libertate

Desire

2019-06-11T10:00:00.000-07:00

I'm in an ocean of screams, pain and sorrow
From far a little light is showing the darkness..
Very is a hope for the day of tomorrow
And sharpness in the mind of a hallow

The sound of the silence is bothered
And all the feelings are awkward
The eyes of the goddess are close
And still in her front I’m expose

The smell of her skin and the touch
The time got stuck in the watch
Her breath, her mouth and the lips
Can’t be defeated with tricks

I'm crying inside as o new born
I'm stupid, silly, stubborn
My maddness is getting out
I don't know where in North or South
The compass is broke in two.
And one of the broken pieces, is you..
I'm yearning for your touch.
Desiring your taste probably to much
Thinking at uncountable scripts
Almost feeling your tongue between my lips
Slowly but surely getting so close to you
Breathing the same air as you do
Easily breaking the barriers to perfection..
I know is one of God's miracle in action.
Sometimes a lifesaver, behind the loving part
Sometimes the touch of death but at the rank of art.

destin.

2013-05-07T04:17:00.001-07:00

Suna dubios, nu stiu daca ai observat si punctul de dupa. Ma dezgusta faptul ca imi propun ceva dar in loc de calea scurta imi e mai usor sa aleg varianta late, varianta pe straturi, si a dracului de lunga. imi gasesc pe drumurile lungi motivarea, nu sunt genul care sa se mai motiveze asa tare dupa ciocnirea cu monotonul si cu mersul deja existent al treburilor. Visez la momentul in care nu o sa ne mai ascundem intre noi, intre oameni, momentul in care totul o sa fie brici. M-am dezobisnuit sa mai fiu rau, in ultima vreme, doar gandesc, atat nu prea mai actionez...simt nevoia de lucruri pozitive si numai pe astea le caut..nu mai vreau drame, nu o mai vreau nici pe a mea. Revenind la oile mele, caci pana la urma doar ele conteaza ( fiecare e raspunzator de oile lui), a venit VARA, si e genul de vara pe care o astept de peste 3-4 ani. Sunt fericit, altceva nimic!

Fara Titlu

2013-02-26T02:55:00.001-08:00

Ma tot incearca perioada asta si cred ca tot m-am cam complacut in ea. Nu stiu in ce sa mai cred sau in cine sa ma incred, sunt debusolat ..asa cum am fost intodeauna doar ca acum am un bagaj mai mare de cunostiinte. Pot sa ma indrept catre lumina dar sunt atat de obisnuit cu intunericul, caut diamantul in noroi nu sunt multumit cu ceea ce gasesc usor, cu ceea ce am pe `tava`. Simt nevoia de un timp lung si linistit petrecut cu mine, doar cu mine.. Simt nevoia unei cai pe care sa o urmez, dar merg pe atatea drumuri... Uneori ma apuca rasul gandindu-ma la viata mea ca un film, si vad personajele cum apar si dispar in functie de secvente...daca viata mea ar fi un film, si m-as uita la el, intr-o sala de cinema, probabil as zice : << bah, ce idiot! nu vezi ca toate se intampla cu un motiv, actioneaza si tu, nu astepta ca totul sa cada !>> In film m-as duce repede si as spune tot ceea ce am pe suflet, filmul e cu happy-end altfel n-are cum...in viata e mai complicat, mi-e frica de esec, de singuratate si de moarte. M-am intors pe toate partile si de ceea ce imi era frica n-am scapat, imi traiesc nebunia. Sunt lucruri pe care am inceput sa le cunosc si nu stiu cum sa le diger, nu mai cunosc definitia binelui sau despre binele cui este vorba. Imi gasesc raspunsuri la o gramada de intrebari dar nu sunt sigur de adevarul lor. Unii iti spun sa-ti asculti inima, sufletul iar la mine puntea ce ne leaga e construita din metafore pe care nu sunt sigur ca le inteleg. Am fost si probabil inca mai sunt ceea ce eu cred ca este rau si asta doar din dorinta de a nu strica mai mult sau mai multe lucruri decat sunt. Am cotrobait cu copitele in viata multor persoane, i-am jucat sau ne-am jucat mai mult decat trebuie, energia pe care o trimiti se intoarce la tine...buna sau rea. Daca, sa zicem ca ai avea puterea sa vezi viitorul sau o posibila varianta a lui..ce ai alege? Sa dai vina pe imaginatie, sa te complaci si sa astepti sa se intample sau l-ai schimba radical? Daca sa spunem ca ar exista semne pe care am uitat sa le luam in considerare in viata de zi cu zi si totusi la un moment dat esti constient de ele...ce ai face? ai ignora tot si ai astepta , te-ai increde in ele sau pur si simplu ai crede ca înnebunești? Te-ar ajuta cu ceva sa ști ca esti oarecum predispus la chestii de genu sau ai poate imginatia prea bogata de cand erai copil astfel incat ai visat candva ceea ce avea sa se intample si liberul aribitru te-a dat peste cap cu tot cu ego-ul tau.. Se spune sau cel putin asa am auzit si imi place sa cred ca avem ingeri pazitori, ghizi spirituali si alte entitati asemanatoare care ne ajuta in toata povestea asta sa ne atingem scopul, destinul... Si tot asa se spune ca atunci cand o iei razna, deviezi sau o iei pe laturi incepi sa primesti semne ca ceea ce faci nu e bine si ca ar trebui sa iti recalculezi coordonatele de deplasare. Ei bine, ma simt debusolat complet sau mi-e frica sa recunosc adevarul caci greseli am facut cu duiumul si am depasit limita de greseli nu unui singur om ci mai multora. Fara ipocrizie, sper, macar de data asta sa ma schimb. Vreau binele celor din jurul meu si stiu ca asta de obicei nu ma implica, caci `răul` meu sunt eu. Pana imi gasesc calea nu vreau s-o calc pe-a voastra caci nu mai stiu decat pe mine sa ma vad. Pot intodeauna sa dau vina pe altcineva sau altceva dar puterea nu mi-a fost luata niciodata din mana, eu am ales cum sa o folosesc cui sa-i dau voie sa ma influențeze sau nu, cui sa-i permit sa ma controleze sau nu si cui sa patrunda in mintea mea sau nu. Nu au fost cele mai bune alegeri pana acum dar am invatat ceva, cred eu. Imi doresc sa radiez de fericire si sa umplu sufletele oamenilor cu bucurie si caldura dar cum as putea face asta cand nu m-am impacat inca cu mine, cand abea acum se da batalia finala pentru `a fi ceea ce vreau`. Doar in momentul in care ma voi impaca cu mine am sa-mi luminez sufletul, am sa vad lumina si am sa impart fericirea cu voi ceea ce va urez si voua.

