu e nevoie sa trimiteti spiritele Intunericului la persoana care i-a facut farmece respectivului, pentru a va desavarsi razbunarea. Simpla prezenta a Luptatorilor Fortei Vitale echivaleaza cu distrugerea demonilor, motiv pentru care cei din lumea de dincolo vor trimite alte spirite, de data asta la persoana care le-a chemat, pentru a se razbuna pentru pierderile suferite.

Ritual pentru momente de cumpana

Daca doresti sa realizezi ceva in viata, esti intr-un moment de rascruce, nu stii exact ce anume sa faci, vino in fata altarului, aprande candela si spune Tatal nostru. Aprande 3 lumanari puse in forma unui triunghi echilateral cu varful in jos (candela la mijloc) si spune: “ Foc viu din Foc Sfant, Lumina din Lumina calauzitoare, arzi pana la capat si arata-mi drumul pe care sa merg. E noapte in fata mea, aprande candela Foc Viu si arata-mi drumul ca sa nu ma ratacesc. Caci sunt fiu al acestui Pamant si smerit vin acum la tine, tu, cel ce ai aratat drumul stramosilor mei. Aprande-te Foc viu in ochii mei si ajuta-ma sa vad drumul cel bun.” Apoi lasati candela sa arda pana a doua zi dimineata. In timpul somnului, din dimensiunea astrala veti primi informatia ceruta prin Poarta Viselor. Nu va asteptati ca in vis sa va apara cineva si sa va spuna ce sa faceti. Pur si simplu, a doua zi, indoiala o sa va dispara si veti sti ce aveti de facut. Ba, mai mult, e posibil ca solutia primita sa difere de tot ceea ce ati vrut voi sa faceti.

Ritual spre imbogatire

Acest ritual se recomanda a se face in noptea de Sanziene. Pentru ca atunci se deschid portile dintre lumea noastra si una din lumile de dincolo unde sunt paznicii comorilor ascunse. In aceasta zi, spiritele care au in grija tezaurele din adancuri aprand in plan astral focuri care arata oamenilor locurile unde sunt ingropate comorile. Din pacate, cei care vad un astfel de loc se considera fericiti, fara sa se gandeasca la urmarile negative ale cautarilor lor. Pentru ca, majoritatea comorilor ascunse sunt blestemate, iar blestemul ii atinge si pe cei care vor sa le dezgroape. Daca, totusi aveti curaj sa intrati in lupta cu spiritele nevazute, faceti-o dupa o pregatire in prealabil.

Timp de 21 de zile inainte de Sanziene tineti post sever. Nu mancati carne, nu beti alcool, nu faceti dragoste, rugati-va in fiecare seara spunand de cate 9 ori. Apoi, pe o bucata de placaj desenati un cerc dublu cu o carioca neagra. Intre primul cerc si al doilea, lasati o distanta de circa 1 - 1,5 cm. In interiorul cercului scrieti Eli, Eso, Amo.

Pe cercul mic puneti candela aprinsa. Inainte de a spune ceva luati 3 inghitituri de apa sfintita si stropiti, de asemenea, altarul, tot de 3 ori, folosind un manunchi mic de busuioc, planta care simbolizeaza norocul in traditia populara romaneasca. Spuneti, in functie de ziua in care faceti ritualul: “ Sanzienelor, surorilor, mergeti de ocoliti Pamantul ca vantul si ca gandul si va intoarceti la mine de-mi aratati locul in care se gaseste o comoara, locul cel mai apropiat de mine“
Pe banda dintre cele doua cercuri turnati benzina careia ii dati foc cu o lumanare aprinsa, la randul ei de la candela. Priviti fix flacara candelei timp de 2 – 3 minute, rostiti cele 3 cuvinte in ordinea data, apoi inchideti ochii si lasati gandurile libere, fara sa le orientati in vreun fel. La un moment dat unul dintre ganduri va va arata si imaginea locului in care e ingropata comoara. Daca aveti curaj sa mergeti mai departe, bafta. Dar sa nu uitati ca noi ne facem singuri Destinul si sa nu puneti hotararea voastra in seama altora.

Focul launtric

Ultimul paragraf l-am consacrat focului launtric, cel care exista in fiecare dintre noi dar pe care nu stim sa-l controlam sau sa-l folosim. Ca localizare, exista 2 puncte in care arde acest foc launtric, fiecare avand importanta sa. Primul punct este plexul solar (sau plexul), pur si simplu. Este punctul de manifestare al sentimentelor, bune sau rele. Aici simtim dragostea, ura, frica. Toate senzatiile se manifesta in acest punct si ne macina. Indiferent de tipul de senzatie, focul trezit in noi ne arde, ne consuma propria noastra energie, fara sa ne dam seama de asta. Si cui oare nu-i place senzatia pe care o simte atunci cand se gandeste la persoana pe care o iubeste? Dar aveti grija, senzatia asta arde cumplit. Este destul de greu sa ne impotrivim sentimentelor, dar e bine sa o facem pentru propria noastra sanatate. Asezati in fata altarului, spuneti de 3 ori. Apoi, cu privirea la flacara candelei, rostiti.

“Eu, X, deschid acum cale Focului din mine. Sa vina focul din mine, sa iasa, sa arda de tot si sa ma lase pe mine curat si sanatos, asa cum eram inainte de a se aprande scanteia focului in mine. Iesi Focule si du-te la dusmanii mei, caci eu sunt fiu al acestui pamant si nu pot fi ars.”

Cel mai greu e sa treziti energia suprema din organism, cea fara de care nici un corp nu ar putea sta in picioare si nu s-ar putea misca. Este vorba de Focul vostru interior, care se gaseste in stare latenta la 4 degete sub ombilic. In artele martiale locul se numeste Dantian sau Oceanul de energie. Trezirea acestui ocean energetic permite folosirea unor resurse fantastice in lupta sau in viata de zi cu zi, putand ajunge la preluarea controlului extrasenzorial al altor persoane doar printr-un simplu gest. Nu recomand tuturor trezirea Dantian-ului, existand riscul de a nu mai putea controla energia trezita si putand exista riscul unei pierderi continue de energie pana la epuizarea totala, respectiv pana la moarte.

De asemenea, folosirea procedeelor de trezire a Focului interior facuta de unul singur poate duce la deschiderea inconstienta a unor alte canale energetice decat cele care ar trebui deschise, riscand chiar inversarea polaritatii voastre energetice individuale. Din acest motiv recomand celor indrazneti folosirea unor procedee tehnice de Tai Chi sau de Chi Qung, sub indrumarea unor maestri puternici si in nici un caz dupa diverse carti - cartile vor fi doar pentru lectura.

Puterea subconstientului

2010-02-06T20:39:00.000-08:00

Puterea subconstientului

Sa fii puternic a fost visul dintotdeauna al omului. Din pacate, foarte putini mai stiu sa viseze la ora actuala. Si este si mai mic numarul celor care stiu ca forta este in noi, in fiecare. Trebuie doar sa o trezim. Si sa invatam sa o folosim in viata. Sa invatam asadar sa fim puternici.

Ce este Vointa?

Daca ar fi sa dam o definitie, atunci putem spune ca vointa este capacitatea oamenilor de a-si trai singuri viata, de a-si controla comportamentul in cele mai diverse situatii si de a-i controla si pe ceilalti.

In primul caz avem de a face cu visele noastre, cu trairile noastre mai mult sau mai putin constiente sau inconstiente, in care un rol deosebit il joaca subconstientul, adica acel bagaj de cunostinte ancestrale sadit in fiecare din noi. De multe ori dorintele sunt egoiste si temporale iar neindeplinirea acestora nu are un efect negativ asupra noastra. In schimb, este cea datorita careia ne putem realiza visele, dorintele, nevoile, planurile noastre de viata. Functie de capacitatile psihice ale fiecaruia dintre noi, neindeplinirea planurilor poate avea un efect negativ si consecinte dezastruoase atat in plan psihic cat si in plan fizic. Pentru ca vom ajunge sa spunem ca nu am avut suficienta vointa pentru a realiza ceea ce ne-am propus si ca noi nu suntem in stare de nimic. Asta este cea mai mare gresala a oamenilor, in marea lor majoritate si o astfel de parere ii transforma pe cei mai multi in niste loseri, niste oameni incapabili de a duce pana la capat o treaba.

Ca sa puteti face ceva din voi, trebuie sa va cunoasteti, sa va acceptati asa cum sunteti si sa va doriti schimbarea. Nu poti obtine o schimbare daca nu recunosti ca ai nevoie de ea. Un barbat (sau o femeie, vom aborda problema, pentru mai multa claritate, din punct de vedere masculin, fara vreo discriminare sexuala, ci pur si simplu pentru simplicitate, situatia fiind identica in cazul femeilor) timid si care pozeaza intr-un dur nu va putea niciodata sa se apropie de o femeie, punand esecul sau pe teama faptului ca, vezi Doamne, el este un tip inabordabil si cu sange rece, care dispretuieste femeia. In fapt, el este un timid si se teme ca daca cei din jur isi vor da seama, il vor trata ca atare. Acest individ, ca toti ceilalti, trebuie sa se accepte, sa se analizeze asa cum este si sa vada unde trebuie sa mai lucreze: atunci cand discuta cu partenerii de afaceri, atunci cand incearca sa abordeze o femeie, atunci cand vrea sa lege o prietenie. Lucrand asupra unui alt puct al sau decat asupra celui slab, nu va obtine nici un rezultat, fiind apoi complet dezamagit de el si de aici, un intreg lant negativ care-l va afecta atat pe el cat si pe cei din jurul lui.

Trebuie sa stim de la bun inceput ca vointa noastra este legata de impulsurile nervoase care ajung la creier. Reteaua nervoasa coordoneaza intreaga functionare a organismului. Din pacate, cum la scoala nu invatam astfel de lucruri, e greu sa le stim, pur si simplu. Dar oricare dintre voi, ati constatat ca atunci cand sunteti motivati puteti face orice. De exemplu, cei care urmeaza unele cure de slabire au o motivatie foarte puternica: iubitul sau iubita nu se mai uita la ei pentru ca s-au ingrasat. Sau vor sa cucereasca o noua femeie si atunci incearca sa o impresioneze prin puterea lor.

Nu toti reusesc, ceea ce inseamna ca valoarea fortei nervoase puse in actiune de aceste persoane este mult prea mica si nu reuseste sa infranga setul de obisnuinte cotidiene. Acestia, de fiecare data se ascund in spatele unor afirmatii de genul “la ce-mi trebuia mie aia” sau “oricum nu s-ar fi intamplat nimic” sau “nu se putea ca o femeie ca ea sa se indragosteasca de mine”. Dar astea sunt pur si simplu refugii ale incapacitatii noastre de a ne coordona viata asa cum vrem. Preferam sa ne lasam traiti de viata decat sa ne traim noi viata. Iar la final, cand vom trage linie si vom vedea care a fost rezultatul, vom spune ca noi n-am fi putut sa facem aia sau cealalta, desi stim, in sinea noastra, ca nu am mers pana la capat.

Sa ne infrangem automatismul

Primul lucru pe care trebuie sa-l infrangem este propriul nostru automatism, obisnuinta noastra. Pentru asta trebuie sa ne impunem un program complet diferit de cel pe care-l avem zilnic. Si foarte folositoare sunt o agenda, in care sa ne notam planul de a doua zi, pe ore si un mic ceas pe care sa-l punem sa sune la orele respective. Numai ca planificarea nu trebuie sa ramana doar pe hartie. Trebuie sa facem ceea ce am scris. Din aceasta cauza nu vom trece lucruri foarte greu de facut ci lucruri pe care, in mod normal nu le face.

De exemplu, dimineata cand ne trezim, primul lucru pe care sa-a facem inaintea unui dus sa fie 4 sau 5 flotari sau genoflexiuni, asa semi-adormiti cum suntem. Apoi, daca obisnuim sa facem dus cu apa calda, la sfarsitul dusului ne vom spala pe picioare (si pana la final pe intreg corpul) cu apa rece. Acelasi lucru il vom face si seara, chiar inainte de culcare. In masina, in drum spre serviciu, ne fixam un numar de respiratii abdominale. Asta pentru ca noi, oamenii, in general, nu stim sa respiram. Inspiratia nu este profunda si nici expiratia. De aceea va propun un excercitiu care nu necesita un efort foarte mare dar care necesita concentrare din partea voastra.

Exercitiul se foloseste si de catre practicantii de arte martiale si este foarte usor si eficient, permitand o revigorare a organismului. Exercitiul incepe cu o expiratie. Mai exact, scoateti tot aerul din plamani si din stomac. Va tineti respiratia cat numarati pana la 5 (cresteti treptat, din 5 in 5, dupa un anumit numar de zile, functie de antrenamentul personal). Apoi inspirati pe durata a 5 secunde – trageti aer in piept si in abdomen timp de 5 secunde. Atentie, aerul nu se trage dintr-o data si dupa aceia astepti pana la 5! Va tineti respiratia cat numarati pana la 5, apoi expirati pe durata a 5 secunde, dati aerul afara usor. Acesta este un ciclu complet, bazat pe inspiratie, expiratie si pauza egale, pe cate 5 timpi. Faceti 10 astfel de cicluri zilnic, marand, functie de voi, durata timpilor din 5 in 5. Veti vedea ca dupa 3 saptamani veti fi mai vioi si mai stapani pe voi insiva.

Negatie si afirmatie

Multi dintre specialistii care va invata ce sa faceti si cum sa va intariti puterea de a vrea, capacitatea de autosugestie, uita sa explice care este diferenta intre o propozitie negativa si una pozitiva, lucru extrem de important pentru acest gen de antrenament. Toti spun ca, daca doriti sa fiti mai puternici, trebuie sa va autosugestionati, sa spuneti mereu “vreau sa am o memorie mai buna”, “vreau sa-mi controlez emotiile”, “vreau sa fiu mai puternic” sau “nu imi este teama”, nu imi este foame” etc. Se omite esentialul: organismul uman fiind, prin natura sa, de origine divina, nu recunoaste, in majoritatea cazurilor, negatia.

Corpul nostru fizic este construit pe afirmatie si nu pe negatie, pregatat sa invete permanent si nu sa respinga invatatura, pregatat sa primeasca iubirea celor din jur si nu sa o respinga, capabil sa vada si nu sa nu vada. Asa incat, atunci cand folosesti o propozitie negativa, subconstientul tau o transforma intr-una pozitiva. Ca sa evitati astfel de neplaceri cu un efect puternic, trebuie sa folositi doar propozitii afirmative. De exemplu, nu spuneti “nu imi este foame...” ci “sunt satul...” sau, in loc de “nu imi este frica”, pe care organismul vostru o va traduce prin “imi este frica...”, spuneti “sunt puternic, sunt curajos” etc. La prima vedere s-ar putea sa nu remarcati diferenta, dar renuntarea la propozitiile negative va avea un efect benefic atat in ceea ce priveste psihicul vostru cat si asupra fizicului, stiut fiind faptul ca exista o stransa relatie intre cele doua.

Exercitii pentru intarirea vointei personale

Intarirea propriei vointe este in stransa legatura cu capacitatea noastra de concentrare si cu puterea de relaxare, elemente indisolubile pentru o vointa puternica. De aceea va voi prezenta doua exercitii simple dar complexe, care va vor ajuta sa va conturati relaxarea si concentrarea.

Exercitiul 1.

Faceti rost de un cilindru de tabla, gol pe dinauntru. Eventual luati o folie de tabla pe care sa o indoiti. Apoi desenati cu un marker un punct vizibil pe suprafata cilindrului sau in interiorul acestuia. Va veti aseza pe podea, cu picioarele sub voi si va veti concentra atentia asupra acestui punct. Nimic altceva din camera nu mai conteaza. Respirati profund, abdominal. Tregeti aerul mai intai in plamani, apoi in abdomen. Pe masura ce timpul va trece, respiratia va deveni din ce in ce mai profunda si mai lenta. Veti privi punctul desenat de voi pana cand va veti simti ochii obositi si inlacrimati. Nu fortati de prima data. Este suficient daca exercitiul este practicat zilnic, pe durata a 5 – 10 minute.

Tehnica de concentrare asupra punctului va fi complet stabilita atunci candin fata ochilor veti vedea doar punctul vostru, tot ceea ce este in camera fiind ascuns intr-un fel de ceata. Atentie: nu va impuneti sa vedeti ceata. Ea o sa apara atunci cand concentrarea va fi profunda si lebera, nefortata. La o concentrare mai puternica apare senzatia de curbare si de rotire a spatiului din jurul partii de jos a cilindrului, respectiv, partea de jos . Pentru cei mai putin increzatori in fortele lor, se recomanda concentrarea asupra unui punct desenat pe hartie, din ce in ce mai mic.

Exercitiul 2.

Intr-o pozitie cat mai comoda - se recomanda, totusi, pozitia stand cu picioarele sub tine - inchide ochii si relaxeaza-te. Asculta toate zgomotele din camera, fara sa insisti prea mult asupra lor: troznitul mobilei, vantul care bate pe sub usi, o musca sau un tantar mai nervos. Nu insista asupra amanuntelor. Apoi lasa-ti gandurile libere, fara sa respingi nimic si fara sa te gandesti la ceva anume. In clipa cand un gand apare, lasa-l, dar nu-l continua. Veti fi uimiti de cate ganduri sunt in subconstientul noostru.

Urmatoarea etapa esete destinata imaginilor din creier. Lasati toate imaginile sa treaca, indiferent despre ce este vorba. Apoi, dupa un timp, alege o imagine sau mai multe si analizeaza-le pe rand. Sunt in miscare? Cum se misca? Sunt alb-negru? Sunt color? Ce forma au? Ce miros au? Desi pare foarte usor, in practica exercitiul este extrem de dificil, pentru ca este diferenta intre a sti ce forma, culoare sau miros are un obiect si a le percepe cu ochii mintii. Pentru inceput, nu depasiti 4 – 5 minute cu practicarea acestui exercitiu. Concentrati-va atentia pe diverse obiecte, apoi treceti la chipuri de oameni si la propriul vostru chip. Foarte putini sunt cei care se pot vedea pe ei insisi atunci cand inchid ochii. Cei mai multi se stiu, dar nu se pot vedea. Incercati! (Este important ca succesiunea exercitiilor sa fie cea data aici, respectiv mai intai exercitiul 1 si apoi 2 si in nici un caz concomitent)

Forta din cuvinte

Cei care citesc Biblia, nu inteleg semnificatia vorbelor, conform carora “La inceput era Cuvantul. Si Cuvantul era Domnul. Si Dumnezeu era Cuvantul...”. Par vorbe fara rost, am putea spune non-sensuri. Asta pentru ca in ultimii 2000 de ani am participat la o degenerare speciei umane, la o pierdere a capacitatilor extra senzoriale native, pe care de-abia acum, invatam, destul de suspiciosi, sa le redescoperim in fiecare dintre noi. Tot mai multi sunt cei care apeleaza la hipnoza pentru tratarea unor afectiuni cronice sau in fata carora medicina clasica si-a dovedit neputinta. Si mai multi sunt cei care apeleaza la psiholog. Nu stim de ce, decat faptul ca, daca mergem la psiholog si vorbim cu el, ne vom simti mai bine.

Acum multe sute de ani, la inceputurile crestinismului, rolul psihologului il avea preotul, duhovnicul. Pentru ca ei, preotii, slujitorii Domnului, cunosteau secretul Cuvantului si aduceau alinare credinciosilor. Rolul cuvantelor in viata noastra este foarte mare. Daca, de exemplu, suntem la mare si plecam sa facem baie, vecinul de prosop nu se va uita la hainele noastre. Daca, in schimb, il rugam sa se uite, se va transforma in Cerber si nu va avea liniste pana cand noi nu vom iesi din apa. De asemenea, ca sa poti obtine ceva de la o persoana, trebuie sa-i ceri mult mai mult. Bineinteles, ca, de regula, esti refuzat. Dar, dupa un timp, daca-ti reinoiesti cererea, lasand din solicitare, vei fi gasit un tip rezonabil, chiar dragut. Interlocutorul tau nu-si va da seama ca, de fapt, l-ai manipulat prin suprasolicitarea ta. Asa procedeaza patronii cand angajatii incep sa se planga de salarii mici. nul sau cativa dintre angajatii care au abateri sunt concediati, iar restul va tremura la gandul ca-si poate pierde slujba, incat se va declara mai mult decat multumit cu salariul de care tocmai se plansese.

Arta de a convinge

Sa convingeti o persoana inseamna sa transmiteti cuiva idei sau dorinte care vreti sa fie acceptate. Pentru unii dintre noi este usor sa impunem cu forta sau folosindu-ne de avantajul subordonarii. Dar cu adevarat reusesc sa convinga doar acei care se folosesc de cuvante pentru a lasa impresia interlocutorului ca ideile ii apartin.

