Îți mărturisim că nu suntem experți, ci doar pasionați și jucăuși, așa că te invităm să citești despre semnul tău zodiacal cu îngăduință și umor.

Balanță

22 septembrie – 22 octombrie

Cititorii din zodia Balanță sunt foarte buni la a ține minte ce le place celorlalți. Știi ce prăjitură preferă un prieten, ce cadou și-ar dori cineva și ce restaurant ar alege tot grupul. În octombrie, însă, poți să întorci puțin perspectiva și să te întrebi ce ai alege tu dacă n-ar trebui să mulțumești pe nimeni. E sezonul tău și ai voie să fii personajul principal măcar câteva capitole. Alege restaurantul, propune filmul, poartă haina care ție îți place și spune ce vrei înainte să întrebi ce vor ceilalți. Nu înseamnă că devii egoist, ci doar că povestea ta nu trebuie scrisă permanent la persoana a doua. Iar pentru capitolul acesta, astrele literare îți rezervă Două vieți, o singură inimă de Emma Steele, de la Editura Bookzone.

Scorpion

23 octombrie – 21 noiembrie

Cititorii din zodia Scorpion intră în octombrie pe teren propriu. Se întunecă mai devreme, apar dovlecii la ferestre, serile ploioase cer povești puțin mai întunecate și, pentru câteva săptămâni, faptul că ești curios în legătură cu lucrurile ciudate devine perfect acceptabil. Profită de atmosferă. Mergi la un film care te face să verifici de două ori dacă ai încuiat ușa, află povestea unei clădiri vechi din oraș sau organizează o seară în care fiecare trebuie să vină cu cea mai bună poveste misterioasă pe care o știe. Octombrie îți dă voie să fii curios fără să cauți neapărat explicația imediat pentru că orice thriller te ține agățat până afli cine a fost făptașul, iar astrele literare au pentru tine ceva potrivit de la raftul acesta Ucid pentru tine, ucizi pentru mine de Steve Cavanagh, de la Editura Litera.

Săgetător

22 noiembrie – 21 decembrie

Cititorii din zodia Săgetător nu au nevoie de două săptămâni libere ca să simtă că au plecat undeva. Octombrie e perfect pentru excursiile care încap într-o zi sau într-un weekend, cu o vizită într-un oraș în care n-ai mai fost, un traseu prin pădure, un sat descoperit întâmplător pe hartă sau chiar un loc aflat la o oră de casă pe lângă care ai trecut de zeci de ori fără să oprești. Luna asta nu căuta neapărat destinația despre care vorbește toată lumea. Alege un loc doar pentru că te face curios. Ia cu tine ceva cald, verifică prognoza și lasă puțin spațiu și pentru o abatere de la traseu. Orice cititor știe că uneori capitolele secundare sunt cele de care îți amintești cel mai bine. Iar pentru drum, astrele literare pun în bagaj Delicii cu dragoste de Harper Graham, de la Editura Litera.

Capricorn

22 decembrie – 19 ianuarie

Cititorii din zodia Capricorn nu au nevoie să aștepte 31 decembrie ca să vadă cum le merge anul. Octombrie te prinde exact în punctul în care începi să te uiți la ce ți-ai propus în ianuarie și să faci, măcar în minte, câteva calcule. Unele lucruri sunt deja bifate, altele au dispărut complet din plan, iar câteva te așteaptă încă să le începi. Înainte să transformi următoarele luni într-o cursă de recuperare, recitește lista cu ochii omului care ești acum. Poate că unele obiective nu mai merită urmărite și altele, apărute între timp, au devenit mai importante. Nu trebuie să respecți cu orice preț planul făcut de tine cu zece luni în urmă. Și autorii își rescriu manuscrisele. Pentru următorul capitol, astrele literare îți lasă drept recomandare Însemnări din subterană de F.M. Dostoievski, de la Editura Creator.

Vărsător

20 ianuarie – 19 februarie

Cititorii din zodia Vărsător nu mai vor încă o ieșire în care toată lumea ajunge la aceeași masă și întreabă „și, ce mai faceți?”. Octombrie îți dă ocazia perfectă să propui ceva diferit. Un schimb de cărți, o seară de board games, un maraton de filme proaste, o cină în care fiecare gătește ceva sau chiar un Halloween organizat mult prea serios pentru niște adulți. Nu contează cât de ciudată pare ideea la început. Dacă ție ți-ar plăcea să participi, sunt șanse mari ca și ceilalți să se bucure că cineva a propus în sfârșit altceva. Cele mai bune seri nu au întotdeauna nevoie de un plan sofisticat, ci de cineva care schimbă scenariul. Iar astrele literare contribuie la program cu Istoria însingurării de la Dumnezeu la Sylvia Plath de Iulian Tănase, de la Editura Trei.

Pești

20 februarie – 20 martie

Cititorii din zodia Pești știu foarte bine cum încep acele preocupări intense pentru care limba română nu ne oferă prea multe variante pozitive, așa că nu ne rămâne decât să le numim „obsesii”. Vezi un film, cauți un detaliu despre el și două ore mai târziu citești despre un subiect despre care ieri nu știai aproape nimic. Octombrie vine cu o asemenea obsesie nouă și, de data asta, n-ai niciun motiv să-i reziști. Poate descoperi un autor și vrei să-i citești toată opera, începi să afli poveștile caselor vechi din oraș, te apuci de ceramică, fotografiezi frunzele din fiecare parc sau devii, pentru două săptămâni, expert în filme horror din anii ’80. Nu toate pasiunile trebuie transformate în hobby-uri pe viață ca să merite timpul investit în ele. Unele pot fi doar capitole foarte bune. Iar astrele literare au găsit ceva numai bun pentru următoarea ta obsesie: Tu + Eu. Împotriva tuturor de Emma Green, de la Editura Bookzone.

Berbec

21 martie – 20 aprilie

Cititorii din zodia Berbec au luna aceasta chef să scoată un semn de carte dintre paginile unui capitol abandonat mai demult. Poate fi un proiect început cu mult entuziasm a cărui continuare și-a pierdut din energie, o idee notată undeva prin primăvară sau chiar un hobby pentru care n-ai mai găsit timp. Octombrie îți dă impulsul de care ai nevoie și, privește partea bună, nu începi de la 0 pentru că „greul” e deja făcut. S-ar putea să descoperi că între timp ai devenit exact omul care știe cum să ducă povestea mai departe. Și nu trebuie neapărat să ajungi la final acum, dar vremea rece și atmosfera cozy vor juca un rol important în timpul pe care îl aloci proiectelor indoors. Și pentru că vorbim de activități pe care le poți face cu o păturică pe tine, nu putem să nu menționăm cititul, mai ales cu așa recomandare din partea astrelor literare: Buckeye de Patrick Ryan.

Taur

21 aprilie – 20 mai

Cititorii din zodia Taur au așteptat în secret momentul în care păturile revin pe canapea și băuturile calde nu mai sunt o alegere discutabilă. Octombrie îți dă toate motivele să transformi confortul într-o preocupare serioasă. Scoate puloverul preferat din dulap, aprinde lumânarea pe care o păstrezi „pentru o ocazie”, gătește ceva care trebuie lăsat mult la cuptor și găsește un loc în casă în care să-ți placă să petreci serile mai lungi. Doar ai grijă ca refugiul tău să nu devină o fortăreață. Sunt câteva zile frumoase de toamnă care merită trăite și dincolo de fereastră. Ia-ți cafeaua la pachet, fă o plimbare printre frunzele crocante și întoarce-te apoi fără nicio urmă de vinovăție la canapea. Astrele literare pun lângă pătură și Ținutul tatălui de Cezar Gheorghe, de la Editura Trei.

Gemeni

21 mai – 21 iunie

Cititorii din zodia Gemeni seamănă în octombrie cu un raft pe care stau deschise 27 de cărți, la pagini diferite, fără să aibă vreuna un semn de carte pus. Ai conversații la care trebuie să răspunzi, planuri pentru weekend, lucruri salvate pentru mai târziu și, desigur, câteva cărți începute simultan. Problema nu este că faci prea multe, ci că toate cer câte puțin din atenția ta. Luna asta încearcă să mai închizi câteva file. Răspunde la mesajul pe care îl tot lași pentru mâine, decide dacă mai vrei să faci planul acela și termină măcar una dintre cărțile de pe noptieră înainte să mai începi trei. Nu trebuie să rămâi cu o singură poveste, dar nici să uiți ce se întâmpla în toate. Pentru una care merită ținută deschisă, astrele literare îți recomandă Trofeul de Gaea Schoeters, de la Editura Alice Books.

Rac

22 iunie – 22 iulie

Cititorii din zodia Rac au un talent special pentru a transforma venirea frigului într-un motiv de adunat oamenii în jurul unei mese. În octombrie s-ar putea să fii chiar tu cel care își ia responsabilitatea de gazdă și, câteva ore mai târziu, să te întrebi de ce ai promis că gătești pentru toată lumea. Nu trebuie să fie însă nimic spectaculos. O cină improvizată, un film văzut împreună, un bookclub unde discuția să nu fie neapărat pe același titlu sau o seară în care cineva rămâne la povești mult după ce s-au strâns farfuriile poate deveni unul dintre cele mai bune momente ale lunii. Nu toate întâlnirile au nevoie de rezervări și planuri făcute cu trei săptămâni înainte. Unele povești bune încep pur și simplu când mai adaugi un scaun la masă, însă astrele literare știu să adauge doar cărți în bibliotecă, așa că vin cu recomandarea Moshi-moshi de Banana Yoshimoto, de la Editura Humanitas.

Leu

23 iulie – 22 august

Cititorii din zodia Leu au nevoie de un motiv serios pentru o schimbare de decor, iar octombrie le oferă unul excelent. Poate muți mobila, îți schimbi tunsoarea, scoți din dulap haine pe care uitaseși că le ai sau decizi că un perete ar arăta mai bine în altă culoare și, eventual, cu un raft pe el. Nu trebuie să fie o transformare spectaculoasă. Uneori e suficient să schimbi coperta ca să privești povestea cu alți ochi. Și s-ar putea ca impulsul acesta să nu se oprească la lucrurile din jurul tău. Dacă există ceva ce faci de mult doar pentru că „așa ai făcut mereu”, luna asta întreabă-te dacă încă îți place. Păstrează ce te reprezintă și schimbă ce a rămas doar din obișnuință. Iar pentru raftul de care vorbeam mai sus, astrele literare vin cu o recomandare Și apoi veni zâna cea bună de Ljiljana Habjanović Đurović, de la Editura Doxologia.

Fecioară

23 august – 21 septembrie

Cititorii din zodia Fecioară probabil că au deja o listă pentru octombrie. Dacă nu, tocmai s-au gândit că ar fi o idee bună să facă una. Revenirea la un ritm mai așezat îți priește, iar luna asta ai chef să pui lucrurile în ordine: programări amânate, dulapuri care au nevoie de reorganizare, planuri pentru ultimele luni ale anului și, inevitabil, teancul de cărți pe care ți-ai propus să-l citești. Listele sunt excelente cât timp nu devin încă un lucru pe care trebuie să-l faci perfect. Lasă măcar câteva rânduri necompletate. Octombrie are și zile care merită trăite fără să fie bifate nicăieri. Iar dacă pe lista ta există și rubrica „de citit”, astrele literare au o sugestie pentru ea: Teritoriu de luptă de Maria Orban, de la Editura Nemira.

Ioana Zenaida Rotariu: Hemiptera are în deschidere patru motto-uri care mi se par esențiale pentru întreaga structură a cărții – obsesia morții, dar și a vieții, orice început care, în desfășurarea lui firească, își conține și sfârșitul, simbolul cicadelor și marile dezastre ale omenirii, ciumă, holeră, foamete, războaie, geruri, uragane -, o narațiune completă și complexă care inventariază instantanee ale colapsului și ale descompunerii în toate formele. Cum a început totul? Și, mai ales, cum s-a conturat întrepătrunderea celor două planuri narative, o poveste contemporană și incursiunea în istoriile secolului al XIX-lea, la început, pe vremea ciumei lui Caragea?

Andreea Răsuceanu: Proiectul romanului s-a născut, chiar înainte să am intenția clară în minte, în timpul pandemiei, un timp sfărâmat, incoerent, amenințător, pe care l-am trăit, ca toată lumea, cred, cu un fel de inconștiență. Abia mai târziu au început să se creeze în mintea mea anumite conexiuni, și m-am întors la perioada ciumei lui Caragea și la povestea acestui penultim domnitor fanariot, al cărui nume a rămas legat de cea mai teribilă epidemie din istoria Principatelor Române. Prima dată am auzit despre ”ciumații lui Caragea” când eram copil, mi-am petrecut o parte din copilărie în cartierul Balta Albă, și circulau pe atunci legende despre locurile bântuite de cei morți în timpul epidemiei. Zona aceea, incluzând Parcul IOR și lacul, a constituit punctul de plecare al cărții, de fapt. Am vrut să vorbesc despre epoca lui Caragea alegând personaje din toate straturile sociale, cu propriile lor povești, care comunică între ele, dar și, în feluri subtile, mai greu perceptibile, cu planul contemporan și ceea ce se întâmplă în actualitate. Ceea ce leagă de fapt, la nivelul de profunzime al cărții, cele două planuri, este însă sentimentul sfârșitului, care este unul continuu, perpetuu, un fel de apocalipsă lentă, care contaminează treptat lumea. Toate acestea se petrec în sunetul metalic, amenințător al cicadelor, care constituie un fel de semnal de alarmă.