DRAGA EU

2012-08-15T08:21:00.000-07:00

DRAGA EU, Băi, mi-e dor de tine...te caut si nu prea ma descurc să te mai gasesc, gasesc amintiri sau o fărâmă a ceea ce erai tu...dar complet nu te vad nicăieri. Asa ca m-am hotarat sa merg inainte pe urmele tale si sa caut. Dacă apuci sa vezi ce scriu, suna-ma, lasa-mi un mesaj si spune-mi unde salasluiesti.Te-am cautat prin sticle goale, te-am cautat prin nisip, te-am cautat prin locuri umbrite, te-am cautat la lumina, am aruncat o privire spre orizont sa vad daca esti acolo sau ai apus....si totusi nimic. M-am intors aici, pentru ca asta a fost punctul tau de pornire in lume; e complicat eu fara mine nu prea ma descurc. Daca te intrebi ce mai fac, sunt, atat pot sa iti zic. M-am cam sictirit de lume, de nevoile lor interminabile, de suflete goale, de ura gelozie si invidie si cu toate astea fac parte din ea complacandu-ma cum numai eu stiu sa-o fac. Principiul draga eu, e acelasi doar ca actorii se schimba si deja piesa devine una facuta mecanic lipsita de senzatii si trairi si nu prea mai atrage publicul in concluzie. Sper ca nu vrei sa imi faci o surpriza si sa imi trimiti un ”EU” care sa semene la infatisare cu tine si fie tot ce ti-am spus ca urasc. Nu ai motive sa fi foarte suparat pe mine dar daca sunt,inteleg. Am crescut impreuna eule,imi esti dator cu tot ceea ce esti acum! Nu iti bate joc de corpul care ti-a dat nastere si de mintea care te-a subjugat...libertatea nu este ceea ce ai crezut tu!

”Poti rezista invaziei unei armate, dar nu si unei idei careia i-a sosit timpul ...”

2012-03-02T17:16:00.001-08:00

Draga prietene, Am sa ma comport normal in aceasta scrisoare incercand sa omit faptul ca esti intr-un pat de spital mai mult mort decat viu...am speranta din ce in ce mai mica in ceea ce te priveste ca totul o sa fie bine,exista o parte in mine care crede ca undeva in doua-trei saptamani o sa fie totul la normal si impreuna vom rade la o tigare cu tutun frantuzesc cu bidonul de bere in mana. Încep prin a spun ca imi pare rau ca nu am apucat momentan sa vorbim mai mult, mi-ar fi placut ca Anca sa ”bonduiasca” cu Elena si impreuna sa isi faca griji de modul/ tactica de-a ne pune pe picoare. ....... Si a trecut timpul bey, si lucrurile nu prea sau schimbat deloc aproape... Imi pare rau ca nu am apucat sa iti zic pa sau la revedere asa cum mi-as fi dorit, cu gandul am fost alaturi de tine si in ziua in care ai plecat in jurul orei aleia, am vazut cel mai frumos apus. Sper ca esti bine. Sper sa dau de Jonny sa il iau pe CS si sa trecem cu tutun frantuzesc sa stam la umbra, cu tine un pic la vorba. Numa` bine

Povestea zilelor de pana ieri.

