Imposibilul devenit realitate. Istoria asta o spune chelnerul Ditie, cel care l-a servit pe regele Abisiniei, spărgându-şi oglinda vieţii în zeci de cioburi-istorioare care mai amuzante, care mai ironice, tandre, tragice.
Găsim aici iniţiere, sex, politică, război, familie, faimă, bani, grotesc, burlesc, absurd – ucenicia în servit, primii clienţi ciudaţi (unul îşi tepetează cu bani camera), primele amoruri, fascismul, cum e să fii milionar, apoi dizident, cum e să fii tatăl unui idiot. Apoi sihăstria, căci „adevăratul om de lume e cel ce ştie să se retragă la timp în anonimat.”
Un deliciu livresc, savurat de mine a doua oară, ecranizat cu destul succes.
O carte incredibilă – Milan Kundera spunea că e un amestec incredibil de umor popular şi imaginaţie barocă – deloc apreciată la adevărata valoare, cu mult zvâc şi multă originalitate.

Bohumil Hrabal, L-am servit pe regele Angliei, Ed. Univers, Bucureşti, 2000, col. A treia Europă, trad. Jean Grosu, 236 p.

Notă: Cartea e disponibilă la editura Paralela 45 şi e doar 10 lei. Mai jos, am pus trailerul filmului oscarizat al lui Jirí Menzel (pe care, din păcate, nu l-am văzut.)

Iată câteva impresii legate de cea de-a doua ediţie Lecturi Urbane Dragăşani! Noi nu putem decât să ne bucurăm şi să le dorim să aibă cât mai multe asemenea experienţe minunate!

A fost frumos să vezi oameni în cerc citind şi schimbând o vorbă despre anumite citate, pasaje din cărţi. Totul a început simplu, cu emoţii ce se vedeau pe chipurile fiecărui organizator. Cutii pline de cărţi care făceau cu ochiul, oameni ce treceau pe acolo curioşi şi nu prea îndrăzneau să se apropie, se mulţumeau cu privirea, alţii fără stres, şi-au luat cărţi, s-au aşezat lângă noi pe jos şi au început să citească. Peste ceva timp, nu mult, câteva minute ne-am trezit cu toţii într-un cerc mare, toţi citind, ceea ce mi-a plăcut şi a fost frumos.

Ceilalţi ne rugau să mai facem o ediţie în toamnă, chiar şi în iarnă, ceea ce ne-a bucurat, deşi le-am zis că e mai greu să facem în toamnă şi iarnă, pentru că o să fie mai greu cu şcoala şi mai frig, dar ei: “Ne vezi prezenţi aici în parc pe toţi cu fulare, căciuli, mânuşi şi cărţi în mână şi vom citiiiii!”

Mai multe informaţii găsiţi pe dragasani.orasulciteste.ro

Parcul Mihai Eminescu din “Mica Viena” s-a transformat pentru cateva ore in sala de lectura atunci cand trei tineri – Cristina Dima, Adrian Rotar si Daniel Mitre – impreuna cu cateva ajutoare de nadejde au inceput sa aseze carti pe alee. Se intampla sambata, 28 august 2010. Si eram in fata unei premiere : prima editie Lecturi Urbane Arad.

Lumea incepuse sa se adune si sa intrebe … sa se uite si sa ramana uimita ca toate acele carti sunt gratis. Incet, incet, grupuri, gruprui de oameni au venit, au luat carti, ne-au multumit si ne-au felicitat.

Lecturi Urbane Arad a insemnat, in cifre : peste 200 de carti adunate din 5 locatii unde se doneaza carti, peste 100 de carti impartite trecatorilor, peste 300 de poze online, 2 ore de material filmat de organizatori si foarte mult „zgomot” facut in media locala. Au scris despre eveniment: Vestic.ro, Glasul Aradului , Adevarul de Seara, Aradon.ro precum si bloggerii aradeni (Doipe2, AdriandinArad , CrazyMan, prinarad.info).

Iar ca un fapt inedit, seara ne-am adunat pe Strandul Neptun la Terasa Flex pentru un concert folk, dans si karaoke.

Mai multe detalii gasiti pe arad.orasulciteste.ro.

Copyright poze: Silviu Cozma

Continuăm seria interviurilor cu organizatorii Lecturi Urbane din ţară, iar astazi vă povestesc despre Cristina, colega mea de Lecturi Urbane Sibiu şi prietenă draga, nu neaparat pentru că am trecut împreună prin facultate , nici pentru că găteşte bine sub influenţa lui Jamie Oliver şi nici măcar pentru că sare în ajutor “by default”.

