RELIGIE , LITERATURA și CREDINTA

Filozofia și tehnicile yoga

2021-04-03T08:02:00.006-07:00

L-ați văzut pe zeul hindus cu multe brațe și dans, arătat adesea înconjurat de foc, numit Shiva?

Cunoscut în est ca Marele Yoghin sau Adiyogi Shiva și ca primul revelator al yoga pentru primii înțelepți hindusi, Shiva, conform cărturarului artei hinduse, „învață în tăcere unitatea sinelui cel mai profund ( atman ) cu ultimul realitate ( brahman ). ”

Vechiul text hindus Asvara Gita - care înseamnă literal „cântecul lui Shiva” - este documentul fundamental pentru filozofia și tehnicile yoga.

Ce să mai citim?

Planet REBOOT

Virusul Misterios

Europa este o "cum ar fi pe care am moștenit-o"

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

O vedere obișnuită în gospodăriile hinduse, imaginile sau statuile lui Shiva (sau Siva) reprezintă una dintre ființele supreme hinduse care protejează, transformă și creează universul. Hindușii se referă adesea la această reprezentare specială a lui Shiva ca „ nataraja ” sau „Domnul dansului”.

În aceste imagini, Shiva interpretează Ananda Tandava sau „dansul fericirii”, interacțiunea simbolică a mișcării și distrugerii în care universul este creat, menținut și dizolvat.

De ce ar dansa o zeitate? Tradiția iudeo-creștină tinde să-l descrie pe Creator ca alternativ sever sau iubitor, dar rareori ca un dansator vesel, astfel încât ideea poate părea stranie pentru occidentali la început. Dar o zeitate dansatoare, pentru hinduși, reprezintă mișcarea inerentă universului, la care suntem conectați și la care răspundem cu toții.

Cele Baha'i învățăturile descriu acest impuls spiritual, acest dans de creație, în moduri similare de bucurie. În acest pasaj din Abdu'l-Baha , fiul și succesorul lui Baha'u'llah , el descrie venirea unui nou mesager al lui Dumnezeu ca o primăvară divină când „toată creația a sărit și a dansat:”

Când Soarele Realității și-a vărsat nenorocirile nesfârșite din Punctul Răsărit al tuturor dorințelor și această lume a ființei a fost luminată cu acea lumină sacră din pol în pol, cu o intensitate atât de mare și-a aruncat razele, încât a șters întunericul stigian pentru totdeauna, după care acest pământ de praf a devenit invidia sferelor cerului și acest loc josnic a luat starea și panoplia regatului supran.
Briza blândă a sfințeniei a suflat deasupra ei, împrăștiind mirosuri dulci în străinătate; vânturile de primăvară ale cerului treceau pe lângă el, iar peste el, de la Izvorul tuturor dăruirilor, erau aeruri roditoare, care purtau har fără margini. Apoi, zorii strălucitori au crescut și au venit vesti de mare bucurie. Primăvara divină a fost aici, ridicându-și corturile în această lume contingentă, astfel încât toată creația a sărit și a dansat.

Deci, dacă întâlniți una dintre acele descrieri ale lui Shiva, este un semn bun că ați găsit un șaivit (uneori scris cu Saivite), un adept al uneia dintre cele patru tradiții majore hinduse și un adorator al Shiva.

Priviți cu atenție și veți vedea dansatorul din imagine călcând pe un demon mic, ceea ce reprezintă ignoranța fiind zdrobită. Dansul lui Shiva este dansul și ritmul vieții și reprezintă schimbarea - distrugerea vechiului din care apare viața. Dansul poate avea multe semnificații în funcție de modul în care este interpretat. O versiune mai blândă a dansului, adesea asociată cu zeița Parvathi (soția lui Shiva și mama lui Ganesha), se numește lasya . Baha'ii, de asemenea, înțeleg că lucrarea lui Dumnezeu are loc prin cicluri spirituale sau anotimpuri care dezrădăcinează vechiul și întind noul în locul său.

Alte semne de a fi într-o casă șaivită ar fi o imagine sau o imagine a unui zeu cu pielea albă (care poate avea gâtul albastru) ținând un trident. Tridentul simbolizează atât cele trei forțe pe care oamenii trebuie să le învingă: ego-ul, faptele rele și iluzia; și trei forțe utile în acest sens: cunoaștere, voință și acțiune. Pentru Baha’i, acestea sunt și întreprinderi foarte importante.

Alte semne că un zeu masculin ar putea fi Shiva poartă o semilună în păr, luna simbolizând ritmurile naturii; ținând un tambur în formă de clepsidră care calculează timpul; sau dacă imaginea are o cobră în jurul gâtului său, care simbolizează forța cosmică. În imaginile lui Shiva, există adesea un taur alb numit Nandi în fundal - și acesta este un indiciu despre cine reprezintă imaginea.

Rețineți că, deși este probabil ca imaginea lui Siva (sau a oricărui zeu hindus) să fie pur și simplu un memento artistic al moștenirii spirituale a familiei, aceasta poate reprezenta și pentru ei prezența vie a acelui zeu - deci tratați imaginea cu respect.

Odată ce știi că un hindus pe care l-ai întâlnit recent este un șaivit, atunci știi și că ei îl numesc pe Dumnezeu suprem - același popor din alte credințe îl numește doar Dumnezeu, sau Iehova, sau Allah - Siva sau Shiva. De asemenea, știți că familia probabil nu crede în manifestările pământești ale lui Shiva. Pentru șaiviți, Dumnezeu rămâne în cer, dar este și - și cel mai important - în suflet. Dacă sunt șaivați serioși, se pot apleca spre practici ascetice, deoarece acest lucru este popular în șaivism.

De asemenea, ei pot practica yoga - ca formă de disciplină - deși hindușii din multe confesiuni practică yoga din motive de sănătate - la fel ca mulți occidentali. Șaivații vor tinde, de asemenea, să sublinieze unele scripturi hinduse asupra altora, de exemplu, se vor concentra asupra Vedelor (la fel ca toți hindușii), dar preferă Saiva Agamas și Saiva Puranas - ceea ce are sens - și favorizează utilizarea mantrei, „ Namasivaya ”. Șaivii provin cel mai probabil din sudul Indiei și Sri Lanka, dar provin și din zone din apropierea Nepalului.

Șaivismul este adesea asociat cu practici tantrice - un termen larg care inițial însemna un război, dar se referă acum la orice practică spirituală (adesea avansată) folosită adesea de șaiviți, șakite și, de asemenea, budiști. Scopul practicilor tantrice în hinduism este de a accesa puterea lui Dumnezeu ( prana ) care curge prin toată natura - inclusiv corpurile umane. Din punct de vedere filosofic, practicile tantrice au fost menite să facă energia divină disponibilă oricui, nu doar preoților. În linii mari, există două tipuri de practici tantrice: stângaci și dreapta. Metodele dreptaci implică instrucțiuni destul de tradiționale care au legătură cu actele meditative și acțiunile pure; în timp ce metodele din stânga sunt mai heterodoxe și extreme.

Indiferent, zeitatea hindusă Shiva reprezintă aceeași esență mistică, incognoscibilă pentru hinduși pe care Dumnezeu o face pentru credincioșii occidentali.

Putem învăța multe despre religie din obiectele sale culturale, iar imaginile asociate budismului oferă o mitologie importantă și esențială care ne poate învăța destul de mult.

Simbolul dominant în budism este în mod clar Buddha însuși în diferite ipostaze, de obicei așezat cu ochii parțial închiși, dar în versiunile japoneze Hotai , în picioare și râzând. Această versiune de râs, probabil modelată după un călugăr budist chinez corpulent cunoscut pentru fericirea și generozitatea sa, este totuși înțeleasă ca o reprezentare a lui Buddha. Aceste tipuri de imagini dețin lecții importante pentru noi.

Seninul Buddha meditativ arată în mod evident iluminarea spirituală ca un proces interior. Da, forțele sociale o pot promova, dar trezirea spirituală este întotdeauna o întreprindere psihologică individuală. Astfel poate fi accesat de oricine, iar imaginea lui Buddha arată cum: prin simpla ședere, detașarea de distrageri și atenția la ceea ce este deja în noi - împărăția lui Dumnezeu, sursa tuturor ființelor, goală de orice altceva am putea adăuga la el.

Această atenție budistă, atât de frumos surprinsă în imaginea lui Buddha meditativ, ne arată legătura noastră cu o forță extrem de puternică și sursă de înțelepciune și compasiune, dacă devenim conștienți de aceasta.

Buddha care râde are, de asemenea, o lecție importantă de învățat: că există fericirea - natura Buddha - ascunsă în toate, care așteaptă să fie dezvăluită. Toată creația este sfântă și mai mult decât pare - necesită doar percepția noastră pentru ao vedea.

Aceste două imagini și variantele lor modelează pentru noi cât de aproape este lumea eternă, cât de ușor este de atins, cât de mult are de oferit și cum suntem conectați la ea. Acestea sunt recunoașteri profunde, ușor de acceptat pentru oamenii cu minte corectă și un motiv pentru care contribuțiile budismului la civilizația spirituală, atât în est, cât și în vest, nu pot fi anulate.

Avem nevoie de mesajul lui Buddha.

Dar mesajul lui Buddha nu este în opoziție cu mesajul crucii, nici Coranul, nici Biblia ebraică, nici miezul scripturii hinduse. Toate sunt încercări de salvare a oamenilor de la distrugere socială și de sine. Este adevărat că nu putem servi diferiți stăpâni și să rămânem sănătoși - dar dacă acești stăpâni reflectă o voință comună, nu există niciun conflict.

Principiile unității și unității din credința Baha'i spun că putem învăța de la toate religiile, să le acceptăm profeții și învățăturile ca parte a unui singur plan divin și, astfel, să ne bucurăm de o înțelegere îmbogățită a lucrărilor lui Dumnezeu prin participarea la vindecarea lumii. Baha'u'llah , profetul și fondatorul Credinței Baha'i , a explicat acest concept în acești termeni:

Profeții lui Dumnezeu ar trebui considerați ca medici a căror sarcină este de a încuraja bunăstarea lumii și a popoarelor ei, pentru ca, prin spiritul unicității, să vindece boala unei umanități divizate. ... de fiecare dată când Profeții lui Dumnezeu au luminat lumea cu strălucirea strălucitoare a Stelei de Zi a cunoașterii divine, ei și-au convocat invariabil popoarele să îmbrățișeze lumina lui Dumnezeu prin mijloace care se potriveau cel mai bine exigențelor epocii în care au apărut. . Ei au putut astfel să împrăștie întunericul ignoranței și să arunce asupra lumii gloria propriei lor cunoștințe. Prin urmare, spre esența cea mai profundă a acestor profeți trebuie să fie îndreptat ochiul fiecărui om cu discernământ, în măsura în care singurul și singurul lor scop a fost întotdeauna să ghideze greșelile și să dea pace celor afectați ...

Această succesiune de profeți și religiile lor se încadrează într-un model și un plan mai larg, pe care bahaii îl numesc revelație progresivă. Aceasta înseamnă că religia evoluează continuu în timp și explică, de asemenea, creșterea și declinul fiecărei credințe individuale. Religiile trebuie reînnoite periodic, explică învățăturile Baha'i, iar budismul nu face excepție.

De ce budismul are nevoie de reînnoire

Scripturile budiste conțin o promisiune divină - că atunci când lucrurile se înrăutățesc, un nou Buddha numit Maitreya (Metteyya, Pāli ) va fi trimis pentru a restabili moralitatea și longevitatea. Versetele continuă pentru a explica modul în care fiecare nou viciu pe care îl adoptă oamenii - vorbind rău despre altul, vorbind aspru și vorbăind în gol, opinii false, lipsă de respect, adulter, incest, lăcomie excesivă și practici deviante - ar reduce durata de viață de la lungimi fantastice, începând la 80.000 de ani, la 10 ani.

Având în vedere natura evident metaforică a acestor durate de viață, punctul clar pare să fie că viciul și minciunile scurtează și pun în pericol viața, iar atât reînnoirea individuală, cât și cea socială sunt necesare pentru ca relansarea progresului uman. Omenirea are nevoie de un mare profesor, ales de Dumnezeu, care să ofere acest reînceput.

Multe societăți budiste din întreaga lume au nevoie de reînnoire, dar la fel și toate societățile. Probleme noi, unele nemaivăzute până acum, apar la rate alarmante. Unde este Maitreya noastră, noul nostru avatar, Qa'im-ul nostru, Isusul nostru cu un nume nou și Mesia nostru?

Învățăturile Baha'i spun că aceste profeții au fost îndeplinite de Baha'u'llah . Shoghi Effendi , Gardianul Credinței Baha'i, rezumând învățăturile și principiile sale majore pentru Națiunile Unite în 1947, a scris:

Scopul lui Baha'u'llah, Profetul acestei noi și mari ere pe care a intrat omenirea - Cel a cărui venire îndeplinește profețiile Vechiului și Noului Testament, precum și cele ale Coranului cu privire la venirea Promisilor Unul din sfârșitul timpului, în Ziua Judecății - nu este să distrugi, ci să împlinești Revelațiile trecutului, să reconciliezi mai degrabă decât să accentuezi divergențele crezurilor conflictuale care perturbă societatea actuală.

Scopul Lui, departe de a micșora poziția profeților care au trecut înaintea Lui sau de a le înșela învățăturile, este de a reafirma adevărurile de bază pe care aceste învățături le consacră într-o manieră care să se conformeze nevoilor și să fie în concordanță cu capacitatea și să fie aplicabil problemelor, bolilor și nedumeririlor din epoca în care trăim.

Deci, renovarea este în curs, dar este încă în mare parte nedetectată. Pentru a vedea contururile sale mai clar, ne îndreptăm în următoarele eseuri din această serie către religiile care au început în Orientul Mijlociu, deoarece acestea se bazează reciproc și adaugă detalii progresive care explică modul în care spiritul uman poate răspunde coerent forțelor și evenimentelor actuale.

Tom Tai-Seale

Tom Tai-Seale este profesor asociat de sănătate publică la Universitatea Texas A&M și student de religie pe tot parcursul vieții. El este autorul a numeroase articole și texte de sănătate publică, precum și o introducere biblică a credinței Bahai: Împărăția ta vine, de la Kalimat Press

Vezu Sursa info AICI

Ospățul recoltei boierești

2020-10-07T23:59:00.005-07:00

O povestire cu tîlc

Se spune că un nobil care trăia într-un conac la marginea unui sat i-a chemat într-o toamnă pe toți sătenii la un ospăț ca să sărbătorească recolta bogată din acel an. I-a anunțat pe oameni că, după petrecere, fiecare va primi câte un dar din partea lui. Le-a cerut însă ceva: să vină toți cu vase pline cu apă pentru a umple fântâna din curtea conacului. În ziua stabilită, toți sătenii urcau la casa boierului, unii cu butoaie, alții cu găleți, alții cu ulcioare. Toți au vărsat apa în fântână, au lăsat vasele într-un colț al curții și au intrat la ospăț.

Ce să mai citim?

Virusul Misterios

Europa este o "comoară pe care am moştenit-o"

Măsuri de maximă protecție

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Fii propriul tău nutriționist

La finalul mesei, nobilul le-a mulțumit și le-a urat drum bun spre case. Nedumerirea se citea pe fețele sătenilor: „unde sunt darurile făgăduite?”

Când să-și ia vasele cu care aduseseră apa, le-au găsit pe toate pline cu bani. Oamenii au plecat, unii nespus de bucuroși, alții cu regretul că nu căraseră mai multă apă, toți însă convinși că dacă bine faci, bine găsești.

Cineva spunea: Cu un cuvânt bun, și pe cel rău îl faci bun, și cu un cuvânt rău, și pe cel bun îl faci rău. Prin ceea ce suntem putem influența în bine pe oamenii din jurul nostru. Provocarea de astăzi este ca la întâlnirea cu prietenii noștri să fim pregătiți să răspundem nevoilor lor. Reacțiile pozitive nu vor întârzia să apară!

Vezi aici Povestea Boierului

Vezi și

”Delfinul Negru” - cea mai securizată închisoare

2019-01-14T07:37:00.003-08:00

Nimeni nu a evadat de aici

”Delfinul Negru”, cea mai de temut închisoare

Cunoscută sub numele de ”Delfinul Negru”, cea mai de temut închisoare din Rusia are în custodie criminali siniștri, teroriști și canibali.

Situată în regiunea Orenburg, ”Delfinul Negru” este unul dintre cele mai vechi penitenciare din Rusia. Înființat în secolul al XVIII-lea, după o revoltă sângeroasă, cunoscut și sub numele de ”răzvrătirea lui Pugachev”, mai târziu, acesta a servit drept spital pentru deținuți. Abia în anul 2000, clădirea a fost transformată într-o închisoare de maximă securitate.

În prezent, unitatea are în custodie aproximativ 1600 de deținuți și este numită, neoficial, ”Delfinul Negru”, datorită unei sculpturi așezate în fața intrării principale. Se spune că acolo este locul în care teroarea a fost impregnată în inimile celor mai odioși criminali, din cauza reputației nemiloase pe care acest centru de detenție și-a propagat-o.

Criminali în serie, pedofili, teroriști, canibali, toți își împart sentințele pe viață în spatele zidurilor impunătoare ale închisorii. Unii dintre deținuții de acolo au comis atrocități atât de grave încât nu mai au nici măcar posibilitatea de eliberare condiționată.

”Cel mai important lucru este acela de a evita să fii agitat aici. Este foarte ușor să devii un animal aici. De aceea încercăm, atât noi, cât și administrația, să rămânem umani”, a spus Igor Tischenko, unul dintre deținuți. Igor a fost condamnat pe viață în urma unor încăierări cu o bandă rivală. A ucis șapte oameni și a rănit alte opt. ”Mă întrebi dacă aș face-o din nou? M-am gândit la asta. Ar fi fost mai bine dacă aș fi murit și eu cu ei. Probabil nu aș mai face-o!”, a transmis acesta într-un material realizat de Russia Today, canalul de propagandă al Kremlinului.

Vezi și

În prezent, mai mult de 700 de deținuți sunt condamnați pe viață în această închisoare, care, în total, au ucis aproape 4000 de persoane. Pe fiecare ușă a celulei există o descriere detaliată a crimelor deținuților, astfel încât orice simpatie pe care ar putea să o simtă gardienii să dispară imediat.

Deținuții sunt ținuți în celule cu uși din oțel gros, precum și bare de oțel suplimentare, care separă spațiul de locuit de toate ușile și ferestrele, creându-se astfel o celulă în interiorul unei alte celule. Condamnații sunt escortați tot timpul cu cătușe și sunt îndoiți cu fața în jos, câteodată chiar legați la ochi, pentru ca aceștia să nu-și poată lua repere în cazul unei eventuale evadări.

Însă viața deținuților nu este în totalitate atât de grea. Celulele sunt dotate cu televizoare, sunt permise cărți și ziare, iar condamnații pot accesa biblioteca din interiorul închisorii. Dispun și de o biserică, construită și pictată tot de deținuți. Pot efectua apeluri telefonice și au dreptul la patru vizite pe an, cu o vizită până la trei zile.

Controlul din interiorul penitenciarului este foarte strict. Deținuții sunt supravegheați 24 din 24 de ore, toate celulele sunt dotate cu camere de supraveghere, iar luminile sunt mereu aprinse. La un interval de 15 minute, un gardian verifică situația din fiecare celulă. Datorită regimului strict al închisorii, în ultima jumatate de secol nimeni nu a evadat vreodată de la „Delfinul negru”, iar pentru mulți dintre ei, singura cale de ieșire de acolo este moartea.

Sursa: https://stirileprotv.ro/stiri/international/delfinul-negru-cea-mai-de-temut-inchisoare-din-rusia-nimeni-nu-a-evadat-de-aici-pana-acum.html

Un bărbat a fost condamnat pentru viol,
după 37 de ani de la comiterea faptei.

Cum l-a recunoscut victima

În Marea Britanie a fost acuzat de viol și hărțuire sexuală la aproape 40 de ani de la comiterea faptei, după ce a fost închis în aceeași celulă cu victima sa.

Gary Mottershead și-a petrecut mai bine de trei decenii crezând că a scăpat de faptele sale, după ce a violat și a hărțuit în repetate rânduri un copil de 6 ani în anii ’80.

În 2015, după ce a fost arestat pe motiv că și-a agresat soția, Gary a fost trimis în aceeași celulă cu victima sa, în vârstă de 43 de ani, arestată la rândul ei pentru furt, scrie Dailymail.

În primă fază, victima nu și-a recunoscut agresorul, însă, în timp, a început să-și dea seama că este aceeași persoană care l-a abuzat sexual între anii 1981-1983. Ulterior, a povestit totul unui angajat al închisorii.

Sursa: Gary Mottershead a fost condamnat pentru că a violat un minor de 6 ani 37 de ani mai târziu de la comiterea faptei, după ce destinul l-a aduc în aceeași celulă cu victima sa.

Illuminati

2017-04-09T14:57:00.002-07:00

Illuminati si Vaticanul

La sfârşitul celui de al doilea război mondial, aproape toţi monarhii au fost înlăturaţi. O bună parte din planul Iluminaţilor a fost realizat. Care a fost situaţia bisericii catolice? Serviciul secret al Vaticanului a fost de secole Ordinul Iezuiţilor. Acest ordin a fost înfiinţat în anul 1534 de Ignatiu de Loyola care, ca şi ceilalţi trei şefi ai ordinului, a fost de origine evreiască.

Puterea acestor şefi ai Iezuiţilor era atât de mare, încât ei au fost numiţi „Papii negri”.

În timpul celui de al doilea război mondial, în Vatican s-au infiltrat şi alte loji masonice: OSS, MI6, Loja P2, care este cea mai mare lojă din Italia. În 1976 a fost un scandal public când s-a aflat că în loja P2 se află 121 de prelaţi ai Vaticanului ca: Jean Villot, Agostino Casaroli (ministru de externe al Vaticanului), Sebastiano Baggio, Ugo Poletti şi directorul băncii Vaticanului, Paul Marcinus. Dar în loc să fie trase la răspundere aceste persoane, mai întâi a fost asasinat Papa Paul I şi apoi a urmat persecuţia ziariştilor şi publiciştilor.

Vezi și

După cum am văzut, Iluminaţii susţin totdeauna amândouă părţile aflate într-un conflict sau război. Absolut clar s-a văzut acest lucru după al doilea război mondial: sprijinul dat organizaţiei CIA prin Allan Dulles, şi sprijinul faţă de SS, organizaţie secretă, cu şeful ei Gehlen.

Biserica catolică a transferat clandestin mulţi membri SS în Elveţia. Unii dintre ei s-au transformat în preoţi şi s-au împrăştiat în alte ţări ca Argentina, Paraguay sau SUA.

După război, Gehlen a primit însărcinarea să organizeze postul de radio „Europa Liberă”, care a vehiculat tot timpul minciuni în legătură cu „războiul rece”, pentru a camufla dorinţa de a înarma ambele părţi, din banii cetăţenilor, cu sudoarea muncii lor.

Din înarmarea vestului şi a estului, Iluminaţii au realizat profituri astronomice. După aceste pseudo-revoluţii „de catifea”, se pot arunca rachetele la gunoi. Cu aceşti bani nu era mai bine să se facă ceva pentru popor?

În sfârşit, o bună parte din membrii SS au fost preluaţi direct de CIA. Un alt membru clerical din „Comitetul celor 300” este Josef Retinger (Ratzinger), care era în strânsă legătură cu CIA. El se consulta cu Luigi Gedda, medicul Papei Pius VII, apoi al Papei Paul VI, şi lucrau mână în mână cu Oficiul Serviciilor Strategice al CIA. Retinger era în strânsă legătură şi cu prinţul Bernhard al Olandei, cu premierul italian, cu Sir Collin Grubbin (membru în serviciul secret britanic) şi cu directorul CIA, generalul Walter Bedell. Prinţul Bernhard era înainte de război membru SS şi avea o funcţie în concernul I.G. Farben. După căsătoria şi intrarea sa în casa regală a Olandei, a primit o funcţie la Shell Oil. Acest grup a fost sâmburele din care, în mai 1954, s-a constituit Organizaţia Bilderberg, în hotelul din Osterbeek, Olanda. Prinţul Bernhard a fost primul director al Organizaţiei Bilderberg. Un alt membru CIA cu mare influenţă în Vatican a fost cardinalul Spellman. Acesta a jucat un rol în răsturnarea democraţiei în Guatemala, în 1954, de către CIA.

papa masonerie

Spellman a fost acela care l-a adus pe preotul Paul Marcinus (crescut la periferia Chicago-ului), făcându-l cardinal şi şef al băncii Vaticanului. Sub conducerea lui, prin această bancă, s-au făcut cele mai criminale tranzacţii de bani şi acţiuni.

Cu Michelle Sindona (cunoscut mai târziu ca un escroc de talie mondială şi arestat în SUA), Roberto Calvi, şeful băncii Ambrosiana (mai târziu, găsit mort sub un pod din Londra) şi Licio Gelli, şeful lojii P2, s-au făcut cele mai spectaculoase afaceri, dar şi cele mai dubioase din istoria Vaticanului.

Banca Vaticanului a înlesnit scoaterea în străinătate a unor imense sume de devize din Italia, ruinând economia italiană.

În 1966, magazinul „Look” a publicat articolul „Rolul evreilor în schimbarea gândirii bisericii catolice”, în care sunt descrise detalii ale consultaţiilor secrete între loja evreiască B’nai B’rith şi cardinalul Bea care reprezenta Biserica Catolică.

Vaticanul este probabil cea mai bogată organizaţie din lume. Averea Vaticanului este administrată de Banca Rotschild.

Orice om politic îl vizitează pe Papă, fie el Bush sau Gorbaciov.

Dacă luăm în consideraţie evenimentele petrecute numai în ultimele trei decenii, observăm întâmplări demne de romane criminale. Asasinarea Papei Ioan al XXIII-lea: anunţul morţii lui a fost tipărit în ziarul masonic mexican „El informator”, din eroare, pe data de 3 iunie 1963, iar Papa a murit în seara zilei de 3 iunie 1963, la ora 19.49.

Asasinarea Papei Paul I, după numai 33 de zile de pontificat, constituie un alt fapt concludent. Acest papă a fost botezat de popor „Papa zâmbitor”, iar în timpul cât a fost patriarhul Veneţiei, oamenii l-au îndrăgit şi apreciat. El voia să transforme radical politica Vaticanului şi să facă ordine în finanţele Vaticanului. Acest om integru, incoruptibil, luptător pentru cei săraci, hotărât să lupte contra mafiei şi hotărât să facă reforme drastice, a fost asasinat.

Felul cum au reacţionat vârfurile din Vatican, nepermiterea unei autopsii, graba îmbălsămării şi înmormântării cadavrului, informaţiile false şi contradictorii au demascat evenimentul tragic.

Papa Ioan Paul al II-lea, alias Carol Voityla Katz, fostul papă, fost Iluminat şi membru al clubului Rotary. El a fost şeful lojii secrete „Opus Dei” şi guvernatorul clanului Rockefeller. El era de origine evreu şi pseudo-regentul „Noii biserici mondiale romano-iezuite”.

Misiunea sa a fost de a subordona biserica catolică religiei „mozaice”, de a recunoaşte „vina seculară” a catolicismului faţă de poporul mozaic, de a recunoaşte participarea religiei creştine la holocaust şi de a slăbi biserica ortodoxă, propunând ortodocşilor „unirea credinţelor creştine”. El este pregătitor unei „One World Religion” (religii mondiale). În cuvântarea sa din 15 noiembrie 1982, într-o audienţă generală, cu ocazia morţii preşedintelui libanez Gemayel, a spus următoarele:

«Ierusalimul, oraşul Domnului, poate deveni şi un oraş al oamenilor – „City of man”». Această denumire este întrebuinţată de Iluminaţi când spun „guvern mondial” sau “dictatură mondială”.

În 18 aprilie 1983, a fost primită în audienţă papală întreaga „Comisie trilaterală”, înfiinţată de Zbigniew Brzezinski şi Rockefeller. Aici a fost criticat mersul prea încet al făuririi „Noii Ordini Mondiale”. Ne putem imagina că această întâlnire între Papă şi o asemenea Comisie nu s-a rezumat la consumarea împreună a unei ceşti de cafea.

Sursa: https://vremuritulburi.com/2014/06/24/illuminati-si-vaticanul/

facebook/Jos cu Masoneria Satanica

Lumina Sfântă

2014-04-21T11:28:00.002-07:00

Lumina Sfântă de la Ierusalim

Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.
Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai. (Ioan 15:12-13)

An de an, cu ocazia Paştelui ortodox, credincioşii se bucură de ceea ce ei numesc minunea Sfintei Lumini. Acest eveniment miraculos se petrece an de an în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, în timpul slujbei de vecernie ce are loc în Sâmbăta Mare, ziua dinaintea Paştelui.

În cadrul ceremoniei, Patriarhul grec al Ierusalimului înconjoară Sfântul Mormânt alături de un sobor de ierarhi şi de preoţi. După procesiune, Patriarhul intră cu 33 de lumânări în Sfântul Mormânt, unde se crede că Lumina Sfântă coboară şi le aprinde. După acest eveniment, Patriarhul iese din mormânt şi împarte Lumina credincioşilor prezenţi în biserică.

Evenimentul este considerat de către adepţii creştinismului ca fiind cel mai vechi miracol atestat anual. Deşi a fost descrisă în mai multe scrieri începând cu secolul 4 e.n., minunea a început să fie documentată sistematic începând cu 1106, când a fost menţionată în scrierile călugărului rus Daniel.

Încă de pe vremea când Ierusalimul se afla sub conducerea musulmanilor a existat o doză serioasă de scepticism asupra acestui fenomen, însă acesta era tolerat pentru că pelerinii ce călătoreau special pentru a fi martori la moment aduceau venituri consistente . Când Ierusalimul a fost cucerit de cruciaţi, aceştia au izgonit preoţimea ortodoxă şi au descoperit că miracolul a încetat să se mai producă. Absenţa pelerinilor şi a taxelor plătite de aceştia l-au convins pe regele Baudouin să le permită preoţilor ortodocşi să revină în Biserica Sfântului Mormânt, însă întâmplarea a amplificat scepticismul.

Fenomenul este descris de celebrul istoric Edward Gibbon în opera sa de căpătâi, Istoria declinului şi prăbuşirii Imperiului Roman, în volumul IV, publicat în 1788: "Musulmanii zâmbeau cu condescenţă la menţiunea flacării miraculoase ce se aprindea în ajunul Paştelui. Această fraudă pioasă, concepută în secolul al IX-lea, era apreciată de cruciaţii latini şi este repetată anual de către preoţimea sectelor greceşti, armene şi copte, impunând-o asupra spectatorilor creduli pentru beneficiul propriu şi pentru cel al tiranilor ce îi conduc. Cu timpul, toleranţa asupra acestui fenomen a fost sporită şi de interes, veniturile prinţului şi ale emirului crescând în fiecare an datorită miilor de străini ce veneau să observe fenomenul".

Vezi și

O altă sursă istorică la care apelează scepticii este arhimandritul rus Porfirie, ce a fost trimis în secolul al XVII-lea la Ierusalim de către Biserica Ortodoxă Rusă pentru a fonda misiunea rusească. În jurnalul pe care l-a ţinut, acesta menţionează că preoţimea din Ierusalim ştia că «miracolul» este de fapt o fraudă. "Un ierodiacon care a intrat în altarul Mormântului atunci când, după cum crede toată lumea, focul sfânt coboară, a văzut oripilat că focul este aprins de la o simplă lampă de icoană care nu se stinge niciodată, şi astfel focul sfânt nu este o minune. El însuşi mi-a spus despre asta azi", a scris Porfirie în jurnalele ce au fost publicate între 1894-1901.

Victoria Clark, corespondenta pentru România a publicaţiei britanice The Observer în anii '90, a scris o carte dedicată miracolului de la Ierusalim, intitulată Holy Fire: The Battle for Christ's Tomb. Jurnalista relatează că în secolul al XIX-lea, clerul ortodox din Ierusalim a dorit să prezinte publicului larg miracolul ca fiind mai degrabă simbolic, însă pierderile financiare şi spirituale au fost considerate prea mari, aşa că ideea a fost abandonată. Nici incidentul grav din 1834, când sute de pelerini au murit călcaţi în picioare de mulţimea strânsă lângă micuţa biserică, nu a schimbat hotărârea clerului.

În 2001, un făclier armean care a luat de multe ori parte la ceremonia de la Ierusalim a dezvăluit pentru The Telegraph secretul Luminii Sfinte. "Nu este niciun miracol. Preoţii greci aduc o lampă - ce a fost folosită în acest scop de 1500 de ani - pentru a aprinde Lumina Sfântă. Pentru pelerinii credincioşi, ce vin din ţări îndepărtate, este un foc din rai, un adevărat miracol. Dar nu şi pentru noi", a mărturisit el.

Ipoteza unei lămpi cu o vechime de 1500 de ani nu pare a fi prea credibilă. Cea mai plauzibilă explicaţie a fost oferită acum câţiva ani de un specialist grec, care a studiat fenomenul timp de mai mulţi ani.

Fosforul, cheia Luminii Sfinte?

Pentru că Patriarhul nu poate pătrunde cu surse de foc în biserică, fiind controlat de autorităţile israeliene, scepticii au explicat că secretul Luminii Sfinte este ascuns în lumânările pe care acesta le ia cu el în Biserică. Dacă acestea sunt impregnate cu fosfor alb, nu este nevoie de o sursă de foc pentru a le aprinde, deoarece fosforul, în contact cu aerul umed, tinde să ia foc spontan.

Un istoric grec, Michael Kalopoulos, a făcut o demonstraţie în direct la o televiziune din Grecia, arătând cum lumânările folosite de Patriarh se pot aprinde fără a avea nevoie de o sursă de foc.

În imaginile video de mai jos se poate observa cum cercetătorul grec înmoaie vârful lumânărilor în fosfor, iar acestea se aprind apoi de la sine:

Pentru a amâna aprinderea flăcărilor, lumânările pot fi apoi înmuiate într-un solvent organic, fosforul urmând să ia contact cu aerul abia după ce acesta se evaporă.

Calităţile fosforului erau cunoscute încă din antichitate, spune Kalopoulos, fiind folosit de magicienii din Caldeea în secolul V î.e.n. De asemenea, Strabon descrie folosirea sa de către babilonieni în Geographica, lucrare publicată în anul 23 e.n.

Lumina Sfântă în viitorul apropiat

Chiar dacă a rezistat timp secole, în ciuda scepticilor care au acuzat fenomenul de fraudă, Lumina Sfântă ar putea fi afectată de o constrângere practică: necesitatea asigurării ieşirilor de incendiu.

Autorităţile israeliene sunt îngrijorate de faptul că Biserica Sfântului Mormânt are doar o singură intrare, nerespectând astfel regulile de siguranţă ce impun prezenţa unei ieşiri de urgenţă care să poată fi folosită în cazul unui incendiu.

În timpul procesiunilor de Paşte peste 10.000 de credincioşi se înghesuiesc în biserică, alte câteva mii aflându-se în exteriorul clădirii. Autorităţile israeliene se tem că un foc sau o îmbulzeală necontrolată în timpul ceremoniilor de Paşte ar putea duce la o adevărată tragedie. Temerile sunt susţinute de precedentul din 1834, când sute de persoane au murit călcate în picioare şi sufocate atunci când mulţimea s-a speriat şi a încercat să iasă din biserică.

Principala problemă este că Biserica este precis împărţită între ortodocşii greci, romano-catolici şi armeni, alte culte (precum cele ale etiopienilor, copţilor şi asirienilor) având de asemenea drepturi. Fiecare centimetru al clădirii este repartizat uneia din cele 6 Biserici conform unei înţelegeri ce datează de 155 de ani. Construcţia unei ieşiri de incendiu s-ar face doar pe teritoriul aparţinând unuia dintre aceste culte, însă niciuna nu este dispusă să cedeze.

De asemenea, autorităţile israeliene nu pot impune construirea ieşirii de incendiu, pentru că suveranitatea Israelului în Oraşul Sfânt nu este recunoscută la nivel internaţional, iar fiecare dintre 6 Biserici are susţinerea unui guvern, cel puţin.

Patriarhul Ierusalimului a avertizat autorităţile israeliene că este extrem de dificil să intervii în echilibrul agreat de cele 6 culte: "Biserica este precum o casă în ruine - dacă scoţi o piatră, rişti să se prăbuşească cu totul". Astfel, problema nu pare a avea o soluţie pe termen scurt, accentuându-se riscul ca, în viitor, un miracol să se transforme într-o tragedie. Sursa

Sfanta Lumina de la Ierusalim

In mod suprafiresc ea este o minune dumnezeiasca necuprinsa de mintea noastra, care se repeta din an in an, in Sambata Mare, de aproape 20 de veacuri. Este cea mai mare minune din zilele noastre vazuta atat de credinciosi, cat si de necredinciosi. Este minunea care uimeste toata mintea si dovedeste oamenilor pana la sfarsitul veacurilor ca Hristos, lumina lumii si Mantuitorul sufletelor noastre, a inviat din morti a treia zi, daruind tuturor viata vesnica.

Despre felul cum se savarseste aceasta minune a aprinderii sau mai corect spus, a venirii Sfintei Lumini pe Mormantul Domnului, s-a scris prea putin. Nici in zilele noastre nu se vorbeste cat s-ar cuveni despre aceasta negraita minune. Poate tocmai pentru ca este o minune publica, vazuta de toti si verificata, asupra careia ortodocsii nu au nici o indoiala! Sau, poate, pentru a nu crea discutii si controverse omenesti inutile asupra acestei sfinte minuni. Biserica Ortodoxa din Ierusalim nu accepta nici un fel de publicitate zgomotoasa, nici discutii si scrieri polemice pe aceasta tema. Cine crede in Hristos si voieste sa vada o mare minune a zilelor noastre, cine doreste sa se intareasca mai mult in dreapta credinta, sa mearga la Mormantul Domnului si va vedea minune negraita.

Si acum sa relatam pe scurt cum se aprinde Sfanta Lumina la Sfantul Mormant. Sfanta Lumina se aprinde pe Mormantul Domnului nostru Iisus Hristos in Sambata Mare, ziua, intre orele 12.30-13.30, in timpul Vecerniei Mari. Se stie ca, de-a lungul secolelor, Sfanta Lumina nu se aprinde decat numai la ortodocsi, ca o dovada incontestabila ca numai ei pastreaza dreapta credinta apostolica. Este cea mai puternica dovada care marturiseste ca Ortodoxia este credinta cea adevarata.

Este controlat inca din noaptea Vinerii Mari, dupa prohod, de catre cativa politisti civili necrestini - un arab, un turc si o persoana din partea statului Israel. Ei verifica toate obiectele din interior sa nu aiba vreo sursa de foc, verifica lespedea Sfantului Mormant si controleaza corporal pe arhiereul grec care presara vata pe mormantul Domnului. Apoi se sting toate luminile si se pecetluieste usa Sfantului Mormant cu doua mari peceti, benzi de panza alba cu ceara si sigilii la capete, in forma de X. Gardienii raman de paza la usa Mormantului pana cand se aprinde Sfanta Lumina.
Procesiunea pentru Vecernia Sambetei Mari se formeaza la sediul Patriarhiei Ortodoxe. Toti slujitorii se imbraca in odajdii albe. La ora 9 dimineata procesiunea se porneste spre Biserica Sfantului Mormant. Inainte merg patru "dragomani", civili greci, in tintita speciala, cu toiege metalice in maini, pentru a anunta inceperea procesiunii: apoi urmeaza doi diaconi care duc pe maini Sfanta Cruce care are in ea lemn din Crucea Mantuitorului. Apoi urmeaza cortegiul sutelor de slujitori, care strabate culoarul viu al miilor de inchinatori, ce umplu toate ulitele, curtea, biserica, galeriile.

In biserica, slujitorii, in frunte cu Patriarhul, se opresc in fata Sfantului Mormant pecetluit. Apoi inconjoara de trei ori Sfantul Mormant pe partea dreapta, in sunetul clopotelor, cantand "Invierea Ta, Hristoase. Mantuitorule, ingerii o lauda in ceruri si pe noi, pe pamant, ne invredniceste cu inima curata sa Te slavim". La a treia ocolire se canta imnul vecerniei de la vohod "Lumina lina a sfintei slave". Apoi patriarhul cu toti slujitorii se retrag in altarul bisericii ortodoxe de vizavi si stau in asteptare. Intre timp, vin diferiti delegati oficiali, autoritati locale si bisericesti armene, romano-catolice si copte. Miile de credinciosi stau cu felinarele speciale in maini sa duca acasa, in tara lor, Sfanta lumina. Cei mai multi insa, tin in maini cate un manunchi de 33 de lumanari albe, legate intre ele, pe care este imprimata icoana Invierii Domnului, ca sa le aprinda la vreme.
Acest manunchi simbolizeaza numarul anilor pe care i-a trait Mantuitorul pe pamant. Se face o tacere mormantala! Fiecare se roaga, fiecare asteapta cu emotie Lumina divina, fiecare sta concentrat in sine insusi, cuprins de fiorul tainic al minunii.

Pe la orele 11.30 vin de la Betleem cateva sute de arabi ortodocsi, sa ia Sfanta Lumina. Ei sunt foarte evlaviosi, dar si galagiosi in acelasi timp, inconjoara Sfantul Mormant, se roaga tare cu mainile in sus, se urca unii pe umerii altora, se agata de peretii baldachinului Sfantului Mormant, de jur-imprejur, ca albinele pe fagur, si ridica mainile, cerand Sfanta Lumina: "Doamne, trimite-ne din cer Lumina!".

In jurul orei 12, in timp ce preotii stau la vohod de la altarul Bisericii Invierii pana la Sfantul Mormant, patriarhul se dezbraca de omofor, de sacos si de mitra, si ramane numai in stihar alb, cu epitrahil, manecute si brau. Apoi este condus de doi diaconi si de eclesiarhul bisericii in fata Sfantului Mormant. Aici, mai intai este controlat peste tot de politisti necrestini, in prezenta reprezentantilor oficiali armeni, romano-catolici si copti, sa nu aiba vreo sursa de foc. Apoi patriarhul desigileaza usa Sfantului Mormant, prin ruperea pecetilor si intra in prima incapere, numita "Capela Ingerului", insotit, dupa traditie, de un arab musulman. Diaconii si eclesiarhul raman afara, la usa. Ceara de la cele patru sigilii se aduna intr-o cupa de argint si se duce la altar, unde se pastreaza pana la Pastele anului urmator.

Patriarhul intra apoi in a doua incapere si ingenuncheaza in fata lespedei Sfantului Mormant, iar musulmanul ramane in Capela Ingerului si supravegheaza. Se sting toate lumanarile, candelele, luminile, in biserica se face o mare tacere. Emotia minunii cuprinde pe toti. Numai arabii agatati deasupra fac mereu semne de implorare a Sfintei Lumini. Se zice ca daca nu vin arabii sa se roage, intarzie venirea Sfintei Lumini. Toti se roaga strigand "Doamne, da-ne Lumina!" "Sa vina Lumina!", "Trimite-ne din cer lumina!"

Dupa 15-20 de minute de fierbinte rugaciune, toata lumea din biserica observa o lumina puternica, ca o scanteie luminoasa de fulger, coborand in zigzag prin cupola mare a Bisericii, in multime se aud glasuri de emotie in toate limbile. Scanteia dumnezeiasca coboara deasupra Capelei Sfantului Mormant, ca un glob de lumina ce se sfarama in mici bucaati. Apoi intra inauntru ca o subtire raza de foc. Coboara pe lespedea Mormantului si aprinde vata presarata deasupra. Deja vata si lespedea se incarca de o roua divina, in timpul rugaciunii. In aceasta clipa Sfanta Lumina a venit! Minunea s-a savarsit! Multimile asteapta cu nerabdare Sfanta Lumina, cu mainile intinse. Fruntile si obrajii tuturor sunt transpirate de emotia minunii! O mare bucurie si trezire spirituala se savarseste in inimile si constiintele tuturor.

Patriarhul aduna cu mainile vata aprinsa de o flacara galben-verzuie, care timp de cateva minute nu arde. Apoi pune vata aprinsa in doua cupe de aur cu gauri si iese in Capela Ingerului. Aici aprinde doua buchete mari de cate 33 de lumanari, in prezenta musulmanului, iar cupele aprinse le da, pe doua ferestre mici, afara, la cei doi diaconi ortodocsi. Acestia duc o cupa la Sfantul Altar, iar a doua la biserica Sfintilor Imparati Constantin si Elena de la Patriarhie. Apoi patriarhul iese in fata Sfantului Mormant cu cele doua faclii aprinse si striga de trei ori: "Veniti de luati lumina!"