Pentru a face pe cineva mai receptiv la ceea ce dorim trebuie sa ne pregatim interlocutorul in asa fel incat el sa fie sub influenta a ceea ce urmeaza sa spunem. De asemenea, trebuie sa ne ferim sa-l facem pe interlocutor sa se simta stapan pe el si sa ne respinga propunerile. Tocmai de aceea, trebuie sa evitam sa-i cream interlocutorului o stare de dizconfort, o impresie dezagreabila. daca vedem plictisul in ochii lui, trebuie sa schimbam vorba. Sa discutam despre vreme, despre salarii sau despre femei, despre orice i-ar face placere interlocutorului nostru. Cel mai bine ar fi sa ne cunoastem persoana cu care dialogam. Sa stim ce zodie este, ce studii are, ce preferinte culinare are, ce hobby-uri. In felul acesta ne va fi mai usor sa legam o conversatie. Tot ceea ce ii place respectivului, ne place si noua. Astfel, cel de langa noi va avea placuta surpriza sa constate ca-n fata lui sta o persoana atat de apropiata, incat apropierea merge pana la identificare. In felul acestqa respectivul nu va mai sti daca ideea voastra este a lui sau nu. In timpul conversatiei este bine sa copiati gesturile celuilalt – atentie, nu sa-l imitati pe loc si daca e posibil, chiar si respiratia. Iar pe parcursul dialogului trebuie sa va priviti partenerul de discutii in ochi, fie intr-un singur ochi, nu in amandoi, pentru a inlatura senzatia de dizconfort provocata de o privire aleatoare sau la radacina nasului. Privirea nu trebuie sa fie fixa, imobila, pentru ca altfel interlocutorul va crede ca are ceva pe nas sau la ochi.

Un alt punct esential pe care trebuie sa-l urmariti este daramarea argumentelor celuilalt. Niciodata, nu trebuie sa contracarati o persoana direct. Lasati-o sa-si expuna argumentele si treceti mai departe, ca si cum ati fi de acord cu ele. Apoi prezentati-va propria pozitie speculand nesiguranta celuilalt sau in asa fel incat sa aratati nu ca pozitia lui nu este buna, ci ca a voastra este si mai buna. daca cineva va jigneste, nu-i raspundeti direct la provocari. Pastrati-va stapanirea de sine si nu aratati ca ati fost jigniti. daca ati suferit un esec in discutie, exprimati-va parerea asupra evenimentelor neplacute pe care nu le-ati vrea repetate, dar nu faceti nici un fel de comentariu. Veti lasa impresia unui tip cu capul pe umeri, care stie ceea ce vrea si nu se lasa impresionat de nimic. Prin aceasta pozitie pasiv – activa veti impresiona puternic pe cei din jurul vostru si-i veti face sa-si puna intrebari in legatura cu persoana voastra. +sta este primul semn ca ati reusit sa va impuneti vointa chiar si in cazul unui esec, fapt ce va va spori popularitatea si increderea pe care cei din jur o vor avea in voi.

Trebuie sa mai stiti un mic secret de a va impune in fata celorlalti: repetabilitatea fara repetare. Adica va veti prezenta aceeasi idee dar sub alte forme. Nu trebuie sa o prezentati sub aceeasi forma deoarece veti trezi suspiciunea interlocutorului. De exempluvreti ca anumite vorbe sa ajunga la o persoana cu care nu prea aveti de-a face. Atunci veti actiona prin intermediul unei persoane din anturajul acesteia. Veti vorbi cu intermediarul, ii veti spune ca l-ati remarcat de cand ati venit in firma, ca ati vazut cat de muncitor este, cat de deosebit este fata de ceilalti colegi ai lui. Ii veti spune ca l-ati vazut muncand cel mai mult si ca va plac oamenii care muncesc, ca poate o sa iesiti o data la o bere sau la o cafea. Il intrebi in ce cartier locuieste si ce preferinte are. Apoi, vei constata ca aveti aceleasi preferinte. Nu impingeti discutia mai departe. Legatura cu intermediarul a fost facuta. Respectivul se va duce in biroul lui si va vorbi foarte frumos depre voi, facand posibila legatura indirecta cu persoana care va intereseaza.

Continuati cateva zile acest joc, apoi, duceti-va in biroul cu pricina. Deja toti va stiu din auzite. Acum are loc primul contact vizual. Salutati-i pe toti, fara sa aratati ca va intereseaza cineva mai mult. Deja, dupa ce veti pleca din biroul in cauza, veti putea saluta oricand persoana care va intereseaza, in orice mediu ar fi: la serviciu sau pe strada. Pasul urmator este legatura directa si va fi prezentat mai departe.

Destin sau Soarta

Pentru cei care sunt dispusi sa faca ceva cu ei si pentru ei, le vom spune ca trebuie sa faca deosebire intre Destin si Soarta. Multi confunda aceste lucruri. Tot timpul auzi la televizor o gramada de specialisti care afirma ba ca omul isi are soarta dinainte stabilita, ba ca are liber arbitru. Ne ghidam viata zilnica dupa tot felul de horoscoape pe care le citim in reviste sau le auzim la televizor, fara sa stim ce este, de fapt un horoscop. Cand vedem vreo tiganca care descanta sau da in bobi sau in carti, mergem repede la ea sa ne spuna ce vom face in viitor. Si asta doar pentru ca suntem foarte slabi pentru a sti ca viitorul este in mainile noastre, ale fiecaruia.

Soarta este punctul de plecare si cel de sosire. Destinul este ceea ce exista intre punctul de plecare si cel de sosire. Si in timp ce punctele de baza ne sunt date, ceea ce va fi intre ele este lasat la latatudinea noastra. este ca si cum avem de traversat un munte. Unii il ocolesc, altii il trec pe poteci marcate iar altii se catara din stanca in stanca. Toti vor ajunge in acelasi loc, dar unii mai devreme, altii mai tarziu, altii chiar deloc, se intorc din drum. Dar toti trebuie sa trecem muntele. Toti avem o Soarta, dar ne facem propriul Destin, putand evolua astfel mai repede. In conditiile in care refuzi sa-ti traiesti viata ti-ai pierdut dreptul de a-ti decide propriul Destin. Multi spun ca ce rost mai are sa traiesti intr-un fel sau altul, cand, de fapt, rezultatul este acelasi – Moartea. O viata-ntreaga ne pregatim de moarte. Dar nu uitati ce spunea marele nostru Cosbuc, punand vorbele in gura lui Decebal, ca “...nu-i tot una leu sa mori / ori caine-nlantuit.”

Adevarul despre lumea nevazuta de dincolo

2010-02-06T07:01:00.000-08:00

Dintotdeauna oamenii au stiut ca dincolo de ei exista forte supreme pe care nu le pot intelege dar la care au apelat mereu in momentele de criza. Mai intii au fost fulgerele si tunetele, de care primii oameni se speriau, apoi au fost zeii – si fiecare popor a avut zeii sai – pentru ca ulterior locul acestora sa fie luat de profeti. Incepind cu anii `60, in viata oamenilor a patruns o credinta noua care, desi inainteaza cu pasi mici, tinde, de la un an la altul, sa se generalizeze. Este vorba despre credinta in existenta entitatilor extraterestre, despre puterile fantastice pe care le detin aceste fiinte cit si despre faptul ca noi, oamenii, suntem niste experimente genetice ale acestora sau urmasii lor.

Biblia Fortei Vitale

De cateva luni pe tarabele din Bucuresti poate fi vazuta o carte cu un titlu ciudat, “Biblia Fortei Vitale”, avand un numar de 274 de pagini, impartite pe 8 capitole. Cum de editura sub egida careia aparuse cartea, nu auzisem, am mers pe firul telefoanelor publicate in paginile finale, dorand sa stam de vorba cu autorii acesteia. De ce? Pentru ca noua biblie sustinea existenta extraterestrilor, continand texte despre lumile din Univers si despre diverse civilizatii disparute de-a lungul anilor, pe Terra. Dupa cateva zile de incercari si telefoane, am reusit sa stabilesc o intalnire cu cei patru autori ai ciudatului manuscris pe care, la dorinta lor ii vom numi Adrian, Bogdan, Catalin si Dumitru. Toti au varste cuprinse intre 35 – 51 de ani, primii fiind din Craiova si Timisoara iar ultimii doi fiind bucuresteni. Nici unul nu este om de litere si nici nu a publicat vreodata ceva, pana in momentul de fata.

Biblia vorbeste despre existenta dintotdeauna a fiintelor superioare care ne vegheaza si ne indruma pasii de-a lungul vietii. In fiecare individ in parte exista o mica armata condusa de o entitate superioara, entitate care are o traire dubla, una in interiorul organismului uman, nevazut, unde apara corpul de eventualele incercari de posedare a acestuia de catre fiinte ale intunericului si o alta existenta paralela, in lumea de unde vine. Lumile superioare, universurile, ierarhiile pe care trebuie sa le parcurga orice fiinta umana, istorii despre civilizatii stravechi din universuri, despre ceea ce oamenii considera Iad si Rai, toate acestea sunt descrise in noua Biblie.

R.: Am vazut ca aveti specializari diferite si ca sunteti din zone diferite ale tarii. Cum v-ati intalnit, unde?

D.: Intilnirea noastra a fost stabilita de cei care au grija de noi. Pana in urma cu aproape un an nu ne cunosteam, desi fuseseram contactati de fiintele extraterestre, fiecare dintre noi, de cativa ani buni. Mentorii nostri au stabilit intalnirea noastra. Ne-a spus la fiecare unde sa mergem ca sa ne intalnim. Iar cand ne-am vazut fata-n fata, parca ne cunosteam de cand lumea.

Pe rand, cei patru povestesc cum a inceput totul. Cu exceptia unuia dintre ei, a carui activitate a inceput dupa ce a intrat, adult fiind, prima data in biserica, la varsta de 31 de ani, ceilalti trei au luat contact cu fiintele extraterestre in locuri clasice, acasa sau in cantonamente. Singura pasiune comuna a celor patru, inainte de a se intalni, a fost sportul, unul fiind jucator de fotbal in Divizia C, unul instructor de dansuri sportive, iar doi dintre ei, practicanti de aiki-do. Pana la intamplarile ai caror protagonisti au fost, nici unul nu era interesat de viata de dupa moarte, de extraterestrii sau de problemele existentiale. Cum spunea A., “Totul a inceput brusc, iar noi am fost la un pas de a innebuni.” Caci ce altceva ar putea face un om daca s-ar trezi dintr-o data ca incepe sa faca anumite miscari, ca incepe sa spuna povesti si legende de care nu auzise sau ca vorbeste un anumit limbaj pe care nimeni nu il poate trece in nici o categorie terestra?!

A.: Familiile noastre au vrut sa ne interneze la nebuni si chiar si noi incepeam sa credem ca am clacat. Dar fortele pe care le simteam ca ne stapanesc in anumite momente ne-au spus ca nu trebuie sa ne facem griji, pentru ca ei sunt acolo si vor avea grija de noi.

R.: In ce calitate ati scris Biblia? Va considerati prooroci sau doar niste cronicari si in aceste conditii, de unde v-ati luat materialele?

B.: Niciodata nu am avut pretentia ca am fi niste prooroci. In plus, fiecare om are o anumita misiune aici, pe Pamant, iar a noastra nu e cea de prooroci. Sa spunem, mai curand ca suntem o combinatie de cercetasi, cronicari si luptatori – o combinatie periculoasa ar putea spune unii. Nu vrem sa-i convertim pe oameni. Le prezentam doar anumite lucruri pe care pana la ora asta nu le-au inteles. Fiecare trebuie sa se descopere singur pe sine si pe cei din el. Noi doar ii ajutam sa-si puna unele intrebari. Cat priveste inspiratia noastra, nu putem vorbi despre asa ceva. Noi am fost ca niste canale receptoare radio, totul fiind dictat de fiintele superioare.

Conform spuselor celor patru, entitatile care le contacteaza se manifesta in plan fizic prin intermediul lor. Practic cei patru se trezesc vorbind ore in sir intre ei sau cite unul preia initiativa si povesteste. De fiecare data cand o entitate preia controlul miscarilor si pe cel al vorbirii, se recomanda in prealabil, descrie lumea din care vine, gradul pe care-l are si raspunde la unele intrebari ale baietilor.

Familia Imperiala

Asa se numeste unul din capitolele cartii in care sunt descrise Ierarhiile Ceresti.

C: La dictarea acestui capitol a venit de foarte departe o entitate care s-a recomandat Kalinin, cronicar imperial. Apoi a inceput sa ne vorbeasca despre rolul Familiei Imperiale in evolutia si conducerea universurilor.

Trinitatea este baza Familiei Imperiale - Dumnezeu Tatal este creatorul si stapanul acestui univers, fiind reprezentat de o Forta Vitala de culoare albastra, Iisus, este ultimul membru imperial, fiind reprezentat in starea sa pura de o Forta Vitala de culoare galbena si Sfintul Duh, fara de care nimic nu ar exista si care este Forta Vitala de culoare portocalie. Trinitatea sta la baza ordinii si evolutiei tuturor fiintelor, conducand, totodata, armatele imeriale impotriva luptatorilor negativi ai Fortei Vitale. Urmeaza apoi prezentarea comandantilor garzii imperiale, a luptatorilor de elita ai Fortei Vitale. In carte se vorbeste pentru prima data de o matrice a Creatorilor, fiecare Creator avand creati, sub El, cat si pe proprii Sai Creatori, care la randul lor isi au Creatorii etc. In ceea ce il priveste pe Iisus, ca si membru al Familiei Imperiale, este complet diferit de Iisus din Nazareth, care a fost doar un nivel energetic foarte mic, venit intr-un organism creat special pentru el. “...asta din cauza ca la nivelul sau energetic, la care a venit, orice corp normal s-ar fi dezintegrat, pur si simplu. Din cauza asta corpul in care s-a coborat Iisus, ca Forta, a fost creat special si dupa ce misiunea Sa s-a incheiat, corpul a fost luat de pe Pamant...” afirma A.

R. Cine l-a luat si unde a fost dus?

A.: L-au luat creatorii nostrii, zaranii, cei care, gresind cu atlantii – gresala care a costat multe vieti de luptatori – au fost condamnati sa ramina printre noi, in noi, pentru a ne apara. Cat priveste corpul, el se gaseste pe Luna, pazit de o unitate de luptatori de elita, pentru ziua celei de a doua Coborari. La capul sau, exista o cruce imensa, care in ziua respectiva va fi vizibila de pe Terra. Putini au fost cei care au incercat sa fure corpul, pentru ca toti se tem de luptatorii care-l pazesc si care sunt cei mai buni si mai fanatici din universul asta.

R.: Inteleg ca din punctul vostru de vedere totul e o lupta? Nu exista si pace in univers?

D.: Nu, doamne fereste. Doar ca viitorul planetelor, popoarelor, universurilor, sunt decise ca urmare a unor lupte. Vrei sa stii care sunt cei mai puternici luptatori la ora actuala? Pentru ca, probabil te gindesti la arme care mai de care mai sofisticate. Exista si asa ceva, dar cei mai puternici luptatori din universul asta sunt luptatorii Cuvantului, care fac parte din Ordinul Sublim si sunt luptatori ai Trinitatii, fiind deopotriva si luptatori ai pacii. Nimeni nu are curaj sa le stea impotriva, iar lumile pe unde trec sunt pacificate. Problema e ca, uneori, pana ajung ei in anumite lumi, acestea sunt distruse de luptatorii Fortei negative.

R.: Ajutati-ma sa inteleg. Vorbiti despre aceeasi Forta Vitala? Adica o aceeasi putere suprema ii conduce si pe unii si pe ceilalti, dar unii impotriva celorlalti?

B.: Si da si nu. Vezi tu, totul in univers este in echilibru. Daca pui o piatra, intr-o parte, sa zicem, trebuie sa iei o alta parte din alta parte, pentru a respecta acest echilibru. +sta e rolul Fortei negative, ca parte componenta a Fortei Vitale – sa pastreze echilibrul si sa se asigure ca acesta e stabil. Altfel se poate ajunge la dezastre atat de mari, ca nici macar nu-ti poti inchipui. La nivele mari, Forta Vitala este inteleasa. Acolo nu exista Forta pozitiva sau negativa, ci doar Forta, cu cele doua componente ale sale in echilibru.

R.: Multi se tem de Apocalipsa, de Iad. Care este parerea voastra despre acestea? Exista? Se va termina viata pe Pamant? Va fi distrus Pamantul?

Rid toti, ca de o gluma buna.

D.: Daca ar sti oamenii ca pana la ora actuala Pamantul s-a “sfarsit” de nu mai putin de 14 ori la rand, nu cred ca s-ar mai teme in halul asta. De fapt, teama vine din necunoastere. E adevarat, uneori finalurile au fost foarte violente, dar asta nu e un motiv de spaima, atata vreme cat iti cunosti evolutia spirituala. Uite, daca eu iti spun ca in anii astia va incepe sfarsitul lumii si lumea nu va sesiza asta, ma crezi? Finalul al 15-lea va fi unul de trecere de la o evolutie la alta, multi urmand sa dispara in razboaie. Iar esenta noii omeniri va veni de unde nu se asteapta nimeni.

Iadul, dupa cum le-au spus entitatile care i-au contactat, nu exista in forma lui terestra. Practic sunt doua tabere care lupta permanent una impotriva celeilalte, fiecare fiind convinsa ca ea reprezinta binele si pe adevaratul stapan al Universurilor. Numai ca in tabara luptatorilor Intunericului, nu se accepta esecuri. Cei care se intorc infranti sufera atat de mult, incat prefera sa moara in lupta. Iar pedepsele cele mai mari nu sunt cele fizice, ci cele sufletesti. Daca ai tinut foarte mult la cineva esti obligat sa asisti la chinuirea persoanei iubite, daca ti-a placut sa mananci sau sa bei, vei suferi de foame si de sete, daca ti-au placut femeile frumoase vei fi condamnat sa traiesti cu o femeie urata, bolnava, plina de bube purulente care sparg etc. Mai mult, la baza sa, Iadul este o creatie divina, pe care stapanii Universurilor au creat-o pentru a defini mai bine notiunea de Bine si de Rau, pentru a exista o comparatie.

Master, Marele Maestru al Fortei Vitale

R.: Vorbiti-mi despre Master. In cartea voastra pareti sa ii acordati o cinste deosebita si o putere inegalabila.

B.: Master este cel mai puternic si mai batrin maestru din toate universurile si este frate bun cu Sfantul Duh. El i-a pregatat pe cei mai buni luptatori din univers si tot el l-a pregatat pe Iisus, ca luptator, dar si pe Lucifer.

R.: Adica Lucifer a fost pregatat de cel mai bun maestru de lupta?

B.: Bineinteles, cum altfel crezi ca ar fi facut fata atator puteri care au incercat sa-l distruga? Despre Lucifer, insa, nu se stie un lucru. Toata lumea il acuza ca e dusmanul lui Dumnezeu si stapanul necontestat al tuturor fortelor intunericului. Dar Lucifer e bun, in esenta. El a fost pregatat special ca sa preia comanda armatelor intunericului. Asta a fost misiunea lui. El constientizeaza ca lupta impotriva Creatorilor sai si asteapta resemnat sfarsitul razboaielor, pentru ca stie care va fi finalul. Din punctul asta de vedere, Lucifer e demn de toata lauda, intrucit isi duce misiunea pana la capat, oricit de ingrat ar fi rolul sau.

R.: Dar noi, oamenii, am fost invatati sa il uram pe Satan, pe Lucifer si sa-l privim ca pe cel mai mare vrajmas...

D.: Nu-l confunda pe Lucifer cu Satan. Satan e doar stapanul acestui pamant. De fapt, nici macar nu mai e, pentru ca razboiul in plan astral pentru evolutia oamenilor s-a dat in urma cu 2000 de ani si a fost cistigat. Ceea ce se intampla acum e un razboi dus in plan fizic, prin care Satan si implicit stapanul sau, Lucifer, incearca sa traga de partea lor o bucata cit mai mare din Trecut. Pentru ca daca Forta Vitala este stapana peste Viitor, fortele intunericului stapanesc Trecutul si prin Trecut incearca sa rupa o parte cit mai mare din Viitor, ca sa-si mareasca imperiul.

R.: Sa revenim la Master. Daca e cel mai bun maestru din toate universurile, de ce nu pune capat luptei? Sau de ce pregateste si luptatori ai intunericului?

A.: La ora actuala nu mai pregateste pe nimeni. S-a retras cand a vazut ca o parte din elevii lui au tradat cauza Fortei Vitale, trecand de partea intunericului. Din cand in cand, mai participa la unele lupte, dar atunci, de regula cand adversari sunt unii dintre cei pe care el insusi i-a pregatat. Considera ca e obligatia sa de a-i distruge pe cei pe care el insusi i-a pregatat.

R.: I-ati vazut vreodata pe cei care va vorbesc? Cum arata?