Ioana Zenaida Rotariu: Cicadele simbolizează sfârșitul, dar și supraviețuirea și, extrapolând, le putem considera și o metaforă a instanței scriitorului. Cum crezi că va supraviețui scriitorul apocalipsei prevestite de noua eră a inteligenței artificiale?

Andreea Răsuceanu: Cred că sunt lucruri cu totul diferite, așa că nu se pune problema ”supraviețuirii” scriitorului. Literatura depinde de câteva lucruri pe care AI-ul nu le va putea suplini niciodată: creativitatea, subiectivitatea, personalitatea, talentul literar etc. Cred că atunci când îi ceri AI-ului să-ți scrie o povestire, să creeze ceva, nu acționează decât mimetic, imitând ceea ce ar trebui să fie o operă literară, o operă de artă. Diferența se simte imediat, și cred că, indiferent cât de mult i se vor îmbunătăți performanțele, nu va putea înlocui niciodată creativitatea umană. Pentru că nu are o experiență proprie a lumii, nu are individualitate, corporalitate, nu există ca atare într-o lume despre care ar trebui să scrie/creeze o operă de artă.

Ioana Zenaida Rotariu: Rămânând încă puțin în zona acestui subiect extrem contemporan, apropo de cum descrii tu sfârșitul lumii ca o stare continuă a ei, în interviul acordat Adelei Greceanu pentru Timpul prezent, ne putem teme că AI-ul ne transformă realitatea într-un fel de sfârșit continuu al creativității, al memoriei și, până la urmă, al identității? Există un antidot al supraviețuirii?

Andreea Răsuceanu: Nu cred în scenariile catastrofice legate de AI. Există un reflex al nostru de a fi inițial sceptici față de noile tehnologii: s-a întâmplat când a apărut Internetul, când a apărut Google, dar și mai înainte, când s-au inventat aparatul de fotografiat sau tiparnița, ca să dau niște exemple aleatorii. Bineînțeles că totul depinde de cum le folosești, dar un om inteligent știe că există o limită în modurile în care te poate sprijini, stimula, ajuta propriu-zis AI-ul, de pildă. Nu cred, de exemplu, că ar trebui pus la dispoziția elevilor, care se află într-un proces de formare, care trebuie să-și dezvolte capacitățile cognitive, să aibă propria gândire, propriul mod de raportare la lume, care trebuie să deprindă exercițiul dobândirii informației pe cont propriu. Dar, altfel, cred că poate ajuta în toate domeniile, cum a arătat deja că o face, cu anumite limite. Cum am zis deja, în domeniul creativității nu cred că va performa niciodată, toate modelele AI sunt imitative, se limitează la a replica, la a imita un proces creativ autentic.

Ioana Zenaida Rotariu: „Am impresia că moartea este o privire care mă pândește în permanență“, așa începe romanul Despărțirile noastre al lui David Foenkinos, unul dintre autorii invitați anul acesta, în luna octombrie, la FILIT. Trăiesc și personajele din Hemiptera acest sentiment? Recunosc, peste tot pe unde se mișcă, „un aer de zădărnicie, de neputință, o boare de moarte“, o supraconștiință a sfârșitului care îi face să fie și mai vii pe măsură ce această obsesie a propriei dispariții sau a celor din jur se insinuează din ce în ce mai puternic în interiorul lor, asemenea trompei subțiri a cicadelor care străpung scoarța copacilor hrănindu-se cu seva lor?

Andreea Răsuceanu: Moartea e o fereastră în care se stinge lumina – așa începe unul dintre capitolele Hemipterei. Iar altădată se spune: Moartea pare atât de departe în unele seri. Da, moartea e omniprezentă, iar sentimentul sfârșitului domină viața interioară a personajelor, indiferent de epocă, pentru că toate trăiesc sub semnul unei amenințări, deși le despart două secole. Nu știu dacă asta le face mai vii, în sensul în care trăiesc fiecare eveniment cu mai mare intensitate, cred că mai degrabă le face mai conștiente de iminența propriei dispariții, în contextul uneia mai largi, a lumii înconjurătoare. Dar asta nu se întâmplă imediat, e un proces complicat de conștientizare, care se petrece inițial la nivel subliminal.

Ioana Zenaida Rotariu: Reîntâlnirea dintre naratoare și Andrei, iubitul ei, momentul când ea aude soneria și îl vede pe vizor, iar el intră și îi întinde un plic alb, voluminos, cu fotografii, în timp ce-și aprinde o țigară, m-a teleportat în atmosfera poeziilor de dragoste ale lui Mircea Ivănescu, unde totul se întâmplă cu lentoarea micilor fericiri, cu o familiaritate caldă a îndrăgostiților și a spațiului pe care îl locuiesc, dar, în egală măsură, m-a trimis cu gândul și la poezia lui Iustin Panța, Ce frumos arde focul tău, și, într-adevăr, ceea ce mistuie fără încetare în proza ta este ideea unui sfârșit continuu, fapt dovedit la câteva paragrafe distanță și de subiectul pozelor lui Andrei. Cum percepi acest sfârșit atunci când pui punct unui roman, când ții în mână, să zicem, plicul alb cu foile manuscrisului tău chiar înainte de a-l trimite editurii? Sau, mai bine spus, cum a fost în cazul Hemipterei?

Andreea Răsuceanu: Pentru mine, sfârșitul unui roman seamănă destul de mult cu sfârșiturile despre care scriu – în sensul în care poartă deja în el posibilitatea unui nou început. Niciodată nu m-am despărțit cu greutate de o carte încheiată, pentru că în ea s-a regăsit mereu sâmburele celei care a urmat. Pe de altă parte, după ce închei un roman, mai trăiesc o vreme în universul lui, desprinderea nu e niciodată bruscă și fără nici un regret. Apoi, uneori chiar din materia lui, începe să se contureze o lume nouă, care mă acaparează treptat și care face ca tot ce am trăit scriind la vechea carte să devină o amintire tot mai îndepărtată. Mă bucur însă că a ajuns în acest fel scena întâlnirii dintre Andrei și naratoare, cum mă bucur și de comparația cu Mircea Ivănescu, unul dintre poeții în care mă regăsesc cel mai mult.

Ioana Zenaida Rotariu: Vreau să redau un pasaj despre sfârșituri, dar și despre începuturi, care mi s-a părut extraordinar de frumos – ca multe altele din cartea ta – și, de aici, să se cristalizeze și o întrebare legată de planurile tale viitoare: „La sfârșitul verii, m-am gândit fără părere de rău că totul dispare, se îndepărtează, se șterge de pe aceeași peliculă veche, tot mai înroșită, tot mai friabilă, gata să se transforme în praf. Toate gesturile, culorile, mirosurile pe care credeai că n-o să le uiți devin altceva, amintirea unei amintiri, depărtarea te face să te-ndoiești de ele, până când, într-o zi, o să descoperi că vernilul pereților vopsiți ai camerei din spate era de fapt un bleu-ciel, ca al rochiilor ei, marca de ruj polonez păstrat într-o cutiuță cu arc care era alta decât îți aminteai, primăvara în care a murit era de fapt aproape vară, o vară a cărei lumină necruțătoare scotea lucrurile din învelișul lor. Dar venea toamna, și totul avea să capete iar concretețe.“ Cum te găsește pe tine, Andreea Răsuceanu, acest început de toamnă? Ce planuri mai ai și ce comori mai ascunzi în sertarele tale creative?

Andreea Răsuceanu: Mă găsește cu un nou roman în lucru, un proiect apărut pe neașteptate, care are în centru tema adevărului istoric, a măsurii în care acesta poate fi cunoscut, de fapt, a naturii sale. Va fi o carte despre consecințele jocurilor politice, dar și despre ceea ce se ascunde dincolo de imaginea publică a omului de stat, glorificat de unii, demonizat de alții și care rămâne, în cele din urmă, un necunoscut pentru toată lumea, inclusiv pentru propria familie. Și cu atât mai mult pentru posteritate, care nu poate decât specula pe marginea unei imagini, așa cum o preia din documentul istoric, din portretele votive etc, fiecare oferind doar o versiune posibilă a adevărului. Ca și la Hemiptera, am deja titlul. De fapt, e o carte cu un titlu care va conta mult în economia ei, pentru că în el se concentrează ceva esențial din miza romanului.

Interviu realizat de Ioana Zenaida Rotariu pentru libris.ro.

„Lectura este o formă de putere pe care o iei singur, fără să mai fie nevoie de validare din exterior. Este despre tot ceea ce poți controla, atunci când nu poți controla nimic. Despre a citi în singurătate sau a citi cu cineva într-o liniște deplină. Să iei înapoi tot ceea ce ți s-a luat — iubire, tristețe, durere — și să le înțelegi. Scrisul e forma cea mai percutantă de apărare împotriva uitării — a ta, a altora, a poveștilor noastre — de fiecare dată când scriem ne (re)construim lumea pe baza amintirilor, a senzațiilor, a emoțiilor și percepțiilor care au legătură cu un moment anume. Tocmai pentru că eu uit foarte repede, având în vedere că și citesc foarte mult, notez și foarte mult. Uit nume de personaje și probabil întâmplări din diferite romane, dar îmi rămân impresiile, senzația de pahar aflat pe marginea mesei, pe care îl îndepărtezi ușor doar pentru a-l proteja de cădere. Dacă n-aș nota paharul ar rămâne mereu pe marginea mesei, în pericol. De fiecare dată când deschid notițele îl salvez. Fiecare recenzie pe care o scriu mă salvează de la a uita elemente cheie care m-au fascinat într-o carte și îmi dă posibilitatea de a-mi (re)verifica modul în care îmi percep lecturile într-un moment x. Se întâmplă rar să-mi schimb părerea despre cărți sau autori, de cele mai multe ori rămân constantă în pasiuni. ”

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.

Al doilea roman tradus în limba română de Diana Yuksel, tot la Editura Humanitas Fiction se intitulează DE DRAGUL NADIEI COMĂNECI și stârnește cu atât mai mult curiozitatea cititorului, cu cât e greu să-ți imaginezi legătura dintre gimnasta româncă și o suburbie a Seoului anilor `80-`90. Cho Nam-Joo revine în această ficțiune inspirată autobiografic la explorarea contextelor sociale dificile, într-o poveste mai puțin ambițioasă ideologic și tematic, dar la fel de caldă și umană.

În centrul romanului stă familia Mani, perspectiva narativă fiind cea a fiicei Koh Mani. La peste 30 de ani, Koh se situează la pragul ratării după standardele rigide, conservatoare și competitive ale societății coreene: rămasă fără slujbă, necăsătorită, e nevoită să trăiască împreună cu părinții, ajunși și ei în pragul unei crize economice și sociale.  Romanul developează prin secvențe care alternează între trecut și prezent, povestea lui Koh din copilărie și până la maturitate. Născută într-un cartier sărac al Seoulului, protagonista lui Cho Nam-Joo e mânată totuși de un vis care pare ambițios. În spații înghesuite, în bucătării care îngheață, în locuințe fără toaletă, viața pentru familia Mani nu e deloc ușoară, deși părinții se zbat să lucreze ca să agonisească. Limita sărăciei e mereu amenințătoare și senzația care traversează povestea acestei familii, încă din copilăria lui Koh și până la maturizare, e fragilitatea socială și economică. Un simplu pas greșit, un risc asumat, un context neprielnic sunt suficiente ca să îi lase pe membrii ei în sărăcie, într-o pasă din care par să nu se mai poată recupera. E ceea ce i se întâmplă tatălui, cu inițiativele sale antreprenoriale și ceea ce i se întâmplă mai târziu și protagonistei (care, deși urmează studii universitare se trezește, spre disperarea mamei, concediată și fără un orizont clar de carieră mai târziu). Competitivitatea acerbă e ascuțită și nemiloasă în societatea coreeană și nu doar în păturile burgheze supraeducate. În spatele ei se cască însă un adevărat hău în care cel mult solidaritatea socială și relațiile informale mai pot reprezenta structuri de suport. În generația lui Koh, părinții se duc la muncă și  își lasă copiii singuri, închiși în camera cu mâncare și oliță, presiunea de a rămâne angajat și productiv e mai mare decât prioritizarea nevoilor copilului. Una dintre vecinele lui Koh se gândește să proptească sticla cu lapte cu un scutec, astfel încât copilul să se poată alimenta singur în timp ce ea e plecată la slujbă.