2012-01-06T10:31:00.000-08:00

Povestea incepe cu `a fost odata`... A fost odata intr-un taram inghetat si foarte intunecat un baietel care statea pe scaun.Puterea lui transformase regatul in ceea ce era astazi, din cauza nemultumirilor lui. In esenta, baiatul nu era o intruchpare a raului,un malefic vrajitor sau un demon cu chipul inocent, cel aratat altora. Problema copilului incepuse odata cu el, asa isi aducea aminte..El nu se declarase vreodata a fi fericit, isi aducea aminte de portrete in care zambea desi ochii lui ar fi spus altceva, isi aducea aminte de momente in care simtea o bucurie interioara dar nu era fericirea pe care si-o dorea. Copilul avea o singura problema `dorinta de absolut`, dorinta de `tot` care probabil aparuse din egoismul lui de a obtine mereu mai mult,de a atinge o parte din divinitate. Baiatul crescuse intr-un palat asemeni unui glob de sticla, fusese incojurat totusi de lucruri bune si rele, de vrajitori si vrajitoare, de monstrii, de pitici si zane,de printese si uriasi, de cavaleri si iscoade, de negustori de vise si pirati neinfricati si de diferiti oameni cu abilitati si puteri pe care nu le putea intelege, toate nu-l atinsesera pana in momentul in care avea sa plece in calatoria vietii lui, in cautarea gralului, isi cauta finalul fericit. Palatul la inceput era o casa alba cu pereti varuiti frumos de un alb absolut, simpla, fara etaje, fara mansarda, fara pacate, totul era pur, inocent. Soarele stralucea in fiecare seara in palatul copilului doar ca el nimic nu baga de seama, nimic din cel inconjura nu ii parea a fi ceva ce l-ar fi implinit. In una din zile multe pe care avea sa le aiba a decis sa iasa in regat sa-si dea seama daca este singurul care traieste intr-o lume neagra, inchisa, intunecata sau totul era doar in mintea lui, sa identifice motivele nemulțumirii lui, motivul pentru care nu se poate bucura de emotiile pe care le-a vazut si auzit in povestile cu feti frumosi si ilene cosanzene. Baiatul iesi pe usa palatului si incepu plimbarea prin regat, a fost uimit de lucrurile pe care le-a vazut, si-a dat seama ca raul era mai negru si ura era mai puternica decat visul lui cel mai intunecat . Pomii era dezgoliti de frunze, vantul batea cu o putere atat de mare in cat ai fi crezut ca este mana unuia din cei mai puternici vrajitori. Mirosul aerului era atat de greu incat vantul te ajuta sa respiri iar pamantul, pamantul era ud si plin de noroaie, oamenii erau plictisiti si intr-o graba continua, zambetele le erau furate, fetele lor nu exprimau nimic... El, Tudor, acesta era numele lui, se trezi in mijlocul oamneilor intr-o ameteala greu de descris, un sentiment vertij care venea din partea tuturor lucrurilor, obiectelor, fiintelor, moleculelor, celulelor ce nu faceau parte din el, ii taiau respiratia, il faceau sa se inece in propriile ganduri si aerul ii dadea o senzatia fizica de asfixiere ce ii intensifica toate trairile... asa a facut el cunostiinta cu lumea.

”Regatul meu va fi din nou ce a fost odata”

2011-11-07T03:03:00.000-08:00

Suntem toti niste dependenti de noi, suntem toti niste egoisti, suntem tot ceea ce nu vrem sa fim. In regatul meu am intalnit persoane minunate cat si iscoade care mai de care mai dedicate unor scopuri pe care nici eu, cat nici ele nu le cunosc. Am intalnit ”jokeri” care mi-au fost si sunt aproape indiferent de timp si distanta, am intalnit printese minunate, am intalnit oameni plini de oamenie ce fac parte din regatul meu si am inatlnit si negustori de nimicuri ce-ar fi in stare sa-si vanda si pielea. Odată cu trecerea timpului persoanele in varsta ar trebui sa fie mai intelepte, pline de viata caci timpul nu este in favoarea lor si doldora de experiente de viata ce ii pot indruma spre un drum luminos si corect in viata. Unii oameni trec degeaba prin regatele altora si urmele lasate de ei vor fi inclestera un suflete vii si distrugerea lucrurilor care ar fi putut fi considerate frumoase...cavaleri onorabili si demni dispar usor, usor. Regatul meu va renaste si va fi la fel de infloritor ca pana ”Atunci”, flori si zambete vor fi peste tot, bucuria va renaste prin propria moarte si poteca din padure va fi un drum lung, lat si luminos. Regatul il conduc asemeni celui mai mare si demn dintre regi si izgoniti vor fi toti cei intunecati si lipsiti de caracter. Pentru regina : De dragoste Nichita Stănescu