C.: I-am vazut de cateva ori, de fiecare data cand a avut loc vreo intalnire protocolara, cand superiori de-ai lor veneau in inspectie ca sa vada ce au realizat pana la ora respectiva. A. ii vede insa de fiecare data pe cei care vin sa ne vorbeasca, dar nici el nu-i vede decit daca i se da voie. De fiecare data ni se spune ca pe noi trebuie sa ne intereseze misiunea noastra de aici, de pe Pamant, nu cum arata ei. La nivelele lor pot lua mai mult forme, dar de cele mai multe ori humanoide.

R.: Povestiti-mi despre una din aceste intalniri de protocol.

A.: Cea mai importanta a fost in urma cu doi ani, cand un Creator de dincolo de Universuri a trecut pe aici. Cei din noi ne-au pregatat timp de aproape sase luni pentru protocol. Ce sa spunem, cum sa ne comportam, ce sa acem si ce sa nu facem. Ce sa mai, in clipa in care ni s-a spus ca e timpul sa mergem in locul unde urma sa vina, ni se cam taiasera picioarele. In cele din urma am ajuns la locul cu pricina – era intr-o seara si era in apropierea unei paduri. Eram noi patru si inca sapte elevi de-ai nostri, cei mai buni pe care ii pregatisem cu ajutorul lor. In clipa in care ne-am asezat in ordinea indicata, unul din protectorii nostri a tras alarma – zona era plina de luptatori ai Fortei negative. Atunci s-a dat semnalul de plecare, entitatile au inceput sa vorbeasca intre ele – noi intelegeam doar o parte din ceea ce spuneau. In rest, miinile faceau tot felul de semne care mai de care mai ciudate, care, spuneau ei, faceau parte din protocolul de avertizare a celor neavizati sa paraseasca locul. Pana la urma ne-au oprit din alergare la vreo 2 km de vechiul loc, dar nici aici nu scapaseram de toti luptatorii negativi. A urmat un avertisment, apoi au fost chemate din astral niste trupe de elita care au distrus totul in calea calatorului care urma sa vina. Apoi, toti cei prezenti ne-am trezit cu capetele in pamant si fara sa mai putem spune ceva – efectiv nu puteam vorbi. Imediat, printr-unul din discipolii care venisera cu noi, a inceput sa vorbeasca cineva. De la primele cuvante toti am inmarmurit, pentru ca era trimisul imperial. S-a minunat de cum s-a schimbat lumea asta, apoi le-a adresat cateva cuvante protectorilor nostri, noua ne-a spus ca se asteapta multe de la noi, iar in final, spre marea noastra spaima, s-a adresat infernurilor, vorbindu-le de parca ar fi fost copiii sai si spunindu-le ca trebuie sa isi indeplineasca misiunea ca si pana acum. Apoi am simtit toti cum cineva ne forta sa ingenunchem si... atat. Trimisul plecase. Am revenit la treburile noastre si am pus pe hirtie tot ce se intamplase in cursul acelei intalniri...

Biblia Fortei Vitale este o carte plina de intamplari neprevazute, de istorii ciudate. La unele, recunosc, mi s-a facut pielea de gaina doar la simplul gind ca asa ceva s-a intamplat. Daca eu cred in asa ceva? Ca sa ramin in aceeasi termeni, misiunea mea e sa scriu despre ce se petrece, cit mai corect, fara sa influentez pe nimeni. Si asta incerc sa fac de fiecare data cand scriu vreun material.

La multi ani, ingrat popor roman!

2009-12-01T04:31:00.001-08:00

La multi ani, ingrat popor roman!

De ce iubesc romanii ziua nationala? Daca as fi in clasa a doua sau a treia, as raspunde: “Romanii iubesc ziua nationala pentru ca atunci s-a facut Marea Unire de la Alba Iulia si pentru ca toti romanii se simt mai romani ca in restul anului…”.

Da, asta as raspunde daca as mai fi in clasele primare. Intre timp insa, am trecut printr-o lovitura de stat vopsita in revolutie, am mai trecut printr-un regim de privatizare a marilor intreprinderi, prin cateva campanii prezidentiale, prin dosare scoase la iveala, urmate de arestari si ulterior de eliberari mai mult sau mai putin conditionate. Am trecut prin serialul Elodia cu toate episoadele lui. Am intrat si inca nu am trecut de criza economica din 2008. Am vazut cum este votat Antonescu si cum iese tot Iliescu, chiar daca nu direct, pe hartie. Asa ca, la ora actuala ma consider daca nu mai destept decat la 9 ani, macar ceva mai trecut prin viata. Motiv pentru care vad de ce romanii iubesc cu adevarat ziua nationala. O iubesc din inima pentru ca este o zi libera. O mai iubesc pentru ca primariile si partidele dau fasole cu carnati, sarmale si alte bunatati, in mod gratuit. O mai iubesc pentru ca pot urmari, la televizor, emisiuni speciale, care mai de care mai deosebite. O mai iubesc pentru ca asa s-a mostenit de la generatiile anterioare, sa o iubeasca. De fapt, Marea Unire nu s-a infaptuit in 1918. Atunci a fost Marea Re-Unire, cand o parte din teritoriul vechii Dacii a revenit la matca. Ciuntit, e adevarat, dar atat s-a putut si atat s-a permis de catre cei care conduc din umbra destinele tarilor. Si care nu au mai vrut sa riste ca politica sa fie infaptuita din Romania, asa cum se petrecea inainte, in timpul Daciei Mari. Destula bataie de cap le-am dat stapanilor din umbra pana cand au reusit sa scindeze marele imperiu dac si ulterior regatul dacilor, imediat dupa anii 1.100. De ce au acceptat ca lucrurile sa revina cat de cat la normal? Simplu, pentru ca printre stapanii din umbra, uneori se mai strecoara si romani si acestia reusesc sa-si spuna cuvantul. Iar alteori se intampla ca din randurile acestui popor obidit se ridica cate un conducator capabil care nu tine cont de deciziile pe care altii incearca sa I le impuna si care se bazeaza pe puterea poporului si a celor care-l reprezinta. Si cand astfel de conducatori se ridica, poporul si tara se ridica o data cu ei. Iar ei sfarsesc parasiti, tradati, ucisi de cei apropiati… Iar tara, tara de cele mai multe ori se leapada de ei, asa cum au facut cu Ion Antonescu, asa cum au facut cu Nicolae Ceausescu, asa cum au facut cu multi altii inaintea lor atatea sute si mii de ani…
La multi ani Romania, sa traiesti mereu si sa infloresti ingrat popor roman!

Misterul numarului lui Dumnezeu

2009-11-24T06:10:00.000-08:00

Misterul numarului lui Dumnezeu

7 face parte din numerele divine care reflecta legile obiective ale Universurilor. In vremuri demult apuse, preotii atlanti descoperisera ca orice fenomen care avea loc in Cosmos declansa anumite evenimente terestre. Au inteles ca evolutia spirituala poate fi citita si transmisa prin intermediul cifrelor. Au mai inteles ca numele fiecaruia are o anumita rezonanta energetica predestinata si care reprezinta forta pe care respectivul, in trecerea sa pe Pamant, o primeste din partea Creatorilor Universali. Au aflat ca pot fi ceea ce vor, dar nu mai mult decat trebuie sa fie fiecare. De ce, daca stiau toate acestea, au disparut? Pentru ca orgoliul si mandria se pedepsesc. Momentul in care au crezut ca pot fi mai mult decat creatorii lor le-a fost fatala. Dar despre rebeliunea atlanta, asa cum a fost ea, si despre urmasii atlantilor, poate cu alta ocazie.

7 in Scrierile Sfinte

Ca numar terestru, 7 se regaseste in orice realitate fundamentala. 7 note muzicale, 7 metale ale alchimistilor, 7 culori ale curcubeului, 7 zile ale saptamanii, 7 chacre etc.
In Apocalipsa Sfantului Ioan, numarul 7 este amintit de peste 45 de ori. Ioan insusi are o viziune. O voce ii spune sa o scrie si sa o trimita la 7 Biserici, acestea reprezentand, de fapt, civilizatiile de dupa Potop. Vocea misterioasa i-a spus lui Ioan: “ Iata misterul celor 7 stele si al celor 7 candelabre. Cele 7 stele reprezinta evolutia fiintei umane, sunt ingerii, iar cele 7 candelabre sunt cele 7 Biserici.
Ioan a observat o carte care se rostogolea si care era pecetluita cu 7 peceti. Cand Ingerul deschise a 7-a pecete, se lasa o mare liniste. S-a incheiat un ciclu evolutiv si se intra in urmatorul.
Sa nu uitam cuvintele <>, pe care unii le-au rastalmacit sau le-au dat intelesuri gresite. inseamna ultima treapta evolutiva a unui anumit nivel si, implicit, prima treapta de evolutie de pe nivelul urmator.
Ramanand la scrierile biblice, sa mai consemnam cateva aparitii importante ale cifrei 7. Dumnezeu a creat lumea in 7 zile. Iosif a vazut 7 vaci grase si 7 vaci slabe, apoi 7 spice viguroase si 7 spice plapande. In adunarea lui Israel, preotul stropea de 7 ori voalul inaintea lui Dumnezeu. La cucerirea Ierihonului, 7 preoti poarta 7 trompete inaintea Chivotului. A 7-a zi inconjoara de 7 ori zidurile cetatii, sufla din trompete si zidurile cad. Templul lui Solomon a fost construit in 7 ani. Daniel a fost aruncat intr-o groapa cu 7 lei, iar regele a venit sa-l vada in a 7-a zi.
Toate aceste exemple implica initieri, departe deocamdata de cunoasterea oamenilor. Fiecare initiere insemna evolutie spirituala. Iar evolutia spirituala a fost legata intotdeauna de cifra 7. Religiile se deosebesc prin multe lucruri, dar au un punct comun. Hinduism, islamism, crestinism, budhism, toate religiile terestre au cifra 7. Fie ca e vorba de 7 zei, 7 zile, 7 usi sau ferestre ale sufletului, 7 chacre.

Numarul sacru al Domnului

Invataturile initiatilor arata ca cifra 7, pentru cei creati dupa chipul si asemanarea Lui, reprezinta Divinitatea pe cele 7 nivele ale sale. De la primul nivel sfant si care este si prima treapta de evolutie a celor creati, pana la cel de al 7-lea nivel al Universului respectiv si trecerea in urmatorul Univers. Nu trebuie confundata Divinitatea, ca esenta, cu Dumnezeu. Daca Divinitatea este reprezentata simbolic de cifra 7, Dumnezeu este reprezentat de 777. Adica de 3 ori 7, de 3 ori sfant. Sa nu uitam insa ca acest Univers este guvernat de Trinitate.
Numarul lui Dumnezeu ne conduce pasii catre Trinitatea Insasi. 777 a 3 X 7 a 21 a 3. 21 simbolizeaza legatura dintre Tatal si Fiul (2) si Sfantul Duh (1), adica liantul sfant. 21 insusi ne arata esenta trinitatii. 2 + 1 a 3. Iata asadar, o relatie pe care matematica oamenilor nu ar accepta-o niciodata: 777 a 3 X 7 a 21 a 3. Totusi, aceasta relatie reprezinta secretul vietii.

Atunci noi vom reveni

2009-11-20T06:22:00.000-08:00

Atunci noi vom reveni

In 1992 am fost in Bucegi si am stat 43 de zile impreuna cu alti 6 prieteni. Am tinut post si am incercat pe cat posibil sa ne purificam trupurile si spiritele in preajma grotei lui Zamolxis si a pesterii Ialomitei. Zile intregi beam doar apa care curgea intr-un mic izvor aflat in grota marelui Zamolxis. Chiar si parintele Teofil, Dumnezeu sa-l odihneasca, spunea ca apa de acolo este sfintita si ca are proprietatile aghiasmei. Ceea ce va voi spune acum s-a intamplat dar altfel decat voi relata eu. Am preferat, pentru a fi inteles mai bine, sa pun totul intr-o forma literala.

In vara lui `92 ma gaseam, de aproape o luna de zile, pe munte, cu fratele meu mai mare si un grup de geodezi si speologi, colegi de-ai lui. La vremea respectiva nu prea ma interesa nimic. Aveam 20 de ani si o mare lipsa de interes pentru ce se petrecea in jurul meu. Voiam doar sa ma distrez. Asta urmaream si atunci. Nu ma interesa ce cauta acel grup pe munte si nici ce discutau ore in sir, de dimineata pana seara. Nu ma interesau nici manuscrisele lor, cautate si descoperite de-a lungul mai multor generatii. Nu ma interesa nici de ce grupul din care facea parte fratele meu se numea Aras si nici nu credeam povestile cum ca ar fi fost intemeiat inca de pe vremea dacilor cu un anumit scop. Nici acum nu pot sa imi explic ce s-a intamplat in noaptea aceea cu mine...
Era la jumatatea lunii august. Fusese o zi plictisitoare, dupa mine, dar ei erau fericiti. Reusisera sa descifreze un text vechi si sa traseze un drum prin una din pesterile Carpatilor. Un traseu care nu poate fi descoperit de cei care vin doar ca sa viziteze pestera respectiva. Urmau ca, a doua zi, bine echipati, sa mearga sa vada legenda la fata locului.
Cand toti pregateau masa, m-am strecurat intr-unul din corturi si am luat harta. Faceau totul aproape fara sa ma gandesc. O vointa mai puternica decat a mea imi coordona miscarile. Am luat un tarnacop, o lanterna si o franghie si am plecat, prin intuneric, pe drumul care ducea la pestera.
Ajuns aici, am urmat traseul marcat pe harta din mana mea. Am trecut de zona turistica si am ajuns la zona lacurilor, cum era denumita. Fara sa ma pot opri, am intrat in apa. Apa era destul de rece si-mi ajungea pana la mijlocul coapselor. Pe masura ce inaintam apa devenea mai adanca dar si mai calda. Imi ajunsese pana la gat. Voiam sa ma opresc, dar glasul din mine imi poruncea sa merg mai departe. Am mers cateva zeci de metri, dupa care apa a inceput sa scada. Cand m-am oprit la punctul marcat pe harta eram intr-o apa inchisa la culoare, aproape neagra. Ma uitam la harta si am inceput sa tremur. Urmatorii 5 metri erau marcati sub apa. Am crezut ca totul este o prostie. Ca ma voi ineca acolo, pentru ca de oprit nu puteam sa ma opresc. Atunci am simtit o caldura puternica in mine si glasul mi-a soptit ca totul o sa fie bine. Am legat tarnacopul de franghie si am strecurat harta intr-un buzunar impermeabil al combinezonului meu. Am tras aer in piept si m-am lasat in jos pana acolo unde am simtit ca teritoriul se largeste. Lanterna nu ma ajuta cu nimic in intunericul acela de smoala. Ma impingeam in perete catre inainte pana cand, nemaiputand rezista fara aer, am mai zvacnit o data inainte de a ma ridica brusc pe verticala. Si ciudat lucru, acolo unde ma asteptam sa ma lovesc de perete, am simtit gol. M-am ridicat in picioare si am incercat sa privesc in jur. Eram aproape de marginea unui lac subteran. Mai ciudat era faptul ca intunericul nu mai era asa de intens. Am scos harta si am pornit mai departe. Cred ca am mers mai bine de 600 de metri pana la urmatorul punc marcat. De data asta era mai dificil Intrandul parea sa se afle undeva la circa 3,5 - 4 metri inaltime. Am urcat si, intr-o pozitie aproape icomoda, am inceput sa lovesc peretele cu tarnacopul. In momentul in care am dat prima lovitura, un strigat infiorator a cutremurat peretii pesterii. De frica am transpirat instantaneu. Cu toate acestea, glasul imi poruncea sa sap fara teama... Nu stiu daca a durat doua sau trei ore pana cand am reusit sa indepartez un strat de aproape 50 de centimetri de depuneri calcaroase. Eram frant de oboseala, de-abia ma mai miscam cand tarnacopul a lovit in gol. Am marit deschizatura pana m-am putut strecura, aproape culcat, intr-un fel de coridor ingust. Ma asteptam sa merg mult in pozitia asta dar dupa cativa metri culoarul a inceput sa se mareasca. Acum mergeam in picioare si priveam uimit in lungul unui tunel care avea o forma perfect dreptunghiulara. La capatul tunelului se vedea un fel de lumina verde.
Am inaintat si, in momentul in care am pasit in noul intrand am auzit, de data asta foarte aproape de mine, acelasi strigat fioros, venit parca de dincolo de timp. Am ramas fascinat de ce era in jurul meu. Ma aflam intr-o sala aproape sferica, unde peretii reflectau acea lumina verde pe care o vazusem initial. Sala avea un diametru de circa 30 de metri iar in mijloc era un fel de altar de unde, un chip cioplit dintr-un fel de cristal verde, ma privea de sub caciula de lana pe care mesterul creator i-o pusese sa-l fereasca, probabil, de frigul din pestera. M-am apropiat de altar si am pus mana pe fruntea acelui chip. Am simtit o strafulgerare in palma si, prin fata ochilor au inceput sa mi se perande imagini pe care nu le vazusem niciodata. Retraiam lupte. Eram participant pasiv la un razboi galactic, puteam vedea cum rebelii fusesera infranti si urmariti prin Univers. Apoi, dintr-o data, vedeam o planeta mica, plina de verdeata, aproape nelocuita. O planeta albastra unde ultimii supravietuitori isi gasisera scaparea. Vedeam cum, rand pe rand, acestia parasisera viata, apoi, parasisera chiar planeta si-si reocupara locul lor in Univers. Lacrimi imi curgeau fara voia mea pe obraz. Ma simteam pustiit, ca un copil ramas orfan. In momentul aceea, deasupra altarului a aparut imaginea unui barbat, a unui luptator. Privirea lui senina s-a oprit asupra mea si glasul lui a rostit cuvinte dintr-o limba pe care nu o stiam. O limba ciudata. Dar si mai ciudat era faptul ca intelegeam ceea ce imi spunea. Mie si celui a carui vointa ma purtase pana acolo. Imi spunea sa stau linistit ca nu am fost parasiti, ca ei vegheaza asupra noastra si ca ne vor lua la timpul potrivit. Nu intelegeam nimic. Nu stiam nici de ce vreau sa plec cu ei, nu stiam nici macar cine erau ei si nici cine eram eu. “ Voi sunteti copiii nostri. Ati ramas aici ca sa invatati Legea Universului. Cand veti sti sa infruntati moartea la granita ei cu viata, cand veti invata sa iubiti cu adevarat, atunci noi va vom lua acolo unde este locul vostru. Atunci noi vom reveni. Acum du-te copile si urmeaza-ti destinul. Si nu uita, noi suntem langa tine “.
Atat imi mai aduc aminte, pentru ca in secunda urmatoare am cazut la pamant. Nu stiu cat am zacut acolo. M-au trezit niste zgomote. Era fratele meu si prietenii lui care ma cautau. Cand au ajuns la mine eram plin de zgarieturi si de rani deschise pe tot corpul. Cu toate astea nu ma durea nimic. Au inceput sa tipe la mine si sa ma zguduie, sa-mi spuna ca sunt un rasfatat si un inconstient. Le-am spus doar “ Am fost acolo. Nu-i mai cautati. Cand va veni vremea, atunci ei vor reveni. “ S-a lasat o liniste mormantala. Nimeni nu a mai intrebat nimic. Nici macar unde disparuse harta cu care plecasem... Nici acum, dupa 10 ani, nu sunt convins ca ceea ce am trait s-a intamplat in realitate si nu a fost doar efectul gandurilor unui tanar de 20 de ani.

Lumea de dincolo de bariera

2009-11-14T02:08:00.000-08:00

Lumea de dincolo de bariera

O lume ciudata

Este o lume stranie si periculoasa. O lume cu care ne aflam zi de zi in plin razboi, fara sa ne dam seama. Situata in afara coordonatelor spatio-temporare perceptibile in Universul nostru, este aliatul principal al Infernurilor, fara a fi, prin ea insasi negativa. Conducandu-se dupa o logica diferita de ceea ce putem constientiza, cei de dincolo de bariera s-au facut temuti si urati, dar in acelasi timp respectati, pentru forta lor, de toate taberele. Nimeni nu poate patrunde in lumea lor. Putinii luptatori care au reusit sa treaca dincolo de hotare nu s-au mai intors. Iar cei cativa care s-au intors nu au putut povesti nimic. Pentru ca totul depasea puterea lor de intelegere si capacitatea lor de lupta. Aceasta este o prezentare succinta a celei mai ciudate lumi: Lumea de dincolo de bariera sau Lumea Senzatiilor.