Mi-e dragă mai degrabă pentru ideile ei colorate, pe care mi le imaginez ca pe un curcubeu vectorial, din care ies tot felul de steluţe… cam tot asa de delicioase şi surprinzatoare sunt şi ideile ei, nu degeaba e copywriter Şi le-a aplicat la Lecturi Urbane Sibiu (dacă vreţi să vă convingeţi, haideţi la ediţia următoare)

Vă mai spun doar că, dacă aţi trecut prin Imperium Pub din Sibiu şi aţi găsit meniuri de lectură, sunt opera de-o seară a Cristinei, dacă aţi primit o carte cu sticker Lecturi Urbane să ştiti că a plecat din apartamentul Cristinei şi a ajuns la voi datorită cafelei din miez de noapte, facută, bineînţeles tot de Cristina.

Dar cel mai bine e să aflaţi despre ea, chiar de la ea Cristina a răspuns întrebărilor noastre săptămânale, aşadar azi haideţi să aflăm mai multe despre cea care a adus Lecturi Urbane în Sibiu.

1. Dacă ai putea fi un personaj de carte, ce ai alege să fii? De ce?
Îmi place să absorb ce e mai bun din fiecare personaj și să învăț din greșelile lor. Dar nu aș vrea să fiu în locul nimănui.

2. Numeşte 3 obiecte pe care le ai întotdeauna pe birou.
Pe lângă laptop? O cană cu multă cafea, telefonul, căști.

3. Care este destinaţia ta de vacanţă preferată?
Croația. Nu am ajuns încă, dar imi doresc de mult timp. Pe urmă o să visez la altă destinație.

4. Descrie-te în 5 cuvinte
Cunoaște-mă și vei afla!

5. Care a fost prima carte citită?
Nu-mi amintesc bine. Cred că ”Povești Nemuritoare”.

6.Care e cea mai mare frică a ta?
Mi-e frică să nu pot schimba nimic.

7. Care e ultima melodie pe care ai avut-o pe “repeat”  in Winamp?
”Breakfast At Tiffany s- DeepBlueSomething”

8. Ce film ai vazut de cele mai multe ori?
”Dirty Dancing”. Nu întreba de ce!

9. Povesteşte-ne o amintire care îţi e foarte dragă.
E greu să aleg doar una. Dar un moment pe care l-am conștientizat a fost acela când pedalam cu un prieten prin centrul Sibiului, cânta un trubadur în colț de stradă, oamenii povesteau la terasă, era soare, un aer parfumat și m-am simțit ca într-o țară civilizată. A durat destul cât să sper că se poate!

10. Descrie-ne o zi obişnuită din viaţa ta.
Pe scurt: Trezit la al treilea snooze. Pedalat până la serviciu. 8 ore mai târziu: profitat de terasă cu prietenii. Film/carte/gătit. Reîncărcat bateriile pentru o nouă zi.

11. Ce meserie visai să ai atunci când erai mic?
Scriitoare. Apoi jurnalistă. Acum fac marketing online și freelance copywriting. Nu sunt departe, nu?

12. Care este materia de scoală preferată?
Engleza. M-a pasionat mult, mai ales datorită manualelor.

13. Basmul preferat din copilărie?
”Punguța cu doi bani”- era singurul pe care îl știa bunicul și-l spunea cu mult farmec.

14. Obiectul vestimentar/accesoriul preferat? De ce?
Ceasul. Pur și simplu.

15. Arată-ne o poză preferată şi explică-ne de ce îţi place.

http://www.flickr.com/photos/memyselfandcris/4387465056/ Îmi place pentru că nu mă așteptam să surprind exact momentul cel mai reprezentativ pentru cățelul acesta.