Ea sta plictisita si foarte frumoasa parul ei negru este suparat mâna ei luminoasa demult m-a uitat, - demult s-a uitat si pe sine cum atirna pe ceafa scaunului. Eu mă inec în lumine si scrisnesc în crugul anului. Ii arat dintii din gura, dar ea stie ca eu nu rid, dulcea luminii faptura mie, pe mine mă infatiseaza pe când ea sta plictisita si foarte frumoasa si eu numai pentru ea traiesc în lumea fioroasa de sub ceresc.

”Rambo”

2011-11-01T05:37:00.000-07:00

Ca să ne rămână urma Autor: Iordăchescu Vasile

I Ca să ne rămână urma, Scumpi amici ne-am adunat, Şi cu toţii, împreună Ieri ne-am fotografiat II Pe un petic de hârtie Stăm cu toţii zâmbitori Îmbrăcaţi ca de paradă Veseli şi triumfători III Însă, când mă uit mai bine Nu pot trist să nu rămân Căci mă întreb: care o să moară Din tot grupul mai întâi ? IV Unul câte unul. Ceasul Vine el, pe rând, la toţi, Căci să scapi de coasa morţii, Ori ce-ai face, tot nu poţi. V Va rămâne doar hârtia Într-un cadru vechi de lemn Peste care vremea lungă Va depune bătrânul semn VI Şi când nici un ochi de-al nostru Faţa nu va mai vedea Timpul care şterge toate, O va şterge şi pe ea. www.helpgabi.wordpress.com

Schimbari

2011-11-01T05:30:00.000-07:00

Sunt momente in care iti doresti sa faci o schimbare in viata ta, sa fugi, sa alergi cat poti de repede si sa te opresti cat poti de departe de lucrurile care dor. Iti doresti modificarea starilor interioare atat de rapid in cat esti dispus sa faci orice, deci poti sa alegi si cai de auto-apărare pe care mai tarziu ai sa le regreti. Exista clipe in care ajungi sa te simti asemeni unei biete fiinte vii in calea unui uragan, te simti bagat in ochiul unei tornade si lucrurile din jurul tau zboara, se distrug, mor in conditiile in care tu ai parte de linistea divina inaintea haosului ce va veni peste tine, asa cum a mai fost pana sa ajungi in punctul asta.

Schimbarile se produc cu sau fara voia noastra, schimbarile nu asteapta o unda verde, sunt mana-n mana cu destinul si vin atunci cand te astepti mai putin. Omul, bietul de el, nu poate face altceva decat sa se conformeze sperand ca divinitatea (prin toate formele ei) ii va oferi sansa sau mai mai bine spus se va arata miloasa in ceea ce il priveste aruncându-i frimituri din ceea ce viseaza. Asa s-a nascut speranta! Mult timp m-am gandit ca toate sunt doar in capul meu si incercam sa imi dau seama daca este vorba de-o dezorganizare a personalitatii , de pierderea simtului pentru real si daca imi transform in delir experienta traita, prin urmare daca sufar de vreo urma cat de fina de psihoza...Dupa ceva timp mi-am dat seama ca lucrul asta e prea putin important pentru ca noi oamenii am fost invatati sa induram, sa luptam, sa supravietuim cu rele sau bune caci viata este bunul cel mai de pret. Sunt constient ca nu multi din semenii nostri ar trebui sa faca umbra pamantului, dar in final cine sunt eu sa judec? Sunt constient ca oamenii buni dispar destul de repede din ceea ce numim experienta de a trai, sunt sigur ca dupa...mai exista ceva si sunt sigur ca toate ar trebui facute asa cum sunt scrise, nu provocate. Mai sunt sigur ca exista niste firicele mici si subtiri de ata, care trase atunci cand trebuie, sunt numite sanse si care trebuie manuite cu grija. Secundele ce trec zi de zi, minutele, orele , zilele, saptamanile si anii aduc modificari atat organismului meu cat si modului in care imi gestionez trairile fata de cei din jur. Am ajuns la concluzia ca timpul este mult prea scurt iar noi oamenii din prostie, din ura, invidie, gelozie sau din neatentie avem o dorinta idioata de-a lasa lucrurile neterminate, nerezolvate. Avem probleme...ne indepartam de ele, avem remuscari pentru ceea ce facem/am facut...rare ori ne intoarcem sa recunoastem greseala sau mai sunt situatile in care exista o lupta pentru cine a gresit sau gresete mai mult. Si vine o vreme cand iti dai seama cat ai gresit, ca orgoliul il folosesti fata de cine nu trebuie, ca tradezi increderea pe care altii ti-o poarta, ca lovesti in cine nu trebuie si ca ura nu este buna la nimic. Necazurile apropie oamenii, de ce am avea nevoie de necazuri pentru a fi uniti? de ce cautam mereu un vinovat si nu putem sa luam situatia direct spre a fi rezolvata? Urat construiti mai suntem! Vreau sa ajung sa fiu in pace cu toti si cu toate, imi recunosc greselile fata de voi toti si nu am nevoie ca altcineva sa imi recunoasca ceva asemanator, prea putin important ....important pentru mine este ca cine imi este alaturi cu bune si rele, mereu va fi...restul posibil sa ne vedem doar in acele momentele mai sumbre ale existentei noastre caci toti, noi romanii in special, ne strangem la nunti si la inmormantari. Ma simt obosit de telenovele a căror actor principal sunt desi am renuntat de mult la rol, ma simt sfasiat de pesti a caror transformare biogentica ii face sa muste carnea cruda aflata pe oasele mele dar totul merge mai departe si maine soarele rasare din nou. Timpul nu sta in loc!