Imperatorii – generatorii senzatiilor

Cei mai puternici luptatori energetici de dincolo de bariera sunt Imperatorii. Posesori ai unei forte energetice distructive considerabile, sunt cei care coordoneaza atacurile impotriva intrusilor sau a lumilor cu care sunt in razboi. Atacul asupra unui organism fizic sau energetic se face prin penetrarea structurii energetice in punctele de regresie temporara si preluarea controlului asupra centrelor de comanda extrasenzoriala. Punctele de regresie temporara sunt cele prin care se face intoarcerea in Trecut, mai exact in acea parte a trecutului in care a fost proiectat si conceput un organism. Lucrul asta se intampla doar in cazul in care Imperatorii ataca niste luptatori experimentati care nu au brese in sistemul lor de aparare, singurul mod de a trece dincolo de scutul energetic al acestora fiind intoarcerea in timp si intrarea prin decalaj temporar in structura energetica care tocmai este construita. Decalajul temporar ii ajuta sa nu fie simtiti de cei care proiecteaza si construiesc noul organism. O data spart scutul energetic, imperatorul preia comanda centrelor extrasenzoriale si trimite impulsurile energetice sub forma senzatiilor, indeosebi sub forma dorintei de auto-dezintegrare. Totul se petrece atat de repede incat nici nu-ti dai seama cu ce te lupti. In clipa in care luptatorii simt in ei dorinta de dezintegrare, isi dau seama ca au fost atacati, dar nu mai au timp pentru aparare. Devin trecut.

O lupta care dureaza o viata

Cum spuneam si la inceput, Lumea Senzatiilor nu este negativa prin definitie. Pentru ca senzatiile pot fi de ura, de frica, de nebunie, dar pot fi si senzatii de iubire, de atasament. Cele din urma sunt mult mai periculoase pentru ca nu ajungi sa-ti dai seama ca este o senzatie decat atunci cand este mult prea tarziu. Atunci cand senzatia de iubire pune stapanire pe tine si te transforma, treptat, intr-un individ gelos, posesiv, brutal, capabil de gesturi necugetate. Din pacate, foarte putini oameni constientizeaza pericolul invizibil si tacut venit de dincolo de bariera si foarte putini sunt cei care reusesc sa lupte impotriva lui.

Cea mai eficienta arma pe care o avem la dispozitie este rugaciunea. Rugaciunea spusa din inima si nu doar de frica. Pentru ca rostirea rugaciunii elibereaza in noi fortele ancestrale capabile sa invinga senzatiile. Fiecare cuvant al rugaciunii activeaza energia care va forma scutul personal prin care nu poate patrunde nimic si care va inchide punctele de tangenta temporara si canalele deschise de Imperatorii de dincolo de bariera. Dar castigarea unei lupte nu inseamna castigarea razboiului. A razboiului dintre Bine si Rau care dureaza toata viata si dincolo de viata. Cand o senzatie este invinsa, o alta ii ia locul. Strategia lor este atat de complicata incat risti sa te invinga inainte de urmatoarea lupta.

Dupa lupta vor urma senzatii de siguranta, de destindere, cand ai impresia ca esti protejat si ca nimic nu-ti mai poate face rau. Vei avea impresia ca ti-ai adus o contributie esentiala in razboiul nevazut si te vei simti nemaipomenit. Si atunci, cand te vei crede in siguranta, cand vei crede ca stii ce trebuie sa faci la urmatorul atac, atunci cand garda ta este lasata, urmeaza atacul. Vei capata atata incredere in tine, incat atunci vei incepe sa faci primele greseli. Pe care nici nu le vei considera greseli. Cei ce vor sa nu greseasca trebuie sa treaca totul prin filtrul ratiunii si, ceea ce ramane dupa asta, trebuie raportat la cele doua porunci lasate de Isus: 1. Sa nu ai alt Dumnezeu decat pe Domnul Dumnezeul tau si 2. . De aici porneste baza pentru fundamentarea luptei impotriva dusmanului de dincolo de bariera.

Monstrul din lumea de dincolo la Pestera Ialomitei

2009-11-14T02:06:00.000-08:00

Monstrul din lumea de dincolo la Pestera Ialomitei

Eram cu Gavriil la Pestera in ajunul Pastelui. Dupa amiaza. Am luat 2 lumanari si bricheta lui Gavriil si am plecat de la hotel ca sa vizitam Pestera. Fusesem si mai devreme, dar atunci erau prea multi vizitatori. Am intrat si am inceput ascensiunea pe scarile pesterii, scari din lemn, umede si uneori lipsa sau putrede. Ne apropiam de fundul pesterii - portiunea care poate fi vizitata fara un echipament special. La un moment dat am auzit o respiratie greoaie. Pe moment am crezut ca era Gavriil. Apoi am auzit niste lovituri repetate. Pe masura ce ne apropiam de final, loviturile se auzeau tot mai aproape iar respiratia tot mai puternica. Mai mult decat atat. Am inceput sa simt fizic respiratia si pe cel care lovea. Era cumplit.

Un fel de mostru de dincolo de noi lovea cu pumnul intr-o poarta metalica. Voia sa vina aici, in lumea noastra. De ce spun un fel de monstru? Pentru ca era de o inaltime de aproximativ 2 metri, avea solzi, un fel de coada si maini care se terminau cu ghiare. In schimb, rautatea lui ma facuse sa-l simt fizic. Decalajul spatial aproape fusese anulat de apropierea temporala. Eram decalati la doar cateva zeci de minute de cel ce ne voia. Mai putin de 1 h. O frica animalica ma cuprinsese. Mai aveam putin si innebuneam. M-am uitat la Gavriil. Si el la mine.

Mi-am dat seama ca ceva asemanator simtise si el pentru ca m-a intrebat: “Bonzule, tu auzi?... Ramai tu in spate? “ Desi imi era teama mi-am dat seama ca asta era ultima noastra sansa. Daca spuneam nu, eram sigur ca in clipa urmatoare ne-am fi pierdut amandoi capul de frica si sunt convins ca nu am fi mai iesit din pestera. Cel putin in ceea ce ma priveste pe mine. Mai stiam si ca bestia doar atat astepta. Frica noastra dezlantuita i-ar fi deschis poarta si ar fi reusit sa ajunga la noi. Probabil ca am fi luat-o la fuga, lumanarile s-ar fi stins si poate am fi cazut pe pietrele pesterii si... Am ramas al 2-lea si ne-am indreptat spre iesire, in timp ce eu imi formam un scut de aparare pentru spate. Mai exact l-am chemat pe El sa-mi apere spatele. M-am lasat cuprins de bunatatea lui, singura care putea anihila rautatea dusmanului.

Dupa ce ne-am intors la hotel, circa 2 ore am stat intins pe pat. Mi se deschisesera circuitele energetice din zona plexului solar si pierdeam continuu energie, fara sa pot opri scurgerile. Frica ma invinsese de data asta. Partial, dar ma invinsese. Si am simtit cum poti pierde o lupta daca te lasi invins de frica. Mai ales ca Frica este ea insasi o entitate de dincolo de bariera.

Cum poti sa o infrangi? Fiecare are felul sau de a lupta. Trebuie sa te depasesti pe tine insuti. Trebuie sa treci dincolo de bariera daca vrei sa lupti cu ea. Si sa mai si ramai intreg dupa asta. Sa o cunosti, sa-i dai o forma, eventual un nume, o identitate. Pentru ca altfel nu ai cum lupta. Nu ai cu cine lupta. Dusmanul va ramane invizibil in timp ce tu iti vei consuma energia intr-o lupta inegala. Si, dupa ce te vei consuma, te va inghiti inainte de a-ti da seama ce se intampla cu tine. Ca sa lupti, provoaca-ti dusmanul, dar da-i neaparat o identitate si o forma perceptibila, indiferent de forma.

Cei 9 Magi ai Crucii

2009-11-14T02:02:00.000-08:00

Cei 9 Magi ai Crucii

Si acum stau si ma intreb cum a inceput si cum s-a sfarsit povestea celor 9 Magi ai Crucii? De fapt nu s-a terminat, dar sunt intr-o perioada in care nu mai stiu ce este bine si cat de este de bine sa folosesti anumite forte in scop personal. Eram acasa la unul dintre prietenii mei. Singur. Voiam sa influentez pe cineva de la distanta. Atunci m-am gandit la magie. Dar cum sa fac magie cand nu mai facusem niciodata? “ Magia este in voi. Apuca-te si vei vedea. “ Cuvintele astea m-au urmarit cateva zile. Apoi, intr-o zi, m-am apucat. M-am imbracat in negru. Am facut o candela dintr-un pahar mai mic, ulei si fitil de la o lumanare. Am avut un crucifix mai mare, metalic. Am aprins noua lumanari si cateva betisoare chinezesti. Am scos semnul de la gat. Apoi am inceput sa spun Paraclisul Maicii Domnului si de 9 ori Tatal nostru. Dupa care, m-am trezit chemandu-i pe cei 9 Magi ai Crucii.

Nu stiam cine sunt si nici nu mai auzisem de ei. Credeam insa cu putere in magia Crucii. Stiam ca este cea mai puternica magie. In timpul invocarii am ars o suvita din parul persoanei in cauza si am rostit anumite cuvinte pe care nu mi le pot aminti, intrucat nu mai eram eu insumi in clipele acelea.
Un timp mi-a fost teama de gestul meu. La un moment dat, l-am intrebat pe Hafial cine erau cei 9 Magi ai Crucii. Rabinul a fost surprins de intrebare si de denumire. Dar Hafial mi-a raspuns. Mi-a spus ca erau Fii ai Pamantului si ca veneau din Trecutul acestuia. Ca fortele lor l-au ajutat pe Moise si ca ei pot intelege egoismul uman. Si ma pot ajuta. Abia atunci am constientizat faptul ca ei erau langa mine si ca asteptau sa ma ajute. In toate problemele.

Ce pot sa mai spun este ca, de cate ori aveam unele mici probleme la serviciu, ii rugam sa trimita pe unul dintre ei si sa le rezolve. Fara violenta. Dorinta mea de a-i simti alaturi de mine era atat de mare, incat, intr-una din zile mi-au aparut vizual. Erau Toti imbracati in negru, cu o imbracaminte simpla. Si aveau cate o katana in mana. Din ziua aceea, cand aveam nevoie de ei apareau langa mine. Am incercat sa-i privesc pe fiecare in parte in fata, dar nu am reusit. Mi-au transmis ca nu are nici un sens efortul meu pentru ca ei oricum arata altfel. De cateva ori, noaptea, pe cand ma intorceam acasa, m-a cuprins o frica organica. Fara sa-mi dau seama ce anume a provocat-o.

Aveam impresia ca pe scara ma asteapta cineva. In clipa urmatoare, pentru prima data, Magii-Luptatori s-au desfasurat. Acoperindu-se unul pe altul au urcat pana la etajul la care locuiam. Unul ramasese la usa, altul era in capul primului rand de scari, unul era dedesubtul acestor scari. Altul era in capatul inferior al celui de al doilea rand de scari si altul in capatul superior al scarilor. In sfarsit, unul era in fata usii, la aproape 2 metri, supraveghind zona care ducea catre etajul urmator. Ceilalti erau langa mine, cu katanele pregatite pentru orice situatie. Desfasurarea asta a fost ceva extraordinar. Mi-am dat seama de multiplele valente ale Luptatorilor. De atunci a inceput sa-mi faca placere simpla lor prezenta. Cand ii rugam sa rezolve o situatie de conflict, functie de gravitate pleca unul sau cativa dintre ei. Dar, toata aceasta situatie a avut un final putin neasteptat.

Era o zi din luna decembrie. Nu stiu de ce, eram putin nervos. Sefa m-a chemat la ea si a inceput sa urle la mine. Aveam 2 luni in care lucrasem enorm pentru PRO TV. Fara prima sau multumiri. Nopti in sir ramaneam la serviciu ca sa lucrez. Ajungeam sa cuantific zile de lucru de 36 de ore. Eram efectiv daramat fizic. Iar ea nu era multumita. In clipa in care m-a chemat la ea mai aveam putin sa explodez. Intrand in birou, cei 9, traind starea mea de nervozitate si considerand de datoria lor sa ma apere au intrat impreuna cu mine. La inceput s-au dispus in semicerc in fata mea. Apoi, cand sefa a inceput sa tipe la mine. toti 9 s-au dispus in semicerc in spatele ei. Dar eu nu am mai rezistat. Pe moment am vrut ca sefa sa moara. In clipa urmatoare, unul dintre ei s-a desprins de grup, s-a postat chiar in spatele ei, a ridicat katana si a repezit-o spre capul ei.

Totul s-a desfasurat in mai putin de o fractiune de secunda. Timp in care, am stiut ca daca nu opresc lovitura, ea o sa moara. Dar Calea mea nu era calea Mortii ci a vietii. Am constientizat acest lucru si mi-am acceptat Soarta. Sabia s-a oprit chiar deasupra capului. Daca intarziam, structura ei energetica si astrala ar fi fost rupta. Legatura ei cu lumea asta ar fi fost taiata si ea ar fi murit. Pentru ca eu ma enervasem. Si nu eram de acord ca cineva sa moara doar din atat lucru. Totusi, am fost inca o data convins de forta Lor.

Au disparut dupa ce m-am indoit de ei. Vorbeam cu Mosu` si-mi povestea o carte scrisa de un initiat care - asemenea mie - era ajutat de diverse forte oculte. Numai ca acele forte oculte il ajutau asteptand ca el sa dea semne de slabiciune si sa-l atace. Deci respectivul trebuia sa fie mereu in garda, altfel aliatii lui il distrugeau. M-am gandit atunci daca nu cumva si aliatii mei erau la fel. Din clipa aia s-au retras in umbra mea si nu au mai aparut, desi le simt prezenta. Suspiciunile mele i-au dezamagit si i-au necajit. Forta lor energetica a ramas langa mine. Pana cand o voi folosi. Cand? Cum? Unde? Nu stiu. Si deocamdata nu ma intereseaza. Nu mai vreau sa ma pierd cautand raspunsuri la intrebari care nu ma ajuta ci, din contra, ma fac sa pierd un timp pretios pe care l-as putea folosi altfel. Rabdarea este cea dintai virtute a unui Luptator.

Asalt astral in pestera Ialomitei

2009-11-12T09:53:00.000-08:00

Asalt astral in pestera Ialomitei

Intotdeauna am considerat ca, inainte de a intra in lupta cea adevarata, inainte de a deveni luptatori, trebuia sa ne petrecem o noapte in Pestera. Sau nu neaparat o noapte. Daca timp de 1 h am fi rezistat normal, restul noptii nu mai conta. Insa, trebuia sa rezistam acea ora. Am incercat sa ma pregatesc timp de cateva luni pentru a trece testul pesterii. Am stabilit protocolul care trebuia indeplinit in pestera.

Am stabilit si coordonatele generale ale luptei care urma sa se desfasoare. Cadrul general de lupta trebuia sa-l impun eu si nu sa-l accept pe al celor care urmau sa ma atace. Altfel as fi fost pierdut.

Din pacate, nu am dus pana la capat cercetarile pentru tot ceea ce trebuia sa se intample. Trebuia sa-mi perfectionez vechiul TAO si sa creez altul nou, un TAO de intrare in lupta. Trebuia sa ma documentez, sa analizez pozitia cartilajelor palmelor pentru o eventuala crestatura in forma de cruce. Apoi, dar nu in cele din urma, trebuia sa fac invocarile pentru lupta. Trebuia sa deschid un canal pana dincolo de bariera si sa-mi rostest provocarea. Trebuia sa depun un juramant in fata Fortei. Noul meu juramant, ca luptator care trecea pe o alta treapta energetica. Nu am facut nimic din toate astea. Sau aproape nimic.

Pe 14 noiembrie am plecat cu Rabi la Pestera. Ne-am cazat la Padina. Dupa ce s-a intunecat, era trecut de 20.30, am plecat cu el catre pestera. Eram echipat in negru, aveam chiar o cagula la mine, special pentru noaptea pe care o asteptam. Si simteam o teama teribila. Daca pe timpul zilei eram nerabdator sa intru in pestera, odata cu lasarea intunericului mi s-a facut teama. Tremuram fizic, efectiv. La inceput eram hotarat sa intru si sa raman fara lumina. Mai precis, voiam ca Rabi sa ma conduca doar cu lanterna sa si sa plece tot cu lanterna. In felul asta eram obligat sa raman in pestera pana dimineata.

Pana la urma am oprit si eu o lanterna. Apoi, locul unde trebuia sa se desfasoare lupta era situat undeva la intersectia a 3 drumuri care treceau prin pestera: cel pe care veneai, cel care se continua catre fundul pesterii si unul unde erau niste grote inundate, care nu stiu cat tineau. Acolo trebuia initial sa indur asaltul. Dar mi-a fost teama ca nu voi rezista la un atac din 3 parti deodata. De aceea am ales un loc acoperit care imi acoperea spatele (oarecum) si lateralul, atacul principal neputand fi dat decat frontal.

Rabinul m-a lasat la poarta manastirii din gura pesterii. Din pacate, cand am intrat am dat fata-n fata cu un muncitor care astepta pe unul din cei 2 calugari care tineau slujba. Am intrat in pestera. Era intuneric. Am gasit un loc - destul de aproape de intrare. Am pus o patura pe care o pregatisem special si m-am asezat in Pan-tzo.

Am impreunat mainile ca pentru rugaciune. In clipa aceea am simtit cum se declanseaza automat un scut energetic si cum se inchide. Un flux energetic puternic trecea prin corpul meu. Am creat o sfera de protectie personala. In clipa aceea l-am simtit cum se apropie. Venea in viteza. Cobora treptele de lemn in viteza.

Cand a ajuns langa mine s-a izbit de sfera de protectie. A inceput sa dea tarcoale sferei in cautarea unui loc vulnerabil. Intarzierea aceasta era sa-l coste viata. Pentru ca, in clipa urmatoare, Master a adus o sfera de protectie care a cuprins tot locul in care ne gaseam, deci o parte suficient de mare din pestera. Cand a simtit sfera a 2-a l-a cuprins turbarea. Si-a dat seama ca este o capcana. Dar deja era tarziu. Nu mai avea pe unde sa se retraga. Nu stiam ce trebuie sa fac. Atunci am chemat a doua sfera sa se contopeasca cu sfera personala. Spatiul in care era bestia se micsora din ce in ce mai mult. Ajunsese atat de mic, incat bestia, pentru a nu fi strivita, isi micsorase dimensiunile pana aproape de starea energetica. Dar, in acelasi timp, simteam ca alti 3 luptatori se indreapta catre mine.

Nu stiu ce s-ar fi intamplat pentru ca, in clipa urmatoare calugarii au aprins lumina in pestera si au venit sa ma caute si sa ma roage sa ies din pestera. Asupra acestui capitol nu vreau sa insist. Cert este ca aici s-a sfarsit prima mea incercarea de a trece testul . Cand va fi urmatoarea incercare, nu stiu...

Cine supravegheaza Romania din Ceruri?

2009-11-12T09:39:00.000-08:00

Cine supravegheaza Romania din Ceruri?

Intotdeauna curiozitatea oamenilor a fost trezita de fenomenele ceresti iesite din comun pe care le-au consemnat ca fapte demne de a fi comunicate viitorimii. Se consemnau ploi si zapezi in cantitati uriase, cutremure care faceau ravagii dar, in special, fenomene care prin inexplicabilul care le invaluia pareau fantastice. Manuscrisele si cartile cu un continut religios sau laic isi ofereau paginile pentru astfel de relatari, iar publicatiile vremii prezentau si ele asemenea fenomene curioase. La randul nostru vom infatisa o serie de consemnari din cronici despre aparitii ciudate deasupra teritoriului celor trei state romanesti: Ardealul, Moldova si Tara Romaneasca.

De cand ne supravegheaza OZN-urile?

Prima relatare cunoscuta de acest fel dateaza din 8 noiembrie 1517 si este inscrisa in Letopisetul moldovenesc: “ semn mare s-au aratat pe ceriu, c-au stralucit dinspre miazanoapte ca un chip de om, de-au statut multa vreme si iara s-au ascuns in vazduh“.

Facand un salt de aproape 200 de ani, in 1709 intalnim o alta relatare despre un eveniment ciudat petrecut pe teritoriul Moldovei:

“...s-au aratat doi stalpi mari, ca de foc, unul de la apus, celalalt de la rasarit, mergand ca un alfa si unindu-se au fost ca un curcubeu in vreme de ploaie, stralucind foarte luminos ca la 3 ore si apoi au plecat. “ Asemenea, din Banat, martorii insemnarilor din manuscrise, ne-au lasat amanunte despre aparitia unor OZN-uri in anul 1737:

“ cand au imblat 1737, sara dupa cina, spre ziua lui sveti Nicolae, s-au aratat un semn pre cer dinspre miaza noapte, rosu ca sGavriile si lat. Si au fost mai doua ceasuri si s-au despartit in doao, apoi iar s-au impreunat si s-au asezat iar spre apus. “

Nu au trecut nici 40 de ani de la aceasta intamplare si un alt OZN a fost observat, de data asta, in Tara Romaneasca.