În acest mediu și acest context precar, copilăria lui Koh e marcată de performanța Nadiei Comăneci la Jocurile Olimpice de la Montreal. Acea notă de 10 în premieră, eleganța parcursului lui Comăneci, dar și asemănarea inevitabilă a numelui translatat în coreeană animă singura libertate pe care Koh o poate exercita din poziția în care se află: libertatea de a visa. Împreună cu câteva prietene încep să practice gimnastica singure, proiectând aspirații de performanță în sufragerii și mai apoi în aerul rece al străzii. Dintre ele, singura care rămâne perseverentă și solidă în acest demers este chiar protagonista care capătă, în mod surprinzător pentru o familie lipsită de posibilități, încrederea și suportul părinților pentru a urma drumul greu al atletismului. Familia Mani face eforturi pentru a-și susține fiica la școli care oferă pregătire în zona gimnasticii, destul de costisitoare, mereu adăugând încă o taxă ascunsă. Așteptările sunt mari, dar devine tot mai clar că fetița nu are talentul necesar pentru a reuși să acceadă în vârf . În plus, câteva experiențe umilitoare de la școală, chiar de la fostele ei prietene care au renunțat la practica gimnasticii vor fi profund descurajante emoțional pentru a mai susține efortul. De timpuriu așadar, visul lui Koh se destramă și viața călăuzită de un obiectiv clar, dar totuși naiv și mai puțin realist, se lovește de realitățile fragile ale viitorului apropiaților. Familia Mani riscă să își piardă casa, odată cu dezvoltarea unor noi cartiere mai moderne și mai scumpe în care cei săraci visează să locuiască, dacă fac anumite înțelegeri cu dezvoltatorii. Fără să aibă prea multe informații și fără o relație de comunicare sănătoasă cu propriul soț, mama lui Koh va lua câteva inițiative în acest sens, la fel de naive, dar poate mai riscante chiar decât visul de gimnastă al fiicei care vor aduce întreaga familie în pragul unei crize, mai ales după ce tatăl va descoperi încurcătura pe care cele două au creat-o.

Mai târziu, protagonista feminină va afla că până și idealul ei, iluzia de neatins pe care Nadia Comăneci a reprezentat-o va sfârși într-un context umanizant și fragil, că Nadia a fost și ea o femeie ca oricare alta, ancorată tot într-o realitate jalnică, prinsă în vârtejul tumultuos al istoriei, odată cu fuga din România și prăbușirea regimului Ceaușescu. Viața se destramă de două ori pentru Koh: odată cu nereușita personală de a-și urma visul copilăresc, inspirat de un idol al timpurilor, dar și realizarea că însuși idolul nu face parte dintr-o altă lume la care poate spera, ci că singurul parcurs care ne rămâne la îndemână e cel al contextelor fragilizante. Dar prin această realizare protagonista descoperă și adevărul amar al propriei autonomii: că viața merge înainte după deziluzie, că viața e de fapt compusă din gesturile mici și incidentele triviale, uneori dezamăgitoare, alteori entuziasmante, că totul este trecător și că tocmai această dimensiune fragilă și imprevizibilă a parcursului nostru ne dă șansa exercitării gradelor de libertate.

Într-o poveste mai condensată și mai puțin structurată decât cea din Kim Jiyeong, născută în 1982, Cho Nam-Joo oferă un tur dulce-amar existențial despre maturizare și felul în care neîmplinirea viselor poate deveni un catalizator pentru o supraviețuire solidă, în perimetrul unei realități neofertante. 

Articol realizat de Sever Gulea pentru libris.ro.

„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.”

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.

Poate este nostalgia caietelor noi, poate este dorul de mirosul inconfundabil de carte, hârtie și creioane proaspăt ascuțite, însă fiecare pare să-și dorească să intre într-o librărie la început de toamnă. Sau poate ne-a rămas undeva obiceiul de a întâmpina luna septembrie cu o agendă nouă, un stilou ales cu grijă și câteva planuri pe care chiar vrem să le ducem până la capăt.

În orice caz, se pare că avem cu toții, până la urmă, propriul nostru „Back to…”. Back to School, Back to Work, Back to Uni…sau un simplu Back to Reading.

Back to School: pregătirea începe cu o listă

Pentru copii și părinți, începutul de an școlar vine mai întâi sub forma unei liste. Sunt pe această listă lucruri ce pot fi pregătite din timp: ghiozdanul, penarul, caietele, instrumentele de scris și echipamentul necesar pentru ore. Însă lista așteaptă apoi informațiile primite de la învățător sau profesori: auxiliarele, caietele speciale, culegerile și titlurile din bibliografia școlară.

De aceea, pregătirea pentru școală nu se încheie întotdeauna înainte de primul clopoțel. Unele lucruri se cumpără în august, altele după prima ședință cu părinții, iar afirmația „gata, am găsit tot ce trebuie” poate fi, uneori, puțin optimistă la început de septembrie.

Dincolo de lista propriu-zisă, începutul școlii este alcătuit și din momente de care cei mici își vor aduce aminte mai târziu: primul stilou, primele cuvinte citite pe litere, primul caiet în care scrisul încă încearcă să stea între linii. Pentru copiii mai mari, emoțiile se schimbă. Prima zi de școală devine ziua revederilor cu colegul de bancă, învățătorul, profesorii, revenirea la  materiile preferate și la cele care cer ceva mai multă răbdare. Încep proiectele, testele și anii care îi apropie de primele examene importante.

Iar printre toate acestea se află lucrurile aparent mărunte care fac zilele de școală mai plăcute: penarul plin cu pixuri colorate, caietul cu o copertă aleasă chiar de ei, semnele de carte sau ghiozdanul pe care abia așteaptă să îl poarte.

Manuale și auxiliare școlare: cum alegem exact ce trebuie

Când începe căutarea manualelor și a auxiliarelor școlare, titlul este doar primul lucru care trebuie verificat. Aceeași disciplină și aceeași clasă pot avea mai multe ediții, realizate de autori sau edituri diferite. Uneori există și ediții noi ale unui auxiliar deja cunoscut.

Pentru a evita încurcăturile, este util să verifici:

• clasa și disciplina;
• titlul complet al manualului sau auxiliarului;
• numele autorului ori autorilor;
• editura și ediția recomandată;
• codul ISBN, dacă este menționat de profesor;
• volumul sau semestrul pentru care este necesar.

Manualele școlare oferă baza materiei studiate, în timp ce auxiliarele școlare completează lecțiile cu explicații, exerciții și activități suplimentare. Din această categorie fac parte culegerile, caietele de lucru, fișele de evaluare, testele și materialele pentru aprofundare sau recapitulare.

Alegerea auxiliarului potrivit nu înseamnă doar să găsești o carte pentru materia respectivă. Conținutul trebuie să fie adecvat nivelului copilului și, atunci când este folosit la clasă, să corespundă recomandării profesorului. O fotografie a listei sau un mesaj cu toate detaliile centralizate poate fi de mare ajutor înainte de plasarea comenzii.

Pentru copiii care se pregătesc de Evaluarea Națională sau de Bacalaureat, culegerile și testele devin parte dintr-un plan mai amplu de studiu. Merită alese în funcție de programa în vigoare, de tipurile de exerciții incluse și de modul în care sunt explicate rezolvările. Un auxiliar bun nu adaugă doar teme pe listă, ci îl ajută pe elev să înțeleagă unde are nevoie de mai mult exercițiu.

Rechizitele școlare și bucuria lucrurilor noi

Lista de rechizite școlare diferă în funcție de vârsta copilului și de cerințele clasei. În primii ani sunt necesare adesea caiete speciale, creioane colorate, acuarele, pensule, hârtie glasată, plastilină și materiale pentru activități practice. Mai târziu, lista se schimbă și apar instrumentele pentru geometrie, caietele organizate pe materii și evidențiatoarele.

Înainte de cumpărături, merită să vedeți împreună ce poate fi folosit și în noul an școlar. Poate ghiozdanul este încă în stare bună, rigla nu a dispărut definitiv, iar setul de culori are nevoie doar de câteva completări. Nu fiecare început cere ca totul să fie înlocuit.

În schimb, un caiet ales chiar de cel mic sau un instrument de scris pe care îl folosește cu plăcere poate face începutul puțin mai prietenos. Chiar dacă pentru mulți dintre adulți un pix este doar un pix, pentru un elev, acesta poate fi cel pe care îl va folosi la prima compunere, la un test important sau la un bilețel trimis colegului de bancă.

Bibliografia școlară: cărțile care îi însoțesc un an întreg

Printre caiete, culegeri și manuale, bibliografia școlară merită propriul loc pe listă.

Unele titluri sunt anunțate la începutul anului, altele apar pe parcurs, în funcție de materia studiată. Pregătirea din timp a lecturilor recomandate îi permite elevului să citească în ritmul său și elimină căutarea grăbită a unei cărți înainte de termenul limită pentru lecție.

Bibliografia nu trebuie însă să transforme lectura într-o simplă sarcină de bifat. Ediția potrivită vârstei, un text lizibil, eventualele explicații și ilustrațiile pot influența felul în care copilul se apropie de o operă. Uneori, întâlnirea potrivită cu o carte citită pentru școală deschide drumul către un autor, o perioadă literară și chiar către plăcerea de a citi.

Pe lângă lecturile obligatorii, este bine să rămână loc și pentru alegerile personale. O carte citită din curiozitate, fără fișă de lectură și fără întrebări la final sau termen limită, poate fi exact pauza de care un elev are nevoie între două capitole de învățat.

Back to Teaching: când lista este pentru o clasă întreagă

Pentru profesori, începutul de an vine cu mult mai mult decât prima oră de curs. Planificări, materiale de pregătit, lecturi de ales, auxiliare de verificat și recomandări pentru comenzi pentru o clasă întreagă. Iar când ai de ținut minte nevoile a douăzeci și ceva de elevi, orice lucru rezolvat mai simplu contează. De aceea, am adunat la un loc manuale, auxiliare, dicționare, lecturi școlare și resurse care pot face pregătirea pentru noul an puțin mai ușoară.

A picat pe tine comanda pentru toată clasa?

Pentru profesorii și părinții care se ocupă de o comandă comună, începutul de an vine cu propria sa logistică: confirmarea edițiilor, centralizarea numărului de exemplare, comunicarea cu părinții și verificarea titlurilor înainte de trimiterea comenzii.

În cazul auxiliarelor școlare, detaliile contează. Este recomandat ca lista distribuită părinților să includă titlul complet, autorii, editura și, dacă este posibil, codul ISBN. Astfel, toată clasa va lucra după aceeași ediție, iar părinții pot identifica mai ușor materialele cerute.

O listă clară și o comandă bine organizată înseamnă mai puține mesaje trimise seara târziu și mai mult timp pentru ceea ce contează cu adevărat: pregătirea întâlnirii cu o nouă clasă sau revederea elevilor cunoscuți.

Back to Uni: lectura obligatorie și lectura de plăcere

Pentru studenți, toamna aduce un alt tip de listă. Cărți de specialitate, dicționare, cursuri, agende, instrumente de scris și un rucsac suficient de încăpător pentru zilele lungi petrecute la facultate.

Anii de facultate sunt și perioada în care mulți cititori își construiesc gusturile, descoperă domenii noi și găsesc cărțile pe care le vor recomanda, mai târziu, altora. Listele de lectură pot începe în sala de curs, dar nu se opresc neapărat acolo.

Back to Meetings: și adulții au un fel de primă zi de școală

Chiar dacă anii de școală au rămas în urmă, începutul toamnei păstrează un ritm familiar. Revenim la calendar, la inbox, la cafeaua băută pe fugă și la întrebarea „ne auzim într-un call?”. Ne cumpărăm o agendă nouă cu intenția sinceră de a deveni mai organizați și redeschidem documentele pe care scrie „variantă finală”, deși știm că vor mai urma câteva.

Tot în această perioadă ne întoarcem la proiectele personale și la hobby-urile lăsate în pauză pe timpul verii. Reluăm cursurile, desenul, pictura, croșetatul, scrisul sau fotografia. Uneori ne revedem și cu foști colegi de școală, liceu ori facultate și descoperim cât de mult au rămas acei ani în poveștile noastre.

Școala continuă să ne însoțească mult după ce nu mai avem un orar. În obiceiurile de lucru, în prieteniile păstrate și în felul în care fiecare început de septembrie pare să ne spună că putem încerca mereu ceva nou.

Back to Reading: poate cea mai bună revenire dintre toate

După o vară în care programul s-a adaptat după vacanțe, plimbări și zile lungi, septembrie poate fi momentul în care lectura își găsește din nou locul în program. 