intre doua lumi

2011-08-15T06:37:00.000-07:00

La limita dintre Iad si Rai, acolo am ramas.
Despuiat, duhnind a alcool, batut de constiinta,
In umbra unori nori prea mari si grei ce bat de-un ceas
In locul unde inainte exista dorinta.

Sugrumat de decizii ce imi indoaie spatele drept,
Caut sa imi ascund inima in umbra a ceva, trecutul il except
Ma simt pierdut in emotia toamnei si in conturul unui copac
Confruntandu-ma cu entitati diforme, distincte, antitetice.
......sunt opac!

Lovit in capul pieptului, cat sa atinga spatele oaselor
Incerc sa-mi gasesc forta necesara strabaterii crevaselor
Distanta spre tot ma omoara, golul il simt cum m-apasa
ochii ii simt cum tradeaza, iar viata simt cum ma lasa

Pacatele si credinta mea, in mine se zbat
Vad doi arhangheli, Azarel si Haniel ce se bat
Doar om sunt, atat! Ce ard in flacarile infernului
Si astept ca sufletul sa ajunga la capatul drumului.

Omul, odată zburator, cu aripile taiate s-a crucificat.
Spre binele iudeilor , din iubire, de pacate i-a iertat.
A trait durere si ura caci cu speranta, pe oameni i-a deificat.
Si in a 3 a zi, a revenit la dorinta de a trai, dupa viata ahtiat.

Coroana de spini puratata din dragoste de sine, s-a autoflagelat
Prinvind la ura si invidia cu care, pe altii a-nsămînțat
Fiul contopirii luminii cu abisul si ruda de aproape cu negrii cavaleri
Batut-a doua ore la portile inalte, albe-ntunecate ce duc spre nicaieri.

Iisus si demonii din glob de sticla sparta,in nuante incep sa imparta
Cu verde innegrita si cu albastru-alba,Amfitrite, un peisaj viu cu natura moarta.
Si jos si sus sunt oameni, cu tot cu a lor soarta, cu desertaciuni si haos prelins de-o viata oarba.
Observ cesuri pierdute, scurse caci timpul trece, intinse si-nnodate cu 3 descantece.

Sa nu uiti sa visezi, sa nu mori niciodata, si totul sa-mi oferi de fiecare data.
Luna apune iar dar soarele rasare si cat dureaza ciclul, iubirea ta nu moare.
Si daca totul, la fel, mereu cu noi va fi, iubire cosmica vei purta pentru ai mei copii.

Cu ochii insangerati de spirite demonice, caci sunt un drac
Ma lupt spre mantuire ,vesminte sfinte incercand sa imbrac

Ce numesc fericire, astazi!