“ ...cand s-au incheiat pacea intre Rosiia cu turcii la luna lui iulie, cu 3 luni mai innapoi s-au intamplat aproape de Targoviste aceasta ciudesenie...Intr-o dimineata, pan-a nu rasari soarele, unde era ceriul senin dintoate partile, deodata s-a ivit un mic noru luminos, din care au inceput a tuna, apoi deodata trasnind, au cazut ca ploaia multe pietre dintr-acel noru, in coprindere ca de o versta de locu si mai bine, care pietre era negricioase ca noroiul cel gros si a lor faptura bucati, cum ar fi fost toate rupte dintr-o lespede, unile mai mari si altele mai mici. Cele mai mari cat pumnul si mai mari unite, alte mai mici si ca nuca. Si cu atata repeziciune au cazut, incat cele mai mari s-au ingropat in pamant da cat o palma si mai bine iar cele mai mici mai putin, dupa a lor greutate, iar cele mai marunte au ramas asupra pamantului, ca grindina. Si scotandu-le, atat cele mari cat si cele mici mirosea a noroi statut si putinel cam a pucioasa”.

Aceasta intamplare i-a facut pe ufologii din Romania sa afirme ca ar fi vorba despre un procedeu de evacuare a reziduurilor din interiorul unei nave de zbor, solidificate - pentru a restrange aria de ocupare din nava - printr-un procedeu necunoscut la ora actuala si din care fusesera scoase toate resursele energetice. Daca intamplarea anterioara lasa loc disputelor, urmatoarea nu lasa loc pentru interpretari. Dar sa lasam martorul sa prezinte cazul:

“Leat 1793 noemvrie 27, dumineca 2 pol ceasuri din noapte s-au cutremurat pamantul de 3 ori, aflandu-ma la masa la Floresti, cu dumnealui sardarul Constantin Poenaru. Iar a doua zi sara, tot la acea vreme au facut minune luna, ca intr-o jumatate de ceas au fugit pe ceri, de la pranzul mic fiind luna pana au venit la chindie. Si apoi au incetat “ .

Tinand cont de faptul ca pranzul mic reprezinta locul de pe cer ocupat de cu 45* inainte de cel mai inalt punct al cursei sale, iar chindia locul situat intre zenit si apus si daca retinem expresia celui care povestit in loc de , explicatia stiintifica lipseste cu desavarsire si este acceptata teza traiectoriei unei nave care imprastia o luminozitate puternica.

Trecand in secolul urmator, sa parcurgem insemnarile lui Irimie Stan din Sacele - Brasov:
“La anul 1812 au iesit o stea mare cu multe raze de catre amiezi: de noapte rasarea si mergea la muscali apoi s-au intorsu si au mers la apus si i s-au stricat razele. Steaoa patru luni au umblat in bataia frantuzului cu muscalul, cu neamtul“.

Ce era acea stea care timp de 4 luni a tinut sub observatie teritoriul catorva tari implicate in razboi - sa nu uitam ca era vorba de o Europa sfasiata de lupte, o Europa in care armatele lui Napoleon cucereau stat dupa stat pana s-au impotmolit tocmai de Rusia. Sa fi avut vreo implicare acea nava cu infrangerea ulterioara a lui Napoleon. Sa fi scris istoria? Deocamdata nu putem sa raspundem unor asemenea intrebari.

Moldova, un loc preferat de extraterestrii

Sa lasam speculatiile si sa rasfoim in numarul sau 37 din 1832:

“Marti, 1 noembrie dimineata pe la 5 1/2 ceasuri evropiene s-au vazut in Iasi in firmament o meteora care fulgerand s-au lasat in gios o multime de candele in forma celor de artifitie, impreuna cu un miros de pucioase, dupa care s-au format un stalp luminos si verticale (din sus in gios) ce peste tot au tinut ca la 5 minute“.
Este prima data cand apare referire la o decolare verticala la o viteza apropiata cu cea a luminii. Cativa ani mai tarziu, in 1837, un alt corp zburator ciudat este vizibil in partea de nord a Moldovei:

“Pe la 11 ceasuri s-au vazut chiar deasupra manastirii Neamtu un glob luminos de forma sferoida lunguret, in marime ca de 12 palme. Acest meteor se cobora din atmosfera in directie oblica spre apus incet pe deasupra ograzii manastirii, luminand toate poenile cu foarte vie si sclipicioasa lucoare si slobozind scantei care lumina ca ale stelelor cazatoare. Din partile invecinate cele de aproape, precum Targu Neamtu, se parea cum ca manastirea ar fi arzand. Acest meteor s-au observat si la Dorohoi la acelasi ceas“.
Dar sa nu plecam din Moldova, pentru ca la 1 februarie 1841, un spiter, Iosif Teohari, ne relateaza despre o noua aparitie OZN:

“ ...se arata la o mica inaltime, de o forma sferica, diametrul se parea ochiului a fi de 2 palme, albiu si foarte luminator, slobozindu-se de la nord-ost spre vest si lasand in urma si o coada prea frumos scanteietoare. Cu desfiintarea numitei sfere meteorice se informa o alta, a carei forma era mai mica, dar lumina mai infocata, care tinu aceeasi directie, lasand o asemine coada scanteitoare si facandu-se in sfarsit nevazuta spre marginea apuseana a orizontului nostru...” .

Se vede asadar ca, o data cu trecerea timpului, navele care isi faceau aparitia deasupra teritoriului celor 3 tari romane se perfectionau, de data aceasta fiind vorba de prima decuplare in aer si continuarea zborului in sistem autonom. Care este interesul vizitatorilor din aer fata de tara noastra si de ce ne tin sub observatie fara sa intervina? Cine sunt ei si cat de evoluati sunt? Vin din Spatiu sau din viitorul Terrei? Sa fie Romania o tara aflata sub supravegherea OZN-urilor si a celor aflati la bordul lor? Sunt intrebari la care ii lasam pe altii sa raspunda. Datoria noastra este sa informam si asta am facut si in materialul de fata.

Cum am devenit Luptator al Ordinului Trinitatii

2009-11-12T09:34:00.000-08:00

Cum am devenit Luptator al Ordinului Trinitatii

A inceput brusc, in luna octombrie a anului 1996, cand simteam ca Timpul trece pe langa mine, ca ceva se apropie si ca trebuie sa fiu pregatit pentru ceea ce va urma. Nu am stiut ce. Nici acum nu stiu si poate niciodata nu voi afla ce asteptam...
Intr-una din zile l-am sunat pe un fost coleg de sala. Simteam ca trebuie sa vorbesc cu el. Nu cu unul din prietenii mei ci cu acel coleg. I-am dat un telefon si am stabilit o zi de intalnire, sambata sau duminica, nu mai stiu exact. Stiu ca era doar o zi de sfarsit de saptamana, cand el era liber. Am mers la el acasa si am inceput povestirea. Am povestit despre noi, despre baietii veseli, diverse intamplari prin care am trecut impreuna. Stia multe despre baieti. I-am povestit tot ce credeam ca ma ajuta sa-mi explic scopul pentru care l-am cautat. I-am spus ca nu mai pot practica artele martiale pentru ca nu mai simt cum intra lovitura.

Pentru ca nu mai stiam care este scopul luptei. De ce luptam eu? Ce voiam sa demonstrez? Unde voiam sa ajung? Ce voiam sa ajung? Erau intrebari la care nu puteam raspunde. Iar starea asta de non-raspuns ma tinea pe loc. Nu faceam nimic. Absolut nimic. Nu mai aveam nici macar scopuri. Nimic afara de un strop de credinta, fara de care m-as fi pierdut cu totul. Atunci el mi-a spus ceea ce deja stiam, dar voiam sa mai aud pe cineva confirmandu-mi: Tao-urile au fost facute de luptatori care aveau o anumita structura energetica si un anumit nivel energetic. Niciodata doi oameni nu vor fi identici din punct de vedere energetic. Deci fiecare are propria sa structura energetica si propriile sale lovituri, specifice. Mai precis, fiecare luptator trebuie sa-si faca propriul Tao, care sa contina miscari ce-l definesc cel mai bine energetic.

Am plecat cu gandul asta acasa. Apoi, in urmatoarele zile am inceput sa ma gandesc tot mai mult. Cum sa fac si ce sa fac, pentru ca, de ziua mea, sa am semnul facut din argint. Am inceput sa strang argint de pe unde apucam: de la sotia mea, de la Rabi. Apoi am cautat un giuvaergiu care sa poata face ceea ce voiam eu. Am gasit destul de greu un mester care sa lucreze medalionul. Din ziua in care l-am dat la lucru (sau cateva zile mai inainte, nu mai stiu exact), am inceput pregatirea mea pentru protocolul care urma sa se desfasoare in clipa in care urma sa schimb semnul cel vechi cu unul nou.

Mai mult decat atat, seara, inainte de culcare, dupa ce ma intindeam in pat, incercam sa ma inconjor de o sfera energetica in stare sa-mi conserve energia pe durata somnului. Timp de cateva zile sfera nu a fost chiar o sfera. Avea mai mult o forma ovoidala, dupa configuratia mea fizica. Si nu avea o culoare anume. Mai ales ca lasam culorile sa se perinde, convins ca, intr-un final, ma voi opri la una anume, lucru care s-a si intamplat de altfel dupa circa 4-5 zile. Atunci, intr-o seara, haloul energetic care ma invaluia a luat culoarea verde. Si dupa alte cateva zile am reusit sa obtin si sfera pe care o doream, in clipa in care o chemam. Mai mult chiar, sfera respectiva ajunsese sa ma insoteasca permanent, oriunde mergeam. In toata aceasta perioada, de cand am dat semnul la lucru si pana l-am luat, am incercat sa-mi creez propriul meu TAO. Ideea a pornit de la necesitatea indeplinirii unui protocol in fata celor pe care ii chemam sa fie martori la transformarea mea, la trecerea mea pe o alta treapta. Am inceput sa ma gandesc la tot felul de miscari. Apoi mi-am adus aminte: “...la inceput a fost Cuvantul. “

Si am inceput sa astern pe hartie cuvintele care urmau sa fie definite de anumite miscari si care, sa reprezinte ceva, nu doar o simpla miscare. Si atunci se petrecea un lucru destul de ciudat: deveneam altul, cuvintele se asterneau pe hartie aproape fara sa ma gandesc. A urmat faza in care trebuia ca partii literare sa-i gasesc corespondente in miscarea fizica. A fost putin mai greu, pentru ca miscarile trebuiau bine alese si trebuia sa le simt. Si nu intotdeauna era asa. Chiar si acum, cand scriu aceste randuri, la aproape 1 an si jumatate, nu sunt multumit de miscari. Aproape 1/3 din miscari trebuie schimbate pentru ca nu le simt. Fiecarei propozitii, fiecarui ii corespundea o anumita miscare sau un ansamblu de miscari. Nu voi scrie acest TAO aici, pentru ca cei care vor citi acest caiet trebuie sa-si faca propriile miscari si propriile simboluri, iar TAO-ul meu este mai mult de energetizare, incarcare care poate fi folosita de ambele tabere. De aceea prefer sa nu apara aici asa ceva.

A doua parte a protocolului continea chemarea anumitor entitati pe care le rugam sa vina si sa ia parte la eveniment. In timp ce ma gandeam sa nu omit pe cineva , am lasat gandurile libere, sa porneasca inapoi in timpul care trecuse din 1990 pana in clipa de fata. Si atunci s-a mai intamplat ceva. La finalul pregatirii protocolului de chemare, cineva s-a suprapus peste mine si, cu o voce care venea de undeva de departe si era retransmisa prin mine, m-am trezit spunand cuvinte pe care nu le gandisem nicioadata si nu aveam cum sa le fi gandit:

“ de dincolo de Betha 2 chem partea ramasa in urma. O chem prin Timp si prin Spatiu. O chem din Timp si din Spatiu. Sa vina aici, in acest Timp. Sa vina aici, in acest loc. Sa vina aici, in acest corp, unde ii este locul. Rog armatele thalamice sa-l insoteasca pana aici, asa cum ne-am inteles...“

Am ramas putin mirat de aceasta chemare si nu stiam daca trebuie sa fac acest lucru. Pentru ca nu stiam ce am lasat in urma. Nu stiam daca trebuie sa readuc trecutul in viata mea si, mai ales, daca trebuie sa unesc trecutul meu cu viitorul meu.

Am incercat sa aflu ce este cu Betha 2. L-am intrebat pe Lexus, mai intai, pentru ca mi-a fost mai la indemana. Contrar asteptarilor, Lexus mi-a raspuns pe loc. Mi-a explicat ca eu vin de pe Betha 2, unde am fost imparat. Ca am purtat o serie de razboaie nimicitoare, doar de dragul razboiului. Ca pana la urma, am dus un razboi impotriva unei civilizatii paralele (si a lasat sa se inteleaga cum ca Thalamii ar fi fost acea civilizatie), razboi in urma caruia planeta a fost distrusa. Dupa distrugere, atat eu cat si ceilalti vinovati de asta, atat dintre cei pe care-i conduceam cat si dintre thalami, am fost distrusi si trimisi pe Pamant sa invatam ce este Iubirea. Mi-a mai spus ca pedeapsa a fost indulcita de faptul ca luptele duse de mine erau - intuitiv, fara sa fiu constient de acest lucru - duse impotriva unor planete ale intunericului.

Tot la vremea respectiva - dar asta se intampla dupa ce am luat oficial semnul - am simtit ca, de fiecare cand ma apropiam de Sotia mea simteam o repulsie, ceva din mine intra in garda. L-am intrebat iar pe Lexus de ce se intampla lucrul asta si mi-a spus ca ea este din neamul thalamilor.

Revenind la sfera verde de care ma inconjuram zilnic. Dupa ce am luat semnul de la mestesugar am inceput sa spun, in fiecare seara, de cate 9 ori, timp de 9 zile, , purtand semnul nou peste cel vechi, pentru a se incarca energetic si a se suprapune puste coordonatele mele. Din clipa in care l-am pus la gat, sfera verde si-a marit conturul si si-a perfectionat forma - avea aproximativ 4 metri in diametru (cand dormeam sfera inconjura toata camera in care eram) si o forma perfect rotunda. Ceea ce era mai interesant, era faptul ca, de cate ori eram in masina, ceva ma indemna sa chem sfera, pentru ca tot ceea ce intra in interiorul sau se descarca, pe moment, de toate energiile negative.

Vocea interioara care ma insotea in perioada aia - si nu era Eliszar - imi explica ca gandurile negative erau filtrate de Forta Sferei si-mi spunea ca, daca vreau, ii pot influenta mental pe toti cei care intrau in perimetrul sferei, dar ca, el personal nu-mi recomanda acest lucru, fiindca as fi fost desconsiderat de cei care ma onorasera cu prezenta lor. Forta din spatele Sferei s-a recomandat ca fiind Master, dar un Master la un nivel mai mic decat la cel la care-l cunosteam noi, insa suficient de mare sa anihileze contraloviturile eventuale care puteau fi generate de gestul meu si, in mod special, sa acopere gestul meu, lasand impresia ca, de fapt nu are loc nici un eveniment. Ei trebuiau convinsi ca viata mea si a grupului era mai mult decat normala si monotona. Nu mai trebuia sa atragem atentia asupra noastra. Ceilalti trebuiau sa ne considere adormiti pentru totdeauna si deloc in stare de pregatire si de veghe. Pentru ca ar fi reinceput atacurile si Ei nu-si mai permiteau acum niste lupte in Universul nostru, prezenta lor fiind necesara in alta parte pentru pregatirea loviturii finale, care avea sa rastoarne ordinea veche.

In noaptea de 22 noiembrie 1996, m-am intalnit cu 3 dintre baieti in Gradina Botanica. Aveam nevoie de ei din mai multe motive (in afara faptului ca ei erau prietenii mei):
-in primul rand, aveam nevoie de prezenta lui Lexus, a lui Colisz si a lui Anaximandru. Protocolul cerea ca cel putin 3 din 6 sa fie prezenti.
-apoi, aveam nevoie de prezenta lor fizica pentru ceea ce reprezenta uniunea noastra astrala

Botanica era aproape pustie. Am cautat un loc mai retras si care sa se potriveasca cu momentul care urma. Pana la urma am gasit o platforma parca anume pregatita pentru asa ceva. Acolo i-am rugat sa stea de jur imprejurul meu, dispusi in forma unui triunghi echilateral - 2 lateral si unul in fata. M-am asezat in Pan-tzo si am inceput sa spun Tatal nostru. De 9 ori. Apoi am chemat sa fie prezenti comandantii trupelor imperiale de nivel Alfa, Beta Si Gama. I-am chemat pe baietii veseli, pe toti sapte. Apoi i-am chemat pe Ei. Am facut TAO-ul de prezentare. Apoi am chemat partea ramasa in urma. Un singur lucru nu l-am facut: am uitat sa chem escorta thalamica. Mai tarziu mi s-a explicat ca Ei mi-au sters partea asta din memorie.

Dupa ce am spus ceea ce aveam de spus, au vorbit pe rand, Anaximandru, Colisz si Lexus. Fiecare si-a spus parerea. Lexus chiar mai mult. A incercat sa ma descurajeze, sa-mi spuna ca tot ceea ce fac sau voi face este inutil, pentru ca deja am fost condamnati pentru nereusita si pentru intarzierea unui plan care ne-ar speria daca am putea fi constienti de marimea sa. La un moment dat am avut impresia ca nu este Lexus. Tot ceea ce spunea era contrar principiilor noastre si partii din Logica Imperiala care ni se dezvaluise prin EI.

Dar o putere mai mare decat a mea si decat a lui Lexus ma indemna sa merg mai departe. Imi spunea ca nimic nu este mai inutil decat inactivitatea si ca ceea ce faceam eu era hotarat de forte mult deasupra nivelului de Maestru al Fortei Vitale. L-am iertat pe Lexus, chiar daca nu mi-au placut vorbele lui: “ nu iti dau nimic, pentru ca nu meriti, pentru ca nu vreau...”

In aceeasi noapte, inainte de culcare, s-a mai intamplat ceva. Am simtit prezenta partii pe care o chemasem. Sfera verde a fost inlocuita de un camp de forta aproape invizibil, de culoarea apei limpezi, iar in dreptul dantzienului a aparut un mic luptator imbracat in negru si care statea in pozitie de concentrare, respectiv in Pan-tzo. Era deosebit de calm si-mi inspira siguranta. A doua seara, apoi a treia seara, luptatorul capata dimensiuni tot mai mari pana cand a ajuns la marime normala. Fata de mine era putin mai inalt, aproximativ 1,85 m, foarte tacut, desi simteam ca tacerea era mai mult impusa. In plus, il simteam puternic. Si simteam ca am nevoie de puterea lui.

Mai mult, il simteam intr-un mod ciudat: ma simteam pe mine insumi. Eu eram si cel care simtea si cel pe care-l simteam. Ziua il simteam aproape, iar cum se insera aparea langa mine. Mergeam impreuna pe strada, dar el era mereu in garda. Intotdeauna mergea putin inaintea sau inapoia mea si facea tot felul de semne ciudate catre entitati care nu erau vizibile pentru mine si care ma asaltau. Era ceva extraordinar sa-l vad, sobru, imbracat in negru si, uneori pus pe glume. O perioada de cateva saptamani totul a fost aproape perfect. Pana cand a inceput sa-mi transmita, telepatic, ca voi fi din nou primul, ca voi triumfa iarasi, ca noi doi vom fi cei mai puternici, la fel ca altadata. In clipa in care vorbeam cu Lexus despre thalami i-am simtit ura. Am simtit o ura despre care credeam ca am reusit sa o ingrop demult, undeva, adanc de tot, atunci cand am venit aici.

Acum iubeam si uram in acelasi timp. Partea dureroasa era ca el dorea ca ura lui sa ma invadeze si pe mine. Devenise egoist si razbunator. Dorea sa se razbune pe thalami. Si de cand aflase ca Sotia mea era dintre ei incerca sa ma tina departe de ea, sa ma faca sa o urasc, fara nici un motiv. In clipa in care a inceput sa-mi spuna ca ceilalti nu conteaza, ca noi putem fi cei mai buni, dar mai ales cand a inceput sa vrea sa retraiasca momente de marire egoita, i-am atras atentia ca nu mai suntem pe Betha 2. Voia sa distruga oameni doar de dragul de a-si demonstra ca a ramas cel mai bun. Placerea luptei ii dadea fiori. Nu conta cauza pentru care lupta. Voia doar sa lupte. In cele din urma i-am atras atentia ca acest corp imi apartine si ca vom face asa cum vreau eu si nu cum vrea el. Din clipa aia a devenit mai retras, mai ascuns. A incercat sa se suprapuna peste coordonatele mele si sa obtina controlul extrasenzorial. Incerca sa se impuna din umbra. Dar, de data asta stiam ca eu sunt stapanul acestui corp si ca fara voia mea nu se poate face nimic.