Minunea continua, in clipa cand patriarhul iese din Sfantul Mormant, se aprind singure cele sase candele ale ortodocsilor de deasupra, o parte de lumanari din sfesnice si candelele din Altarul Bisericii Mari, sub privirile uimite ale tuturor. Apoi, doi diaconi iau pe patriarh si il duc in Sfantul Altar, in cel mult trei minute, toti credinciosii adunati aprind felinarele si buchetele de cate 33 de lumanari. Biserica este parca o flacara vie. Multi se ating de flacara cu fata, cu mainile, cu hainele, pentru binecuvantare, fara a se arde. Abia dupa cateva minute flacara arde in mod normal. Tot acum iau Sfanta Lumina de la patriarh, romano-catolicii, armenii si coptii si o duc in altarele lor. unde o pastreaza tot anul. La urma, patriarhul tine o scurta predica de multumita Mantuitorului si de intarire a credintei ortodoxe. Timp de doua ore se scurg zeci de mii de pelerini prin fata Sfantului Mormant, cu Sfantta Lumina in maini si cu caldura credintei in inimi. La orele 3 dupa amiaza Vecernia si procesiunea Sfintei Lumini iau sfarsit. Pelerinii se intorc la gazdele lor, cu fetele luminate si cu faclii aprinse, zicand fiecare in limba sa: "Slava Tie. Mantuitorule, pentru aceasta negraita minune!" In noaptea de Sfintele Pastila ora 11 se pornesc din nou in mare procesiune, de la patriarhie spre Biserica Sfantului Mormant, toti slujitorii in frunte cu patriarhul, inainte merg cei patru dragomani, apoi saisprezece diaconi cu prapuri, doi diaconi cu Crucea mare de procesiuni, in care se afla lemn din Crucea Mantuitorului si, in continuare, preotii, episcopii, patriarhul si mii de credinciosi.

La intrarea in marea biserica, intai se inconjoara de trei ori Sfantul Mormant cu crucea si cu faclii aprinse din Sfanta Lumina, cantand "Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand si celor din mormanturi viata daruindu-le". Apoi se citeste Evanghelia Invierii in fata Sfantului Mormant si se incepe slujba Invierii, dupa randuiala. In timpul cantarii fiecarei pesne, un arhiereu, cu cativa preoti si diaconi, cu Crucea si cu Sfanta Lumina in maini cadeste si inconjoara Mormantul Domnului. Dupa slujba Invierii se face in continuare Sfanta Liturghie pe Sfantul Mormant. Slujeste patriarhul cu mai multi preoti si diaconi. Slujba este mareata, dumnezeiasca! Inimile tuturor simt din belsug bucuria Invierii. La ora 2 dupa miezul noptii. Liturghia Invierii ia sfarsit. Arhimandritul Ioanichie Balan Sursa

Intamplatri miraculoase

2014-03-09T11:39:00.001-07:00

Dispretrul fata de Dumnezeu , le-a adus moartea !

John Lenon

(Cantaret):



Cu cativa ani inainte de a muri, intr-un interviu pentru o revista americana , el a declarat:


'Crestinatatea va lua sfarsit, va disparea..

Nu este nevoie sa imi sustin aceasta idee. Sunt sigur.

Nu am ce spune despre Iisus, insa cei ce-L urmau erau oameni prea simpli, astazi noi suntem mai cunoscuti decat El" (1966).

Lennon, dupa ce a declarat ca membrii formatiei Beatles erau mai cunoscuti decat Iisus Christos, a fost impuscat de sase ori.

Tancredo

Neves

(Presedinte al Braziliei ):

In timpul campaniei prezidentiale, acesta a declarat ca, daca ar obtine 500.000 de voturi din partea partidului sau, nici Dumnezeu nu l-ar mai putea indeparta de la Presedintie.

Bineinteles, a obitnut voturile, insa s-a imbolnavit cu o zi inainte de a deveni presedinte, apoi a murit.

Cazuza

(Compozitor, cantaret si poet bi-sexual):

In timpul unui spectacol in Canecio ( Rio de Janeiro ),  in timp ce isi fuma tigarea, a pufait fumul in aer si a spus: 'Doamne, asta e pentru tine.'

A murit la varsta de 32 de ani, de CANCER pulmonar, intr-un fel groaznic.

Cel care a construit Vasul Titanic

  Dupa ce s-a incheiat construirea Vasului Titanic, un reporter l-a intrebat cat de sigur era Vasul.

El a raspuns cu un ton ironic:

'Nici chiar Dumnezeu

nu il poate scufunda'

Vezi și
Schema de tratament pentru Covid-19
În medie, perioade necesară
dezvoltării unui vaccin este de 12-15 ani ?
Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor
Scara de valori a societății romanești
Europa privită din viitor
Hrana vie
Noile vaccinuri
Planurile in derulare sunt o munca in progres
Destinatii uimitoare pe glob
Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile
Primarul care nu frură
Duda a pus mâna pe Casa Regală
Nu poti multiplica bogatia divizand-o !
Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg
O Nouă Republică
A fi patriot nu e un merit, e o datorie.!
În vremea monarhiei, Țaranii romani reprezentau 90%
Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL
Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste
Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul
Fii propriul tău nutriționist
Maya ramane o civilizatie misterioasa
Slăbești daca esti motivat
Serbet de ciocolata
Set medical Covid necesar acasă
Medicament retras - folosit în diabet
Brexit-ul - Spaima Europei
Virusul Misterios
Inamicul numărul unu al
acumulatorilor
Sistemele solare - apă caldă
Economisirea energiei electrice
Hoțul de cărți
Aparitia starii de insolventa
TRUMP ESTE PRESEDINTE
Microbii din organismul uman
Despre islamizarea Europei. O publicăm integral.
„Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”
Masca ce omoară virusul
O veste de Covid
Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil
Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea
Îndulcitorul care scade glicemia
VIRUSUL - SPAIMA OMENIRII
Fii propriul tău nutriționist

Cred ca stiti cu totii ce a urmat

Marilyn

Monroe (Actrita)

A fost vizitata de Billy Graham, in timpul unei reprezentatii a unui spectacol.



Acesta a declarat ca Spiritul Lui Dumnezeu l-a trimis sa ii predice.

Dupa ce a ascultat ceea ce a avea de spus Predicatorul, ea a replicat:

'N-am nevoie de Iisus al tau'.

O saptamana mai tarziu, a fost gasita moarta, in apartamentul ei.

Bon Scott (Cantaret)

Fostul vocalist al formatiei AC/DC. Intr-un cantec din 1979, el spunea:

'Nu ma opriti: ma indrept pe drumul meu, pe drumul care duce in infern'.



Pe 19 februarie 1980, Bon Scott a fost gasit mort, inecat cu propria voma.



Campinas

(in 2005)

In Campinas , Brazilia, un grup de prieteni, beti, au luat, in drum, o alta prietena....

Mama a insotit-o pana la masina si, ingrijorata de starea in care se aflau prietenii ei, i-a spus, tinand-o de mana pe fata care se asezase in masina:

'Fiica mea, mergi cu Dumnezeu si fie ca El sa te apere.'

Aceasta a raspuns: 'Poate doar daca El (Dumnezeu) merge in portbagaj, pentru ca aici, inauntru, ....e deja plin. '

Peste cateva ore, a sosit vestea ca tinerii au fost implicati intr-un accident mortal, toti au murit, masina era de nerecunoscut, nu se mai putea spune ce tip de masina fusese, insa, in mod surprinzator, portbagajul era intact.

Politia a declarat ca nu vedea in ce mod a putut ramane intact portbagajul. Spre surprinderea lor, in portbagaj, au gasit un carton de oua, iar ouale erau toate intregi.

Christine

Hewitt (ziarista si redactora de emisiuni de divertisment din Jamaica )

a declarat ca

Biblia (Cuvantul lui Dumnezeu) este cea mai proasta carte scrisa vreodata.
In iunie 2006

a fost gasita arsa in masina proprie.

Multi alti oameni importanti au uitat ca nu exista nici un alt nume caruia sa i se fi acordat atata autoritate, precum numele lui Iisus.

Multi dintre acestia au murit, numai Isus a murit si a inviat si este viu.

'Iisus'

PS:

daca ar fi fost o gluma, ai fi trims-o tuturor.

Ai curajul sa trimiti acest mesaj ?

Eu mi-am indeplinit menirea, a spus Iisus



'daca iti este rusine cu mine,

si mie imi va fi rusine cu tine in fata Tatalui meu.'



Tu esti prietenul nr 8

caruia i-am trimis mesajul in 8 secunde. Eu nu voi intrerupe lantul !

Mi s-a spus ca acest lucru functioneaza !!!! Episcopul T.D.. Jakes 'Rugaciunea de 8 secunde.' Repetati aceasta rugaciune si veti vedea cum raspunde Domnul !

'Doamne, Te iubesc si am nevoie de Tine, vino in inima mea, binecuvanteaza-ma, binecuvanteaza-mi familia, pe prieteni, binecuvanteaza-mi casa si prietenii, in numele Lui Iisus. Amin.'

Trimite mesajul la 8 persoane (cu exceptia ta si a mea). Te vei bucura de un miracol, maine . Sper sa nu ignori mesajul, ci

sa il lasi pe Dumnezeu sa te binecuvinteze.

CUM POATE RELIGIA SA DEZBINE

2014-01-13T01:50:00.001-08:00

Duhul unirii si duhul dezbinarii

Cand era la Cina cea de Taina si vedea inaintea ochilor Sai duhovnicesti drumul Crucii, Mantuitorul se roaga ca toti ucenicii si urmasii Sai "sa fie una", sa formeze o singura Biserica.

Apostolii si cei dintai crestini, toti erau una, un suflet si o inima, formau o singura Biserica si astfel implineau testamentul Domnului. Desi se raspandeau prin toate partile si intemeiau mai multe comunitati crestine, in privinta credintei si a virtutilor, a dogmelor si a canoanelor, toti erau una: un trup si un Duh; un Domn, un Crez si o Biserica. De ce Iisus Hristos doreste si se roaga din toata inima, cu sudori de sange, ca toti crestinii sa fie una -o turma si un Pastor - ne-o spune tot El: "...ca sa creada lumea ca Tu M-ai trimis" (In 17, 21).

Daca toti crestinii traiesc infratiti si uniti in aceeasi Biserica, "lumea" vede in ei pe ucenicii si inchinatorii Mantuitorului. Daca crestinii traiesc dezbinati, impartiti in tabere si in "biserici" deosebite, atunci "lumea" cu dreptate se intreaba: Care este Biserica lui Hristos ? Daca sunt mai multe feluri de ucenici, mai multe feluri de invataturi si mai multe feluri de turme si de biserici, e limpede ca nu toate sunt de la Hristos.

Dezbinarea aduce sminteala; unirea aduce pace si dragoste. Dezbinarea e de la oameni; unirea si iubirea sunt de la Dumnezeu. Cine dezbina turma lui Hristos sau se desparte de Biserica Lui, lucreaza impotriva dorintei si a rugaciunii Mantuitorului ca "toti sa fie una". In acelasi timp, cel ce dezbina Biserica Domnului e sminteala pentru "lume", caci lumea isi pierde increderea in oamenii care se cearta si se dezbina.

Vezi și

De aceea Mantuitorul osandeste in cuvinte foarte aspre pe cei ce aduc in Biserica sminteala si dezbinarea: " Vai de acela prin care vin smintelile ! Mai de folos i-arfi aceluia de i s-ar lega de gat o piatra de moara si ar fi aruncat in mare, decat sa sminteasca pe unul din acestia mici" (Lc. 17, 1-2). Cu alte cuvinte, e mai bine sa fie ucis cineva, decat sa duca la sminteala dezbinarii.

Desigur, Iisus Hristos nu vrea moartea nimanui, dar vrea sa ne deschidem ochii si sa intelegem cat de urata si de vinovata este fapta omului care aduce dezbinare sisminteala in sanul Bisericii crestine.

- "Indemnu-va pe voi, fratilor, - scrie Sf. Ap. Pavel - pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toti sa graiti la fel si sa nu fie dezbinari in sanul vostru; ca sa fiti cu totul uniti in acelasi cuget si in aceeasi intelegere" (I Cor. 1, 10).

Marele apostol Pavel ne invata ca toti sa traim in aceeasi solidaritate, unire si iubire, ca si madularele trupului, care nu se cearta, nu se omoara unele pe altele. "Sunt multe madulare, insa un singur trup". Asa l-a intocmit Dumnezeu, ca sa nu fie dezbinare in trup, ci sa se ingrijeasca madularele unul de altul: capul de trup, mainile de picioare, gura de stomac, ochii de urechi si asa mai departe. Nu poate trupul sa spuna ca nu are trebuinta de cap, nici picioarele de maini, nici urechile de ochi, nici stomacul de gura... Cand stomacul sufera, toate sufera; cand ochiul e orb, tot corpul e in intuneric; unde lipseste capul, vai de picioare. Cand un madular patimeste, toate madularele patimesc; cand este cinstit un madular, toate se bucura.

Nu este razboi intre maini si picioare, intre ochi si urechi, intre gura si stomac, ci armonie; toate sunt infratite si unite, in acelasi trup, dupa cum si noi toti, crestinii, ne-am botezat si suntem uniti in acelasi Duh. Si Apostolul incheie: - "Voi sunteti trupul lui Hristos, si madulare in parte" (I Cor. 12, 12-27).

Biserica e trupul lui Hristos (Efes. 1, 22-25; Col.1, 24) in intelesul ca toti crestiniiformeaza un trup si un suflet. Toti suntem unii altora madulare (Efes. 4, 25); si avem un singur cap, care e Hristos.

Cine poate spune ca face parte din Biserica lui Iisus Hristos, daca se dezbina de corpul ei. "Oare s-a impartit Hristos ?" (I Cor. 1, 13).

Cei ce sunt ai lui Hristos, traiesc in Duhul unirii si al iubirii. Cei ce dezbina Biserica - trupul lui Hristos - traiesc in Duhul cel rau al urii, al maniei si al razvratirii, care stapaneste in "fiii neascultarii" (Efes.
2, 2; Col. 3, 6).

Drept aceea, "imbracati-va intru dragoste, care este legatura desavarsirii. Si pacea lui Hristos, la care ati si fost chemati, ca sa fiti un singur trup, sa domneasca in inimile voastre" (Col. 3, 14-15).

Parintele Ilarion Felea

DEZBINĂ ȘI CUCEREȘTE !

Divide et impera! spuneau latinii în vechime, înainte de a supune alte națiuni. Care zicere a fot ridicată la rang de principiu infailibil, de stăpânitorii planetei. Ce ne divide, ce ne deosebește de alți pământeni?

Limba pe care o vorbim. Fenomenul limbii vorbite tinde să devină motiv de învrăjbire, în special în Europa. Fosta Jugoslavia, ce era menită să devină un factor de stabilitate pe plan economic și militar în zonă, a fost divizată din interese obscure în câteva stătulețe antagonice, pe criterii de limbă vorbită. Spania este pe cale să piardă Catalonia și Țara Bașcilor. Anglia - Scoția și Irlanda de Nord. În România, minoritatea maghiară cere independența pe criterii lingvistice. Deși grosul vorbitorilor de limbă maghiară este format din reprezentanții altor naționalități, ce au aderat la limba maghiară pe vremea imperiului austro-ungar pentru a nu își pierde privilegiile economice, liderii acestei minorități vor independență regională pe criteriul lingvistic. Drept care, unii unguri refuză să învețe limba țării în care trăiesc, deși o atare poziție scapă logicii elementare.

Zonele geografice în care locuim. Zonele geografice au rămas un criteriu sensibil, când vine vorba de stârnit animozități între indivizi. De pildă, până și în pușcăriile americane deținuții din nordul Mexicului îi snopesc în bătaie pe deținuții din sud și viceversa. La noi în țară, bănățenii se au ca pisica cu câinele cu “regățenii”, ardelenii nu îi pot suferi pe moldoveni, care la rândul lor nu îi înghit pe olteni, etc.

Religia. În loc să-i unească pe oameni, religiile contribuie la dezbinarea acestora. Liderii ultrareligioși stârnesc masele pe care le păstoresc împotriva “necredincioșilor”, sădind ura între popoare. Deși fiecare religie luată în parte, are păcate grele comise de-a lungul timpului împotriva omenirii.

Bogățiile vremelnice pe care le adunăm. Societatea umană se împarte în bogați și săraci. Săracii sunt săraci nu din vina bogaților, cum s-ar crede la prima înfățișare. Săracii posedă o armă absolută împotriva bogaților, pe care nu o folosesc decât rareori: votul democratic. Totuși în pofida acestui atu, săracii votează ca în duminica orbului conviși fiind cu promisiuni electorale deșarte. Milionarii de pe altă parte – în deosebi cei americani -, și-au dat seama că nimeni nu este veșnic pe pământ, iar sănătatea oamenilor este pusă la grea cumpână în fiecare zi. Drept care, peste 70 de milionari americani au renunțat la o mare parte din averile lor și le-au donat în scopuri de binefacere. În Europa de est, alta este mentalitatea bogătașilor. Fiind la primele generații care au făcut averi, îmbogățiții est-europeni sfidează bunul simț când vine vorba să-și etaleze prosperitatea.

Apartența la doctrine politice. Motiv de ură pentru prostime, bucurie pentru politicienii ce își fac plinul. Relu Fenechiu, politicianul nostru de top, declara deunăzi pentru presă că ceea ce spune un politician este numai 10%adevărat. Dacă ne raportăm la o atare statistică și ținând cont că vorbele acestea au fost spuse tot de un politician, rezultă un procentaj de 1% adevăr în spusele unui politician român. Infim!

Fotbalul. Și fotbalul contribuie la dezbinarea oamenilor. Nu rareori pe stadioane se dau adevărate bătălii între suporteri, înregistrându-se răniți și decedați. De neînțeles rămâne ce gândesc suporterii când se păruiesc între ei, despre faptul că dânșii plătesc biletele de intrare pe stadioane din care fotbaliștii și antrenorii căștigă miloane, iar patronii de cluburi zeci de miloane. Din banii suporterilor, fotbalișții, antrenorii și patronii de cluburi vin și pleacă de la stadioane în limuzine luxoase, iar suporterii de înghesuie blestemâdu-și zilele în mijloace de trasport în comun sau o iau pe jos.

Invidia. Este un păcat primordial, considerat ca atare de multe credințe. Este un nonsens să-i invidiem pe semenii nostri, ce au reușit prin muncă și prin inteligență să răzbească în viață. Reușita în viață este la îndemâna tuturor. Pentru atingerea acestui deziderat, trebuie să facem un efort să devenim mai puțin comozi psihic și fizic.

Lenea. Unii dintre semenii nostri se complac în lene și năzuiesc să profite de străduința altora. Invidia și lenea nasc monștri, ce se apucă de furt, cerșit, trafic de ființe umane.

Tâmpenia. Unii dintre semenii noștri dau dovadă de tâmpenie fățișă față de aproapele lor. Fac lucruri nesăbuite și se bucură de necazurile pe care le stârnesc. Numai un tâmpit notoriu se poate bucura de necazul unui semen, dat fiind faptul că respiră același aer și se află sub incidența acelorași energii negative pe care le emană omul aflat la necaz. (A se vedea și Prolog la manualul de supraviețuire, publicat în Jurnal Paranormal.)

Ceea ce ne divide cu adevărat este gradul de inteligență. Dacă ne-am da silința să ne dezvoltăm circuitele neuronale asfel încât să devenim mai inteligenți, mai toleranți față de semenii noștri, nu ne-ar mai despărți limba pe care o vorbim, zonele geografice în care locuim, religiile pe care le practicăm, bogățiile vremelnice pe care le posedăm, doctrinele politice la care aderăm, fotbalul, invidiile ce ne rod zi de zi, lenea și tâmpenia. Ne-am înțelege bine între noi și ar fi pace pe Pământ. rudan - Mon, 07/22/2013 - 22:31

http://jurnalparanormal.ro/content/dezbin%C4%83-%C8%99i-cucere%C8%99te#ixzz2qGoSX4B7

CUM POATE RELIGIA SA DEZBINE UN CUPLU

„Au fost mai multe lucruri care au dus la erodarea iubirii noastre, dar cel mai important motiv rămâne cel legat de religie, pentru că era singurul asupra căruia nu cred că am fi găsit niciodată un numitor comun”, așa sună justificarea unei decizii de despărțire după 15 ani de căsătorie. Dacă religia promovează iubirea, atunci de ce se ajunge la situații de acest gen, se întreabă jurnaliștii care au redat acest caz.

Ilaria are 42 de ani, locuieşte în Bucureşti şi tocmai s-a despărţit de Darius (45 de ani) după o relaţie de 15 ani. Motivul despărțirii: credința în Dumnezeu. „Din păcate, nu am reuşit să-l fac pe Darius să înţeleagă că, pentru mine, Dumnezeu nu este un crez, ci este o certitudine”, povesteşte Ilaria, citată de ziarul Adevărul.
Asemănările sunt mai importante decât diferențele în alegerea unui partener de viață și în configurarea unei relații de succes. Potrivit studiului „The Politics of Mate Choice” („Politica alegerii partenerului”), efectuat de cercetătorii americani de la Universitatea Rice şi Universitatea din Nebraska, cele mai importante valori luate în calcul în evaluarea unui posibil partener sunt religia (mai exact, nivelul participării la slujbele religioase), convingerile politice și frecvența consumului de alcool, conformdescoperă.ro.

Fiindcă religia constituie un factor esențial în stabilitatea familiei, oamenii de știință au devenit preocupați să înțeleagă modul în care religia poate influența viața de cuplu. Astfel, în 2010 a fost realizat un sondaj reprezentativ la nivel național în SUA. Conform acestuia, 42% dintre căsătoriile din Statele Unite sunt interconfesionale. Aceste cupluri sunt, în medie, mai puțin fericite decât cele care împărtășesc aceeași credință, ele fiind mult mai predispuse la divorț, menționează Fox News. Practic, căsătoriile interconfesionale sunt în creștere, dar, de asemenea, sunt și divorțurile, notează și The Washington Post.

Aparent, românii nu se confruntă cu o asemenea situație întâlnită frecvent în societăți eterogene din punct de vedere religios, precum este cea americană. Practic, românii nici nu sunt prea dispuși să își schimbe religia. Doar 2% dintre românii intervievaţi au trecut la altă confesiune, preponderent la neoprotestantism şi greco-catolicism, confirmă studiul „Religie şi comportament religios”, efectuat de Fundaţia Soros România și citat de EVZ. În general, motivele schimbării confesiunii sunt căsătoria – 29% și abia apoi apropierea mai mare de noua religie – 25%, sau dezamăgirea faţă de fosta religie, biserică şi preoţi – 14%.

În condițiile în care, conform studiului, 98% dintre ortodocși și formează cupluri omogene din punct de vedere religios, s-ar putea considera că în România diferendele pe motive religioase sunt absente. Totuși mai multe studii recente relevă faptul că și gradul diferit de religiozitate, în cadrul aceleiași confesiuni, poate provoca probleme. De exemplu, o cercetare efectuată de oamenii de știință de la Universitatea din Texas a evidențiat existența unei rate mai mari de divorț atunci când un soț participă la servicii religioase mai frecvent decât soția sa, precum și atunci când o femeie este mult mai conservatoare teologic decât soțul ei. Aceste aspecte sunt consecințe directe ale faptului că „oamenii încearcă să reducă la minimum diferențele atunci când sunt îndrăgostiți”, afirmă Joel Crohn, psihoterapeut de familie. El consideră că a ignora diferențele poate fi dăunător pentru un cuplu, menționează PsychCentral. În opinia specialistului american, „dificultățile survin din faptul că religia este atașată de un anumit cod cultural. Chiar dacă unul dintre parteneri este nereligios, acel cod există, influențând așteptările și sensul vieții, precum și obiceiurile cotidiene.”

Același aspect este constatat și de Evelyn Lehrer, profesor la University of Illinois din Chicago, care observă faptul că „religia nu este doar cu privire la frecventarea bisericii, ci, de asemenea, are legătură cu creșterea copiilor, cu petrecerea timpului și cheltuirea banilor, cu prieteniile, orientarea profesională, chiar și cu locul în care trăiești.”

Din ignorarea acestor aspecte provine declinul vieții de cuplu, afirmă și Joshua Coleman, psiholog și copreședinte al Council on Contemporary Families. În opinia sa, nimeni nu se căsătorește cu intenția de a-și înșela partenerul, „însă nu are nicio idee cât de puternică acționează religia la nivel inconștient”. Aceste elemente sunt suficiente pentru luarea în considerare a valorilor religioase atunci când doi intenționează să se căsătorească. Nu doar asocierea a două credințe diferite poate genera probleme, ci chiar și gradul diferit de religiozitate în interiorul aceleiași credințe.

Sursa: http://www.semneletimpului.ro/stiri/Cum-poate-religia-sa-dezbine-un-cuplu-13257.html

Unificarea bisericească după 1918

2013-09-06T07:39:00.002-07:00

Meritul preoţilor ardeleni în unificarea bisericească după 1918

Spre meritul lor, preoţii ortodocşi ardeleni de la începutul secolului trecut au înţeles printre primii importanţa unificării bisericeşti a provinciilor-surori din România reîntregită şi a organizării unitare a Bisericii sub conducerea unui Sfânt Sinod. În ianuarie 1919, teologul Aurel Crăciunescu lansa primul apel la organizarea unui Congres al preoţilor din Transilvania, urmat imediat de preotul Gheorghe Maior. La 1 februarie, biroul comisiei pregătitoare, condus de teologul Nicolae Bălan, anunţa convocarea în congres a preoţilor din Ardeal, Banat şi Bihor, cu invitarea unor reprezentanţi ai clerului din vechiul Regat, Bucovina şi Basarabia.

'Am văzut temeliile pe care Biserica le-a dat Neamului…'

În perioada 19-20 martie 1919, Palatul Judeţean din Sibiu găzduia primul Congres preoţesc din Transilvania organizat în libertate. Martor activ, preotul-căpitan Gheorghe Cotenescu remarca 'ocuparea' oraşului de două armate în 'uniformă': preoţii congresişti (câte trei delegaţi din fiecare tract protopopesc) şi ostaşii români eliberatori. Din partea Consiliului Dirigent au ţinut discursuri Iuliu Maniu, Vasile Goldiş, Aurel Lazăr şi Ioan Lupaş, iar din partea armatei române a vorbit generalul Traian Moşoiu. Protopopul Vasile Saftu (1863-1922) a fost ales preşedintele activ al congresului, iar episcopii Miron Elie Cristea al Caransebeşului şi Ioan Papp al Aradului au fost aleşi preşedinţi de onoare. Episcopul Miron Cristea a ţinut un discurs vibrant, ce evidenţia 'duhul nou ce străbătea bătrânele plaiuri strămoşeşti, duhul desrobirii şi al libertăţii, duhul învierii noastre naţionale şi bisericeşti'.

Vezi și

În telegrama trimisă lui Nicolae Iorga, episcopul Miron Cristea nu pregeta să reamintească rolul decisiv al acestuia: 'Întrunită în Congres la Sibiu, preoţimea ortodoxă din cuprinsul Mitropoliei Românilor ardeleni, în clipa aceasta de înălţătoare sărbătoare a sufletului, cu emoţie adâncă şi vie recunoştinţă îşi aduce aminte de neobositul luptător şi făuritor cu condeiul al aspiraţiilor noastre naţionale, care a dat glas pe pagini măiestre de istorie zbuciumărilor şi durerilor atâtor generaţii de slujitori ai altarului românesc'.

Mulţumindu-i, Nicolae Iorga punea accentul pe simbioza dintre cultură şi morala creştină, temelie solidă a României noi mult visate: 'În munca pe care o viaţă întreagă am depus-o pentru ca să-mi aduc partea la fapta îndeplinită azi, am văzut necontenit temeliile pe care Biserica le-a dat Neamului şi sigur şi azi. Ele nu trebuie părăsite şi adaug la mulţumirea pentru bunele cuvinte frăţeşti speranţa că din conlucrarea culturii cu morala creştină se va naşte pentru întreaga noastră naţie sufletul de care mai mult decât orice are nevoie neamul nostru'.

Printre altele, congresul preoţesc a dezbătut şi problema aplicării Statutului Organic şagunian în întreaga ţară. Ample discuţii s-au purtat pe seama referatului elaborat de Gheorghe Ciuhandu, protopopul Aradului, intitulat 'Împreunarea Bisericilor Ortodoxe de pe teritoriul României Mari într-o singură Biserică Ortodoxă Română şi raportul acestei Biserici faţă de Stat', care sublinia necesitatea înfiinţării Patriarhiei Române. În final, acest referat a avut câştig de cauză în defavoarea referatului preotului Ştefan Meteş, care recomanda renunţarea la Statutul Organic.

Din vechiul Regat a luat parte o delegaţie bucureşteană formată din diaconul Nicolae M. Popescu, preotul Dumitru Georgescu şi preotul Ioan D. Petrescu, cărora li s-a alăturat preotul militar Gheorghe Cotenescu din Regimentul 9 Vânători. Preoţii bucureşteni oficiau la bisericile Cotroceni, Sfântul Nicolae-Buzeşti şi Sfântul Visarion, în timp ce Gheorghe Cotenescu avea parohia în comuna Stoeneşti din judeţul Muşcel.

Preotul muscelean Gheorghe Cotenescu a luat cuvântul în ambele zile ale congresului, arătând necesitatea 'organizării uniforme a Bisericii naţionale' şi 'susţinerea spiritului tradiţional al Bisericii'. De asemenea, propunea congresului publicarea dezbaterilor într-o broşură utilă viitorilor specialişti. Propunerea sa fiind acceptată în unanimitate, procesele-verbale ale şedinţelor vor fi tipărite în 'Analele Asociaţiei 'Andrei Şaguna' a clerului Mitropoliei Ortodoxe Române din Ardeal, Banat, Crişana şi Maramureş'.

'Nu prin laicizare putem asigura viitorul Bisericii, ci prin reînnoirea tradiţiei'

Preot cult, bun cunoscător al istoriei Bisericii, Gheorghe Cotenescu în mesajul său premonitoriu atenţiona congresul asupra necesităţii menţinerii independenţei şi autorităţii morale a Bisericii, dar şi asupra pericolului ideologiilor la modă, aluzie directă la materialismul dialectic de tip marxist şi la experimentul bolşevic aplicat pe scară largă de Lenin şi tovarăşii săi, angajaţi în plin război civil împotriva propriului popor. Prezentăm în continuare textul mesajului său, preluat din ziarul 'Patria', unde era director preotul Ion Agârbiceanu. 'Preotul Gh. I. Cotenescu, rezumând cele spuse cu privire la viitoarea organizare uniformă a Bisericii ortodoxe şi poziţia ei faţă de Statul României Mari, încheşiţe astfel: Pentru a apropia cât mai curând formele în care se va închega temelia viitoarei Biserici ortodoxe a întregului Neam Românesc ar fi necesar să se ţină seamă de: autonomia morală a Bisericii, care, aparţinând Statului, nu trebuie înţeleasă ca formulă a unui 'stat în stat'. Bisericei singure, prin organele ei, îi revine dreptul de a statua şi a se pronunţa în chestiile capitale de conducere, conform aşezămintelor ei sfinte şi originei sale divine.

Suntem datori a ţine sşeţamă şi de tradiţia Bisericei naţionale în a cărei organizaţie voşiţevozii de bună credinţă n-au impietat cu nimic politiceşte când a fost vorba de această independenţă a Bisericei'.

La 4 februarie 1925, propunerea congresului preoţesc de la Sibiu va deveni realitate. Cu acel prilej, Sfântul Sinod hotăra înfiinţarea Patriarhiei Ortodoxe Române, iar la 1 noiembrie 1925 aveau loc învestirea şi înscăunarea primului patriarh, dr. Miron Cristea. (Articol publicat în „Ziarul Lumina” din data de 29 martie 2012)

Biserica este nehotărîtă

2013-09-06T07:33:00.001-07:00

Biserica, o instituţie la cheremul dictatorilor

O institutie fundamentala în cadrul Statului român era Biserica. La recensamântul din 1930, populatia dupa religie se prezenta dupa cum se vede în harta de mai jos.Aceasta statistica are un caracter orientativ pentru perioada de dupa 1940, deoarece în acel an România a pierdut Basarabia, Nordul Bucovinei, Nord-Estul Transilvaniei si Cadrilaterul, în care traia circa 33% din populatie, de toate religiile.Datele prezentate ofera imaginea unei societati plurireligioase, care împartasea diferite culte, dar în mod covârsitor ortodoxa; aceasta depasea cu circa 65% urmatorul cult, cel greco-catolic, practicat tot de români.

Sectele sunt interzise

Prin suspendarea Constitutiei din februarie 1938, statutul Bisericii nu mai era înscris în legea fundamentala, dar s-au mentinut reglementarile stabilite pe baza celei din martie 1933. Legea pentru regimul general al Cultelor din aprilie 1928 garanta libertatea si protectia pentru toate cultele legal recunoscute în stat.

Pe fondul politicii antisemite promovate de regimul antonesciano-legionar, prin decizia Ministerului Cultelor si Artelor din 9 septembrie 1940, cultul mozaic avea dreptul "sa se manifeste în conformitate cu doctrina, ritualul si regulile prevazute în statutele organice respective, daca acestea nu contravin principiilor de baza ale actualei asezari a statului". Sinagogile (temple, case de rugaciuni) puteau functiona pe baza unei autorizatii date de acel Minister, daca deserveau un numar de cel putin 400 de familii în mediul urban si 200 de familii în mediul rural. Peste putina vreme, la 19 septembrie 1940, aceasta decizie a fost suspendata pâna la reglementarea prin lege a regimului tuturor cultelor3.
Nu s-a mai elaborat o asemenea lege, dar s-a modificat, prin decretul-lege din 18 martie 1941, articolul 44 din Legea pentru regimul general al Cultelor din 22 aprilie 1928, prin adaugarea urmatorului alineat: "Nu beneficiaza de dispozitiunile cuprinse în acest articol persoanele apartinând cultului mozaic". Respectivul articol prevedea: "Oricine a împlinit vârsta de 18 ani poate trece de la un cult la altul". Cu alte cuvinte, se interzicea evreilor sa treaca de la cultul mozaic la un altul.

Prin decretul din iulie 1943, toate sectele erau interzise (între acestea baptistii, adventistii, penticostalii).
Biserica Ortodoxa si-a mentinut statutul din 1928, care prevedea ca alegerea ierarhilor revenea unui Colegiu Electoral format din membrii Sfântului Sinod si ai Congresului National Bisericesc (un cleric si doi mireni de fiecare eparhie) si membrii Adunarii Eparhiale a Eparhiei vacante (45 sau 60 de membri, dintre care o treime clerici si doua treimi mireni), precum si câtiva demnitari de stat, daca erau ortodocsi. Alegerea urma sa fie confirmata de rege.

Preoti legionari

Dupa moartea lui Miron Cristea, în martie 1939, în functia de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române a fost ales Nicodim Munteanu. În timpul regimului antonescian, Biserica Ortodoxa s-a confruntat cu o situatie speciala, ca urmare a faptului ca multi preoti au sustinut Miscarea Legionara. La toate marile procesiuni legionare din septembrie - noiembrie 1940 au participat preoti, inclusiv ierarhi de rang înalt.

Dupa eliminarea legionarilor de la putere, în ianuarie 1940, trebuia procedat la înlaturarea preotilor care facusera politica militanta. Generalul Antonescu a avut, la 11 aprilie 1941, o întâlnire cu patriarhul Nicodim si cu mitropolitii, prilej cu care conducatorul statului le-a spus: "Daca vreti ca statul sa se intereseze de biserica si sa contribuie cu mijloacele lui, atunci trebuie sa consimtiti ca statul sa aiba dreptul sa dirijeze Biserica, nu în ceea ce priveste canoanele si partea spirituala, ci sub raportul administrativ si al disciplinei de Stat"6. El cunostea situatii concrete de preoti "de o imoralitate revoltatoare", care speculau credulitatea oamenilor simpli, precum si preoti care atunci când se hirotonisesc "trebuie sa plateasca la anumiti Episcopi". Ion Antonescu conchidea: "În regimul pe care vreau sa-l întronez, în drumul cel nou pe care vrem sa mergem de aici înainte, trebuie sa terminam cu aceste obiceiuri".

Biserica Ortodoxa Româna a sprijinit participarea României la razboiul din Est, pentru eliberarea Basarabiei si Nordului Bucovinei. Din iulie 1941, numerosi preoti, mai ales din Moldova si din Muntenia, si-au luat în primire parohiile din provinciile eliberate, precum si în Transilvania, contribuind la reconstructia bisericilor, oficiind slujbe religioase (botez, cununie, înmormântare etc).
Biserica Ortodoxa Româna a sustinut razboiul împotriva "comunismului ateu", justificând prezenta armatei române pe teritoriul Uniunii Sovietice. A oficiat slujbe pentru cei cazuti pe front, precum si pentru cei ucisi în timpul bombardamentelor engleze si americane din 1943 - 1944.

Biserica ortodoxa, o organizatie unitara, sub controlul statului

Dupa 23 august 1944, s-a revenit la Constitutia din martie 1923, care, la articolul 22, prevedea: "Libertatea constiintei este absoluta. Statul garanteaza tuturor cultelor deopotriva libertate si protectie, întrucât exercitiul lor nu aduce atingere ordinei publice, bunelor moravuri si legilor de organizare a Statului.

Biserica crestina ortodoxa, precum si cea greco-catolica sunt biserici românesti.
Biserica Ortodoxa Româna, fiind religia marii majoritati a românilor, este biserica dominanta în statul român, iar cea greco-catolica are întâietate fata de celelalte culte.
Biserica Ortodoxa Româna este neatârnata si ramâne neatârnata de orice chiriachie straina, pastrându-si însa unitatea cu Biserica ecumenica a Rasaritului în privinta dogmelor.
În tot Regatul României, Biserica crestina ortodoxa va avea o organizatie unitara cu participarea tuturor elementelor constitutive, clerici si mireni.

O lege speciala va statornici principiile fundamentale ale acestei organizatii unitare, precum si modalitatea dupa care Biserica va reglementa, conduce si administra, prin organele sale proprii si sub controlul Statului, chestiunile sale religioase, culturale, functionale si epitropesti.
Chestiunile sprirituale si canonice ale Bisericii Ortodoxe Române se vor alege potrivit unei singure legi speciale. Raporturile dintre diferite culte si stat se vor stabili prin lege".

În 1945, Biserica Ortodoxa Româna avea urmatoarea organizare:
Din august 1940, ca urmare a împartirii Transilvaniei în urma Dictatului de la Viena, Biserica Greco-Catolica nu avea un Mitropolit. Alegerile au avut loc abia în primavara anului 1946; a fost preferat Alexandru Rusu, considerat un "intransigent", fata de Iuliu Hossu, episcopul de Cluj - Gherla, care era prea diplomat si flexibil. Rusu era un apropiat al lui Iuliu Maniu, iar guvernul Groza a refuzat sa confirme numirea sa, astfel ca Mitropolia a ramas în continuare vacanta.

În fruntea Episcopiei Blajului s-a aflat Alexandru Nicolescu, din 1936 pâna la 5 iunie 1941, când a decedat. Au urmat doi administratori "apostolici": Valeriu Traian Frentiu al Oradei, instalat la 6 septembrie 1941, pâna în 1946, când i-a succedat Ioan Suciu, Episcop auxiliar, pâna în octombrie 1948. Episcopia de Oradea a avut în frunte pe Valeriu Traian Frentiu din 1922 pâna în octombrie 1948; Episcopia de Gherla a fost condusa de Iuliu Hossu, în perioada 1917 - 1948 (din 1930, sediul Episcopiei s-a mutat la Cluj); Episcopia Lugojului a fost pastorita de Ioan Balan, din noiembrie 1936, pâna în octombrie 1948. Episcopia de Baia Mare a fost condusa de Alexandru Rusu din februarie 1931, pâna în octombrie 1948.
Celelalte culte, cu o pondere mai mica în societatea româneasca, apartineau, în principal, minoritatilor nationale. Cultul protestant evanghelic luteran german avea o Episcopie cu sediul la Sibiu. Cultul evanghelic luteran maghiar se grupa în jurul superintendentului din Cluj. Cultul protestant reformat avea o Episcopie la Cluj si o Superintendenta la Oradea. Cultul protestant unitarian avea o Episcopie la Cluj. Cultul mozaic avea în frunte un sef rabin cu sediul în Bucuresti. Cultul mahomedan avea în frunte pe muftiu, cu resedinta la Constanta.

Preoti atrasi în Blocul Partidelor Democratice

Situatia politica a multor preoti, inclusiv ierarhi de rang înalt, era dificila datorita atitudinii avute în timpul guvernarii antonesciano-legionare si antonesciene. Fostul Mitropolit al Bucovinei, Visarion Puiu, a facut parte din guvernul de la Viena, constituit la 24 august 1944, sub conducerea lui Horia Sima; membrii acestui guvern nu s-au putut întruni, dar asupra lui Visarion Puiu a planat acuzatia ca ar fi fost legionar. Aceeasi acuzatie viza multi alti preoti si calugari, mai ales dupa ce Conventia de armistitiu, din 12 septembrie 1944, prevedea pedepsirea elementelor fasciste, hitleriste, colaborationiste etc.

Pe de alta parte, Partidul Comunist, cunoscând influenta pe care o aveau preotii mai ales asupra taranimii, a cautat sa-i atraga de partea sa. A luat astfel fiinta Uniunea Preotilor Democrati, care a aderat la Frontul National-Democrat. Prin preotii din aceasta organizatie, PCR urmarea sa limiteze puterile Patriarhiei si ale Sfântului Sinod, sa impuna retragerea unor ierarhi în vârsta, pentru a fi promovati tineri "democrati". Pe listele Blocului Partidelor Democratice, în alegerile parlamentare din 1946 au figurat mai multi preoti, care au facut propaganda în favoarea guvernului Groza.
La rândul sau, dr. Petru Groza, care facea parte din Sfântul Sinod înca din perioada interbelica, a actionat pentru mentinerea prestigiului Bisericii Ortodoxe Române.
Constitutia din aprilie 1948 prevedea la articolul 27: "Libertatea constiintei si libertatea religioasa sunt garantate de Stat".

Cultele religioase sunt libere sa se organizeze si pot functiona liber daca ritualul si practica lor nu sunt contrarii Constitutiei, securitatii publice sau bunelor moravuri.
Nici o confesiune, congregatie sau comunitate religioasa nu poate deschide sau întretine institutii de învatamânt general, ci numai scoli speciale pentru pregatirea personalului cultului sub controlul Statului.

Biserica Ortodoxa Româna este autocefala si unitara

Modul de organizare si functionare a cultelor religioase va fi reglementat prin lege". Constitutia nu mai acorda un statut privilegiat Bisericii Ortodoxe Române, aceasta având un tratament egal cu celelalte biserici si culte. Prin noua legislatie au fost recunoscute 14 culte; între cele nerecunoscute s-au aflat cel greco-catolic, Martorii lui Iehova, unele culte neoprotestante, considerate a fi periculoase pentru ordinea de stat. Dr. Petru Groza, presedintele Consiliului de Ministri, aprecia: "noi cu totii avem datoria sa veghem la linistea si pacea oamenilor pe pamânt. Aceasta este misiunea noastra, a Guvernului, încredintata noua de poporul român. Aceasta este misiunea reprezentantilor Bisericii, dupa porunca lui Hristos".

Biserica Rusa încearca sa domine

Procesul de sovietizare a României - ca si a celorlalte state din Centrul si Sud-Estul Europei, aflate sub dominatia Moscovei - s-a resimtit si în cadrul Bisericii. În acest context, Biserica Ortodoxa Rusa a început sa exercite un fel de tutela asupra celorlalte Biserici si culte în zona de influenta sovietica. În mai - iunie 1947, Patriarhul Alexei al Moscovei s-a aflat în România si a vizitat, împreuna cu Patriarhul Nicodim, numeroase manastiri si biserici din Moldova, Muntenia, Transilvania, Banat si Oltenia. În 1948 a avut loc la Moscova o conferinta a reprezentantilor Bisericilor Ortodoxe din tarile socialiste (Uniunea Sovietica, Bulgaria, România), prilej cu care Vaticanul a fost definit ca "anticrestin, deoarece el a alterat autentica ortodoxie ecumenica si duhul crestinismului în general, transformându-l în decursul secolelor într-o organizatie temporala si politica";se aprecia ca papii au fost întotdeauna de partea claselor privilegiate, neglijând pe cei slabi, oprimati si exploatati.