Putem reveni la cartea începută în vacanță, putem descoperi aparițiile editoriale ale toamnei sau putem relua simplul obicei de a citi câteva pagini seara. Nu este nevoie de obiective spectaculoase și nici de liste imposibile. Uneori, un nou început înseamnă doar să deschizi din nou o carte.

Tu la ce te întorci în toamna aceasta?

În septembrie, cu toții ne întoarcem la ceva: la școală, la catedră, la facultate, la serviciu, la colegi sau la pasiunile pentru care vrem să ne facem mai mult timp. Iar începuturile vin cu emoții, planuri și, aproape întotdeauna, cu liste.

Pentru manuale și auxiliare școlare, rechizite, lecturi din bibliografia școlară și toate cele necesare unui nou început, începe cu Libris. 

Articol realizat de Roxana Molocea pentru libris.ro.
„Cărțile m-au urmărit, uneori mai timid, alteori mai hotărât, întreaga viață. Începând cu povestirile lui Ion Creangă citite de tatăl meu (cu savurosul și autenticul său accent), continuând cu nopțile nedormite, luminate de magia lecturii din liceu, până la bazele teoretice acumulate în cadrul Facultății de Litere și apoi la descoperirea rotițelor din spatele industriei odată ce am devenit parte din echipa Libris, viața m-a împins, spre norocul meu, din ce în ce mai aproape de lumea cărților.

Lectura este, pentru mine, un exercițiu continuu de empatie. Nu vom cunoaște niciodată cu adevărat și în profunzime viața altei persoane. Fiindcă ne lipsește această capacitate, avem nevoie de resurse, de exercițiu. În acest sens, lectura este esențială. Trebuie să citim, să avem contact cu poveștile de viață a zeci, sute de alți oameni, povești mai mult sau mai puțin codate, ca măcar să începem să înțelegem noi și noi perspective, care să ne ajute să fim mai înțelegători, mai toleranți, mai buni, mai umani.”

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici

Îți mărturisim că nu suntem experți, ci doar pasionați și jucăuși, așa că te invităm să citești despre semnul tău zodiacal cu îngăduință și umor.

Fecioară

23 august – 21 septembrie

Septembrie le găsește pe Fecioare cu stiloul în mână și cu chef de o mică revizie editorială a propriei vieți. Nu neapărat pentru că ceva nu funcționează, ci pentru că începi să vezi mai clar ce merită să rămână în poveste și ce ocupă pagini degeaba. Unele obiective pe care le-ai urmărit conștiincios până acum s-ar putea să nu te mai reprezinte, iar luna asta îți dă voie să le tai de pe listă fără să simți că ai abandonat ceva.
Oricât de tentant ar fi să analizezi fiecare virgulă, încearcă să nu cauți sensuri ascunse acolo unde o conversație sinceră poate lămuri lucrurile mult mai repede. 
Astrele literare te ajută să-ți armonizezi vocile interioare și îți așază pe noptieră Pune-ți ordine în gânduri de Britt Frank, apărută la editura Curtea Veche Publishing. Pentru că, înainte să organizezi proiecte, relații, agenda și, inevitabil, biblioteca, poate merită să începi cu locul în care se adună toate: propria minte.

Balanță

22 septembrie – 22 octombrie

Septembrie începe pentru Balanțe într-un ritm ceva mai lent, ca atunci când mai rămâi câteva minute cu o carte închisă în brațe pentru că nu ești încă pregătit să începi alta. Pe măsură ce luna înaintează, îți revine pofta de conversație și devii mai hotărât să spui ce gândești. Inclusiv atunci când vine vorba despre bani, proiecte sau limite pe care până acum le-ai negociat mai degrabă cu tine decât cu ceilalți. Diplomația rămâne superputerea ta, dar în septembrie descoperi că poți fi diplomat și atunci când spui un „nu” foarte clar.
Spre finalul lunii, relațiile ajung în centrul poveștii. Unele se apropie, altele au nevoie de reguli noi, iar tu începi să înțelegi mai bine cine merită să meargă alături de tine în capitolele următoare. Astrele literare îți lasă la raftul de recomandări Femeile de la capătul lumii de Mélissa Da Costa, apărut la editura TREI, un roman despre rupturi, întâlniri și puterea de a-ți reconstrui viața atunci când ajungi într-un loc în care credeai că se termină totul.

Scorpion

23 octombrie – 21 noiembrie

Septembrie îi scoate pe cititorii Scorpion dintre pagini și îi trimite printre oameni. Ai chef de conversații care duc undeva, de întâlniri din care pleci cu o idee nouă și de oameni care merită păstrați în poveste și după ce se termină luna. Unele dintre conexiunile pe care le faci acum pot deveni importante mai târziu, profesional sau personal, așa că merită să ridici din când în când privirea din carte. 
Magnetismul tău e greu de trecut cu vederea luna asta și s-ar putea ca printre întâlnirile și conversațiile din septembrie să apară și câteva personaje surpriză. Astrele literare îți recomandă Jurnalul portughez de Mircea Eliade, apărut recent la editura Humanitas. Între oameni, proiecte și planuri ținute deocamdată pentru tine, poate fi interesant să intri în paginile unui jurnal și să descoperi ce rămâne atunci când cineva își transformă propriile căutări în literatură.

Săgetător

22 noiembrie – 21 decembrie

Septembrie îi găsește pe Săgetători cu semnul de carte pus la capitolul „ce urmează?”. De data asta, însă, nu te tentează neapărat să schimbi decorul sau să pleci spre următoarea aventură, ci să vezi cât de departe poți ajunge cu ceea ce ai construit deja. Și, cum modestia excesivă nu ți-a fost niciodată gen literar preferat, nu te sfii să-ți susții ideile și să arăți ce știi să faci.
În plan personal, ritmul începe să se schimbe. Ai nevoie de mai multă intimitate și de ceva mai puțin zgomot, iar unele relații cer o recitire atentă: ce funcționează, ce s-a schimbat și ce merită rescris? Nu toate răspunsurile trebuie găsite imediat.
Astrele literare îți pun pe lista de lectură o nouă apariție editorială de la Pilot Books: Factorii succesului de Ruth Gotian, o alegere numai bună pentru o lună în care ambiția se întâlnește cu oportunitatea. Pentru că, înainte să începi următorul capitol profesional, nu strică să afli ce au în comun oamenii care reușesc să transforme potențialul în performanță.

Capricorn

22 decembrie – 19 ianuarie

Septembrie vine pentru Capricorni cu destule lucruri de rezolvat și, surpriză, majoritatea au și termen-limită. Acte, planuri, drumuri, proiecte etc., încât ai senzația că luna aceasta viața ți-a pregătit mai degrabă o listă de taskuri decât un roman de vacanță. Din fericire, ești într-o perioadă în care lucrurile se leagă și găsești mai ușor soluții. Doar că există o mică notă de subsol pe care n-ar trebui s-o ignori: nu poți pune chiar totul pe lista ta. Septembrie îți cere să te uiți mai atent la felul în care îți împarți timpul și energia și, mai ales, la reflexul de a prelua responsabilități doar pentru că știi că le poți duce. Uneori, cel mai sănătos lucru de bifat este o limită.
Aici intervin și astrele literare cu Supraviețuitorii adulți ai părinților abuzivi emoțional de Sherrie Campbell, un volum apărut la Alice Books, despre tipare învățate, limite și relația cu propriile nevoi. Pentru un capricorn obișnuit să fie responsabil și să țină lucrurile sub control, poate fi cartea potrivită pentru o întrebare mai puțin comodă, dar importantă: cât din ceea ce duci cu tine îți aparține, de fapt?

Vărsător

20 ianuarie – 19 februarie

În septembrie, cititorii Vărsător au o mică problemă cu rutina: au citit deja capitolul acesta și ar prefera să treacă la ceva mai interesant. Nu e nevoie să schimbi însă toată povestea. Uneori e suficientă o idee bună, un proiect care te provoacă sau o conversație care îți mută perspectiva cu câteva grade. Creativitatea e unul dintre atuurile tale luna aceasta, așa că nu respinge din prima ideile care par puțin prea îndrăznețe. Și în relații cauți același lucru: curiozitate. Ai nevoie de oameni cu care să ai ce vorbi, care îți pun întrebări și care mai aduc din când în când un plot twist în felul tău de a vedea lumea.
Iar astrele literare au un plan perfect pentru tine luna asta: între 24 și 27 septembrie te trimit la Brașov, la NOD Festival, unde ideile, cărțile și conversațiile sunt exact genul de schimbare de decor de care ai nevoie. Iar în bagaj îți pun Delfinariu, cel mai recent roman al Laviniei Braniște, apărut la editura Polirom, numai bun de citit înainte de festival și, mai ales, un motiv în plus să ajungi la NOD cu câteva întrebări pregătite.

Pești

20 februarie – 20 martie

Septembrie îi găsește pe cititorii Pești mai mult printre gânduri decât printre pagini. Ai întrebări despre ce urmează, despre oamenii pe care îi vrei aproape și despre lucrurile în care mai merită să investești timp și energie. Intuiția îți șoptește multe luna asta și, de cele mai multe ori, merită ascultată. Doar că uneori mai scrie și ficțiune, așa că nu strică să verifici din când în când dacă povestea din mintea ta seamănă cu realitatea.
Creativitatea nu-ți lipsește nici în plan profesional, însă septembrie îți amintește că până și inspirația are nevoie de un plan ca să ajungă undeva. Iar generozitatea pentru care ești recunoscut ar merita și ea puțin dozată: nu trebuie să fii permanent personajul care salvează pe toată lumea.
Astrele literare îți așază pe noptieră o noutate Bookzone: Flori pe stomacul gol de Lucia Solla Sobral, un roman despre fragilitate, legăturile dintre oameni și lucrurile pe care le purtăm cu noi mult după ce am crezut că le-am lăsat în urmă. Pentru un septembrie în care încerci să separi ce simți de ce îți imaginezi, aceasta este genul de poveste care îți amintește că uneori trebuie să te lași pradă emoțiilor și abia apoi să le cauți sensul.

Berbec

21 martie – 20 aprilie

Septembrie îi găsește pe cititorii Berbec cu energia unui om care intră într-o librărie hotărât să cumpere o singură carte și iese cu șapte. Ai idei, inițiativă și suficient entuziasm cât să începi trei proiecte înainte de prânz, dar provocarea lunii nu este să mai adaugi ceva pe listă, ci să alegi ce merită dus până la capăt. La capitolul bani, impulsivitatea merită ținută puțin în frâu. Toamna vine oricum cu suficiente motive pentru cumpărături neplanificate, iar noi știm foarte bine că începutul unui nou sezon poate fi folosit drept justificare inclusiv pentru încă un teanc de cărți.
Astrele literare fac totuși o excepție și mai adaugă una pe lista de cumpărături: A patra fiică de Lyn Liao Butler, un roman de la raftul Litera despre căutări ce trec dincolo de epoci și generații, mentalități și superstiții, numai bun pentru un septembrie a cărui provocare este să descoperi care dintre multele povești începute merită citite până la ultima pagină.

.

Taur

21 aprilie – 20 mai

Septembrie le aduce cititorilor Taur poftă de începuturi noi, dar, cunoscându-te, nu te arunci într-o poveste doar pentru că are o copertă frumoasă. Vrei să știi dacă merită timpul, energia și locul pe raft. La fel se întâmplă și în relații luna aceasta: devii mai atent la ce îți dorești, la ce primești și, mai ales, la ce ai vrea să construiești mai departe.
În rest, septembrie îți priește când vine vorba de ordine. Îți regândești rutina, găsești variante mai simple de a rezolva lucrurile și poate reușești, în sfârșit, să bifezi câteva dintre acele taskuri care se mută de pe o listă pe alta de săptămâni bune.
Și pentru că luna aceasta se vorbește mult despre începuturi, așteptări și despre ce facem cu planurile noastre atunci când realitatea le rescrie, astrele literare aleg un clasic de la raftul Corint: Marile speranțe de Charles Dickens. O poveste despre ambiții, iubire, iluzii și maturizare, numai bună pentru un taur care intră în toamnă cu propriile speranțe, dar și cu suficient realism cât să știe că cele mai interesante povești nu urmează întotdeauna planul inițial.

Gemeni

21 mai – 21 iunie

În septembrie, cititorii Gemeni descoperă că până și mintea lor, obișnuită să călătorească simultan în cinci direcții, are nevoie din când în când de un loc în care să se întoarcă. Casa și oamenii apropiați ocupă mai multe pagini luna aceasta, iar tu ai chef să pui lucrurile în ordine, atât la propriu și la figurat. Rezolvi ce ai amânat, reorganizezi, repari și s-ar putea chiar să descoperi că există o satisfacție neașteptată în a bifa lucruri cât se poate de practice.
La serviciu, atmosfera devine mai ușoară, iar conversațiile curg bine, ceea ce pentru tine este deja jumătate din rețeta unei luni reușite. Nici în plan sentimental nu duci lipsă de replici bune: ai chef de dialog, de joacă și de oameni care reușesc să-ți țină curiozitatea trează. Dar printre toate vocile din jur, septembrie îți cere să o asculți puțin și pe a ta. Unele alegeri făcute în ultimele luni merită recitite și poate chiar privite dintr-un alt unghi. Nu înseamnă că ai ales greșit, ci doar că între timp personajul principal s-a mai schimbat.
Pentru un septembrie în care te gândești mai mult la „acasă”, dar și la direcția în care vrei să mergi, astrele literare îți așază pe noptieră O pasăre pe sârmă de Ioana Nicolaie, o carte aleasă de la raftul Paralela 45 care ne întoarce spre familie, memorie și poveștile din care venim.