Dupa un timp am convocat o adunare generala in care le-am prezentat situatia baietilor si am cerut cateva sfaturi baietilor veseli. Probabil a inteles din acea discutie ca lupta aia era pierduta pentru el. Pentru ca, la cateva zile dupa, eram stapan pe propriile mele coordonate. El disparuse in mine. Devenise una cu mine, asa cum voiam eu si urma sa ma ajute conform principiilor mele de lupta. Renuntase la eul sau personalizat pentru a deveni .

INFERNURI. IERARHIZARE. FORTE

2009-11-11T09:45:00.000-08:00

INFERNURI. IERARHIZARE. FORTE.

Sunt forte mai puternice (in anumite conditii) decat cele pozitive, pe aceasta planeta.

Exista 4 infernuri principale, care mai pot fi divizate pe epoci, perioade sau alte criterii. Ele sunt:

1. Infernul inferior

2. Infernul de mijloc

3. Infernul tarziu

4. Infernul de dincolo

(Denumirile adevarate au fost inlociute cu aceste denumiri simbolice.)

Nu trebuie citit si interpretat termenul de cu ceea ce se stie despre infernuri. Sa nu uitam ca noi inca mai facem parte din .

Cronologic, acest infern incepe de la -40.000 (I.H) si va dura pana in 2000 - 3000 (d. H) functie de lupta oamenilor.

Primele 3 inferne sunt destul de normale (oarecum), asemanatoare lumilor superioare, dar opuse.

Ultimul infern, cel de dincolo, are insa, o istorie destul de ciudata (si o comportare in consecinta). Se mai numeste si (a senzatiilor constiente) si a aparut in istoria acestor Universuri cu mult inainte de a fi luat nastere fortele sau spiritele. Este ceva ce a precedat chiar aparitia Timpului. Deci, acolo, dincolo de bariera, nu exista Timp sau Spatiu, ci numai senzatii.

Propriu-zis nu este un infern ci o lume primordiala din care s-au nascut toate celelalte. Singura problema este ca aceasta lume primordiala este aliata cu lumile infernurilor. (Poate, atunci cand va veni vremea, o sa aflam de ce). Toate senzatiile negative - teama, frica, insucces, inhibitie, furie, neputinta, sinucidere, dorinta de a ucide, de a distruge - vin de acolo.

Forta Vitala a construit o bariera intre aceasta lume si lumea de dincoace, cea care se straduieste sa se rupa de legaturile Trecutului si sa intre in Viitor. Foarte rar cei de dincolo de bariera reusesc sa se aventureze in spatiul pe care nu-l controleaza in totalitate si asta o fac doar fortele superioare din acele Lumi si doar in conditii deosebite, cand raidul lor prevede o mutare importanta pe campul de lupta din Universuri. Atunci cand se incearca ruperea unei parti cat mai mare din Viitor si intoarcerea ei in Trecut.

In lumea de dincolo de bariera exista si senzatii pozitive - de iubire, placere, liniste, caldura linistitoare etc - precum si senzatii pentru a caror descriere nu exista cuvinte in nici una din limbile oamenilor.

Cu tot pericolul pe care il reprezinta, lumea de dincolo de bariera nu poate fi distrusa. Intrucat ea este o lume primordiala, acest lucru ar duce la schimbarea radicala a viitorului, mai precis, la disparitia unor lumi, real pozitive, in care s-a investit multa energie si Forta si al carar viitor poate umbri Trecutul - de unde si inversunarea celor de dincolo de bariera, atacurile lor, sinucigase de multe ori, dar cu eficienta mare.

Marea problema este ca unele senzatii strapung prin bariera si actioneaza - partial - alaturi de infernuri, sporindu-le forta si puterea de lupta.

Dintre fortele infernului, cele mai sesizabile sunt fortele TELURICE, fortele KUNDALINI, fortele extrageometrice sau geometrice afiliate numerelor 4 si 6, fortele AFINICE, cele KALICE, ESIELIPTICE etc.

Unii dintre cei mai puternici luptatori ai lor - echivalenti luptatorilor imperiali, imperatorilor - sunt FARAONII.

Satan este cel mai puternic in acest Univers, iar pentru Universurile superioare si extrem-indepartate este Lucifer. Dupa el exista un Protocol asemanator celui al Familiei Imperiale...

DAR INTOTDEAUNA, UNEI FORTE NEGATIVE I SE SUPRAPUNE O FORTA POZITIVA, SUPERIOARA.

Veti invata ca la un anumit nivel nu exista pozitiv si negativ. Si pozitivul si negativul se contopesc. Orice Forta va avea o parte pozitiva si o parte negativa care va contrabalansa partea pozitiva.

Sfantul Duh este Marele Maestru al Fortei Vitale si reprezinta o exceptie, aflandu-se la granita dintre materie si camp, putand fi si una si alta. Familia Imperiala este constituita din Dumnezei sau Forte Atotguvernatoare intre care exista relatii de ordin tata-fiu sau profesor - elev (Iisus - Tatal lui Iisus sau Dumnezeu - Tatal lui Dumnezeu (Master, maestru de peste Timp si Spatiu, care este si frate al Sfantului Duh). Pe aceasta ierarhie imperiala, orice Dumnezeu se mai numeste si Forta - Forta Tatalui, Forta Master. Dumnezeul unei asemenea Forte se numeste Esenta: Esenta Fortei Master... Fiecare energie este altfel si altcum decat celelalte, astfel incat oricand un nivel superior se poate arata ca un nivel inferior, dar el va fi esentialmente diferit de acel nivel. Cu alte cuvinte, Dumnezeu poate sa-l cheme pe Fiu, dar se poate si transforma in Fiu, insa atunci cand Dumnezeu este transformat in Fiu, acest Fiu este diferit de Fiul. Aici se pune problema integrarii si a concretizarii: o energie atot-guvernatoare este implicit o energie creatoare de rang superior. Ea deci, a creat tot ceea ce exista si se poate spune ca este in toti si in toate. Cand Iisus a fost concretizat om, asta nu a scazut cu nimic puterea lui din exterior. Deci, cand Iisus a devenit om, in acel om era concretizat mai mult Iisus decat in oricare alt om sau lucru.

Pentru tot ceea ce se intampla exista undeva o memorie unde e transpusa evolutia spatio-temporala a unei lumi sau dimensiuni. Prin calatori spatio-temporali este reglata si amplificata orice interferenta a asa zisei SOARTE.

Tot ce am scris aici este pentru a va ajuta in calatoriile voastre spirituale...

Constient, subconstient si inconstient

2009-11-11T09:34:00.000-08:00

CONSTIINTA

Gandurile sunt forme de energie care traverseaza creierul nostru. Vin si pleaca. Sunt energii care sunt trimise de-nu-stiu-cine si incotro-nu-stiu-unde (aici, in acest subiect nu vom dezbate gandurile induse). Gandurile sunt mult influentate de starea noastra interioara, ele facand legatura intre psihic-non actiune si fapta-actiune.

Constiinta se poate manifesta fie prin ganduri ce sunt traduse in fapte (sau nu), fie printr-un glas interior, mai puternic decat orice gand si care este cel mai aprig si mai aspru judecator al faptelor noastre.

Oamenii de stiinta au descoperit, pana acum, 4 mari tipuri de unde cerebrale care sunt direct legate de psihic si constiinta si, mai ales, de armonia formelor gandirii, orice modificare a formelor gandirii aratand o posibila schimbare sau alterare a constiintei. Acestea sunt:

-BETHA - sau nivelul mental constient

-ALPHA - starea de vis sau creativa, cu perceperea extrasenzoriala a luminii, reinnoirea energiei celulare si primul nivel al sugestiei pentru subconstient

-THETA - reprezinta starile profunde ale ESP si nivelul de inceput pentru psiho-chinezie, chirurgie si stomatologie fara dureri si nivele foarte profunde pentru sugestie

DELTA - somnul adanc actioneaza toate talentele ESP si PK. Este nivelul amintirii integrale si sugestiei totale, nivelul non-rezistentei.

Fiecare din aceste unde pot fi emise de aparate speciale. Nu va asteptati ca cineva sa emita unde de tip Betha, pentru ca oamenii ar deveni constienti de propriul lor destin. Undele emise trebuie sa induca o stare de somnolenta, de visare, pentru ca in aceste stari este mai usor de blocat constientul unei persoane si de actionat asupra inconstientului sau. Un fel de arhiva facuta la nivelul inconstientului si care de multe ori va prelua controlul asupra constientului. Unde de tip radio, microunde, unde magnetice.

Credeti ca telefonul mobil este un simplu mijloc de comunicare? Va inselati. Este un mijloc de interceptare a persoanei respective, de identificare in orice moment a pozitiei acesteia, de ascultare a convorbirilor. Deja nu mai este nici un secret ca tehnologia permite receptionarea dialogului de la distanta CHIAR SI CU TELEFONUL INCHIS. O spun specialistii in telecomunicatii, nu eu. O spun cei care, lucrand in diverse servicii secrete, ca sa-si denigreze rivalii vin cu astfel de informatii in presa si la televizor. Veti spune ca este imposibil ca cineva sa te identifice exact unde esti intr-un anumit moment si cu atat mai putin sa te asculte. Va inselati amarnic. Intrati pe programele care permit vizualizarea din satelit. Am vazut nu casa mea sau a prietenilor mei, am vazut numarul de inmatriculare de la masina unui prieten. L-am sunat si i-am spus unde e parcata masina lui. Si am facut-o cu un program gratuit, aflat la dispozitia tuturor. Va ganditi unde au ajuns echipamentele militare?! Singura modalitate de a nu fi localizat este sa ajungeti la nivelul de a va ecrana, pur si simplu, de a pune un simplu halou energetic emis de propriul vostru corp si care sa lase undele sa il scaneze ca si cum ar fi un loc gol. Atentie, nu veti folosi ecranarea de lupta, care foloseste scuturi energetice impenetrabile si care ar fi percepute imediat de scanere ca un obiectiv fizic, ci veti folosi ecranarea prin nealterare, cea care lasa undele sa treaca prin voi ca si cum nu ati fi existat... Dar aveti mult de munca sa ajungeti la acel nivel. Fireste ca si eu...

SUBCONSTIINTA

Subconstientul este controlorul corpului fizic si actioneaza asupra mentalului, afectivului, prin capacitatea sa de a depozita ganduri si programe afective care functioneaza automat atunci cand primesc stimulul adecvat. Limbajul mintii subconstiente este constituit din simboluri si toate informatiile sunt inmagazinate in mintea subconstienta sub forma de imagini cuplate cu motivatori afectivi.

Subconstientul dirijeaza mult din tot ceea ce facem sau gandim dar, din nefericire pentru noi, el este inaccesibil si nu putem patrunde la bancile sale de date si informatii atunci cand dorim, oricate mijloace de patrundere am folosi. Subconstientul functioneaza ca o supapa, lasand sa treaca, din cand in cand, cate o informatie - si asta doar atunci cand este imperios necesar. Oare nu vi s-a intamplat niciodata sa vreti sa treceti strada si in ultimul moment sa va razganditi? Iar imediat dupa aceea prin locul respectiv sa treaca o masina in viteza mare? Mie mi s-a intamplat si nu o data. Sau nu vi s-a intamplat niciodata sa va ganditi la rezolvarea unei probleme si sa cautati toate solutiile posibile si imposibile iar cand erati in punctul maxim si va impacati cu ideea de “ce o fi o fi”, sa apara si solutia? Mie mi s-a intamplat si asta. Dar nici una din experiente nu m-a facut sa invat sa ma las in mainile “Fortei Vitale” sau a lui Dumnezeu, daca vreti sa-i spuneti numele la acest nivel.

Necunoscandu-ne in totalitate subconstientul, noi nu putem sa-l modificam - intr-un fel sau altul - dupa necesitati, intrucat el este guvernat de alte legi, la care noi, cu subconstientul nostru nu avem acces. El este starea constienta a energiei individualizata care poate trece din stare energetica in stare materiala si invers. In subconstient nu putem patrunde decat intr-un singur caz: atunci cand el se transforma in constient pur iar noi vom sti cu certitudine ceea ce suntem cu adevarat in stare energetica pura. Sa spunem ca el este biblioteca de date la care avem acces doar in stare spirituala, astfel putand folosi informatiile in conformitate cu necesitatile si posibilitatile de actiune. In stare materiala, multe din cunostintele noastre sunt blocate. Asta pentru a putea suporta existenta materiala mai usor. Pentru ca existenta materiala este mult mai apasatoare si ingraditoare decat orice alta stare energetica. In clipa in care devii om, ti se inchid o serie de canale energetice, accesul tau la propriile resurse energetice fiind aproape anulat. Daca viata pe care o duci este conforma atat cu legile universale cat si cu legile lumii din care vii, treptat ti se permite accesul pe anumite zone energetice, maximul energetic fiind cu mult mai mic decat nivelul energetic al ultimului nivel de creatori ai lumii in care te-ai dus.

Juramantul unui Luptator al Fortei Vitale

2009-11-11T07:08:00.000-08:00

Juramantul unui Luptator al Fortei Vitale

Jur sa fiu cat mai modest in tot ceea ce fac.

Jur sa nu folosesc vreodata informatiile dobandite impotriva altor reprezentanti ai Fortei Vitale.

Jur sa lupt intotdeauna pentru protejarea luptatorilor Fortei Vitale aflati in impas.

Jur sa respect traditia si sa pastrez vie in memorie amintirea inaintasilor, sa transmit urmasilor mei invatatura vietii.

Jur sa nu fiu initiatorul unei lupte ci sa ocolesc lupta de fiecare data, sa o accept doar pentru a-mi apara propriul drept la viata si al altor luptatori ai Fortei.

Jur sa nu rapesc existenta materiala a adversarului decat in cazuri extreme, cand nu am incotro, pentru ca Forta Vitala este singura cu drept de viata si de moarte.

Jur sa anihilez definitiv adversarul ce atenteaza la existenta mea materiala.

Jur sa lupt mereu pentru mentinerea echilibrului Universal.

Cum am primit pentru prima data un Trimis Imperial de dincolo de Inceputuri

2009-11-10T10:38:00.000-08:00

Cum am primit pentru prima data un Trimis Imperial de dincolo de Inceputuri

Tin minte si acum ce greu era sa ne strangem toti 7 cand eram in cantonamete in prezenta maestrului nostru...
Eram la Slanic, in anul 1991. Nu mai stiu daca era primavara sau vara. Cert este ca, unii dintre baieti fiind elevi de liceu, era in perioada unei vacante scolare. Intr-una din seri, se da alarma printre baietii veseli. In noaptea aceea urma sa vina un sol imperial. Dar nu era vorba de un sol oarecare, ci de un trimis care venea de dincolo de inceputurile tuturor Universurilor, de dincolo de Timp si Spatiu. Era vorba, dupa cum aveam sa aflam mai tarziu, de Esenta Esentei Esentei Esentei Esentei Fortei Master.

Insasi titulatura trebuia sa ne sperie, cunoscand puterea pe care o avea Insusi Master, Stapanul Universurilor si Maestrul tuturor Luptatorilor Fortei. Dupa ce s-a inserat, am mancat fiecare prin camerele noastre, apoi ne-am adunat undeva pe holul vilei - in care nu mai erau alte persoane in afara baietilor de la sala - si unde See fu avea chef de vorba. Mai erau si cativa baieti din afara grupului nostru, dar ei habar nu aveau despre ce vorbeam noi cu maestrul nostru.

Si oare ce vorbeam?! Ii chema pe baietii veseli si le cerea sa execute cate un tao din scolile de arte martiale invatate in Universuri. Imi aduc aminte de Tao-ul lui Hafial care semana enorm cu miscarile unui copac ce se pleaca sub puterea vantului fara a se dezradacina, folosind forta vantului pentru el insusi. La un moment dat, cand ora la care ni se ceruse sa fim singuri si impreuna s-a apropiat, ne-am semnalat din ochi si, sub diverse scuze, ne-am scurs, unul cate unul, catre camerele noastre, tematori totusi ca maestrul nostru se va prinde de strategie. Nu a fost asa.

Ne-am intalnit in afara vilei si am pornit, nu mai stiu daca la ideea lui Mihai sau a lui Dan, catre un varf de deal, unde s-ar fi aflat un loc mai retras si mai potrivit. Intrucat era aproape intuneric iar Slanicul avea o gramada de stradute intortocheate pe care nu le cunosteam atat de bine, in cele din urma ne-am ratacit. De data asta Lexus s-a suparat. A preluat comanda si ne-a cerut sa-l urmam, in fuga. Eram deja atacati. Se stia care este scopul nostru si incercau sa ne opreasca.

A fost prima data cand Lexus nu a luptat impotriva lor si a preferat sa-i amageasca. Le-a proiectat semne si protocoluri din care reiesea ca suntem de-ai lor. In felul acesta atacurile au incetat si nu s-a atras atentia asupra noastra. Pe intuneric am ajuns la un fel de debarcader. Am traversat in fel de podet din lemn de cativa metri lungime. Ni s-a cerut sa ne dispunem in forma de cerc. Au inceput niste atacuri cumplite. S-a ajuns pana la a veni ajutoare din cateva inferne. In clipa in care ne-au descris pregatirile pe care ei le faceau ca sa ne atace tremura carnea pe noi. Ne era putin teama, desi stiam ca suntem aparati de Ei. Rand pe rand, atacurile erau respinse. Dar pe masura ce un atac era respins, mai multe trupe se adunau. Pe portile Infernelor ieseau armate comandate de insisi conducatorii acelui infern. Atmosfera devenea aproape neincapatoare...

La un moment dat Lexus a inceput initierea protocolului pentru primirea Trimisului. Le-a cerut tuturor entitatilor aflate pe drumul pe care urma sa vina Solul sa plece. Unii i-au respectat dorinta. Altii nu. Iar altii atacau furibunzi, pentru ca aflasera cine eram si ce urma sa se intample. Atunci Lexus s-a maniat si s-a recomandat cu imaginea sa de Maestru al Fortei. Le-a dat un ultimatum inainte de a-i distruge. Dupa cateva secunde de asteptare i-a atacat de la un nivel la care rebelii nu se puteau apara. A distrus tot, buni sau rai. Tot ce statea in Calea Celui Trimis. Nimeni nu a mai avut voie sa scoata un sunet.

Dupa un moment de tacere, am simtit ca o apasare. Trimisului i se pusesera la dispozitie coordonatele lui Lexus si cele ale lui Hafial. De aceea am fost foarte mirati cand, la intrebarea lui Lexus de intampinare, Colisz a ridicat capul si a privit in toate partile, inclusiv in sus si in jos.

“Nu am mai fost de mult prin locurile astea. De dinainte de a exista aceasta planeta. Este destul de frumos la voi “.
Apoi le-a cerut baietilor, conform protocolului, sa se prezinte si sa ne prezinte si pe noi. A fost prima data cand am simtit la limita maxima controlul extrasenzorial exercitat de Eliszar peste vointa mea. Capul mi se plecase in piept si, oricat am incercat eu sa-l ridic nu am reusit decat in clipa in care trimisul ne-a permis lucrul acesta.

A inceput sa vorbeasca pe rand cu fiecare. Bineinteles, pe Lexus il cunostea cel mai bine. I-a intrebat pe rand ce au de facut si daca au nevoie de ceva. Nimeni nu a intrat in amanunte referitor la ce ar avea nevoie fiecare, desi nu o duceau chiar pe roze. Noi nici nu indrazneam sa deschidem gura si sa-i raspundem, cand ne-a venit randul. Maretia sa aproape ca ne strivea. Nu a stat mult. La plecare ne-a dat sfaturi si noua si baietilor nostri veseli. Si a mai facut un lucru care ne-a lasat perplexi.

“Si acum va vorbesc voua (infernurilor). Sa va faceti datoria ca si pana acum!“.

Dupa care a plecat mai departe, inspectand alte grupari de din alte Universuri.

Bonz

Vizitator in propriul meu trup

2009-11-10T10:36:00.000-08:00

Vizitator in propriul meu trup

Mult timp m-am intrebat ce se intampla cu mine. Pentru ca niciodata nu m-am simtit ca fiind propriul meu stapan. Este adevarat, de multe ori ma autostapaneam extraordinar de bine. Dar tot nu ma simteam eu. Intotdeauna m-am simtit strain de mine insumi. Miscarile imi erau mai greoaie decat trebuiau sa fie.