Ruperea legaturilor cu Vaticanul

Pe fondul "razboiului rece", Kremlinul a decis ca bisericile din tarile socialiste sa rupa legatura cu Vaticanul. În România cel mai vizat a fost cultul greco-catolic, care trebuia pur si simplu desfiintat. Pe acest fond, la 17 iulie 1948, statul român a denuntat Concordatul cu Vaticanul, semnat în 1927 si ratificat, dupa multe discutii, în 1929. La vremea respectiva, Biserica Ortodoxa Româna, inclusiv Patriarhul Miron Cristea, s-au opus Concordatului, deoarece se creau privilegii pentru cultul greco-catolic. În 1948, nu motive de ordin religios au stat la baza atitudinii negative fata de Vatican, ci dorinta Kremlinului de a taia o punte de legatura între România si Occident. Ministrul Cultelor, Stanciu Stoian, afirma ca Vaticanul a urmarit prin Concordatele semnate crearea unui "cordon în jurul Uniunii Sovietice", iar acestea trebuiau denuntate, întrucât marele vecin de la Rasarit era un prieten al României si al celorlalte state din zona.
În anii '50 ai secolului al XX-lea, Biserica Ortodoxa Româna s-a angrenat într-o ampla campanie împotriva Vaticanului, papa fiind prezentat ca un exponent al imperialismului, iar propagarea catolicismului ca o expresie a încercarilor Suveranului Pontif de a distruge credinta stramoseasca, ortodoxa a românilor.

Legea privind regimul general al cultelor religioase din Republica Populara Româna, adoptata la 4 august 1948, prevedea ca statul garanta tuturor cultelor libertatea de a se organiza potrivit doctrinei, canoanelor, traditiei si propriilor rânduieli. Alegerea ierarhilor Bisercii Ortodoxe Române era încredintata unui Colegiu Electoral, format din Membrii Sfântului Sinod, ai Adunarii Nationale Bisericesti (un cleric si doi mireni de fiecare eparhie) si membrii Adunarii Eparhiale a Eparhiei vacante (10 clerici si 20 de mireni), la care se adaugau decanii unor facultati de teologie si reprezentanti ai seminariilor teologice. Alegerea era confirmata de presedintele Prezidiului Marii Adunari Nationale.

Preotii - salariati de stat

Toate cultele religioase recunoscute primeau subventii de la bugetul statului. Orice credincios putea trece de la un cult la altul, pe baza unei simple declaratii, nefiind nevoie de o procedura administrativa speciala. Nici un cult religios si nici un reprezentant al unui cult nu putea întretine relatii cu alte culte religioase, institutii sau persoane oficiale din afara tarii decât cu aprobarea Ministerului Cultelor si prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe. De asemenea, se prevedea ca nici un cult religios nu putea sa exercite vreo jurisdictie asupra credinciosilor statului român, referirea vizând în fond Vaticanul.

Greco-catolicii, absorbiti de Biserica Ortodoxa

În ziua de 1 octombrie 1948 a avut loc la Cluj un Congres al slujitorilor cultului greco-catolic, care împartaseau ideea "reîntregirii". Congresul s-a pronuntat pentru unirea celor doua Biserici românesti. La 19 octombrie 1948 a avut loc sedinta Sfântului Sinod, la care a participat si dr. Petru Groza, presedintele Consiliului de Ministri. În cuvântul sau, acesta relata ca a avut "lungi conversatiuni cu fosti prelati ai Bisericii Unite; am pierdut zile întregi în conversatii, dar am desprins din partea unora dintre ei o oarecare întelegere". Acestia însa nu au acceptat sa rupa legaturile cu Sfântul Scaun: "Ei si-au petrecut timpul studiilor la Roma, unde li s-au luat angajamente foarte severe, cu sanctiuni drastice privitoare la fidelitatea fata de Sfântul Scaun". Primul-ministru aprecia ca Biserica stramoseasca "a fost dezintegrata prin intermedii straine venite de la Roma si de la Viena, din cu totul alte interese decât acelea ale poporului si legii noastre stramosesti". De aceea, el înregistra cu bucurie actul refacerii unitatii Bisericii nationale.

Reîntregirea Bisericii Ortodoxe, prin trecerea în rândul acesteia a Bisericii Greco-Catolice, a fost oficializata în ziua de 21 octombrie 1948. Patriarhul Justinian declara: "Noi socotim reîntregirea Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania un act definitiv, un act ireversibil, pentru ca el a fost savârsit în voia lui Dumnezeu si din dorinta si hotarârea întregului nostru popor, si-l socotim folositor deopotriva atât pentru unitatea noastra religioasa, cât si pentru unitatea noastra nationala".

În zilele de 26 si 27 octombrie 1948 au fost arestati toti cei sase Episcopi greco-catolici. Siguranta si apoi Securitatea sustineau ca Biserica Greco-Catolica era una dintre "citadelele reactionarismului", facea "agitatie antisovietica", îndemna "la rezistenta si nesupunere" fata de guvern.

Slujbe greco-catolice, în clandestinitate

La propunerea ministrului Cultelor, Stanciu Stoian, în ziua de 1 decembrie 1948, Prezidiul Marii Adunari Nationale a adoptat decretul pentru "stabilirea situatiei de drept a fostului cult greco-catolic". Articolul 1 mentiona: "În urma revenirii comunitatilor locale (parohii) ale cultului greco-catolic la cultul ortodox român [...] organizatiile centrale si statutare ale acestui cult, ca: Mitropolia, Episcopiile, capitlurile, ordinele, congregatiile protopopiatele, manastirile, fundatiunile, asociatiunile, cum si oricare alte institutiuni si organizatiuni sub orice alta denumire, înceteaza". Articolul 2: "Averea mobila si imobila apartinând organizatiilor si institutiilor aratate la art. 1 prin prezentul decret, cu exceptia expresa a averii fostelor parohii, revine statului român, care le va lua în primire imediat".Se mentiona ca statul putea atribui "o parte din ele Bisericii Ortodoxe Române sau diferitelor ei parti componente".

Cultul greco-catolic a continuat sa existe de-a lungul celor 41 de ani de interdictie. În 1948, în România existau 1.500.000 de credinciosi greco-catolici si 1.725 lacase de cult. Papa a continuat sa numeasca înalti ierarhi ai acestui cult. Multi preoti oficiau slujbe în clandestinitate sau frecventau bisericile romano-catolice (maghiare).

În iulie 1949, Vaticanul i-a excomunicat pe comunisti. La rândul lor, oficialitatile statului român au organizat un proces împotriva "spionilor Vaticanului", în septembrie 1951. Acest proces se înscria în scenariul stalinist, pus în aplicare si în Ungaria si în Cehoslovacia.
În timp ce cultul greco-catolic era prigonit, cele apartinând minoritatilor nationale (romano-catolic, calvin, luteran, mozaic etc.) au fost tratate cu îngaduinta de statul român. Acestea si-au putut desfasura activitatea în conditii aproape normale, regimul urmarind sa nu creeze tensiuni cu caracter etnic-religios.

Politica de supravietuire

În relatia cu statul, înaltii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române au aplicat principiul bizantin: "Sa dam Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu". Problema esentiala a devenit supravietuirea Bisericii în cadrul unui regim ateu, chiar cu pretul unor compromisuri.

În 1948, au survenit unele modificari la vârful ierarhiei Bisericii Ortodoxe. Irineu Mihalcescu, Mitropolitul Moldovei - care, conform normelor existente în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, urma sa devina Patriarhul României - putea fi acuzat de colaborare cu regimul antonescian si ca a avut o atitudine antisovietica. Sub presiune politica, el a fost nevoit sa se pensioneze. Locotenenta Mitropoliei Moldovei a fost preluata de Justinian Marina, care, în august 1947, a fost ales Mitropolit.
Patriarhul Nicodim a murit la 28 februarie 1948, iar la 24 mai în locul ramas vacant a fost ales Justinian Marina, care a fost investit oficial si înscaunat la 6 iunie 1948. Noul Patriarh beneficia de sprijinul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej si a cautat sa profite de aceasta relatie pentru a salva situatia Bisericii si mentinerea influentei ei asupra credinciosilor.

Pentru conducerea Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Justinian a promovat principiul sinodalitatii. La propunerea sa, Adunarea Nationala Bisericeasca a aprobat, în februarie 1950, Regulamentul pentru functionarea organelor centrale din Patriarhia Ortodoxa Româna. Cea mai înalta autoritate bisericeasca era Sfântul Sinod, alcatuit din Patriarh, ca presedinte, toti Mitropolitii, Episcopii Eparhioti, toti Episcopii si Arhiereii Vicari în functiune, ca membri; hotarârile se luau cu votul majoritatii membrilor prezenti. În timpul dintre sesiunile Sfântului Sinod functiona Sinodul Permanent, alcatuit din Patriarh, ca presedinte, Mitropolitii în functiune, ca membri si unul din cei doi Episcopi Vicari patriarhali, care îndeplinea functia de secretar21. Patriarhul Justinian declara, la 9 decembrie 1950: "Eu sunt un exponent al conducerii supreme a Bisericii noastre pravoslavnice, al Sfântului Sinod... Eu nu fac decât sa aduc la îndeplinire hotarârile Sfântului Sinod, nepornind nici un lucru fara consultarea acestui for al Bisericii noastre".

Principiul sinodalitatii

Promovând principiul sinodalitatii în interiorul Bisericii Ortodoxe Române, cultivând astfel o atmosfera de solidaritate a corpului clerical, Patriarhul Justinian a actionat cu multa abilitate în climatul politic si social extrem de ostil Bisericii si religiei în general, promovat de oficialitati. El a sustinut conceptia "apostolatului social", prin care urmarea acomodarea Bisericii la noul context istoric, în relatia cu Statul. Biserica trebuia sa sustina Statul în lupta pentru pace, dreptate sociala, împotriva discriminarilor, iar preotii sa fie buni cetateni, devotati poporului român.

La rândul sau, Statul a asigurat fonduri pentru salariile clerului, ale cadrelor didactice care formau teologi, pentru restaurarea unor biserici si manastiri declarate monumente istorice si de arta. Astfel se realiza, potrivit traditiei bizantine, o cooperare între Biserica si Stat.
În 1949 existau cinci Mitropolii: a Ungro-Vlahiei, a Moldovei, a Olteniei, a Ardealului si a Banatului. Dupa cum se poate oberva, a disparut Mitropolia Bucovinei de Sud si au aparut Mitropolia Olteniei si Mitropolia Banatului.

În 1950 functionau 206 asezari monahale ortodoxe, cu 5.564 vietuitori (calugari, calugarite, frati si surori). Statul, prin Ministerul Cultelor, acorda, din bugetul sau, manastirilor si personalului monahal si de serviciu, salarii, nutriment si subventii în valoare de 26.733.168 lei.

Patriarhul Justinian, urmarit de Securitate

Noul Patriarh Justinian s-a dovedit a fi un aparator al Bisericii; el era permanent acuzat de Securitate ca a protejat si chiar încurajat elementele subversive, preoti si calugari, membri ai fostelor partide istorice, fosti legionari, antonescieni si ca a refuzat amestecul preotilor membri de partid în conducerea Bisericii.
Într-un raport al Securitatii, din iunie 1950, se preciza: "Desi lumea democratica îsi pusese mari nadejdi în buna credinta a Patriarhului Justinian, prin comportarea sa dupa alegerea ca Patriarh, a izbutit sa dezamageasca pe toti cei care l-au sprijinit. Ca Arhiereu Vicar si apoi ca Mitropolit, a fost pe linie democratica, schimbarea de front a facut-o abia dupa alegerea sa ca Patriarh. Atitudinea sa prezenta este absolut incorecta, atât din punct de vedere politic, cât si din punct de vedere material, jucând pe doua tablouri. Politic, Patriarhul prigoneste pe toti preotii care au facut si fac politica alaturi de partidele democratice [...] Îndeparteaza pe preotii atasati politicii, pentru ca regimul sa creada ca numai el este om din Biserica cu sentimente democrate [...] Uzând de pozitia importanta pe care o are, a manevrat de asa maniera încât s-au desfiintat toate organizatiile preotesti si sindicatul, pentru ca preotii sa nu poata face politica si deci sa nu aiba cui se plânge de masurile lui abuzive si despotice. Intentioneaza sa faca din preoti o masa ascultatoare numai de el, pentru ca de la adapostul masei preotesti sa poata trata cu Partidul de la egal la egal".

Scoala este despartita de biserica

Un studiu informativ al Directiei Generale a Securitatii Poporului, din 10 noiembrie 1948, aprecia ca în România existau 176 manastiri cu 5.941 de calugari. "Experienta democratiilor populare vecine, ca si experienta serviciilor noastre de Securitate au dovedit ca multe manastiri au devenit fie locuri de gazduire ale unor elemente legionare sau din rezistenta, fie depozite clandestine de munitii. Din aceasta cauza, ele constituie obiective pentru actiunile informative".Constitutia din septembrie 1952 prevedea la articolul 84: "Libertatea de constiinta este garantata tuturor cetatenilor Republicii Populare Române.

Cultele religioase sunt libere sa se organizeze si pot functiona liber. Libertatea exercitarii cultelor religioase este garantata tuturor cetatenilor Republicii Populare Române.
Scoala este despartita de biserica. Nici o confesiune, congregatie sau comuniune religioasa nu poate deschide sau întretine institutii de învatamânt general, ci numai scoli speciale pentru pregatirea personalului cultului.
Modul de organizare si functionare a cultelor religioase se reglementeaza prin lege".

În aceasta lege fundamentala se preciza clar faptul ca scoala era despartita de Biserica si nu se mai facea nici o referire expresa la Biserica Ortodoxa Româna.
Un studiu întocmit în martie 1958 de Directia de Studii a Departamentului Cultelor prezenta situatia personalului monahal al manastirilor si schiturilor ortodoxe.

Prea multi calugari

Pe aceasta baza, secretarul general al Departamentului Cultelor aprecia, într-o nota din 16 septembrie 1958, ca în discutia cu Patriarhul Justinian trebuia sa i se arate: "numarul actual al calugarilor care este cel mai mare înregistrat vreodata în tara noastra"; "conducerea Bisericii Ortodoxe nu a luat nici o masura fata de patrunderea în monahism a unor elemente criminale, reactionare sau lenese - care au cautat sa faca din manastiri focare ostile regimului nostru". Se propuneau mai multe masuri, între care: "Sa se reduca numarul schiturilor sau manastirilor prin concentrarea calugarilor în manastirile cu posibilitati de cazare; sa se excluda din monahism toti calugarii care, prin trecutul lor sau prin atitudinea lor politica de azi, nu au nimic în comun cu calugaria. Biserica Ortodoxa Româna sa faca o analiza a nevoilor reale de calugari si a posibilitatilor proprii de întretinere a acestora si sa nu mai conteze în viitor pe sprijinul masiv si organizat al Statului".

Patriarhul Justinian a evitat luarea unor asemenea masuri si a initiat un amplu program de activitati lucrative, astfel încât solicitarea de noi fonduri din partea Statului sa fie redusa. S-au înfiintat si s-au extins atelierele de tesut covoare, de sculptura în lemn si piatra, de pictura religioasa etc., care aduceau importante venituri lacasurilor de cult.

O atitudine mai normala fata de Vatican

Dupa retragerea trupelor sovietice, în 1958, din România si promovarea unei politici de deschidere catre Occident de catre conducerea de la Bucuresti, Biserica Ortodoxa Româna si-a diminuat atacurile la adresa Vaticanului, începând sa propage un ecumenism tot mai larg. În 1961, Biserica Ortodoxa Româna a aderat la Consiliul Ecumenic al Bisericilor, iar în anii '70 a participat la marile conferinte internationale - Conferinta Bisericilor Europene, Conferinta Crestina pentru Pace si la mai multe dialoguri bilaterale.

Pe plan intern s-a înregistrat o anumita relaxare ideologica, atacurile împotriva Bisericii s-au diminuat, propaganda ateista a devenit mai putin agresiva. Constitutia din august 1965 prevedea la articolul 30:"Libertatea constiintei este garantata tuturor cetatenilor Republicii Socialiste România. Oricine este liber sa împartaseasca sau nu o credinta religioasa. Libertatea exercitarii cultului religios este garantata. Cultele religioase se organizeaza si functioneaza în mod liber. Modul de organizare si functionare a cultelor religioase este reglementat prin lege. Scoala este despartita de biserica. Nici o confesiune, congregatie sau comunitate religioasa nu poate deschide sau întretine alte institutii de învatamânt decât scoli speciale pentru pregatirea personalului de cult".

Asadar, într-un articol consacrat libertatii de constiinta se înscria ideea ca oricine era liber sa împartaseasca sau nu o credinta religioasa. Celelalte prevederi erau similare cu cele prevazute în Constitutia din 1952.

Ceausescu, în vizita la Papa

Constatând evolutiile pozitive din România, de dupa 1964, Sfântul Scaun si-a manifestat dorinta de a stabili legaturi cu Statul român, considerând ca aceasta era calea pentru ameliorarea situatiei cultului romano-catolic si greco-catolic din România. Conducerea Bisericii Ortodoxe Române a raspuns acestor semnale si, într-un fel, a pregatit vizita pe care Nicolae Ceausescu a facut-o la Vatican si primirea sa de catre papa Paul al VI-lea, la 26 mai 1973. Astfel, Ceausescu a fost cel dintâi sef de stat dintr-o tara ortodoxa care a fost primit de Papa, liderul suprem al catolicilor din întreaga lume.

Justinian Marina a murit la 26 martie 1977, în locul sau fiind ales Patriarh Iustin Moisescu; acesta a fost înscaunat la 19 iunie 1977. Moisescu a continuat politica predecesorului sau, urmarind sa capteze bunavointa Statului pentru Biserica Ortodoxa Româna. Astfel s-a ajuns ca manastirile din Nordul Moldovei sa fie declarate monumente protejate de UNESCO; cu fonduri din partea Statului si de la UNESCO, acestea au cunoscut un amplu proces de restaurare; s-au refacut numeroase biserici, între care Bistrita - Neamt, Bistrita - Vâlcea, Cozia, Biserica Neagra - Brasov etc.

Activitatea pe plan international a Bisericii Ortodoxe Române s-a intensificat, reprezentantii acesteia participând activ la mari adunari ecumenice, cum a fost cea de la Vancouver (Canada) din 1983.

Reprezentantii cultelor - membrii în F.D.U.S.

Dupa moartea lui Iustin Moisescu, la 31 iulie 1986, în functia de Patriarh a fost ales Teoctist Arapasu, la 9 noiembrie; el a fost înscaunat la 16 noiembrie 1986. Teoctist s-a inspirat la rândul sau din politica lui Justinian si a urmarit întarirea rolului Sfântului Sinod, ca organ de conducere al Bisericii Ortodoxe Române.

Deteriorarea situatiei economice a tarii, exacerbarea cultului personalitatii lui Nicolae Ceausescu, megalomania conducatorului statului au influentat puternic climatul de desfasurare a activitatii cultelor religioase. Sefii acestora elogiau "politica înteleapta" promovata de Nicolae Ceausescu, îi trimiteau telegrame de felicitare cu diverse ocazii (inclusiv a zilei sale de nastere). Rabinul-sef Moses Rosen îndeplinea misiuni cvasioficiale din partea lui Ceausescu, în principal pentru ca România sa obtina clauza natiunii celei mai favorizate din partea SUA. Reprezentantii cultelor religioase faceau parte din Frontul Democratiei si Unitatii Socialiste, aveau reprezentanti în Marea Adunare Nationala, semnau diverse apeluri ale conducerii Statului pentru pace, dezarmare etc.

Actiunea de sistematizare a oraselor a vizat si distrugerea mai multor biserici din întreaga tara. Pentru a da doar un singur exemplu, construirea noului centru civic din Bucuresti, având în centru Casa Poporului, a avut ca rezultat darâmarea unor locasuri de cult din zona Uranus. La rândul ei, biserica Mihai Voda a fost translatata de la locul pe care fusese ctitorita de Mihai Viteazul, ajungând - pâna la urma - în curtea interioara a unor blocuri de locuinte.

Cultul greco-catolic ramâne în afara legii

Conducerea Bisericii Ortodoxe Române a cautat sa evite asemenea distrugeri prin interventii pe lânga diversi detinatori ai unor functii de raspundere, inclusiv pe lânga Nicolae Ceausescu. Dar ea nu s-a angajat într-un protest public, asa cum au facut-o unii intelectuali, ale caror scrisori au fost citite la posturile de radio "Europa Libera" si "Vocea Americii", facând astfel cunoscute lumii întregi actele de distrugere promovate de regimul de la Bucuresti. Aceasta atitudine a conducerii Bisericii Ortodoxe Române avea sa fie speculata dupa 1989 de anumite grupuri de interese, care urmareau sa culpabilizeze întreaga Biserica si pe toti credinciosii ortodocsi, lovind astfel în fibra nationala a covârsitoarei majoritati a poporului român.

Clerul greco-catolic a continuat sa fie activ, cautând sa obtina recunoasterea cultului respectiv de catre Statul român. Episcopul Alexandru Todea, episcopul Ion Ploscaru si Vicarii Vasile Hossu, Tetulian Langa si Lucian Muresan au trimis lui Nicolae Ceausescu, la 13 octombrie 1989, un memoriu, în care-i cereau sa binevoiasca "a legaliza cultul acestei institutii [a Bisericii Române Unite]". Se invoca o teza anuntata pentru Congresul al XIV-lea al PCR si anume: "Înfaptuirea deplinei egalitati în drepturi a tuturor cetatenilor români", precum si textul Constitutiei, care prevedea ca libertatea constiintei "este garantata tuturor cetatenilor Republicii Socialiste România"32. Nici acest demers nu a avut succes, cultul greco-catolic ramânând practic singurul interzis în perioada 1948 - 1989. Imediat dupa Revolutia din decembrie 1989, acesta a fost recunoscut, iar legaturile cu Vaticanul au fost restabilite.

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/biserica-o-institutie-cheremul-dictatorilor

„Demisia” istorică de la Vatican

2013-07-05T01:39:00.008-07:00

Papa, învins de intrigile cardinalilor

Decizia lui Benedict al XVI-lea de a renunţa la pontifi cat a dat naştere unor speculaţii legate de motivaţia Sfântului Părinte, presa vorbind de comploturi în spatele scenei

Anunţul suprinzător făcut de Suveranul Pontif ar putea fi rezultatul mai multor factori, printre care eşecul reformării aparatului administrativ al Vaticanului şi un raport secret, elaborat de trei cardinali, după scandalul „Vatileaks”. „Benedict al XVIlea a ajuns la o concluzie amară: pleacă el, se schimbă el. Este un sacrificiu extrem, traumatic, al unui pontif intelectual, învins de un aparat administrativ prea acaparat de putere şi prea autoreferenţial pentru a fi reformat.

Papa Benedict a încercat o emancipare a Papalităţii şi a Bisericii Catolice, însă a devenit o victimă”, scrie, într-un editorial, expertul Corriere della Sera Massimo Franco.

„Este vorba despre revolta unui Sfânt Părinte faţă de o derivă a unei Biserici-instituţie, care în ultimii ani a trecut de la statutul de „maestru al vieţii” la cel de „păcătos”. O lungă serie de conflicte, manevre, trădări sub cupola Catedralei San Pietro”, notează editorialistul.

Incidentul ținut SECRET care l-ar fi determinat pe Papa Benedict să se retragă

Publicaţia italiană vorbeşte şi despre un presupus „raport secret”, elaborat de trei cardinali şi prezentat în urmă cu câteva zile, pe tema scandalului difuzării de informaţii confidenţiale de către fostul majordom papal Paolo Gabriele. Evenimentele din ultimul an, inclusiv scandalul scurgerilor de informaţii, ar fi fost o manevră a Suveranului Pontif pentru limitarea puterii secretarului de Stat Tarcisio Bertone, şeful aparatului politic şi diplomatic al Vaticanului. Bertone ar fi fost de fapt obiectivul central al scandalului „Vatileaks”.Papa a numit şase cardinali non-europeni, pentru a scădea influenţa lui Bertone, care susţine numirea unui Papă italian.

Ţapul ispăşitor

Mulţi dintre cardinalii care- l înconjoară pe Benedict al XVI-lea nu-şi dau seama că de fapt nu el este problema, el e doar un indicator al problemelor Vaticanului. Iar faptul că el este pe post de ţap ispăşitor nu va duce la rezolvarea dificultăţilor, comenta presa de la Roma.După 28 februarie se va vedea ce a însemnat renunţarea la pontificat, după 600 de ani. Cel puţin Josef Ratzinger a avut curajul să vadă „logica” trecutului şi să nu o accepte, dar depinde cine şi cât va înţelege din acest gest, spun analiştii.

Presa italiană: Papa a suferit în urmă cu trei luni o operaţie de înlocuire a stimulatorului cardiac . de Simona Mătieş

http://www.evz.ro/detalii/stiri/papa-invins-de-intrigile-cardinalilor-1023816.html#ixzz2YEf9jejR

Benedict al XVI-lea între presiuni şi profeţii

„Demisia” istorică, în 28 februarie 2013, a Papei Benedict al XVI-lea de la conducerea Bisericii Catolice a consternat întreaga lume catolică, surprinzând chiar şi Vaticanul, după spusele purtătorului său de cuvânt, Federico Lombardi, mai ales că istoria papalităţii menţionează doar un singur caz de acest gen, cel al papei Grigore al XII-lea, care a renunţat la Scaunul Sfântului Petru în anul 1415. Oficial, decizia papală a fost luată în „deplină libertate”, din motive de sănătate. Totuşi, niciun alt Papă nu a luat o astfel de decizie, nici măcar Ioan Paul al II-lea, care era bolnav de cancer, osteoporoză şi Parkinson. Benedict al XVI-lea este, oare, mai grav bolnav decât predecesorul său? Unul dintre medicii săi, care a dorit să-şi păstreze anonimatul, a declarat presei că fostul Papă nu suferea de afecţiuni grave, care i-ar fi putut pune viaţa în pericol. Să fie, cu adevărat, starea de sănătate cea care l-a determinat pe Papă să „demisioneze”? Ultima perioadă în care acesta a ocupat scaunul papal a fost deosebit de penibilă.

La începutul acestui an, timp de 39 de zile, Vaticanul a fost victima unui boicot bancar fără precedent, fiind deconectat de la reţeaua bancară internă şi internaţională. Practic toate terminalele din oraşul papal au fost inutilizabile, fapt ce a cauzat prejudicii în valoare de 1.170.000 euro! Curios, a doua zi după anunţul cu demisia Papei Benedict al XVI-lea, pe 12 februarie, boicotul bancar s-a încheiat şi totul a revenit la normal, fapt ce ne face să credem că demisia a fost mai degrabă consecinţa unui război ascuns decât urmarea unor probleme de sănătate.

Unele surse din Vatican vorbesc despre implicarea în demisia Papei a Secretarului de Stat al Vaticanului, Tarcisio Bertone, suspectat în trecut că ar fi ascuns conturile Curiei de autorităţile italiene. Într-adevăr, conform unei declaraţii oficiale a Biroului Central din Bruxelles, al Tribunalului Internaţional pentru Infracţiuni ale Statului şi ale Bisericii (ITCCS), Papa a fost nevoit să demisioneze ca urmare a unui mandat de arestare ce urma să fie emis pe numele său de către un anumit guvern european (nespecificat, din motive lesne de înţeles) pentru crime împotriva umanităţii şi punerea la cale a unei conspiraţii criminale şi a unui ordin de sechestrare a proprietăţilor şi bunurilor ce aparţin Vaticanului. Sunt bine cunoscute, şi nu puţine la număr, scandalurile ce au avut în prim-plan abuzurile sexuale săvârşite de clerici catolici din mai multe ţări asupra unor copii şi muşamalizarea acestora, ce a fost orchestrată şi susţinută de fostul papă Benedict al XVI-lea.

Ca urmare a abdicării Papei Benedict, Oficiul Central din Bruxelles al ITCCS a ţinut să facă următoarele precizări:
„1. La data de 1 februarie 2013, în baza dovezilor furnizate de către Curtea noastră afiliată, Oficiul nostru a încheiat un acord cu reprezentanţi ai unei naţiuni europene şi instanţele sale pentru a emite un mandat de arestare împotriva lui Joseph Ratzinger, alias Papa Benedict, pentru crime împotriva umanităţii şi plănuirea unei conspiraţii criminale.
2. Mandatul de arestare va fi trimis biroului «Sfântului Scaun» de la Vatican, vineri 15 februarie 2013. Acesta permite naţiunii în cauză să-l reţină pe Ratzinger ca suspect de crimă, dacă el intră pe teritoriul său suveran.
3. O notă diplomatică a fost emisă de către guvernul naţiunii respective Secretarului de Stat al Vaticanului, cardinalul Tarcisio Bertone, luni 4 februarie 2013, informându-l pe acesta despre mandatul de arestare iminent şi invitându-l să se conformeze cu această decizie. Cardinalul Bertone nu a trimis niciun răspuns la această notă, însă şase zile mai târziu, Papa Benedict a demisionat.
4. Acordul dintre Tribunalul nostru şi naţiunea în cauză a inclus emiterea unei dispoziţii secundare de drept de gaj comercial, prin intermediul instanţelor juridice ale naţiunii respective, împotriva proprietăţiilor şi bunurilor Bisericii Romano-Catolice, începând cu prima zi de Paşti, duminică, 31 martie 2013. Acest drept de gaj urmează să fie însoţit de o iniţiativă publică şi globală, numită «Campania de Recuperare a Paştelui», prin care proprietatea Bisericii Catolice urmează să fie ocupată şi revendicată de către cetăţeni sub forma activelor publice, această măsură fiind executată în conformitate cu legile internaţionale şi Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale.
5. Este decizia Tribunalului şi a guvernului naţiunii respective de a proceda la arestarea lui Joseph Ratzinger după părăsirea Biroului Pontifical, sub învinuirea de crime împotriva umanităţii şi conspiraţie criminală.
6. Aceasta este decizia noastră de a continua cu punerea sub acuzare şi arestarea succesorului lui Joseph Ratzinger în baza aceloraşi acuzaţii, şi cu aplicarea măsurii comerciale şi a «Campaniei de Recuperare a Paştelui» împotriva Bisericii Romano-Catolice, aşa cum a fost planificat.”

Merită să menţionăm că ITCCS a judecat şi condamnat un număr de 30 de oficiali ai Bisericii Catolice, printre care şi actualul Papă Francisc I, Arhiepiscopul din Durban, Africa de Sud, Wilfrid Napier, care a declarat public că molestarea sexuală a copiilor nu este o crimă (şi care, în treacăt fie spus, l-a ales pe actualul Papă), primul ministru canadian Stephen Harper, George W. Bush, Donald Rumsfeld, Tony Blair şi Regina Elisabeta a Marii Britanii, pentru crime împotriva umanităţii.

IN NUMELE DOMNULUI - Vaticanul un mare pericol

Această carte, rezultatul a aproape trei ani de cercetări intense, nu ar fi existat fără ajutor activ şi cooperare din partea multor persoane şi organizaţii. O mare parte a acestora au acceptat să ajute numai cu condiţia de a rămâne necunoscuţi publicului. Ca şi în cazul cărţilor anterioare, pe care le-am scris în condiţii similare, le respect dorinţa, în acest caz, însă, este nevoie și mai mare de a le proteja identitatea. După cum va deveni clar cititorului, crima este un însoţitor frecvent al evenimentelor înregistrate aici. Un număr considerabil

În plus, presa italiană a scos la iveală existenţa unui raport secret despre un lobby gay la Vatican, fapt care ar fi precipitat „demisia” lui Benedict la XVI-lea. Se pare că „demisia” sa surpriză coincide, de fapt, cu predarea unui dosar compus din „două volume de aproape 300 de pagini”, realizat de trei cardinali însărcinaţi cu examinarea afacerii Vatileaks. Conform publicaţiei La Republica, acest faimos raport, predat de Joseph Ratzinger pe 17 decembrie, scoate la lumină, printre altele, existenţa unei reţele în cadrul Guvernului central al Bisericii Catolice, ai cărei membri ar fi fost „uniţi de orientarea lor sexuală”. Se pare că anumiţi cardinali ar fi fost supuşi şantajului exercitat de persoane „din exteriorul” Vaticanului, cu care aceştia ar fi avut relaţii homosexuale, relatează cotidianul.

Unul dintre autorii raportului, cardinalul spaniol Julian Herranz, i-ar fi înmânat pentru prima oară pe 9 octombrie lui Benedict al XVI-lea dosarul „cel mai scabros”, pronunţând „pentru prima dată cuvântul homosexualitate în apartamentul pontifical”. Două zile mai târziu, într-un discurs improvizat, Benedict al XVI-lea evoca, într-o formă metaforică, „peştii răi” care au fost prinşi în plasa Bisericii. Potrivit cotidianului italian, nu este vorba de o coincidenţă. După povestea cu Vatileaks, există un nou iz de scandal care planează asupra micului Stat. Purtătorul de cuvânt al Vaticanului, Federico Lombardi, a reacţionat etichetând drept fanteziste sau false mai multe puncte din respectivul articol, dar a precizat faptul că „nu vor exista nici dezminţiri, nici comentarii și nici confirmări” asupra „afirmaţiilor şi opiniilor” difuzate de presă. Putem să ne întrebăm: dacă nu există dezminţiri, aceasta înseamnă că informaţiile sunt adevărate?

„Demisia” Papei este, fără dar și poate, mai mult decât dubioasă, în contextul în care, de 600 de ani încoace, niciun Papă nu a mai demisionat vreodată. Este cât se poate de evident faptul că Papa a fost forțat de împrejurări să renunțe la scaunul pontifical. De altfel, informațiile publicate în cotidianul La Republica confirmă cu prisosință aceasta.

Aşa cum au evidenţiat ştirile din mass-media, la doar câteva ore după ce Papa Benedict al XVI-lea a uluit lumea, anunţând la 11 februarie 2013 că va demisiona la sfârşitul lunii, din ceruri a scăpărat de două ori lumina orbitoare a unor fulgere teribile, care au lovit paratrăsnetul din vârful crucii albe a Bazilicii Sfântului Petru, în timpul furtunii care se dezlănțuise asupra Romei în acea zi. Mulţi comentatori consideră fulgerele ca fiind manifestări providențiale ale mâniei dumnezeiești, stârnite de perversiunile şi actele profund anticreştine care se desfășoară chiar în sânul Vaticanului, acte care au fost evidenţiate în mod repetat, de mai bine de o sută de ani, de către câţiva sfinţi faimoşi. De altfel, cu toţii cunoaştem semnificaţia fulgerelor în simbolismul universal: acestea erau însemnul puterii dumnezeieşti şi erau folosite pentru pedepsirea fărădelegilor şi reinstaurarea justiţiei divine. Astfel, Zeus, în religia greacă, şi Jupiter, în religia romană, erau reprezentaţi purtând un mănunchi de fulgere în mână. Şi sfântul Ilie este numit, în creştinism, „Ilie cel cu fulgere şi trăsnete”.

Chiar dacă privim evenimentul dintr-un punct de vedere strict ştiinţific, realizăm cu uşurinţă că numai un naiv ar putea crede că cele două trăsnete au fost doar o „pură întâmplare”. Orice om care are noţiuni elementare de probabilităţi matematice îşi poate da seama că probabilitatea ca o furtună să se abată asupra Romei chiar în intervalul de câteva ore în care s-a produs evenimentul „demisiei” şi ca, simultan, Bazilica Sfântul Petru să fie fulgerată, la un interval extrem de scurt, de două ori consecutiv, chiar imediat după anunţarea „demisiei” Papei, tinde spre zero. În plus, probabilitatea ca cineva să reuşească să surprindă, exact atunci, pe peliculă fotografică unul dintre fulgere tinde, de asemenea, spre zero, făcând ca evenimentul să fie demn de… Zona Crepusculară. De altfel, tocmai faptul că probabilitatea aceasta este extrem de mică a făcut ca mulţi să creadă chiar că fotografia este trucată! Din această cauză, în articolele publicate de mai multe ziare a fost citată opinia unor specialişti în artă fotografică ce au analizat fotografia care au confirmat în final că ea este autentică! În aceste condiţii, este foarte limpede pentru orice om inteligent că doar o sincronicitate divină putea face ca toate acestea să se petreacă simultan.

Iată ce a declarat pentru publicaţia Daily Mirror fotograful agenţiei France Presse, Filippo Monteforte: „Am realizat instantaneul din Piaţa Sfântul Petru fiind adăpostit între coloane. Era foarte frig şi ploaia cădea în rafale. Când a început furtuna, nu ştiu de ce, mi-a trecut prin minte gândul că un trăsnet va lovi paratrăsnetul din vârful crucii, aşa că mi-am pregătit aparatul ca să fac fotografia exact la momentul potrivit.” Filippo a aşteptat acest moment două ore. Şi evenimentul s-a petrecut, chiar de două ori. „Primul fulger a fost uriaş şi a iluminat cu putere cerul, dar din nefericire l-am ratat. Am avut mai mult noroc a doua oară, şi am reuşit să prind câteva instantanee cu domul iluminat de fulger”, a mai spus Filippo. Dar sincronicităţile nu se opresc aici. Orologiul care apare în stânga sus într-una dintre fotografiile realizate de Filippo indică ora 5:55 PM!

Răsfoind istoria papalităţii şi cercetând unele aspecte care sunt inexplicabile, descoperim că strania „demisie” a Papei Benedict nu este un caz singular. Au mai existat evenimente care au trezit bănuiala că destinele Bisericii Catolice sunt controlate de o mână de oameni influenţi, care nu au nicio legătură cu preceptele creştine propovăduite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Cazul Papei Ioan Paul I este edificator în acest sens: pontificatul lui a durat doar 33 de zile, număr cu profunde semnificaţii pentru secta satanică a Francmasoneriei, adânc infiltrată în Vatican.
Acesta a fost unul dintre cele mai scurte pontificate din istoria Bisericii Catolice. În faţa credincioşilor, oficialii Bisericii au anunţat drept cauză a morţii sale subite infarctul miocardic (stop cardiac), însă există multe aspecte neelucidate încă, ce ridică mari semne de întrebare în privinţa cauzei declarate a morţii Papei Ioan Paul I.

Pe numele său adevărat Albino Luciani, Ioan Paul I era descris ca fiind o fiinţă sinceră, deschisă şi umilă, care nu aspira la scaunul papal. Credea cu toată tăria în unitatea credinţelor religioase şi în reducerea averii Bisericii. După moartea Papei Paul al VI-lea, Luciani a fost ales în cea de-a doua zi a Conclavului din 1978. A refuzat să poarte tiara papală şi nu a acceptat să fie plimbat în scaunul papal. Intenţia sa declarată a fost să revizuiască poziţia Bisericii faţă de contracepţie, să desfiinţeze Banca Vaticanului şi să demită cardinalii care se înrolaseră în rândurile grupării malefice a Francmasoneriei mondiale, intenţie pe care a început să o pună în practică imediat ce a urcat în scaunul papal. În acest scop el hotărâse, conform colaboratorilor săi apropiaţi, să facă unele demiteri, îndepărtându-i din funcţiile lor pe cei acuzaţi de operaţiuni financiare ilicite şi acţiuni reprobabile. Toate acestea constituie motivele uciderii sale, susţine scriitorul David Yallop, care a făcut o anchetă amănunţită în acest caz, ce a fost publicată în cartea În Numele Domnului: o investigaţie despre asasinarea Papei Ioan Paul I.

Yallop afirmă că Papa a fost asasinat prin otrăvire cu digitalis. El lua medicamente pentru hipotensiune, astfel încât chiar şi o jumătate de linguriţă de digitalis îi putea fi fatală. Nu se ştie cine i-a strecurat otrava în medicamentul lichid Effortil pe care-l lua zilnic. Cert este că există multe afirmaţii contradictorii în legătură cu moartea sa. Raportul iniţial al cardinalului Villot spunea că Sfântul Părinte a fost găsit mort de Sora Vincenzia şi nu de un secretar. Într-un raport se spunea că a fost găsit mort în baie, în timp ce altul afirma că se afla la biroul din dormitorul său. Nici măcar ora la care a fost găsit nu este clară: 4:30 sau 5:30, dimineaţa. Estimările oficiale susţineau că ar fi murit la ora 23:00, pe 28 septembrie. Şi mai straniu, nu s-a făcut nicio autopsie, iar trupul Papei a fost incinerat, în ciuda unor reguli stricte care interziceau aceasta.
În faţa credincioşilor, cardinalul Villot a afirmat că a fost un accident tragic, afirmaţie lipsită de respect, ce insinuează în mod voalat posibilitatea sinuciderii. O asemenea ipoteză defăimătoare şi total inacceptabilă nu putea veni decât din partea unui francmason, pentru că, într-adevăr, cardinalul Villot era Mare Maestru Mason.

Despre uneltirile şi implicarea Francmasoneriei în Cetatea Vaticanului sunt multe de spus, iar despre vremurile din urmă, cele premergătoare Apocalipsei, s-au scris tomuri întregi. În acest sens, nu putem să nu remarcăm faptul că abdicarea lui Benedict a lăsat scaunul papal liber pentru următorul Papă, ultimul înainte de sosirea acestor vremuri de restrişte, cel care, în lista Sfântului Malachia poartă numele de Petru Romanul. Conform profeţiei acestui sfânt irlandez: „În timpul ultimei persecuţii la care va fi supusă sfânta Biserică Romano-Catolică, ea va fi condusă de Petru Romanul. El va păstori turma credincioşilor în vâltoarea a numeroase frământări, care vor culmina cu distrugerea cetăţii celor şapte coline (Roma), iar apoi Judecătorul cel de temut va judeca poporul.” Aşadar, în timpul pontificatului acestui ultim papă, Roma şi Biserica sa îşi vor afla sfârşitul. Sintagma „Judecătorul cel de temut” este în general interpretată ca o referire la Ziua Judecăţii de Apoi.

Sfântul Malachia (1094-1148) a fost un mistic irlandez, despre care se spune că levita şi că avea darul vindecării şi al clarviziunii. În anul 1139, aflându-se în piaţa Sf. Petru din Vatican, unde aştepta să fie primit de Papă, Malachia a fost răpit în duh, timp în care el a avut revelaţia succesiunii papilor la scaunul pontifical, începând cu Celestin al II-lea, ce urma să fie ales în 1143, şi încheind cu cel de-al 111-lea Papă, care nu este altul decât Benedict al XVI-lea. În final, profeţiile Sfântului Malachia conţin unele referiri la ultimul Papă, cel de-al 112-lea, numit Petru Romanul. Unele surse sunt de părere însă că această adăugire a fost făcută mai târziu.
Sfântul Malachia a redactat viziunea pe care a avut-o într-o lucrare pe care a intitulat-o „Profeţie despre suveranii pontifi”, însă aceasta nu a devenit cunoscută decât patru secole şi jumătate mai târziu. Într-o zi a anului 1595, un preot francez din ordinul benedictin, Arnold de Wion, descoperă un manuscris îngălbenit în podul abaţiei Sfântul Benedict din Mantua, Italia. Titlul este misterios, însă numele autorului, Malachia O’Morgair, constituia el însuşi o garanţie a seriozităţii.
Cu toate acestea, în 1694 iezuitul Claude-Francois Menestrier a afirmat că acest text a fost opera unui şarlatan, al cărui scop era să favorizeze alegerea cardinalului Simoncelli de către Conclavul din 1590. Partizanii tezei lui Menestrier au observat că versetele referitoare la papii anteriori acelui conclav erau, după ei, mult mai precise decât următoarele. Totuşi, dacă admitem că este vorba de o fraudă, aceasta a eşuat, deoarece în 1590 a fost ales Papă cardinalul Sfondrati, sub numele de Grigore al XIV-lea.

Nu ne-am propus să facem aici exegeza celor 111 versete pentru a analiza autenticitatea acestei profeţii pe care noi o considerăm ca fiind incontestabilă. Amintim doar unele versete care sunt foarte sugestive. Astfel, Papa Benedict al XV-lea, cel care a ocupat scaunul pontifical în timpul Primului Război Mondial şi al epidemiei de gripă spaniolă care a devastat Europa, a fost caracterizat prin cuvintele: „religio depopulata” (religia depopulată).
Ioan Paul I (1978-1978): „De medietate Lunae” (Al semilunii). Naşterea, hirotonisirea sacerdotală şi episcopală a acestui papă au avut în timpul pătrarelor lunare.
„De labore solis” (Munca Soarelui) au fost cuvintele pe care Sfântul Malachia le-a asociat papei Ioan Paul al II-lea (1978-2005). Naşterea şi moartea acestuia au fost marcate de eclipse solare.

Papa Benedict al XVI-lea este caracterizat prin „De gloria olivae” (gloria măslinului). Versetul se referă probabil la ordinul călugărilor benedictini, care a avut o ramură numită „Olivetani”. Nu este exclusă asocierea fostului Papă cu religia iudaică ori cu poporul evreu, al cărui simbol este ramura de măslin. Este interesant de observat că Papa Benedict al XVI-lea este evreu de neam, conform criteriilor iudaismului, deoarece bunica sa pe linie maternă, Elisabeth Tauber, era evreică. Să ne amintim numeroasele eforturi ale Papei demisionar de a se apropia de comunitatea evreiască, mergând până la a asocia, cu aceeaşi dezaprobare, antisemitismul cu antiiudaismul, în discursul său de la sinagoga din Roma, ţinut în data de 17 ianuarie 2010.