2011-08-12T09:41:00.000-07:00

Astăzi, fericirea pentru mine reprezinta o contopire perfecta intre placere, responsabilitate si concesii. Fericirea pentru mine astăzi o reprezinta faptul ca iubesc si ca știu ca sunt iubit, astăzi spre deosebire de ieri știu ca iubirea se împarte in mai multe capitole și ca fiecare pagina are un înțeles aparte iar cartea unde se afla povestea tinereții fără bătrînețe și a vieții fără de moarte trebuie parcursa pana la capăt.
Astăzi sunt mai conștient de faptul ca nu ma aflu singur pe acest pămînt și știu ca nimic nu stă în loc pentru mine.
Sunt fericit cu ceea ce am si tind spre mai mult, dar azi imi vad de lungul nasului si nu ma mai uit in ”oala” altuia.
Astazi mai simt o urma a ceea ce a fost ieri, dar nu mai doare, acum doar mai simt urmarile zilelor trecute...oboseala si lipsa de energie data de excese, astazi sunt satul de excese.
Fericirea in final este in puterea ta, fericirea este in cei de langa tine, fericirea sta intr-o ”pereche de ochelari” care iti arata lumea altfel.

Si fericirea nu sta neaparat in zambete ci sta in inima!

si inca mai...

2011-08-10T05:09:00.000-07:00

...doare!
...am urme lasate de tine.
...sper sa am un prieten in tine.
...stiu !
Stiu exact prin ce treci, cred ca sunt cel mai in masura sa iti zic ca te inteleg perfect, am avut momente in care mi-am pus si eu aceleasi intrebari si cautam raspunsuri atat in mine cat si in toate lucrurile din jurul meu iar o buna perioada nu am vazut decat ceea ce vroiam sa gasesc cu toate ca `energiile`, `semnele`(-aici ma refer la lucruri care nu tin de tine catusi de putin) si experienta acumulata in timp in ceea ce te priveste ar fi spus altceva..
Am inteles in anul asta, aproape, ca cele mai bune raspunsuri le gasesti in tine...si le gasesti atunci cand esti tu cu tine uitat de restul. Am mai invatat ca doare tare sa vezi cum toata lumea dispare dar e cel mai bun filtru pentru identificarea persoanelor care nu vor disparea niciodata si care iti ofera ajutor neconditionat.
Traiesc inca cu ideea ca ce nu te-a omorat cu siguranta te va întări si ca totul sa intampla cu un scop.
In ceea ce te priveste, tu nu ai avut timpul meu la dispozitie sa poti clarifica totul atat cu tine cat si cu cei din jur, tu nu ai reusit decat sa fugi. Din punctul meu de vedere, sper sa ma insel, nu ai facut altceva decat sa te ascunzi in pseudo-libertati, in acte de rebeliune fata de tine insati si in final nu ai reusit nici sa te cunosti pe tine si nici sa ii cunosti pe cei din jurul tau.
In jocul tau de-a maturizarea, in jocul cu tine ai mai reusit sa ii faci si pe altii sa sufere, iar aici nu ma gandesc la mine...ti-ai pierdut inocenta, era normal sa dispara din ea dar nu toata. Stiu ca acum, tu esti produsul finit al urmelor lasate de mine si imi pare rau ca am avut o influenta atat de rea in viata ta, mi-as fi dorit sa nu te fi cunoscut ca sa ramai acceasi pustoaica mai baietoasa, inocenta si carismatica care purta camasa in carouri a Mihaelei.
Sunt o multitudine de lucruri pe care le-am gresit fata de tine si probabil in continuare le gresesc dar un sfat, in ceea ce priveste noroiul, urmele de negru si lacrimile ce vrei sa iasa din tine,iti pot oferi...
Cunoaste-te pe tine, identifica exact sursa , daca doar eu as fi fost nucleul neplacerilor tale, odata cu mine ar fi trebui sa dispara tot; dovada vie a zadarniciei, a esecului, durerii si prostiei celui care iubeste ar fi trebuit sterse cu buretele.
Iubire nu exista atunci cand in context apare cuvintul ”prea tarziu”, pe mine asta m-a linistit, in mintea mea bolnava totul avea un sens iar in momentul in care am aflat ca doar ții la mine am primit raspunsul de care aveam nevoie. Cauta raspunsul la ceea ce te apasa si asa o sa scapi, nu timpul le rezolva pe toate ci tu prin tine!

