Laurentiu Apetri

You, wonderful girl...!

2013-12-08T21:13:00.002+02:00

Cunosti ziua aceea cand simti ca sufletul tau a intalnit persoana potrivita pentru tine? ..Si ca totul e asa de complicat?
Iti mai aduci aminte cum e sa simti in stomac senzația că niște fluturi mișună continuu in interior?
...Totul e ca si cum ai simti ca inca esti un copil care se îndrăgostește pentru prima oara. ...Crezi ca de tot ceea ce ai nevoie in acel moment e prezenta ei...si atât. Asta face totul.

E senzațională...si complicat de complicată. E complicată prin simplul fapt ca e unică...are tot ce-i trebuie unei fete care își poate primi cu ușurință eticheta de "minunată". Are un zâmbet care te cucerește încă de la prima întâlnire...naturalețea ei te face sa o dorești cu fiecare secunda care se scurge privind-o. Are o bunătate in suflet de ar putea ajuta un popor intreg intr-un timp extrem de scurt. ...sărutările ei nu fac altceva decat sa-ti transmită un fior placut care iti traverseaza tot corpul din cap pana in picioare...te topesti pur si simplu dupa ea.

Nu poti sa nu te gandesti la ea zilnic. Pentru ca de cand incepi sa interacționezi cu ea, devine instant oxigenul de care ai nevoie pentru a supraviețui.
Nu stie si nu poate sa aiba pic de rautate in ea...
Tind sa cred ca sufletul ei e facut din ciocolata, pentru ca e extrem de dulce prin tot ceea ce spune...ce face...e extraordinara.
Toti cei din jurul ei o indragesc...e persoana de care oricare dintre noi ar avea nevoie in viata lui...prin felul ei de a fi si prin stilul ei de viata, ne invata foarte multe.
Adora oamenii minunati, si mai putin pe sine.
...Privirea ei iti spune de la cativa kilometri departare cat de adorabila poate fi. Are un suflet de copil si o maturitate iesita din comun. Viata a maturizat-o foarte tare si a invatat-o sa gandeasca ca un "om mare".

Iubesc sa stau de vorba cu ea...pentru ca nu ma poate face decat sa-mi doresc sa petrec din ce in ce mai mult timp alaturi de ea...sa invat sa fiu un om mai bun, cu un suflet mare (iar eu chiar am nevoie sa invat asta).
..Ador sa o strang in brate... pentru ca nimic nu se poate compara cu o imbratisare de'a ei. ..e ca si cum soarele te'ar îmbrățișa cu razele lui călduroase după o iarna friguroasa si rece.
E asa frumoasa...si are un corp de invidiat...
...Cochetează foarte bine cu moda, iar vestimentatiile pe care le adopta nu fac altceva decat sa te indragostesti si mai tare de ea.

E tot ceea ce'si poate dori un barbat...e ea, si asta spune totul. Ti-ar trebui o perioada destul de lunga sa apuci sa o cunosti pe de'a intregul...sa-i cunosti multitudinea de calitati pe care le detine.

Oricine are nevoie de ea in viata lui...chiar si eu, pentru ca:
Ador sa o sarut...
Ador sa o simt aproape...
Ador sa o tin strans in brate...
Ador sa-i simt parfumul dulce...
Ador sa petrec cat mai mult timp alaturi de ea...
Ador sa o privesc...si sa-i admir zambetul cuceritor...
Ador...sa o ador!

...De ziua mea!

2013-11-24T23:07:00.002+02:00

(sursa: http://aquamanoceandefender.blogspot.ro)

...In cateva minute voi mai rupe o fila din calendarul vietii, odata cu alt an ce a trecut foarte repede... parca mai ieri era 25 noiembrie 2012...timpul e cel mai important factor al supravietuirii noastre, pentru ca el ia deciziile cele mai importante, in locul nostru.
...Cred ca multi din prietenii mei (care apropo mi-au fost alaturi acest weekend si le multumesc pe aceasta cale) stiu ce imi doresc cel mai mult de ziua mea...mi-o doresc pe ea (nu interpretati gresit, daca nu cunoasteti subiectul) si poate la fel de mult imi doresc sa fiu sanatos alaturi de familia mea minunata si super prietenii mei..atat.
...Nu vreau averi, nu vreau palate, vreau doar sanatate. Ultimele cazuri care s-au intamplat in jurul meu pe parcursul acestui an care a trecut, m-au facut sa constientizez ca nu e nimic mai important pe lumea aceasta decat sa poti vedea lumina zilei de maine. ...imi doresc sa fiu fericit...sa ma bucur de orice clipa a vietii ca si cand ar fi ultima. ...mi-e dor sa iubesc, sa ma dedic unei singure fiinte dragi mie.
...Imi vine sa plang...pentru ca primesc de la viata mult mai mult decat merit, si nu ofer nimic in schimb...nu rasplatesc nimic, cu nici o fapta buna. ...pot chiar sa marturisesc ca nici credincios nu mai sunt, pentru ca ori mi-e lene, ori uit ca duminica se mai merge si la biserica. ..am uitat cum e sa mai tii si post... m-am prostit de tot...sunt un pacatos incurabil si, totusi imi doresc sa fiu inconjurat de oameni buni, cu suflet mare.

Weekendul acesta, poate ca a fost unul dintre cele mai frumoase weekenduri petrecute de pana acum...am petrecut o seara minunata alaturi de o parte din prietenii si colegii mei...am petrecut cateva clipe alaturi de o persoana pe care o indragesc enorm de tare...o persoana pentru care as fi in stare sa fac orice, numai ca sa o vad fericita.

...Ce mi-as mai putea dori de la viata cand am o familie frumoasa, prieteni minunati, un job extraordinar si sanatate???

PS: Postul acesta este un pamflet si trebuie tratat ca atare! :))

...Come on dear Christmas! I'll waiting you...

2013-11-10T02:07:00.000+02:00

...Astazi mi s-a facut un dor nebun de spiritul Craciunului. ...de febra sarbatorilor de iarna. ...de nasul inghetat si de canile cu vin fiert.

Parca imi aduc aminte si acum de perioada copilariei, cand asteptam Craciunul ca painea calda. Ma apucam cu cateva saptamani inainte sa invat colinde (nu uzualul "Domn Domn Sa'naltam..!"), pentru a merge pe la rude sa fac bani :). ...deja imi faceam planurile referitoare la gadget-ul pe care vreau sa mi-l cumpar si cam pe la ce rude ar trebui sa ajung...ma orientam intotdeauna catre cele care stiam ca vor "cotiza substantial de bine". Era asa frumos!...ma trimitea mama la cumparaturi si de fiecare data ramaneam cu cate un rest de bani pe care il puneam acolo in carte, ca sa strang suma necesara pentru a-mi cumpara acel lucru mult dorit...

...De ce il puneam in carte?...pentru ca ascundeam banii de sora mea :). Nu ca aveam vreo teama ca mi-i poate fura, ca nu avea cum, doar ca nu vroiam sa stie ca am mai multi bani stransi decat ea.

..Chestia asta cu colindul era asemanatoare cu nuntile din ziua de astazi. Eu mergeam la anumite rude si prieteni de familie, de la care primeam diverse sume de bani, iar mama saraca trebuia sa contribuie si ea in egala masura catre copii acestora, care veneau si ei la randul lor sa ne colinde... cred ca bunica era singura la care nu se aplica aceasta "compensare" :)) . Asa e si cu nuntile romanesti din ziua de astazi (in cea mai mare pondere, ca sa nu generalizez)...te duci la x la nunta, ca sa vina si el la nunta ta. ...e ca un imprumut rambursabil in timp...depinde acum de perioadă, ca uneori te rogi sa nu se mai insoare prietenul tau, ca sa nu mai fii nevoit sa-i dai inapoi banii pe care ti i-a dat el la nunta. ...poate ca exagerez putin, dar in mare masura, asa stau lucrurile.

...Odata cu trecerea timpului, parca acest spirit al sarbatorilor de iarna, dispare usor, usor. Nu prea ne mai pasa sa ne ajutam mama la gatitul bucatelor alese sau la curatenia generala, pentru ca nu stim cum sa fugim mai repede pe nu stiu ce partie de pe Valea Prahovei, pentru ca e la moda sa-ti dai check-in pe partie. ..pe stilul : "Te pup mama de pe partia Y, spor la gatit!...De'abia astept sa vin acasa sa mananc niste sarmale gustoase cum numai tu le gatesti!"

...Se pare ca nici natura nu ne mai ajuta sa intretinem acest spirit...pentru ca m-am saturat de "Craciun-uri pe ciment", fara zapada. ...m-am saturat si de banalii colindatori care vin si imi "domnesc in continuu", de zici ca doar Domn Domn Sa'naltam au invatat!

...Cu toate aceste lucruri negative, inca mi-e dor de Craciun. Mi-e dor sa ma intalnesc cu prietenii din copilarie si cu fostii colegi de liceu, sa stam la povesti si la depanat amintiri. Mi-e dor de instalatia de brad, care clipeste multicolor... Mi-e dor de o bataie cu bulgari de zapada.

...Mi-e dor de iarna!...dar nu si de frig...

Tu, frumusețe...

2013-10-29T23:30:00.000+02:00

...Postul acesta este pentru tine...tu cea care mereu le raspunzi celor din jurul tau cu un zambet gingas, ori de cate ori interactionezi cu acestia.

...Astazi poate am petrecut cele mai frumoase minute (sau chiar ore) din viata mea, alaturi de o persoana pe care nu doar ca o ador, ci o consider idealul de fata...stiu, suna absurd, dar daca ati cunoaste-o, sigur mi-ati da dreptate. ...Pe tot parcursul acestor minute, am lasat deoparte felul meu glumet de a fi si, am trecut in faza de seriozitate, lucru ce nu ma caracterizeaza foarte tare, dar care m-a ajutat sa-mi impartasesc o particica mica din viata mea. ...ma privea atent cu chipul ei angelic si dulce...sa fi vazut cum savura orice fraza pe care o spuneam ca si cum ar fi facut parte din poveste. ...nu stie sa fie falsa, pentru ca are o singura față, aceea in care este ea insasi in orice ipostaza si moment al vietii ei.

...E genul de fata care stie sa fie dezinvolta, simpatica si delicata in acelasi timp, fara a face parte dintr-o sceneta de teatru...Are o frumusete si o gingasie interioara care nu face altceva decat sa te cucereasca pe de'a intregul. ...Ochii ei caprui exprima o bunatate iesita din comun... iar frumusetea ei e de nedescris.

...Vocea ei e atat de suava, de se vede de la o posta' ca aceasta fiinta nu are cum sa-ti exprime altceva prin ceea ce rosteste, decat ca universul tau se poate schimba in bine chiar si pentru cateva minute, pe care le petreci conversandu-va. Are un simt al umorului educat si se integreaza perfect in orice grup prin felul ei simplu de a fi. ...are o personalitate puternica, chiar daca nu se iubeste/apreciaza pe cat ar trebui sa o faca. E dedicata mai mult persoanelor dragi din jurul ei...unde se implica atat sufleteste, cat si fizic. ...Dar in schimb are o ambitie de fier...cel putin din exterior asa arata. ...sunt constient ca va ajunge departe pe toate planurile in care activeaza si in toate domeniile in care va aplica.

...e genul de fata de care orice barbat ar avea nevoie, pentru ca ai foarte multe lucruri pozitive de invatat de la ea...pur si simplu iti insufla nu numai pofta de viata, ci te face in acelasi timp sa lupti din ce in ce mai mult cu tine insuti pentru a o putea "ajunge din urma"...si eu am nevoie de ea...si sufletul meu de altfel.

Am vorbit eu mai mult decat ea (cred ca si din cauza defectului profesional), cu toate ca mi-as fi dorit sa-i ascult vocea si mai mult...nu stiu, dar simt ca as putea sta la infinit sa o ascult. Daca apuci sa o cunosti, chiar si pentru putin timp, iti vei da seama ca fata asta trebuie/merita prețuită pana in măduva oaselor...pentru ca e speciala si minunata doar prin felul ei de'a fi si prin multitudinea de calitati pe care le detine.