Rac

22 iunie – 22 iulie

Septembrie le pune mintea la treabă cititorilor Rac. Ai chef să înveți, să cauți răspunsuri, să începi un curs sau să intri într-un subiect până când simți că l-ai înțeles cu adevărat. E o lună bună pentru pagini noi, dar și pentru câteva conversații pe care poate le-ai tot lăsat cu semnul de carte pus.
Mai ales acasă, cuvintele contează. Spui mai ușor ce ai de spus, asculți altfel și s-ar putea ca un dialog sincer să simplifice ceva ce părea mult mai complicat în mintea ta. În plan sentimental, în schimb, septembrie ridică puțin temperatura poveștii: simți mai intens, te implici mai mult și nu prea ai chef de jumătăți de măsură.
Printre toate lucrurile de făcut, de înțeles și de simțit, luna aceasta vine și cu o invitație la odihnă. Astrele literare par să știe asta și îți recomandă cel mai recent volum semnat de Peter Handke publicat de Grupul Editorial Art: Gânduri despre oboseală. Gânduri despre ziua reușită, o lectură ce schimbă perspectiva asupra oboselii, timpului și felului în care arată, de fapt, o zi bună. Poate că în septembrie nu ai nevoie să faci mai mult, ci să descoperi ce merită cu adevărat energia ta.

Leu

23 iulie – 22 august

Septembrie îi găsește pe cititorii Leu într-o dispoziție ceva mai selectivă: nu mai e suficient ca un lucru să strălucească frumos pe copertă, trebuie să-și merite locul în poveste. Te uiți mai atent la bani, la planurile în care investești și chiar la oamenii pe care îi păstrezi aproape. Faci puțină ordine în distribuție, renunți la câteva apariții episodice și păstrezi personajele care chiar aduc ceva bun în capitolele următoare.
Acasă îți dorești mai mult ca oricând să ai parte doar de liniște, confort și lucruri care îți fac plăcere. Poate rearanjezi un colț, poate îți faci mai mult timp pentru tine sau, varianta noastră preferată, găsești locul perfect pentru încă un raft. În septembrie, luxul nu înseamnă neapărat mai mult, ci să știi ce merită ales.
Astrele literare prind imediat ideea și îți recomandă Adevărata Audrey. E timpul pentru eleganță de Sean Hepburn Ferrer și Wendy Holden, volum apărut recent la editura Baroque Books and Arts. O carte despre Audrey Hepburn, dar mai ales despre eleganța care trece dincolo de haine și aparențe, numai bună pentru un Leu care descoperă luna aceasta că stilul adevărat ține și de felul în care alegi ce păstrezi, ce lași în urmă și cui îi faci loc în povestea ta.).

GREU DE PĂTRUNS ÎN GRĂDINA DE MESTECENI este o poveste stratificată în care trecutul se insiunează progresiv în prezent, pentru a crea un efect alternativ de iluminare narativă, dar și de întunecare morală. Jocul cu trecutul e instrumentul pe care Ruxandra Burcescu îl stăpânește bine pentru a da multidimensionalitate și adâncime personajelor sale.

Povestea romanului se întinde din anii 40 și până în realitatea postdouămiistă și surprinde personaje din mai multe generații. Prezentul poveștii îl are în atenție pe Lucian Cernat, un fel de baron local dintr-un oraș de provincie, aflat în pragul alegerilor pentru funcția de deputat. Debutul romanului îl surprinde chiar în perioada pregătirii campaniei electorale, prilej de vizite prin județ și de montare a coregrafiei politicianiste familiare. Lucian este vizitat de nepoata lui pe care chiar el a crescut-o. Nadia e o tânără care tocmai a terminat facultatea în capitală și care revine acasă pe perioada vacanței. Ea pare să aibă un viitor predat la cheie, în tradiția dinastică și răsfățată a tribalismului provincial, dar pe care ea nu îl acceptă ca atare, fiind mai preocupată de optiuni profesionale individuale și relevante personal. În Giurgiu, Nadia îl va întâlni pe Sebastian, un medic ortoped dedicat, de o verticalitate morală aproape suspectă, care sfidează ideea de calcul și oportunitate întrupată de Lucian, alegând, în ciuda competențelor și perspectivelor promițătoare, să lucreze într-un spital mic și fără orizont. Între ei începe o poveste relațională sincopată, marcată de reacții intense și potențial deranjante pentru baronul local. În această atmosfera postdouămiistă a orașului de provincie în care sărăcia, promisiunile și dominația ierarhică sunt realități imuabile, generând un efect de blocare în timp, un incident neobișnuit pune totuși lucrurile în mișcare: în Dunăre este găsit un cadavru care ridică multe semne de întrebare și piste de anchetă. Ca un fel de avertisment sau o scânteie care antrenează consecințe ulterioare din fundal, acest incident va ajunge în cele din urmă să precipite deznodământul poveștii într-o manieră inedită. Găsirea cadavrului este piesa de puzzle care ni se oferă în avans,  de la început, dar pe care cititorii ajung să o potrivească abia la final.

Romanul Ruxandrei Burcescu ar fi putut funcționa la un nivel doar cu ingredientele prezentului narativ. Avem pe de o parte un baron local carismatic și dominator, un supraviețuitor prin oportunism calculat, atât al comunismului, cât și al tranziției nouăzeciste. Lucian Cernat e gata pentru saltul următor în piramida puterii, de la nivel local la nivel național. Stăpân pe sine și pe situații, obișnuit să gândească în avans, să citească intenții și emoții, să acționeze ca un strateg desăvârșit, să exercite influență și constrângere doar prin insinuări și jocuri de putere, să nu lase nimic la voia întâmplării, Lucian Cernat pare un personaj de nedoborât, deși pare respingător din punct de vedere moral.

 Pe de altă parte, nepoata sa Nadia e o fereastră spre dimensiunea vulnerabilă și umană a baronului. Ea este și reperul care amputează dimensiunea  pur parvenită și obsedată de putere a lui Lucian (în relația cu ea, baronul pare să se abțină de la orice constrângere, cultivând un spațiu al libertății de alegere) și vine cu un statut cel puțin ambiguu, ieșind din tiparul iresponsabil, răsfățat al unei beizadele locale. Nadia pare să-și fi ales un drum al jurnalismului, are aspirații umanitare și nu se lasă ușor impresionată de statut. Pe de altă parte, Sebastian pare o contraparte morală a lui Lucian: genul de profesionist cu coloană vertebrală pentru care reperele profesionale și etice nu par să fie negociabile, chiar și când asta îi limitează șansa la o carieră plină de succes. Așa cum aminteam, dinamica aceasta între personaje ar fi fost suficientă pentru a monta intriga romanului, însă Ruxandra Burcescu preferă să dea adâncime și să stimuleze interesul cititorilor apelând și la repere ale trecutului.

În acest fel romanul ne plasează pe mai multe etaje de timp și spațiu, pentru a livra fundamentul biografic al personajelor și a le așeza într-o altă lumină de înțelegere. Povestea va ajunge până în anii 40, acolo unde vom cunoaște originile modeste și cauterizante psihic ale lui Lucian, va trece apoi printr-un interval sensibil al comunismului în care începe ascensiunea baronului local. În paralel povestea va poposi și în  anii 80, acolo unde cruzimea adolescenței, transepocală, va crea un incident profund marcant din punct de vedere existențial și uman pentru Sebastian. Nu în ultimul rând parcursul Nadiei va fi pus și el în lumină prin destinul generației intermediare, cvasiabsentă pe parcursul romanului: cel al mamei Nadiei și fiicei lui Lucian, internată într-un spital de Psihiatrie. Toate aceste elemente de fundal vor oferi fundament pentru înțelegerea motivațiilor personajelor.

Interesant este că tocmai această sondare a trecutului șterge granița dintre buni și răi, dând adâncime protagoniștilor.  În perspectiva oferită de Ruxandra Burcescu, atât viciații cât și virutoșii prezentului au în spate rădăcini potențial traumatice care îi așază într-o zonă  gri din punct de vedere moral și reconfigurează răspunsul emoțional al cititorilor. În același timp, această sondare oferă permanent o regândire a raportului dintre putere și vulnerabilitate.

Străbătând epoci diferite care pun personajele în mișcare, condensând totul într-o intrigă cu ecouri din spiritul serialului True Detective, cu peisaje decăzute moral, secrete ale trecutului și forțe capabile să absoarbă și să învingă ideea de justiție, în care nu există finaluri fericite, romanul Ruxandrei Burcescu e un popas literar proaspăt pentru proza română contemporană. 

Articol realizat de Sever Gulea pentru libris.ro.

„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.”

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.

Laura Máté: Pentru cei care nu te urmăresc în online și nu au auzit încă de Reading is Cool, ne poți povesti un pic despre tine și comunitatea pe care ai construit-o de-a lungul anilor? Din câte știm, totul a pornit în 2019 când ai pus bazele unei comunități de cititori, iar de atunci au apărut podcastul, emisiunea de la TVR Cultural și festivalul NOD. Cum s-au legat între ele?

Liv Tane: Mi-e foarte greu să refac o cronologie exactă pentru că nu există o dată de naștere oficială, ci mai degrabă o tranziție firească între diversele etape ale vieții. Citesc de când mă știu și nu-mi amintesc să fi avut vreo perioadă în viață fără cărți. Am învățat să citesc pe când eram la grădiniță, am câștigat premii la Olimpiadele de Română, am făcut liceul la Filologie și am urmat Facultatea de Litere. Ar fi trebuit ca drumul să fie evident. Chiar și atunci când mi-am luat un soi de pauză (regret cumva cei 10-15 ani în care am stat departe de ficțiune pentru că am făcut presă), am citit însă constant literatură profesională și multă, foarte multă non-ficțiune.

Când am renunțat definitiv la presă, poveștile au fost singura opțiune firească pentru mine. Am intrat în domeniul comunicării, apoi am tranzitat către școala de scris și, mai târziu, mi-am lansat propria editură. Nu știam nimic despre lumea în care pășeam, industria cărții era o necunoscută pentru mine, dar metoda trial and error a funcționat perfect în cazul meu, în ciuda prețului pe care l-am plătit. Și, pe măsură ce am început să înțeleg mecanismele, mi-am dorit să-i fac și pe alții să le înțeleagă.

Așa s-a născut mai întâi comunitatea de cititori, apoi rețeaua de profesioniști și, în cele din urmă, Festivalul NOD care este, pentru mine, doar începutul de drum al schimbării în bine pe care ne-o dorim cu toții. 

Laura Máté: Pasiunea ta pentru lectură și lumea editorială este contagioasă. Când s-a îndrăgostit Liv Tane de cărți?

Liv Tane: Am învățat să iubesc cărțile de la mama, o femeie simplă dintr-un oraș de provincie, cu doar patru clase primare și încă patru la seral, absolvite târziu, după 30 de ani. Cred că, într-un fel, ăsta a fost felul ei de a încerca să-mi scrie un destin mai blând: mi-a pus cartea în mână de când am învățat să mă țin singură pe picioare. Bătrânele mele de la țară încă își aduc aminte cum ieșeam la cumpărături cu mama ținându-mă strașnic de guler, ca să se asigure că nu mă împiedic de vreo bordură sau nu iau în brațe vreun copac pe care nu-l vedeam pentru că făceam tot drumul cu nasul în câte o carte pe care avea grijă să mi-o cumpere prima, de la librăria din colțul străzii.

La fel, scriu dintotdeauna, dar nu cred că m-am visat vreodată cu adevărat scriitoare. Mă fascinează mai degrabă complexitatea din procesul nașterii unei cărți și drumul ei spre cititor. M-a întrebat cineva la un moment dat dacă faptul că studiez mecanismele creative și fluxul industriei editoriale nu ajunge să-mi altereze bucuria lecturii și să mă facă să pierd plăcerea, gustul poveștii. Aș zice că, dimpotrivă, cu cât înțeleg mai bine procesul, cu atât apreciez mai mult întregul.

Laura Máté: Care sunt autorii tăi preferați și de ce? Ce te atrage în mod deosebit la un autor, ce cauți într-o carte?