Proces

2011-07-31T07:13:00.000-07:00

In urma mea las inocenta ce se pierde in voi,
In ochii voștri vad ură, rușine,rutină, noroi .
Aud acordurile unei mandoline ce nu mai are o coarda,
Lipsește sol iar muzica pare un pic mai oarba
Si vad hiene ce mănîncă cu sete din voi, vad ca va apasa durerea.
Vad cum dispare totul din voi, si vad cum dispare tacerea
Vad pasari ce dau tarcoale cadavrelor lasate de mine in urma.
Vad porci care in noroi cu ratul scurma
Vad ca nu am omorat cum ar fi trbuit si inca se zbate un corp,
Caci omul din mine atunci tot despicat in bucati era mort
I-as fi dat tot inapoi pentru manturire,
Pentru speranta si pentru obladuire
M-as fi incredintat uitat de tot, uitat de mine
M-a fi lasat caci totul credeam ca-i apartine
Tentativa esuata de-a ucide a facut sa-mi respinga ajutorul
Criminalul cait s-a intors sa-i ofere toporul.
Ce setea de om si durere prin vene,
Arunca cu tot si scuipa blesteme.
Acum pe un scaun imi astept sentinta
Speranta din Baraba iese cu a lui credinta
Si preotul langa mine usor imi citeste
Nedumeit, uluit il ascult cum vorbeste
Baraba cu mine ganguim si asteptam verdictul
Impreuna vom privi amandoi asfintitul
Juratii si ei insetati de sange arunca cu pietre in mine
Intre voi si criminalul ce zace in fata e doar diferenta de victime.

ce imi doresc....

2011-07-15T08:09:00.000-07:00

Imi doresc sa pot spune si eu ”my life”, asta era descrierea pozei...

Regasire?!?!?

2011-07-15T07:43:00.000-07:00

Ma simt uneori intr-un film de prost gust, intr-un Thriller Psihologic in care ma pierd de ceea ce imi doresc cu adevarat. Ma pierd in detalii, nu stiu ceea ce vreau, nu mai stiu ceea ce vreau sa cer si nu reusesc sa ma mai identific ca ceea ce eram si mi-as fi dorit sa fiu.
Am pornit intr-o aventura cu ceea ce pare a fi jumatatea care ma completeaza, ar trebui sa fiu fericit si sa radiez fara a incerca sa inteleg sau fara a mai pune intrebari. Sunt intr-o stare latargica si nu inteleg motivul. Sunt complet fericit dar nu pot sa ma bucur si ma frustreaza lucrul asta.

imi e frica...

2011-04-23T13:05:00.000-07:00

Imi e frica din ce in ce mai mult de ceea ce se intampla, si de ceea ce urmeaza. Ma simt mai bine pentru ca pot sa rad si sa ma bucur de lucruri pe care nu le-am mai vazut sau de care uitasem...
Îmi e frica de viitor

Beautiful Day

2011-04-23T01:27:00.000-07:00

Balada

2011-04-23T01:20:00.000-07:00

Femeia desertului

2011-04-21T14:22:00.000-07:00

”A aparut o fata care nu era imbracata in negru”
Am recunoscut-o inainte sa intru in lumea ei,
”Buzele ei nehotarate intre zambet si tacere...”
Imi spuneau mai multe decat mi-ar fi spus vocea.
Auzeam cuvinte si comunicam pe intelesul lor...
Dar m-am pierdut recunoscand-o ca fiind Fatima.
M-am linistit stiind ca este acolo pe drumul de langa mine.
M-am linistit stiind ca este o femeie a desertului,
M-am linistit, sufletul lumii se va hrăni cu fericirea mea
Caci dunele de nisip se shimba dupa vant dar desertul ramane acelasi.
Razboinici isi cauta comorile...iar femeile desertului sunt mandre de razboinicii lor
Am devenit razboinic si caut sa-mi implinesc legenda personala
Fug dupa piramide, fug dupa implinirea viselor...
Fug dupa comoara de-a ma redescoperi pe mine si incep sa citesc semnele
Mi-am deschis ochii si mi-am dat seama ”cine esti tu” Fatima.
”Imi aleg propriul destin” si stiu ca daca vreau ceva, tot ”Universul conspiră pentru ca eu să obţin ceea ce doresc”, mi-am dat seama si cum pot sa lupt...mi-am dat seama care este cea mai puternica arma si am ajuns sa manuiesc si sa ii constientizez puterea...iubirea!
”Daca eu sunt parte din legenda ta, insemana ca te vei intoarce intr-o buna zi”

2011-04-12T03:43:00.000-07:00

2011-04-11T07:48:00.000-07:00

Uneori esti omul din umbra, si acolo te apasa totul.
Pierzi ratiunea uneori cautand totul, te pierzi pe tine,
Ma bucur ca simt si ma simt blestemat sa indur tot ceea ce simt
Am innebunit in momentul in care am inceput sa traiesc sentimente si m-am transformat.
Mi-e greu sa ma regasesc pe mine, mi-e greu sa fiu eu...ma pierd.
Incep sa cred ca ceea ce ating, distrug...si nu pot sa distrug ceea ce iubesc.
Interactionez doar eu cu mine din pacate, din nou!

Scurt metraj!

2011-04-08T15:39:00.000-07:00

Fantana dorintelor asezata intr-un parc al chinurilor pe locul unui fost cimintir. Doua culori calde se tin brate, o verde si un rosu.