Nu am cuvinte sa exprim ceea ce simt pentru ea, pentru ca nu exista instrument care sa poată "măsura" acest sentiment...e ceva ce nu am mai simtit niciodata pana acum pentru nicio fata...simt ca pentru mine, ea reprezinta "bucuria sufletului"... si nu as face altceva, decat sa-i ofer tot ce am eu mai bun, pentru a o face fericita/implinita in felul meu...pentru ca astfel fericirea mea ar depinde de fericirea ei.

La plecare, m-a pupat prieteneste pe obraz... o priveam atent si imi venea sa o sarut...sa-i simt dulceata buzelor ei moi si delicate, dar...

...Iubesc femeile si punct!

2013-10-04T19:26:00.003+03:00

Femeia...cine o mai intelege? Ea e un bun necesar barbatului si vice versa.

Am iubit si am sa iubesc mereu femeile, pentru ca imi plac. Ce urasc la marea majoritate dintre ele, e faptul ca mereu asteapta sa faca al doilea pas, si niciodata pe primul...e o conceptie proasta pe care si-au setat-o in cap inca de la nastere tind sa cred. ..."Pai cum, de ce sa ma bag in seama cu el?..sunt fata, el trebuie sa faca primul pas!"... nici nu ai idee cat de mult le place sa fie abordate si sa primeasca multa, dar foarte multa atentie.

Nu spune nimeni ca noi, barbatii, trebuie sa lasam educatia de acasa si sa nu fim gentlemani, asa cum cere specia. ...dar noi macar mergem dupa instinct....frate, daca simt sa ma duc la ea sa-i spun ca e foarte buna si ca as vrea ca diseara sa impartim acelasi pat in cadrul unei partide nebune de sex...ma duc si-i spun, chiar daca risc sa ma trezesc cu o palma sau sa fiu etichetat drept afemeiat (...asta daca nu e deja implicata intr-o relatie cu un alt barbat).

...In schimb ele, femeile, au uneori (adica in cea mai mare parte) un orgoliu care castiga mereu in fata dorintei/placerii. ..multe dintre ele, te-ar lua direct si te-ar duce la ele acasa sa "consume" o partida de sex alaturi de tine si de un vin bun....dar orgoliul isi arata dintii, si ezita sa faca asta. Am simpatizat intodeauna femeile care au luat totul ca pe o experienta si au facut ceea ce au simtit/vrut in acel moment...e palpitant, si provocator in acelasi timp. ...consider ca viata e monotona daca si lucrurile sexuale care se petrec intre oameni sunt monotone...asta nu inseamna ca totul se rezuma la sex intr-o relatie...nu, dimpotriva...dar o relatie fara compatibilitate sexuala e ca mancarea fara sare. ...probabil ca dieteticii sau cei care tin regim acum, imi vor spune ca am in cap numai sex...si atat :))

Mi-aduc aminte si acum (cu placere) de o noapte nebuna petrecuta alaturi de o femeie ce detinea o pofta de sex mai mult decat saturată...trăia orice partida de sex petrecuta alaturi de un barbat, ca si cum ar fi fost ultima din viata ei...si astfel dădea/oferea tot ce avea ea mai bun. ...poate ca fetele din jurul ei o catalogau drept curva, dar nu e nimic rau sa-ti placa sa intretii contacte sexuale cu barbati diferiti... pentru ea totul era o descoperire...fiecare barbat era un nou univers din care invata sau nu ceva benefic.

...nu sunt nici golan, nici aventurier...dar imi place in schimb sa-mi traiesc viata intr-o tema cat mai activa, in care distractia si adrenalina sa fie punctele forte. ...pot, si imi doresc sa o traiesc si doar alaturi de o singura femeie...dar poate ca "efectul 25" (vorba unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei) isi face aparitia, si atunci devin o persoana dificila cand vine vorba de femei...stiu ca nu am dreptul, pentru ca ar trebui sa ma uit intai in oglinda la persoana mea...dar o fac, ca imi place si ca sunt arogant.

Multa lume ma intreaba ce asteptari am eu de la o femeie?!...buna intrebare. Raspunsul se mai regaseste si in alte postari de'ale mele, dar ma repet: ...pentru mine femeia reprezinta ceva special. Eu chiar o vad ca pe un lucru sacru/sfant si, mi-as dori ca ea sa ma faca in orice moment al vietii noastre sa o doresc din ce in ce mai mult. ...sa vad la ea in fiecare zi ceva nou...imi plac femeile creative, atat in viata sociala de zi cu zi, cat si pe plan sexual. Daca e inteligenta, mai are o bila alba...imi plac femeile care detin un vocabular bogat si care ecpliseaza in cadrul unor discutii de grup si nu numai...pe cele care conduc si un business, le ador chiar. ...mi-ar placea ca femeia cu care imi impart veacul sa fie mai inteligenta deca mine...astfel m-as auto-motiva sa muncesc mai mult si sa acumulez cat mai multa experienta atat de la ea, cat si de la cei din jur...daca e si matură, mai are o bila alba....imi plac femeile cu experienta de viata.

..plus de asta, cui nu-i plac femeile frumoase?...iubesc femeile care au forme...iubesc femeile care prin insusi trupul lor exprima o arta...iubesc femeile care isi exprima naturalețea in cel mai provocator mod.

...Iubesc femeile si punct!

Unde esti?..ca eu inca te caut!

2013-09-26T00:18:00.000+03:00

...Satul de societatea românească in care Ghiță ciobanul apare pe toate posturile tv, iar pitzipoancele isi arata țâțele si curul pe facebook doar pentru a strânge cat mai multa popularitate, nu stiu ce sa mai cred nici in ceea ce priveste propria-mi persoana. Nu stiu daca aceasta societate in care traim imi influenteaza viata in vreun fel negativ sau eu sunt prea increzator sau arogant cu cei din jurul meu.

Am o perioada destul de lunga de timp, de cand simt ca singuratatea ba imi este astazi prieten si maine dusman si vice-versa. ...chiar nu pot sa inteleg ce se intampla cu mine. Cei din jurul meu imi zic mereu, ba chiar unii imi reproseaza, ca ma axez prea mult pe job si ca nu incerc sa-mi fac o viata personala de cand m-am despartit de fata care cu bune si cu rele mi-a fost alaturi aprox. 4 ani de zile. Si da, au dreptate...dar eu asta imi doresc acum, sa ma dedic strict carierei profesionale si ultimului an de master pe care il mai am de urmat.

...Multi dintre voi ați spune acum ca e imposibil sa iti doresti doar cariera profesionala, fara ca macar sa simti in linii mici nevoia unei vieti personale, a unui suflet care sa te sarute dulce cand te trezesti si sa-ti spuna un "buna dimineata" suav...as minti daca as nega acest lucru, dar in aceeasi masura nu caut persoana respectiva, pentru ca ori nu sunt pregatit sa fac asta, ori sunt destul de pretentios la acest capitol si e posibil sa nu o gasesc in momentul in care o caut...si astfel sigur as abandona aceasta pista. Eu sunt genul de persoana caruia ii place sa lase timpul sa decida destinul unei persoane si sa intervina doar atunci cand trebuie si este cazul.

Am intalnit atatea fete bune...cand spun bune, ma refer la calitati precum: cuminti, inteligente, familiste, dedicate, ambitioase, sufletiste...dar nu stiu...parca niciuna nu merita sa sufere din cauza mea, pentru ca in momentul de fata consider ca eu chiar nu stiu sa intretin o relatie...dar mi-e dor sa fac asta...mi-e dor sa iubesc, sa impart momentele si putinul timp liber pe care il am cu o persoana caruia sa-i fiu confident/prieten/iubit, toate in acelasi timp.

...Tu ai alergat vreodata dupa ceva ce stiai sigur ca nu ai cum sa-l ajungi niciodata?... eu da, pentru ca asta e definitia sperantei. ..speranță, pe care fiecare dintre noi in orice moment de cumpănă, ar trebui sa nu o pierdem. ...sa continuam sa luptam sau daca nu e cazul, sa asteptam sa ne "vina randul". Un prieten bun imi spunea mereu ca indiferent de ceea ce spun sau cred cei din jur, sa lupt neincetat pentru orice lucru pe care mi-l doresc cu adevarat, pentru ca viata e o insiruire de sperante, presarata cu visele care ne dau elan sa nu ne dam batuti...care ne tine treaza clipa ce dorim sa se termine cu un happy-end.

Ca si voi de altfel, si eu am intiparit in minte modelul de fata pe care mi-o doresc alaturi...in fiecare seara inainte sa adorm, parca o vizualizeaz in gand...si niciodata nu isi arata chipul. Ce mai stiu despre ea, e faptul ca detine o maturitate peste limita, are un suflet mare, e ambitioasa si nu am auzit-o niciodata pana acum sa spuna "nu pot".

...Inca te caut si, sper sa te gasesc curand!...sau poate te-am gasit deja si nu imi dau seama ca tu imi esti deja alaturi...

...si "accidentat", si luat de prost...doar traim in Romania!

2013-07-26T17:56:00.000+03:00

Si nevinovat si bagat in ~~câcat~~...cum?...va rog cititi intamplarea de mai jos:

Joi, 25 iulie 2013, ora 18:15…eram impreuna cu GM-ul companiei la care lucrez intr-o intalnire cu un potential client. …deodata, se aude o bubuitura foarte puternica. …sarim cu totii ca arsi de pe scaune, sa vedem ce s-a intamplat. Cand ne uitam pe fereastra, vedem un Logan alb de la o firma de paza acrosand un Land Rover parcat. Am respirat usurat pentru ca masina mea era parcata fix in fata suv-ului. Stam cateva minute, in care observam faptul ca din masina firmei de paza coboara doi tipi tinerei, brunetei amandoi cu un fizic atletic (“bine facuti”), soferul fiind ranit la mana dreapta.

…ne asezam la masa pentru a ne continua discutia…eu fiind ala norocosul la spusele sefului meu, ca de’ masina mea nu a patit nimic. Peste cateva minute, o colega indrazneste sa ne deranjeze si intra in sala de conferinta pentru a ma anunta ca masina mea a fost “calarita” in impact de suv-ul ce se afla parcat in spatele ei. Cu scuzele de rigoare si lasandu-l pe colegul meu sa continue si sa inchida discutia, am coborat ca fulgerul la locul incidentului sa vad in ce stare este masina mea si sa aflu ce s-a intamplat de fapt. …Cand cobor, toate bune si frumoase: ambulanta sosise intr-un timp f.scurt, venise si un “agarici” de agent rutier pe motor la fata locului.

…intreb si eu prin stanga, prin dreapta pe la lume ce s-a intamplat, iar apoi decid sa merg sa vorbesc cu DOMNUL AGENT. …dansul imi spune ca soferul a fugit de la fata locului, iar pasagerul din dreapta este ranit la mana dreapta si se afla in ambulanta, urmeaza sa fie transportat la spital. ..cand a spus lovit la mana dreapta, am facut imediat legatura: dupa impact, la 5 sec dupa ce m-am ridicat de pe scaun, l-am vazut pe soferul Logan-ului cum se tinea de mana dreapta si acuza dureri groaznice (concluzii trase dupa mimica fetei). …am zis, lasa frate ca face Politia Romana dreptate…ca il vazusem pe agentul asta foarte incordat asa, iritat de faptul ca soferul a fugit de la locul accidentului. Am asteptat ca prostu’ (si nevinovat) 1h sa vina cineva de la firma de paza. ….Aaaa scuze, am uitat sa mentionez ca pana sa vina un reprezentant al firmei de paza, DOMNUL AGENT a sunat la dispecerat sa intrebe cine este inregistrat pe tura de astazi sa conduca masina cu nr de inmatriculare x…aia, mai proasta ca el, de fapt mai desteapta, a spus ca nu stie nimic, ca ii pare rau si ii inchide telefonul in nas astuia J))…mai avea putin si turba. ..intre timp vine si un agent de la firma de paza cu pricina care explica faptul ca a fost sunat de catre un coleg sa vina la fata locului (el fiind agent de paza in Parcul Herastrau) sa stea langa masina pana vine cineva…si uite asa a alergat saracul om din parc pana in Baneasa.