Liv Tane: Multă vreme aș fi răspuns fără ezitare că prefer literatura americană contemporană, dar în ultimii ani, de când am transformat pasiunea în profesie și am început să explorez și alte zone ale lumii, aș zice că răspunsul corect este „îmi place literatura contemporană”. Cred că suntem într-un moment fericit al istoriei în care avem acces la unele dintre cele mai puternice și mai complexe voci literare și mi-e greu să mă rezum la câteva exemple pentru că simt că ar fi nedrept pentru cei pe care i-aș omite. 

Îmi place să caut dincolo de firul narativ și să mă răsfăț cu toate lucrurile frumoase care îl îmbracă – un stil rafinat, o documentare riguroasă, o construcție surprinzătoare. Dar ce prețuiesc cel mai mult la un autor este sinceritatea și respectul pentru misiunea lui, asumarea responsabilității pe care o are față de spațiul literar și față de cititor.

La polul opus, detest rețetele și, în general, extremele de orice fel. Din păcate, trăim și într-o epocă în care unii își aplică cu mult prea mare ușurință eticheta de scriitor, doar pentru că tehnic ne e la îndemână să publicăm. Orice. În plus, mai e și tentația asta a activismului explicit și a corectitudinii politice care, din punctul meu de vedere, ajunge de multe ori să afecteze grav actul literar, dar asta cred că e o altă discuție. 

Laura Máté: Crezi că pasiunea pentru citit se formează sau se cultivă? Și cum crezi că ne influențează cărțile pe care le citim?

Liv Tane: Cred că se formează și se cultivă , tocmai de-aia cred că avem foarte mult de lucru în privința asta. Sunt în categoria aia care, dacă ar redesena piramida lui Maslow, ar pune lectura la nevoile de bază. Ba nu, aș pune-o la fiecare nivel Am convingerea că cititul nu este nici moft, nici frivolitate, nici temă pentru acasă, ci hrana elementară a conștiinței din care se nasc instrumentele gândirii critice, adică fix acea calitate care ne garantează supraviețuirea ca specie superioară, cum încă ne mai place să credem că suntem.

Cărțile ne influențează profund, atât individual, cât și la nivel de grup, ne ajută să construim valori și principii comune. Ne oferă perspective noi asupra vieții și ne învață să privim orice situații din unghiuri noi, diverse. Nu e o ocupație exclusivă pentru o anumită categorie socială sau pentru o anumită vârstă, ci e o îndeletnicire care ne ajută să creștem și să ne formăm pe tot parcursul vieții. Despre beneficiile lecturii aș putea să vorbesc o veșnicie, e și ăsta un subiect necesar.

Laura Máté: Prima ediție a festivalului NOD a adus în toamna anului trecut la Brașov peste 5.000 de participanți și invitați din 12 țări. Cum a apărut ideea și de ce Brașov?

Liv Tane: Ideea s-a născut cu mult timp în urmă, visez la festivalul ăsta de câțiva ani, era nevoie doar de momentul și de oamenii potriviți pentru el, lucruri care s-au construit în timp și cu răbdare. Brașovul mi s-a părut alegerea potrivită din multe motive, dar cel mai important dintre ele era faptul că plantasem deja aici sămânța Reading is Cool, iar prietenele mele bune, Adina, Magda și Alexandra, s-au îngrijit ca această comunitate să crească frumos, prin întâlnirile lunare ale Book Clubului de la Radisson Blu Aurum, unul dintre cele mai elegante spații care de altfel găzduiește și evenimentele din agenda NOD dedicată profesioniștilor.

Apoi, au fost toți prietenii care ne-au sărit în ajutor, începând cu Augusta Oniță-Bagoly, care ne-a ajutat nu doar cu multe sfaturi din experiența LibFest, ci și cu multe uși deschise atât spre parteneri importanți, cât și spre publicul brașovean. O asemenea dovadă de încredere este neprețuită, mai ales pentru cineva care nu aparține formal Brașovului (chiar dacă mulți sunt convinși că trăiesc sau măcar că m-am născut aici, mai ales după experiența NOD).

Cred că e important să descentralizăm cultura, să privim și spre alte locuri decât București și să facem lucruri importante să se întâmple și în alte orașe, acolo unde publicul e pregătit să le primească. Brașovul este un astfel de loc și mă bucur că și Primăria Municipiului Brașov a văzut potențialul și a ales să sprijine festivalul încă de la prima ediție. Despre impactul pe care frumusețea orașului l-a avut asupra invitaților noștri nici nu mai vorbesc

Laura Máté: Pe lângă întâlnirile cu autorii, lansările de carte și sesiunile de autografe, NOD pare să își propună să aducă mereu ceva nou. Pe lângă concursul de manuscrise ce a avut loc și la prima ediție, în 2026 ridicați ștacheta cu Primul Campionat Internațional de Slam Poetry din România. Cum a încolțit această idee și la ce se pot aștepta finaliștii acestor competiții? 

Liv Tane: Call-ul de manuscrise a fost, de fapt, gândul de la care a plecat festivalul, iar toate celelalte s-au construit firesc în jurul lui. Inițial, am vrut să construim un spațiu în care să punem la aceeași masă autori, editori, agenți literari și să deschidem uși ale dialogului care să le permită poveștilor să circule mai ușor. Am vrut să punem în mișcare o piață care pare amorțită de prea multă vreme, dar ne-am dat seama rapid că sunt multe elemente pe care trebuia să le luăm în calcul, iar primul și cel mai important a fost publicul. Așa am ajuns de la un mic eveniment profesional, la efortul semnificativ al unui festival internațional.

Fiecare ediție este pentru noi o școală în sine. Învățăm constant, descoperim alte și alte posibilități și creăm în jurul lor. Mi-ar fi plăcut să mă laud cu ideea concursului de Slam Poetry, dar ea a venit de la Cristina Bălașa, colega și prietena mea de la Matca Literară. De altfel, fără Matca, probabil că NOD nu ar fi fost posibil și sunt extrem de recunoscătoare că ei sunt, practic, celălalt părinte al festivalului. Contează mult să ai viziuni similare când vine vorba de co-parenting, nu-i așa? Încercăm să ne creștem puiul sănătos împreună. 

Cât despre rezultatele concrete, nu pot să nu menționez faptul că cel puțin opt titluri au văzut lumina tiparului în urma pitch-ului de manuscrise de anul trecut, la edituri precum Vellant, Corint, Cartier, OMG sau Creator. Anul acesta, am primit în jur de 140 de aplicații, dintre care 37 au fost selectate să intre în întâlnirile cu editorii.

Laura Máté: Și lista evenimentelor din acest an este impresionantă. Cititorii și oamenii din lumea cărților care vor veni la Brașov vor avea bucuria să se întâlnească cu autori de renume internațional precum Matt Haig, Jonathan Coe, Maja Lunde, Miguel Gane, dar și îndrăgiți autori români precum Radu Paraschivescu, Lavinia Braniște. Ce te entuziasmează cel mai mult la această ediție și ce nu ar trebui să rateze cei care ajung la Brașov în septembrie? 

Liv Tane: Mă entuziasmează cel mai tare gândul că, pentru mine, festivalul nu se termină niciodată. Bine, mă și intimidează deopotrivă Dar nu pot să descriu cum se simte fiecare e-mail de confirmare de la un autor căruia până atunci doar îi citeai numele cu admirație pe o copertă. Sau să descoperi cât firesc, câtă modestie, cât respect emană cei mai mulți dintre ei. E copleșitor să pot să am acces atât de intim la oamenii din spatele poveștilor și e un uriaș privilegiu să simt că fac și eu un pic parte din lumea asta.

Mă entuziasmează fiecare temă, fiecare eveniment, fiecare moment din agendă și mă frustrează gândul că nici măcar eu, care le pun în program cu mâna mea, nu pot să fiu prezentă la toate. Dar îmi doresc să nu ratăm șansa să învățăm cât de mult putem de la oaspeții noștri. Sunt oameni care vin cu un bagaj atât de mare de experiență, încât ar fi o pierdere imensă să nu le oferim cât mai mult spațiu în care să și-o împărtășească generos. Recuperăm noi după aia

Mă entuziasmează faptul că simt că oamenii iubesc deja NOD și că avem lângă noi susținători și parteneri ca AQUA Carpatica și Raiffeisen Bank România cu ajutorul cărora am speranța că festivalul ăsta va deveni o tradiție care va rezista multă vreme.

Laura Máté: Cum crezi că a schimbat prezența social media în viața noastră promovarea cărților și care este importanța târgurilor de carte și a festivalurilor de literatură? Care consideri că sunt cele mai mari provocări pentru cei care vor să-și desfășoare activitatea în lumea cărților? 

Liv Tane: Social media vine cu plusuri și minusuri. Târgurile și festivalurile rămân nu doar cel mai eficient spațiu de întâlnire pentru profesioniștii din industrie, ci și o metodă perfectă de promovare a produselor literare în rândul publicului larg. Prezența fizică reușește să creeze legături trainice și să valideze calitatea. Evident, însă, capacitatea de penetrare din mediul online o depășește categoric pe cea din spațiul fizic, așa că social media vine cu avantaje enorme la capitolul popularizare.

Cât despre cei care vor o carieră în lumea cărților, una dintre cele mai mari provocări pe care trebuie să le depășească este tentația supraexpunerii și a validării superficiale obținute cu prea mare ușurință. Pe care tot social media o întreține. Cu cât devine mai facil accesul, cu atât mai subțiri devin rigorile, iar riscul de a aluneca în vulgar crește exponențial – nu mai este vorba despre calitatea poveștii, ci de carisma și ambiția celui care o vinde. Literatura nu mai e un exercițiu de stil și de responsabilitate, ci devine un exercițiu de orgoliu.

E important să ne folosim de plusuri, dar să nu ignorăm efectele pe care le au minusurile, mai ales când social media poate să se transforme atât de ușor într-un instrument la îndemâna impostorilor. Cum facem asta? Cu educarea gândirii critice. Și uite cum se închide cercul cu punctul de plecare al discuției noastre. Cartea salvează cartea și ne salvează spiritul uman.

Laura Máté: NOD e construit în jurul drepturilor de autor, domeniu pe care Inteligența Artificială îl pune acum sub presiune. IA evoluează accelerat și atinge inclusiv zona de creație. Cum vezi viitorul lumii literare în următorii ani?

Liv Tane: Ajungem să ne creăm mecanisme de protecție abia atunci când avem nevoie de ele. E și ăsta un exercițiu de reziliență, că tot e un termen la modă. Nu putem împiedica evoluția tehnologiei, e firească și necesară, însă presiunea Inteligenței Artificiale ne obligă să deschidem dialogul etic și să reevaluăm mecanismele care protejează dreptul de proprietate intelectuală.

Fără îndoială că în viitorul apropiat vom intra în etapa în care produsele „creative” generate de IA o să devină o obișnuință. Există un public pentru orice, nu? Însă A-ul din IA nu va face decât să confere și mai mare greutate creativității umane, cea generată de emoții autentice și de procese cognitive originale. Treaba noastră e să ne educăm îndeajuns încât să putem să facem diferența între ele. Iar asta tot cu multă carte se face.

Laura Máté: Îți mulțumim pentru răspunsuri și timpul acordat, iar în încheiere ne-am bucura să ne spui ce citești acum și ce titluri își așteaptă rândul în wishlist-ul tău.

Liv Tane: Cred că asta este cea mai grea întrebare din tot dialogul nostru, dar am să mă străduiesc Tocmai am terminat de citit câteva zeci de manuscrise pe care le-am primit în NOD Open Call și m-am premiat repejor cu There are Rivers in the Sky și Bastarda Istanbulului. Elif Shafak e o autoare de care m-am apropiat cu reticență (sunt încă multe prejudecăți de care trebuie să mă dezbar), dar faptul că am cunoscut-o primăvara asta la Dublin m-a făcut să-mi reconsider perspectiva și mărturisesc sincer că m-a cucerit cel mai recent volum al ei, apărut și la noi cu titlul Sunt fluvii în cer.

Citesc, desigur, cât pot de mult din autorii invitați la NOD anul ăsta, pe unii îi recuperez, pe alții îi redescopăr, cu alții sunt la prima întâlnire și mă bucură (mi-a plăcut mult Iris Wolff, de exemplu). Dar recunosc că mă mai abat de la programă și abia aștept să deschid Ceea ce putem ști, a lui Ian McEwan, Maniac, a lui Benjamin Labatut, să descopăr A treia țară a Karinei Sainz Borgo pe care am cunoscut-o la FILIT unde m-a cucerit definitiv, să mă încumet la Numărătoare de visuri a Chimamandei Ngozi Adichie și să iau cu mine pe plajă Dansează când îți vine să plângi a Cameliei Cavadia, doar pentru că mi-am mai rezervat câteva zile de vacanță înainte de septembrie, cât să fie bateriile pline de NOD

Articol realizat de  Laura Mate pentru libris.ro.
„Mereu am iubit cărțile și a avea un job care să mă aducă atât de aproape de ele precum sunt acum, părea până nu demult un vis. Fac parte din echipa de marketing a libris.ro și sunt în continuă căutare de răspunsuri și de povești bune.Când sunt întrebată ce înseamnă o carte bună, îmi vin în minte cuvintele lui Salinger. Acesta spunea că-l impresionează dacă, după ce termină o carte, simte c-ar vrea ca autorul să fie un prieten bun pe care să-l poată suna. Rezonez cu această definiție. Ce n-aș fi dat ca în liceu să-l fi putut suna chiar pe Salinger, s-o am în agendă pe Meg Jay, iar în anii de facultate să fi ieșit la cafea cu Elizabeth Strout.
Articolele și interviurile pe care le semnez se nasc din curiozitate, dragoste de carte, entuziasm pentru idei noi, respect și admirație pentru figuri reprezentative din lumea literară.” – Laura Mate

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.