“Vom trai o vesnicie si inca o zi !” – spuse el…

Te iubesc! – spuse ea, uimita parca de dorinta infatisata in cuvintele rosului.

Culorile s-au amestecat, s-au sustinut in lupta cu negrul tinzand mereu spre alb, spre puritate…

Albul cu timpul s-a transformat in galben, s-a transformat in gri si drumul spre sentimentele pure a devenit sumbru, problemele mici dar multe i-au acaparat. Inocenta a disparut cu aparitia negrului, drumul a devenit atat de intunecat incat nu vedeau nici o cale de iesire. Culorile, puternice fiind din fire s-au hotarat sa se desparta pentru gasirea albului absolut.

Au plecat pe drumuri diferite, verdele a mers pe drumul pe care pornise cu rosu, rosu in schimb s-a intors cu spatele si a porit pe o potecuta la fel de intunecata, s-a gandit ca in tot negrul acela trebuie sa existe si alb ( “nu poate fi negru la nesfarsit”- se gandea el) .

Verde a devenit mai colorata, mai vie si mai intensa, simtea ca singura pata de intuneric e in rosu…

Verdele s-a hotarat sa nu il mai vada niciodata pe rosu si sa evite orice drum, poteca, alee sau strada ce duce la el. Ea inca sufera dupa caldura pierduta impreuna cu el, sufera dupa sclipirea, stralucirea pe care o aveau impreuna.

Rosu crede, inca mai crede!l

Rosu s-a lovit de multe culori pe drumul ales, a incercat sa caute in toate stralucirea si cadura pierduta… El si-a propus sa gaseasca albul si dupa se intoarca dupa ea, fara Verdele lui nu isi poate duce la bun sfarsit destinul…o sa ajunga acolo!

Pentru ziua de dupa vesnicie traiesc amandoi, ea neconstientizand lucru asta iar el constientizand ca ea face parte din planul lui maret.

Indiferent de culorile intalnite pe drum, indiferent de curcubee, indiferent de timp sufletele lor sunt sortite unul altuia. Esenta va ramane mereu pura si dragostea lor va ramane in suflet pentru asteptare zilei de dupa vesnicie. Rosu a blestemat-o sa ramana mereu pentru el,nimeni si nimic in ochii ei nu o sa ii poata tine locul!

Portret

2011-04-04T23:20:00.000-07:00

Deschid ochii incet sa vad lumea din jurul meu

Sunt inconjurat de fete zambitoare, oameni rataciti

De soare, de luna, de vant, de ploaie, de pamant

De tine, de aer, de nori si de soare,

De scaune, de lume, de luna, de ceata si clipe amare

De razele soarelui, de tunete,fulgere si momente ciudate!

De fiinte complexe, de tine de soare si oglinzi sparte!

Momente minunate!

M-am uitat in oglinda si m-am speriat grav de mine

Am vazut ramasite, portretul meu nu stiam ce contine

M-am urat si m-am uitat, m-am distrus si spre altii am urlat!

M-am ascus apcoperit cu ceeaa ce am adunat.

Lumina am vazut-o prin intuneric, prin ploaie

Am fost luat de val, de apa, de tot ce curgea in siroaie

Am vazut flama desi focul era si ardea in sange,

Scuipam scantei cand auzea cum altul plange.

Am cazut din cer si mi-am dat seama ca nu sunt sfant

M-am urcat pe un deal ca sa zbor si mi-am luat avant

Am cazut pierdut,nu stiam sa zbor cu aripi ruginite

Zbaterile, falfaitul aripilor ajunsesera doar in minte

Portretul s-a completat cu noante de culori calde

Cu imagini complexe cu priviri prin smaralde,

Multumesc pentru schita artistului pierdut

Multumesc pentru tot si un nou inceput!

Vara prinde contur si isi intra in drepturi

Razboaiele se opresc, oamenii se opresc din atacuri!

Recomandare

2011-04-03T03:31:00.000-07:00

Emotii

2011-04-03T03:09:00.000-07:00

Ne nastem liber dar murim inchisi

Iubiti ideea de a iubi si urâți de neintelegere impinsi

Sufocati cu iubirea si ii lasati intinsi pe jos, ucisi

Pe oamenii, pe ingerii si pe demonii proscriși.

Razele calde le simt pe pielea arsa de vant

Pornesc spre nicaieri ascult natura departe plecand

Ma opresc la treceri de pietoni mentale,

Ma uit la stop dar nu vad nici o culoare

Pornesc prin munti simt la fel ca acum

Nu reusesc sa sa despart raul de ceea ce ar fi bun

Ma pierd de emotii ,ma retrag, dispar, ma ascund !