…si ca sa continuam, vine dupa o ora, un nene mustacios cu un domn de varsta a 3-a asa, speriat, alb la fata, sa spuna ca batranelul (sau domnul de varsta a 3-a cum vreti voi sa-l identificati) a fost la volan…m-a bufnit rasul…radeam singur ca prostu’ pe acolo…ma duc la batranel si ii spun: Ba nene, mata’ stii in ce te bagi?...crezi ca are rost sa-ti risti pielea pentru asta?...batranelul mut. Dupa alte 5 minute de discutii, s-a constatat faptul ca adevaratul sofer era de fapt domnul cu mustata…ca de asta a fugit de la locul accidentului, ca a avut o interventie si s-a si schimbat de haine intre timp J)))). Am zis, sa’mi bag p***a, dar ori sunt eu prost, oricum astia ma fac sa fiu, transmitandu-mi din prostia lor. Intre timp apare un echipaj de la criminalistica, ca na’ cand e accident cu victime trebuie sa vina domle’ oameni cu experienta, sa desluseasca misterul si sa faca dreptate.

Eu, nervos si iritat de situatie, le spun agentilor: “Bai fratilor, intelegeti ca nu este niciunul dintre ei soferul, ca am vazut de la fereastra si i-am descris fizic pe amandoi!”…pai stai, ca ce spui tu nu e corect..ca ei erau 3 in masina… Am zis, sa ma bata mama, e clar trebuie sa merg la oftalmolog!!!...chiar am programare luni, 29 iulie la ora 17:30, poate dupa ce aflu rezultatul, ii sun sa le spun ca au avut dreptate…eu sunt cel vinovat, ca sunt chior si nu am vazut bine.

..apare si doamna, proprietara suv-ului, care foarte linistita imi spune sa stau linistit ca ea are contract cu firma de paza in cauza si ca seful e un tip foarte ok, de treaba J))…m-a bufnit rasul si i-am spus: “Doamna si cu ce ma incalzeste ca e seful om de treaba, daca are angajati inconstienti??!!”…ea saraca, imi zice ca sa stau linisit si sa-mi vad interesul, adica acela de a-mi repara masina. Valeuu, m-au apucat si pe mine spumele cand am auzit acestea… pai f***-ti rasa matii de baba, cum cacat mai supravietuim noi tineretul din ziua de astazi daca incurajam nedreptatile si lasam inconstientii sa ne omoare copii pe trecerile de pietoni. S-a dus ulterior doamna sa discute cu reprezentatul firmei de paza, caruia ii spune sa sune la patron si sa-i spuna cum o cheama, ca o cunoaste.

…dupa alte cateva minute (era aproximativ ora 20:15) vine si la mine reprezentantul firmei de paza (care din cate am inteles era seful de echipa al agentilor) sa-mi spuna: “Tinere las-o si tu asa, nu ma mai baga si mai tare in cacat!...Vrei sa iti dau bani?...Iti repar eu masina unde vrei, la ce reprezentanta doresti!..iti dau si replacement car cat stai cu ea in service, numai las-o si tu asa, nu mai complica situatia si mai tare!!”…si da sa-mi dicteze numarul lui de telefon. …eu, ca tampitul ce sunt (ca de’ sunt cinstit si tin cu dreptate) ma duc la prostul ala de AGENT sa-i spun uite ba’ prostule ce imi zice asta, tu ce faci?...nu am apucat sa ajung la el sa-i spun, ca el era deja in discutii cu patroana care ajunsese la fata locului si incerca sa musamalizeze lucrurile…nu stiu ce i-a promis sau daca i-a dat ceva, important e ca il vad pe tampitul ala cum rupe foaia din agenda si incepe sa scrie din nou. Valeuuu, am sarit ca ars si ii spun: “Nu va suparati stimate domnule agent,ce faceti? “…”pai scriu aici exact ce s-a intamplat, ca faptele asa s-au intamplat cum sustin domnii, ca m-am prins si eu, ca de fapt au incercat sa-l bage pe batranel si pana la urma l-am convins pe dl X (cel cu mustata) sa recunoasca ca dansul a fost… si incerc sa-i explic, si iar ii explic si nimic….la un moment dat nu mai puteam de nervi si ii spun, tinand cont ca vis a vis de locul accidentului se afla cladirea unde compania la care lucrez are biroul, iar la parter este o banca: “Ba frate uite vezi camerele acelea, eu o sa cer la procuratura mandat sa fie probe in dosar, iar daca eu am dreptate, nu vreau decat sa ma cauti si sa vii sa-ti ceri scuze personal, atat!...iar daca camerele video arata ca tu ai dreptate, eu iti platesc salariul in avans pe 5 ani de zile!...ii spun, bai frate vezi ca nu sunt incostient si asculta la mine ca ma tin de promisiune…mergem la notar acum daca vrei sa semnam un act… si PROSTUL, ca nu pot sa-l numesc altfel, intinde mana sa puna pariu cu mine si imi mai si spune: “Vezi ca astept banii, ai grija!” …in momentul acela mi-am adus aminte de o vorba celebra pe care tatal meu mi-o spunea mereu cat eram acasa: “Ba, nu te pune cu prostul, ca devii mai prost la el!”…mi-am spus in gand ca nu am cu cine vorbi si m-am dus la adevaratii agenti cu experienta (cei de la criminalistica) carora le povestesc intamplarea… iar unul dintre ei imi spune ca el doar tace si asculta tot, iar apoi trage concluzii…ca el are 25 de ani de politie si la anul iese la pensie, deci nu se compara cu agariciul ala care e pe motor si care are 2 ani vechime. …Am zis, Doamne in sfarsit cineva care mai face dreptate in tara asta.

…se facuse 20:45, agentii de la criminalistica imi spun ca ei acum se duc la Spitalul Elias sa audieze martorul, adica pasagerul ranit din dreapta (pe naiba, ca ala era soferul de fapt) si ca ne intalnim la 21:30 la Udriste ca sa completam declaratiile si sa-mi dea autorizatia de reparatie a masinii. Intre timp vorbesc cu o colega de’a mea si cu seful meu, care imi spun ambii ca daca am nevoie de suport, pot veni cu mare drag sa ma asiste….eu cocos, nu stati linistiti, ca e tarziu, aveti familii acasa, ma descurc.

Ajung la Udriste la ora indicata, intru in birou, observa ca baietii (adica agentii) completau de zor hartii acolo si imi dau o declaratie sa o completez cu urmatoarea afirmatie: “Scrii si tu acolo, exact cum ti-ai gasit masina, nu dai detalii ca o sa fie o alta serie de audieri si atunci o sa detaliezi exact cum s-au intamplat lucrurile…acum trebuie sa scrii sumar, ca sa putem da asiguratorului declaratia sa ne dea nota de constatare !”…HOPA, se pare ca sefa a ajuns si a cotizat si pe la baietii “cu experienta”. …Mi-am zis: “Bagami-as p**a in ea tara si pisam-as pe el slogan/motto-u ce naiba o fi pe masinile de politie cu Ordine si Disciplina, ca nimeni nu mai face dreptate in tara asta….toti care lucreaza cu statul, sunt corupti de la mic la mare.

…Eu de’al naibii ce sunt, am povestit tot in declaratie si ba chiar am cerut si o copie inregistrata. Se uita unul dintre agenti pe ea si imi spune: “Dar de ce ati detaliat tot, eu ce v-am spus?...si Z-ul asta de ce l-ati facut asa la sfarsit de pagina, daca mai aveti ceva de completat ulterior?”…Zic, imi cer scuze ca nu am luat aminte la indicatiile dumneavoastra stimate domnule agent, dar daca cumva ati uitat, va reamintesc ca traim intr-o tara libera, in care fiecare are dreptul la parerile si opiniile lui…iar eu am declarat PE PROPRIA RASPUNDERE ce am vrut eu..iar Z-ul l-am facut pentru a nu ramane spatiu liber pe foaie…am declarat acum ce aveam de declarat, nu mai am nimic de declarat ulterior…il vedeam cum fierbea de nervi, dar isi pastra cumpatul.

Dupa ce completeaza toate actele, imi spune sa merg sa caut un Xerox, unde sa pot trage copii dupa asigurare ca sa mi-o dea, sa-mi pot repara masina…era 22:45…unde cacat sa gasesc eu Xerox la ora aia… intre timp apare si doamna (proprietara suv-ului) care a venit cu sofer domle’…cei de la firma de paza i-au pus la dispozitie un sofer care sa o aduca sa dea declaratie, iar apoi sa o duca acasa.

..caut ca tampitul prin zona si gasesc intr-un final un hotel…intru si o rog frumos pe receptionera sa ma ajute cu cateva copii, ii dau bani (tot eu platesc bagami-as p**a in ea Politie Romana) si ma intorc catre sectie. …Cand ajung la colt de strada, 4 matahale de baieti, plini de muschi de pocneau tricourile pe ei, imi spun: “

- Ei: Salut, poti sta putin sa discutam te rugam?

- Eu: Da bineinteles. (tremurau si chilotii pe mine va dati seama)

- Ei: Poti sa ne spui si noua ce ai scris in declaratie?

- Eu: Adevarul, exact ce s-a intamplat.

- Ei: Pai si l-ai bagat si pe colegul nostru in cacat??

- Eu: Nu am bagat pe nimeni in cacat. Eu doar am declarat ce s-a intamplat, pentru ca reprezint o companie si nu imi pot permite sa-mi pierd locul de munca pentru un incident in care nu am fost vinovat.

- Ei: Stii frate, ca se putea intampla oricui, chiar si tie…ce vrei sa faci acum, asta e..important e sa se rezolve lucrurile, in asa fel incat sa fie bine pentru toata lumea.

- Eu: Asa este, aveti dreptate. Zic, daca vreti sa ma bateti va rog, ca oricum nu sunt nici macar jumatate cat unul dintre’voi asa ca dati-i drumul.

- Ei: Nu frate, ca noi chiar daca suntem agenti de paza, nu facem legea cu pumnul, noi incercam sa-l ajutam si pe el, ca este colegul nostru si asta ne este meseria. Unul dintre ei imi spune: ca maine dau sfoara’n tara la orice service vrei sa-ti reparam masina, sa fii multumit, iti dam si alta la schimb intre timp…

- Eu: puteti sa faceti sa-mi dea macar un Golf 6 in loc de 5, daca tot aveti relatii la service-uri? …i-a bufnit si pe ei rasul…ma mir cum de nu mi-au tras una in bot.

- Ei: ha ha ha. Hai da-ne numarul tau de telefon si te sun maine sa-ti spun la ce reprezentanta VW poti duce masina. Mi-au strans mana si au plecat.

…M-am intors la sectie si agentul de politie rutier mi -a inmanat actele, cu rugamintea sa revin maine pentru a le stampila ca acum nu au nicio stampila disponibila, deoarece este una singura in toata unitatea, si aceea se afla la secretariat, care este deschis pana la ora 16.

...Cam asta e intamplarea si tara in care traim....halal Romanie!

..." Domnul timp! "

2013-06-21T01:01:00.000+03:00

Suntem obisnuiti de multe ori sa alergam dupa fericirea nevazuta a sufletului nostru…ceea ce nu stim noi de fapt este ca fericirea se afla in fiecare dintre noi. …Suntem pentru propria-ne persoana generatori de fericire.

Avem prostul obicei sa cadem de multe ori in stari de depresie…depresie care nu face altceva decat sa ne afunde si mai tare in propria-ne umbra…de fapt, singuri ne afundam in asta, pentru ca o acceptam sa ne induca aceasta stare de neliniste, nesiguranta si tristete.

Asa cum am formulat si pe facebook, un status acum doua seri, as vrea sa vorbesc in cateva randuri despre ea. Nu o sa ofer prea multe detalii despre persoana ei, deoarece doresc sa fie muza mea momentan…si atat.