Aşadar, cine este noul Papă, cel care, după ce a fost ales ca Vicar al lui Hristos, şi-a luat numele de Francisc I? Pe numele său adevărat Jorge Mario Bergoglio, actualul Papă vine din Argentina şi poartă veşmintele ordinului iezuit, fiind de aceea, după unii jurnalişti, candidatul perfect pentru împlinirea profeţiei Sfântului Malachia. Se ştie că acest ordin a fost creat în mod special în secolul al XVI-lea pentru a distruge Protestantismul în anii Reformei şi mult timp după aceea, fiind de multe ori asociat cu treburile „murdare” ale Bisericii Catolice.

Escatologul Tom Horn, coautor (împreună cu Chris Putman) al cărţii Petrus Romanus: The Final Pope is Here (Petru Romanul: Ultimul Papă a sosit), a prezis demisia papei Benedict al XVI-lea şi a afirmat că numirea lui Jorge Mario Bergoglio în funcţia de Pontif este o „împlinire fantastică a profeţiei”, adăugând că „apartenenţa sa la ordinul iezuiţilor este un aspect foarte important”.
Temându-se de împlinirea profeţiei, ce este bine-cunoscută la Vatican, cardinalii electori s-au străduit să evite alegerea candidaţilor la scaunul pontifical ce purtau numele Sfântului Petru. Astfel, doi dintre favoriţii la această funcţie care au fost „dezavantajaţi” din acest motiv au fost cardinalii Peter Kodwo Appiah Turkson din Ghana, Africa, care era favoritul numărul 1 în cursa alegerilor, şi Tarcisio Pietro Evasio Bertone, Secretarul de Stat şi numărul 2 în ierarhia puterii de la Vatican.
Cu toate acestea, unii autori susţin că, în ciuda prudenţei cardinalilor electori, profeţia s-a împlinit, iar sintagma „Petrus Romanus” i se potriveşte actualului Papă. În orice caz, el este italian prin naştere, deci „roman”, şi în plus, fiind membru al ordinului iezuit, care este condus de la Roma, este încă o dată „roman”. Se mai speculează că ar exista un verset pierdut al profeţiei lui Malachia, în care era anunţat un Papă numit simbolic „caput nigrum”, „Papă negru”. Francisc I este iezuit, iar aceştia poartă robe negre. În plus, ca iezuit, el este în mod direct subordonat Superiorului General al ordinului, care este numit „Papa negru”, şi prin urmare poate fi doar un „om de paie” al acestuia. O profeţie din secolul al XIII-lea a lui Werdin d’Orante vorbeşte atât de „Papa cel negru”, cât şi de „Papa cel alb”, care vor administra treburile Bisericii în vremurile din urmă.

Sfântul Francisc de Assisi a profeţit în secolul al XIII-lea: „Va exista un Papă care va fi ales în mod necanonic, care va provoca o mare schismă. Se vor predica diferite idei care îi vor face pe mulţi, chiar şi pe călugării din diferite ordine religioase, să se îndoiască şi chiar să se alăture ereticilor care vor face ca ordinul meu să se dezbine. Vor fi în acele vremuri aşa tulburări şi disensiuni, încât dacă acele zile nu vor fi scurtate, chiar şi cei aleşi vor putea să cadă în rătăcire.”La rândul ei, sfânta Anna-Maria Taigi a profeţit în secolul al XIX-lea că „Religia va fi persecutată, preoţii masacraţi, iar bisericile închise, dar numai pentru scurtă vreme. Sfântul Părinte va fi silit să părăsească Roma.”La începutul secolului trecut, Edgar Cayce a făcut şi el profeţia că după Benedict al XVI-lea va mai fi un singur Papă.

În ciuda aparenţei sale de om simplu şi popular, Bergoglio pare să ascundă multe secrete, ce vor ieşi fără îndoială la iveală în perioada următoare. Nu putem totuşi să trecem cu vederea faptul că asupra sa planează unele suspiciuni de colaborare cu junta argentiniană în 1976 şi de muşamalizare a unor cazuri de molestare şi ucidere a unor copii de către clerici catolici, el aflându-se pe lista ITCCS ca fiind unul dintre cei 30 de prelaţi acuzaţi pentru crime împotriva umanităţii.

Articol preluat din Programul taberei spirituale yoghine de vacanță Herculane 2013, apărut la Editura Shambala și tipărit la tipografia Ganesha

Iisus Hristos - Dovezi istorice

2013-05-04T11:15:00.001-07:00

A existat Iisus în realitate? Există dovezi istorice ale existenţei lui Iisus Hristos?

Întrebare: A existat Iisus în realitate? Există dovezi istorice ale existenţei lui Iisus Hristos?

Răspuns: În mod obişnuit, atunci când cineva pune această întrebare, persoana în cauză nu prea pune preţ pe dovezile furnizate de Biblie. Noi nu susţinem această idee că Biblia nu poate fi considerată ca sursă de dovezi în sprijinul existenţei lui Iisus. Noul Testament conţine mii de referinţe la Iisus Hristos. Unele dintre acestea sunt datate din perioada scrierii Evangheliilor, în cel de-al doilea secol după Hristos, adică la ceva mai mult de 100 de ani după moartea lui Iisus. Chiar dacă aceasta este situaţia (pentru care există încă dispute), în termeni de dovezi istorice din antichitate, scrierile realizate la mai puţin de 200 de ani după desfăşurarea evenimentelor în sine sunt considerate ca dovezi foarte credibile. Mai mult, marea majoritate a specialiştilor în domeniu (creştini şi necreştini) vor garanta că Epistolele lui Pavel (cel puţin unele dintre ele) au fost scrise în fapt la mijlocul primului secol după Hristos, adică la mai puţin de 40 de ani de la moartea lui Hristos. Din punct de vedere al dovezilor antice de tip manuscris, aceasta este o probă extraordinar de puternică în favoarea existenţei unui on numit Iisus în Israelul primului secol al erei noastre.

Este de asemenea foarte important să recunoaştem că în anul 70 d.Hr., romanii au invadat şi distrus Ierusalimul, măcelarind locuitorii acestuia. Oraşe întregi au fost efectiv rase de pe faţa pământului! Nu ar trebui, astfel, să fim surprinşi dacă multe dintre dovezile existenţei lui Iisus au fost distruse. Mulţi dintre martorii oculari ai lui Iisus au fost ucişi. Este foarte probabil că aceste evenimente au limitat păstrarea dovezilor scrise ale martorilor oculari ai lui Iisus Hristos.

Vezi și

Având în vedere faptul că lucrarea lui Iisus s-a desfăşurat într-o zona relativ neimportantă dintr-un colţ al Imperiului Roman, a rămas totuşi o cantitate surprinzător de mare de informaţii despre Iisus care poate fi regăsită în sursele istorice laice. Iată unele dintre cele mai importante dovezi istorice ale existenţei lui Iisus:

Tacitus, scriitor roman din primul secol, considerat unul dintre cei mai exacţi istorici ai lumii antice, a făcut menţiuni legate de creştini “superstiţioşi” ("numiţi după Christus", care este numele latin al lui Hristos), care au avut de suferit în timpul regimului lui Pontius Pilat sub domnia lui Tiberius. Suetonius, secretarul şef al împăratului Hadrian, a scris că a existat un om numit Chrestus (sau Hristos) care a trăit în timpul primului secol (Analele 15.44 ).

Flavius Iosefus este unul dintre cei mai renumiţi istorici evrei. În lucrările sale intitulate Antichităţile, el face referire la Iacov ca “fratele lui Iisus, care era numit Hristos”. Există un pasaj controversat în lucrarea sa (18:3) care spune: "În acea vreme exista Iisus, un om înţelept, dacă am putea să îl numim om. Pentru că el a fost unul care a făcut lucruri neobişnuite, suprinzătoare. . . . El a fost Hristosul . . . El s-a arătat viu din nou a treia zi, după cum au prevestit profeţii sfinţi şi după cum zece mii de alte lucruri mărturisesc despre El". O altă traducere a acestui pasaj este: "A existat în acea vreme un om înţelept numit Iisus. Comportamentul Său a fost bun şi a fost vestit prin virtuţile Sale. Şi mulţi oameni dintre evrei şi dintre alte naţiuni au devenit discipolii Săi. Pilat L-a condamnat să fie omorât prin crucificare. Însă cei care au devenit discipolii Săi nu au abandonat învăţăurile Sale. Au spus că El s-a arătat acestora a treia zi după crucificarea Sa şi că El era viu; astfel, probabil că El era Mesia, despre care profeţii au povestit înainte deja minunile Sale."

Iulius Africanus îl citează pe istoricul Tallus într-o discuţie legată de întunericul care a urmat crucificării lui Hristos (Scrierile Extant, 18).

Plinius cel Tânăr, în Scrisorile 10:96, a surprins practicile de închinare ale primilor creştini, inclusiv faptul că ei se închinau lui Iisus ca Dumnezeu şi erau persoane cu o etică înaltă, încluzând de asemenea şi referinţe legate de Cina Domnului.

Talmudul babilonian (Sanhedrinul 43a) face referire la crucificarea lui Iisus în ajunul Paştelui, ca şi la acuzaţiile formulate lui Hristos în ceea priveşte practicarea vrăjitoriei şi încurajarea apostaziei evreilor.

Lucian din Samosata a fost un scriitor grec din secolul al doilea care a admis că lui Iisus I se închinau creştinii, ca El a introdus noi învăţături religioase şi ca El a fost crucificat pentru ei. El spunea că învăţăturile lui Iisus includ frăţietatea credincioşilor, importanţa convertirii şi a respingerii celorlalţi zei. Creştinii au trăit conform legilor lui Iisus, s-au considerat mântuiţi şi au fost caracterizaţi printr-o atitudine de indiferenţă privind moartea, dedicare voluntară şi renunţarea la bunurile materiale în favoarea celorlalţi.

Mara Bar-Serapion confirmă faptul că Iisus a fost considerat un om înţelept şi plin de virtuţi, considerat de mulţi ca rege al Israelului însă dat la moarte de evrei şi sursă a învăţăturilor urmate de discipolii Săi.

Apoi avem toate scrierile gnosticilor (Evanghelia adevărului, Apocrifa lui Ioan, Evanghelia lui Toma, Tratat asupra Învierii etc.), toate acestea avându-L în centrul atenţiei pe Iisus.

În fapt, am putea chiar să reconstruim evanghelia numai din sursele non-creştine timpurii: Iisus a fost numit Hristosul (Iosefus), a făcut “minuni”, a condus Israelul în noi învăţături, a fost omorât înaintea Paştelui pentru ei (Talmudul babilonian) în Iudeea (Tacitus), însă a pretins a fi Dumnezeu şi că se va întoarce (Eliazar), lucru în care au crezut cei care L-au urmat – închinându-se Lui ca Dumnezeu (Plinius cel Tânăr).

În concluzie, noi credem că există dovezi zdrobitoare ale existenţei lui Iisus Hristos, atât din istoria laică cât şi din cea biblică. Poate că cea mai mare dovadă că Iisus a existat este faptul că mii de creştini din primul secol, inclusiv cei 12 apostoli, au fost dispuşi să îşi dea vieţile lor ca martiri ai lui Iisus Hristos. Oamenii sunt dispuşi să moară pentru ceea ce ei cred că este adevărat, însă nimeni nu este dispus să moară pentru ceva ce ştie că ar fi o minciună.

http://www.gotquestions.org/Romana/existat-Iisus.html

Darwinismul din Noului Testament

2013-05-04T10:07:00.013-07:00

Planul de subminare

In ultimii 10 ani a prins contur in tara noastra un plan media,destul de dubios ,odata cu inmultirea posturilor tv romanesti si mai ales a canalelor-documentare in special : Discovery channel ,National Geografic, History channel , Viasat explorer si altele.
Acest plan media functioneaza pe principiul piramidal, si anume angajatii nu cunosc decat partial planurile dupa care lucreaza producatorii de emisiuni, producatorii nu stiu decat limitat modul de actiune si interes al marilor corporatii media ce finanteaza productia media , acestea fiind la randul lor supuse altor interese financiare si spirituale din umbra ...
Fiecare cunoaste strict cat este necesar pentru desfasurarea activitatii , nimic mai mult , si atat timp cat treaba merge si salariul intra in cont, pentru ce si-ar bate capul daca doar atat li se cere?
Trebuie sa fi orb, ori cel putin paralel cu realitatea ca sa nu observi insistenta cu care se toaca, se macina , se sapa zilnic la temelia Cuvantului scris , se erodeaza cu indoieli strecurate perfid, sau se afirma cu tupeu pseudo-stiintific , tot felul de amestecuri otravite menita sa distruga spiritual, sa piarda pe oricine este ancorat slab in credinta, pe cei care au credinta cladita pe nisipuri miscatoare.
1.Promovarea Evolutionismului in multiple forme :
a)Creatia fara Creator : Se propaga ideea unei creatii spontane a universului , fara a avea un Creator Divin , un coordonator si legiuitor al functionarii universului, cu toate galaxiile ce fac parte din el.

Vezi și
Schema de tratament pentru Covid-19
În medie, perioade necesară
dezvoltării unui vaccin este de 12-15 ani ?
Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor
Scara de valori a societății romanești
Europa privită din viitor
Hrana vie
Noile vaccinuri
Planurile in derulare sunt o munca in progres
Destinatii uimitoare pe glob
Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile
Primarul care nu frură
Duda a pus mâna pe Casa Regală
Nu poti multiplica bogatia divizand-o !
Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg
O Nouă Republică
A fi patriot nu e un merit, e o datorie.!
În vremea monarhiei, Țaranii romani reprezentau 90%
Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL
Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste
Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul
Fii propriul tău nutriționist
Maya ramane o civilizatie misterioasa
Slăbești daca esti motivat
Serbet de ciocolata
Set medical Covid necesar acasă
Medicament retras - folosit în diabet
Brexit-ul - Spaima Europei
Virusul Misterios
Inamicul numărul unu al
acumulatorilor
Sistemele solare - apă caldă
Economisirea energiei electrice
Hoțul de cărți
Aparitia starii de insolventa
TRUMP ESTE PRESEDINTE
Microbii din organismul uman
Despre islamizarea Europei. O publicăm integral.
„Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”
Masca ce omoară virusul
O veste de Covid
Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil
Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea
Îndulcitorul care scade glicemia
VIRUSUL - SPAIMA OMENIRII
Fii propriul tău nutriționist

b) Darwinismul este intarit si promovat prin emisiuni dese si bogat ilustrate cu efecte video pentru o mai mare credibilitate .O imagine bine lucrata in Adobe AfterEffects face cat 1000 de cuvinte. Din 10 invitati in cadrul documentarului, 8-9 prezinta probe si argumente in favoarea evolutionismului si a stiintei atot-puternice care poate explica daca mai intai a fost oul sau gaina. Ori viceversa.

c) Promovarea personajului Stephen Hawking in numeroase seriale si documentare, ca fiind un geniu absolut al momentului si punct central de referinta in explicarea originii universului.
Acest matematician ,tintuit de o boala necrutatoare intr-un scaun cu rotile, incapabil sa vorbeasca decat printr-un software cu o voce de robot, declama cu autoritatea ''infailibila '' a unui semi-zeu ce si cum se intimpla in univers. Cateva dintre parerile lui personale :
''Legile fizicii pot explica universul fără să fie nevoie de un Creeator în această ecuație"
"din Nimic se poate într-adevar crea Ceva, iar Universul nostru chiar a fost creat din Nimic".
"Nu e nevoie să îl invoci pe Dumnezeu să aprindă hârtia de turnesol și să pui astfel universul în mișcare"
-‘’Gravitatia si fenomenele cuantice au creat universul din nimic,fara a fi nevoie de existenta unui Creeator’’ etc...
Aceste opinii personale ale lui Stephen Hawking sunt luate ca adevaruri absolute si incontestabile de o mare parte a maselor de telespectatori complexati de pregatirea stiintifica a ''oamenilor cu carte'' , ''genii de la Harvard, Cambridge'' , ''oameni cititi domnule..'' dar prea putini iau in considerare posibilitatea ca, pe langa capacitatea intelectuala a acestui domn de a procesa formule matematice ,s-ar putea sa nu gaseasca in interiorul lui decat un suflet meschin si o inima smochinita, in care e cu neputinta sa incapa imaginea Creeatorului nostru ,dragostea Lui pentru universul creat si fiintele care-l populeaza.
Probabil ca incap doar formule matematice, si daca dragoste nu are , atunci este cum spune Pavel : ''Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. '' (1Corinteni 13:1,2)

Dar cei care construiesc documentarele se bazeaza pe imaginea impresionanta a unui om cu handicap combinata cu ideile stiintifice care le emana , astfel actioneaza emotional cu o mare rata de succes asupra oamenilor usor manipulabili.
A nu se intelege ca avem ceva de criticat vis-a -vis de conditia fizica a personajului,nicidecum, ci scoatem in evidenta cum se foloseste media de aceasta imagine in planul de manipulare.
O forma de mila si compasiune fata de conditia lui fizica combinata cu o forma de respect pentru ideile revolutionare emanate de personaj alcatuiesc un plan emotional puternic ,care lubrifiaza accesul la constiinta privitorului , manipularea fiind mult mai usor de obtinut.

Oamenii nu mai vad in Stephen Hawking ceea ce este el de fapt cu adevarat: un om insingurat,care considera ca nu exista mantuire ,nu exista speranta, moartea este vesnica si nu exista nici un Salvator care sa ne mantuiasca, nu exista un Dumnezeu care sa ne fi creat nici pe noi nici universul, un om ale carui frustrari si ura acumulata datorita in principal conditiei lui fizice si le varsa impotriva omenirii si impotriva Dumnezeirii sub forma unor descoperiri stiintifice facute in imaginatia lui , un om care ar dori in razbunarea lui sa ia orice speranta celor care cred in Dumnezeu , un om neiertat si fara sansa de a fi iertat si mantuit vreodata tocmai datorita revoltei lui perpetue impotriva lui Dumnezeu.
Este alegerea lui ,desigur,sa creada ce vrea acest Stephen Hawking, insa acest personaj bizar este folosit ca stindard , ca drapel si varf de lance al tuturor ateilor si laicilor mai mult sau mai putin alfabetizati , care se revarsa emotional dupa fiecare documentar : ''uite dom'le ce zice asta, om citit cu multa carte ...pai daca a zis geniu asta din scaunu lui cu rotile, pai asa este bre ! ''
Din fericire , o mare parte a oamenilor de stiinta nu impartasesc ideile evolutioniste ale lui Hawking, dimpotriva , multi dintre ei ajungand sa-si confirme crezurile creationiste in experimentele stiintifice. Nu tot ce este stiinta este impotriva Dumnezeirii, asa cum nu tot ce este impotriva Dumnezeirii poate fi numita stiinta.
2.Idolatria Solara moderna

Zeci de documentare in care ni se prezinta cu o perseverenta demna de o cauza mai buna originea noastra ''astrala'' , provenienta noastra solara.
Afirmatiile lor sunt aceleasi, rotite intre diferite personaje care le prezinta din mai multe unghiuri ca sa para cat mai veridic : suntem facuti din atomi proveniti din Soare, Pamantul insusi, satelitii naturali si tot ce are miscare si fiinta provine de la ''Tatal'' primordial, Soarele. Este numit fara sfiala drept ''TATA CERESC'' in anumite documentare, mama fiind desigur, Terra.

Se amesteca un adevar biblic, si anume ca suntem facuti din acest pamant , plamaditi din subtantele chimice existente pe acest pamant, cu idolatria astrala si planetara antica, in care corpurile ceresti erau considerate mama si tatal nostru, zeitati supreme.
In documentare se afirma ca : ''aurul din verigheta de pe deget, fierul din sangele nostru , toate provin din Soare, acest ''dumnezeu'' creeator care ne adapa cu generozitate din abudenta lui de caldura si lumina.

A se observa cum se defaimeaza subliminal textele biblice in care se scrie negru pe alb cum a infiintat Dumnezeu cel adevarat institutia casatoriei (in antiteza cu aurul din verigheta provenit din soare..) si cum a fost creat omul de catre Dumnezeu( in antiteza cu sangele nostru provenit din ''soare'') singele in care avem viata dupa cum spun textele biblice.
Asadar ,nu Dumnezeu l-a facut pe om (spun documentarele), ci Soarele insusi,in decursul a miliarde de ani . Nu Dumnezeu a infiintat institutia casatoriei (spun indirect documentarele), ci Soarele insusi pecetluieste si binecuvanteaza casatoria oferind pina si aurul din verighetele ce simbolizeaza uniunea barbatului cu femeia.
Nu Dumnezeu a creat soarele si corpurile ceresti, pentru a ne lumina, pentru a ne oferi energie si suport al vietii pe pamant, ci Soarele s-a facut pe el insusi, spontan, ca intreg universul. Nu Dumnezeu a luat pamant , l-a conceput pe om si i-a suflat in nari suflare de viata, ci Terra ne-a nascut asa, spontan, asa i-a venit ei intr-o dupa-amiaza de citeva miliarde de ani. Mit tipic al Legendelor Olimpului, in care zeitati astrale se joaca cu soarta muritorilor.
Concluzie: Dubla idolatrie solara/planetara, de sorginte egipteana/babiloniana , mascata sub forma unor nevinovate documentare asa zis 'stiintifice'' .Despre aceasta forma de idolatrie antica puteti citi mai multe aici.

De ce are atat de mult succes aceasta forma de idolatrie astrala? Pentru ca e mult mai convenabil sa stii ca ai ca ''dumnezeu creator'' Soarele, care nu-ti cere socoteala pentru nici un pacat sau viciu, nici nu-ti cere sa renunti la ele, e doar un corp ceresc fara gandire sau ratiune. Si daca nu trebuie sa renunti la pacate si vicii ,nu trebuie nici sa iti ceri iertare lui Dumnezeu, si mai convenabil. In final, omul moare neiertat si nemantuit, exact scopul dorit de cei care promoveaza idolatria solara , evolutionista, darwinista.

Nu doar cei din mass-media promoveaza aceasta idolatrie solara, ci chiar mega-bisericile lumii, catolica, ortodoxa, si alte denominatii, au o intreaga paleta simbolistica de inchinare la Soare, mai multe puteti citi aici + imagini .
3. Nemurirea sufletului
Tema este atat de veche, pe cat de vechi este tatal minciunii . Inca din Geneza, tema nemuririi sufletului a pacalit oameni, a furat vieti si a adus moartea peste tot pamantul.
Este celebra fraza intunecatilor '' "Oare a zis Dumnezeu cu adevarat: "Sa nu mancati din toti pomii din gradina"?"... "Hotarat, ca nu veti muri, dar Dumnezeu stie ca, in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul(Geneza 3 : 1-5) Ideea sufletului nemuritor a prins si atunci ,in vechime, prinde la fel de bine si acum in sufletele nehotaritilor.
Ingerii cazuti, aceste fiinte abjecte care au desfigurat planeta Pamant ,au injosit conditia umana si s-au balacit in mizeria imixtiunii lor pina si in planul regnului animal si vegetal , iti spun la fel si astazi, iti transmit acelasi mesaj antic in documentarele lor, in filmele lor, in productiile lor media: Hotarat ca nu vei muri prietene! A zis Dumnezeu ca vei muri ? Da de unde...chiar si daca vei muri, pai tot vei trai omule, sufletul tau nu moare....esti nemuritor....devii schelete ambulant, vampir, varcolac, stafie sau spirit ratacitor.... ba nu, poate te reincarnezi... sau poate devii ca Dumnezeu...crede-ne pe noi, nu pe Dumnezeu... n-ai cum sa mori, esti nemuritor .... Dumnezeu te-a mintit cand a spus ca daca vei pacatui, vei muri ..de fapt Lui ii este teama sa nu ajungi ca El .... crede-ne pe noi, nu pe Dumnezeu ...avem oameni de stiinta, avem savanti care pot sa-ti explice, sa te convinga .... avem experti care confirma ce spunem NOI, nu ce iti spune Dumnezeu ....

a) Emisuni intregi sunt dedicate nemuririi sufletului ,in orice zi a saptamanii se poate gasi o ora dedicata pe vreun post oarecare acestui subiect indragit de o larga majoritate de atei sau ''credinciosi'' formali, dispusi sa accepte orice in ideea ca ''oricum, nu prea se stie care e adevarul..'' Documentare dedicate activitatii supranaturale a celor morti, a celor de ''dincolo'', a fantomelor, spiritelor care bantuie case si locuri, sunt pe toate programele.

b) Vinerea seara in special este o intrecere intre televiziuni care sa prezinte mai socant tema nemuririi sufletului si a reincarnarii sufletului ,unii cu invitati cu ''greutate intelectuala '', ''oameni cu carte frate ..'' , altii cu imagini soc si titluri pompieristice:'' Soc si groaza! Stafia care a bagat spaima in sateni !'' sau '' Incredibil: spiritele mortilor se razbuna pe ..''

c) Filmele cu vampiri, demoni, strigoi si varcolaci au aceeasi predilectie pentru ziua de vineri seara. Oare este o coincidenta ca atunci incepe Sabatul? Nicidecum. Oare este o coincidenta ca Isus Hristos, a fost depus mort in acel mormant intr-o zi de vineri, toate stihiile intunericului bucurandu-se de eveniment ca de o mare victorie? Nicidecum.
In concluzie, daca sufletul este nemuritor,asa cum se afirma pe toate posturile tv , ce nevoie mai avem atunci de un Rascumparator, un Salvator ca Isus Hristos care sa ne ofere nemurirea, mantuirea? Jertfa lui e de prisos daca oricum, sufletul nostru e nemuritor, asa cum spune sarpele cel vechi inca din Geneza...
4. Defaimarea lui Isus Hristos si a Noului Testament

In special pe canalele documentare,Discovery si National Geografic, se propaga o multitudine de idei si emisiuni care se intrec in defaimarea imaginii si Numelui lui Hristos, a activitatii lui si a caracterului lui nepatat.

a) Se fac documentare in care Iuda tradatorul este reabilitat (!) in ideea ca de fapt, nu doar ca nu a fost tradator, ci chiar cel mai iubit dintre apostoli si singurul caruia Isus i-a spus niste ''secrete'' pe care ceilalti apostoli nu erau nici capabili nici demni sa le cunoasca.
Rolul lui Iuda devine in aceste documentare de personaj cheie, fara el Jertfa lui Hristos neputand avea loc, practic de acest Iuda depinde de fapt salvarea omenirii. Imaginea sifonata de tradator care este parasit si de ceilalti apostoli, si de Dumnezeu, ba chiar si de cei care l-au platit cu 30 de arginti ca sa-l vanda pe Isus , este spalata cu grija si reevaluata de ''specialisti'' care il considera cel putin egalul lui Hristos in toata ecuatia sacrificiului suprem.
b) Se prezinta documentare cu idei abjecte , blasfemiatoare, la adresa Lui Hristos , in care se insinueaza ca de fapt traia in concubinaj cu Maria Magdalena, ca se sarutau pe gura (!) ca ar fi avut copii din flori cu ea (daca nu si cu altele) copii ce formeaza arborele genealogic al celor cu ''sange regal'', ''iluminatti '' sau alte denumiri exotice.
Nu ca Hristos n-ar fi avut voie sa se casatoreasca si sa aiba copii, ar fi fost ceva perfect normal, doar era si Om, nu doar Dumnezeu intrupat, dar nu aceasta era menirea lui si venirea lui pe Pamant, ci sacrificiul vietii lui pe cruce, pentru ca oricine crede in el ,sa nu piara ci sa aiba viata vesnica ! Ideea de concubinaj cu alte personaje din textele biblice si copii din flori sunt totuna cu ideea satanica a ''bastardului '' nascut din ''fecioara '', in care se ia in deridere adevarul biblic ce confirma faptul ca Fecioara Maria a nascut pe Isus fara a avea un barbat cu care sa-l conceapa, ci prin Duhul Sfant. A fost un motiv de batjocura atunci, este si acum pentru multi.

c) Descoperiri arheologice aduse in argumentatia desfiintarii rolului lui Hristos si a faptelor lui pe pamant .

Manuscrisele de la Qumran, niste erezii scrise de imitatori ai apostolilor la sute de ani dupa desfasurarea evenimentelor principale, si contestate chiar de numerosi experti in arheologie si istorie antica , sunt prezentate drept probe indubitabile care pun sub semnul intrebarii natura divina a lui Hristos, copilaria lui ''misterioasa'' petrecuta sub influenta unor ''vrajitori'' si magi ai momentului respectiv, precum si multe ''minuni'' neconfirmate biblic.

Osuare descoperite in Israel, in zona Ierusalimului, cu resturi de schelete umane si nume sapate in piatra:'' Iosif'', ''Miryam '' propaga ideea daca nu cumva totul nu a fost decat o inselatorie si oasele personajelor biblice, inclusiv ale lui Hristos, nu se gasesc cumva in acele osuare...

Falsuri de artefacte si obiecte ca apartinand lui Hristos, sau provenite din zona si timpul unde au avut loc evenimentele: Giulgiul din Torino (un fals din perioada 1260 -1390) , un pocal din piatra semipretioasa considerat a fi cana din care a baut vin Hristos in ultima intalnire cu ucenicii, un varf de lance care l-a strapuns pe cruce, cuie si bucati de lemn din cruce, toate considerate talismane, obiecte cu puteri supranaturale, care confera'' puteri colosale'' (chiar si Hitler era obsedat de aceste artefacte) . Aiureli pseudo-stiintifice menite mai mult sa distruga sensul principal al intruparii lui Hristos pe pamant, decat sa-i consolideze imaginea.
5. Defaimarea lui Moise si a Vechiul Testament
Moise si minunile care au avut loc in timpul exodului de sub sclavia egipteana, sunt demontate cu constiinciozitate in aceleasi documentare, de catre ''experti'' care explica cu aroganta cum s-a despicat ''stiintific'' marea ca sa treaca poporul evreu, cum erupea un vulcan in departari si evreii il vedeau ca pe o coloana de fum ziua si una de foc noaptea, confundand vulcanul cu Dumnezeu, etc ... Explicatii ''stiintifice'' care ii umple de ridicol pe protagonistii acelor documentare.

Orice are importanta in credinta oamenilor este atacat , mai ales daca Avraam certifica autenticitatea si importanta textelor vechiului testament , a prorocilor si a lui Moise in special, iar pe Avraam il certifica Isus Hristos intr-o cuvantare catre ucenicii lui : ''29. Avraam a raspuns: "Au pe Moise si pe proroci; sa asculte de ei." '' Si Avraam i-a raspuns: "Daca nu asculta pe Moise si pe proroci, nu vor crede nici chiar daca ar invia cineva din morti." (Luca 16: 29, 31)

Cu alte cuvinte, nu ai cum sa il faci mincinos pe Moise si pe proroci, sa explici ca minunile de fapt au fost niste fenomene naturale explicabile pur stiintific, si in acelasi timp sa afirmi ca il crezi pe Hristos, care a inviat din morti.
Ori ii confirmi pe amandoi si pe proroci,ori pe nici unul, nu exista cale de mijloc. Iar posturile tv documentare au ales: nu-l cred nici pe Moise, nici pe prooroci, nici minunile -iluzii explicabile stiintific , si evident nici pe Omul Isus Hristos, Dumnezeu intrupat.
Altfel,nu l-ar fi defaimat. Nici pe El, nici pe Moise.
6. Astrologia, vrajitoria, ghicitul, numerologia, chiromantia

Aceste activitati considerate niste uraciuni in Vechiul Testament cat si in Noul Testament, blestemate de Dumnezeu , sunt cireasa de pe tortul emisiunilor de divertisment matinale in special, la absolut toate posturile tv romanesti: Protv, Antena 1,2,3, Euforia tv, Acasa tv, B1tv, National tv, etc etc etc nu exista practic post tv care sa nu prezinte ''prezicerile zilei '' pentru ''nativii din ...'' cine stie ce ''zodie'' .

Lasand la o parte faptul ca sunt niste absurditati din categoria''sa-i prostim pe prosti '' , ca numai niste retarzi pot sa creada ca 300 milioane de pamanteni ''nativi din zodia x'' sau 500 milioane de oameni de pe tot globul ''nativi din zodia y'' vor avea in acea zi acelasi meniu de intimplari: 'vei avea probleme cu stomacul, eventual migrene..primesti vesti din strainatate...o sansa in dragoste se iveste la orizont...sau '' sansa la loto...ori schimbarea locului de munca'' ...''grija la entorse sau luxatii azi ''... cum sa aiba sute de milioane de oameni parte simultan de aberatiile prezise de astroloaga mama omida?
Dar prostia ,incultura, analfabetismul, lipsa bunului simt , snobismul si lacomia sunt atat de mari si raspindite, incat devin campii si ogoare fertile tocmai bune de insamantat cu ''prezicerile'' astrologice matinale.
Nu exista portal pe internet, ori site aferent posturilor tv care sa nu aiba rubrici speciale de astrologie si numerologie, este un ''must have'' care aduce audienta, si audienta aduce bani. Nu conteaza ca este o activitate anatemizata in Biblie , tot ce conteaza este ''sa-i prostim pe prosti si sa le luam banii ''.

Deuteronom 18:14 ‘' Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul Dumnezeul tău nu-ţi îngăduie lucrul acesta.''
Isaia 44:25''Eu zădărnicesc semnele prorocilor mincinoşi şi arăt ca înşelători pe ghicitori; fac pe cei înţelepţi să dea înapoi şi le prefac ştiinţa în nebunie.''
Zaharia spune clar: ‘' Căci terafimii vorbesc nimicuri, ghicitorii prorocesc minciuni, visele mint şi mângâie cu deşertăciuni. De aceea, ei rătăcesc ca o turmă, sunt nenorociţi, pentru că n-au păstor.''
2Imparati 23:5 ''A izgonit pe preoţii idolilor, puşi de împăraţii lui Iuda să ardă tămâie pe înălţimi în cetăţile lui Iuda şi în împrejurimile Ierusalimului, şi pe cei ce aduceau tămâie lui Baal, soarelui, lunii, zodiilor şi întregii oştiri a cerurilor.''
Ce-i face pe astrologii din ziua de azi sa creada ca Dumnezeu si-a schimbat parerea vis-a-vis de aceste uraciuni de ''ghicire a viitorului'' ? Au ei un contract separat, special, cu Dumnezeu, in care sunt exonerati de raspundere pentru practicarea acestor paganisme antice ?
Nicidecum,pentru ca Dumnezeu nu se schimba, ce a blestemat El asa ramane. Dar cu siguranta, astrologii au un contract cu altcineva..un contract gras, banos, la care nu pot sa renunte fiindca e sursa lor de venit,ca si cum nu ar mai exista pe lumea asta alte posibilitati de a lucra si a prospera decat prin practicarea astrologiei, ghicitului, inselatoriei si manipularii.

''Vrajitoare'' si ''ghicitoare'' sunt invitate des in emisiunile de scandal , emisiuni de barfe ,smenuri, susanele, precum si victime ale acestor inselatorii, un amestec fetid si gretos din care masele se adapa ''spiritual '' seara de seara cu nesat.
7.Salvarea omenirii prin tehnologie

Documentare si filmulete virale aruncate pe internet, dar si emisiuni tv dedicate ''adevarului'' sunt facute cu o mare arta, a manipularii prin ''auto-demascare'' .Documentare ca The Thrive, sau Zeitgeist , zdruncina mintile privitorilor cu fractiuni de adevar socante.

Cum se realizeaza aceasta?
Invitatii emisiunilor si interviurilor respective ''dezvaluie'' fapte si evenimente de culise, unele in parte adevarate,unele din care chiar ei au facut parte, despre coruptia mega-corporatiilor si excesul de putere si influenta al magnatilor din diferite vremuri, cu efect direct devastator asupra populatiei globale.

Experimente chimice pe orase intregi, culturi modificate genetic testate pe sanatatea populatiei pentru un profit mai mare, virusuri si bacterii,molime si ''accidente'' biologice toate indreptate impotriva populatiei pentru a o imputina, imbolnavi, pentru a o face dependenta de vaccinuri si medicamente,... si tot felul de atrocitati.

Scheme financiare piramidale, dedesubturi ale putregaiului numit Wall Street, culisele mega corporatiilor si familiilor care conduc lumea financiar, crizele declansate la intervale de timp regulate pentru saracirea si infometarea populatiei, pentru cresterea datoriilor populatiei si inrobirea ei in datorii care nu doar ca nu se diminueaza odata cu trecerea timpului, ci se inzecesc, toate aceastea trezesc revolta in telespectatori, pe buna dreptate. Pentru ca sunt reale, deconspirate demult si prezentate ca niste ''adevaruri socante noi ''.

Simultan, odata obtinuta consternarea si indignarea privitorului , se ofera solutia salvatoare , binefacatoare pentru intreaga omenire: tehnologia . Sfanta tehnologie care va salva omenirea de la foame si sete, care va aduce tinerete fara batrinete si viata fara de moarte . Fiecare isi prezinta in punctul culminant al documentarului ''cheia'' succesului omenirii, tehnologia de varf , tinuta ''sub papuc'' de stapanitorii lumii actuale.
De remarcat ca aproape toate aceste documentare se auto-proclama ''miscari de mase'': The Trive Movement, Zeitgeist Movement etc.. La ei , totul e miscare de mase imense de oameni, care accepta instant si fara filtru orice li se prezinta ca adevar absolut,manipulare copiata dupa propaganda politica a anilor ' 20 - '40 ..

Problema nu este tehnologia in sine, ca factor de sporire al confortului, al sanatatii , al prosperitatii oamenilor, ci faptul ca exte exclusa orice interventie in procesul de salvare a Salvatorului care a venit deja, si va urma sa vina, singurul care va putea oferi viata vesnica. Nu se vorbeste niciodata despre ''salvarea sufletelor'' ci despre prelungirea agoniei oamenilor in aceste trupuri cu ajutorul tehnologiei, a medicamentelor si a descoperirilor stiintifice. In opinia lor, sufletul nu trebuie salvat, pentru ca oricum ,'' e nemuritor'' zice sarpele cel vechi, in schimb toata atentia este deturnata catre acest invelis de carne putrezicioasa , spre a-i da slava desarta si temporara.

Sufletul..nici nu conteaza. Pentru aceasta abatere intentionata a atentiei privitorilor de la ceea ce este cu adevarat esential, Isus Hristos da replica in avans cu 2000 de ani : '' Nu vă temeţi de cei care ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel care poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheena'' (Matei 10:28)

Isus Hristos nu este si nu va fi vreodata parte principala sau secundara a ''solutiilor'' propuse de ''inteleptii acestor vremuri'' , pentru ei acest Hristos nu exista, si nici nu vor sa stie ca exista. Este o himera, o utopie , exclusa din start din orice plan de salvare al omenirii prezentat in documentarele lor.

Se ofera orice tip de alternativa stiintifica si tehnologica la setea oamenilor de a trai mai mult, de a fi fericiti, de a prospera. Insa niciodata, absolut niciodata intr-un astfel de documentar ( finantat si comandat de aceleasi puteri oculte care controleaza 80% din media) nu o sa existe Dumnezeu ca solutie si salvare a omenirii ,nici macar in plan spiritual.
Propunerile lor sunt simple paleative , prisnite la un picior de lemn, care nu trateaza cauza degenerarii omenirii, ci doar efectul; in acelasi timp ,cealalta parte a mass-mediei vizuale si scrise promoveaza sursele degenerarii, lacomia, invidia, parvenitismul, curvia, coruptia , cruzimea, ticalosia, zgarcenia, egoismul, falsele valori ...

Cu toate ca aceste lucruri sunt arhi-cunoscute de o larga majoritate, nu exista casa si mai nou aproape ca nu exista camera in casele noastre unde sa nu existe aceasta ICOANA A FIAREI VORBITOARE , televizorul.
Toata hula si dejectiile spirituale se revarsa zilnic, non-stop , in creierele noastre prin intermediul televizorului.Nu televizorul in sine este ceva rau ,pacatos, ci ceea ce se vizioneaza cu ajutorul lui. Cine spune ca ''stie sa aleaga '' cum sa butoneze telecomanda si ce sa urmareasca la tv, cum sa selecteze emisiunile si filmele in functie de etalonul moral biblic, acela e deja pierdut, ca un fumator care spune ca se poate lasa oricand de fumat, dar incepand de maine, nu de azi. Si acel maine nu se intampla niciodata.
Cati dintre noi ar putea sa renunte definitiv la minunatul televizor, cu superbul lui ecran LED stralucitor, si rezolutie digitala de inalta definitie, care prezinta lucruri atat de interesante daca stii sa le alegi...? Extrem de putini . Si daca se renunta la tv, macar ramane laptop-ul, tableta, ultrabook-ul care uite, sunt atat de folositoare ..si care se pot conecta atat de usor si rapid la surse de pacatuire si dejectii morale ,mai rapid si mai adanc decat orice televizor...
Aceste ICOANE ALE FIAREI care vorbesc si rostesc hule mari impotriva Dumnezeirii , sub toate formele si aspectele posibile si imposibile , sunt cele mai dragi inventii tehnologice din vietile noastre ,viata fara ele ar fi pustie... .. oare?
In concluzie, desi il iubim pe Hristos si o afirmam zilnic, avem inimile lipite de icoanele fiarei ca marca de scrisoare si pe deasupra avem si indrazneala sa ne scuzam oarecum slabiciunea pentru media-tv ce este 90% de sorginte satanica, in fata lui Dumnezeu ,sub pretextul ridicol ca ''noi stim ce sa alegem sa privim, sa ascultam, ...'' sigur ca da.... sigur ca stim.....
8. Site-uri de socializare: Facebook,gen.
Ooo, indrazniti sa comentati ceva despre cel mai iubit site unde putem vedea lucruri atat de minunate , cum ar fi pozele din concediu ale lui Goguta si tanti Mitzi? Pai fara Facebook n-am mai fi la curent cu amantlacurile varului Costica,sau cu manichiurile de top ale prietenei verisoarei surorii lu' nea ' Gheorghe! Pe cine am mai barfi noi daca n-ar exista Facebook? Uite-o si pe usuratica aia de Maritza , ce poze sexy si-a pus ,repede sa dau link prietenelor din lista!
Ei, dar sunt atat de multe lucruri minunate de vazut si de citit pe Facebook, uite cate like-uri are Biserica x ..foarte fain , un mediu atat de prietenos si plin de informatii interesante, cum ar fi jurnalul de club ''Bamboo'' al fetelor din a XI-a B , postarile deprimante ale asociatiei EMO , flatarile , insinuarile si aprecierile profului de sport despre rochita sexy a elevei din a X-E....uite-o si pe tanti Ralitza ce ''naspa'' ii sta in costumul ala de baie, de cand sta in Barcelona fraiera aia de vecina ? S-a capatuit si asta, aici era o neica nimeni...
Dincolo de barfa spontana si de neoprit,mentionata de Pavel intre pacatele de care trebuie sa ne desprindem ,dincolo de curiozitatea edenica despre fructul interzis din curtea celuilalt , se afla insa interese uriase ale agentiilor mai mult sau mai putin secrete americane, gen NSA , FBI, CIA, etc, care au la indemana stocate baze de date uriase despre aproape 1 miliard de oameni .
Ei stiu totul despre utilizatorii Facebook: cum se numesc, ce le place, ce nu le place, cu ce se ocupa, ce interese au, ce cumpara, ce vand, ce id national au, cu cine sunt prieteni, cu cine vorbesc, despre ce vorbesc, ce pareri au, ce afinitati politice au, ce boli, ce averi, ce masini, ce case, ce vacante isi permit, si alte sute de informatii despre fiecare utilizator. O baza de date URIASA stocata si sustinuta pe servere de zeci de milioane de euro platite din bugetul agentiilor secrete, sau ma rog, pentru pifani care mai cred in ''visul american'', de Zuckenberg , studentul amarat ce a incropit in campusul universitatii un mic site cu gandul sa-si faca cat mai multe prietene online acum 7-8 ani , si hop! ce sa vezi, peste noapte s-a trezit ca prin minune miliardar , nici el nu a inteles prea bine cum ,dar se bucura evident.
Din cand in cand un anunt grav din partea ''administratorilor '' Facebook, profund ingrijorati de pagina dumneavoastra , va anunta ca suspecteaza un fel de atac al hackerilor rai si neastamparati, care se pare ca va acceseaza contul neautorizat! Asa ca va roaga oficial sa va scanati BULETINUL, sau CARTEA DE IDENTITATE, sau CARNETUL DE CONDUCERE , si sa le prezentati aceste dovezi ca intr-adevar sunteti chiar dvs cel care este proprietarul paginii respective.... Va executati rapid si naiv , doar nu o sa pierdeti contactul cu cei dragi de peste mari si tari pentru atata lucru, nu?
Cum sunt si cum vor fi folosite aceste baze de date complete, imense, despre dvs si inca 1 miliard in plus, vom vedea pe parcurs, cand se vor intampla evenimente, in tara, in afara ei, evenimente si crize politice, sociale, economico-financiare, razmerite, revolte, razboaie, etc... Pina una alta, este bine ca pot sa va afiseze mai des pantofi si biciclete la rubrica ''publicitate'' datorita cautarilor dvs dese cu aceste cuvinte cheie pe google ,yahoo si facebook, va usureaza viata...
Apropo de Yahoo : exista de 2 ani de zile (!) ,da, de peste 2 ani de zile exista o ''stire'' , de fapt un titlu scris cu litere ingrosate in modulul de ''facebook'' al site-ului Yahoo , ce anunta cu majuscule:
'' Descoperire care schimba 2000 de ani de crestinism: Iisus NU A INVIAT ! ''
Acest titlu apare in orice sectiune a ''stirilor'' de pe Yahoo, in coltul din dreapta-jos, in modulul de ''facebook'' . Indiferent de pe ce calculator sau ip se intra in sectiunea stiri, acest titlu nu se schimba. O eroare ar spune unii...
Hmm, in paginile unui site cotat la 20 miliarde de $ , unde lucreaza mii si mii de redactori si administratori atenti la fiecare cuvant si virgula ce apar pe site, oare sa nu fi observat ei luni de zile, ani de zile , acest titlu infam la adresa crestinismului, la adresa milioanelor de crestini din Romania si nu numai?
Am urmarit evolutia acelui modul de ''facebook'' care prezinta cateva titluri ,printre care si acesta, timp de 2 ani de zile, pe diverse calculatoare, in Romania si nu numai, pe diverse ip-uri si diverse sisteme de operare. Titlurile se schimba din cand in cand, insa cel cu ''Isus NU A INVIAT'' niciodata nu se schimba. Este mereu prezent la datorie. Datoria '' lor'' desigur, de a face propaganda anti-Hristica, datoria lor de a (dez-) ''informa '' lumea cu privire la Hristos, datoria lor de a submina jertfa Lui pe Cruce si Invierea Lui.
Din pacate (pentru ei), avem o veste proasta pentru ei (si fericita pentru noi): Isus Hristos este Viu in vecii vecilor, si iata-L , sta la Dreapta Tatalui in Ceruri, mijlocind pentru noi, cei care credem in Numele Lui Preasfant si in jertfa lui purificatoare. Amin. Ii arde la inima adevarul acesta, le singereaza inima de venin si obida ca nu pot, nu reusesc sa ne convinga cu minciunile lor publicate zilnic, repetate, constante...
Probabil ca odata dezvaluit acest mic incident se vor sesiza si vor ''repara'' greseala , vor scoate de pe pagina Yahoo-stiri acel titlu infam , insa e prea tarziu sa mai creada cineva o ''eroare'' ce staruie zilnic in minciuna si defaimare timp de doi ani de zile, pe unul din cele mai mari site-uri din lume, in toate paginile de stiri...
Mici amanunte, vor spune unii naivi...insa cei care sunt antrenati de Pavel, imbracati cu armura lui Dumnezeu impotriva inselatoriilor intunericului,incinsi la mijloc cu Adevarul si poarta sabia duhului care este Cuvantul lui Dumnezeu, nu pot fi pacaliti de micile ''amanunte'' aruncate ici si colo ...
'' Să ţineţi întotdeauna scutul credinţei cu care veţi putea stinge săgeţile aprinse ale Celui Rău.Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia duhului care este cuvântul lui Dumnezeu.'' (Pavel, Epistola catre Efeseni, 6,16)

Comentarii (5)

http://www.isushristos.org/

ISUS din Nazret

2013-05-03T14:45:00.003-07:00

„Îndrăzniţi, căci Eu am biruit lumea!“

Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu [Iisus Hristos], pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. (Ioan 3:16)

"Doamne Iisuse,
Știu că am păcătuit și îți cer iertare.
Cred că ai murit pentru păcatele mele și ai înviat din morți.
Mă încred în Tine și vreau să Te urmez ca Domn și Mântuitor.
Condu-mi Tu viața și ajută-mă să fac Voia Ta.
Amin."