P.S Căţelul din poza aproape a fost mascota primei editii Lecturi Urbane Sibiu

Fără alte introduceri, vă invităm să urmăriţi scurta prezentare a proiectului Lecturi Urbane  pentru emisiunea Zile şi Nopţi (TVR) făcută de Adrian Ciubotaru şi Andreea Burlacu:

Nu stiu dacă, din cele ce-am citit din literatura germană, m-a dezamăgit ceva. Poate puţin Goethe, pe-ale cărui Afinităţi elective şi Ani de ucenicie ai lui Wilhelm Meister le-am simţit îndepărtate şi reci. În rest, cam tot ce-am citit – fie Nietzsche, fie Mann, Hesse, Böll, Benjamin, Grass, Walser, Schlink, Süskind (fără a-i numi pe austrieci) – a fost minunat.
La fel s-a întâmplat cu Daniel Kaufmann, al cărui roman Măsurarea lumii a apărut tradus în 2007 de către Corina Bernic. Bestseller cu tiraj de un milion de exemplare, după cum aflăm de pe coperta cărţii, merită. Autorul, un tânăr de 32 de ani de formaţie filozofică, a scris atât de bine, într-un limbaj atât de simplu, încât m-am minunat – cum am spus mai-nainte. Propoziţiile, mai mult simple decât încârligate-n fraze, m-au luat, încă de la-nceput, în stăpânire.
Ce-am găsit?
2 personaje: exploratorul Alexander von Humboldt şi metematicianul Carl Gauss. Din copilărie, aceştia îşi duc viaţa, între cele două coperţi ale cărţii, până la senectute. Invitându-mă să explorez alături de ele: teoretic (ca Gauss), dar şi practic (ca von Humboldt). Cu acest prilej, aflu cum e viaţa geniilor, aflu câte ceva despre viaţa privată a lui Kant sau Goethe; şi cum, în cele 244 de pagini, ia naştere ştiinţa modernă.
1) Humboldt, rod al unui experiment educaţional, ia hotărârea să cerceteze natura, străbătând oceanul şi Lumea Nouă. Impreunăcu un francez, medicul Bonpland, pornesc în America de Sud, de-a lungul Orinocco-ului, să descopere nu doar tărâmuri noi, ci şi plante, animale şi oameni noi. Dar cum destinul îl face s-ajungă celebru, nu va mai reuşi decât o călătorie simulată – simbol al modernităţii noastre – în stepa Rusiei.
2) Lui Gauss, fiu al unui grădinar, i se descoperă geniul matematic, iar el îl descoperă pe cel al astronomiei. Mizantrop şi afemeiat, uimeşte prin geniu, dar şi prin conştiinţa propriei valori. În noaptea nunţii, de pildă, nu ezită să se scoale de pe nevastă să-şi noteze orbitele planetare.
1+2) Cei doi se întâlnesc la maturitate, pentru a participa la o conferinţă, dar nu reuşesc să se împace, din pricina spiritelor prea asemenea. Se despart, dar influenţele ce rămân sunt vizibile. Totuşi, sfârşesc preocupându-se cu ceea ce i-a preocupat întreaga viaţă.
Ce-am mai găsit?
Multe, multe informaţii, întâmplări hazlii şi vorbe de duh din culisele ştiinţei. Iată mostre:
- denumirea latinească a puricelui e pulex penetrans, iar, pe un bărbat despre care s-ar şti că a avut purici nimeni nu l-ar lua în serios;
- există plăcintă de furnici;
- un câine poate fi mort în mai multe feluri: mort, cât se poate de mort, peste poate de mort, cel mai mort câine din toate vremurile;
- europenii credeau despre sălbatici că au mai multe capete, sunt nemuritori şi vorbesc limba pisicească;
- proştii au un idiom al lor, pe care să-l poţi învăţa ca pe o limbă străină;
- goethe e măgarul care şi-a permis să corecteze teoria luminii a lui Newton;
- conform estimărilor, fiecărui om îi revin 1 milion de insecte de căciulă;
- altitudinea poate fi măsurată cu ajutorul punctului de fierbere;
- dagherotipul e inventat de asistentul lui Humboldt, francezul Dagerre;
- şi altele.

Sâmbăta aceasta a avut loc prima ediţie Lecturi Urbane Piteşti. Cristiana, obişnuită deja cu diversele tipuri de organizare ale ediţiilor locale, ne povesteşte câteva din impresiile avute:

În Piteşti, Lecturi Urbane a fost un fel de vedetă locală: a avut o piaţă întregă ca scenă, staţie, microfoane şi vorbitori care recitau poezii….mi-a lasat senzatia ca sunt într-un amfiteatru grecesc vechi si ascult filozofi transformându-şi ideile lor într-un spectacol. Împreună cu Alexandra şi Marin am găsit nişte cărţi grozave pentru dăruit şi ne-am bucurat că am avut mai tot timpul prin preajma copii dornici de citit.  Lecturi Urbane Piteşti a fost o ediţie cuminte, dar a răsunat de poezii de la un capăt la celălalt.