~~Incercati totusi sa nu ganditi prea departe, atunci cand veti citi aceste randuri~~…Ea este o persoana ca si noi de altfel, pe care am cunoscut-o in perioada studiilor…ce m-a atras prima oara la ea, a fost zambetul ei timid…se vedea de la o posta ca este tipul de fata “cuminte”, care nu-ti ofera atentie cu una cu doua asa usor. Mi-a placut foarte mult de ea…chiar facusem o obsesie pentru persoana ei…intr-un cuvant mai simplificat, ma indragostisem de ea. Am luptat (cat de putin am stiut) sa ajung la inima ei, dar dupa o mica si ciudata perioada petrecuta impreuna, mi-a spus ca nu este pregatita momentan pentru o relatie…si am abandonat lupta foarte usor, ca un copil suparat ce isi strange jucariile si pleaca de la locul de joaca. …Recunosc, chiar nu am stiut sa “nu ma dau batut si sa lupt pentru ceea ce-mi doream!”….a fost un subiect incheiat in acea perioada a timpului, pentru ca am cautat sa-mi “inec amarul in alta parte” si din motive plauzibile, nu am mai dat niciun semn de viata, nici macar amical.

….Trecand mai departe, acum ceva timp parca o vedeam mereu in tot ceea ce faceam…parca am stiut mereu in aceasta perioada ca este ceea ce-mi doresc…o incadram in tiparul de fata perfecta. Ne-am intalnit la un suc acum cateva zile, asa cum am mentionat si mai sus, unde am vazut in ea o alta fata total schimbata fata de cum o stiam…radia de fericire si era toata numai un zambet…se vedea pe fata ei ca se bucura din plin de viata si ca este implinita. ..Inital, m-am intristat putin crezand ca in viata ei a intervenit cineva care i-a indus aceasta stare…dar nu, ea era propria ei generatoare de bucurie/fericire interioara, pe care o emana si in exterior, facandu-ma si pe mine in acelasi timp sa zambesc, sa ma bucur de prezenta ei. …In acel moment parca s-a reactivat in mine un sentiment puternic de adorare, sentiment ce il purtam de mult timp in interior, dar niciodata nu-i dadusem drumul, sa iasa la suprafata.

Ce am invatat din asta, a fost faptul ca trebuie sa ma bucur din plin de viata…si de asemenea sa fiu cumpatat, lasandu-l pe “domnul timp” sa-mi organizeze cursul vietii. Uneori este bine sa insisti si sa oferi atentie din plin unei persoane…si tot uneori este la fel de bine sa nu grabesti lucrurile si sa astepti sa vezi ce-ti rezerva viitorul. …Cu totii credem in acel “exista si pentru tine ceva bun pun deoparte acolo Sus!” J

De cateva saptamani bune sunt singur si nu pot sa zic ca ma simt extraordinar…dar pot in schimb sa spun ca ma simt “liber” si ca incerc sa ma bucur de viata in alt mod. La fel, pot spune ca uneori in viata unui barbat se simte lipsa unei femei…e imposibil sa nu o cautam (pe acea persoana de gen feminin) in tot ceea ce facem.

Am invatat sa prioritizez lucrurile in functie de importanta lor in cadrul acelui moment al vietii…iar eu imi doresc sa performez pe plan profesional si in aceasi masura imi doresc sa o am alaturi si pe ea, tiparul perfect pentru mine. …Viata e mult mai frumoasa atunci cand imparti lucrurile in doi. ...e mai palpitanta si plina de momente noi, daca stii sa o intretii cum trebuie.

…M-am imprietenit cu “domnul timp” si am invatat ca depresia e facuta pentru prosti…tot noi trebuie sa transformam lucrurile mai putin bune in momente bune…sa ne bucuram de fiecare moment ca si cum ar fi ultimul, pentru ca nu cunoastem durata vietii…e pacat sa trecem intr-o lume necunoscuta, fara sa putem spune ca ne-am bucurat de momentele pe care le-am fi putut consuma daca eram putin mai curajosi sau ambitiosi… suntem facuti unul pentru celalalt, numai ca nimic nu ar mai fi fost palpitant, daca nu ne-ar fi lasat Dumnezeu sa ne cautam fiecare perechea. …iar noi, de obicei cautam fericirea in alta parte, fara a ne da seama ca ea este de fapt langa noi…stiu, e trist, dar viata e facuta sa invatam continuu.

Va pup, ca de iubit nu pot sa va iubesc pe toti!

PS: o sa lupt in continuare pentru “ea”, dar trebuie si universul sa ma ajute si sa-i arunce si ei o sageata J)))

...un sincer MULTUMESC !

2013-06-08T13:33:00.001+03:00

............................................................................................................................................................................................................."Scrisoare catre tine...draga mea,

In primul rand iti multumesc pentru ca mereu ai fost tu insuti, fara a avea in recuzita si alte masti pe care sa le folosesti. ...Ai fost si esti speciala, cu calitatile si defectele tale. Nu stiu daca voi mai gasi in viata actuala vreo fata care sa faca atat de multe lucruri pentru mine, si sa puna la fel de multa pasiune in tot ceea ce facea, asa cum ai facut tu.

...Stiu ca imi reprosai mereu ca te critic, ca iti scot in evidenta doar defectele si ca nu stiu sa spun 3 motive pentru care te apreciez...si stii de ce? ...pentru ca am crezut mereu ca astfel te incurajez sa devii mai ambitioasa si sa-mi demostrezi ca toate lucrurile sunt neadevarate. Stiu...stiu, cat de mult ti-am gresit si cel mai mult in acest moment imi doresc sa nu suferi, pentru ca nu are rost...nu pierzi nimic...dimpotriva, scapi de un nesimtit ca mine.

E destul de greu sa renunt la sentimente peste noapte, de fapt este aproape imposibil, dar te rog frumos sa ma crezi ca nu mai pot suporta sufocarea asta plina de gelozie si posesivitate, pe care o emani... Stiu, imi pare rau!"
.............................................................................................................................................................................................................

...mica postare de mai sus a fost scrisa cu ceva vreme in urma (nepublicata la vremea respectiva) pentru ca nu stiam cum sa-i spun ca nu mai are rost sa continuam "povestea noastra de iubire", si ca ne amagim reciproc.

Odata cu aceasta postare, as vrea sa inchid acest subiect, pentru ca pur si simplu nu mai vreau sa discut despre acest moment al vietii mele....al trecutului meu de fapt. O apreciez pentru ceea ce a fost si pentru ceea ce este si in momentul de fata si, ii doresc sa fie fericita si sa gaseasca "in alta parte" dragostea pe care din pacate eu nu am stiut/putut sa i-o ofer.

Stiu ca "tot" nu acopera eforturile, dragostea, implicarea, dedicarea pe care le-ai pus la dispozitie in cadrul fostei noastre relatii dar...chiar iti multumesc sincer pentru tot ceea ce ai facut pentru mine.

A fost o perioada lunga din care am invatat pot sa spun foarte multe lucruri, si care m-a si maturizat in acelasi timp...dar a trecut. Acum sunt in ipostaza in care imi doresc sa-mi cladesc o noua "viata sentimentala", alaturi de o fata/femeie matura (nu neaparat ca varsta, ci si ca intelect) care sa ma faca sa o iubesc/indragesc/ador...si care sa ma faca in acelasi timp sa o pun pe acel piedestal la care viseaza toate fetele sa fie puse.

...Pentru mine nu exista fata perfecta, asa ca sunt deschis provocarilor :)) ...iar pana imi gasesc "perechea potrivita", accept si aventuri :)))

Va pup si va iubesc, pe curand!

Eu love London?...tu?

2013-02-20T14:43:00.000+02:00

...Cred ca am si uitat cum e sa mai scrii un post, dată fiind perioada de când se pare ca sunt inactiv. S-au petrecut multe lucruri in aceasta scurta-lunga perioada, atat frumoase, cat si mai putin frumoase...oricum nici daca as vrea sa vi le impartasesc, nu-mi mai aduc aminte o mare parte din ele :).

Tot aud de cateva saptamani bune tot felul de recenzii din partea mai multor persoane, in care declara anticipat ca anul ce tocmai a sosit de aproape 3 luni de zile va fi un an de glorie, plin de "spuma" si de lucruri bune. ...Nu cred in 13, vineri 13 si auxiliarele de rigoare...cred doar in ziua de maine si, atat! Nu stiu cum va fi anul acesta, dar imi doresc sa fie unul bogat din punct de vedere financiar si profesional. Pana acum l-am inceput ca si o parte din voi...cu prima saptamana mai mult libera decat "muncita" si cu restul in care incercam sa-mi fac curaj sa trec de perioada sarbatorilor. ...drept dovada ca nu am trecut peste si... acum sunt intr-o mica vacanta la Londra.

Bă frumos tare aici, da si frig pe măsură! Inca de cand am aterizat, o ploaie "mocaneasca" m-a intampinat, urandu-mi parca in stilul ei un "Welcome to London!" M-am simtit putin ciudat la inceput cand m-am trezit intr-o alta civilizatie, total opusa din toate punctele de vedere...drept dovada ca nici acum nu m-am obisnuit sa ma uit prima oara in dreapta cand traversez strada :)), ca nu cumva un celebru double decker bus sa dea peste mine.

...M-am bucurat de plimbarile prin centrul orasului, de vizitarea obiectivelor turistice (a catorva dintre ele), de rasfatul parintilor mei...mai ales cel financiar...nu stiu ce am avut in aceasta perioada dar am rezistat la cumparaturi mai ceva ca o shopalcoolica dintr'aceea nebuna sa-si cumpere cat mai multe lucruri...adevarul este ca ai si de unde sa alegi...plaja de oportunitati este destul de larga. ...imi este dor sa ma reintorc pe Oxford si Regent street numai cand pomenesc numele lor.
Ce-mi mai place aici, este faptul ca supermarket-urile sunt pline cu toate soiurile de ingrediente/legume/fructe/preparate, care mai de care mai sofisticate si exotice, prielnice pasiunii mele pentru gatit. ..si sunt si cu mult mai ieftine decat la noi.

...Tot aici am castigat si bani in cel mai usor mod posibil...stand degeaba :). ..si tot aici, pot sa zic ca am reusit sa bat mitul care zice ca femeile englezoaice sunt urate...da, marea majoritate dintre ele sunt, dar am vazut si englezoaice frumoase, mai ales de culoare. Aici am simtit lumea mult mai primitoare decat la noi, chiar daca accentul m-a dat de gol ca nu sunt unul dintr'a lor.

Ca si concluzie finala, pot sa spun cu mana pe suflet ca Londra este un oras foarte frumos...de vizitat. Nu stiu daca as da vreodata dorinta de a locui la New York pe o experienta de trait aici. Astept cu nerabdare sa ma intorc acasa, in Bucurestiul mizer drag mie.

...Apropo, voi in ce oras v-ati dori sa traiti/locuiti? (exclus case de vacanta :)) )

Fosta mea iubită sau actuala mea prietenă ?

2012-09-08T13:14:00.000+03:00

...Cine a spus ca nu poti ramane prieten cu fostul/fosta iubit(a) sigur este un tampit(a)! ...La urma urmei suntem oameni cu totii si ar trebui sa stim sa respectam trecutul, sa intelegem ca poate lucrurile nu au mers in directia dorita de fiecare si ca, viata continua pentru amandoi.

...Intradevar, atunci cand in suflet mai ai niste urme de iubire pentru persoana respectiva, nu te poti comporta ca si cum ati fost doar prieteni toata viata. ...lucrurile care lasa urme, trec mai greu...ca si ranile de altfel. Da, dar asta nu inseamna ca nu poti purta un dialog cu fostul partener de viata, ca nu va mai puteti auzi la un telefon in care sa afli ce mai face sau cum a fost in vacanta din care tocmai a venit.

...Stiti ce strica aceasta relatie de prietenie?...de fapt ce impiedica ca doi fosti iubiti sa ramana prieteni?...va spun eu: anturajul si influenta prietenilor/ prietenelor. Eu, din fericire nu am avut niciun prieten care sa-mi spuna: "Ba, las-o , nu o mai baga in seama, ca nu te-a meritat oricum!"..nu, nicidecum. Dar in schimb fetele au o problema cand vine vorba de fostii iubiti ai prietenelor lor. ..."Lasa-l fata, ca oricum nu te merita! ...Nu ai vazut ce comportament are si sigur te-a inselat!" ...Da ce pizda matii, ai stat tu la curu' meu sa vezi daca am inselat-o sau nu? ...Imi cer scuze pentru aceasta fraza, dar marea majoritate a fetelor "mananca atata cacat" de nu am mancat eu atata inghetata cu lingurita vara asta, ca tot a fost una torida.