Sus pe dealul Golgotei, Iisus Mântuitorul câştigase o biruinţă definitivă asupra diavolului, asupra lumii, asupra păcatului. Crucea Golgotei dăduse lumii pe Marele Biruitor… Pe cel mai mare Biruitor din câţi a cunoscut vreodată acest pământ trecător.

Şi totuşi, lumea a crezut că poate să-L învingă pe acest Biruitor. Lumea a crezut că Îl poate ţine închis într-un mormânt, păzit de suliţe, de străji.

Dar El a biruit. A prăvălit piatra, a deschis mormântul şi biruinţa Lui a strălucit în toată puterea ei.

El a biruit definitiv şi a asigurat biruinţa tuturor celor care păşesc pe urmele Lui, trăiesc în Numele Lui şi luptă în Numele Lui.

Vezi și

„Îndrăzniţi, căci Eu am biruit lumea“ (Ioan 16, 33).

Iisus Biruitorul ne asigură biruinţa Lui. Ne asigură o biruinţă pe care nimeni n-o poate lua de la noi.

Iisus e Domnul Biruinţei. El veşnic asigură biruinţă tuturor copiilor Lui.

Toţi cei ce se strâng în numele Lui, toţi cei ce trăiesc în numele Lui, toţi cei ce luptă în numele Lui vor birui. Prin oricâte furtuni şi lupte vor trece copiii Lui, ei vor birui, pentru că în fruntea lor stă Iisus – Biruitorul.

„Îndrăzniţi, căci Eu am biruit lumea!“… Domnul are lipsă de luptători. Domnul are lipsă de biruitori, de oameni care să calce pe urmele Lui. El ne cheamă la luptă. Şi El ne asigură biruinţa.

Cei ce luptăm în Numele Lui nu suntem singuri. În fruntea noastră stă El, Iisus – Biruitorul.

Şi dacă El este cu noi – de cine ne vom teme?

Şi dacă dragostea Lui e cu noi… de cine ne vom înfricoşa? Dacă biruinţa Lui e cu noi – birui‑vom şi noi!

Deci, fraţii mei, cu ochii ţintă la Iisus Biruitorul! Cu El am biruit, cu El vom birui şi cu El vom dobândi pe urmă preadulcea făgăduinţă: „Celui ce biruieşte voi da lui să mănânce din pomul Vieţii care este în mijlocul Raiului“ (Apoc. 2, 7).

Părintele Iosif Trifa din “FRICOŞII de la Apocalipsa 21, 8”

Fondatorul religiei d-voastra,Jeshua v-a recomandat sa nu adunati averi pe Pamant,ci in ceruri.De ce incalcati aceasta porunca,spoliind populatia in mod direct,prin taxe religioase si indirect,cu ajutorul statului ai carui lideri i-ati corupt la acest gest incorect?Ce avere poseda BOR in prezent si din ce surse a strans-o?Cate miliarde de euro a primit BOR de la statul roman ,prin retrocedari,donatii,subventii si ajutoare salariale?Ce faceti cu aceste averi d-voastra,,,slujitorii Domnului Isus Christos"?De ce luati taxe si de la oamenii care nu va imbratiseaza ideile,folosind forta coercitiva si fiscala a statului?E corect?

Pavel Corut cu cele 25 de intrebari

Preocupare principala este vindecarea spirituala si fizica a planetei si totodata dedicata romanilor de pretutindeni.

· Impartasim cu mare onoare si placere materiale create prin cei care ne trezim legat de aceasta tema prioritara in jurul acestei sarbatori sfinte in care au loc 2 evenimente extreme:
SARBATORIREA INVIERII Domnului ISUS CRISTOS

GENOCITUL prin SACRIFICIU PAGAN al fiintelor nevinovate care au fost prezente la nasterea lui ISUS CRISTOS si pe care el i-a tinut in brate ca pe proprii copii si frati mai mici, invatand umanitatea despre IUBIREA UNIVERSALA.

·         Trezirea si reevaluarea acestui capitol al Crestinitatii necesita atentia cea mai mare

·         Si aceasta etapa a pornit deja in SUA:

·

·         The Christian Vegetarian Association (CVA)

·         http://www.all-creatures.org/cva/default.htm

· pe cat de controversat apare acest subiect, pe atat de necesar a devenit, in a fi elucidat chiar de catre biserici

· vorbind de Lumina infaptuim acte crunte de intuneric

O parte din romani au inceput sa se trezeasca dupa cum veti descoperi in aceasta pagina

·
de aici incolo, efectul domino isi urmeaza natural calea ADEVARULUI si adevaratei LUMINI

Traditiile vechi nu mai sunt compatibile nici cu adevarurile care ne-au fost ascunse pana acum si nici cu actuala evolutie spirituala prin care planeta si intreaga galaxie trec acum, impreuna cu toate fiintele, indiferent de infatisarea fizica temporara, curenta.

Aflam ca mesajele originale ale lui Isus si ale altor profeti, sfinti si personalitati spirituale cunoscute, erau cu totul diferite fata de ceea ce se impune si practica in ziua de astazi in numele religiei, cu privire la alte fiinte create de acelasi Creator, in prag de sarbatori religioase dar nu numai:

Religion, Animals and VEGetarianism

Am aflat ca o MARE PARTE din TRADITIILE si SARBATORILE iubite noua, au fost create in scopuri de a ne mentine in control. Create si deghizate folosind un fel de “geniu” diabolic, astfel incat umanitatea sa le accepte cu bratele deschise si sa le practice cu mare voie, mandrie si bucurie nationala si traditionala, generatii dupa generatii.

Ca MANCAREA a fost unealta de control SPIRITUAL principala, folosita de cei care acum sunt eliminati de pe aceasta planeta. Ca batalia de pana acum a fost pentru SUFLETELE noastre iar PUTEREA politica si economica nu au servit decat ca MIJLOACE de a dobandi dominanta SPIRITUALA pe aceasta planeta dar nu numai.

FOOD, the most dangerous weapon of mass control http://agnvegglobal.blogspot.ca/2012/08/food-most-dangerous-weapon-of-mass.html

De INVIEREA Fiului lui Dumnezeu, trebuie sa incepem sa sarbatorim Pastele prin sarbatorirea VIETII si nu prin participare la OMORAT de fiinte nevinovate. SALVATI si LASATI MIEII sa TRAIASCA de INVIEREA DOMNULUI ISUS CRISTOS, asa cum ne-a invatat el.

Opriti macelul mieilor !

Opriti barbaria ! Nu are nici o legatura cu Iisus!

Aceasta traditie primitiva si chiar satanica ar fi trebuit sa inceteze de mult daca in fruntea bisericii s-ar fi aflat o majoritate formata din oameni cu adevarat spirituali. Faptul ca aberatia uciderii mieilor de Paste continua, arata cat de jalnica este gasca cu pretentii de mesageri ai Domnului care conduce Biserica Ortodoxa Romana! L-ati vazut vreodata pe asa-zisul "preafericit" Daniel sau pe vreun alt inal prelat sa ia atitudine in fata macelului mieilor si sa indemne crestinii sa opreasca barbaria? Credeti oare ca Dumnezeu sau Iisus are nevoie de sangele mielor? Vi-l puteti imagina pe Iisus bucurandu-se ca sute de mii de miei sunt omorati cu ocazia CELEBRARII INVIERII LUI? Este evident ca nu, pentru orice om cu un minim bun simt!!! Cu toate acestea, majoritatea "pastorilor" nostrii spirituali nu par sa aiba vreo framantare sau sunt prea lasi ca sa reactioneze, chiar daca nu impartasesc crima (de, au si ei un job si nu vor sa-l piarda!).

In concluzie, oameni buni, opriti macelul mieilor! Daca aveti un minim discernamant si un pic de compasiune, opuneti-va barbariei! Nu intampinati Lumina Invierii cu sangele unor fapturi nevinovate pe maini!

Dumnezeu sa va lumineze sufletele ! Daniel Roxin
http://www.radiovoceasufletului.ro/index.php?link=articol_afis&arr=18

OPRITI MASACRUL SATANIC AL MIEILOR!

15:01 Posted In DOCUMENTARE CU SUBTITRĂRI , MAEŞTRII SPIRITUALI , PROTESTE ,RELIGII , TRADITII/PARADIGME

OPRITI BARBARIA!

Zilele acestea incepe sacrificarea barbara, traditionala a mieilor de Pasti. Nu putem rata ocazia nici de data asta de a face un apel la trezire. Este mizerabila tacerea si complicitatea bisericii la acest ritual satanic, anual. Ipocrizia acestei institutii si a crestinilor devoratori de miei in general, este uluitoare. Incepeti sa ganditi fratilor si nu mai preluati mimetic si mecanic ca maimutele, pe nemestecate, traditiile aberante ale stramosilor vostri. Vom repeta mereu si mereu urmatoarea povestioara in speranta ca poate, poate, unii crestini de bun simt vor reflecta mai profund si vor inceta sa fie partasi la acest GENOCID. Ce legatura are sarbatorirea Hristosului cel vesnic viu din fiecare din noi, cu macelarirea mieilor? Niciuna ...

”Cum se naste o paradigma?

Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce. Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor.

Atunci oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au repetat. Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati. In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci mainute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane.

Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau pe cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost "Nu stim.Asa e traditia ..."

Suna cunoscut ?!

"E mult mai usoara dezintegrarea unui atom decat a unei prejudecati"- Albert Einstein

“Adevărate şi false tradiţii. Masacrul satanic al mieilor.

Oul şi Învierea, prin viziunea strămoşilor noştri, traco-geţii”

Dintre cei 12 apostoli, Sfântul Apostol Andrei a avut, de departe, misiunea cea mai uşoară, în ce priveşte încreştinarea traco-geţilor, din Dobrogea: traco-geţii erau singurul popor din Europa care credea, cu desăvârşire, în nemurirea sufletului – şi ştia despre ÎNVIERE!!!(aveau modelul Zalmoxis – cel înviat/înălţat, după trei ani de scufundare sub pământ…).

Trebuie să spunem însă, de la început, că, şi la sat, şi la oraş, Biserica de Zid (instituţională), iar nu Biserica lui Hristos - perpetuează, în mod ciudat (şi deloc spre cinstea ei!), pe lângă tradiţiile autentice, închinate Paştelui-Învierii – şi tradiţii false, tradiţii care nu ţin nici măcar de păgânismul tracic! Paştele n-are, nici în clin şi mânecă, ceva cu mâncarea şi băutura!!! Paştele este, exclusiv, bucurie spirituală!!! N-are nimic de-a face cu PÂNTECELE!!! Aminteam, în articolul nostru, din numărul dublu (9-10), din aprilie 2003, al revistei CONTRAATAC: Nu-l confundaţi pe Hristos cu abatorul!, că măcelărirea mieilor, de Paşte, este o crimă oribilă, un păcat strigător la cer şi, totodată, unul contra Sfântului Duh (păcat de care “păstorii turmei”-clerul, dacă nu neapărat stimulator, măcar un complice asiduu! – va avea de dat seamă, din greu, pe cealaltă lume!!!) – păcat prin care Hristos este răstignit, de lăcomia pântecelui nostru – practic, la infinit! Şi demonstram că obiceiul păgân al sacrificării mielului, de Paşte-Pesahul evreiesc, precum şi cel, tot atât de păgân, al sacrificării porcilor, de Crăciun - ţin de cu totul alte zone de spiritualitate, decât de cea creştin-românească, şi trimit la demoni, iar nu la Dumnezeu-Hristos:

a) porcii, de Crăciun, sunt masacraţi, ca “restanţă” a păgânilor greci şi romani (saturnaliile…), care se închinau, astfel, lui Chronos-Saturn, iar

b) mieii masacraţi de Paşte sunt “restanţă” a primitivilor evrei, închinători lui Yahweh-Adonai cel veterotestamentar – dar şi “restanţă” de la păgânismul grecesc! Leviticul ebraic menţionează, pentru sărbătoarea Ispăşirii, sacrificiul unuia din doi ţapi de jertfă – în urma operaţiei de MAGIE SIMPATETICĂ: ţapul ispăşitor, ţinut la uşa Tabernacolului, era atins de toţi membrii comunităţii, apoi, fie înjunghiat, fie alungat în deşert, fie aruncat într-o prăpastie. Dar, într-o primă fază a mozaismului, ţapul ispăşitor (înlocuit, în timp,cu mielul!!!) era JERTFĂ CĂTRE DEMONUL AZAZEL (DEMONUL DEŞERTULUI!! - cf. Leviticul, 16, 5-10. Aceeaşi menţiune, privind infernalitatea sacrificiului sângeros – de data aceasta, strict al mielului – e făcută şi în legătură cu sărbătorile dionysiace, ale grecilor: “Ei (închinătorii lui Dionysos) aruncau, în hău, un miel, pentru a-l domoli pe Pylaochos, paznicul porţilor infernale”(cf. Séchan Louis şi Pierre Leveque, LES GRANDES DIVINITÉS DE LA GRÈCE, Paris, 1966).

Ierarhii vechi ai Bisericii Creştine, mult mai atenţi la autenticitatea creştin-religioasă decât cei de azi, mult mai silitori în a calma furia “restanţelor” păgâne din mentalul popular, şi mult mai puţin dispuşi a ceda DEMAGOGIEI BURŢII POPORULUI (îndemnând şi arătând, ferm, spre Spirit-Duh!!!), exasperaţi de rezultatele strict culinare şi de măcel, ale identificării lui Hristos cu mielul – AU INTERZIS, ÎN ANUL 692, LA CONCILIUL DE LA CONSTANTINOPOL, CA ARTA CREŞTINĂ SĂ-L MAI REPREZINTE PE HRISTOS CU CHIP DE MIEL, SAU ÎNCONJURAT DE SOARE ŞI LUNĂ, CI DOAR CU ASPECT OMENESC!!!…Dar de atunci au trecut cam mulţi ani, şi oamenii Bisericii (deh, oameni şi ei…) au căzut la pace, se pare, cu demonii Pântecelui…Şi astfel, măcelul oribil al mieilor continuă, într-o veselie tembelă şi terifiant-criminală – sporind astronomic păcatele noastre, în loc să ne apropie, prin Paşte, de Mântuire…

…Cu amărăciunea stăruind în suflet, să depăşim aspectele infernale ale “tradiţiei”(?) pascale – şi să ajungem la simbolul pascal fundamental: OUL. În mentalul arhetipal românesc, el este izotopic semantic cu RUGUL şi cuROATA SOLARĂ (ciclicitatea vieţii cosmice) :”De Paşti, în Muntenia şi Banat, până în sec. XIX, se aprindeau ruguri în curţile bisericilor, în noaptea Învierii. Rugurile transsimbolizau ritul funerar străvechi de tranziţie de la moarte la viaţă, de la întuneric la lumină, de la iarnă la primăvară.(…) Cel mai elocvent spectacol era acela al azvârlirii, de pe dealuri, seara, a unor roţi de lemn, înfăşurate cu paie şi îmbibate cu păcură, cărora li se dădea foc. ROŢILE DE FOC străbăteau în viteză dealul, lăsând în urma lor o dâră de scântei. Tinerii însoţeau în fugă roţile de foc, strigând, cât îi ţinea gura: <

>(…) (cf.Romulus Vulcănescu, Mitologie română, EA-RSR, Buc., 1987).

Oul conţine “germenele începând cu care se va dezvolta manifestarea(…) oul se leagă de geneza lumii(…) este o realitate primordială(…) oul este imaginea lumii şi a perfecţiunii(…) reprezentare a puterii de creaţie a luminii (…)el succede haosului, ca un prim principiu de organizare(…) Oul apare şi ca unul din simbolurile înnoirii periodice, a naturii – ilustrează mitul creaţiei periodice(…) renaştere şi repetiţie, ca la Mircea Eliade, dar şi realitate primordială(…). Ouă din lut, descoperite în morminte din Rusia şi Suedia, dar şi în România, au fost interpretate ca embleme ale nemuririi şi ca simboluri precreştine ale Învierii(…) Oul filosofico-alchimic: vatră a universului(…). Clocitul, în alchimie şi în buddhism, este simbolul concentrării spirituale şi al forţei de îmbogăţire a spiritului” – cf. Jean Chevalier/Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri, vol. II – Editura Artemis, Buc., 1995 (a se vedea Coloana De Ouă, sau de Romburi, a olteanului Brâncuşi – cunoscută şi sub numele de Coloana Infinitului: atâtoul reluat, cât şi romburile, ca imagini, reluate ritmic, ale Bradului Vieţii şiBradului Morţii – trimit la viziunea spiralată infinit, a ciclurilor existenţiale, la strămoşii noştri traco-geţi).

René Guénon uneşte simbolismul OULUI cu acela al GROTEI-UTER: “Ceea ce este conţinut în OUL LUMII e realmente identic cu ceea ce este conţinut simbolic în inimă şi în grotă, ca echivalent al acesteia din urmă. Este vorba aici despre acel germene spiritual care, în ordinea macrocosmică, e desemnat de tradiţia hindusă ca HIRANYAGARBHA, adică, literal, embrionul de aur – or, acest germene este adevăratul Avatara primordial – şi locul naşterii luiAvatara, ca şi al corespondentului său microcosmic, este reprezentat tocmai prin inimă sau grotă”(cf. R. Guénon, Simboluri ale Ştiinţei Sacre, Humanitas, Buc., 1997). În definitiv, GRota Bethlehemică şi GRaalul conţin aceeaşi entitate divină: HRISTOSUL…Grupul GR (ca şi grupul KR) – a se vedea cuvântul CRAI!) sugerează, ba chiar trimite la – REGALITATEA SPIRITULUI(cf. Vasile Lovinescu, Interpretarea ezoterică a unor basme şi balade populare româneşti, Gnosis, Buc., 1993 – şi Mitul sfâşiat, Institutul European, Iaşi, 1993).

Mioriţa, cea atât de tembel interpretată şi condamnată, oferă surprinzătoare soluţii, pentru problema Învierii, la traco-geţi (sau geto-daci, cum doriţi…): într-o variantă ardelenească a mult-huliteiMioriţe – Magul-Păstor le spusese celor apropiaţi că VA ÎNVIA (iată, stimate domnule Octavian Paler, adevărul despre “nesimţirea”, în faţa “pericolului” MORŢII, a păstorului şi a românilor, în general…: păstorul traco-get ŞTIA CĂ VA NEMURI-ÎNVIA!!!): “Oile, păscând, / Să le-aud plângând,/ Cum plâng şi jălesc,/Eu să vă-ndrăgesc./De v-o veni dor,/EU AM SĂ MĂ SCOL” – s.n.– la fel, şi într-o variantă moldovenească: “Şi mama purta,/În traistă ducea/Apă-nvietoare,/Buruieni tămăduitoare/Şi mi-l oblojea/Şi mi-l descânta,/DE MI-L ÎNVIA” – s. n.(cf. Adrian Bucurescu, Dacia secretă, Arhetip, Buc., 1997).

Traco-geţii se pare că-l identificau pe “ciobanul” mioritic cu Apollon – iar “dalbii pribegi” (dublul Zalmoxis!) – pot fi interpretaţi (ca şi Călăreţii Gemeni!) ca fiind Apollon şi Artemis: “Tânărul cioban fusese ucis în ajunul zilei a şaptea din săptămână; pentru geţi, ziua a 7-a era sfântă şi o numeau SAMBATIS – <>. Şi fiindcă de Sambatis nu era îngăduit să-i îngroape pe cei morţi, urma ca el să fie înmormântat a 3-a zi după moarte. Numai că veghetorii, treziţi de cântecele cocoşilor, nu au mai găsit trupul lui Apollon. Odată cu păstorul dispăruse şi sora lui bună, Artemis. (…)”(cf. A. Bucurescu, op. cit.). Adică, Cosmica Maică a Vieţii - Învietoare…Cei doi Zalmoxis pleacă spre Miazănoapte –NORDUL=ZONA DIVINĂ A COSMOSULUI-CREAŢIE. Iată de ce se produce întreaga feerie finală, din Mioriţa – cu “Soarele şi Luna”, cu “Păsărele mii/Şi stele făclii”… Umbra lui Hristos se aplecase, de mult, asupra traco-geţilor, prin “arhanghelii” lor zeieşti – Apollon-Artemis…Şi să mai spună “prietenii” noştri (ca şi proştii noştri…) că nu suntem Neam Sfânt – dacă nu chiar şi ALES…

prof. dr. Adrian Botez”
SURSA: http://revistacontraatac.wordpress.com

Vreti sa va imbuibati in ziua de pasti? Foarte bine, dar macar nu va mai amagiti ca sarbatoriti invierea Hristosului si alte idei de genul asta care va fac pe voi sa va simtiti spirituali. Bagati la matz , umpleti-va burdihanele si bucurati-va in numele a ce vreti voi (al primaverii, al naturii reinoite, al soarelui, de ziua muncii, de orice), dar nu mai asociati o sarbatoare eminamente spirituala cu acest ritual demoinic criminal).

In completare va invitam sa vedeti aici un filmulet tradus in care Jiddu Krishnamurti vorbeste despre religie si Dumnezeu, despre modul cum prin propaganda repetata 2000 de ani de religii, oamenii au fost spalati pe creier:

http://fymaaa.blogspot.ro/2013/03/opriti-masacrul-satanic-al-mieilor.html

Pavel Corut catre B.O.R.

2013-03-04T05:25:00.001-08:00

Scrisoarea lui Pavel Corut cu cele 25 de intrebari adresate patriarhului B.O.R.

Scrisoarea lui Pavel Corut cu cele 25 de intrebari adresate patriarhului B.O.R. Daniel Ciubotea
Nu folosesc in scrisoarea mea rangurile de patriarh sau preafericit,deoarece ma adresez omului Daniel Ciubotea,asa cum il cunosc:inteligent,cult,framantat de responsabilitatile unei functii aflata in contradictie cu propria constiinta de personalitate complexa si evoluata,din acest secol luminos.Sunteti primul om din aceasta tara care poate clarifica gravele contradictii din mintile a milioane de adepti judeo-crestini si va rog respectuos s-o faceti.In acest scop ,va rog sa folositi un post de televiziune,cu un anunt prealabil,care sa concentreze atentia celor interesati,pentru a raspunde urmatoarelor intrebari din sfera d-voastra de activitate:

1.Dumnezeu este autorul gravelor infractiuni descrise in Biblia aprobata de sinodul BOR,cum ar fi pruncucidere,genocid,instigare la fratricid si paricid,instigarea la inselaciune si furt,protejarea unor incestuosi,proxeneti si perversi,doritor de sacrificii umane etc.?Chiar si cel mai putin cult om din aceasta tara crede ca Dumnezeu poseda cele mai nobile insusiri de personalitate,cum ar fi creativitate,autocunoastere,moralitate desavarsita,non-violenta etc.Cum sa intelegem noi,oamenii simpli,modelul abominabil de Dumnezeu pe care ni-l oferiti prin Biblie,mai ales prin Vechiul Testament?Sa ne comportam la fel de infractional?Nu putem,deoarece suntem oameni civilizati,creatori si morali.Ce cred copiii nostri,carora le bagati religia cu de-a sila in cap,despre acest model?Nu cumva,prin punerea faptelor abominabile din Biblie in sarcina lui Dumnezeu,savarsiti o grava blasfemie?Nu cumva,in textul original al Bibliei,nu era vorba de Dumnezeul nostru perfect,ci de niste abominabili zei ai salbaticilor israeliti,cum ar fi Sabaot,Iahve,Adonai,Eli,Elohim?Daca raspunsul este afirmativ,cum va permiteti sa savarsiti o blasfemie atat de cumplita si sa faceti partasi la ea naivii religiosi care va cred slujitorul Domnului?

2.Stiintele au demonstrat ca molecula noastra de Univers,veche de circa 13,5 miliarde de ani,contine cateva sute de miliarde de galaxii aflate in expansiune prin spatiul universal.Galaxia noastra,Calea Lactee,are un diametru de 100.000 de ani-lumina,astfel ca sistemul nostru solar,cu un diametru maxim de 13,5 miliarde de kilometri,pare un bob de orez situat intr-un brat interior al ei,in vecinatatea stelei Betelgeusa,din constelatia Orion.In aceste conditii,cum putea Dumnezeul Universului cobori pe un fir de praf numit Terra,sa devina mai mic decat un microb,pentru a crea cele expuse in Biblie?Nu cumva Dumnezeu este mult mai grandios decat maruntii zei Elohim si Sabaot imaginati de anticii israeliti?Daca zona noastra de Univers are 13,5 miliarde de ani,Soarele nostru 4,5 miliarde de ani si Pamantul,4,4 miliarde de ani,cum va explicati ca Biblia,pretins inspirata divin,afirma ca geneza universala a avut loc in anul 3760 i.e.n?La acea data,pe teritoriul tarii noastre existau comunitati de europizi,egiptenii aveau doua regate,sumerienii si pelasgii scriau etc.Care este adevarul despre geneza universala,cel din Biblie sau cel descoperit de stiinte?

3.Conform evangheliilor canonice,aprobate de institutia pe care o conduceti,judeul Jeshua,zeificat ulterior sub numele de Isus Christos,credea in zeii abominabili din Vechiul Testament si in miturile infirmate de stiinte din acest text.Conform Talmudului,Jeshua a fost procreat de o jidoavca,Miriam,inainte de casatorie,din relatii sexuale cu soldatul roman Pandera.Nici o sursa istorica serioasa nu-l mentioneaza pe Jeshua.Cum poate un individ semisalbatic,inchinator la zeii abominabili din Vechiul Testament,total necunoscator cu privire la modul de aparitie si functionare a sistemului nostru universal,sa fie declarat fiul lui Dumnezeu,ba chiar si Dumnezeu?De cand un soldat roman,Pandera,a ajuns Sfantul Duh?Putea Sfantul Duh sa se coboare din plan divin ,sa fecundeze o jidovcuta semisalbatica,in contra propriei porunci precizata in Biblie si in apocriful lui Enoh?De ce timp de 325 de ani ,pana la conciliul de la Nikeia,Jeshua a fost considerat numai un reformator religios,apoi a fost declarat fiul lui Dumnezeu si parte din Divinitatea vazuta,in mod monstruos si irational,ca o ,,sfanta treime"?Nu cumva imparatul Constantin a amenintat cu moartea episcopii de la acest conciliu,sa voteze aceasta blasfemie?De altfel,Jeshua a afirmat mereu ca este fiu de om si-l numea tata pe unul din zeii salbatici israeliti,Eli.Conform evangheliilor canonizate,Jeshua a intrebat simplu,omeneste,plin de disperare Eli,Eli,de ce m-ai parasit?Credeti ca un fiu al lui Dumnezeu ar fi trait ca un salbatic,s-ar fi lasat torturat si ar fi invocat ajutorul unui zeu tribal israelit?

4.Conform evangheliei dupa Matei,Miriam a avut sapte copii:Jeshua,Jacob,Iosif,Iuda,Simon,Melha si Esa.Cum se face ca la conciliul de la Efes,Miriam a fost declarata Fecioara si Maica Domnului?Aveau salbaticii episcopi competenta de a face o astfel de declaratie ori au savarsit o blasfemie?O femeie care a nascut sapte prunci poate fi fecioara?

5.Toti oamenii de stiinta care au civilizat Umanitatea au facut minuni palpabile,care demonstreaza ca au fost soli divini,trimisi sa ne lumineze mintile si sa ne modeleze moral personalitatile.Numai in ultimii 200 de ani,dupa ce teroarea judeo-crestina a mai slabit,acesti soli divini ne-au oferit minuni cum ar fi energia electrica,telefonul,radioul,becul electric,televizorul,avionul,elicopterul,motorul cu explozie,racheta spatiala,statia orbitala etc.Dumneavoastra cum probati pretentia de slujitori ai lui Dumnezeu?Aveti vreo legitimatie semnata de insusi Dumnezeu?Ati facut vreo minune?In caz afirmativ,aratati ce minuni ati savarsit!Sugestionarea si conditionarea psihica a naivilor religiosi nu este o minune,ci o actiune negativa,care poate duce la alienare,deoarece preotii nu cunosc psihicul uman.

6.Daca Jeshua zis si Isus Christos a fost fiul lui Dumnezeu,de ce promisiunea lui de a cobori imparatia cerurilor pe Pamant,in timpul vietii apostolilor,nu s-a confirmat?De ce secta religioasa notri,din care a derivat judeo-crestinismul,s-a divizat in 15-20 de culte si secte care s-au confruntat si se confrunta violent?De ce Isus Christos n-a oprit crestinii sa se dezbine si sa se lupte intre ei?De ce Isus Christos a permis ca,in numele sau,sa fie ucisi circa un miliard de pamanteni?Isus Christos a fost fiul lui Dumnezeu sau un mistic judeu semisalbatic,asa cum erau toti oamenii in urma cu 2000 de ani?

7.Jeshua a recomandat adeptilor sa nu se inchine in public,ca fariseii,ci in cea mai linistita camera a lor.Primur martir al crestinatatii,sfantul Stefan ,a fost lapidat de farisei pentru ca le-a strigat un adevar de necontestat- Cel Atotputernic nu incape in constructie facuta de mana omeneasca.Daca fondatorii religiei judeo-crestine v-au spus clar sa nu faceti lacase de cult,de ce cheltuiti banii populatiei pe constructii faraonice?De ce puneti naivii sa se inchine la intalnirea unor biserici?De ce va incalcati propriile dogme?

8.Fondatorul religiei d-voastra,Jeshua v-a recomandat sa nu adunati averi pe Pamant,ci in ceruri.De ce incalcati aceasta porunca,spoliind populatia in mod direct,prin taxe religioase si indirect,cu ajutorul statului ai carui lideri i-ati corupt la acest gest incorect?Ce avere poseda BOR in prezent si din ce surse a strans-o?Cate miliarde de euro a primit BOR de la statul roman ,prin retrocedari,donatii,subventii si ajutoare salariale?Ce faceti cu aceste averi d-voastra,,,slujitorii Domnului Isus Christos"?De ce luati taxe si de la oamenii care nu va imbratiseaza ideile,folosind forta coercitiva si fiscala a statului?E corect?

9.Daca Dumnezeu a creat tot ce exista in Univers,cine a creat personajele malefice antidivine satan,diavol,drac,demon etc.?Si-a creat Dumnezeu adversari?Daca au aparut din alta parte,de ce Dumnezeu nu-i distruge?In slujbele d-voastra,spuneti ca Dumnezeu l-a surpat pe diavol.Daca l-a surpat,cum se face ca,ulterior,sustineti ca exista?Nu cumva ,prin inventarea diavolului,vreti sa explicati si sa scuzati defectele omenesti?Nu cumva slujitorii religiosi si cei indoctrinati de ei creaza diavoli cu imaginatia lor,lansandu-i in mentalul colectiv,sub forma de entitati psihoenergetice receptabile telepatic de persoane nevinovate?Nu cumva aceasta este cauza multor alienari si crime justificate religios?Sa va amintesc cati oameni au fost ucisi de fanaticii religiosi in Romania,numai in ultimii 20 de ani?

10.Religia judeo-crestina practica cea mai cumplita forma de rasism,rasismul justificat divin.Ea afirma ca un singur popor terran,evreii,a fost ales de Dumnezeu si o singura tara ,Israelul,este sfanta.Acest fapt creaza sentimente de frustrare si de inferioritate copiilor nascuti in alte tari si popoare,precum si resentimente la adresa poporului evreu.E adevarat ca evreii sunt singurul popor ales de Dumnezeu si tara lor,singura tara sfanta?Daca e adevarat,cum se explica ca,dupa aparitia acestei afirmatii,evreii au fost prigoniti in intreaga lume?Dumnezeu e sadic,sa-si supuna poporul ales la suferinte?Cum se explica faptul ca in Israel n-a fost si nu exista pace,desi e ,,tara sfanta"?Cum se explica faptul ca arienii,o rasa nealeasa de Dumnezeu si necreatoare de religii,au facut cele mai multe minuni din ultimele doua secole?Ei au inventat motorul cu aburi,motorul cu explozie,becul electric,telefonul,radioul,televizorul,avionul etc.Cine i-a inspirat sa faca aceste lucruri bune,daca nu Dumnezeu?De ce Dumnezeu n-a inspirat indivizi din ,,poporul ales" sa descopere si sa inventeze bunuri si valori civilizatoare?E Dumnezeu un salbatic care se da cu capul de ziduri ca rabinii sau un civilizator de oameni?

11.Cum explicati aparitia celor trei rase principale,europida,negroida si mongoloida,fiecare cu subrasele ei ,fiecare cu patru grupe sangvine,cu Rh pozitiv si negativ,din cuplul primordial Adam si Eva,de o singura rasa,cu o singura grupa sangvina si cu un singur tip de Rh?Puteau aparea rasele actuale numai in ultimii 5760 de ani?Cum se explica faptul ca scrieri sumeriene si carpatine anterioare genezei biblice vorbesc deja despre mai multe rase?Nu cumva crearea cuplului primordial Adam-Eva si pacatul originar savarsit de ei este o poveste puerila,pe care n-o mai cred nici retardatii mintal?De unde si-a luat Cain sotie,daca singura femeie de pe Terra primordiala era mama sa Eva?Cum s-a inmultit lumea din Adam si Eva?Prin incest repetat nu se putea,deoarece ar fi dus la degenerarea si disparitia Omenirii dupa cateva generatii.

12.Religia judeo-crestina se bazeaza pe frica de Dumnezeu.In textul original al Bibliei,Moise afirma ca zeul tribal Iahve a venit sa bage spaima in desfranatii israiliti semisalbatici,pentru a-i face ascultatori,dar calugarul Ieronim a facut identificarea dintre Iahve si Dumnezeu,cu ocazia traducerii Bibliei in limba latina in secolul 3 e.n.Iahve este Dumnezeu?Trebuie sa ne temem de Dumnezeu ori sa-i acordam toata increderea noastra?Psihologia a demonstrat ca frica este un sentiment negativ,care naste din ura la adresa celui care infricoseaza.Ne invatati sa-l uram pe Dumnezeu?In timpul modern,nici animalele nu se dreseaza cu frica.Cu atat mai putin ,nu putem educa oamenii cu spaime.

13.Conform apocrifelor biblice,Jeshua zis si Isus Christos s-a nascut la data de 28 martie in Nazaret,iar pana in secolul 4 e.n. ziua lui de nastere s-a sarbatorit pe 18 aprilie si pe 29 mai.De ce ati schimbat locul nasterii lui in Betleem,unde n-a fost nici un recensamant in acel an?De ce ati schimbat data nasterii pe 25 decembrie,de Craciunul arian sau de sarbatoarea Sol invictus?Ce semnifica acest fals probat cu propriile d-voastra documente?Conform evangheliilor canonice,Jeshua zis Isus Christos a fost rastignit la doua zile dupa terminarea Pesahului ebraic,la o data fixa ,deci.De ce schimbati in fiecare an ziua mortii si invierii?Sarbatoriti ,de fapt,un anumit eveniment astronomic care nu are nimic de-a face cu povestea evanghelica?

14.D-voastra,judeo-crestinii,va arogati dreptul de a judeca morala adeptilor si folositi sintagma inselatoare morala crestina.Ce fel de modele morale indicati mirilor in ziua cununiei?Mirelui ii spuneti sa se poarte ca patriarhul Avraam,un proxenet care-si trimitea sotia sa se prostitueze cu faraonul,un tip lipsit de orice credinta in Dumnezeu si predispus la orice compromis pentru a supravietui si a castiga.Miresei ii recomandati sa se veseleasca ca Sara,o femeie desfranata,care intretinea relatii sexuale contra cost cu faraonul si a incercat sa procedeze la fel cu regele Abimeleh.Ii mai recomandati miresei sa se inmulteasca,ca Rasela,o idolatra care se inchina la terafimi(serafimi)din lut,o hoata care a furat idolii parintesti si o mincinoasa care si-a mintit tatal pentru a pastra idolii.Le mai recomandati ca exemplu de moralitate pe Iacob-Israel,un excroc care i-a luat fratelui sau dreptul de mostenire pentru un blid de linte,si-a inselat tatal pentru a-i fura binecuvantarea si averea,si-a inselat socrul pentru a-i lua turma,apoi s-ar fi luptat si cu insusi Dumnezeu.
Biblia abunda in fapte imorale savarsite inclusiv de Jeshua zis Isus Christos.De pilda,Jeshua a blestemat un smochin sa se usuce pentru ca,intamplator,nu avea rod cand ii era lui foame.Jeshua a blestemat toate orasele in care n-a fost bine primit.Jeshua bea cot la cot cu scursurile societatii.Jeshua a amenintat Omenirea ca a venit sa semene dezbinarea chiar si in familii iar amenintarea lui s-a confirmat.Jeshua nu se spala pe maini inainte de a manca etc.Evanghelia e plina de imoralitatile si manifestarile orgolioase ori misogine ale ,,iubitorului de oameni"Jeshua.
Vechiul Testament abunda in crime,jafuri,tradari,furturi,inselaciuni,silnicii,omoruri.Aceasta este morala judeo-crestina?

15.Daca preotii sunt slujitorii Domnului,de ce savarsesc infractiuni si fapte imorale,incepand de la blasfemii si terminand cu perversiuni sexuale?De ce BOR a tacut malc atunci cand guvernarea crestin-democratica a legalizat homosexualitatea,o fapta profund imorala si interzisa de legile divine,dar se opune legalizarii prostitutiei,o practica naturala?BOR este interesata sa se dezvolte homosexualitatea?De ce?De ce d-voastra,ca patriarh,n-ati exclus din breasla monahala calugarii homosexuali dovediti cu probe,ci i-ati mutat de colo,colo?

16.Cum se explica faptul ca,dupa introducerea religiei in scoli si o agresiva propaganda religioasa,faptele imorale si infractionale au crescut in natiunea noastra,incepand de la copii si adolescenti?Au crescut jafurile,perversiunile sexuale,consumul de droguri si alcool,libertinajul public,coruptia politicienilor sprijiniti de BOR etc.Sa credem ca BOR este o simpla organizatie de tip mafiot,care nu are nimic in comun cu Divinitatea,ci isi vede numai de afacerile ei?

17.De ce BOR nu este interesata de viata cetatenilor tarii?In 20 de ani de dezmat religios,BOR s-a imbogatit peste masura,preotii s-au imbogatit,numarul bisericilor a crescut vertiginos,dar nivelul de trai al cetatenilor a scazut dramatic.In aceasta perioada,natiunea noastra a pierdut un milion de oameni morti si doua milioane de emigranti.Pentru cine a facut BOR atatea biserici,daca natiunea moare sub ochii nepasatori ai preotilor?

18.Religia judeo-crestina practica magia prin contingenta si alte falsuri similare?De exemplu,de ce spoliaza naivii care ating moastele unor indivizi pretinsi sfinti,falsul brau al Maicii Domnului,icoane pretins facatoare de minuni?Toate aceste fapte constituie infractiuni de inselatorie si trebuie pedepsite conform legii penale romane.De ce icoanele si moastele n-au produs ploi la nevoie si nu le-au putut opri cand a trebuit?Nu-i o salbaticie sa pui oamenii sa se inchine la niste ciolane ale unor necunoscuti din trecutul salbatic si la niste lemne vopsite?Unde vreti sa duceti acest neam?In sclavagism?De cand sunt cetatenii robii lui Dumnezeu si nu oamenii lui Dumnezeu?

19.De ce judeo-crestinismul se adreseaza Divinitatii nepoliticos,la persoana a doua singular,tutuindu-l pe Dumnezeu,de parca ar fi pascut porcii impreuna?De ce,in schimb,foloseste formula Domnia Voastra pentru niste vremelnici lideri pacatosi cat incape?Cum sa va ajute Dumnezeu,daca il insultati in toate felurile posibile?

20.De ce amenintati mereu oamenii cu sfarsitul lumii terrane?Apocalipsa lui Ioan,un delir al unui nebun mistic,este o astfel de amenintare.Omul amenintat sufera psihic,se teme,se demobilizeaza de la invatatura si munca,isi dezvolta asteptari negative care il imbolnavesc si il ucid.Cate astfel de crime au pe constiinta preotii judeo-crestini?Ati amenintat ca,in anul 2000,va veni Isus Hristos calare pe un nor,sa judece populatia.Acum amenintati ca sfarsitul lumii va veni pe 21.12.2012.Ce va fi la acea data?

21.Care este pozitia d-voastra fata de astrologie,vrajitorie,samanism si superstitii?De regula,in ziare si reviste,stirile religioase apar alaturi de astfel de informatii iar diverse calugarite concureaza cu tigancile vrajitoare la inselat naivii cu pretinse minuni.

22.Care este pozitia d-voastra fata de constructia faraonica si inutila,botezata pompos catedrala mantuirii neamului?Neamul nostru se va mantui cu niste ziduri scumpe sau cu credinta,cunoastere,creatie si comportare morala?Cat va costa aceasta sandrama mistica si de unde sunt banii cu care o veti ridica?De ce ati luat bani de la gura flamanzilor,prin intermediul statului,pentru a construi aceasta monstruozitate inutila?Chiar nu intelegeti ca Omenirea se indreapta catre viitor,astfel ca,peste cateva decenii,nimeni nu va mai avea nevoie de biserici si catedrale?La primul contact stabil cu extraterestrii,toate religiile se vor prabusi iar acest contact este iminent.