Îți mărturisim că nu suntem experți, ci doar pasionați și jucăuși, așa că te invităm să citești despre semnul tău zodiacal cu îngăduință și umor.

Leu

23 iulie – 22 august

Cititorii din zodia Leu au talentul de a transforma o zi obișnuită într-una de care își vor aminti și peste ani. Doar că, în ultima perioadă, ai fost atât de prins cu responsabilități, planuri și lucruri „de rezolvat”, încât ai uitat să mai faci loc și momentelor care nu trebuie să fie productive. August vine ca un memento că vara nu se măsoară în câte lucruri ai bifat, ci în câte povești ai adunat. Spune „da” ieșirii pe care ai fi refuzat-o din comoditate, organizează cina despre care vorbiți de luni întregi sau fă acel ocol care îți mai adaugă câteva zeci de minute drumului spre casă. La finalul lunii, n-o să-ți amintești toate taskurile rezolvate, dar sunt șanse mari să-ți amintești cine era la masă, ce s-a spus și cât ați râs. Iar dacă tot aduni povești vara asta, astrele literare îți lasă și una între coperți: „Sunt fluvii” în cer de Elif Shafak (Editura Polirom).

Fecioară

23 august – 21 septembrie

Cititorii din zodia Fecioară simt că luna august e scrisă în două volume. În prima parte a lunii te bucuri de vară, iar în a doua începi, aproape instinctiv, să te pregătești pentru ce urmează. Nu e despre grabă și nici despre faptul că nu știi să te relaxezi. Pur și simplu nu-ți mai place să începi o carte nouă fără s-o fi terminat pe cea de pe noptieră. Deci luna asta vei închide mai multe lucruri decât vei începe. Poate răspunzi la toate e-mail-urile și mesajele pe care le amâni de săptămâni sau termini un proiect început în primăvară sau poate rezolvi acele mărunțișuri care ocupă spațiu în minte mai mult decât pe ceas. Nu sunt gesturi spectaculoase, dar fiecare îți dă senzația că lucrurile se așază la locul lor. Și așa poate îți amintești că nu toate finalurile sunt triste, iar dacă asta nu te convinge, îți lăsăm o recomandare care sigur va putea s-o facă: „Răscolim în suflet pentru a face ordine” de Alina Ilioi (Editura Bookzone).

Balanță

22 septembrie – 22 octombrie

Cititorii din zodia Balanță au luna aceasta un raft plin de opțiuni. Unele sunt noi, altele sunt acolo de ceva vreme și tot așteaptă să fie alese. August vine, însă, cu un ultimatum și te pune să alegi. Evident, nu vorbim numai despre cărți pentru că ai tendința să cântărești fiecare variantă până când toate par la fel de bune sau la fel de complicate. Dar luna asta îți arată că și nehotărârea este o alegere. Uneori, pagina nu se întoarce singură, iar povestea nu înaintează până când nu ai curajul să lași în urmă celelalte posibilități. Nu încerca să găsești decizia perfectă. Încearcă doar să găsești una în care te regăsești acum. Restul se va scrie pe parcurs. Iar dacă simți că ai nevoie de un mic impuls ca să alegi următoarea poveste, astrele literare îți lasă pe raft și o recomandare: „Trenul de la miezul nopții” de Matt Haig (Editura Nemira)

Scorpion

23 octombrie – 21 noiembrie

Cititorii din zodia Scorpion au luna aceasta un raft care începe să se aglomereze. Nu pentru că ai adunat prea multe cărți, ci pentru că ai păstrat și volume la care știi că nu te vei mai întoarce. August vine cu un exercițiu mai puțin ușor și te provoacă să mai faci loc în zonele aglomerate inutil. Asta poate însemna să renunți la un plan care nu te mai reprezintă, la un obicei care îți consumă energia sau la o promisiune făcută într-un moment în care erai alt om. Nu privi asta ca pe un eșec. Uneori, cel mai sănătos lucru pe care îl poți face este să recunoști că nu toate poveștile merită un final, iar luna asta îți demonstrează că spațiul pe care îl eliberezi valorează uneori mai mult decât cel pe care îl ocupi. Ai tendința să te agăți de lucrurile în care ai investit timp, iar astrele literare te provoacă să exersezi renunțarea cu o carte pe care nu este nevoie să o termini dacă nu îți aduce vreun beneficiu. Evident, s-ar putea și să n-o poți lăsa din mână până la ultima pagină, dar asta e surpriza exercițiului: „Arta simplității” de Dominique Loreau (Editura Baroque Books & Arts).

Săgetător

22 noiembrie – 21 decembrie

Cititorii din zodia Săgetător nu sunt mari fani ai planurilor bătute în cuie. Cele mai frumoase povești ale tale încep cu un „hai că vedem noi”, iar luna asta pare că preia acest răspund ca fiind cel corect. August îți aduce mai multe surprize decât ai fi putut programa. O invitație apărută în ultimul moment, un drum pe care nu-l aveai în plan sau o întâlnire care îți schimbă complet ziua. În loc să încerci să controlezi fiecare detaliu, lasă puțin loc pentru improvizație. Și la fel stau lucrurile cu cititul. Cartea pe care o alegi din impuls s-ar putea să fie exact cea care îți rămâne în minte cel mai mult. De aceea, luna asta, astrele literare te invită să alegi mai puțin cu lista și mai mult cu instinctul, chiar dacă îți lasă recomandare cartea „Zorba Grecul” de Nikos Kazantzakis (Editura Humanitas).

Capricorn

22 decembrie – 19 ianuarie

Cititorii din zodia Capricorn au obiceiul să termine un capitol și să-l deschidă imediat pe următorul. August îți pune însă, un semn de carte exact acolo unde ești și te invită să nu te mai grăbești. Încearcă să te oprești puțin și să te uiți la ce ai construit în ultimele luni. Acordă-ți același entuziasm pe care îl ai când cineva drag îți povestește că i-a ieșit ceva și învață că nu e lipsă de modestie să fii mândru de tine, ci dovada că știi să-ți recunoști valoarea. Muncești pentru multe dintre lucrurile care fac parte acum din rutina ta, dar odată ce le finalizezi, ești deja cu gândul la următorul obiectiv, la următorul proiect, la următoarea carte. Cu cea din urmă te ajută astrele literare pentru că au ca recomandare titlul „Fericirea. Șapte lecții pentru a trăi bine” de Bruce Hood (Editura Humanitas).

Vărsător

20 ianuarie – 19 februarie

Cititorii din zodia Vărsător au petrecut suficient timp pe același raft, iar august îi provoacă să-și schimbe algoritmul. Nu pentru că nu mai sunt cărți bune acolo, ci pentru că ai început să ghicești finalul înainte să ajungi la jumătatea poveștii. 

Poate înseamnă să citești un gen pe care l-ai ocolit până acum, să asculți oameni cu care nu ești mereu de acord sau să spui „da” unei activități pe care, în mod normal, ai fi refuzat-o. Nu toate experiențele noi îți vor plăcea, dar toate îți vor arăta ceva despre tine. E ușor să rămâi acolo unde știi deja ce urmează. Mai greu este să-ți dai voie să fii surprins. Iar dacă tot începi luna cu un mic experiment, astrele literare îți propun unul și pe raft: „Rezistenți la manipulare” de Sander van der Linden (Editura Pilotbook). Cine știe? Poate tocmai cartea pe care nu ai fi ales-o niciodată devine preferata verii.

Pești

20 februarie – 20 martie

Cititorii din zodia Pești nu termină niciodată o carte la ultima pagină. O mai poartă cu ei câteva zile, se gândesc la personaje în timp ce spală vasele sau se surprind recomandând-o unui prieten fără să o fi cerut. Nu pentru că nu pot merge mai departe, ci pentru că au obiceiul să lase poveștile să se așeze. August îți arată că același lucru se întâmplă și în afara cărților. O conversație bună îți rămâne în minte mai mult decât te-ai aștepta și o zi petrecută cu oamenii potriviți îți schimbă toată săptămâna. Nu te grăbi să treci la următorul lucru doar pentru că ai terminat ce aveai de făcut. Unele experiențe merită puțin timp ca să devină amintiri. Când vei fi gata pentru următoarea poveste, astrele literare vor fi și ele pregătite cu o recomandare: „Lecția de greacă” de Han Kang (Editura Humanitas).

Berbec

21 martie – 20 aprilie

Cititorii din zodia Berbec sunt cei care ridică mâna primii. Dacă e ceva de organizat, de rezolvat sau de pornit, ai tendința să te oferi tribut. Problema este că, uneori, ajungi să aduni mai multe responsabilități decât ai fi vrut, iar până îți dai seama, luna s-a umplut de lucruri făcute pentru alții. Astrele literare îți sugerează ca în august să-i lași pe ceilalți să se ocupe, în timp ce tu dai, eventual, direcții de pe un șezlong, cu o carte în mână. Lasă-i și pe ceilalți să contribuie, să greșească sau să găsească soluții. Nu e un semn că îți pasă mai puțin, ci că începi să ai grijă și de timpul tău. Poate că vara asta nu o să-ți amintești proiectul pe care l-ai terminat cu două zile mai repede. Dar s-ar putea să-ți amintești după-amiaza în care ai ales să nu faci nimic urgent și ai avut timp pentru o conversație, o plimbare sau câteva capitole bune. Iar dacă tot îți faci loc în program, astrele literare au grijă să nu rămână gol și îți lasă „Distanțarea” de L. David Marquet & Michael Gillespie (Editura Act și Politon) drept recomandare.

.

Taur

21 aprilie – 20 mai

August le amintește cititorilor din zodia Taur că uneori nu vacanțele fac vara memorabilă, ci ritualurile pe care le repeți fără să-ți dai seama. Cafeaua băută pe balcon înainte să se încălzească afară, plimbarea de seară, câteva pagini citite înainte de culcare sau înghețata cumpărată din același loc în fiecare weekend. Sunt lucruri mici, dar care dau ritm zilelor. Mai e puțin până la sezonul rece, dar august te invită să nu renunți la ele doar pentru că se apropie toamna. Avem tendința să credem că doar schimbările mari contează, când, de fapt, cele mai multe stări de bine se construiesc din obiceiuri mărunte. Dacă găsești timp pentru ce îți face bine acum, îți va fi mai ușor să păstrezi aceeași stare și în lunile care urmează. Așa că luna asta nu te grăbi să cauți mereu ceva nou. S-ar putea ca exact rutina pe care ai construit-o în vara asta să fie povestea pe care merită s-o iei cu tine mai departe. Iar dacă vrei să-i mai adaugi un obicei bun, astrele literare îți lasă pe noptieră și „Ceasul interior” de Lynne Peeples (Editura Bookzone).

Gemeni

21 mai – 21 iunie

Cititorii din zodia Gemeni au luna aceasta lista de recomandări mai lungă decât timpul liber. Cineva îți spune ce serial să începi, altcineva îți recomandă un restaurant, un oraș, un podcast sau o carte, iar la finalul zilei te trezești că ai adunat mai multe sugestii decât experiențe. Chiar dacă aștepți vara pentru că te gândești la toate lucrurile pe care le poți face, august vine și cu un exercițiu de încerca să nu le bifezi pe toate. Alege câteva lucruri care chiar îți stârnesc curiozitatea, și aici știm că sunt incluse și câteva cărți și lasă restul pentru altă dată. Nu pierzi nimic dacă nu ții pasul cu toate recomandările din jur. Din contră, ai mai multe șanse să descoperi ce îți place cu adevărat. Iar dacă tot trebuie să alegi o singură recomandare luna asta, astrele literare îți luminează calea către titlul „Cum să știi totul” de Elke Wiss (Editura Omnium).