...Da' pe bune, mai incetati frate cu barfa asta atat, gaitelor! ...e treaba persoanei respective ce fost(a) iubit(a) a avut. ..Problema e ca anumite persoane sunt naive si bineinteles ca "prietenele ei ii vor binele mai mult decat ii vrea fostul partener de viata, care totusi a iubit-o" ...Ba, sa mori tu? ...voi care o barfiti cand sunteti cu iubitii vostri si care o pupati in cur cand sunteti cu ea, doar ca sa va vedeti interesele!... sunt satul de prietene false din acestea, care si-o trag cu profesorii de la universitate pentru a promova examenele.

...Cand erati impreuna, era prima care se trezea cu noaptea in cap de ziua ta de nastere sau de nume si, iti spunea La Multi Ani!...de cand esti un "fost nenorocit care a trecut prin viata ei" a si uitat ca mai ai si o zi de nume. ..Nu am nimic, doar ca ma deranjeaza putin ca nu mai exista respect intre doua foste persoane care s-au iubit din cauza prietenelor.

...Cunosc foste cupluri care au ramas intr-o relatie extraordinara de prietenie chiar si dupa 3-4 ani de iubire reciproca. Au inteles ca poate nu sunt facuti pentru a imparti amandoi aceeasi viata si, au ramas prieteni...si inca ce prieteni, chiar foarte buni. Faptul ca acei ani le-a permis sa se cunoasca reciproc in detaliu, acum isi pot oferi sfaturi si se pot ajuta la nevoie. ...si mie mi s-a intamplat la fel...faptul ca am iubit-o mult, a fost singura fata din toate relatiile avute care "ma cunoaste cel mai bine"...si atunci cand imi este greu, simt nevoia sa o sun, chiar daca ea este implicata intr-o noua relatie....nu-i fac nimic frate, doar o sun ca simt nevoia sa vorbesc cu un prieten, cu o persoana care ma cunoaste si care stiu sigur ca ma poate incuraja sa trec peste.

...In incheiere, mai vreau doar sa va zic ca viata m-a invatat sa-mi respect fostele partenere de viata si sa nu le vorbesc niciodata de rau, pentru ca au facut totusi parte din viata mea in momentele petrecute impreuna, asa ca daca le-as vorbi de rau, inseamna ca ar trebui sa ma vorbesc si pe mine, chiar daca nu sunt un sfant, intradevar!

PS: stiu ca multi dintre voi nu veti fi de acord cu mine, cum zice si citatul: "Daca doi fosti iubiti pot ramane prieteni ori nu s-au iubit niciodata ori inca se iubesc!"

...Hai va pup, apasat!

Relaxing mode...

2012-09-03T23:03:00.002+03:00

De curand am gasit o metoda noua de relaxare. ...Ma apuc de recitit posturile acestui blog personal si imi intocmesc singur o recenzie...De ce? ...pentru ca majoritatea dintre voi mi-ati reprosat ca ma critic prea mult si ma invinovatesc prea mult pentru anumite lucruri care se petrec in viata mea...practic ma pun singur intr-o lumina proasta. ...Ceea ce trebuie voi sa stiti este faptul ca aceste lucruri ma ajuta la dezvoltarea personala...ma ajuta sa lupt mai mult pentru a deveni mai bun.

...Dar aveti si voi dreptate. Am citit de curand posturi in care ma intrebam cum de pot fi chiar atat de rau cu insumi persoana mea!... Ce este de mentionat acum, este faptul ca de cateva zile bune am inceput un proces de schimbare...sunt mult mai linistit, pun mai putin la suflet, sau chiar deloc...ma bucur mai mult de viata. ...si a inceput sa se vada schimbarea. Nu ma mai agit asa tare sa fac multe lucruri deodata...sunt mult mai calculat si am invatat chiar sa prioritizez desfasurarea lucrurilor.

...Din postarile revizuite am tras concluzia ca am dat de inteles prea mult ca ma simt singur....dar de fapt chiar nu sunt, pentru ca va am pe voi, prietenii mei. Legat de persoana pe care o doresc alaturi de sufletul meu e complicata treaba. Aici chiar nu stiu ce-mi doresc si cand sunt pregatit pentru acea persoana. ..mint putin...stiu ce-mi doresc, dar mai stiu in acelasi timp ca am si un mare defect: acela ca ma indragostesc foarte repede... iar de curand a aparut cineva in cercul meu profesional care ma încarcă cu bună dispozitie si glume interminabil de bune. ....si vreau sa-i multumesc pe aceasta cale pentru faptul ca ma face sa rad ori de cate ori imi aduc aminte de faptul ca un barbat trebuie sa fie intotdeauna politicos cu o domnisoara, mai ales atunci cand trebuie sa-i impinga scaunul cand se aseaza la masa. :))

...Pana la urmatorul post, va doresc "succesuri"!

Live your dreams my dream is !

2012-08-21T00:52:00.001+03:00

Întotdeauna am considerat ca nu am si eu un talent aparte...nu stiu...mi-as fi dorit sa fi ajuns un sportiv care sa aiba performante...sau poate un bun cantaret...sau cine stie, sa am talentul de a canta la un instrument muzical. ....Stiu, stiu!, talentul se mai si "construieste"...dar parca simt totusi ca trebuie sa ai putina vocatie si...putin noroc.

...Poate ca o sa radeti, dar de curand am inceput sa urmaresc un serial vechi (mai pentru fete ce-i drept) de la care am invatat cate ceva. Nu am fost niciodata atras de febra vizionarii unui serial. Am prieteni care isi consuma o mica parte din viata urmarind astfel de "documentare"....da, chiar sunt niste documentare din care, furam cateva invataturi pe care le aplicam si noi in viata de zi cu zi....uneori.

Acest serial m-a inspirat intr-un anumit mod... si anume: Nu am vorbit niciodata cu nimeni, in detaliu, despre visele mele adevarate...sau cel putin asta cred eu ca sunt...o buna prietena imi spunea ca un vis este adevarat doar atunci cand crezi foarte mult in el si iti doresti sa fie realizabil. ...Poate ca putini dintre voi stiti ca eu mi-as dedica mai mult decat o mare parte din viata televiziunii si radiou-lui. Da, imi doresc enorm de tare sa lucrez in media... Visez sa am mai multe joburi din aceasta sfera a interactiunii cu publicul...chiar daca aceasta interactiune se petrece prin intermediul unei camere de filmat sau al unui microfon. De mic visez ca intr-o buna zi voi ajunge pe un platou de filmare si voi incerca sa fac ce stiu eu cel mai bine...imi voi pune in valoare talentul. ...Va intrebati totusi care este talentul meu?...nu este unul deosebit, dar consider ca simplul fapt ca imi place sa fac lumea vesela este in sine, un talent. ...Stiu, nu este un talent "slefuit" pentru ca de multe ori o dau in bara...sau cum se zice in popor "sar calul"...

...Dar voi nu v-ati dorit niciodata, dar nici macar o data in viata voastra sa fiti celebri?...Nu ati visat niciodata cu ochii deschisi la momentele in care ati fi putut deveni fabulosi?...ca ati putea fi un exemplu pentru cei care va urmaresc dincolo de ecranul televizorului ?...multi "rautaciosi" dintre voi ati putea spune ca va place sa fiti asa cum sunteti acum... si ca sunteti multumiti pentru simplul fapt ca sunteti simpli...dar nu va cred!

Oare ce ne-am fi facut daca nu ar fi existat visul ?...Cum ar fi fost viata noastra? ..monotona? ...Eu visez atat de tare uneori incat nu mi-ar ajunge o viata ca sa le pot indeplini pe toate. ...Ce este foarte trist, este faptul ca nu prea fac nimic sa pot ajunge la indeplinirea acestor vise...nu stiu...imi lipseste ceva...stiu ca pot invinge cu usurinta "impacarea asta de sine" si "lenea", dar nu stiu exact de ce anume am nevoie ca sa pot face asta... nu ambitia este problema...si nici potentialul... le am alaturi si sunt dispuse sa intervina ori de cate ori este cazul. ..alta este cauza, dar nu stiu care.

Aceasta luna august a fost etichetata de catre mine (si este in continuare din cate se pare) ca fiind "Cea mai groaznica perioada din viata mea de pana acum!"...chiar merita un Oscar. Sirul lung de necazuri, probleme, m-au facut o persoana atat de slaba, incat m-am lasat pur si simplul afectat/ nici nu mai stiu cum e sa lupti pentru ceva...in loc sa ma doara-n cot si sa trec peste ele ca si cum as pasi o bordura atunci cand traversez strada pe la trecerea de pietoni, m-am consumat si, mai grav de atat, am indepartat si persoanele dragi de mine. ...Imi doresc ca "acum-ul" pe care il rostesc de fiecare data sa fie acel acum care sa ma ajute sa fiu mai optimist, mai pozitiv, mai vesel....cum zicea un prieten: "Tu daca nu faci o gluma, nu-mi dau seama daca esti tu!"...cred ca a vrut doar sa fie dragut...sau sa ma incurajeze.....sau poate ca are dreptate...trebuie sa-mi revin...trebuie sa fiu acelasi comic care eram si in perioadele trecute.

Nu stiu daca v-am zis, dar imi doresc sa evadez...imi doresc sa o iau de la capat....e ca si cum ar fi un nou inceput in care analizez toate greselile pe care le-am facut de-a lungul vietii pana acum, in dorinta de a nu le mai repeta ever si de a-mi imbunatati stilul de viata...de a-mi petrece timpul eficient. ...Da, imi doresc sa-mi fac prieteni noi (amintindu-mi mereu si de cei putini si buni pe care ii am) si sa-mi consum timpul liber mai "calculat"....imi doresc sa experimentez mai mult de la viata asta scurta. ...vreau sa fac sacrificii mai multe !

PS: o sa ma apuc sa fac niste cursuri de dj in curand, asa ca daca aveti in plan sa va deschideti un club/cafenea nu uitati ca sunt ieftin! :) ...si ca sa fac un prim pas pentru visul suprem, o sa-mi incerc sansa la admiterea masterului in jurnalism din septembrie!...asa ca Wish me luck!!!

Va pup!

....Aaaa, stiu ca sunteti curiosi sa aflati numele serialului, dar va las sa ghiciti!..Va dau si un indiciu: este din 2007 si e cu tenta sexuala. ..Va ajunge!

Orice om greșește'n viață....!

2012-08-04T12:57:00.004+03:00

...Parca atunci cand suntem inca copii, visam mai mult. De îndată ce ne afundăm în timp si vârsta ne prinde din urma, aceste vise se transforma în speranțe... Ce este trist, este faptul ca tot noi ni le năruim, în loc sa luptam pentru ele.

...Mi-ar fi placut ca toti sa fim egali in aceasta societate, pentru ca nu mai suport sa vad in jurul meu persoane suferinde, care poate nu au nicio vina ca sunt in starea respectiva. Cred ca toti locuitorii acestei planete au nevoie de un echilibru, pentru ca unii au prea mult, altii prea putin, si multi deloc. Ma gandesc aproape zilnic la acele persoane "ticsite" de bani si "ingropate" in lux care, pe langa faptul ca au toate acestea, nu au ceea ce-si doresc... multi dintre ei sufera de boli necrutatoare sau multi dintre ei nu sunt fericiti. ..Vad de asemenea persoane "novice in gandire" care caracterizeaza banul ca fiind lucrul absolut... si la naiba, chiar este!...dar nu si multimea lor. In lumea aceasta, singurul care conduce este banul. Banul ne-a furat bunul simt, respectul, civilizatia, persoanele dragi... tot banul ne-a facut sa ne omoram intre noi si sa comitem un sir lung de nedreptati.