23.V-ati dat seama ca bisericile contribuie la raspandirea bolilor infectioase,prin sarutarea icoanelor si folosirea unei singure lingurite pentru cuminecatura?Oamenii nu realizeaza ca au luat microbii,deoarece nu se imbolnavesc imediat,ci dupa o perioada de incubatie a virusilor.Ce veti face?Veti continua sa imbolnaviti lumea?

24.Judeo-crestinismul este monoteist sau politeist?Daca e monoteist,cum se face ca incercati sa-l inlocuiti pe Dumnezeu cu diverse constructii speculative,inventate de salbaticii din urma cu 16 secole si ati creat un intreg panteon de zei numit sfinti?Nu sunt prea multi pentru sanatatea mintala a practicantilor?

25.Preotii sunt prestatori de servicii religioase platite de populatie,deci,liberi profesionisti.E cinstit ca ei sa ia si salarii de la stat?Sunt ei cinstiti cand iau taxele de la populatie,atat fata de oameni,cat si fata de Patriarhie?Nu cumva majoritatea preotilor inseala si populatia si Patriarhia,bagand in buzunar sumele incasate?Ce faceti d-voastra cu salariul de la stat,caci primiti tot ce va trebuie gratis.Cand veti decide sa renuntati la salarii si subventii statale?

Domnule Daniel Ciubotea,poporul care v-a dat un cec in alb vrea sa afle multe de la d-voastra,in mod direct,cum a discutat si cu cel mai important om in stat,presedintele Romaniei.Aveti urmatoarele posibilitati de actiune;
1.Va faceti ca ploua,sperand ca,peste spusele mele,se vor asterne tacerea si uitarea.In acest caz,gresiti enorm,caci voi relua periodic intrebarile,din ce in ce mai multe si mai incisive iar populatia va fi nemultumita ca patriarhul nu vine la televizor sa clarifice problemele.
2.Puteti trimite un purtator de cuvant sa balmajeasca niste vorbe masluite.Populatia va fi dezamagita de lasitatea d-voastra.
3.Va luati inima in dinti si,folosindu-va inteligenta,puteti incerca sa pacaliti populatia,dand raspunsuri pe langa intrebari.Majoritatea vor descoperi ca-i inselati si va vor taxa fara mila.
4.Nu-mi plac revolutiile,dar,daca raspundeti cinstit la aceste intrebari,veti destrama perfidele mituri salbatice ale judeo-crestinismului.Atunci voi striga in gura mare ca sunteti OM.
Va asteptam cu nerabdare,la dezvaluiri,nu la confruntari violente.

(Fragment din cartea,,Zamolxe Arianul" de PAVEL CORUT)

Regimul general al cultelor religioase-177/1948

2013-01-10T00:45:00.001-08:00

Decret nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase
(text corectat conform rectificarii aparute In Monitorul Oficial nr. 204 din 3 septembrie 1948)

CAP. 1 DISPOZITIUNI GENERALE
SECTIUNEA I. Despre libertatea religioasa ART. 1
Statul garanteaza libertatea constiintei si libertatea religioasa pe tot cuprinsul Republicii Populare Romane. Oricine poate sa apartina oricarei religii sau sa imbratiseze orice credinta religioasa, daca exercitiul ei nu contravine Constitutiei, securitatii si ordinei publice sau bunelor moravuri.

ART. 2
Ura confesionala manifestata prin acte, care stanjenesc liberul exercitiu al unui cult religios recunoscut, constituie un delict ce se pedepseste conform legii.

ART. 3
Nimeni nu poate fi urmarit pentru credinta sa religioasa sau pentru necredinta sa. Credinta religioasa nu poate impiedica pe nimeni de a dobandi si exercita drepturi civile si politice si nici nu poate scuti pe nimeni de la obligatiunile impuse de legi.

ART. 4
Nimeni nu poate fi constrans sa participe la serviciile religioase ale unui cult.

ART. 5
Nimeni nu poate fi constrans, prin masuri administrative de stat, sa contribuie la cheltuielile unui cult sau sa se supuna unor hotariri ale organelor religioase de judecata.

SECTIUNEA II. Despre libertatea organizarii cultelor ART. 6
Cultele religioase sunt libere sa se organizeze si pot functiona liber daca practicile si ritualul lor nu sunt contrare Constitutiei, securitatii sau ordinei publice si bunelor moravuri.

ART. 7
Cultele religioase se vor organiza dupa norme proprii, conform invataturilor, canoanelor, si traditiilor lor, putand organiza potrivit acelorasi norme, asezaminte, asociatiuni, ordine si congregatiuni.

ART. 8
Cultele religioase recunoscute pot avea organe de judecata religioasa pentru disciplinarea personalului din serviciul lor. Organele disciplinare de judecata se organizeaza prin regulamente speciale, in conformitate cu canoanele si statutele cultelor respective. Regulamentele se alcatuiesc de organele legale al cultului respectiv si se aproba prin decret al Prezidiului Marii Adunari Nationale, la propunerea Ministerului Cultelor.

ART. 9
Partile componente locale ale cultelor religioase recunoscute pot avea si intretine, singure sau in asociatie cu altele, cimitire pentru credinciosii lor. Comunele sunt obligate a crea cimitire comune, sau locuri rezervate din terenurile cimitirelor existente, pentru inmormantarea celor ce nu apartin cultelor ce au cimitire.

CAP. 2 RAPORTURILE DINTRE STAT SI CULTELE RELIGIOASE ART. 10
Credinciosii tuturor cultelor religioase sunt obligati a se supune legilor tarii, a depune juramantul in forma si in cazurile prevazute de lege si a face inscrierea actelor de stare civila la oficiile de stare civila in termen legal.

ART. 11
Delictele si crimele de drept comun savarsite de sefii sau de ierarhii cultelor religioase se judeca de curti, cu recurs la Curtea suprema.

ART. 12
Cultele religioase recunoscute vor trebui sa aiba organizatie centrala, care sa reprezinte cultul, indiferent de numarul credinciosilor sai.

ART. 13
Cultele religioase, pentru a putea sa se organizeze si sa functioneze, vor trebui sa fie recunoscute prin decret al Prezidiului Marii Adunari Nationale, dat la propunerea Guvernului, in urma recomandarii ministrului cultelor. In cazuri bine motivate se va putea retrage recunoasterea in acelasi mod.

ART. 14
In vederea recunoasterii, fiecare cult religios va inainta, prin Ministerul Cultelor, spre examinare si aprobare, statutul sau de organizare si functionare, cuprinzand sistemul de organizare, conducere si administrare, insotit de marturisirea de credinta respectiva.

ART. 15
Biserica ortodoxa romana este autocefala si unitara in organizarea sa.

ART. 16
Organizarea de partide politice pe baza confesionala este interzisa.

ART. 17
Partile componente locale ale cultelor religioase recunoscute, precum comunitati, parohii, unitati, grupe, vor trebui sa fie inscrise intr-un registru special al primariei respective, cu aratarea nominala a organelor de conducere si control si cu indicarea numerica a membrilor care fac parte din ele.

ART. 18
Asociatiunile civile si fundatiunile care urmaresc in total sau in parte, scopuri religioase, trebuie, pentru a fi recunoscute ca persoane juridice, sa aiba incuviintarea Guvernului, prin Ministerul Cultelor, fiind supuse intru totul obligatiunilor ce decurg din legi cu privire la caracterul lor religios.

ART. 19
Inscriptiunile si semnele simbolice, precum si sigiliile sau stampilele aratand denumirea cultului, vor trebui sa aiba in prealabil aprobarea Ministerului Cultelor.

ART. 20
Sefii cultelor, ierarhii si in general intregul personal din serviciul cultelor, trebuie sa fie cetateni romani, bucurandu-se de deplinatatea exercitiului drepturilor civile si politice.

ART. 21
Sefii cultelor, precum si mitropolitii, arhiepiscopii, episcopii, superintendentii, administratorii-apostolici, vicarii-administrativi si altii, avand functiuni asemanatoare, alesi sau numiti in conformitate cu statutele de organizare ale cultelor respective, nu vor fi recunoscuti in functiune decat in baza aprobarii Prezidiului Marii Adunari Nationale, data prin decret, la propunerea Guvernului, in urma recomandarii ministrului cultelor. Inainte de intrarea in functiune, toti acestia vor depune juramantul de credinta in fata ministrului cultelor. Formula de juramant este urmatoarea: "Ca slujitor al lui Dumnezeu, ca om si ca cetatean, jur de a fi credincios poporului si de a apara Republica Populara Romana, impotriva dusmanilor din afara si dinauntru; jur ca voiu respecta si voiu face sa se respecte de catre subalternii mei, legile Republicii Populare Romane; Jur ca nu voiu ingadui subalternilor mei sa intreprinda si sa ia parte si nici eu nu voiu intreprinde si nu voiu lua parte la nici o actiune de natura a aduce atingere ordinei publice si integritatii Republicii Populare Romane. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!". Aceasta formula de juramant este obligatorie si pentru conducatorii asociatiilor civile cu caracter religios prevazute la art. 18. Ceilalti membri ai clerului apartinand diferitelor culte, cat si presedintii sau conducatorii comunitatilor locale, vor depune inainte de intrarea lor in functiune, in fata sefilor lor ierarhici juramantul de credinta dupa formula urmatoare: "Ca slujitor al lui Dumnezeu, ca om si ca cetatean, jur de a fi credincios poporului si de a apara Republica Populara Romana impotriva dusmanilor din afara si dinauntru; jur a respecta legile Republicii Populare Romane si de a pastra secretul in serviciul oranduit de Stat. Asa sa-mi ajute Dumnezeu"!
Ceilalti functionari din serviciul cultelor religioase vor depune in fata autoritatilor competente de Stat, juramantul de credinta prevazut de art. 8 din legea nr. 363 din 30 decembrie 1947 pentru constituirea Statului roman in Republica Populara Romana.

ART. 22
Cultele religioase, cu organizatii eparhiale pot avea un numar de eparhii in raport cu numarul total al credinciosilor. Pentru crearea si functionarea de eparhii, (dioceze, superintendente), se vor socoti in medie 750.000 de credinciosi de fiecare eparhie. Delimitarea eparhiilor si repartizarea credinciosilor pe eparhii, se vor face de catre organele statutare ale cultului respectiv si se va confirma printr-un decret al Prezidiului Marii Adunari Nationale, la propunerea ministrului cultelor.

CAP. 3 DESPRE ACTIVITATEA CULTELOR ART. 23
Activitatea cultelor religioase recunoscute se va desfasura potrivit cu invatatura lor religioasa, cu statutul de organizare aprobat si in conformitate cu legile tarii si bunele moravuri.

ART. 24
Cultele religioase pot tine congrese sau adunari generale cu aprobarea Ministerului Cultelor, iar conferintele si consfatuirile locale (adunari eparhiale, protopopesti), cu aprobarea autoritatilor locale respective.

ART. 25
Ministerul Cultelor va putea suspenda orice hotariri, instructiuni sau ordonante, precum si orice ordin cu caracter administrativ-bisericesc, cultural, educativ, filantropic sau fundational, care ar contraveni statutelor de organizare ale cultului respectiv actelor de fundatiune, actelor de constituire, securitatii si ordinei publice sau bunelor moravuri. Pastoralele si circularile de interes general vor fi comunicate in timp util Ministerului Cultelor.

ART. 26
Cultele pot intrebuinta, in manifestarile si activitatea lor interna, limba materna a credinciosilor. Corespondenta cu Ministerul Cultelor se va face in limba romana.

ART. 27
La pomeniri, in legatura cu autoritatea suprema a Statului, care in mod obisnuit se fac cu ocazia diferitelor slujbe religioase, precum si la solemnitatile oficiale prevazute de legi si deciziuni, se vor intrebuinta numai formule aprobate, in prealabil, de Ministerul Cultelor. Cultele sunt tinute, de asemenea, sa nu intrebuinteze formule si expresii, in cartile de ritual, contrare legilor si bunelor moravuri.

CAP. 4 DESPRE PATRIMONIUL CULTELOR RELIGIOASE ART. 28
Cultele religioase recunoscute sunt persoane juridice. Sunt persoane juridice si partile lor componente locale, care au numarul legal de membri prevazut de legea persoanelor juridice, precum si asezamintele, asociatiunile ordinele si congregatiunile prevazute in statutele lor de organizare, daca acestea din urma s-au conformat dispozitiunilor legii persoanelor juridice.

ART. 29
Bunurile mobile si imobile ale cultelor religioase, ale diferitelor parti constitutive, asezamintelor, asociatiunilor, ordinelor si congregatiunilor, vor fi inventariate de organele lor statutare. Organele centrale ale cultelor religioase vor comunica toate datele cu privire la aceste inventare Ministerului Cultelor, pentru exercitarea dreptului de verificare si control.

ART. 30
Cultele religioase, diferitelor lor parti componente, asezamintele, asociatiunile, ordinele si congregatiunile vor avea bugete proprii, cu aratarea veniturilor si cheltuielilor. Aceste bugete sunt supuse controlului Ministerului Cultelor. Bugetele si gestiunilor organelor si instructiunilor centrale, ale centrelor eparhiale si ale asezamintelor lor, se aproba, se verifica si se descarca de Ministerului Cultelor.

ART. 31
Cheltuielile pentru intretinerea cultelor religioase si a nevoilor lor, pot fi acoperite si din contributiuni consimtite de credinciosi.

ART. 32
Subventiile acordate de Stat vor fi contabilizate si controlate, conform legii contabilitatii publice.

ART. 33
Contravenirea la legile care privesc ordinea democratica a Republicii Populare Romane poate atrage, in total sau in parte, retragerea subventiilor acordate de Stat. Deserventii cultelor, care au atitudini antidemocratice, vor putea fi inlaturati temporar sau definitiv de la salarizarea acordata de Stat.

ART. 34
Salarizarea personalului cultelor religioase se va face conform normelor generale in vigoare.

ART. 35
Institutia patronatului, privind bunuri patronale provenite de la persoane sau institutii private de orice categorie, ramane desfiintata.

ART. 36
Averea cultelor disparute sau a caror recunoastere a fost retrasa, apartine de drept Statului.

ART. 37
Daca cel putin 10% din numarul credinciosilor comunitatii locale a unui cult trec la alt cult, comunitatea locala religioasa a cultului parasit, pierde de drept o parte din patrimoniul sau, proportionala cu numarul credinciosilor care au parasit-o si aceasta parte proportionala se stramuta tot de drept in patrimoniul comunitatii locale a cultului adoptat de noii credinciosi. Daca cei care parasesc comunitatea locala alcatuiesc majoritatea, biserica (locasul de inchinaciune, casa de rugaciuni), cum si edificiile anexe, apartin de drept comunitatii locale a cultului nou adoptat, cealalta avere cuvenindu-se celor doua comunitati locale in proportia aratata la alineatul precedent. Daca cei trecuti de la un cult la altul reprezinta cel putin 75% din numarul credinciosilor comunitatii locale a cultului parasit, intreaga avere se stramuta de drept in patrimoniul comunitatii locale a cultului adoptat, cu drept de despagubire pentru comunitatea locala parasita, proportional cu numarul celor ramasi fara a se socoti biserica (locasul de inchinaciune, casa de rugaciuni) si edificiile anexe; aceasta despagubire va fi platita in termen de cel mult 3 ani de la stabilirea ei. Cazurile prevazute in acest articol vor fi constatate si solutionate de judecatoria populara a locului.

CAP. 5 RAPORTURILE DINTRE CULTE ART. 38
Trecerile de la un cult la altul sau parasirea unui cult, sunt libere. Declaratia de parasire a unui cult se comunica partii componente locale a cultului parasit, prin autoritatea comunala locala. La cerere autoritatea comunala respectiva este obligata sa elibereze dovada facerii acestei comunicari.

ART. 39
Nici un cult nu va putea inscrie noi adepti, decat daca cel ce solicita acest lucru face dovada ca a anuntat de parasirea cultului, cultul caruia i-a apartinut.

ART. 40
Relatiunile cultelor religioase cu strainatatea, vor fi numai de natura religioasa. Nici un cult religios si nici un reprezentant al vreunui cult nu va putea intretine legaturi cu cultele religioase, institutiuni sau persoane oficiale in afara teritoriului tarii, decat cu aprobarea Ministerului Cultelor si prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe.

ART. 41
Jurisdictia cultelor religioase din tara nu se poate intinde in afara de teritoriul Republicii Populare romane si nici cultele religioase din strainatate nu vor putea exercita jurisdictiunea asupra credinciosilor din cuprinsul Statului roman.

ART. 42
Ajutoarele sau ofrandele primite din strainatate de cultele religioase din tara sau trimise de acestea in strainatate, vor fi controlate de Stat.

ART. 43
Bunurile bisericesti aflatoare in strainatate si interesele religioase ale cetatenilor romani in strainatate pot constitui obiectul unor intelegeri internationale pe baza de reciprocitate.

CAP. 6 DESPRE INVATAMANTUL RELIGIOS ART. 44
Cultele religioase sunt libere a-si organiza invatamantul pentru pregatirea personalului cultului sub controlul Statului. Crearea scolilor si alcatuirea programelor scolare se vor face de catre organele competente ale cultelor religioase respective si vor fi supuse spre aprobare Ministerului Cultelor.

ART. 45
Membrii Corpului didactic se numesc de organele statutare ale cultului religios respectiv, in conformitate cu statutul si normele aprobate de minister, avand pentru cei salarizati de Stat recunoasterea prealabila a ministerului, iar pentru cei platiti de cult, confirmarea in termen de 15 zile de la numire. Ministerul Cultelor poate anula numirile facute, cand motive de ordine publica sau siguranta Statului cer acest lucru.

ART. 46
Diplomele si certificatele eliberate de catre scolile de invatamant pentru pregatirea personalului cultului, au valabilitatea numai in cuprinsul cultului respectiv. Echivalarea diplomelor si certificatelor din strainatate, in ceea ce priveste pregatirea religioasa, va fi stabilita de comisiuni speciale recunoscute de Ministerul Cultelor.

ART. 47
Cultele religioase sunt obligate a comunica Ministerului Cultelor toate datele cu privire la organizarea si functionarea invatamantului pentru pregatirea personalului eclesiastic.

ART. 48
Cultele religioase pot organiza, cu aprobarea ministerului, pentru pregatirea deserventilor cultului, scoli de cantareti si scoli pentru pregatirea clerului. Scolile de cantareti vor avea la baza cel putin gimnaziul unic sau sapte clase primare (invatamantul elementar de sapte clase). Scolile pentru pregatirea clerului mirean si monahal pot fi seminarii teologice, avand la baza gimnaziul unic sau sapte clase primare, institute teologice, avand la baza absolventa liceului sau a scolii normale (pedagogice) si institute teologice de grad universitar, avand la baza bacalaureatul sau diploma de scoala normala (pedagogica). Fiecare cult isi va alege, pentru formarea clerului, una din aceste forme de asezamant scolar. Pentru pregatirea monahilor, cultele pot organiza, cu aprobarea ministerului, seminarii speciale cu baza de gimnaziu unic sau scoala primara de sapte ani.

ART. 49
Cultul ortodox va putea avea, pentru pregatirea clerului doua institute teologice de grad universitar.
Cultul catolic va putea avea un singur institut teologic de grad universitar, cu sectiile speciale necesare. Cultele protestante de asemenea vor putea avea un singur institut teologic de grad universitar, cu sectiile speciale necesare.

ART. 50
Cultele pot avea internate pentru elevii sau studentii care urmeaza scolile, respectiv institutele de pregatire a clerului, insa exclusiv pentru acestia si numai pe langa scoala sau institutul respectiv.

ART. 51
Jurisdictiunea canonica si invatatura dogmatica in scolile de cantareti, seminarii si institute, sunt pe seama cultului respectiv, iar controlul didactic si administrativ, apartin Ministerului Cultelor, indiferent de felul si gradul lor.

ART. 52
Incadrarea profesorilor actuali se va face prin decret la propunerea Ministerului Cultelor.

CAP. 7 DISPOZITIUNI FINALE SI TRANSITORII ART. 53
Actualele seminarii teologice, in care se preda si cultura generala, se desfiinteaza. Corpul didactic de specialitati laice de la aceste seminarii, impreuna cu prevederile bugetare respective, trec de la Ministerul Cultelor la Ministerul Invatamantului Public. Profesorii care intra in aceasta categorie vor fi incadrati dupa posibilitati, la catedre de aceeasi specialitate sau specialitati inrudite. Absolventii cu diploma ai seminariilor teologice si care au obtinut diploma pana la data aparitiei legii de fata, se bucura de aceleasi drepturi de a urma invatamantul teologic superior, ca si bacalaureatii liceelor teoretice sau diplomatii scolilor normale.

ART. 54
Facultatea de Teologie din bucuresti se transforma in Institut Teologic de grad universitar, iar personalul didactic si administrativ, impreuna cu prevederile bugetare respective, trec de la Ministerul ažnvatamantului Public, la Ministerul Cultelor.

ART. 55
Toate chestiunile cu privire la impartirea bunurilor intre diferitele comunitati religioase locale ale cultelor, nerezolvate inca, se vor rezolva potrivit dispozitiunilor art. 37 din legea de fata.

ART. 56
Toate cultele religioase sunt datoare a-si inainta statutul lor de organizare, pus in concordanta cu prevederile legii de fata, in termen de 3 luni de la data publicarii prezentei legi, Ministerul Cultelor, in vederea aprobarii lor. Aprobarea statutelor se face prin decret al Prezidiului Marii Adunari Nationale, la propunerea Ministrului Cultelor.

ART. 57
Modificarile ulterioare in statutele de organizare ale diferitelor culte religioase, se vor face in acelasi mod.

ART. 58
Dispozitiunile legii 68 din 19 martie 1937, pentru organizarea clerului militar, se abroga. Membrii clerului tuturor cultelor sunt obligati a acorda asistenta si servicii religioase ostasilor, ori de cate ori li se cere. Refuzul de a satisface aceasta obligatie constituie o abatere ce se va sanctiona disciplinar.

ART. 59
Bisericile si capelele militare, cu intregul lor inventar, trec in proprietatea parohiilor de acelasi cult, in circumscriptia carora se afla. Catedrala episcopala a clerului militar din orasul Alba-Iulia, dimpreuna cu patrimoniul sau, trece in proprietatea Episcopiei ortodoxe romane a Clujului, Vadului si Feleacului.

ART. 60
Membrii clerului militar, care la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial, au cel putin 20 de ani de serviciu public, vor putea cere pensionarea prin derogare de la dispozitiunile legii generale de pensiuni, beneficiind de un spor de 5 ani, utili la pensie, adaugati la timpul efectiv servit. Membrii clerului militar, care nu vor beneficia de dispozitiunile alineatului precedent, vor fi incadrati in posturi de preoti, pe baza de cereri individuale, in eparhiile unde au mai functionat sau in alte eparhii, care au posturi vacante. Actualul Episcop al armatei, pastrandu-si titlurile si drepturile personale actuale, ramane la dispozitiunea Sfantului Sinod, care-i va fixa atributiuni potrivite rangului sau.

ART. 61
Plata acestui personal clerical, trecut la Ministerul Cultelor, se va face dintr-un credit extraordinar bugetar, ce se va deschide de catre Ministerul Finantelor pe seama Ministerului Cultelor si care se va acoperi prin anularea unei sume de valoare egala din bugetul Ministerului Apararii Nationale.

ART. 62
Legea nr. 54 din 22 aprilie 1928, pentru regimul general al cultelor, precum si orice dispozitiuni contrare prezentei legi, se abroga.

Legea nr. 178/2002 privind abrogarea art. 7¹ din Decretul nr. 177/1948
pentru regimul general al cultelor religioase
(publicata in Monitorul Oficial nr. 258 din 17 aprilie 2002)

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

Articol unic. - Articolul 7¹ din Decretul nr.177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase, publicat in Monitorul Oficial nr. 178 din 4 august 1948, introdus prin Decretul nr.410/1959 privind completarea Decretului nr.177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 28 din 19 noiembrie 1959, se abroga.

Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 5 februarie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia Romaniei.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
VALER DORNEANU
Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 13 martie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia Romaniei.

p. PRESEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TARACILA Bucuresti, 11 aprilie 2002.
Nr. 178.

Șefii de stat ai României

2013-01-10T00:38:00.000-08:00

Indexul şefilor de stat ai României prezintă şefii de stat, regii, domnitorii sau organul de stat care s-a aflat la conducereaRomâniei, începând cu anul 1859, până în prezent.

Numele	Data preluării	Data predării	Titlu oficial
Alexandru Ioan Cuza (n. 20 martie 1820 - d. 15 mai 1873)	24 ianuarie 1859 ^[1]	11 februarie 1866	Domnul Principatelor Unite
Locotenenţă Domnească ^[2]	11 februarie 1866	10 mai 1866	Lascăr Catargiu Nicolae Golescu Nicolae Haralambie
Carol I (n. 10 aprilie 1839 - d. 27 septembrie 1914)	10 mai 1866	10 mai 1881	Domnul României
Carol I (n. 10 aprilie 1839 - d. 27 septembrie 1914)	10 mai 1881 ^[3]	27 septembrie 1914	Regele României
Ferdinand I (n. 24 august 1865 - d. 20 iulie 1927)	27 septembrie 1914	20 iulie 1927	Regele României
Regenţă Mihai I este minor ^[4] ^[5]	20 iulie 1927	7 octombrie 1929	Principele Nicolae Miron Cristea Gheorghe Buzdugan
Regenţă Mihai I este minor ^[4] ^[5]	9 octombrie 1929	8 iunie 1930	Principele Nicolae Miron Cristea Constantin Sărăţeanu
Carol al II-lea (n. 3 octombrie 1893 - d. 3 aprilie 1953)	8 iunie 1930	6 septembrie 1940	Regele României
Mihai I (n. 25 octombrie 1921)	6 septembrie 1940 ^[6]	30 decembrie 1947 ^[7]	Regele României
Constantin Ion Parhon (n. 28 octombrie 1874 - d. 9 august 1969)	9 ianuarie 1948 ^[8]	12 aprilie 1948	Preşedintele Prezidiului provizoriu al RPR
	13 aprilie 1948 ^[9]	12 iunie 1952	Preşedintele Prezidiului MAN a RPR ^[10]
Petru Groza (n. 7 decembrie 1884 - d. 7 ianuarie 1958)	12 iunie 1952	7 ianuarie 1958	Preşedintele Prezidiului MAN a RPR
Ion Gheorghe Maurer (n. 23 septembrie 1902 - d. 8 februarie 2000)	11 ianuarie 1958	21 martie 1961	Preşedintele Prezidiului MAN a RPR
Gheorghe Gheorghiu-Dej (n. 8 noiembrie 1901 - d. 19 martie 1965)	21 martie 1961	19 martie 1965	Preşedintele Consiliului de Stat ^[11]
Chivu Stoica (n. 8 august 1908 - d. 16 februarie 1975)	24 martie 1965	9 decembrie 1967	Preşedintele Consiliului de Stat
Nicolae Ceauşescu (n. 26 ianuarie 1918 - d. 25 decembrie 1989)	9 decembrie 1967	22 decembrie 1989	Preşedintele Consiliului de Stat
	28 martie 1974	22 decembrie 1989	Preşedintele Republicii Socialiste România ^[12]
Ion Iliescu (n. 3 martie 1930)	27 decembrie 1989 ^[13]	9 februarie 1990 ^[14]	Preşedintele CFSN
	13 februarie 1990 ^[15]	18 iunie 1990	Preşedintele CPUN
	18 iunie 1990 ^[16]	30 octombrie 1992 ^[17]	Preşedintele României
	30 octombrie 1992	29 noiembrie 1996	Preşedintele României
Emil Constantinescu (n. 19 noiembrie 1939)	29 noiembrie 1996	20 decembrie 2000	Preşedintele României
Ion Iliescu (n. 3 martie 1930)	20 decembrie 2000	20 decembrie 2004	Preşedintele României
Traian Băsescu (n. 4 noiembrie 1951)	20 decembrie 2004	20 aprilie 2007 ^[18]	Preşedintele României suspendat de Parlamentul României pe 19 aprilie 2007 ^[19]
Nicolae Văcăroiu (n. 5 decembrie 1943)	20 aprilie 2007	23 mai 2007	Preşedinte interimar al României ^[20]
Traian Băsescu (n. 4 noiembrie 1951)	23 mai 2007 ^[21]	21 decembrie 2009	Preşedintele României confirmat în funcţie prin Referendumul din 19 mai 2007
Traian Băsescu (n. 4 noiembrie 1951)	21 decembrie 2009	9 iulie 2012	Preşedintele României suspendat de Parlamentul României pe 6 iulie 2012
Crin Antonescu (n. 21 septembrie 1959)	9 iulie 2012	27 august 2012	Preşedinte interimar al României
Traian Băsescu (n. 4 noiembrie 1951)	27 august 2012	prezent	Preşedintele României reconfirmat în funcţie^[22]

Note

↑ La 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza este ales domn al Moldovei. La 24 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza este ales domn al Ţării Româneşti. Prin această dublă alegere s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române. Aceasta a fost recunoscută de Imperiul Otoman pe 11 decembrie 1861.
↑ După abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, puterea este preluată de o locotenenţă domnească însărcinată să conducă provizoriu ţara până la aducerea prinţului străin.
↑ Actul legislativ prin care România a fost proclamată regat a fost adoptat la 14 martie 1881. Ceremonia de încoronare a avut loc pe 10 mai 1881.
↑ Conform Statutului Casei Regale, Mihai nu putea să îşi exercite prerogativele regale decât după împlinirea vârstei majoratului de 18 ani.
↑ În ziua de 4 ianuarie 1926, Adunarea Naţională Constituantă a adoptat legile prin care se accepta renunţarea lui Carol la prerogativele de moştenitor al Coroanei, se modifica Statutul Casei Regale, principele Mihai era proclamat moştenitorul tronului şi se constituia o Regenţă care să exercite prerogativele suveranului, în cazul că acesta ar ajunge pe tron înainte de vârsta majoratului
↑ În perioada 5 septembrie 1940 - 23 august 1944, conducerea statului a fost exercitată de generalul Ion Antonescu, preşedinte al Consiliului de miniştri, învestit cu puteri depline în stat.
↑ La 30 decembrie 1947, regele Mihai I a fost silit să abdice. De asemenea, prin Legea nr. 363 din 30 decembrie 1947, promulgată prin Decretul nr. 2299 din 30 decembrie 1947 şi publicată în „Monitorul Oficial” nr. 300 bis din 30 decembrie 1947, a fost proclamată Republica Populară Română, iar Constituţia din 1923, repusă parţial în vigoare pe 2 septembrie 1944 şi modificată prin acte ulterioare, a fost expres abrogată. Conducerea statului a fost preluată de un prezidiu provizoriu al RPR, care număra un preşedinte, Constantin Ion Parhon, şi 4 vicepreşedinţi.
↑ La această dată a intrat în vigoare Decretul nr. 3 privind fixarea atribuţiunilor Prezidiumului Republicii Populare Române, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 7 din 9 ianuarie 1948. Potrivit articolului 3, cel mai în vârstă dintre membrii Prezidiumului exercita de drept şi în fapt funcţia de Preşedinte al Prezidiumului Republicii Populare Române. Articolul 5 îl confirma în această calitate pe prof. Constantin I. Parhon.
↑ La 13 aprilie 1948 a fost promulgată Constituţia Republicii Populare Române. În aceasta se prevedea că şefia statului va exercitată de un prezidiu al Marii Adunării Naţionale. În funcţia de preşedinte al prezidiului a fost reconfirmat Constantin Ion Parhon. A nu se confunda funcţia de preşedinte al prezidiului MAN cu cea de preşedinte al MAN.
↑ Marea Adunare Naţională a fost forul legislativ unicameral al României în perioada comunistă.
↑ Prin Legea nr. 1 din 25 martie 1961 s-a modificat capitolul III, precum si articolele 43, 44 şi 75 din Constituţia Republicii Populare Române publicată pe 27 septembrie 1952. Prin această modificare a legii fundamentale, s-a prevăzut că şefia statului va fi exercitată de un Consiliu de Stat, iar prezidiul MAN este desfiinţat.
↑ Prin Legea nr.1/28 martie 1974, publicată în B. Of. nr. 45 din 28 martie 1974, privind modificarea Constituţiei Republicii Socialiste România din 21 august 1965, se instituie funcţia de preşedinte al Republicii Socialiste România
↑ Decret-Lege nr. 2/27 decembrie 1989 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naţionale. Ion Iliescu este ales preşedinte al CFSN
↑ Decret-Lege nr.81/9 februarie 1990 privind Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională. Din acest moment încetează existenţa Consiliului Frontului Salvării Naţionale.
↑ Decret-Lege nr.82/13 februarie 1990 privind componenţa Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională şi a biroului executiv al acestuia, precum şi comisiile de specialitate ale Consiliului
↑ Conform art. 81, alin. 2 din Decretul-Lege nr.92/14 martie 1990 pentru alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României, mandatul preşedintelui se exercită din momentul prezentării, în şedinţă comună a camerelor Parlamentului, a hotărârii Curţii Supreme de Justiţie pentru validarea alegerilor. Jurământul în faţa Camerelor reunite a fost depus pe 20 iunie 1990
↑ Potrivit art. 83, alin. 1 şi alin. 2 din Constituţia României, Mandatul Preşedintelui României se exercită de la data depunerii jurământului până la depunerea jurământului de Preşedintele nou ales
↑ H.C.C. nr.1/20 aprilie 2007 privind constatarea existenţei împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României
↑ H.P. nr.20/19 aprilie 2007 privind suspendarea din funcţie a Preşedintelui României
↑ Potrivit art. 97, alin. 1 din Constituţia României, Dacă funcţia de Preşedinte devine vacantă ori dacă Preşedintele este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor.
↑ H.C.C. nr.5/23 mai 2007 referitoare la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional din data de 19 mai 2007 pentru demiterea Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu, şi la confirmarea rezultatelor acestuia
↑ Pentru demiterea preşedintelui era necesară o prezenţă la referendum de 50% plus unu din totalul alegătorilor înscrişi pe listele permanente. La referendumul din 29 iulie, din numărul total al cetățenilor cu drept de vot înscrişi pe listele electorale, 18.292.464, la vot s-au prezentat 46,24%, dintre care 87,52%, 7.403.836 au votat DA, fiind în favoarea suspendării președintelui Traian Băsescu, iar 11,15%, 943.375 persoane au votat NU, fiind contra demiterii președintelui. Curtea Constituţională a invalidat referendumul pe motv că nu a fost întrunit cvorumul de 50% plus unu şi l-a reconfirmat în funcţia de preşedinte al României pe Traian

LEGE nr. 363 /1947 - Constituirea Statului Roman

2013-01-10T00:29:00.000-08:00

LEGE nr. 363 din 30 decembrie 1947
pentru constituirea Statului Roman în Republica Populara Romana
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 300 bis din 30 decembrie 1947

    ART. 1
    Adunarea Deputaţilor ia act de abdicarea Regelui Mihai I pentru ei şi urmaşii sãi.
    ART. 2
    Constituţia din 1866 cu modificãrile din 29 Martie 1923 şi acelea din 1 Septemvrie 1944 şi urmãtoarele, se abroga.
    ART. 3
    România este Republica Populara.
    Denumirea Statului Roman este: "Republica Populara Romana" (R.P.R.).
    ART. 4
    Puterea legislativã va fi exercitatã de cãtre Adunarea Deputaţilor pana la disolvarea ei şi pana la alcãtuirea unei adunãri legislative constituante care se va face la data ce se va fixa de Adunarea Deputaţilor.
    ART. 5
    Adunarea constituantã va hotãrî forma nouei Constituţii a Republicei Populare Romane.
    ART. 6
    Pana la intrarea în vigoare a nouei constituţii puterea executivã va fi esercitata de un prezidiu compus din cinci membri aleşi, cu majoritate, de Adunarea Deputaţilor dintre personalitatile vieţii publice, ştiinţifice şi culturale ale Republicei Populare Romane.
    ART. 7
    Membrii Prezidiumului Republicei Populare Romane vor depune în fata Adunãrii Deputaţilor un jurãmânt de credinţa poporului dupã urmãtoarea forma:
    "Jur a apara drepturile şi libertãţile democratice ale Poporului Roman şi independenta şi suveranitatea Republicei Populare Romane, precum şi legile sale"
    ART. 8
    În termen de trei zile dela apariţia prezentei legi, functionarii publici vor depune jurãmântul de credinţa.
    Formula jurãmântului pentru functionarii publici:
    "Jur de a fi credincios poporului şi de a apara Republica Populara Romana impotriva dusmanilor dinafara şi dinauntru".
    "Jur a respecta legile Republicei Populare Romane şi de a pãstra secretul în serviciu".
    Pentru armata, graniceri şi jandarmi, forma jurãmântului este:
    "Jur de a fi credincios poporului şi de a a apara Republica Populara Romana impotriva dusmanilor dinafara şi dinauntru".
    "Jur de a respecta legile Republicei Populare Romane şi de a pãstra secretul în serviciu".
    "Jur supunere legilor şi regulamentelor în toate ocaziile".
    ART. 9
    Promulgarea prezentei legi se face de cãtre preşedintele Consiliului de Miniştri.

    Aceasta lege s'a votat de Adunarea Deputaţilor în şedinţa dela 30 Decemvrie, anul 1947 şi s'a aprobat în unanimitate de doua sute noua zeci şi cinci voturi.

             Preşedinte,
          Mihail Sadoveanu

              Secretar,
          Stelian Morariu

    (L.S.A.D.)
    Promulgãm aceasta lege şi ordonãm ca ea sa fie investitã cu sigiliul Statului şi publicatã în Monitorul Oficial.
    Data în Bucureşti, la 30 Decemvrie 1947.

          Preşedintele Consiliului de Miniştri
                   Dr. Petru Groza

               Ministrul justiţiei
               Lucretiu Patrascanu

ALTERNATIVA LA INCINERAREA

2013-01-09T15:36:00.004-08:00

Funeralii 2.0: nici ingropare, nici incinerare

Se numeste Resomator, arata ca un soi de masina de spalat supradimensionata si foloseste o solutie chimica pentru a descompune cadavrele, iar producatorii sai sustin ca este o alternativa ecologica fata de incinerare, deoarece nu produce niciun pic de fum.
Cuva aparatului contine un amestec de apa si hidroxid de potasiu care, la temperatura de 180 grade Celsius si presiune foarte inalta, dizolva rapid (in mai putin de trei ore) tesuturile moi ale corpului.
Oasele sunt apoi macinate si transformate in pulbere.
Procesul reprezinta o alternativa la variantele clasice - ingroparea sau incinerarea - si, in viziunea producatorilor sai, rezolva multe dintre problemele actuale legate de tratamentul corpurilor dupamoarte.
O astfel de masinarie, care ar putea revolutiona industria funeraliilor, costa 300.000 lire sterline (cca. 345.000 euro), iar inventatorul sau scotian, Sandy Sullivan, care a vandut deja trei exemplare in SUA si Canada, asteapta modificarea legilor specifice pentru a-si putea comercializa inventia si in Marea Britanie. +ZOOMFuneralii 2.0: nici ingropare, nici incinerare

Ce să mai citim?

Virusul Misterios

Europa este o "cum ar fi pe care am moștenit-o"

Măsuri de maximă protecție

Sheme Electronice

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Planet REBOOT

ALTERNATIVA ECOLOGICA LA INCINERAREA CORPURILOR UMANE

O companie scotiana a creat alternativa ecologica la incinerarea corpurilor umane, prin fierberea lor într-o substanta care le transforma în praf, relateaza The Mail on Sunday.

Procesul este "verde", pentru ca difera de incinerarea în care corpul este ars la 1.200 grade Celsius, eliminând un fum daunator. Metoda se numeste "resomation", din grecescul resoma - renasterea trupului omenesc.

Dupa ce procesul este complet, corpul decedatului este descompus în doua elemente. Primul este un lichid inofensiv care contine aminoacizi, zaharuri si saruri. Acest lichid nu contine acidul dezoxiribonucleic(ADN) si nu contine niciun fel de indicii ce ar putea duce la identificarea cadavrului. A doua componenta este fosfatul de calciu, foarte moale, fin si usor de zdrobit, transformându-se în praf care poate fi pastrat în urne de catre rude, la fel ca în cazul incinerarii.

Aproximativ o mie de trupuri au ajuns deja praf în SUA. O astfel de metoda costa în jur de 600 de dolari, la fel ca incinerarea.

Autoritatile britanice, care încurajeaza metodele alternative la înmormântarile clasice pentru ca exista o criza a spatiilor în cimitire, spun ca vor analiza si aceasta solutie.

ScienceLine.ro - august 2007

ESTE PERMIS SĂ SE SĂVÂRŞEASCĂ SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII ŞI A SOROACELOR DE POMENIRE CELOR CARE SE INCINEREAZĂ?

Problema incinerării sau cremaţiunii, adică aceea a arderii trupurilor celor morţi, în loc de a fi înmormântaţi, s-a mai pus în discuţie în Biserica noastră. În privinţa incinerării Biserica nu are un canon expres care să interzică acest lucru şi acest fapt se datorează apariţiei sau, mai bine-zis, introducerii acestei practici în viaţa Bisericii mult mai târziu, adică după încheierea colecţiei oficiale canonice a Bisericii Ortodoxe. Ea a constituit obiectul unor studii, polemici şi atitudini generate de înfiinţarea în Bucureşti a Crematoriului „Cenuşa”. Ea se pune şi astăzi, mai ales că incinerarea a devenit o practică destul de curentă în ultima vreme. Pentru a răspunde la întrebarea ridicată, socotim necesare câteva lămuriri în legătură cu practica incinerării.

Ceea ce trebuie spus mai întâi este faptul că înmormântarea, îngroparea sau înhumarea a fost practica de început a oamenilor în legătură cu rămăşiţele pământeşti. Incinerarea a apărut mult mai târziu în viaţa unor popoare şi a constituit o practică separată de înmormântare sau unită cu aceasta. La vechile popoare civilizate: perşi, babilonieni şi egipteni s-a practicat înhumarea, îmbălsămarea de la egipteni fiind un privilegiu rezervat celor din familiile regale. La greci şi la romani s-a practicat la început tot înmormântarea, incinerarea fiind introdusă mult mai târziu pentru diverse categorii de cetăţeni: regi, eroi, aristocraţi şi în general, cei bogaţi. La evrei s-a practicat tot înhumarea, ca de altfel la toate popoarele semite, arderea trupurilor fiind cunoscută numai în cazuri de excepţie, ca un fel de pedeapsă maximă pentru crime îngrozitoare.

În ceea ce priveşte pe creştini, aceştia, provenind în marea lor majoritate la început dintre evrei, au practicat numai înhumarea. Ceea ce este interesant e faptul că şi creştinii care au provenit din lumea greco-romană au adoptat tot practica înhumării, înlăturând, acolo unde exista, incinerarea. Fenomenul a fost mai interesant pentru popoarele necreştine care, sub influenţa creştinismului, au adoptat înhumarea, înlăturând incinerarea. Din mărturiile scripturistice, patristice, istorice şi arheologice, reiese fără îndoială că Biserica creştină a practicat de la început şi practică şi astăzi înmormântarea ca unică modalitate de tratare a rămăşiţelor pământeşti. Ea corespunde mai întâi învăţăturii Bisericii despre trup şi datoriile faţă de el, trup care trebuie să se descompună în pământul din care a fost luat, fără intervenţia forţată şi autoritară a omului în natura creată de Dumnezeu. Practica aceasta se bazează pe tradiţia moştenită de la evrei, dar şi pe faptul că trupul Mântuitorului a fost înmormântat. De la primele convertiri ale păgânilor la creştinism, observăm respectarea acestei practici, ceea ce înseamnă că ea avea autoritate apostolică. Mai târziu, când ritualul înmormântării a fost alcătuit de Biserică şi dezvoltat în timp, până la formele pe care le cuprinde astăzi, acesta a fost aplicat sau adaptat la practica înhumării, ca fiind singura acceptată şi consfinţită de tradiţia Bisericii. Nicăieri nu se pomeneşte de incinerare în practica Bisericii creştine. De aceea, Biserica n-a fost pusă vreodată să ia o hotărâre privitoare la incinerare, fiindcă aceasta nu s-a practicat în tradiţia ei. Practica unică, generalizată în Biserica creştină din epoca apostolică până astăzi, a fost înmormântarea.