Tot în weekend, în Arad s-a desfăşurat conferinţa de presă dedicată prezentării proiectului Lecturi Urbane. Mai multe detalii despre conferinţă puteţi afla pe arad.orasulciteste.ro.

De multe ori, discuţiile dintre noi ating subiecte precum: “Gabriela, care face Lecturi Urbane Tecuci are doar 17 ani” sau ” Organizatorii Lecturi Urbane  Câmpina au auzit de proiect din Revista Tabu“. Noi ne întrebăm de multe ori cum sunt oamenii din spatele Lecturilor Urbane din fiecare oraş din ţară şi ne-am dori să-i putem cunoaşte pe toţi. Dar până apucăm să ne întâlnim cu fiecare, vă propun să citiţi aici, în fiecare miercuri, un interviu cu câte unul dintre ei. Dacă aţi organizat o ediţie locală, pregătiţi-vă, vine şi rândul vostru cât de curând

Primul pe care vă invit să-l descoperiţi este Cosmin Cernica, unul dintre organizatorii Lecturi Urbane Campina. Este calm, ambiţios şi entuziast şi a mutat munţii (cei din oraşul său) din loc pentru a găsi sprijin pentru ediţia din Câmpina. Şi când zic mutat munţii, imaginaţi-vă un banner mare Campina Citeste agăţat în centrul oraşului şi flyere cu Orasul Citeste în taxi-uri. E drept ca a avut ajutoare de nădejde, dar pentru prezentările celorlalţi organizatori Lecturi Urbane Câmpina  mai aveţi puţină răbdare. Ah, sa nu uităm să menţionăm de ospitalitatea lui Cosmin şi a echipei din Câmpina

1. Dacă ai putea fi putea fi un personaj de carte ce ai alege să fii? De ce?

Aş alege să fiu un personaj simplu, fără puteri supranaturale. Cel mai probabil un detectiv care locuieşte undeva în labirintul cubanez.

2. Numeşte 3 obiecte pe care le ai întotdeauna pe birou.

Pentru că îmi place să îmi planific întotdeauna activităţile – o agendă.

Pentru că îmi place să notez amintiri, gânduri, sentimente – jurnalul personal.

Pentru că îmi place să retrăiesc momentele petrecute în vacanţă – o poză alături de familia mea, făcuta în ultima vacanţă.

3. Care este destinaţia ta de vacanţă preferată?

Locul meu preferat de vacanţă este acolo unde soarele străluceşte pe tot parcursul anului, acolo unde îmi pot plimba paşii pe nisipul fin, acolo unde oamenii mai ştiu încă să respecte obiceiurile şi tradiţiile…acolo unde mă simt acasă, departe de casă.

4. Descrie-te în 5 cuvinte

Visitor, creativ, atipic, complicat de simplu.

5. Care a fost prima carte citită?

Păstrez acea cărticică într-un sipet în care am toate cărţile ce mi-au colorat anii copilăriei.

Este vorba de “Croitoraşul cel Viteaz” de Fraţii Grimm.

6. Care e cea mai mare frică a ta?

Mi-e frică de faptul că destinul mă poate arunca la mii de km distanţă faţă de persoanele dragi mie. Mi-e frică de singurătate.

7. Care e ultima melodie pe care ai avut-o pe “repeat”  în Winamp?

Jon Secada- Just another day.

8. Ce meserie visai să ai atunci când erai mic?

Visam să zbor. Să fiu acolo sus printre nori şi să fac cu mâna lumii întregi. Păcat că ei nu mă puteau vedea. Îmi doream să devin pilot. Acum lucrurile s-au schimbat puţin.

9. Care este materia de scoală preferată?

Îmi plac toate materiile care îmi solicită creativitatea, imaginaţia şi inventivitatea.

10. Descrie-ne o zi obişnuită din viaţa ta.

În fiecare dimineaţă acelaşi ceas. Acelaşi zgomot care îmi răpeşte visele.

Aleg  aceleaşi haine-uniformă. Beau acelaşi cappuccino cu mult lapte. În staţie, acelaşi zâmbet fugar cu care mă întâlnesc în fiecare dimineaţă.

Mă urc în acelaşi autobuz care mă duce spre scoală.

Recunosc aceleaşi feţe care sunt împinse parcă de un mecanism. Pe stradă agitaţia zilnică. La şcoală la fel.