Pana cand ajungea comanda de la creier la receptor si pana cand receptorul - fie ca era mana, picior sau oricare alta parte a organismului - devenea activ, alcatuind miscarea pentru care fusese comanda dura atat de mult, incat aveam impresia ca ma misc in reluare, cu incetinitorul. Ca sa se inteleaga mai bine, spun ca in timpul unei miscari, deveneam constient de incetineala miscarii inainte chiar de a incepe miscarea propriu-zisa. Este cumplit sa simti ca esti invitat la tine acasa. Treptat am inceput sa constientizez faptul ca eram undeva in apropierea propriului meu corp fizic, fara sa ma suprapun perfect cu acesta. Am stat mult timp si m-am intrebat de ce? Oare din cauza numeroaselor boli cronice, pe care nu le tratam? Pierdeam oare din cauza asta energie si, odata cu energia, pierdeam controlul asupra propriului meu corp?

Asta am crezut o perioada. Pana cand, Eliszar m-a ajutat sa gasesc raspunsul. Eram la tara. Ma gandeam la un amanunt care nu-mi dadea pace: de ce, din toate amintirile mele de copil prescolar, pana la varsta de 5 ani nu-mi aminteam nimic?! Nimic afara de moartea strabunicului meu. Si acum il vad intins pe masa, fara sa-i vad fata, in timp ce eu alergam prin casa si cei mari imi atrageau atentia sa fiu cuminte. Aveam in jur de 2 ani. De ce nu mai imi amintesc nimic altceva? Toate intamplarile pe care mi le povesteau mai tarziu bunicii mei ca fiind facute de mine insumi. Nimic. Absolut nimic in afara secventei din fata mortii. Ce m-a impresionat oare atat de mult incat sa fie singura amintire din primii 5 ani de viata? Privind retrospectiv, acum imi dau seama de legatura puternica dintre Viata si Moarte. Poate era vorba de un fel de ritual de initiere. La varsta aia. Poate era nevoie sa stabilesc anumite legaturi inconstiente care apareau la granita dintre Viata si Moarte...

In ceea ce priveste faptul ca nu-mi amintesc nici o secventa de pana la 5 ani, am reusit sa gasesc raspunsul. Raspuns care se leaga de faptul ca niciodata nu am simtit acest corp ca fiind al meu. De regula un raspuns contine si solutia unei probleme. Eu inca mai caut. Eliszar mi-a adus aminte ca la 4 ani si 1/2 am avut meningita. Mama mea imi povestise ca, pe durata bolii venea sa ma viziteze la spital dar nu recunosteam pe nimeni. Ma aducea un doctor de mana, in timp ce eu priveam in toate partile, curios. Atunci, in timpul acelei boli am venit eu, cel ce sunt, in lumea asta. Atunci am preluat acest corp, fara a reusi sa devin una cu el. Era normal, dealtfel, nu fusese proiectat pentru mine. Eram aproape perfect compatibil, dar nu intrutotul. Puteam sa-l stapanesc, dar nu la fel ca si cum ar fi fost propriul meu corp. De atuci incerc sa-l stapanesc tot mai bine.

Si stau sa ma intreb, de ce nu am venit in propriul meu corp? De ce a trebuit sa iau un corp de imprumut? De altfel Eliszar imi spune, in clipele in care scriu aceste cuvinte, ca eu sunt al corpului. Cel de dinaintea mea a fost o entitate introdusa tocmai pentru a nu trezi suspiciunile vrajmasilor. Daca as fi venit eu, direct, acestia ar fi avut timp sa aduca unele modificari organismului meu. Asa, venind altcineva - a carui misiune a fost sa-i faca pe adversari sa nu bage prea mult in seama corpul in cauza, din cauza entitatii care-l stapanea - Ei mi-au putut pregati venirea la o varsta la care nu mai erau posibile modificari de structura fizica si energetica - altele decat cele facute de Ei - care sa puna in pericol misiunea mea. Dar aceasta acoperire de atunci ma impiedica, deocamdata, sa redevin eu insumi. Acum imi amintesc si cuvintele pe care Eliszar i le-a adresat lui Master, in clipa in care s-a reintors in corpul meu.

“Este haos aici. Sunt o gramada de coordonate anapoda. Lipsesc unele canale. Multe sunt vitale...”

Astea au fost vorbele lui si el era necajit din cauza acestei situatii generale a organismului meu. Poate ca, va veni vremea cand voi redeveni propriul meu stapan. Sau poate vremea aia nu va veni niciodata si va veni ceva care sa inlocuiasca lipsa controlului extrasenzorial total. De ce spun asta? Pentru ca, de catava vreme, mi se cere sa-mi umplu corpul cu energie de tip Forta Master.

Energia asta trebuie sa porneasca din zona punctului de control extrasenzorial superior si sa se infiltreze in jos si sa ajunga in toate extremitatile organismului. Este un proces dificil pentru care cele doua tabere au inceput deja sa se lupte. Ceilalti fac tot posibilul sa nu continui experienta, dar trebuie sa fie constienti ca acolo unde intervin Ei luptatorii Fortei Negative vor fi infranti.

Bonz

Atlantida necunoscuta

2009-11-08T10:21:00.001-08:00

Atlantida nestiuta

Departe de tot, foarte departe, intr-un univers aflat dincolo de inceputuri, pe o planeta mai mare de cateva zeci de ori decat Pamantul, traia un popor deosebit, un popor curat, un popor binecuvantat de Dumnezeu. Era poporul lui Dumnezeu, erau xilonii.

Nivelul de dezvoltare al xilonilor era atat de mare, incat acestora le mai ramasese de parcurs doar o treapta pana in stadiul de evolutie urmator. Era treapta obligatorie pentru toate speciile existente: crearea unei alte specii care sa evolueze, conform legilor universale, de la un punct superior celui de la care au pornit propriii creatori.

Au inceput sa experimenteze genetic mai multe tipuri de structuri fizice pe care sa le foloseasca la constructia a ceea ce credeau ei ca va fi o specie perfecta. Avantul lor era demn de ceea ce urmareau, dar directia in care apucasera era gresita. Degeaba li s-a aratat Dumnezeu in cateva randuri si a incercat sa-i tempereze. Degeaba a incercat sa le explice ca inca nu venise vremea ca ei sa devina creatori. Xilonii nu mai tineau cont de nici un fel de sfaturi. Nu mai vedeau nimic altceva in jurul lor decat viitoarea specie. Tot efortul si elanul lor creator era concentrat in aceasta directie.

Vazand ca xilonii nu se opresc din experientele lor, Dumnezeu li s-a mai aratat o data. De data aceasta s-a aratat in splendoarea puterii sale de stapan. Le-a spus xilonilor:

- " Pentru ca nu ati vrut sa ma ascultati si pentru ca va iubesc mult si nu pot sa va las sa va autodistrugeti am hotarat. Veti pleca toti din acest univers. Veti pleca departe, pe o planeta pe care am creat-o special pentru voi. Acolo veti da testul final. Daca il veti trece sau nu, asta depinde de voi. Aveti mare grija, pentru ca legile care guverneaza lumea aceea nu sunt cele cunoscute de voi. Timpul nu va mai fi in favoarea voastra. Iar daca nu veti reusi, nu veti mai pleca niciodata de acolo. Fiti binecuvantati copiii mei si fie ca Forta sa fie mereu cu voi si voi cu ea”.

Atat le-a spus Dumnezeu xilonilor, dupa care a plecat nevazut si neauzit de nimeni, asa cum facea de fiecare data.

Xilonii s-au imbarcat pe navele lor de lupta si de transport. Pe crucisatoarele lor imperiale, pe distrugatoarele lor intergalactice, pe navetele lor spatio-temporale, pe transportoarele lor de marfa. Toate navele si navetele apte pentru o calatorie lunga au fost folosite.

Au plecat cu destinatie necunoscuta. Dumnezeu le spusese ca vor recunoaste singuri planeta atunci cand o vor intalni.

Au calatorit mult. In timp si spatiu au calatorit xilonii. Cu viteze mai mari decat viteza gandului. Planeta dupa planeta ramanea in spatele lor. Multi au ramas pe drum: unii s-au intors pe planeta lor, altii au ramas in diverse locuri, convinsi ca aceea era planeta de care le vorbise Dumnezeu - de altfel, nu greseau prea mult: acela era destinul lor si planeta aceea, lucuitorii sai, universul respectiv chiar, aveau nevoie de ei, de experienta lor, de puterea lor. Iar altii au cazut in luptele purtate de-a lugul galaxiilor cu diverse populatii barbare.

Erau mai putin de jumatate atunci cand, pe hublouri a aparut, de undeva din noaptea universala, planeta albastra. Au simtit toti ca au ajuns la destinatie.

Dupa ce au ateriza, au trimis cateva navete in recunoastere. Navetele s-au intors cu acelasi raspuns: planeta era locuita, dar nici una din specii nu se putea compara cu ei. Erau stapanii absoluti ai planetei.

Au inceput sa-si construiasca tabara, dupa principii cunoscute doar de ei si care sa-i apere de eventuelele atacuri din exterior,de pe planeta sau din spatiu. Apoi, cand tabara a fost intarita, xilonii si-au inceput treaba pentru care venisera de dincolo de universuri.

Primele doua specii create de xiloni au fost distruse inca din faza de laborator. Xilonii incercasera sa puna in ele toate cunostintele dobandite de ei pana la acel moment. Incercasera sa construiasca un popor a carui evolutie sa nu mai depinda de timp. Un popor care sa evolueze intr-un timp record. Sperau sa revolutioneze, in felul acesta, arta creatiei. Sperau sa-i impresioneze pe creatorii universali. Sa le arate ca ei sunt putin mai buni decat creatorii de dinaintea lor. Dar, desi cele doua specii erau aproape la fel de puternice ca xilonii, evolutia lor ulterioara pornise pe un drum gresit: evoluau impotriva legilor Universului si nu ar fi durat mult pana cand creatia s-ar fi intors impotriva propriilor creatori.

A treia specie au fost atlantii. Atlantii au fost poporul cel mai puternic din acest Univers, din toate timpurile de dinainte si de dinapoi. Forta lor si amprenta pe care au lasat-o in urma a fost extrem de puternica. Erau razboinici. O civilizatie razboinica. Traiau doar pentru fiorul luptei. Nu ii interesa de ce luptau atata vreme cat se gaseau in focul luptei. iar xilonii le facusera un cadou periculos. Un cadou care se voia a fi de ajutor pentru evolutia lor: le daruisera puterea de a materializa, intr-un anumit timp si spatiu, orice gand. Numai ca atlantii nu vor folosi aceasta putere asa cum credeau xilonii ca vor face si cum facusera ei atunci cand fusesera creati de Dumnezeu.

Dupa ce i-au creat pe atlanti, dupa chipul si asemanarea lor, xilonii s-au raspandit printre acestia, urmarindu-le evolutia.

Unii dintre ei, incalcand legile universale s-au casatorit cu femei atlante si au avut copii cu aceste femei. Marea majoritate a xilonilor a ramas insa credincioasa idealurilor ei, pastrand si respectand voia creatorilor din Universuri.

Pentru a-i putea stapani pe nabadaiosii atlanti, care cautau in fiecare eveniment un motiv de lupta, xilonii au incercat sa-i dezbine. este un dicton mai vechi decat si-au imaginat parintii Romei. Si era singurul acceptabil pe care il intrevazusera xilonii pentru a-i tine in frau pe atlanti. Ii faceau sa se razboiasca intre ei: clan cu clan, familie cu familie. Totul era sa facut pentru a le gasi o preocupare atlantilor si a le abate gandurile de la ceea ce va urma si de care xilonii fusesera avertizati de Dumnezeul lor: " V-am atras atentia ca arta creatiei nu este o joaca asa cum ati crezut voi. Un creator trebuie sa stie in primul rand sa aiba rabdare cu creatia sa. Nu poti distruge o creatie care devine din ce in ce mai enervanta, care nu invata niciodata din greseli, care nu tine seama de sfaturile creatorilor sai. Pentru ca viata, orice forma de viata, este sfanta si vine din strafundurile universale. Fiecare creator este raspunzator pentru ceea ce creeaza. Si voi veti raspunde in fata Fortei de fiecare greseala a atlantilor. Aveti grija, pentru ca toate fortele pe care le-ati pus la dispozitia lor va vor distruge daca le veti scapa de sub control. Datoria si destinul vostru este sa ii indreptati pe atlanti si nu sa ii distrugeti, chiar daca nu-i mai puteti controla. Iar daca va trebui sa-i distrugeti, nu voi veti fi cei care veti hotara acest lucru. ".

Dar situatia nu putea sa se perpetueze la nesfarsit...

Atlantii aveau si ei, ca toate speciile, o credinta, o Biserica, niste preoti. Iar templele lor erau deosebite. In interiorul acestora preotii puteau lua legatura cu entitati mult mai puternice decat xilonii. Si entitatile i-au convins pe preoti ca universul era mare si incapator. De ce sa se lupte intre ei pentru o bucatica din Terra, cand puteau sa aiba cate o planeta pentru fiecare? Cand zeci de galaxii asteptau sa fie cucerite? Si preotii au fost convertiti. Si i-au convertit si pe atlanti. Atunci a inceput cea mai mare expeditie de cucerire. Navele de lupta porneau, de fiecare data, in directii intamplatoare. Nu se urmare cucerirea unei anumite planete sau grup de planete. Se urmarea cucerirea Universului. Fusese declarat Imperiul Atlant.

Cadeau planetele una dupa alta. Unele fara sa opuna nici un fel de rezistenta, altele luptand pana la ultimul om. Acestea din urma oricum nu aveau nici o sansa: cei care se opuneau atlantilor erau exterminati. Nu trebuia sa existe nici un precedent in calea navalirii atlante. Si totusi au fost multi martiri. Au fost multi cei care au preferat moartea robirii de catre atlanti. Se intorceau armatele biruitoare cu tot felul de bogatii. Viata atlantilor se imbunatatea pe zi ce trecea. Pana cand, la un moment dat, bogatiile nu le-au mai fost suficiente. Au inceput sa aduca sclavi. Sclavi pe care ii ucideau atunci cand nu ii mai puteau folosi. Dar nici sclavii nu i-au multumit pentru mult timp. Acum aveau pretentia sa fie considerati dumnezei de catre planetele pe care le cucereau. Isi arogau dreptul de a gratia sau de a lua viata celor care se opuneau deciziilor lor. Planete intregi au fost distruse de furia atlantilor, civilizatii intregi au fost decimate, exterminate.

Dar Forta veghea. Strigatele de durere ale celor ucisi si mutilati, sangele nevinovat varsat, plansul copiilor care ramaneau fara parinti, al parintilor care ramaneau fara copii, au ajuns la Creator. Si Creatorul a trimis un sol pe Pamant sa vada ce se intampla acolo, pe acea planeta uitata de marile civilizatii universale. A trimis un sol care sa-i intoarca pe atlanti cu fata la Dumnezeul lor.

Trimisul Fortei a plecat. A plecat sa indeplineasca voia imparatului sau si sai intoarca pe atlanti la respectarea legilor primordiale. Cand a ajuns la destinatie a gasit un popor degenerat. Atlantii decazusera de la statutul de popor civilizator la cel de popor desfranat, pe cale de a se barbariza. Nici macar nu au vrut sa-l asculte pe trimisul imperial. Mai mult chiar, au vrut sa-si bata joc de el. Dar solul era trimisul Fortei insesi si nu s-au putut apropia de el. Au incercat sa-l ignore. Si sa blesteme puterea care-l apara. Au negat existenta Fortei. Nimeni nu se putea compara cu ei. Cel putin asa sustineau, fiind prost informati de unele entitati superioare cu care preotii lor se aflau in permanent contact.

Vazand ca nu-i poate imblanzi pe atlanti, trimisul a trecut la executarea ordinelor pe care le avea pentru aceasta situatie. A ridicat xilonii si atlantii ramasi credinciosi la lupta impotriva rebelilor. Dar acestia erau mai putini decat atlantii si xilonii tradatori. Luptau, in schimb, de partea Fortei. Ceea ce a urmat a fost un razboi nimicitor pentru ambele parti. Victoriile erau cand de o parte, cand de alta. Vazand ca atlantii se razboiesc cu proprii lor creatori, Dumnezeu a vrut sa-i nimiceasca El Insusi. Atunci a intervenit Isus. L-a rugat pe Parintele Universului sa le mai acorde o sansa. Si Dumnezeu l-a numit la comanda trupelor imperiale care trebuiau sa-i pedepseasca pe tradatori. Cand armata imperiala a ajuns pe Terra, razboiul incepuse sa incline de partea atlantilor rasculati. In plina batalie a aparut o lumina orbitoare. O lumina care i-a orbit pe rebeli. Si Isus le-a vorbit. Le-a cerut sa se intoarca pe calea cea drepta, la credinta catre Dumnezeul lor. Dar vorbele Sale au fost zadarnice.

Atunci Isus a poruncit ostilor credincioase sa se inalte cu navele lor. Si in mai putin de o fractiune de secunda Pamantul a fost invadat de ape. Continentele vechi s-au scufundat si din apa oceanelor a aparut o noua configuratie geografica.

Navele supravietuitorilor au aterizat pe noile pamanturi. Si xilonii i-au debarcat pe atlantii ramasi credinciosi. Dar, de data aceasta le-au inchis o serie de canale energetice. Le-au inchis acele canale care permiteau un control absolut asupra creatiei lor. Iar pedeapsa pe care au primit-o pentru rebeliunea atlantilor a fost cea prevazuta de Dumnezeu: xilonii au fost obligati sa-si distruga corpurile fizice si navele cu care venisera pe Pamant si sa intre in corpurile fizice ale noii specii, avand ca misiune apararea acelor corpuri fizice de atacurile in plan astral.

De la urmasii atlantilor, specia humanoida a degenerat din ce in ce mai mult. Pana la ora actuala. Acum traim apogeul degenerarii. Trebuie sa fim mandri de acest lucru. Sa nu uita ca Yin absolut se transforma in Yang. Iar noi, generatia actuala suntem inceputul unei noi perioade in evolutia celor de pe Pamant. Cu noi incepe urcusul catre ceea ce urmareau la inceput xilonii: o specie creata de ei, pe masura cunostintelor dobandite de-a lungul timpului si a sperantelor lor.

Va intrebati ce suntem, voi cei ce existati?!

2009-11-08T10:02:00.000-08:00

Va intrebati ce suntem, voi cei ce existati?!

Va intrebati ce suntem? Asta a fost greseala noastra de la bun inceput. Trebuia sa fie suficient sa stim ca suntem! Dar noi am vrut titluri, povesti, arme energetice. Si pentru ca nu le-am obtinut am cazut in extrema cealalta. Am inceput sa ne negam propria existenta. Sa spunem ca suntem niste nimicuri, sa ne consideram lipsiti de orice putere. Sa ne consideram oameni obisnuiti. Va place sau nu va place, noi nu suntem oameni obisnuiti. Noi suntem niste indivizi care pot influenta destinele oamenilor. Chiar daca vreunul dintre voi nu recunoaste lucrul asta. Sa schimbi destinul unui om nu inseamna sa-l inveti sa zboare sau sa intinda mana si sa cada cei din fata lui. Ca sa schimbi destinul unui om este suficient sa stai de vorba cu el si sa-i arati Universul asa cum este el in realitate dar cum nu e perceput de marea majoritate. Inseamna sa-l faci sa-si puna intrebari. Daca va gasi sau nu raspunsuri, asta nu mai e treaba ta. Cei mai multi dintre voi v-ati ascuns in spatele cuvintelor " daca nu e bine ceea ce il invat eu, ceea ce ii spun eu? Daca raspunsurile pe care si le da sunt altele decat cele pe care le-am obtinut noi? Dar oare noi stim ADEVARUL?". Oare cat timp va trebuie sa va dati seama ca ADEVARUL are mai multe forme? Ca fiecare dintre noi avem un adevar al nostru. Este adevarul meu minciuna pentru ca tu nu l-ai trait, prietene? Nu incercati sa luati locul Lor. Nu va mai intrebati ce va mai fi si cum va mai fi. Pentru ca Tatal nostru este mereu cu noi si tot ceea ce va fi va fi bine. Poate ca nu veti percepe binele ca pe un bine ci ca pe un rau. Poate ca veti avea impresia ca ceea ce ati facut e rau. Nu incercati voi sa rastalmaciti logica imperiala. Logica noastra este alta... Tot ceea ce am spus acum nu se reduce la a face orice. Pentru ca orgoliile voastre ar putea sa spuna, la un moment dat :
"Hai sa fac ceva si sa-i demonstrez lui … ca nu a avut dreptate".
Si veti face o mare gresala prieteni. Pentru ca mie nu aveti sa-mi demonstrati nimic. Lor le sunteti datori. Si nici macar Lor. Pentru ca ei sunt cu voi la porunca Trinitatii. Suntem aici pentru noi si pentru ceea ce reprezentam. Pentru ca cineva a stiut ca vom schimba ceva in istoria omenirii. Va asteptati la ceva vizibil? V-ati gandit vreodata cat de departe am putea fi de ceva vizibil? V-ati gandit ca poate rolul nostru este aproape invizibil? Ca poate in peregrinarile noastre vom intalni o persoana cu care vom discuta si careia ii vom schimba modul de gandire? Si ca acea persoana se va casatori si va avea un copil pe care il va creste dupa regulile noastre. Si ca la randul lui acel copil va avea un altul si ca abia acela ar fi cel ce iese in Lumina? Poate ca noi vom pregati pe strabunicul unuia dintre viitorii conducatori spirituali ai omenirii. Fi-vom de mult tarana cand roadele muncii noastre se vor arata... Nu asteptati lucruri care nu va vor fi date. Incercati sa va duceti viata pana la capat. Incercati sa nu ii mai criticati pe cei din jur cand voi insiva nu aveti o alta parere, o alta opinie. Construiti-va propria parere si puneti-o alaturi de cea care nu va convine. Lasati-le pe amandoua si veti vedea ca, dupa un timp va ramane doar una. Cea care ne va fi de folos tuturor. Ce sens au toate discutiile in contradictoriu? Lasati cuvintele sa se lupte intre ele si nu va mai luptati cu prietenii vostri. Voi transformati un schimb divergent de pareri intr-un conflict personal. Nu trebuie sa incerci sa-mi demolezi mie zidul pe care-l construiesc. Construieste tu un altul in fata mea. Si cand voi vedea ca zidul tau e mai bun decat al meu voi veni langa tine si te voi ajuta sa-l construiesti mai departe...
Poate peste un timp vom pune cap la cap ceea ce am acumulat fiecare pana acum. Si atunci veti fi uimiti de ceea ce stim... Pana atunci...