Introducerea ei în viaţa Bisericii a venit o dată cu ideile secularizante ale revoluţiei franceze, încercând să înlocuiască o practică milenară cu una nouă, căreia dorea să-i dea un simbolism deosebit de cel creştin. Incinerarea începe în cadrul Bisericii creştine cu anul 1874 când s-a construit primul crematoriu la Milano. De la această dată şi până în vremea noastră, numărul crematoriilor s-a înmulţit, incinerarea devenind o practică obişnuită în toate marile oraşe ale lumii cu îngrămădiri mari de populaţii. În majoritatea din acestea se practică mai ales pentru motive de salubritate şi urbanism.

În privinţa incinerării, Biserica Ortodoxă se bazează pe tradiţia milenară consacrată de aceasta care consideră că înmormântarea este practica corectă pe care ea trebuie să o accepte şi să o cultive socotind incinerarea ca pe o practică interzisă pentru credincioşii ei. Dacă ne referim la Biserica Ortodoxă Română, aceasta s-a pronunţat prin cel mai înalt for al ei, Sfântul Sinod, încă din anul 1928, în problema incinerării. Fiind pus în faţa unei atitudini ce trebuia exprimată, datorită atmosferei care se crease prin înfiinţarea crematoriului din Bucureşti, Sfântul Sinod, în şedinţa din 15 iunie 1928, a hotărât mai întâi următoarele:

1. Preoţii să prevină din vreme pe enoriaşi, atrăgându-le atenţia că, în cazul când cineva dintre ei ar voi să se incinereze, Biserica le va refuza orice asistenţă religioasă;

2. Înainte de oficierea slujbei de prohodire a unui mort, preotul respectiv să aibă grijă să se informeze pe lângă familia mortului, la care cimitir se va înmormânta cel decedat;

3. Celor ce totuşi au fost incineraţi sau se vor incinera să fi se refuze orice serviciu religios, atât la moarte, cât şi după moarte.

Problema incinerării a fost reluată şi în şedinţa Sfântului Sinod din 22 februarie 1933, în care s-a hotărât ca instrucţiunile formulate în şedinţa din 15 iunie 1928, cu privire la incinerare, să se comunice tuturor chiriarhilor spre a le pune în vedere preoţilor, în scopul aplicării lor. De asemenea, a hotărât ca chestiunea incinerării să se trimită la sediul Comisiei pentru doctrină şi viaţă religioasă spre a preciza dacă în cazurile de incinerare forţată şi fără voia sa a vreunui credincios, i s-ar putea da asistenţa bisericească. Hotărârea Sfântului Sinod a fost aplicată trimiţându-se tuturor eparhiilor hotărârea din 15 iunie 1928 pentru a fi comunicată preoţilor, cu ordinul de a lua cunoştinţă şi a se conforma. Hotărârea a fost adusă la cunoştinţa preoţilor şi pe alte căi, iar în ordinul din 18 septembrie 1933, dat în urma unui caz de abatere de la hotărâre, s-a făcut precizarea că „pentru orice abatere de la hotărârea luată de Sfântul Sinod, în respectul doctrinei şi practicii Sfintei noastre Biserici Creştine Ortodoxe, preoţii vor fi opriţi de la toată lucrarea preoţească şi trimişi în judecata Consistoriului Spiritual Eparhial, spre aspră sancţionare”.

Aşadar, Biserica Ortodoxă Română are o atitudine clar exprimată faţă de cei care s-au incinerat sau se vor incinera. Din 1928 şi 1933, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu a revenit asupra acestei hotărâri, aşa, încât ea exprimă punctul de vedere oficial al Bisericii noastre. De aceea este de datoria oricărui slujitor al Bisericii Ortodoxe Române să respecte aceste hotărâri, încercând să lămurească şi să determine şi pe credincioşi să respecte tradiţia milenară a înhumării. În cazul în care este chemat să oficieze slujba înmormântării celor care urmează a fi incineraţi, preotul trebuie să refuze categoric, cu atât mai mult, cu cât ştie că solicitarea a venit şi din convingeri sau practici atee, care, în acest caz, arată dispreţ faţă de învăţătura Bisericii şi de tradiţia ei veche şi venerabilă. Cazul este aproape identic cu sinuciderea pentru care Biserica nu admite oficierea slujbei înmormântării, pe motiv că sinucigaşul s-a substituit lui Dumnezeu, curmându-şi viaţa pe care nu şi-a dat-o el, ci Dumnezeu. Aşadar, nu săvârşim nici slujba Înmormântării si nici slujbele de la soroacele de pomenire a celor morţi, rânduite de Biserică, celor care se incinerează. Ceea ce este mai dureros este însă faptul că, profitând de lipsa de informare a credincioşilor şi de buna lor credinţă, preoţi caterisiţi sau depuşi din treaptă săvârşesc slujba înmormântării în însăşi incinta crematoriului, fără ştirea şi controlul autorităţii bisericeşti şi civile. Este unul din abuzurile care se cer neîntârziat curmate. Cât priveşte meschinăria exprimată nu de mult în presă de către un parlamentar, care făcea apel la economisirea de haine, lemn şi ciment, recomandând incinerarea, considerăm că este cea mai grosolană sfidare şi ignorare a unei laturi atât de importante a spiritualităţii ortodoxe româneşti, care este cultul morţilor, şi o lipsă totală de respect faţă de oameni care, pentru toată truda pe care şi-o dau sub soare, merită măcar un rând de haine şi patru scânduri cu care să plece din această viaţă.

Bibliografie: Pr. prof. dr. Nicolae D. Necula: „Tradiţie şi înnoire în slujirea liturgică”, ed. Episcopiei Dunării de Jos Galaţi, 1996.

Incinerarea mortilor- intre dorinta muribundului si invatatura Bisericii

Prin incinerare intelegem reducerea in cenusa a trupului. Cuvantul “incinerare” este romanizarea cuvantului francez “incineration” si e sinonim cu neologismul “crematiune”, de la latinescul “cremare”, francezul “cremation”. Ambele cuvintele, ca termeni tehnici, stau in opozitie cu termenii “inhumare, ingropare si inmormantare”, cuvinte sinonime, care inseamna depunerea corpurilor celor morti in pamant, lasandu-se descompunerea lor pe seama naturii, adica fara nici o interventie din partea omului, in acest proces natural al descompunerii lor.

Exista astazi, in randurile oamenilor “postmoderni”, cu “vederi foarte largi”, parerea si convingerea ca incinerarea este mai “estetica” decat ingroparea trupului dupa moarte. Vezi Doamne, estetica mortii este foarte importanta pentru omul modern.

Un alt motiv invocat de omul p(r)ostmodernist in favoarea incinerarii si in defavoarea inhumarii este ” nu cred ca mai conteaza ce se intampla cu trupul meu dupa moarte”, adica un paradox, de fapt. Nu ma mai intereseaza ce se intampla cu mine dupa moarte, dar vreau sa fiu incinerat. Un fel de “sunt smerit si vreau sa se stie”.

Aceste atitudini dovedesc, fireste, fie lipsa de respect fata propriul trup, fie lipsa credintei si a cunosterii invataturii de credinta ortodoxe, fie ambele. Problema serioasa apare intr-o alta situatie, din ce in ce mai frecventa din pacate, si anume: muribundul, desi a fost credincios ortodox, a mai mers si pe la biserica din cand in cand, – familia, de asemenea este crestina, ortodoxa, evlavioasa -, totusi, in preajma mortii, pe patul de suferinta, isi exprima, “cu limba de moarte” dorinta de a fi incinerat dupa moarte. Familia, desi stie ca asa ceva “nu e bine, e pacat”, totusi nu poate sa nu respecte dorinta din urma a celui raposat.

De ce oare, in ultimele clipe ale vietii, din ce in ce mai multi “credinciosi” isi doresc ca dupa moarte sa fie incinerati, nu cred ca mai trebuie analizat. Motivele pot fi multe si diverse: putinatatea credintei, necunoasterea invataturii de credinta ortodoxe, posibilele afectiuni la nivelul gandirii datorate suferintei si bolii muribundului, delirul, considerente materiale, o mentalitate deficitara etc. Ceea ce ne mira foarte tare este …. continuarea. Adica? Adica modul cum familia raposatului “rezolva” situatia. De cele mai multe ori, din mustrare de constiinta, familia se adreseaza preotului, cerandu-i nu parerea(!), ci sa oficieze slujba inmormantarii. In momentul in care preotul explica familiei cum stau lucrurile de fapt, ca inhumarea este binecuvantata de Biserica si nu incinerarea si ca preotul nu poate savarsi slujba de inmormantare asupra unei urne cu cenusa raposatului, se intampla incredibilul. Familia prefera incinerarea! De ce? Pentru ca asa si-a dorit raposatul. Deci, dorinta muribundului primeaza inaintea invataturii de credinta ortodoxe, deci omul primeaza inaintea lui Dumnezeu. Aici se manifesta putinatatea credintei sau necredinta.

Nu dorim sa spunem ca aceasta situatie este generala in randul credinciosilor ortodocsi, nici macar ca este predominanta sau devine un fenomen. Si totusi, sunt din ce in ce mai multe cazuri, iar problema nu trebuie evitata ci, dimpotriva, clarificata. Pentru Biserica, trupul este templu al Sfantului Duh; este biserica cea vie, in care omul este chemat sa slujeasca si sa se inchine lui Dumnezeu. Iar Sfintii care L-au slujit si s-au inchinat cu adevarat lui Dumnezeu sunt, prin moastele lor, temelia bisericilor zidite, in care slujesc credinciosii. De aceea, Biserica cinsteste ramasitele pamantesti ale Sfintilor si le pastreaza ca pe un tezaur de mult pret. Acolo unde trupul mort este considerat ramasita pamanteasca cinstita a existentei umane, este firesc ca acesta sa se cinsteasca. Acolo si ingroparea sau, mai apoi, pastrarea osemintelor este ceva sacru. De altminteri cunoastem astazi ca osemintele, desi uscate, mentin vie identitatea biologica a celui mort, pe cand cenusa nu.

Dorinta disparitiei sau a pastrarii in mormant a trupului mort este direct legata de intreaga atitudine a omului fata de moarte. Cand cineva vrea sa uite de moarte, este firesc sa elimine orice are legatura cu ea sau care ii aminteste de ea. Iar la aceasta este ajutat din plin de sistemele societatii contemporane. Toate ii inlesnesc trecerea sub tacere a mortii. In acest climat este firesc sa se urmareasca si disparitia trupului omenesc mort. Ingroparea in mormant pastreaza nu doar amintirea (pomenirea) mortului, dar si pe cea a mortii. Pentru a pastra cineva pomenirea aceasta, fara a fi obsedat de ea, are trebuinta sa creada in biruinta asupra mortii. Crestinul crede in aceasta biruinta si asteapta invierea, care se refera la intregul lui ipostas psihosomatic. Arderea mortilor nu ataca direct dogma invierii. Ataca, insa, simtirea si etosul cultivate de aceasta dogma. Deformeaza perspectiva si asteptarea Bisericii in legatura cu omul. Astfel este atinsa si dogma, pentru ca dogma este unita organic cu etosul si viata Bisericii.

Biserica nu isi impune credinta si ritualurile ei celor straini de ea. Dar nici cei straini de ea nu trebuie sa ii ceara sa binecuvinteze optiunile facute dupa bunul lor plac. Arderea trupului neinsufletit poate fi aleasa in mod liber, dar nu poate fi transformata intr-un act bisericesc. Se poate asocia funeraliilor civile. Insa pozitia Bisericii fata de ea nu poate sa nu fie una negativa.

Pr. Gabriel 29 septembrie 2008 la 17:50 | Postat in provocari cotidiene

Sfantul Stefan

2012-12-26T23:42:00.000-08:00

La multi ani, draga Stefan, iti doresc sa ai o viata cu multe impliniri.

Anii ce se scurg sa treaca, precum razele soarelui care mangaie o floare ce sta sa infloreasca! La multi ani!

Iti urez sa ai o zi la fel de luminoasa, precum aripile unui fluture care zboara, la fel de fericita precum cantecul privighetoarei si la fel de frumoasa precum o gradina plina cu flori.

La multi ani !

Sfantul Stefan sa-ti dea sanatate si putere sa lupti pentru idealurile tale, sa ai parte numai de clipe minunate, de bucurii si fericire alaturi de familie si cei dragi!

Sper ca sarbatoarea Sfantului Stefan sa fie semnalul unui nou inceput, sa ai parte de un drum presarat cu bucurii, impliniri, sanatate, fericire si succes!

Sfantul Stefan este primul sfant comun al Bisericilor Catolice si Ortodoxe, dupa Marea Schisma.

Sfantul Stefan, sau Stephanus dupa Noul Testament, a fost un diacon elen, primul martir crestin, condamnat la moarte de autoritatile iudaice din Ierusalim. Din anul 560 osemintele sale s-ar afla impreuna cu osemintele arhidiaconului roman Laurentius in cripta bisericii "San Lorenzo fuori le Mura" din Roma.

Pe 27 decembrie, facem pomenirea Sfantului Stefan. Acesta era iudeu de neam, din semintia lui Avraam (Fapte 7, 2). Numele sau de Stefan este de origine greaca si inseamna "coroana". Cand i s-au descoperit moastele, pe mormantul sau scria "chiliel", care in limba ebraica inseamna "cununa", pentru ca intr-adevar el a luat cel dintai dintre crestini cununa muceniciei. Sfantul Stefan era unul din cei 70 de ucenici; este cel dintai care a vazut cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu.

In Sinedriu, Sfantul Stefan a tinut o cuvantare, in care a aratat ca Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de profeti si ca iudeii sunt vinovati pentru uciderea Lui. Furiosi, evreii au cerut uciderea lui cu pietre. Martiriul Sfantului Stefan a avut loc in valea lui Iosafat.

Sfantul Stefan diaconul este sarbatorit de crestinii romano-catolici, anglicani, reformati, evanghelici si unitarieni pe 26 decembrie, iar de cei ortodocsi si greco-catolici pe 27 decembrie, acesta fiind primul sfant comun al celor doua biserici, Catolica si Ortodoxa, dupa Marea Schisma.

Dupa marea sarbatoare a Nasterii Domnului, crestin-ortodocsii il praznuiesc la 27 decembrie pe Sf. Mucenic si Arhidiacon Stefan, cel dintai crestin condamnat la moarte de autoritatile iudaice din Ierusalim. Dupa Pogorarea Duhului Sfant asupra Sfintilor Apostoli, acestia au fost binecuvantati cu puteri si daruri pentru misiunea lor in lume. Asadar, in ziua Cinzecimii (Pogorarea Sfantului Duh) a luat fiinta din punct de vedere istoric biserica noastra crestina, apostolica. In jur de 3.000 de oameni au ales dreapta credinta inca din prima zi, apoi cuvantul cald si puternic al apostolilor care marturiseau invierea lui Hristos a crescut tot mai mult, de aceea, la propunerea lor, au fost alesi sapte barbati 'plini de Duh Sfant si de intelepciune', care tineau slujbele religioase, predicau cuvantul Evangheliei, botezau, supravegheau buna oranduiala la mesele comune. Diacon inseamna slujitor, iar rolul slujirii in Biserica de inceput depasea cu mult rolul pe care il au diaconii astazi.

La propunerea Sfintilor Apostoli, in fruntea celor sapte diaconi a fost ales Sfantul Stefan, numit arhidiacon, adica primul dintre diaconi. Iudeu de neam, Sf. Stefan era bun la suflet, un ganditor adanc si vorbitor indemanatic, iar ceea ce rostea prin cuvant indeplinea prin fapta. Slujea cu evlavie, mai ales ca a fost ucenic al Mantuitorului Iisus Hristos, fiind martor al Invierii Domnului, al Inaltarii Sale la cer si al Pogorarii Duhului Sfant. Fariseii si conducatorii poporului evreu nu-l priveau bine si 'le parea rau ca invata poporul si vestea intru Iisus invierea mortilor'. (Faptele Apostolilor IV, 1-2).

La scurt vreme dupa ce a fost asezat in slujba de arhidiacon, Sf. Stefan, aparand dreapta credinta, i-a infruntat pe cei care spuneau despre Mantuitorul Hristos ca este prooroc sau inselator, fiind acuzat pe nedrept de blasfemie contra lui Moise si a lui Dumnezeu si dus in fata sinedriului – inaltul tribunal iudeu de judecata. In clipa judecatii, aflam de la Sf. Evanghelist Luca, martor al evenimentului, 'cei ce sedeau in sinedriu au vazut fata lui ca o fata de inger'. A fost condmnat la moarte prin lovire cu pietre, tarat afara din cetate, martorii dezbracandu-si hainele, ca sa poata lovi mai cu putere.

De altfel, Sefan inseamna cununa, el fiind cel dintai crestin care a primit cununa muceniciei. Sub pietrele aruncate cu furie din toate partile, el se ruga si zicea: 'Doamne Iisuse primeste duhul meu; si, ingenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta' (Faptele Apostolilor VII, 59-60). In apropiere se afla un tanar numit Saul, fariseu din Tarsul Ciliciei, care pazea hainele celor care aruncau cu pietre in Sf. Stefan. In drumul spre Damasc, unde se ducea sa prigoneasca crestinii, Mantuitorul Hristos i s-a aratat, intrebandu-l pentru ce persecuta crestinii, iar inima lui Saul s-a transformat pe data in 'vas curat si cinstit'. Este vorba despre Sfantul Apostol Pavel.

După zece zile de la înălţare, făgăduinţa făcută de Domnul Iisus s-a împlinit prin Pogorârea Sfântului Duh care a întărit pe apostoli cu puteri şi daruri supranaturale pentru misiunea lor în lume. Deci, în ziua Cincizecimii sau a Pogorârii Sfântului Duh ia fiinţă Biserica creştină din punct de vedere istoric. Efectul Pogorârii Sfântului Duh a fost imediat şi revelator. Grăind în limbile mulţimii de iudei şi de prozeliţi adunaţi la Ierusalim pentru praznic, apostolii au convertit din prima zi “ca la trei mii de suflete”.

Prima comunitate era astfel formată. Se trăia o viaţă nouă, “stăruind în învăţătura apostolilor, în comuniune, în frângerea pâinii şi în rugăciuni” (Faptele Apostolilor II, 42).Cuvântul cald şi puternic al apostolilor care mărturiseau învierea lui Hristos a făcut ca numărul creştinilor să crească în curând ca la cinci mii de bărbaţi (Fapte IV, 4). Având sentimentul de adâncă pietate şi dragoste frăţească, credincioşii de la Ierusalim realizează benevol şi parţial “comunitatea bunurilor”; cei care aveau case sau ţarini le vindeau şi aduceau preţul “la picioarele apostolilor”, pentru ajutorarea tuturor, dându-se fiecăruia după „trebuinţă”. Levitul Iosif din Cipru, numit de apostoli Varnava (Fiul mângâierii) este citat cu cinste pentru o asemenea faptă (Faptele apostolilor IV, 36-37), în timp ce soţii Anania şi Safira au primit pedeapsa imediată murind pe loc deoarece “minţiseră Duhului Sfânt”. Au minţit prin oprirea pentru ei a unor bani proveniţi din vânzarea unei ţarini, spunând apostolilor că au adus tot. Aceasta este de fapt prima măsură disciplinară în Biserică luată de Dumnezeu Însuşi (Faptele apostolilor I, 11) . A doua măsură a fost aceea de a propune de către apostoli alegerea din cadrul comunităţii a şapte bărbaţi ”plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune” care să slujească atât în cadrul slujbelor religioase cât şi să supravegheze buna orânduială la mesele comune. Ei predicau cuvântul Evangheliei, botezau şi ajutau la desfăşurarea cultului aparţinând organelor de conducere ale Bisericii din Ierusalim. Însuşi cuvântul ”diacon” înseamnă slujitor. Latura practică a slujirii lor a rămas caracteristică diaconatului şi s-a întins în epoca următoare la toate nevoile asistenţei în comunitate. Rolul lor în Biserica primară depăşea cu mult rolul pe care îl iau diaconii în zilele noastre.

La propunerea Sfinţilor Apostoli în fruntea celor şapte diaconi a fost ales Sfântul Ştefan arhidiacon, adică primul dintre diaconi. ”Ştefan” în greceşte înseamnă cunună. Vom vedea în continuare cum Sfântul Ştefan devine cea dintâi floare neveştejită în cununa de slavă eternă care străluceşte pe crucea izbăvitoare de pe Golgota. Aflăm din Sfânta Tradiţie şi-l vedem şi în tradiţia iconografică: era tânăr, frumos la chip, dar mai ales avea o deosebită frumuseţe sufletească. Fiind de neam iudeu se presupune că a învăţat ca şi Sfântul Apostol Pavel la şcoala rabinică a marelui învăţat din vremea aceea, Gamaliel. Era un gânditor adânc şi vorbitor îndemânatic, bun psiholog, cu un sentiment religios excepţional de cald şi de puternic, însufleţit, sensibil, bun la suflet şi delicat cum rar întâlneşti la o personalitate oricât de puternică şi de complexă ar fi. Ceea ce rostea prin cuvânt, îndeplinea prin faptă. El l-a cunoscut bine pe Mântuitorul Hristos şi e de bună seamă adevărat că şcoala cea mai înaltă a făcut-o la picioarele lui Iisus Hristos şi a continuat la şcoala apostolilor. Dar ceea ce îl caracteriza cu adevărat cel mai mult era că avea o credinţă şi o râvnă atât de mari pentru lucrarea Domnului Hristos, încât Dumnezeu l-a învrednicit să săvârşească minuni şi semne mari în popor. Zelul lui în predicarea Evangheliei i-l insufla nu numai Duhul Sfânt, dar şi faptul că a fost martor al Învierii Domnului, al Înălţării Sale la cer şi al Pogorârii Duhului Sfânt. Ca şi apostolii, el Îl predica pe Mesia Cel prezis de prooroci, pe Hristos Cel înviat din morţi. De aceea fariseii şi conducătorii poporului evreu nu-l priveau cu ochi buni şi ”le părea rău că învăţa poporul şi vestea întru Iisus învierea morţilor”.(Faptele Apostolilor IV, 1-2).

La scurt timp după aşezarea lui în slujba aceasta, unii din sinagoga zisă a libertinilor şi a cirenenilor şi a alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi din Asia, au început cu Ştefan o ceartă de vorbe. Ea a pornit de la faptul că unii ziceau despre Mântuitorul că este profet, alţii că este un înşelător, iar alţii că este Fiul lui Dumnezeu. Apărând credinţa cea adevărată cu privire la Mîntuitorul Hristos Care s-a născut din pururea Fecioara Maria, s-a răstignit pentru păcatele întregii omeniri şi s-a înălţat la ceruri şi stă de-a dreapta Tatălui ceresc, aceşti iudei s-au hotărât să-l piardă. A fost acuzat fals de blasfemie contra lui Moise şi a lui Dumnezeu şi dus în faţa sinedriului –înaltul tribunal iudeu de judecată - spre a fi judecat. Iată că, la numai o jumătate de an după sacrilegiul săvârşit faţă de Domnul nostru Iisus Hristos, procedura se repetă întocmai cu Sfântul Ştefan. S-au găsit desigur şi de data aceasta martori mincinoşi care să mintă că l-au auzit vorbind blasfemiator la adresa lui Moise, a templului lui Solomon şi a lui Dumnezeu. La toate acuzaţiile aduse iată-l din nou pe Caiafa întrebând: Adevărate sunt acestea care se spun împotriva ta Ştefane, ce ai de spus? În clipa aceea toţi şi-au îndreptat privirile spre victimă şi Sfântul Evanghelist Luca –martor al evenimentului- inspirat de Duhul Sfânt, ne spune că: ”cei ce şedeau în sinedriu au văzut faţa lui ca o faţă de înger”.

Sfântul Ştefan rosteşte o cuvântare lungă în care face o privire asupra poporului evreu, extrăgând din profeţi adevărul că Iisus este Mesia cel prezis de ei şi iudeii sunt vinovaţi de uciderea lui. În cuvântarea sa înlătură şi anulează toate acuzaţiile nedrepte aduse împotriva lui, arătând valoarea Legii şi a profeţiilor pe care le-a desăvârşit Stăpânul său Hristos. Dar iată că ajunge la punctul culminant al cuvântării sale. Cuvintele sale sunt flăcări vii ce înfierează cu focul adevărului lor inimile fariseilor iudei. ”Voi pururea staţi împotrivă Duhului Sfânt, cum au fost părinţii voştri aşa sunteţi şi voi! Pe care dintre prooroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Şi au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept ai Cărui vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum. Voi care aţi primit Legea întru rânduieli de la îngeri şi n-aţi păzit-o!” (Faptele Apostolilor VII, 51-53).

Atunci cei de faţă, scrâşnind din dinţi, urlând, sfâşiindu-şi hainele de pe ei – întocmai ca şi la condamnarea Mântuitorului – au strigat cât au putut: Să piară de pietre, aşa cum se cade hulitorilor… Să piară!…Să piară!…Dar iată o mare minune: Ştefan fiind plin de Duh Sfânt şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi a zis: ”Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu”. Ei au început să răcnească, şi-au astupat urechile şi toţi într-un gând s-au năpustit asupra lui. L-au târât afară din cetate, şi au început a-l bate cu pietre. Iar martorii şi-au dezbrăcat hainele ca să poată lovi mai cu putere şi le-au pus la picioarele unui tânăr, numit Saul. Era obiceiul ca martorii să pună mâna pe capul vinovatului şi să spună: sângele acestuia să cadă asupra lor, pentru că el blasfemia numele lui Dumnezeu şi ei aruncau cele mai mari pietre.

Iată divina dramă de pe Golgota, repetată cu Sfântul Ştefan într-o impresionantă asemănare. Privilegiu unic pentru cel care primeşte sfânta mucenicie. El stă în fruntea nenumăratelor oştiri de martiri câţi au fost şi încă câţi vor mai fi până la sfârşitul veacurilor. El stă smerit în capătul şirului nesfârşit de martiri, mărturisitori ai dumnezeirii Domnului Hristos. Prima picătură de sânge căzută din trupul Sfântului Ştefan a însemnat sămânţa credinţei în Domnul Hristos.

Alături de credinţă, inima mucenicului Ştefan a fost o văpaie de dragoste ”mai mare decât moartea” pe care n-a putut-o stinge potopul de ură al mai marilor templului. Dimpotrivă, dragostea atotcuprinzătoare şi atotbiruitoare, după pilda vieţii Domnului ( Luca XXIII, 34 ) – care s-a aprins din dragostea jertfei de pe Golgota – a făcut să rodească în fiinţa sa fructul iertării duşmanilor, în clipa când îşi dădea duhul.

În faţa sinedriului îşi manifestă credinţa prin rugăciune căci, sub loviturile de pietre care veneau cu furie din toate părţile, el se ruga şi zicea: ”Doamne Iisuse primeşte duhul meu; şi îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta” (Faptele Apostolilor VII, 59-60).

Aşa se sfârşise şi Mântuitorul lumii care, înainte de a-şi da viaţa pentru mântuirea lumii, chemând pe Tatăl Său din ceruri, îi încredinţează sufletul Său zicând: ”Părinte, în mâinile Tale încredinţez sufletul Meu”, iar când Îl batjocoreau şi-L chinuiau călăii, se ruga la Tatăl Său să le ierte păcatul pe care-l săvârşeau aceştia: ”Părinte Sfinte,iartă-le lor păcatul acesta că nu ştiu ce fac”.

Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea Sfântului Ştefan, căci pe locul unde a fost ucis el se afla un tânăr care se numea Saul, fariseu din Tarsul Ciliciei, care păzea hainele celor care aruncau cu pietre în Ştefan, cel care va deveni din cel mai mare prigonitor al creştinilor, Apostolul Neamurilor. În drumul spre Damasc unde se ducea să prigonească creştinii de acolo, Mântuitorul Hristos se arată lui Saul întrebându-l pentru ce Îl prigoneşte şi atunci are loc momentul transformării inimii lui Saul în ”vas curat şi cinstit” devenind marele apostol al omenirii, Sfîntul Apostol Pavel. Iată că Mântuitorul a făcut din el stâlpul creştinătăţii şi propovăduitorul neînfricat al lui Hristos Cel înviat din morţi. Ştim că el însuşi şi-a săvârşit mucenicia la Roma. Iată taina cea mare, iată cum îşi apără Domnul Hristos Biserica şi pe credincioşii Săi. Unul era răpus de loviturile pietrelor, iar altul se ridică să predice cuvântul Evangheliei cu riscul vieţii sale.

Sfânta Tradiţie ne spune că în timp ce mulţimea ucidea cu pietre pe Sfântul Ştefan, mai departe pe o ridicătură de pământ, stăteau şi priveau dându-i putere de a suferi cu demnitate martiriul, însăşi Maica Domnului însoţită de Sfântul Ioan ucenicul cel iubit al Domnului. Aceste cuvinte grăieşte Sfânta Tradiţie: ”O, cât îi era de dulce moartea, Sfântului, celui dintâi mucenic, cu toate că se afla într-acea crudă ucidere cu pietre –căci privea la patimile lui din înălţimile cereşti, prea dulcele Iisus – iar din dealurile pământeşti, prea dulcea Mamă, împreună cu iubitul ucenic”.

La biserica ridicată în cinstea Sfântului Ştefan pe colina de la capătul Văii Iosafat, vin şi se roagă numeroşi creştini din toate părţile lumii. În apropierea bisericii se află una din cele şapte porţi ale cetăţii şi care poartă numele Sfântului Ştefan indicând astfel poarta prin care a fost scos din cetate şi ucis cu pietre.

Credincioşii bisericii noastre au un cult deosebit pentru Sfântul Ştefan. Numeroase biserici au ca hram pe Sfântul Ştefan, iar creştinii, atât bărbaţi cât şi femei, poartă cu mare cinste numele Sfântului păstrând cu mare evlavie icoana cu chipul său.

Să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să asculte smeritele noastre rugăciuni, iar pe Sfântul Ştefan cu aceste cuvinte: ” Scapă pe cei ce te cinstesc de toate nevoile, celor ce serbează cinstită pomenirea ta, ca cel ce stai înaintea scaunului lui Hristos, ca să ne învrednicească curăţirii de păcate şi împărăţiei cerurilor”.

Amin.

Dalai Lama

2012-09-10T03:58:00.002-07:00

Dalai Lama, Dave Matthews, Nas, Whoopi Goldberg și Curry Ann

Universitatea Syracuse a deschis noul an școlar, cu un bang luni, prin anunțarea unui eveniment de două zile în luna octombrie oferind o distributie eclectic de personaje.

Partajarea o etapă în Domul Carrier pentru "Common Ground pentru Pace" va fi liderul spiritual al Tibetului, Dalai Lama, muzicieni Dave Matthews, Nas si Counting Crows, Whoopi Goldberg și Ann Curry, printre altele.

Evenimentul este sponsorizat de Fundatia Comunitara One World, o societate non-profit nou înființată prin mandatar SU, om de afaceri și filantrop energie Samuel Nappi G., și soția sa, Carol, a Jamesville.

Ce să mai citim?

Virusul Misterios

Europa este o "cum ar fi pe care am moștenit-o"

Măsuri de maximă protecție

Sheme Electronice

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Planet REBOOT

Fundația a fost reținut doar nouă săptămâni în urmă și enumeră o căsuță poștală ca adresă în afara Buffalo acestuia. Adresa este aceeași pentru două dintre alte întreprinderi Nappi lui -Alianța Energie , și Armoniei Mondiale Productions, care "susține filme, piese de teatru și musicaluri, cu o conștiință socială", în conformitate cu biografia lui SU Nappi.

Nappi a invitat Dalai Lama de a vizita SU cu care călătoresc în India, cu liderul spiritual personal pace emisar, Venerabilul Lama Tenzin Dhonden, în conformitate cu SU.

SU Știrile de presă luni, a declarat "Common Ground pentru Pace" , este fundatiei Organizatorii nu s-ar elabora cu privire la modul un non-profit tinerei ar putea atrage astfel de nume mari - și scoate un concert important acum șase săptămâni de la "efort public pentru prima dată.".

Alți artiști și informațiile de bilete vor fi anunțate în curând, purtătoarea de cuvânt a SU Erin Kane a spus.

Evenimentul 08 octombrie și 9 este compus din trei părți : două simpozioane 8 octombrie, care este Ziua lui Columb, la Auditorium Goldstein moderat de NBC Today Show și fostul corespondent Curry. Vorbitori se numără Dalai Lama; Martin Luther King III; Pace laureat al Premiului Nobel si director general al fostului Agenția Internațională pentru Energie Atomică Mohamed ElBaradei, fostul director al CIA, James Woolsey R., Jr., director al Proiectului curajul moral de la New York University Scoala de Servicii Publice, Manji Irshad, și fostul ambasador ONU tânăr Andrew.

Goldstein locuri Auditorium 1.500 de persoane, în funcție de site-ul lui SU.SU nu și-a spus că dacă va exista o taxa pentru simpozioane sau în cazul în care acestea vor fi emisiune de televiziune.

Cel mai mare caz de "Common Ground pentru Pace" va fi concertul marți seara, în Domul transportatorul dispune de Dalai Lama și Matthews.Concertul este programat pentru 7 la 11 pm și SU este touting aceasta ca fiind "cea mai mare adunare de artiști internaționali vreodată să călătorească în regiune."

SU nu s-ar spune mai multe despre cine altcineva vine, în cazul în care Matthews va efectua cu trupa sa, ceea ce biletele vor costa, cat de multi vor fi vândute sau atunci când vor merge la vanzare.

Încasări va sprijini eforturile internaționale de ajutorare și ajuta la plata pentru o bursa nou nume pentru Bassel Al Shahade , cineastul elevul ucis în luna mai în Siria în timp ce filma un documentar acolo, în conformitate cu SU.

Dalai Lama, 77, este un lider international a budismului tibetan. El a vizitat ultima Centrală din New York pentru un eveniment Universitatea Cornell în octombrie 2007 și apoi la Universitatea Colgate, în aprilie 2008.

Șeful statului și liderul spiritual al Tibetului are istorii cu mai multe implicate în eveniment SU.Matthews este un susținător public și doi au apărut împreună în prealabil; Curry a intervievat cele Dalai Lama de trei ori, în funcție de ea Today Show bio și Goldberg a introdus călugăr la o convorbire Pacea Lumii de la Washington, DC, vara trecută.

Mantra lui Dalai Lama a păcii în lume și armonie pare a ochiurilor de plasă cu pasiune Nappi pentru filantropie și cauze sociale.

Nappi și soția sa, Carol, au făcut cel puțin trei donații considerabile publice în Europa Centrală New York, în ultimii ani. În 2009 au dat o sumă nedezvăluită la departamentul atletic SU de a redenumi teren de fotbal pentru Ernie Davis, au donat 250.000 dolari pentru Colegiul SU Inițiativa pentru Supremația Legii lui Cold Case în 2010, și-au dat Centrului Sf. Iosif Sanatate Spitalul din Siracuza cadou cel mai mare vreodată ultima decembrie, cu o sumă nedezvăluită față de 30 milioane dolari de expansiune.

Fiul Nappis ", Justin Nappi, este un Jamesville-DeWitt absolvent de liceu si conduce o companie de productie numita Imagini copac. Compania produce "Adult World" Filmul, in care joaca Emma Roberts și John Cusack, care a fost parțial filmat în Syracuse iarna trecută.

Samuel G. Nappi este fondatorul și președintele Grupului Alianței Energy, care detine si opereaza 12 fabrici de electrice, alimentarea cu energie la 250.000 de case din New York, potrivit site-ului companiei.

Nappi este implicat în mai multe alte non-profit, inclusiv Dr. Martin Luther King, Jr. Centrul pentru Schimbare Sociala Nonviolentă, Centrul pentru Politici bipartizana din Washington, DC, Inițiativa de Securitate Națională, Proiectul Strategic Diplomație Publică și Mediu Asociatia mass-media în Los Angeles .

El a produs piese de teatru pe Broadway, inclusiv "Zboara Stick" cu Alicia Keys și "Prometeu Bound." Proiectele menționate în conturile de știri includ o producție pe Broadway despre Woodstock, un joc numit "Momente cu dr. King," și un film biografic despre King cu DreamWorks si Steven Spielberg.

Dylan Lustig, președintele Asociației Student la SU, a declarat elevi au fost animată luni despre eveniment.

"Pot să vă spun că oamenii sunt destul de incantati de a spune cel mai puțin", a declarat Lustig, un junior relații internaționale și economie majore. "Pentru a obține aceste persoane la SU este pur și simplu uimitor."

Lustig a spus că elevii le-a auzit vorbind despre eveniment au fost incantati de cea mai auzim de la Dalai Lama.

"Cred ca Dalai Lama este o persoană destul de mult toată lumea poate fi de acord cu privire, este o figură destul de inspirat," a spus el.

Liderul tibetan

2012-09-10T03:50:00.002-07:00

Liderul tibetan spune immolations ignorate

New Delhi - Liderul politic al exilaților tibetan spune că este dezamăgit de faptul că zeci de auto-immolations de tibetani nu au primit atentia aceeași lume ca și sinuciderea similar al unui om tunisian care a declanșat primăvara arabă.

Tibetan Jamphel Yeshi tipa ca el conduce cuprins de flăcări după sine immolating la un protest în New Delhi, India, înaintea vizitei președintelui chinez Hu Jintao în țară. (Manish Swarup, AP)
Lobsang Sangay a declarat, luni, la immolations sunt luate măsuri drastice de oameni împiedicat de la îndeplinirea alte forme de protest împotriva regimului din China peste Tibet. Aproximativ 50 de tibetani s-au stabilit pe foc în ultimii doi ani. Doar nouă au supraviețuit.

Ce să mai citim?

Virusul Misterios

Europa este o "cum ar fi pe care am moștenit-o"

Măsuri de maximă protecție

Sheme Electronice

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Planet REBOOT
Beijingul a acuzat liderii tibetani de a încuraja sinucideri. Sangay a condamnat incidentele ca anatema la angajamentul mișcării de a non-violenței, dar a spus că este de datoria sa de a evidenția ce protestatarii sunt pe moarte.

El a cerut altor țări să acorde o atenție la suferința poporului său.

"Ignorarea sau nu ne sprijină ne-ar putea trimite un mesaj la alte grupuri marginalizate din întreaga lume, care, probabil, nu este în valoare de a investi în democrație și non-violenței", a spus el.

Sangay a declarat că era în căutarea autonomie pentru Tibet în cadrul constituției chineze și va rămâne angajat la un dialog cu China. Dar el a spus-o foarte mult va depinde de "compoziția noii conduceri" o dată guvernul de la Beijing schimbări la un congres al partidului de așteptat în luna octombrie.

El a spus China cheltuiește miliarde de dolari pe spectacole, cum ar fi Jocurile Olimpice Beijing 2008 a impresiona lumea, ci ca să permită revenirea la Tibet Dalai Lama, cel mai sfânt tibetan budist liderul spiritual, ar face mai mult decât toate celelalte eforturi Chinei.

Sangay a devenit șeful administrației exil al Tibetului anul trecut, dupa ce Dalai Lama a demisionat ca lider politic al poporului tibetan.Dalai Lama rămâne liderul spiritual tibetan.

China susține Tibetul a fost întotdeauna pe teritoriul chinez, dar multi tibetani spun regiunea Himalaya a fost independent pentru o mare parte din istoria sa. Discuțiile anterioare dintre cele două părți s-au făcut nici un progres perceptibil.

În decembrie 2010, Manoubia Bouazizi atins pe revoluției din Tunisia - și în cele din urmă de primăvară arabă - atunci când el însuși a dat foc după ce a fost pălmuit de un ofițer de poliție reprimare-l pentru a vinde fructe, fără o licență.

Cornel Diaconovici, - prima enciclopedie din Transilvania

2012-08-11T00:20:00.004-07:00

Cornel Diaconovici, redactorul principal al primei enciclopedii din Transilvania

Istoria enciclopediei române editată de „Astra" în 1904

10 August 2012

S-a născut pe data de 18 februarie 1859, în localitatea Bocșa Montană din Banatul românesc, fiu al lui Adolf Diaconovici. A urmat școala primară la Viena și Reșița, apoi școala secundară la Lugoj, Carei și Timișoara. Studiile superioare le urmează la Oradea și Budapesta, unde se licențiază în drept în 1880. Întors în Banat, profesează avocatura ca stagiar la Lugoj. Începe să corespondeze cu numeroase reviste și ziare românești, maghiare și germane. În 1883, Corneliu Diaconovici obține diploma de doctor în drept de la Universitatea din Budapesta.

Ce să mai citim?

Virusul Misterios

Europa este o "cum ar fi pe care am moștenit-o"

Măsuri de maximă protecție

Sheme Electronice

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Planet REBOOT

Din 1884, pentru aproape un an, a fost redactorul ziarului Viitorul, organ al partidului moderat român. În iulie 1885 editează la Budapesta revista Romänische Revue, specializată în articole și studii despre istoria politică și culturală a românilor. După numai un an, mută revista la Reșița, unde o publică până la 1885, când decide să o mute la Viena. Publicarea ei continuă în capitala austriacă până la sfârșitul anului 1892. În 1893 o publică la Sibiu, iar în anul următor la Timișoara. Tot la Timișoara fondează și organizează în 1894 ziarul Dreptatea, fiind director pentru un an. În 1895 a fost numit director al revistei Transilvania din Sibiu, revistă oficială a asociației Astra.

În calitate de director al revistei Transilvania a importantei organizații culturale românești Astra, i se încredințează de aceasta din urmă, redactarea și coordonarea Enciclopediei Române, prima enciclopedie românească, apărută în 3 volume. Enciclopedia Română a fost publicată la Sibiu, în 1898, la editura și tipografia lui W. Krafft. În afară de Corneliu Diaconovici, prim secretar al Astrei, publicist și lexicograf, la redactarea Enciclopediei au participat și personalități cu pregătire tehnică, precum Nicolae Teclu, Petre S. Aurelian, Alfons Oscar Saligny.

La Sibiu se păstrează întreaga arhivă a modului în care s-a elaborat şi editat prima enciclopedie română, iniţiată în 1904 de „Astra", adică de „Asociaţiunea transilvană pentru literatura română şi cultura poporului român".

Dar, încă din ianuarie 1895, Cornel Diaconovici, prim-secretar al „Astrei", a prezentat în şedinţa Comitetului Central, primul proiect privind editarea unei enciclopedii în scopul „lăţirii ştiinţelor şi artelor în cercuri cât mai largi la poporul nostru, gândit sub forma unor lexicoane de conversaţiune, care „să ne facă servicii precum lexiconurile germane ale timpului...Ideea a surâs multora şi s-a ajuns la o comisie pentru studierea proiectului, din care au făcut parte pesonalităţi ale timpului precum Ilarion Puşcariu, Zaharia Boiu, Partenie Cosmas, Leontin Simionescu şi Cornel Diaconovici. Acest comitet hotărăşte editarea enciclopediei în două tomuri de câte 60 de coli de tipar cu o mie de pagini, redactor principal al acesteia fiind numit Cornel Diaconovici, considerat omul cel mai competent în materie, deoarece a colaborat la mai multe enciclopedii, mari, germane.
Astfel că „Astra" a lansat şi publicat un apel în revista „Transilvania" şi în alte foi periodice româneşti, cerând să fie sprijinit acest proiect,iar Ioan Micu Moldovan, preşedintele de atunci al „Astrei", a tipărit în revista „Transilvania" un text convingător intitulat „Creştere şi cultură", etalând scopul enciclopediei, rolul şi importanţa ei naţională pentru români.
La acest Apel au răspuns circa 200 de oameni de ştiinţă şi cultură din toate provinciile româneşti, dintre care 172 din ţară şi de peste hotare, s-au şi angajat să colaboreze, fără remuneraţie, astfel că s-au primit,în final peste.... 60.000 de titluri de articole, dintre carte, în urma unei selecţii riguroase au fost luate în considerare 37.622 de texte. Desigur,autorii au folosit, în primul rând bibliotecile personale, pe atunci extrem de bogate (cea a lui Diconovici avea peste 5.000 de opere) şi bibliotecile publice, mai ales cea a „Astrei", cu mii de volume, dar şi marile biblioteci din Bucureşti, Iaşi, Galaţi, Craiova etc., precum şi din Paris şi Petrograd. Iar ca un succes notabil menţionăm şi colaborarea unor personalităţi străine, precum Alphons Tuor din Elveţia, Urban şi Hertwik Iarnik din Cehoslovacia, Gustav Weigand din Germania etc.
La 12 martie 1904 Dr. Cornel Diaconovici raportează comitetului„Astrei" apari-ţia ultimului fascicol al enci-clo-pediei, care a fost editată în trei volume însumând peste 3.100 de pagini şi care, la apariţie, s-a bucurat de un enorm succes, nu numai în Transilvania şi Ba-nat,dar şi în Regat, subliniindu-se,în publicaţile vremii, că nici una dintre naţiunile din fostul imperiu austro-ungar - cehoslovaci, sârbi, polonezi -, n-au reuşit să-şi redacteze o enciclopedie, Transilvania rea-lizând o premieră în zona de răsărit a Europei... O semnalăm şi noi, după atâţia ani, ca semn de aducere aminte,dar şi ca un omagiu adus acestor patrioţi care au vădit, nu numai înţelepciunea unui popor, ci şi calitatea intelectualilor Transilvaniei, ce au performat şi în acest domeniu.
Iar dacă citim tabelul autorilor, rămânem puternic impresionaţi de personalitatea semnatarilor din Enciclopedie: Antipa Grigore, Victor Babeş, Valer Branişce, Ovidiu Densuşeanu, Rădulescu Motru, Titu Maiorescu, Weingrad Gustav-din Lipsca etc., dar şi dr. Wittstock, preotul din Avrig (despre saşi) etc. O istorie spectaculoasă care spune multe despre transilvăneni, din toate punctele de vedere, meritând omagiul generaţiilor ce se succed în timp.