...Am ajuns sa-l urasc pentru ca depindem de el. De ani buni incoace nu am in cap decat sa fac multi bani, sa realizez cat mai multe lucruri pe plan profesional, lucruri care automat sa se transforme in castiguri, dar am pierdut f mult. Am facut multe greseli si fata de mine si fata de cei dragi... am pierdut prieteni, am pierdut timp pe care puteam sa-l consum intr-un mod prielnic sufletului meu si a starii de spirit. Acum tanjesc dupa prieteni noi, tanjesc dupa petrecerea timpului liber alaturi de cei dragi... si stiu ca am gresit mult, dar nu am puterea sa recunosc, sunt slab. As prefera mai mult sa fug in alta parte, sa o iau de la capat....dar nu pot trai fara cei dragi, fara prieteni si, nicaieri nu este distractia mai frumoasa ca in tara asta.

...Vreau ca pe aceasta cale, voua, prietenilor si persoanelor dragi carora v-am gresit, sa va cer scuze ! ...am fost orbit de influenta banilor si, v-am dat la o parte. ...Stiu, sunt fara scrupule, dar in acelasi timp sunt om ca si voi si, gresesc.

http://www.youtube.com/watch?v=zjq8vD2-coU&feature=related

Femeia, un bun necesar... bărbatului!

2012-07-29T19:42:00.001+03:00

...Cred ca ați trecut cu toții prin acea perioada, stare, când ați primit atât de multe palme de la viata, încât nu puteați sa va ridicați de jos!

...Trec printr-o perioada dificila, plina de greutăți pe care încerc sa le depășesc...dar știți care este partea cea mai grea?..faptul ca duc aceste lupte singur. Cand am venit prima oara in Bucuresti si am vazut cate "bunataturi" sunt, am zis ca nu e cazul sa ma implic intr-o relatie, deoarece statutul de aventurier mi se potriveste cel mai bine. Nu regret ca m-am infruptat din aceste bunataturi ale studentiei (petreceri, beții, nopti nedormite...in patul de acasa, fete, etc.), dar parca mi-a ajuns....simt nevoia sa am alaturi de mine o persoana de gen feminin, care sa aiba grija de mine si cu care sa-mi impart timpul. ...Cine a spus ca un barbat poate trai fara o femeie alaturi, sigur e prost, ori sigur se face! Sunt de parere ca prezenta unei femei in viata unui barbat schimba totalmente mentalitatea, caracterul, felul de a fi si multe alte lucruri...exact ca in acel citat celebru: "In spatele unui barbat puternic, se afla intotdeauna o femeie!"...sunt total de acord cu asta.

Oamenii in varsta si cu experienta de viata in acelasi timp, cu care interactionez, sustin ca aceste greutati sunt ca un fel de test pe care trebuie sa-l trec. Intrebarea mea pentru ei este: "De ce testul asta are asa de multe intrebari?"...parca este o regula ca atunci cand ai un necaz, acesta sa nu vina niciodata singur. ..pai ce-i aici, frate?...dau cumva vreo petrecere, de vin atat de multe greutati consecutive? ...Am avut un weekend de cosmar, in care mi-am pierdut telefonul. Marea majoritate a prietenilor mi-au spus: "Ce naiba ma Laur, este doar un telefon!...muncesti si iti cumperi altul!"...doar cei care ma cunosc cu adevarat si, aceia sunt putini, stiu cate sacrificii am facut pentru a-mi achizitiona acel telefon...si da frate, sunt dependent de tehnologie. Poate suna aiurea, dar ma atasasem asa mult de el...chiar daca era un simplu obiectiv, facea parte din mine.... era acel obiect care ma ajuta sa fiu organizat in cadrul job-ului, ma tinea la curent cu noutatile, ma trezea in fiecare dimineata si ma ajuta sa socializez.

De ce oare atunci cand avem probleme, greutati, simtim mai mult nevoia sa fugim de ele, sa ne ascundem undeva, in loc sa dam piept in piept cu ele si sa le aratam ca suntem mai puternici ?... sunt o fire slaba si situatia in care sunt imi confirma acest lucru. ...In momente de genul, ai nevoie de un prieten adevarat care sa te sprijine sau de o persoana iubita alaturi care sa te incurajeze si sa te ajute sa treci peste. ...si apropo, tot weekendul acesta o persoana foarte draga mie m-a dezamagit complet, mintindu-ma in cel mai nesimtit mod. Tineam foarte mult la acea persoana si o adoram mult de tot...dar mult de tot, daca intelegeti.

...Nu simt ca ma plang, simt doar ca odata cu acest post ma descarc, iar pe voi, cei care il cititi, va simt ca fiind alaturi de mine. ...Chiar nu am mai trecut niciodata printr-o perioada asa de "slaba", care sa ma doboare... sunt foarte dezamagit de anumite persoane dragi, de țara aceasta si de semenii mei. ...sunt degustat de norocul prostilor si de ceea ce se intampla cu oamenii care sunt cu adevarat buni. Nu stiu, dar oare Bunul Dumnezeu nu doreste totusi sa dea un echilibru, o balanță, lucrurilor?

Vad oameni in jurul meu care nu au niciun stres...sau cel putin asta arata in exterior. ...Ma intreb oare au vreo reteta anume pe care o urmeaza, sau care este secretul straii lor de " durere-n cot"?

Va pup si, va urez sa aveți o vara lipsita de griji !..sau ce a mai rămas din ea :)

Lumea mea?..unde-i?

2012-05-27T18:23:00.007+03:00

...Tot timpul mi-a fost frica de momentul in care persoanele dragi, dupa o cearta sau o disputa mai incinsa, imi vor "scoate ochii" pentru ajutorul acordat si vor renunta sa mi-l mai acorde pe cel inceput. ..Bunicul meu imi spunea mereu inainte sa plece dintre noi ca, daca poti sa ajuti, sa o faci mereu indiferent de situatie, deoarece nu stii cand vei primi ajutorul inapoi inzecit!

...Ajung de multe ori in ipostaza in care stau si ma gandesc ce vreau de la viata si, nu reusesc sa-mi raspund la aceasta intrebare. ...Mereu am in cap ca trebuie sa reusesc cat mai mult pe plan profesional si sa produc cat mai multi bani, sa-mi fie bine. ...ceea ce nu stiu eu, este ca nu sunt de ajuns doar banii ca sa fiu fericit. ....mai am nevoie si de acea persoana de sex feminin care sa aiba grija de mine, sa ma iubeasca si sa ma faca sa simt ca mai am un motiv in plus pentru care sa lupt in viata aceasta lipsita de oportunitati. ...parca simt ca o doresc acum alaturi de mine pe fata erotică, pasională...

Chiar nu stiu ce vreau de la viata....stiu doar ca vreau sa traiesc cat mai mult si sa experimentez cat mai multe lucruri, sa invat lucruri noi....Nu stiu ce ma impiedica acum sa fac asta...poate faptul ca trec printr-o perioada destul de aglomerata, in care stiti si voi cum este atunci cand problemele vin parca "in sir indian" si te rogi de ele sa te mai lase in pace....important este sa nu ma dau batut si sa incerc sa le rezolv in ordinea prioritatilor. ...Ce este trist, e faptul ca m-am saturat de societatea asta romaneasca in care traiesc... gasesc in fiecare zi cate ceva care sa ma dezamageasca si care sa ma faca sa-mi spun in gand: "de ce nu m-am nascut in alta tara?". O sa spuneti ca de obicei ca nu sunt nationalist! ...si aveti dreptate, nu sunt. ....doar ca iubesc o parte din oamenii de aici, pentru ca ei ma fac sa simt ca traiesc, ei imi dau voie sa-i numesc prieteni.

Sunt sigur ca o sa trec peste toate aceste lucruri si poate ca pana la 30 de ani cand imi doresc sa am o familie si multi copii, sa-mi descopar drumul pe care vreau sa-l urmez in lumea mea...pana atunci,raman acelasi golan pozitiv plin de viata, pe care il doresti :)) ..ca si prieten (de ce tot timpul va ganditi numai la prostii, aaa?) :D

Paște fericit!

2012-04-13T12:03:00.003+03:00

Dupa cum bine stiti cu totii, astazi este vinerea mare... De dimineata m-am trezit deruland amintirile copilariei din aceeasi perioada a anilor trecuti... Mi-am adus aminte cu placere de vremea cand tineam tot postul Pastelui impreuna cu toata familia si, ultimele doua zile erau cele mai grele...era ca si cum participam la o competitie in care 1000 de oameni luptau pentru titlu, iar eu eram pe cale sa ma dau batut, pentru ca nu mai rezistam sa nu gust din bucatele pregatite de mama. Vinerea era ziua cand ea pregatea bunatatile pentru masa de Paste, iar eu impreuna cu sora mea "ne satisfaceam" poftele doar cu mirosul cozonacilor proaspat scosi din cuptor.

...Ce vremuri frumoase erau pe atunci... parca eram mai inocent si, nu eram asa atras de anturajele din ziua de astazi, cand pot spune cu stupoare ca sunt un golan si nu mai tin post nici macar in zilele de miercuri si vineri . Tare frumos mai era cand mergeam cu familia sa luam lumina in noaptea de Inviere, iar apoi veneam acasa si stateam cu totii la masa...cand asteptam cu nerabdare sa ajung odata, sa ma pot infrupta din bucatele mamei...

O sa-mi lipseasca foarte mult familia in aceasta perioada... cel mai mult mi-e dor de ei, apoi de sarmalutele mamei...cred ca sunt cele mai bune sarmale pe care le-am mancat vreodata..nu stiu, parca au har...simt ca mama pune pasiune atunci cand le gateste si de asta au gustul acela deosebit.

E greu sa petreci sarbatorile singur, fara cei dragi...mi-ar fi placut sa fiu alaturi si de nepotelul meu David, sa petrecem impreuna prima lui sarbatoare de Paste...chiar mi-e greu...le duc dorul, si inca foarte tare.

...Pe aceasta cale, vreau sa va urez un Paste fericit alaturi de cei dragi, multa sanatate, prosperitate si caldura sufleteasca!

Cheia succesului pierdut...

2012-04-07T20:29:00.002+03:00

A trecut o luna si cateva zile de cand nu m-am mai atins de aceasta "coala virtuala de hartie"...nu stiu de ce, pentru ca iubesc sa scriu, iubesc sa ma regasesc aici, iubesc sa-mi impart gandurile, ideile si sentimentele cu voi, cei care indurati mereu cateva minute sa cititi prostiile pe care le aberez.

Nu s-a intamplat nimic nou cu mine, inafara de faptul ca am un nou job, mai oportun si plin de provocari noi. ..In viata personala, sufar de o singuratate crunta si de o lipsa acuta de prieteni care sa-mi fie aproape. Mi-am dorit intotdeauna sa reusesc pe plan profesional, traind cu ideea ca asta conteaza cel mai mult in viata si, nu sa ai si o viata personala pe langa. Iata ca m-am inselat si, nu am reusit nici pe plan profesional...inca mai caut acea stralucire, acel zvac care sa ma arunce pe podiumul reusitelor.

Voi ce va doriti de la viata?...

Cazut in propria-mi prapastie...

2012-03-02T14:14:00.004+02:00

Mi-e dor de o evadare...As impacheta acum tot si as porni pe un drum necunoscut nici macar de mine... as vrea doar sa stau pe un sezlong, sa privesc marea si sa ascult muzica de pian, stand cu un pahar de vin in mana.

...Inca de cand am inceput procesul de maturizare, ma gandesc non-stop doar la cariera...cariera si iar cariera...de ce? pentru ca imi doresc sa ajung ceva prin munca cinstita... dar parca mi s-a luat, nu-mi mai doresc nimic deosebit, pentru ca ma simt monoton. Aseara, prietena mea pe care o iubesc din tot sufletul meu, dar cu care nu sunt compatibil din cauza firii mele dificile, mi-a spus ca sunt o fire schimbatoare, care nu-si gaseste locul in propria viata. ...si cred ca are foarte mare dreptate. Nu stiu ce vreau nici macar de la mine, apoi de la viata.

...Sunt un om fara suflet, care nu stie altceva decat sa raneasca oamenii, pentru a-i fi lui bine. M-am pozitionat mereu pe primul loc, fara a-mi pasa prea mult de cei din jurul meu. Cu ce folos imi doresc sa fiu un exemplu pentru copiii mei, cand eu nici macar nu pot intretine o relatie?...si imi doresc sa am o familie. De fapt, ce fata/femeie ar sta langa un monstru ca mine? ...un monstru care nu se iubeste decat pe el insusi...care nu se gandeste decat sa-i fie lui bine. ...Am vrut sa fac prea multe-n viata intr-un timp relativ scurt si, nu am facut nimic bun. Sunt constient ca fara familie, prieteni si oamenii care au investit in mine nu as fi reusit micile succese pe care le-am avut pana acum. Dar ce succese am avut pana acum? ...nici unele.