Rac

22 iunie – 22 iulie

Cititorii din zodia Rac au luna aceasta șanse mari să deschidă un capitol pe care îl credeau încheiat. Nu pentru că reactivezi trecutul, ci pentru că în august oamenii sunt mai predispuși la ieșiri și povești. Vei revedea persoane cu care n-ai mai vorbit de luni sau chiar ani și o să descoperi că timpul nu schimbă întotdeauna lucrurile în rău. Uneori, le pune doar în perspectiva potrivită.
Luna asta o să-ți dai seama că unele relații nu au nevoie de conversații zilnice ca să rămână importante. E suficientă o după-amiază, o plimbare sau o cafea ca să continuați exact de unde ați rămas. Bucură-te de întâlnirile astea și nu încerca să recuperezi tot timpul pierdut. Iar dacă august îți aduce oameni pe care merită să-i redescoperi, astrele literare îți lasă și o poveste care s-ar putea să-ți amintească de unul dintre ei: „Memoriile unui motan călător” de Hiro Arikawa (Editura Humanitas).

Din când în când se produc totuși fenomene care sfidează aceste prejudecăți sau observații catastrofice și ne amintesc că există totuși repere și sensibilități comune chiar și la peste jumătate de secol distanță. Un asemenea exemplu este romanul lui Sabahattin Ali, un scriitor turc preocupat de probleme sociale și al său roman MADONA ÎN HAINĂ DE BLANĂ . Publicat initial la începutul anilor 40, dar trecut ușor cu vederea la acel moment, cartea lui Ali a fost redescoperită în ultimii ani nu doar de publicul turc, dar de membrii generațiilor digitale care au și viralizat-o pe rețele, ajungând să doboare diferite recorduri (în Marea Britanie a depășit 30 000 de exemplare vândute) și să stârnească interesul în întreaga lume, inclusiv în România.

Romanul lui Sabahattin Ali are ingredientele unei povești de dragoste tragice, în care efectul contrastului funcționează foarte bine. Este de fapt o poveste în poveste: debutează cu un narator care își găsește cu greu o slujbă la o bancă, acolo unde întâlnește un personaj misterios, posac, retras, umil față de care dezvoltă o curiozitate și o fascinație  aparte.  Rafi e un traducător de vârstă medie, obișnuit să fie admonestat și persecutat de superiori. Pentru el, ritualurile și momentele de solitudine sunt esențiale, par să fie piesele care îi mențin existența pe o orbită previzibilă, deși e un personaj care pare mai degrabă să îndure viața, decât să se bucure de ea. Rafi trece frecvent prin episoade de boală pentru care e nevoit să rămână acasă, în locuința aglomerată de o familie mult prea zgomotoasă. Acolo, personajul narator îi face vizite și încearcă să pătrundă misterul tăcerii sale și al aspectului său devitalizat, robotizat. 

Rafi e de acord, cu greu, să îi lase însemnările sale naratorului și acesta este momentul în care pătrundem în povestea de tinerețe a lui Rafi, relatată tot din perspectiva persoanei I. Născut într-o zonă rurală din Turcia, Rafi e mandatat de famile să studieze în străinătate industria săpunurilor de lux pentru a putea prelua afaceri de profil înapoi acasă. Ajuns la vârsta tinereții în Berlinul interbelic amețitor, Rafi traversează confuzia și indecizia etapei biografice, preferând să citească și să se plimbe în așteptarea unei posibile revelații care să îl orienteze în viață. Printre multe întrebări, lecturi și speculații, căutând să-și negocieze avântul fără scop al tinereții față în față cu alienarea și provocarea de a se afla într-o altă cultură, într-o urbe aglomerată, Rafi ajunge într-o expoziție de artă unde rămâne hipnotizat de portretul unei femei tinere îmbrăcate în haină de blană (referința explicită la titlul romanului). La scurt timp, Rafi o întâlnește, întâmplător pe autoarea și modelul tabloului, Maria Puder, o cântăreață de cabaret de care se simte instantaneu atras. Relația lor rămâne initial într-un registru intelectual, platonic. Maria, mai experimentată, îi vorbește foarte tranșant despre pericolele și iluziile îndrăgostirii și despre importanța mai mare a unei prietenii autentice. Cei doi petrec timp împreună și parte din farmecul poveștii se leagă de ambivalența interacțiunii lor în care îndrăgostirea inevitabilă și intuită pare să fie ținută la distanță de nevoia de autoreflecție și autoprotecție, în speranța evitării suferinței.

Rafi și Maria refuză rolurile de gen și distribuția în coregrafia obișnuită a îndrăgostirii, dar, în același timp pare să fie de netăgăduit că sunt atrași unul de celălalt. Zona aceasta de negociere rezistă o perioadă de timp, până când Maria se îmbolnăvește și, în cele din urmă, cei doi vor fi provocați să își asume deopotrivă o direcție și un status relațional. Chiar și așa, deznodământul poveștii lor basculează între posibilitățile propriilor alegeri și hazardul sorții capabil să dea lovituri ireversibile. Care va fi rezultatul acestei intrigi amoroase, vă rămâne să descoperiți.

Așa cum aminteam, Ali se folosește din plin de reperele contrastante pentru a amplifica dramatismul poveștii: tânărul de la țară, presat de ambițiile familiei care îi sunt străine, ajunge într-un oraș vibrant unde rulează fantezii romantice. Același tânăr naiv și neinițiat în dragoste întâlnește o femeie desprinsă literal dintr-un tablou și stă față în față cu propria fantezie. În același timp, Maria Pruder pare o prezență experimentată și precaută, convinsă că nu se poate îndrăgosti, conștientă de efectul unilateral amoros pe care îl are asupra bărbaților. Propunerea unei relații de prietenie se așază în tensiune cu efectul amoros pe care îl crează intimitatea  psihologică, dar și apropierea fizică. Cei doi se regăsesc în poziții care schimbă rolurile de gen și renegociază rolurile societale în relație: bărbatul este mai puțin seducătorul, în timp ce femeia este cea care ia inițative și propune perspective lucide asupra situațiilor.  Deciziile și încrederea în alegerile individuale stau față în față cu întâmplările istoriei, la rândul lor capabile să întoarcă vieți.

Poate nu este totuși întâmplător că acest roman a căpătat o asemenea popularitate în generațiile contemporane. Dincolo de faptul că evocă o poveste universală de dragoste, prinsă în circumstanțe dificile și marcată de obstacole și asimetrii (ceea ce îi oferă tensiune și interes), narațiunea lui Ali mai prezintă interes și pentru că atinge, măcar tangential, aspecte relevante pentru situația contemporană: schimbarea rolurilor de gen în interacțiunea romantică pe de o parte. Pe de altă parte, MADONA ÎN HAINE DE BLANĂ   surprinde provocarea pe care probabil o trăiesc, în diferite forme, și cei mai tineri de astăzi: sentimentul singurătății, dificultatea de a te deschide și de a fi vulnerabil, de a pune în cuvinte experiențe marcante perecepute ca ireversibile, într-o lume care livrează continuu expectații de conectare prezentă și aparențe luminoase. Romanul lui Sabahattin Ali ne invită la o reflecție pe marginea amprentelor adânci ale trecutului, pe marginea greutății unor experiențe biografice necosmetizate. 

Articol realizat de Sever Gulea pentru libris.ro.

„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.”

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.

Romanul tradus din limba portugheză la Editura Casa Cărții de Știință îl are în prim plan pe Daniel, un locuitor al Lisabonei care trăiește un naufragiu social și personal. Familist convins cu doi copii, un angajat acceptabil al unei agenții de turism, Daniel are obiceiul de a scrie un paradoxal jurnal al viitorului. E vorba de fapt de o serie de planuri cu diferite obiective, în care protagonistul investește suficientă încredere, ajustând doar parțial, pe parcurs, încât ele să pară inevitabil realizate și menite să fie redate trecutului în forma diaristică. Această încredere într-un nivel de stabilitate și în propriile forțe sunt cutremurate de criza economică ce spulberă și Portugalia și fracturează viața lui Daniel și a prietenilor săi.

Daniel își pierde locul de muncă, apoi cumulează datorii, soția sa ajunge și ea șomeră și decide să se mute în orașul natal împreună cu copiii. Daniel rămâne la Lisabona, conservând o limită a supraviețuirii dramatică: rămas fără locuință alege să doarmă în mașină și, mai apoi, în clădirea fostului birou ale cărui chei încă le mai deține. Trimițând zilnic CV-uri și numărându-și banii, Daniel încearcă să rămână pe o linie de plutire, negociind cu familia pasul radical al părăsirii capitalei. În tot acest timp, universul social al protagonistului pare să se sfărâme, la rândul său. Xavier, unul dintre prietenii săi buni nu a mai părăsit domiciliul de ani de zile, bântuit de depresie și anxietate, preocupat mai degrabă de statistici și de un site de socializare cu mize umanitare care însă nu pare să aibă succes. Mai în glumă sau mai în serios, apropiații săi anticipează pur și simplu momentul suicidar al lui Xavier, considerându-l  o chestiune de timp. Almodovar, celălalt prieten care apare măcar prin referințe în povestea lui Machado, ca un fel de partener  cu care Daniel poartă un dialog imaginar, a căutat o ieșire radicală din situația economică și personală dezastruoasă precipitată de criză, alegându-se cu o condamnare la închisoare.

Ca și când nu ar fi fost de ajuns, prins sub presiunea datoriilor și a incapacității de relansare profesională, încercând să-și conserve o demnitate diurnă care să îi mențină măcar o șansă de angajare, Daniel e nevoit să gestioneze situații imprevizibile: surprinzătoarea plecare a lui Xavier (suspicionată drept o alarmă suicidară), implicarea lui Vasco, fiul lui Almodovar în acțiuni infracționale, periculoase și crude dar și preocuparea copiilor săi pentru abordarea valorică a unui prezent greu de înțeles și pentru părinți.

 De fapt problema fericirii, în dimensiunea ei teoretică și practică devine tot mai arzătoare pentru protagonist.  Când atmosfera e stabilă, lucrurile bune par să vină intuitiv, întrebările își găsesc răspunsul ușor, când sentimentul imprevizibilității existențiale e tot mai acut, ce mai înseamnă să îți faci planuri, atunci când nevoile stringente  de supraviețuire în prezent  te apasă iar viitorul pare cel mult o glumă proastă? De la nivelul abstract, al indicelui mediu de fericire, un element statistic pe care îl modelează Xavier și care încearcă o concretizare matematică a ceea ce ar putea însemna psihologic prosperitatea, Daniel caută un corespondent articulat pragmatic în viața de zi cu zi și pare să-și pună de mai multe ori problema legată de scorul pe care el și alte persoane marcate de criză l-ar putea obține.

În a doua parte a romanului, atunci când Daniel pare să fi găsit, complet hazardat o slujbă de ocazie ca livrator de medicamente, viața nu îi dă însă răgaz. Vasco intră într-o încurcătură cu mize potențial vitale, soția lui Daniel, Marta îi dă un ultimatum în privința îngrijirii copiilor iar Xavier vine cu o idee pe cât de generoasă, pe atât de naivă: a ajuta o femeie din Elveția să își viziteze fratele bolnav la Marsilia, după un apel lansat pe siteul de socializare pe care Xavier îl gestionează. Ca o pârghie menită să balanseze greutăți ce trag în diferite direcții, Daniel primește și o veste favorabilă de angajare, după un proces absurd și anevoios al unor interviuri misterioase într-o altă agenție de turism.

Nevoit să jongleze cu toate aceste provocări, din zona personală și profesională, când toate par la un pas să se prăbușească, Daniel ia o hotărâre curajoasă care încearcă să împace  coordonatele divergente. În fond, în situația imprevizibilă pe care o traversează, doar hotărârile radicale mai pot aduce ceva, poate și cu un dram de noroc sau măcar cu atitudinea pregătită de a pierde, de a renunța în cele din urmă la ceva. În acest sens, calculul potențial al nivelului de fericire devine paradoxal: între strategii centrate pe cumulare, David e gata pentru o strategie îndrăzneață în care e dispus să își asume renunțarea.  

De la realismul cenușiu al destrămărilor din prima parte, a doua parte a romanului lui Machado capătă culorile unei dramedii, un fel de road-movie tragicomic, care mi-a amintit de ciudățenia dulce-amară a filmului american Little Miss Sunshine. În această călătorie de-a latul Europei, Machado scoate în evidență umanitatea personajelor sale Sentimentul rămâne același: totul e foarte aproape de prăbușire, un pas greșit și toată lumea va pierde ireversibil. Și totuși, în această pânză a fragilităților,  apropierea, dialogul,  speranța, obiectivele gratuite, centrate pe oameni și nu pe profit vor aduce gramul de soliditate menit să recompună destinele unor personaje pierdute, chiar și pentru o secvență scurtă.

Un roman despre pierdere și dureroasa fragilizare existențială, despre complexitatea relațiilor umane supuse torsiunilor istorice, dar și o poveste despre efortul de reziliență și necesitatea micilor victorii imperfecte în luptă cu malaxorul economic capricios, romanul lui David Machado aduce o veritabilă consolare literară și umană în aceste vremuri tulburi pe care le traversăm. 

Articol realizat de Sever Gulea pentru libris.ro.

„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.”

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.