Ajung acasă, mănânc, citesc, scriu mail-uri..continuarea? O zi precedentă, la fel de obişnuită.

Zilele neobişnuite încep abia vinerea şi se sfârşesc duminica.

Se vorbeşte de prea multă vreme de lipsa societăţii civile şi de o pasivitate ce le-a intrat românilor în sânge de-a lungul anilor, încât noi să mai putem răbda asemenea atitudine.

Se vorbeşte de prea mult timp despre o societate tânără rămasă fără valori şi fără cultură, în cadrul căreia nu se mai pune accentul pe educaţie ci pe superficialitate şi non-valori, încât noi să nu demonstrăm contrariul.

Este momentul să se vorbescă despre entuziasm, încredere, proacţiune şi dedicaţie!

Aşa au decis în urmă cu aproape un an 2 tineri frumoşi, cărora pe parcurs li s-au alăturat mulţi, mulţi oameni pasionaţi de un proiect ce va schimba societatea în care vieţuim. Aşa a apărut Lecturi Urbane, o mişcare căruia nu i-a trebuit mult timp să ajungă una naţională, să energizeze şi să motiveze tinerii, să încurajeze lectură şi să readucă valoarea cuvenită cărţilor.

Despre povestea Lecturi Urbane şi nu numai s-a scris şi în Business Review.

“Now, Lecturi Urbane is a project of national proportions, taking place in over twenty locations across Romania, with local young people deciding to do something that counts for their communities. “In Tecuci, a 17-year-old girl organized Lecturi Urbane, and took care of absolutely everything, including approvals from the local town hall,” says Dumitrescu. Lecturi Urbane is no longer restricted to public transport, but is taking place on the streets and in parks as well, conquering more public spaces as it grows. Thousands of volunteers have contributed to the success of the project and thousands of books have been distributed so far. Amusingly enough, Ciubotaru recalls, he has also received books with the Lecturi Urbane stamp on their back from strangers in the subway, unaware of his connection with the project.”

Iată aici întreaga poveste.

cine nu ştie despre ce e vorba în picnic la marginea drumului, măcar din călăuza lui tarkovski? de Zonă, locul de pe pământ unde nişte extratereştri poposesc la picnic. pleacă şi lasă multe “deşeuri” – obiecte cu puteri supranaturale, baterii veşnice, chiar şi un glob de aur – îndeplinitor de dorinţe. oamenii îşi găsesc astfel “sensul” – fericirea pe gratis.
noroc cu stalkerul redrick schuhart- eroul care cutreieră Zona şi înţelege.

toată nenorocirea este că omul, în orice caz omul de rând depăşeşte uşor această ncesitate de a cunoaşte. după mine, asemenea necesităţi nici nu există. poate doar necesitatea de a înţelege, iar pentru asta nu e nevoie de cunoştnţe. ipoteza despre Dumnezeu, de exemplu, dă o posibilitate inegalablă de a înţelege absolut totul, fără a cunoaşte nimic… dă-i omului un sistem simplificat al lumii şi poţi să-i explici orice pe baza acestui model. o asemenea concepţie nu necesită nici un fel de cunoştinţe. câteva formule învăţate, plus aşa-numita intuiţie, aşa-numita îndemânare practică, precum şi bunul simţ. (p.159)

raţiunea este capacitatea fiinţei vii de a se comporta iraţional şi anormal. (158)

xenologia este o amestecătură artificială ştiinţifico-fantastică cu logica formală. baza metodei ei este un procedeu defectuos: impunerea raţiunii extraterestre psihologiei omeneşti (p.159)

cea mai eroică faptă a omenirii este că ea există şi are de gând să reziste şi mai departe (172)

are multe pagini peste care se poate sări lejer, poate chiar un capitol (cap. 2). dar şi pagini delicioase, de pildă cele ale dialogului între un savant şi un businessman (cap. 3).
şi ce e important – şi se pare că mulţi sefişti nu-şi dau seama – că este un roman sf, adică are elemente sefe (şi multe metafore minunate) care-i ajută pe autori to make their point. un instrument pe care-l căutam şi eu pe la cenacluri…

o lectură extraordinară pentru vacanţă!

arkadi şi boris strugaţki, picnic la marginea drumului, ed. paralela 45, piteşti, trad. valerian stoicescu, 232 p

cartea online e aici sau aici.

alte păreri: 1, 2, 3.