...Nu am stiut niciodata sa fiu recunoscator indeajuns oamenilor care mi-au intins o mana de ajutor. De ce?...pentru ca sunt egoist...am propriul ego care ma striga doar pe mine. Sunt o fire slaba...degeaba sustin ca sunt o fire puternica, cand de fapt adevarul este invers. ...ma simt ca si cum as fi intr-un film cu benzi desenate, in care nu-mi gasesc drumul in viata pentru ca nu muncesc cu mine insumi. ...Am asteptari marete de la mine, dar nu fac nimic ca sa le hranesc! ...

...Tind sa cred ca dorindu-mi aceasta evadare, nu vreau decat sa fug de lucrurile rele pe care le-am facut pana acum, pentru ca nu am puterea necesara sa mi le asum. ...si da, cred ca asta e adevarul. ...dar totusi iubesc atat de mult sa traiesc... ador sa-mi fac prieteni noi cu fiecare zi ce trece...dar degeaba, daca nu stiu sa-i pastrez alaturi...

...Am asteptat intotdeauna sa fiu impins de la spate, ignorand faptul ca pot veni si eu cu initiativa de a face un lucru de unul singur, fara a cere ajutor...ajutor care avea sa-mi usureze munca.

...In fiecare zi imi spun ca "Astazi este o noua zi, in care pot indrepta totul si in care pot lua totul de la capat!"...dar nu am puterea necesara... imi place doar sa admir ce fac altii prin munca lor...inventivitatea pe care o arata si care le aduce satisfactii financiare si motivationale... mereu suspin si spun de ce nu m-am nascut si eu intr-o familie instarita care sa-mi asigure un trai luxos... imi place sa astept sa mi se ofere totul, fara sa depun prea mult efort.

...Sunt slab! ...si la propriu si la figurat. ...

I (doesn't) love Valentine's Day!

2012-02-14T11:57:00.007+02:00

......Stiu, stiu ca nu am mai scris de mult timp, dar nu am avut inspiratie sau chef, sa fiu sincer. Ce am facut in toata aceasta perioada?...Multe lucruri. Pe unele dintre ele nici macar nu mi le mai aduc aminte, pentru ca s-au consumat repede. Am cunoscut oameni noi, pe care mi i-am facut si prieteni, am fost sa-mi petrec sarbatorile de iarna acasa, cu familia, am renuntat la prietenia unuia din prietenii cei mai buni pentru ca a gresit fata de mine si, tot asa...

Nu vreau sa va vorbesc despre ce am facut in perioada asta, din contra astazi vreau sa dezbat un subiect legat de "copia" asta de sarbatoare, luata de la americani.

Voi credeti in Valentine's Day? ...Sau sarbatoriti aceasta zi? ...De ce majoritatea romanilor sarbatoresc si cred mai mult in aceasta, decat in cea nationala, numita Dragobete. Vad in jurul meu multa forfota in perioada acestei zile, iar cand vine data de 24 februarie, liniste si pace. De ce trebuie oare doar sa copiem de la altii si sa mediatizam tocmai ce nu trebuie?

Tind sa cred ca daca iubesti, sarbatoresti cu persoana iubita ori de cate ori se iveste o ocazie, fara a fi nevoie de o astfel de "sarbatoare" pentru a face acest lucru. Prietenii imi reproseaza uneori ca sunt o fire aroganta si ca imi place sa critic. ....Si da, asa este!...asta sunt eu. Atat timp cat traiesc intr-o tara libera si am dreptul la opinii/pareri, o sa continui sa fac asta. Nu sunteti obligati sa ma credeti, sau sa faceti cum zic eu. ...suntem diferiti si, actionam fiecare cum dorim.

Ati vrea sa ma intrebati de ce nu cred in aceasta "sarbatoare" si de ce nu am sarbatorit-o niciodata? ...Pentru ca pana acum ceva timp eram nationalist si, doream sa promovez alaturi de conationalii mei, sarbatorile traditionale si lucrurile cu care ar trebui sa ne mandrim ca le detine tara aceasta! ...Dar cu ce folos, cand Guvernul se schimba de pe o zi pe alta si, fiecare nu stie cum sa fure mai mult? ...Stiu, ca peste tot este la fel, dar nu asa exagerat ca la noi! Toti guvernantii si conducatorii de tari fura, dar nu asa "nesatuli" si pe fata, ca noi. Ei spre deosebire de noi, o fac cu perdea si sunt cu mult mai civilizati ca noi. ...Da, da , la ei kilometrul de deszapezire e intre 2000 si 2500 euro, nu intre 4500 si 6000 euro ca la noi :))).

... Iubesc sa locuiesc in tara asta, dar sunt dezgustat de faptul ca toata lumea care se invarte in jurul tau, nu doreste altceva decat sa-si vada interesul si sa-i fie lui bine. ...Pana si prietenul Gigi Becali (care apropo, felicitari pentru initiativa din Vrancea) a recunoscut ca a facut asta pentru imagine! :))) ...De ce cand facem un gest frumos trebuie sa-l mediatizam in majoritatea cazurilor? ...Pentru ca tinem la imaginea noastra de vedeta/persoana publica sau ca majoritatea dintre noi isi doresc sa ajunga sa detina un astfel de statut. ...Ba, de ce sa mint, dar si mie mi-ar place sa fiu o persoana publica! ...dar nu pentru a-mi etala brandurile, ca sa vada lumea cat de bine ma imbrac, ci pentru faptul ca imi doresc sa lucrez in televiziune, in cadrul unui show de divertisment, deoarece vreau sa consum benefic, aceasta pofta de caterinca pe care o am zilnic.

Sunt al naibii de rautacios si nu-mi place decat sa judec! ...Nu, nu-mi place sa judec, imi place sa vad ca oamenii in jurul carora ma invart doresc sa-si dezvolte potentialul pe care il detin si, ca vor mai mult de la ei insasi. Da dragilor, vreau sa nu fiti plafonati si sa va lasati influentati de media mai mult decat trebuie, ca totul in tara asta e pe bani...pana si reportajele.

..."Sarbatori fericite!" indragostitilor care cred in prostia asta :)

Viaţă= ???

2011-12-29T02:10:00.009+02:00

Cum definiti voi viaţa? ...sau Ce intelegeti prin acest cuvant?

...Mie imi este greu sa-l definesc, sau poate ca atunci cand pronunt viaţă, imi vin in minte prea multe lucruri/ganduri/idei legate de familia lexicala a acestui cuvant. As traduce viaţa ca o înlănțuire de momente trecute si ganduri/planuri viitoare...De fapt, as putea cuprinde aici toate timpurile, de la trecut pana la viitor. Ceea ce noi nu realizam, sau ceea ce eu nu realizez, este faptul ca viaţă este ceea ce trăim in prezent.

...Pentru mine prezentul înseamnă carieră, familie, prieteni, dragoste si impliniri. As mai adauga aici si dorintele, dar acestea fac parte indirect din prezent si, direct din viitor. ...Stiu, cu totii avem dorinte...toti ne dorim câte ceva de la viață. Ce e mai grav, e faptul ca atunci cand noi ne dorim ceva de la viata, altii care stau pe paturile de spital sau care sunt in invaliditate, isi doresc insusi viata. ...isi doresc sa trăiască, asta e dorința lor cea mai mare. Noi, care avem de toate, ne rezumam doar la chestii materiale sau la lucruri care ne ajuta sa "fim cineva". ...Vedem la cei din jurul nostru si ne dorim si noi sa avem ce au ei. Da, dar nu facem nimic ca sa avem acele lucruri. ..Dar si când facem un efort si, reusim sa avem acele lucruri, ne gandim doar la noi, nemaipăsându-ne de cei care sufera cu adevarat. ...............Cam câți copii credeți voi ca nu au primit un cadou de sarbatori? ...Sau câți copii credeți voi ca nu stiu ce inseamna de fapt sa primești un cadou? ...Multi, dar noi nu facem nimic...Nici eu care scriu acest post si care conștientizez acest lucru, nu fac nimic. Eu ma gandesc prea mult de ce ăla conduce un Porsche, si eu un Logan? ...De ce ăla are o pizdă bună lângă el, si eu nu am?... când de fapt eu nu am nevoie de nici unul din lucrurile astea. Mi-a dat Dumnezeu un lucru de care ar trebui sa fim cu totii mândri... mi-a dat sansa sa ma bucur de viata. ...mi-a dat sansa sa traiesc.

Ma intristez de fiecare data cand vad pe strada persoane cu handicap si ii aud pe cei din jurul meu zicand "Asa le-a fost scris!..Asta le este soarta!" ... atunci gândește-te tu cel care afirmi lucrul acesta, cum te-ai simti daca Doamne fereste ai fi in locul lor?

Stiti ce nu stiu eu de fapt sa fac?...sa ma bucur de viaţă. De multe ori simt ca trece timpul pe langa mine, irosindu-l. Imi doresc prea multe de la viaţa asta si, stiu ca e nedrept sa cer uneori, pentru ca altii, poate primesc mai putin decat mine si ar merita mai mult. ...Nu m-as fi dus sa duc un sac de jucării unor copii orfani, sa le aduc si lor un zambet pe buze, acum in preajma sarbatorilor... Nu am timp! Sunt prea ocupat cu dorintele.

......Imi doresc ca acea sansa la viata de care vorbeam mai sus, sa o consum alaturi de o persoana draga, care sa nu alerge doar dupa Porsche si dupa baieti cu D&G, ci care sa se simta comfortabil si intr-o masina modesta. ...Si imi mai doresc prieteni adevarati. ...Şi atât.

Craciunule, unde esti?

2011-12-24T20:19:00.003+02:00

Craciunule unde esti? ...Te caut inca de la inceputul lunii, dar nu dau de tine. Ori te-ai ascuns, ori ai imbatranit si nu mai poti face fata provocarilor... Cu fiecare an care trece, tu nu mai esti acelasi si incepi sa te schimbi in rau, pentru ca:

...Mi-e dor de clipele in care stateam cu familia la masa si savuram cu caldura mancarea delicioasa care prevestea Nasterea Domnului.

...Mi-e dor de interviul pe care il luam bradului de craciun, unde raspunsurile lui erau colorat luminate.

...Mi-e dor de spiritul Craciunului care se așternea frumos in casa.

...Mi-e dor de prietenii dragi care ma faceau sa simt ca alaturi de ei, sarbatoarea e mai frumoasa.

...Mi-e dor de acei colindatori adevarati, care cantau altceva inafara de "Dom' dom sa-nălțăm!", si care acum vand tranditia pentru putinii bani pe care ii castiga zicand la misto colinda.

...Mi-e dor sa cred in Mos Craciun si, sa astept cu nerabdare sa vina dimineata pentru a cauta sub brad cadoul mult visat.

...Mi-e dor de zapada... si de bataia cu bulgari pe care o aveam programata in prima zi de Craciun, alaturi de vecini.

...Nu mai e ce-a fost si, asta se vede cu ochiul liber. Acum, facem lucrurile doar ca sa nu zica cei din jurul nostru ca nu respectam traditia. Nu mai traim sarbatoarea asa cum o faceam in anii trecuti, cand stateam in sanul familiei si ne imbatam cu mirosul de cozonac, adormindu-ne colinda.

Prostul de mine...sau prostul din mine?