Cel ce deschide poarta catre lumea nevazuta

2009-11-08T08:08:00.000-08:00

Cel ce deschide poarta catre lumea nevazuta

Este greu de spus cand a fost inceputul sau daca a existat un inceput anume... Eu cred ca exista un continuum, ca suntem doar o mica sclipire pe marele cer al Universului, o parte din Marele Creator, a carui existenta este dincolo de timp si spatiu, dincolo de inceputuri. Cronologic, as putea spune ca samanta ancestrala a existat in mine dintotdeauna. De mic, de cand bunica mea ma ducea la biserica si ma obliga sa stau la slujba sau sa trec pe sub masa sau sa iau "bui-bui" asa spunea ea impartasaniei. Imi amintesc doar de faptul ca preotul imi dadea ceva care imi placea si luam cu placere... Cand am inceput scoala, lipsa buniciid e langa mine m-a facut sa uit "Tatal nostru", rugaciunea de baza a oricariu crestin. Dar nu am simtit asta decat tarziu de tot, cand am regasit rugaciunea in momentul pierderii mele pe calea dintre real si astral. Aveam in schimb o rugaciune personala... In fiecare seara, ma rugam Tatalui din ceruri pentru sanatatea si fericirea fiecarui membru al familiei mele... Ma rugam pentru tata, pentru mama, pentru bunica si pentru bunicul si pentru sora mea... Si ma mai rugam sa nu ma asculte a doua zi la romana sau la matematica sau sa iau nota mare la nu stiu ce lucrare... Aveam un semn al meu cu Dumnezeu: strangeam pumnul cu degetul gros inlauntru... Asta faceam ori de cate ori se aducea vreo lucrare de control la care stiam ca nu facusem mare lucru... asta faceam ori de cate ori urma sa fim ascultati la vreo materie la care nu ma stiam prea bun... Deci samanta astrala a existat in mine dintotdeauna... Stiam ca El este undeva acolo, sus si ma asculta mereu... In schimb ma rusinam de credinta mea in El. Toti cei din jurul meu, sub dogma comunista, erau atei - sau toti spuneau ca doar prostii cred in Dumnezeu... Eu spuneam cu voce tare ca nici eu nu cred, dar strangeam pumnii in semnul cunoscut si-l rugam pe Dumnezeu sa ma ierte. Stiam ca ma iarta, pentru ca orice parinte isi iarta fiul...

Dar inceputurile mele, samanta mea astrala a incoltit in 1990, la Costinesti, atunci cand am constientizat existenta fortelor nevazute... Imi aduc aminte si acum cum, incercand sa-i arat fostului meu maestru de arte martiale ca sunt cel putin la fel de bun ca el, ca in mine exista un inger cel putin la fel de puternic ca si al lui, am apucat pendului facut dintr-o ata si o verigheta de aur, am inchis ochii, am facut liniste in mine si apoi m-am rugat cu ardoare, in gand: "Orice ai fi, diavol sau inger, invarte acest pendul, invarte-l mult si tare...". iar pendulul a inceput sa se invarta in mana mea, independent de vointa mea. M-am speriat si l-am scapat, am deschis ochii iar amestrul meu de atunci m-a dojenit. Si-a dat seama ce s-a intamplat... A fost prima data cand Ei s-au manifestat in preajma mea... In articolele care vor urma sunt intamplari reale pe care le-am trait de-a lungul anilor... Unele sunt puse in forma lor bruta, altele sunt puse intr-o forma mai literara... E noapte si nu stiu ec sa scriu mai intai... dar cred ca cel mai bine este sa pun, treptat, pe acest blog, intamplarile... Nu trageti concluzii, nu cautati raspunsuri in insasi intrebarile mele. Nu sunt detinatorul unor raspunsuri, ci deschizatorul unui drum nou plin de intrebari...

Primii luptatori ai Fortei Vitale

2009-11-06T00:50:00.001-08:00

Primii luptatori ai Fortei Vitale

Totul a inceput cu multe milioane de ani inainte ca voi sa va nasteti ca civilizatie pe aceasta planeta. Totul a inceput atunci cand Forta Master a hotarat sa infiinteze Academia Taranto. Povestea Academiei a fost povestita deja. Acum vreau sa va spun povestea celor 7 Eu-ri Superioare care s-au cunoscut intr-un timp si intr-un spatiu de spre care voi stiti ca se numea Planeta Aritma. Cele 7 Eu-ri s-au cunoscut in imprejurari care le-au facut sa ramana tovarasi pe vecie. Aceasta este povestea celor pe care voi ii cunoasteti sub numele de Lexus, Hafial, Hafil, Anaximandru, Eliszar, Redone si Camis.

Poate ca unii dintre voi s-au intrebat de-a lungul timpului de ce din toata populatia planetei ati fost alesi voi si nu altii? Intrebarea e simpla. Noi aveam nevoie de voi, dar si de ei. Ei sunt acum in voi deci noi avem nevoie de voi toti. De ei si de voi. Cu totii stiti ca razboiul energetic se poarta zi de zi si in cele mai variate forme. Ceea ce am vrut noi la inceput cu voi si cu ei a devenit intre timp ceva mult mai important. Soarta unui univers se joaca pe aceasta planeta. Initial am vrut sa va pregatim pentru actiuni de lupta energetica de mai mica amploare, dar ati dovedit ca puteti sa fiti o forta atunci cand va strangeti cu toti in numele aceleiasi Cauze.

Acum concret. Puteti scrie cartea asa cum doriti sa o faceti. Atentie cui o veti da spre citire...noi vom veghea oricum sa nu se intample nimic rau. Puteti sa va urmati si planurile materiale...daca ideile voastre vor putea sa aiba o finalitate interesanta si pentru noi...le vom sprijini. Trebuie sa va spun ca acum sunteti in grija unor armate venite de departe. Civilizatia care are acum grija de voi sub conducerea Eu-rilor voastre poarta numele de gadiri. - in timp ce scriu percep o neclaritate in cel care dicteaza; este din cauza interferentelor unou atacuri - a folosit o ecranare pentru a putea scrie numele civilizatiei de mai sus stiind ca suntem foarte sensibili la denumiri de genul asta.

Daca ceva neclar se intampla cu voi este pentru sunteti in permanenta atacati...pe diverse canale energetice. Noi am hoatarat sa acceptam propunerea Eu-rilor voastre de a le inchide in sfere energetice imperiale pe care atacatorii nu le pot sparge. Practic numai aceste zone din corpurile voastre energetice sunt in acest moment pozitive. In rest sunteti deschisi ca un camp de bataie. Asta este solutia pentru a va mentine intr-o stare cat mai stabila. Comanda voastra extrasenzoriala, controlul final al corpului energetic si un nucleu vital elementar se afla in aceste sfere energetice. Ele sunt controlate de Eu-rile voastre. Faptul ca ele sunt inchise a facut sa fie mai putin comunicative. Pentru ele este o mare risipa de energie sa comunice cu voi de acolo. Prefera sa pastreze tacerea pentru a va asigura protectia.

Pentru motive serioase si pentru veniri de soli imperiali sau pentru escapadele pe care voi le realizati energetic in timpul somnului sunt asigurate canale protejate si protectie din parte AlfaBetaGamma3. Dezintgratorul Imperial de Eu-ri.....la un nivel destul de important a fost trimis sa stea in apropierea voastra pentru astfel de cazuri. Trebuie sa stiti ca pregatirea voastra continua in mod inconstientizabil de catre voi. La momentul stabilit o sa va faceti datoria. Ceea ce vreti voi sa faceti..trezirea Eu-rilor altor oameni este o misiune adiacenta de care trebuie sa va ocupati in mod constient. Nu cereti ajutor de la noi pentru astfel de cazuri decat la nevoie. Am spus ca va povestesc de inceputurile Eu-rilor voastre dar iata ca am prins prilejul de a va lamuri unele din dileme. Poate ca totul o sa vi se para ca suna in felul a ceea ce voi numiti povesti glandulare..asta pentru ca niciodata povestile nu vor inceta...ele sunt modul nostru de a comunica cele ce dorim sa vi le spunem. Acum ma voi intoarce la povestea mea.

Academia Taranto era deschisa de curand. Ea se afla pe un taram ciudat...o planeta care avea atat proprietati materiale cat si amateriale..si care se afla la intersectia unor coordonate originare de Spatiu si Timp ceea ce ii dadea un caracter de multitudne de timpi si spatii...acolo era practic pentru voi necuprinsul. Acolo venea Forta Master...la unul din nivelele sale esentiale pentru a pregati atat fiinte materiale cat si imateriale. Acolo a decis Forta Master ca trebuie sa inceapa pregatirea unor razboinici capabili sa lupte dincolo de bariera pentru a recupera Eu-ri importante pentru Binele Universal. Atunci, in acel timp si acolo, in acel spatiu au fost puse bazele Ordinului Trinitatii ca organizatie. Ordinul Trinitatii este gruparea de fiinte materiale si imateriale pusa la dispozitia Familiei Imperiale pentru a putea indeplini misiuni de o importanta vitala pentru Forta Binelui Universal. Voi trebuie sa stiti ca aceste misiuni nu insamna ceea ce vedeti voi in filmele de comando de aici...este vorba de milenii de incarnari si reincarnari succesive pentru a putea aduce un suflet inapoi de dupa bariera. Primii luptatori in Ordinul Trinitatii au fost alesi din cei care urmau atunci cursurile Academiei. A fost un esec total pentru ca ei erau acolo pentru cu totul si cu totul alte scopuri. Apoi s-a incercat o recrutare de luptatori din Universurile cunoscute ca razboinice....esec. Asa s-a ajuns sa faca parte din Ordin cei care au simtit singuratatea si durerea pentru ca doar ei pot pune viata in ideea de a aduce de dincolo un Eu singur si indurerat. (cand am scris ultimele randuri chiar am simtit o senzatie de durere ascunsa...sufleteasca)

Primul a fost Lazar...asa se chema la acel nivel la care condusese planeta Aritma....el simtise durerea pe care o poate simti cineva atunci cand isi pierde poporul. Apoi el a revenit din exilul indurerat in care se autotrimisese pentru a se chema Lexus.....el a fost primul. A fost mult timp singur..a fost mult timp singur. Doar el si Forta Master. Apoi el a dorit sa devina altceva decat ar fi trebuit sa fie, a dorit sa se razbune..a fost gresala lui. Forta Master a decis atunci sa mai recruteze alte Eu-ri care sa poata face ceea ce Lexus nu voia sa faca. El dorea sa intre in actiuni care cereau sa distruga cat mai multe Eu-ri negative posibil. A venit la poarta Academiei cel pe care voi il numiti Eliszar (este numele fortei ce ma insoteste). El era cel puternic in universul sau. Era cel pe care toti il chemau cand era vorba de o lupta...atunci cand si el a avut nevoie de ajutor toti l-au refuzat pentru ca era temut si nu iubit. Trufia lui l-a costat...a devenit singur. Asa a ajuns la Academie.El era un fel de Lexus..nu la fel de pornit insa. Nu a reusit sa accepte nici el in totalitate ca Eu-rile fac parte din aceeasi esenta a Fortei fie ele negative sau pozitive. Trebuie sa va spun ca toate Eu-rile care va sunt amintite aici au venit la Academie in forma lor materiala. Ele faceau parte din diverse civilizatii universale avansate care incercau sa traiasca dupa legile Universale. Nu aveau inca simtul de a urma fara gresala legile Universale...asta o fac doar cand sunt in forma energetica. Cei doi au ajuns sa se inteleaga bine in limita in care doua singuratati se pot completa una pe alta. Erau invincibile in lupta desi metoda lor era sinucigasa de fiecare data. Datorita abilitatilor lor scapau mereu cu bine. Apoi a venit un alt elev la Academie. El era altfel decat primii doi era mai linistit si mai intelept. Nu se pripea in lupta desi lupta la fel de bine ca cei doi. Dealtfel la Academie nu intrau decat cei foarte buni - stiti din povestirea anterioara ce insemna sa intri la Academie. Pe acesta il cunoasteti sub numele de Hafial. Asa era cunoscut si atunci.

Acum Eu-rile voastre sunt sub numele cu care au inceput sa invete la Academia Taranto. Hafial a adus un plus de echilibru in grupa celor trei de acum. El era cel care "gandea" o actiune si chiar si impulsivul Lexus se conforma de multe ori ideilor acestuia. Pe parcursul Timpului cei trei au fost sprijiniti de multi in lupte, dar nici unul nu a mai ramas langa ei. Multora ei le-au oferit ocazia de a fi integrati in Forta. Dupa multe lupte si multe vesnicii petrecute impreuna celor trei li s-a adaugat un alt Eu. Acesta este cel pe care voi il cunoasteti ca Redone. El venea de pe o planeta foarte asemanatoare cu cea pe care traiti voi acum. Pierduse aproape la fel de mult ca ceilalti si avea aceleasi "sentimente" ca si ei. Stia ce inseamna singuratatea si era capabil sa se dedice misiunii de readucere a unor suflete de dincolo. In shema de lupta a celor patru Redone era cel care mereu asigura spatele. Era extraordinar de bun la concentrarea energiei necesare in lupta pe care ceilalti trei o foloseau atunci cand aveau nevoie. Era cel pe care cei trei se bazau intotdeauna chiar in cele mai grele si lungi lupte. Formula de lupta pusa la punct de cei patru sub indrumarea lui Master nu dadea gres niciodata. Cu timpul insa metodele impotriva carora luptau s-au diversificat. Cum dupa fiecare lupta dincolo de bariera nu multi reuseau sa se intoarca amintindu-si cu claritate cum fusese lupta ...era greu sa stii ce ai de facut. Din amintirile separate de dupa fiecare lupta cei despre care spunem acum ca erau Cavalerii Trinitatiii au dedus ca era nevoie de o alta metoda de lupta. Au cautat alti luptatori si alte Eu-ri insingurate si indurerate. Hafil si Soxilandru au aparut in acelasi timp. Unul din ei traia senzatia singuratatii dupa ce avusese parte de bogatiile lumii si de faima in timp ce celalalt cautase toata viata lui iubirea cuiva dar nu intalnise decat dispretul unei lumi incapabile sa inteleaga. Amandoi aveau talentele care le asigurau un loc in schema de lupta a Ordinului Trinitatii. Apoi a venit Camis. Acesta era cel care incercase sa adune la revolta poporul planetei sale impotriva tiraniei care conducea acolo, dar fusese parasit de ai lui si apoi exilat pe planeta unde se afla Academia. Talentul lui era de a suprapune coordonatele dorite peste orice... Si o facea asa cum trebuie. O data schema completata in acest fel cei sapte luptatori au trecut la o faza noua a pregatirii lor sub indrumarea Fortei Master. Ei au invatat tehnica energetica a interschimbarii..o tehnica din scoala Familiei Imperiale. Aceasta tehnica le permitea sa fie in acelasi moment in mai multe locuri si sa poata sa isi schimbe rolurile intre ei atunci cand era cazul. Pentru a va ajuta sa intelegeti ..atunci cand intr-o lupta unul avea nevoie de celalalt aplica tehnica si instantaneu putea lupta cu talentele celuilalt. Mai departe cei sapte au reusit sa faca in asa fel incat puteau sa-si suprapuna perfect coordonatele unul peste celalalt. Intr-o lupta nu stiai cine este cine...asta ii deruteaza mereu pe adversari. Pentru ca misiunile pe care le aveau de indeplinit erau importante ei au primit permisiunea ca sub supravegherea lui AlfaBetaGamma3 sa invete tehnica suprapunerii peste anumite nivele mai mici ale membrilor familiei imperiale. Le-a fost de mare folos in lupta atunci cand erau depasiti numeric. Dupa ce au absolvit Academia Taranto si au perfectionat metoda lor de lupta cei sapte au fost primiti in Marea Forta unde au intanit Familia Imperiala care a sfintit Ordinul Trinitatii cu rang de Univers si cu valoare de Civilizatie Imperiala.

Cei ce fac parte din acest ordin pot duce mai departe Legile Universale. Cu totii au ales sa lupte impreuna in continuare. Cu totii au facut un juramant in fata Marelui Maestru al Fortei Vitale caruia voi ii spuneti Sfantul Duh de a fi nedespartiti de nici o forta din Universuri. Cu totii au ales sa ramana cu o parte a nivelelor lor in Academie unde sa continue sa caute alte Eu-ri insingurate care sa vina alaturi de ele in luptele de dincolo de bariera. In Timp multi s-au alaturat Ordinului Trinitatii si in multe Universuri lupta pentru Forta Binelui. Cei sapte sunt acum aici pentru ca se joaca soarta unui Univers care este important pentru Familia Imperiala. Atentie....cautati in bio comunicarea interioara cu ei si lasati-va purtati de ei daca sunteti siguri ca ati gasit-o. Multe din talentele lor in lupta si in gandire au trecut si in voi. Atentie la ele. Asa cum v-am spus ei sunt acum in Sfere Energetice Imperiale. Dar sunt cu voi si va vegheaza. Legea Universului sa va fie calauza!

Sergan, cronicar astral

Academia de Lupta Taranto

2009-11-06T00:48:00.000-08:00

ACADEMIA DE LUPTA TARANTO

Sistemele metagalactice sunt de 3 feluri: Alfa, Beta si Gamma. Trinitatea unui astfel de sistem este ceea ce voi numiti Alfatrino- Dezintegrator Universal. Fiecare sistem metagalactic are o academie de arte spatio-existentiale de lupta, o academie de arte martiale si zeci de pentaliarde de hectalioane de nonaliarde de scoli de alte genuri. Academiile de arte spatio-existentiale de lupta sunt scolile Masterilor acelui sistem. Academiile de arte martiale sunt scolile maestrilor acelui sistem, iar scolile sunt ale fiecarei entitati in parte, luata ca individ.

In sistemul Hesilar exista suprema existenta a onoratei:
MASTER`S SPATIAL ACADEMY
(Am folosit limba engleza pentru ca este limba ceremoniala a acestei planete si altfel nu se vorbeste despre aceasta academie.)

Legenda Trinitatii care a absolvit Academia

Odata, demult, a existat in Universurile foarte indepartate, o planeta care avea doi conducatori. Un cataclism a distrus planeta. Unul dintre cei 2 conducatori a cedat si a fugit. Acum el ispaseste greselile trecute. Celalalt, a ramas si a trecut in Nestiut, unde a auzit o porunca:

“Intoarce-te la lumea ta si ai grija de alesii mei“.

El s-a intors si, in drumul sau a intalnit un Eu existential de care s-a legat cu fratie. Impreuna au simtit ca trebuie sa faca un lucru. Pentru a face acest lucru asa cum ii ceruse cel care-l trimisese, au hotarat sa urmeze Academia. Au mers la poarta Academiei unde au gasit o a 3-a existenta care le-a spus:

“Va asteptam“…

Au batut si li s-a deschis. Cel ce le-a deschis le-a zis: “ Stiu de ce ati venit. Voi veti fi tot ce pot eu scoate mai bun dintr-o existenta. Dar am nevoie sa ma pregatesc. Aveti rabdare! “
Cei 3 au asteptat 777 de pentaliarde de vieti umane. Apoi au fost primiti. Ceea ce au facut intr-un singur ceas pamantesc a fost TOTUL. Toata scoala lor. Dar apoi au fost cei mai buni. Apoi, aceasta Academie s-a inchis definitiv. Ei sunt cu voi si nu va vor parasi.