2011-12-13T21:38:00.002+02:00

Am sunat-o de dimineata. Mi-a raspuns cu lacrimi in ochi si pe un ton suspinat... Imi spune ca plange de 3 ore incontinuu pentru ca m-a visat intr-o ipostaza, defavorabila ei... Imi da de inteles ca nu poate trece peste "greseala" pe care am facut-o si ca vrea sa o terminam...O inteleg foarte bine ca isi doreste un baiat/barbat care sa fie doar pentru ea pe tot parcursul relatiei si, ca merita sa fie facuta fericita de cineva care stie sa o pretuiasca cu adevarat. Eu de ce nu am putut sa fac asta?...Pentru ca sunt, ca majoritatea masculilor din lumea asta, un golan. ...Stiu, e trist ca zic asta, dar mai trist era daca nu eram sincer si traiam intr-o minciuna continua. Destinul ne-a aratat ca, din pacate, nu suntem facuti unul pentru celalalt. Am fost compatibili doar pe plan sexual... prin simplul fapt ca suntem doua caractere diferite si in acelasi timp si puternice, soarta ne-a facut sa avem pareri diferite si sa ne dorim de la viata altceva decat avea celalalt in perspectiva.

...Ea isi doreste alaturi, o persoana care sa fie doar pentru ea din toate punctele de vedere...care sa traiasca doar pentru ea si sa-i fie mereu aproape....sa o iubeasca neincetat si sa nu aiba nevoie de a gasi la alta, ceva ce-i poate oferi si ea.

...Eu imi doresc alaturi, o persoana puternica, cu un caracter ambitios, care sa ma "concureze" pe plan profesional si de la care sa invat multe lucruri. Imi doresc o femeie matura (nu neaparat ca si varsta, cat mai mult mental) care sa ma stimuleze in tot ceea ce fac si sa fie mandra de mine. ...Imi doresc pe cineva plin de viata, care sa stie sa-mi transforme oboseala si nervii cu care vin acasa, in zambete pline de buna dispozitie.

Imi doresc sa pretuiesc relatia de prietenie care o sa ramana intre noi...O sa fie pentru mine prietenul cel mai bun pe care il caut de atatia ani de zile. Stiu, o sa-mi fie greu pentru ca inca o iubesc, dar destinul ne-a aratat ca drumurile noastre trebuiesc sa o ia pe cai diferite. Merita ceva mult mai bun decat mine. Vreau ca peste cativa ani, sa o vad implinita atat pe plan profesional, cat si sentimental...Imi doresc sa o vad fericita si vesela alaturi de acel cineva care va sti sa-i ofere tot ce nu am fost eu in stare sa-i ofer. Am invatat amandoi lucruri noi din relatia care ne-a tinut uniti...lucruri care ne vor fi de folos in relatiile viitoare sau in viata de zi cu zi.

Sunt constient ca nu am meritat-o si, in acelasi timp constientizez ca i-am facut mult rau fara sa vreau sau fara sa-mi dau seama... sincer, imi pare rau. Sper doar sa-mi oferi cu drag prietenia ta si sa-ti amintesti cu placere de momentele frumoase petrecute impreuna. ...si mai sper sa-ti aduci aminte ca, oricat de mult rau ti-a facut acest nenorocit, inima lui nu a incetat niciodata sa bata pentru tine.

* Aceasta postare de mai sus, a fost scrisa cu o zi inainte de ziua mea de nastere. Nu am publicat-o, pentru ca inca mai speram ca lucrurile dintre noi or sa inceapa sa mearga din ce in ce mai bine, dar a ales minciunile in locul meu.

Acum, obosit de atât ascultat Christina Perri - Jar of heart, m-am oprit 5 minute in fata oglinzii pentru a vedea daca sunt cu adevarat acel om, de care toata lumea fuge pentru ca sunt un heartbreaker. Cel mai bun prieten a inceput sa-mi fie timpul, pentru ca el mereu ma așteaptă si face lucrurile doar cand stie ca e momentul potrivit.

Niciodata nu m-am considerat "a fi cel mai bun la pat" sau nicidecum nu m-am considerat un macho man, cum mai nou ma vad unii. ...Eu sunt de fapt acel monstru dintr-o relatie, care nu stie sa construiasca si nu stie sa pretuiasca...stie doar sa-si bata joc (asta e parerea celor din jurul meu). Eu tin sa-i contrazic zicandu-le ca in viata merg dupa niste principii formate inca de pe vremea cand eram un mucios... E greu sa dezarmezi acele bombe transformate in minciuni cand cei din jurul tau te catalogheaza asa, dar trebuie doar sa tin capul sus si sa continui sa nu ma abat de la principii. Am incercat de multe ori sa par si eu "cocos" sau sa arat ca sunt rece ca o "stana de piatra", dar ca si voi, am si eu un organ care face ca un ceas...am si eu sentimente, pe care de multe ori le-am pastrat in acea cutiuta, fara sa deschid portitele in larg, ca sa nu le pierd sau de frica de a nu le darui persoanei nepotrivite. ....de fapt, eu am fost acea persoana care a primit sentimentele altora...sentimente pe care nu le meritam. ...dar mi-e greu.

....Mi-e greu, pentru ca acum e prea tarziu sa deschid cutiuta si sa daruiesc acele sentimente persoanei pe care o iubesc. Poate am facut mult rau, dar niciodata nu am cautat la alta persoana, ceea ce gaseam la persoana de langa mine. De fapt, am avut totul si, nu stiu de ce am cautat altceva. ..Poate pentru ca imi doresc alaturi de mine o femeie, si nu o fata....iar acea femeie imi doresc sa fie puternica, ambitioasa si dornica sa accepte provocari...sa fie fâșneață si plina de viata...sa nu stie semnificatia cuvantului trist/suparat.

...Pana atunci, nu pot sa zic decat ca imi plange sufletul....o cauta mereu si, stie ca acele clipe petrecute alaturi de ea, l-au alimentat cu bucurii, adrenalina si clipe frumoase. La ce folos, daca le-am dat cu piciorul? ...pentru ca era prea buna pentru mine...pentru ca era "acel ceva" pe care nu-l meritam si pe care viata mi l-a oferit doar pentru a-i oferi o experienta de viata...pentru a o pregati in relatiile viitoare in care va avea alaturi de ea, un barbat care va sti sa o faca fericita, care va fi doar pentru ea si care ii va oferi ceea ce merita cu adevarat...dragostea curata pe care o cauta.

Am iubit-o si o iubesc din tot sufletul meu, dar am descoperit in cercul ei de prieteni, o persoana desteapta, puternica, care pe zi ce trece, ma facea sa ma enervez ca ea nu vrea sa fie la fel, chiar daca avea potential sa faca asta. Acea persoana pe langa aceste doua calitati, avea o maturitate extrema pe care i-o impartasea, dar pe care ea o insufla foarte rapid. ....

In incheiere, vreau sa-ti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine si, sa-ti doresc sa ai parte de tot binele la care visai inca din timpul relatiei noastre.... IL MERITI!

Creeaza-ti propria femeie...perfecta!

2011-11-18T23:13:00.006+02:00

Chiar daca sunt "ca toti ceilalti, sau chiar mai prejos", sau chiar daca sunt cel mai nenorocit barbat de pe aceasta planeta, am si eu ca toata lumea, un tipic de femeie perfecta...pentru mine.

...De-a lungul vietii, sau mai bine spus de-a lungul relatiilor pe care le-am avut, am avut parte de tot felul de fete diferite din punct de vedere comportamental si sentimental, dar in nici una nu am gasit acest ideal. Unele mi-au oferit prea putin, altele poate prea mult si, uneori mi-am luat-o in cap. Am incercat sa schimb la ele tot ce credeam ca nu e demn de un comportament feminin, sau am incercat sa le fac sa se pretuiasca mai mult.

...Asta imi doresc de la orice relatie...sa am langa mine o femeie puternica, care sa ma faca sa lupt pentru ea si sa ma faca sa fiu innebunit dupa fiinta ei. Nu-mi place sa simt ca sunt controlat sau sa simt ca sunt "tinut sub papuc"...deoarece ma irita foarte tare acest lucru. Prefer mai degraba sa mi se arate ca am libertatea necesara si mi se ofera increderea de care am nevoie, pentru ca asa sigur realizez ce am langa mine, fara a gresi in vreun fel.

...Imi doresc ca femeia de langa mine sa nu fie proasta...imi doresc sa gandeasca mult mai matur decat varsta pe care o arata si, sa fie un mentor de la care sa am ce invata in fiecare zi lucruri noi... sa ador sa ies in public cu ea si, sa fiu mandru atunci cand deschide gura. Imi doresc sa nu fie plafonata si sa se multumeasca cu putin...Imi doresc sa zica mereu: "Pot sa fac asta!" sau "Da, vreau sa fac asta!"... vreau sa vad in ea o ambitie nemaivăzută, pe care sa o transforme ulterior intr-o realizare.

... Nu vreau ca femeia de langa mine sa astepte mereu ca eu sa iau initiativa...sau sa se multumeasca intotdeauna cu putin. Vreau sa stie "cum sa ma conduca" fara a-mi da senzatia ca sunt tinut intr-o lesa.

Poate cer prea multe, dar consider ca o femeie adevarata nu e cea care arata bine la exterior, iar in capusor are altceva in loc de creier...femeia perfecta e cea care stie sa se comporte in societate fara a transmite un aer de superioritate sau de plenitudine.

Greseala mea, propria-mi arma...

2011-11-13T15:30:00.008+02:00

-Ma intreba mereu de ce am atata incredere in ea si ii ofer atata libertate. ...Ma întreba mereu daca nu imi este teama ca m-a inselat si eu nu am cum sa aflu.

-Ii raspundeam mereu ca "acolo sus" e cineva care scoate toate lucrurile la iveala, mai devreme sau mai tarziu...dar mereu face dreptate.

...Mi-a fost mereu frica de acest moment, dar iata ca asa cum i-am zis si ei, Dumnezeu egaleaza mereu lucrurile, si il face sa plateasca pe cel care greseste... Am gresit si imi merit soarta! ...Am pierdut-o de tot... Mi-a fost frica sa-i zic adevarul, pentru a nu o pierde iar...pentru ca o iubesc din tot sufletul meu...era, este si va fi viata mea indiferent de cursul destinului.

...Mi-a fost frica sa-i spun de idila pe care am avut-o in perioada in care am fost despartiti...acea idila m-a facut sa inteleg ca EA este jumatatea de care am nevoie ca sa respir. ...Mi-a demonstrat mereu ca ma iubeste si mereu mi-a facut toate poftele, dar tot nu mi-a fost de ajuns sa las trecutul la o parte si sa-i ofer aceeasi iubire neincetata.

...Stiu ca sunt un mincinos josnic si nu merit nimic din partea ei...A oferit mereu totul in relatie, iar eu am tratat cu superficialitate lucrurile la care ea punea mereu suflet. Nu am meritat-o nici un moment al vietii mele...Nu am stiut sa realizez ca am fost unul dintre cei mai norocosi oameni de pe Pamant avand-o alaturi ...dar cu ce folos, daca am facut-o sa sufere. Cu ce folos, daca ea nu merita un nenorocit ca mine, dar destinul m-a scos in calea ei.

...Stiu ca degeaba plang incontinuu si sterg tastatura laptop-ului de lacrimi, daca am gresit... dar o iubesc, o iubesc din tot sufletul meu si nu ma pot impaca cu gandul ca am pierdut-o, ca nu mai este a mea. ...Am mintit-o! sunt un nenorocit ca i-am distrus viata, ca am facut-o sa sufere, sa planga, cand putea fi alaturi de cineva care o merita cu adevarat si care stie sa o faca fericita. ...Nu-mi vad viata fara ea...Dumnezeu m-a facut (tarziu ce-i drept) sa inteleg ca o iubesc cu adevarat, ca ceea ce-mi doresc de la viitor se invarte in jurul ei.

...A avut dreptate cand a zis ca nu sunt ca toti ceilalti. ...sunt chiar mai josnic! nu merit decat dispret, ura si "sa fiu lovit cu vorbe grele". Mi-e greu fara ea...o caut mereu in orice reactie a corpului... Pacat, ca ne dam mereu seama de ce am avut, doar dupa ce pierdem acel lucru.

...Nu merit iertarea ta, dar te rog din tot sufletul sa imi acorzi macar putina prietenie...pentru ca nu pot renunta la tine asa usor...decat daca mor in acest moment. Nu credeam vreodata ca o ajung in aceasta situatie...Nu credeam vreodata ca Dumnezeu o sa-mi dea atatea sanse in viata, iar eu o sa le dau atat de usor cu piciorul ...