(Sursa: Sibiu „Repere sibiene - studii şi referate", 1982.)

de VIRGIL LAZAR

Literatura medievala

2012-08-03T14:14:00.002-07:00

Literatura medievala latina (sec. X – XV)

Dupa anul 855, cand desfasurararea liturghiei in limba slava a fost interzisa de Stefan al II-lea, micii nobili au inceput sa se orienteze catre cultura europeana. Astfel, cartile traduse de Chiril si Metodie sunt distruse si inlocuite cu altele in limba latina. Cum procesul de substituire a limbii slave cu cea latina nu s-a putut face spontan, asistam la existenta a doua limbi: slavona si latina. Cea din urma patrunde rapid in diplomatie si administratie.

In Panonia, au loc numeroase miscari, conduse de Otho al II-lea, de indepartare a triburilor normane si de stabilire a colonistilor nemti. Meseriasi fiind, se produce un conflict intre autohtoni si colonisti, care este ulterior aplanat prin Privilegiul acordat in 138 de Ludovic cel Mare.

Ce să mai citim?

Virusul Misterios

Europa este o "cum ar fi pe care am moștenit-o"

Măsuri de maximă protecție

Sheme Electronice

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Planet REBOOT
Pe langa colonistii stabiliti in Slovacia, se dezvolta si o clasa de mijloc, care intra in conflict cu Stefan al II-lea, cerandu-i acesta anumite drepturi latifundiale (~1300). Micii nobili, stabiliti in cetati bine aparate, isi organizeaza armata in asa fel incat sa ameninte puterea regala.

Urmasul lui Stefan al II-lea este Matu¹ Èak, cel care reuseste sa contraatace actiunile nobililor autohtoni si ale regelui Carol Robert.
Instaurarea lui Carol Robert de Anjou (1308 – 1342) la tronul Ungariei transforma viata economica, sociala si ecleziastica intr-una prospera. Drept consecinta a colonizarilor masive din timpul domniei lui Carol, orasele din Slovacia sunt din ce in ce mai mult influentate de elementul etnic german, incat se isca neintelegeri legate de administrarea lor. Aceasta il determine pe Ludovic cel Mare (1342 – 1382) sa promulge “Privil�gius pro slavis”, prin care se sigura meseriasilor slovaci drepturi administrativ-financiare, iar, din punct de vedere juridic, jumatate din numarul locurilor din consiliile orasenesti.
In secolul al 14-lea, are loc “colonizarea valaha”. Farte multi pastori romani, fie din Maramures sau Bucovina (potrivit fenomenului de rotacism prezente in cuvintele de origine romaneasca in graiurile slovace ex: hafira – afina, putera – putina), se stabilesc pe teritoriul slovac.
Cultura intra, in aceasta perioada, intr-un mare impas. Limba slava este tot mai mult inlocuita cu cea latina, viata culturala incepand astfel sa se alinieze la mersul si ritmul Europei. Invatamantul se dezvolta, ducand la aparitia unor scoli episcopale, bisericesti si monahale.

• Scolile episcopale sunt atestate in 1111, la Nitra, principalul centru de cultura slovaca in Evul Mediu, iar, din 1302, la Bratislava. Cei care urmau acest tip de scoala se deprindeau cu arta cititului si a imbunatatirii vocabularului.
• Scolile bisericesti se bucurau de participarea multor prelati. Membrii clerului erau instruiti aici.
• Scolile monahale erau raspandite pe o arie destul de vasta. Ele reprezentau nivelul cel mai scazut de pregatire, unde se invata procesul desfasurarii liturghiei bisericesti.
In aceasta perioada, se afirma tot mai mult interesul pentru afirmarea culturii deja existente. Istoricii consemneaza existenta multor personalitati implicate in infiintarea unor biblioteci, tipografii si scoli orasenesti, printre care Conrad din Scala si Pavel Benedikt din Spi¹ska Kapitula.
Sunt infiintate primele universitati (sec. 12 – 13):
• Universitatea Pragheza (1348)
• Universitatea din Cracovia (1364)
• Universitatea Vieneza (1365)
• Universitatea de la Heidelberg (1386)
• Universitatea de la Budin (1389)
• Universitatea Istropolitana (1467), infiintata de Matei Corvin la Bratislava.
Aici, se studiau 7 obiecte principale:
- Gramatica si Stilistica
- Retorica
- Dialectica
- Muzica, dansul si sportul
- Aritmatica
- Geometria si Geografia
- Astronomia
Literatura acestei perioade este foarte saraca. Documentele scrise nu mai au acelasi efect, intrucat limba folosita este latina, care paleste atractivitatea continutului. Intervin elemente filosofice greu de inteles.
Clerul pune in circulatie doua culegeri de poezii religioase:
• “Summa teologiae”, aparuta in a doua jumatate a secolului al 15-lea. Autorul este Ioan din Ke¾marok.
• “Rosarium philosophorum” (“Gradina filosofilor”), aparuta in 1422. Autorul este Arnold din Spi¹ska Nov� Ves.
“Vocabularium Latino-Germanicum” este un dictionar din care s-au pastrat doar fragmente, datorita navalirilor si razboaielor otomane, a persecutarii celor care nu erau de religie catolica de catre protestanti, dar, mai ales, datorita interdictiei clerului de a aparea lucrari laice la dispozitia maselor.
In acest scop, in 1114, clericii convoaca un Sinod, prin care interzic cantarea sau recitarea lucrarilor de tip laic in public. Sinodul de la Budapesta (1279) interzice publicului sa asiste la manifestarile teatrale ale trupelor ambulante de actori. In schimb, incurajau trupele de actori ale caror manifestari erau religioase. Este renumita piesa in limba slavona, si chiar in dialectul ceh, “Mad�èar” (“Vraciul”). Toate manifestarile din limba lahna foloseau cuvinte sau fraze ale graiurilor din localitatile unde aveau loc.
S-au pastrat si documente din literatura, precum “Stredovech� latinsk� legendy”. Dupa caderea asa-zisului Imperiu Mare Morav, in Slovacia patrunde ideologia crestina apuseana. In perioada domniei lui Stefan I (997 – 1038), teritoriul Marii Moravii a fost impartit in 10 episcopale, toate cinduse de un arhiepiscopal maghiar, cu sediul la Ostriho. Statul feudal in decurs de formare este mult influentat de elemente maghiare, fapt ce se explica si prin colaborarea bisericii maghiare cu arhiepiscopia pragheza, care, in jurul anului 950, a trimis pe arhiepiscopul Voitch sa hirotoniseasca o biserica benedictina din Budapesta, ulterior devenita arhiepiscopie.

Faptele intemeierilor de manastiri si campaniile de crestinare sunt glorificate intr-un ciclu de legende:
• “Legenda Sfantului Svorad si Benedikt” ( “Maurova legenda”), al carei autor este Maurus.
• “Legenda Major”, prezentare extinsa despre Stefan I
• “Legenda Minor”, cu privire la Stefan I
• “Legenda lui Hartik” (“Legenda Hartikova”).

Toate cele patru legende au aparut in perioada dintre anii 1060 – 1120 si sunt legate intre ele din punct de vedere contextual. Se completeaza una pe alta, aducand noi date si momente mistice, fapt ce ii determina pe istoricii literari sa le diferentieze. Bazate pe fictiune, ele creeaza portretul unui aposol crestin ideal, al unui erou angajat in lupta pentru raspandirea ideologiei crestine si apararea Bisericii si a intereselor acesteia. Modelul este insusi Stefan I . Din punct de vedere compozitional, legendele au o forma bine stabilita. In primul rand, se compun dintr-o parte introductiva, Prologul, care este foarte originala, urmata de partea compozitionala, in care se face o descriere a eroului legendei, cu referire la originea, tineretea si educatia lui, la actiunile intreprinse de acesta pentru a apara religia crestina, sustinute prin teze oratorice. Se pune accent pe viata asceta pe care acesta o ducea, pe momentele de sacrificiu carora li se supunea, ceea ce-l ridica la rangul de sfant. Partea compozitionala este urmata de Epilog, ce prezinta puternice elemente fictive, pentru a infatisa minunile ce se produc in urma ceremonialului de inmormantare a eroului, caruia i se creeaza un cult. Singura care nu prezinta ceremonialul de inmormantare a lui Stefan este “Legenda Major”, care sustine ideea de pastrare a imaginii acestuia prin intermediul supusilor lui.

“Legenda Sfantului Svorad si Benedikt” a fost scrisa in jurul anului 1970 de catre Maurus, inalt prelat la o manastire din Pex. Legenda este un elogiu adus lui Stefan I, pentru importanta pe care a avut-o acesta in propovaduirea Crestinismului si pentru implicarea lui in lupta contra navalirilor barbare. Stefan I primea ajutorul multor misionari, care veneau din toate partile, printre care si Svorad, taran venit din Polonia, un simplu calugar la manastirea de la Nitra, ce se retrage ulterior la Trenèin. Era stiut ca o persoana foarte apropiata de cei suferinzi, pe care incerca sa-i ajute. Oamenii vremii ii atribuie unele minuni. Se spune despre el ca ar fi inviat un talhar si ca ar fi eliberat un raufacator osandit la moarte prin spanzuratoare. Se presupune ca Benedikt era de origine slava. In incercarea lui de a se adaposti pe teritoriul Slovaciei, legenda spune ca a fost pradat si omorat de talhari, cu speranta de a gasi bani asupra lui. Laicitatea legendei este data de etica populara, care predomina in fata eticii crestine.

“Legenda Major” si “Legenda Minor” sunt descrieri anonime referitoare la Stefan I. Personalitatea acestuia este evocata in Prologul “Legendei Major”. “Legenda Minor” este mai concentrata si de dimensiuni reduse. Spre deosebire de prima, aceasta prezinta momentul descrierii mortii domnitorului Stefan I .

“Legenda lui Hartvik” este creatia episcopului maghiar Hartvik, care a folosit cele doua legende drept sursa de inspiratie. Originalitatea operei este data de calitatile supranaturale pe care autorul le atribuie eroului, folosindu-se de o varietate de metafore. Acestea constituie nucleul legendei.
Caracterul gotic al acestor legende scrise in limba latina aduce pregnante note de legendar, mistic si supranatural in contextul literaturii vechi slovace.
Din punct de vedere istoric, au caracter de cronica, intrucat prezinta date de referinta despre personalitatile istorice ale vremii. Istoria, insa, nu se multumeste cu atat. Pentru probarea faptelor este nevoie de cronici. Acestea sunt scrieri concrete despre evenimente, teritorii si personalitati ale unor anume vremuri. Surse de cunoastere a istoriei slovacilor sunt:

• “Cronica lui Simon din Keza” (“Kronik ©imona z Kezy”), aparuta in secolul al 13-lea, este considerata cel mai verosimil document al epocii. Este o descriere a situatiei locuitorilor din Ungaria, o privire in ansamblu a impartirii straturilor sociale ale vremii: nobilii, oamenii liberi si supusii (robii). Cronica acorda o deosebita importanta conflictului dintre monarhie si nobilime, care, desi se unise autoritatea monahala, refuza ideea unui stat centralizat.

• “Cronica anonima” (“Anonymov� Kronika”), scrisa la cumpana secolelor 12-13, este creatia unuia dintre notarii regelui maghiar B�la al IV-lea. Aceasta relateaza fapte din perioada conflictului cu statul morav, intr-un mod dezavantajos slavilor. Se spune despre Arp�d ca ar fi vandut tara in schimbul catorva cai albi. Sunt mentionate si numele unor localitati slovace: Morava, Gumar, Zemky.

• “Cronica ceha a lui Cosmas” (sec. al 12-lea), in scriere latina si, partial, in versuri, mentioneaza cateva fapte din istoria Marii Moravii, devenite ulterior motive majore ale literaturii slovace romantice. Face referiri la evenimentele ce au urmat darmarii Turnului Babel, pana in 1125, la Constantin si Metodie, pe care, in mod bizar, ii considera misionari catolici, intocmai pentru a promova cultura occidentala in limba latina. Spre deosebire de alte cronici, se declara impotriva liturghiei in limba slovaca. Dintre faptele mentionate, cea mai importanta este aceea referitoare la Sv�topluk, care, inainte de moarte, isi cheama cei trei fii, carora le imparte cate trei nuieluse (asa apare si “Legenda celor trei nuiele”). Doi dintre ei incearca sa le rupa pe toate in acelasi timp, numai unul este mai intelept si le rupe pe fiecare in parte. Morala: pentru izbanda, nu trebuie sa te manifesti manat de simtul lacomiei, ci prin cai colaterale. Viata de monarh, pe care Sv�topluk o duce, il ridica la rang de Sfant.

• “Cronica lui Dalimil” (“Dlimilov� Kronika”), aparuta in secolul al 14-lea, reia evenimentele de la Turnul Babel si pana in 1314. Apare scrisa in limba ceha veche si sub forma de versuri.

In aceasta perioada, s-au conservat si reprezentatii religios-spirituale.
Duchovn� hry (spectacole religioase) sunt texte folosite in cadrul slujbei religioase, cu ocazia sarbatorilor de iarna. Mai sunt si rugaciuni, ode si psalmi in limba cehoslovaca, precum: “Hospodine, pomyluj ny” (“Doamne, miluieste-ne pe noi”), “V�taj, milỳ Spasitelu” (“Bine ai venit, Mantuitor iubitor”). “Maria matko” (“Maria, maicuta”).

Se consemneaza si existenta unor documente de drept administrativ, care legiferau actiunile comerciantilor sau mestesugarilor din aceasta perioada si care sprijineau constituirea primelor centre industriale. Publicarea lor se face in 3 etape:
1. pentru localitatile mici (sec. 9) – Trnava, Bansk� Bystrica, Ko¹ice
2. pentru comertul intre vest si est, din perioada domniei lui Bella al IV-lea (a 2-a jum. a sec. al 13-lea)
3. pentru alaturarea centrelor miniere Kremnica, Nov� Banja de cele din localitatile mai mici.
Modelul acestor documente il constituie codicele comerciale nemtesti.
In jurul anului 1204, se consemneaza existenta unor fratii culturale (“Bratsva”) in 20 de localitati de pe teritoriul slovac, dintre care cea mai importanta este Levoèe. Acestea se foloseau de biblioteci mici si aveau un rol instructiv educativ. Ideile lor de instruire a individului au fost preluate de iluministi.

Constituţie - sub egida "social-democraţiei".

2012-08-02T08:09:00.001-07:00

CRIZA CONSTITUŢIONALĂ

Alegerea în 2004 a lui Traian Băsescu în fruntea ţării s-a dovedit funestă pentru biata Constituţie creată sub egida "social-democraţiei". De-a lungul timpului România a avut destul de multe "acte fundamentale". O enumerare a acestora ar arăta astfel: Regulamentul Organic (1831/1832), Convenţia de la Paris (1858), Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris (1864), Constituţia din 1866, 1923, 1938, 1948, 1952, 1965, 1991 şi 2003. Regulamentul Organic şi Convenţia de la Paris au fost acte impuse din exterior, iar prima Constituţie românească a intrat în vigoare în iulie 1866 după urcarea pe tron a domnitorului Carol I. Acest document fundamental era extrem de modern pentru acele vremuri şi a rămas în vigoare până-n 1923 când noile realităţi de după crearea României Mari impuneau o nouă constituţie. În 1938 Regele Carol II a pus bazele unui regim dictatorial, fapt pentru care a creat o constituţie pe măsura acestuia. Constituţiile din 1948 şi 1952 erau calchiate după modelul stalinist, iar cea din 1965 a fost opera lui Nicolae Ceauşescu. După căderea totalitarismului de sorginte comunistă România a fost dotată cu două constituţii în 1991 şi, respectiv, 2003. Acestea au fost creaţii profund şi voit imperfecte şi nu au contribuit deloc la progresul democraţiei româneşti.

Ce să mai citim?

Virusul Misterios

Europa este o "cum ar fi pe care am moștenit-o"

Măsuri de maximă protecție

Sheme Electronice

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Planet REBOOT

Puterea social-democrată reprezentată la vârf de binomul Iliescu-Năstase a oferit poporului român un act fundamental compatibil cu principiile Uniunii Europene. În schimb, a apărut pe firmamentul prăfuit al vieţii politice româneşti un monument de ambiguitate care nu rezolvă deloc delicata problemă a separării puterilor în stat. În urmă cu trei secole filozoful iluminist Montesquieu, în capitala lucrare "Despre spiritul legilor" ,vorbea despre separarea celor trei puteri în stat ca singură cale prin care o persoană "obsedată de putere" poate fi împiedicată să acumuleze prea multă forţă pe care s-o folosească împotriva poporului suveran. Astăzi, clasa politică românească foloseşte toate tertipurile pentru a nu instaura o veritabilă democraţie şi pentru a perpetua la nivel înalt bunul plac. Constituţia din 2003 nu delimitează clar puterea executivă, legislativă şi judecătorească oferind un amplu câmp de exprimare pentru ambiguitate şi arbitrar.

După cum am afirmat în debutul acestui articol, alegerea lui Traian Băsescu la conducerea României a dinamitat fragilul echilibru dintre cele trei puteri centrale. Fiind adeptul unui stil autoritar care nu mai este la modă în Europa secolului XXI, s-a simţit stingherit de puterea conferită preşedintelui de către Constituţie. De aceea a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a forţa limitele acesteia folosind într-o manieră maximală toate prerogativele aflate la îndemâna preşedintelui. Lipsa de obedienţă a guvernului Tăriceanu a declanşat o reacţie furibundă a preşedinţiei, care a dus în cele din urmă la eşuata tentativă de debarcarea a "marinerului" din 2007. Atunci s-au înfruntat o parte a executivului cu legislativul. Conflictul între două puteri din stat este o situaţie extrem de gravă dovedind că undeva este o prea mare iubire pentru putere. Cele trei puteri trebuie să conlucreze şi să se supravegheze reciproc nu să se înfrunte.

Adevărata criză constituţională a s-a declanşat în 2009 când Traian Băsescu a refuzat nominalizarea pentru funcţia de prim-ministru a unei persoane susţinute de o majoritate parlamentară. Regula de bază a democraţiei este majoritatea. Chiar dacă în Constituţie nu era specificat clar felul în care trebuie să procedeze preşedintele, actul fundamental trebuie interpretat în litera şi spiritul său. Ceea ce a făcut preşedintele atunci este un abuz inimaginabil într-o ţară democratică. Acest abuz a fost posibil pentru că actul fundamental creat de puterea social-democrată în 2003 prezintă numeroase imperfecţiuni voite. Domnul Adrian Năstase se considera viitorul preşedinte al ţării fapt pentru care şi-a pregătit terenul pentru o lungă şi glorioasă domnie. Un mandat prezidenţial de cinci ani şi suficient de multe echivocuri care să-i permită să intervină oriunde şi oricând. Dar, după cum se spune, nu este pentru cine se pregăteşte ci, pentru cine se nimereşte. Aşadar, vina morală pentru actuala criză constituţională aparţine PSD care a pus în mâinile actualului preşedinte armele pe care le foloseşte fără reţineri.

În opinia noastră, rezolvarea acestei chestiuni se poate face doar prin modificarea Constituţiei, dar nu în sensul dorit de actualul preşedinte. România trebuie să devină o republică parlamentară cu un preşedinte care să aibă un rol decorativ precum în Germania, Italia sau Israel. Preşedintele să fie ales de parlament, iar tot mai multă autoritate să fie transferată către popor care să poată alege nu doar reprezentanţi pentru funcţiile politice ci, şi procurorii, judecătorii, şefii poliţiei etc. Însă, în România nu există voinţă politică pentru o reală democratizare. În cei peste douăzeci de ani scurşi de la revoluţie toate partidele politice s-au perindat la conducerea ţării dovedind întreaga măsură a incapacităţii lor. Lacunele Constituţiei deranjează doar partidele aflate în opoziţie, odată preluată puterea problemele dispar sau se doreşte mai multă putere. Între timp poporul român are parte din plin de circ căci despre pâine nu mai poate fi vorba în contextul crizei economice globale.

Autor: Prof. dr. Gheţău Gh. Florin

Constitutia Republicii Populare Romane - 1948

2012-08-02T04:11:00.001-07:00

Constitutia Republicii Populare Romane 1948	→ 1952
TITLUL I Republica Populara Romana Art. 1. Republica Populara Romana este un Stat popular, unitar, independent si suveran. Art. 2. Republica Populara Romana a luat fiinta prin lupta dusa de popor, in frunte cu clasa muncitoare, impotriva fascismului, reactiunii si imperialismului. Art. 3. In Republica Populara Romana intreaga putere de stat emana de la popor si apartine poporului. Poporul isi exercita puterea prin organe reprezentative, alese prin vot universal, egal, direct si secret. Art. 4. Reprezentantii poporului in toate organele puterii de Stat sunt raspunzatori in fata poporului si pot fi revocati prin vointa alegatorilor, in conditiile stabilite de lege. TITLUL II Structura social-economica Art. 5. In Republica Populara Romana, mijloacele de productie apartin sau Statului, ca bunuri ale intregului popor, sau organizatiilor cooperative, sau particularilor, persoane fizice sau juridice. Ce să mai citim? Virusul Misterios Europa este o "cum ar fi pe care am moștenit-o" Măsuri de maximă protecție Sheme Electronice Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003 Planet REBOOT Art. 6. Bogatiile de orice natura ale subsolului, zacamintele miniere, padurile, apele, izvoarele de energie naturala, caile de comunicatie ferate, rutiere, pe apa si in aer, posta, telegraful, telefonul si radio-ul apartin Statului, ca bunuri comune ale poporului. Prin lege se vor stabili modalitatile de trecere in proprietatea Statului, a bunurilor enumerate in alineatul precedent, care, la data intrarii in vigoare a prezentei Constitutii, se aflau in maini particulare. Art. 7. Bunurile comune ale poporului constituiesc temelia materiala a propasirii economice si a independentei nationale a Republicii Populare Romane. Apararea si dezvoltarea bunurilor comune ale poporului sunt o indatorire a fiecarui cetatean. Art. 8. Proprietatea particulara si dreptul de mostenire sunt recunoscute si garantate prin lege. Proprietatea particulara, agonisita prin munca si economisire, se bucura de o protectie speciala. Art. 9. Pamantul apartine celor ce-l muncesc. Statul protejeaza proprietatea de munca taraneasca. Statul incurajeaza si sprijina cooperatia sateasca. Pentru a stimula ridicarea agriculturii, statul poate crea intreprinderi agricole, proprietatea statului. Art. 10. Pot fi facute exproprieri pentru cauza de utilitate publica pe baza unei legi si cu o dreapta despagubire stabilita de justitie. Art. 11. Cand interesul general cere, mijloacele de productie, bancile si societatile de asigurare, care sunt proprietate particulara a persoanelor fizice sau juridice, pot deveni proprietatea Statului, adica bun al poporului, in conditiunile prevazute de lege. Art. 12. Munca este factorul de baza al vietii economice a Statului. Ea este o datorie a fiecarui cetatean. Statul acorda sprijin tuturor celor ce muncesc, pentru a-i apara impotriva exploatarii si a ridica nivelul lor de trai. Art. 13. Statul acorda protectie initiativei particulare puse in slujba intereselor generale. Art. 14. Comertul intern si extern este reglementat si controlat de stat si se exercita de intreprinderi comerciale de stat, particulare si cooperative. Art. 15. Statul indrumeaza si planifica economia nationala in vederea dezvoltarii puterii economice a tarii, asigurarii bunei stari a poporului si garantarii independentei nationale. TITLUL III Drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor Art. 16. Toti cetatenii Republicii Populare Romane, fara deosebire de sex, nationalitate, rasa, religie sau grad de cultura, sunt egali in fata legii. Art. 17. Orice propovaduire sau manifestare a urei de rasa sau de nationalitate se pedepseste de lege. Art. 18. Toti cetatenii, fara deosebire de sex, nationalitate, rasa, religie, grad de cultura, profesiune, inclusiv militarii, magistratii si functionarii publici, au dreptul sa aleaga si sa fie alesi in toate organele Statului. Dreptul de a alege il au toti cetatenii care au implinit varsta de 18 ani, iar dreptul de a fi alesi, cei care au implinit varsta de 23 ani. Nu se bucura de dreptul de vot persoanele interzise, lipsite de drepturi civile si politice si nedemne, declarate ca atare de organele in drept, conform legii. Art. 19. Cetatenii au drept la munca. Statul asigura treptat acest drept prin organizarea si dezvoltarea planificata a economiei nationale. Art. 20. Cetatenii au drept la odihna. Dreptul la odihna este asigurat prin reglementarea orelor de munca, prin concedii platite, in conformitate cu legea, prin organizarea de case de odihna, sanatorii, cluburi, parcuri, terenuri de sport si asezaminte special amenajate. Art. 21. Femeia are drepturi egale cu barbatul in toate domeniile vietii de Stat, economic, social, cultural politic si de drept privat. La munca egala femeia are drept de salarizare egala cu barbatul. Art. 22. In Republica Populara Romana, toti cetatenii au drept la invatatura. Statul asigura indeplinirea acestui drept prin organizarea si dezvoltarea invatamantului primar obligatoriu si gratuit, prin burse de Stat acordate elevilor si studentilor meritosi si prin organizarea si dezvoltarea invatamantului profesional si tehnic. Art. 23. Statul incurajeaza si sprijina dezvoltarea stiintei si a artei si organizeaza institute de cercetari, biblioteci, edituri, teatre, muzee, conservatoare. Art. 24. In Republica Populara Romana se asigura nationalitatilor conlocuitoare dreptul de folosire a limbii materne si organizarea invatamantului de toate gradele in limba materna. Administratia si justitia, in circumscriptiile locuite si de populatii de alta nationalitate decat cea romana, vor folosi oral si scris si limba nationalitatii respective si vor face numiri de functionari din sanul nationalitatii respective sau din alta nationalitate, care cunosc limba populatiei locale. Predarea limbii si literaturii romane este obligatorie in scolile de orice grad. Art. 25. Statul poarta grija de sanatatea publica prin infiintarea si dezvoltarea de servicii sanitare si prin incurajarea si sprijinirea educatiei fizice. Statul asigura ocrotire sociala si asistenta medicala pentru boala, accidente si invaliditate, rezultate din munca, in timpul muncii sau in serviciul de aparare a patriei, precum si pentru batranete, atat salariatilor sai cat si acelora ai intreprinderilor particulare, a caror contributie si drepturi se fixeaza prin lege. Art. 26. Casatoria si familia se bucura de protectia Statului. Mama, precum si copiii pana la varsta de 18 ani, se bucura de protectie deosebita, stabilita prin lege. Parintii au aceleasi indatoriri fata de copiii nascuti in afara casatoriei, ca si pentru cei nascuti in casatorie. Sunt valabile numai actele de stare civila, incheiate de organele Statului. Art. 27. Libertatea constiintei si libertatea religioasa sunt garantate de Stat. Cultele religioase sunt libere sa se organizeze si pot functiona liber daca ritualul si practica lor nu sunt contrarii Constitutiei, securitatii publice sau bunelor moravuri. Nici o confesiune, congregatie sau comunitate religioasa nu poate deschide sau intretine institutii de invatamant general, ci numai scoli speciale pentru pregatirea personalului cultului sub controlul Statului. Biserica ortodoxa-romana este autocefala si unitara in organizarea sa. Modul de organizare si functionare a cultelor religioase va fi reglementat prin lege. Art. 28. Libertatea individuala a cetatenilor este garantata. Nimeni nu poate fi arestat si detinut mai mult de 48 ore, fara un mandat al parchetului, al organelor de instructie, stabilite de lege, sau autorizarea instantelor judecatoresti, conform prevederilor legii. Art. 29. Domiciliul este inviolabil. Nimeni nu poate intra in domiciliul sau resedinta cetatenilor fara invoirea acestora, decat in prezenta lor si in baza unui ordin scris al autoritatii competente sau in caz de flagrant delict. Art. 30. Nimeni nu poate fi condamnat si tinut a executa o pedeapsa decat in baza hotararii judecatoresti, pronuntate in conformitate cu legea. Art. 31. Libertatea presei, a cuvantului, a intrunirilor, meetingurilor, cortegiilor si manifestatiilor este garantata. Exercitarea acestor drepturi este asigurata prin faptul ca mijloacele de tiparire, hartia si locurile de intrunire sunt puse la dispozitia celor ce muncesc. Art. 32. Cetatenii au dreptul de a se asocia si organiza, daca scopul urmarit nu este indreptat in contra ordinei democratice stabilita prin Constitutie. Orice asociatie cu caracter fascist sau antidemocratic este interzisa si pedepsita de lege. Art. 33. Secretul corespondentei este garantat. Numai in caz de instructie penala, sub stare de asediu, sau in caz de mobilizare, corespondenta poate fi controlata. Art. 34. Orice cetatean are dreptul de petitionare, precum si dreptul de a cere organelor prevazute de legi trimiterea in judecata a oricarui functionar public, pentru infractiunile savarsite in timpul exercitarii serviciului. Art. 35. Republica Populara Romana acorda drept de refugiu tuturor strainilor urmariti pentru activitatea lor democratica, pentru lupta de eliberare nationala, pentru activitate stiintifica sau culturala. Art. 36. Apararea patriei este o datorie de onoare a tuturor cetatenilor. Serviciul militar este obligatoriu pentru toti cetatenii, in conformitate cu legea. Tradarea de patrie, - calcarea juramantului, trecerea in slujba dusmanului, aducerea de prejudicii puterii militare a Statului, - constituie crima cea mai grava fata de popor si se pedepseste cu toata asprimea legii. TITLUL IV Organul suprem al puterii de Stat Art. 37. Organul suprem al puterii de Stat a Republicii Populare Romane este Marea Adunare Nationala a R. P. R. Art. 38. Marea Adunare Nationala a R. P. R. este unicul organ legislativ al Republicii Populare Romane. Art. 39. Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane are in competinta sa directa: 1) Alegerea Prezidiului Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane; 2) Formarea Guvernului R. P. R.; 3) Modificarea Constitutiei; 4) Stabilirea numarului, atributiunilor si denumirii ministerelor si desfiintarea, contopirea sau noua denumire a celor existente; 5) Votarea bugetului Statului, a incheierii exercitiilor bugetare, fixarea impozitelor si a modului lor de percepere; 6) Chestiunile razboiului si ale pacii; 7) Sa decida consultarea poporului prin referendum; 8) Acordarea amnistiei. Art. 40. Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane alege din sanul sau Prezidiul Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane. Prezidiul se alege cu jumatate plus unul din numarul total al deputatilor. Art. 41. Prezidiul Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane se compune dintr-un presedinte, trei vice-presedinti, un secretar si din 14 membri alesi direct de Marea Adunare Nationala a R. P. R. Art. 42. Prezidiul Marii Adunari Nationale al R. P. R., in totalitatea lui, sau oricare din membrii sai, sunt revocabili oricand de Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane cu majoritatea prevazuta de Art. 40. Art. 43. Prezidiul Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane este raspunzator de intreaga sa activitate fata de Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane. Art. 44. Prezidiul Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane are urmatoarele atributiuni: 1. Convoaca Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane in sesiuni ordinare si extraordinare; 2. Emite decrete; 3. Interpreteaza legile votate de Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane; 4. Exercita dreptul de gratiere si comuta pedepsele; 5. Confera decoratiile si medaliile Republicii Populare Romane; 6. Reprezinta Republica Populara Romana in relatiile internationale; 7. Acrediteaza si recheama, la propunerea guvernului, pe reprezentantii diplomatici ai Republicii Populare Romane; 8. Primeste scrisorile de acreditare si rechemare ale reprezentantilor diplomatici ai Statelor straine, acreditati pe langa ei; 9. In intervalul dintre sesiunile Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane, numeste si revoca pe ministri, la propunerea Presedintelui Consiliului de Ministri; 10. Stabileste gradele militare, rangurile diplomatice si titlurile onorifice, la propunerea guvernului; 11. Face numiri si confirmari in functiunile publice, la propunerea ministrilor de resort sau a guvernului, conform legii; 12. In intervalul dintre sesiunile Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane, la propunerea guvernului, declara starea de razboi si mobilizarea partiala sau generala, in caz de agresiune impotriva Republicii Populare Romane, sau impotriva unui alt Stat, fata de care are obligatii de aparare mutuala ce decurg din tratatele internationale; 13. Ratifica sau denunta tratatele internationale, la propunerea guvernului; 14. Rezolva orice chestiune cu care este insarcinat de catre Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane si exercita orice atributie ce i se da prin lege. Art. 45. Prezidiul Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane ia hotariri valabile cu majoritatea simpla a membrilor sai. Decretele vor fi semnate de catre presedintele si secretarul Prezidiului Marii Adunari Nationale a R. P. R. In caz de impiedicare a acestora, presedintele va fi inlocuit de unul dintre vicepresedinti, iar secretarul, de unul dintre membrii desemnati de Prezidiu, din sanul sau. Art. 46. Dupa expirarea mandatului Marii Adunari Nationale a R. P. R., sau in caz de dizolvare inainte de termen, Prezidiul Marii Adunari Nationale a R. P. R. isi continua functiunile sale pana la alegerea noului Prezidiu. Art. 47. Marea Adunare Nationala a R. P. R. se alege pe timp de 4 ani. Ea 7 se compune din reprezentantii poporului (deputati), alesi potrivit normelor ce se stabilesc prin legea electorala. Art. 48. Sesiunile ordinare ale Marii Adunari Nationale a R. P. R. au loc cel putin de doua ori pe an si dureaza pana la terminarea lucrarilor. Convocarea Marii Adunari Nationale a R. P. R., se face prin decret, de catre Prezidiul Marii Adunari Nationale a R. P. R. Art. 49. Marea Adunare Nationala a R. P. R. poate fi convocata in sesiuni extraordinare printr-un decret al Prezidiului, la cererea cel putin a unei treimi din numarul deputatilor. Art. 50. Dupa validarea deputatilor, Marea Adunare Nationala a R. P. R. isi alege un birou pentru conducerea dezbaterilor, compus dintr-un presedinte, 3 vice-presedinti si secretari. Biroul Marii Adunari Nationale a R. P. R., se alege pentru fiecare sesiune a Marii Adunari Nationale a R. P. R. Dezbaterile Marii Adunari Nationale a R. P. R. vor fi prezidate de presedinte, sau de unul din vicepresedintii biroului, conform regulamentului elaborat de Marea Adunare Nationala a R. P. R. Art. 51. Marea Adunare Nationala a R. P. R. lucreaza valabil cu jumatate plus unul din numarul total al deputatilor si ia hotariri valabile cu majoritatea simpla a deputatilor prezenti, afara de cazul cand Constitutia sau regulamentul prevede un alt numar. Art. 52. Votarea se poate face prin vot secret, prin ridicare de maini sau aclamatii, dupa cum va hotari Marea Adunare Nationala a R. P. R. Art. 53. Marea Adunare Nationala a R. P. R. valideaza alegerea deputatilor. Votul deputatilor este valabil si inainte de validare. Art. 54. Deputatii validati depun in fata Marii Adunari Nationale a R. P. R. urmatorul juramant: "Jur ca voi servi poporul si Republica Populara Romana cu tot devotamentul si puterea mea de munca, ca voi pazi si respecta Constitutia si legile tarii; Ca voi pastra secretele de Stat si voi apara interesele poporului si ale Statului, libertatile democratice si independenta patriei". Acelasi juramant va fi depus de membrii Prezidiului Marii Adunari Nationale a R. P. R. si de catre membrii guvernului la intrarea in functie. Art. 55. Initiativa legislativa apartine guvernului. De asemenea, deputatii, in numar de cel putin o cincime din numarul total, pot lua initiativa oricarei legi. Art. 56. Dupa votarea legilor de catre Marea Adunare Nationala a R. P. R., ele se semneaza de catre presedintele si secretarul Prezidiului si se publica in Monitorul Oficial. Legea intra in vigoare la termenul aratat in cuprinsul ei sau a treia zi dupa publicarea in Monitorul Oficial. Art. 57. Sedintele Marii Adunari Nationale a R. P. R. sunt publice, afara de cazul cand Marea Adunare Nationala a R. P. R. decide sedinta secreta. Art. 58. Marea Adunare Nationala a R. P. R. are dreptul a face anchete si cercetari in orice domeniu, prin comisiile ce vor fi alese din sanul sau. Toate autoritatile si organele de Stat, precum si persoanele particulare, sunt obligate a da orice informatii si a pune la dispozitie orice acte cerute de catre comisiile de ancheta. Art. 59. Nici un deputat nu poate fi retinut, arestat sau urmarit, fara autorizarea Marii Adunari Nationale a R. P. R., in timpul sesiunilor, sau a Prezidiului Marii Adunari Nationale a R. P. R., intre sesiuni, pentru orice fapte penale, afara de cazurile de flagrant delict, cand se va cere de indata aprobarea Marii Adunari Nationale a R. P. R. sau a Prezidiului Marii Adunari Nationale a R.P.R. Art. 60. Marea Adunare Nationala a R. P. R. se considera dizolvata la expirarea mandatului pentru care a fost aleasa. Marea Adunare Nationala a R. P. R. se poate dizolva singura inainte de aceasta data. Art. 61. In caz de razboi sau in alte imprejurari exceptionale, Marea Adunare Nationala a R. P. R. poate sa-si prelungeasca mandatul pentru timpul cat va dura starea exceptionala.) ) Marea Adunare Nationala isi poate prelungi mandatul cu inca sase luni, cand interesele economiei nationale o cer. Art. 62. In cazul cand razboiul ar izbucni sau o alta imprejurare exceptionala s'ar produce in timpul cat Marea Adunare Nationala a R.P.R. este disolvata, Prezidiul Marii Adunari Nationale disolvate o va convoca din nou si Marea Adunare Nationala a R.P.R., astfel convocata, isi poate prelungi mandatul, conform Art. 61. Art. 63. Cel mai tarziu in 3 luni dela disolvarea Marii Adunari Nationale a R.P.R., se fac alegeri pentru o noua Mare Adunare Nationala a R.P.R. Art. 64. Deputatii primesc o indemnizatie ce se fixeaza de Marea Adunare Nationala a R.P.R. Art. 65. Orice deputat are dreptul a pune intrebari sau a interpela guvernul sau pe ministri in parte. Primul ministru sau ministrul intrebat si interpelat este obligat a raspunde, in aceeasi sedinta sau in alta sedinta, ce se va fixa de catre Marea Adunare Nationala a R.P.R. TITLUL V Organele administratiei de stat: Consiliul de Ministri si ministerele Art. 66. Organul suprem executiv si administrativ al R.P.R. este guvernul. Guvernul se compune din: Presedintele Consiliului de Ministri (Primul ministru), din unul sau mai multi vicepresedinti si din ministri, care impreuna alcatuesc Consiliul de Ministri. Art. 67. Ministerele si atributiile lor se stabilesc de Marea Adunare Nationala a R.P.R., conform Art. 39, al. 4. Art. 68. Prezidiul Marii Adunari Nationale a R.P.R., poate numi, la propunerea Consiliului de Ministri, ministri adjuncti la orice ministere. Art. 69. Guvernul este responsabil de activitatea sa si da seama de ea in fata Marii Adunari Nationale a R.P.R., iar in intervalul dintre sesiuni, in fata prezidiului Marii Adunari Nationale a R.P.R. Art. 70. Membrii guvernului depun juramantul in fata Prezidiului Marii Adunari Nationale a R.P.R. Art. 71. Ministrii vor fi desemnati dintre deputati sau dintre persoane nefacand parte din Marea Adunare Nationala a R.P.R. Ministrii care nu fac parte din Marea Adunare Nationala a R.P.R. pot participa, la orice deliberare a Marii Adunari Nationale a R.P.R., dar fara drept de vot. Art. 72. Guvernul are in sarcina sa conducerea administrativa a Statului. El coordoneaza si da directive generale ministerelor de resort, dirijeaza si planifica economia nationala, realizeaza bugetul Statului, asigura ordinea publica si securitatea Statului. Guvernul conduce politica generala a Statului in domeniul relatiilor internationale. El organizeaza si inzestreaza fortele armate. Pentru anumite domenii da activitate, guvernul poate organiza si conduce servicii speciale de orice fel, care vor depinde direct de Consiliul de Ministri. Consiliul de Ministri poate anula deciziile ministeriale neconforme cu Constitutia sau cu legile. Prezidiul Marii Adunari Nationale a R.P.R. poate anula deciziile Consiliului de Ministri, neconforme cu Constitutia sau cu legile. Deciziunile Consiliului de Ministri sunt obligatorii pe intreg teritoriul R.P.R. Art. 73. Ministrii sunt raspunzatori de faptele lor penale savarsite in exercitiul functiunii. O lege speciala va statornici modul de urmarire si judecare a ministrilor. Art. 74. Ministrii conduc departamentele respective pe baza directivelor generale, date de Consiliul de Ministri. Ei dau, in conformitate cu legea, decizii obligatorii pentru toti cetatenii. TITLUL VI Organele locale ale puterii de Stat Art. 75. Teritoriul Republicii Populare Romane se imparte din punct de vedere administrativ, in: comune, plasi, judete si regiuni. Prin lege se pot aduce modificari acestor impartiri. Art. 76. Organele locale ale puterii de Stat sunt consiliile populare locale. Art. 77. Consiliile populare locale sunt organe reprezentative, alese pe 4 ani, prin vot universal, direct, egal si secret. Art. 78. Consiliile populare locale indrumeaza si conduc activitatea economica, sociala si culturala locala, potrivit legilor si dispozitiunilor organelor administrative superioare. Ele elaboreaza si executa, planul economic si bugetul local, tinand seama de planul general national si de bugetul general al Statului, se ingrijesc de buna administrare a bunurilor si intreprinderilor locale, de pastrarea ordinei publice, de apararea drepturilor locuitorilor, de respectul si aplicarea legilor, precum si de luarea masurilor necesare bunului mers al gospodariei locale. Art. 79. In executarea atributiilor lor, consiliile populare se sprijina pe initiativa si larga participare a maselor populare. Art. 80. Consiliile populare locale fac dari de seama in fata poporului. Art. 81. Consiliile populare locale se intrunesc in sesiuni ordinare si extraordinare de lucru. Art. 82. Organele de directie si executie ale consiliilor populare locale sunt comitetele executive. Ele se aleg din sanul consiliilor populare locale respective si se alcatuesc si functioneaza in modul stabilit prin lege. Art. 83. Comitetele executive sunt raspunzatoare in fata consiliilor populare locale respective. Art. 84. Consiliile populare si comitetele executive locale isi desfasoara activitatea in conformitate cu legile si sunt subordonate consiliilor populare si comitetelor executive superioare, precum si organelor administrative centrale de Stat. Art. 85. Se pot infiinta sectiuni ale consiliilor populare pe ramuri de activitate, acestea fiind subordonate in activitatea lor de orice fel consiliilor populare si comitetelor executive, pe langa care functioneaza, iar in ce priveste indrumarea tehnica de specialitate, sectiunilor corespunzatoare de pe langa consiliile populare superioare, precum si organelor administrative centrale de Stat competente. TITLUL VII Organele judecatoresti si parchetul Art. 86. Instantele judecatoresti sunt: Curtea Suprema, una pentru intreaga tara, Curtile, tribunalele si judecatoriile populare. Art. 87. Se pot infiinta prin lege, instante speciale pentru anumite ramuri de activitate. Art. 88. La toate instantele, cu exceptia Curtii Supreme, judecarea are loc cu asesori populari, afara de cazurile cand legea dispune altfel. Art. 89. Primul presedinte, presedintii si membrii Curtii Supreme sunt numiti de Prezidiul Marii Adunari Nationale a R.P.R., la propunerea guvernului. Art. 90. Curtea Suprema supravegheaza activitatea judiciara a instantelor si organelor judiciare, in conditiile legii. Art. 91. La toate instantele de judecata desbaterile sunt publice, afara de cazurile si conditiunile prevazute de lege. Art. 92. Dreptul de aparare in fata tuturor instantelor este garantat. Art. 93. Judecatorii de orice grad se supun in exercitarea atributiilor lor numai legii si aplica legile egal fata de toti cetatenii. Art. 94. O lege va determina organizarea si modul de functionare a instantelor judecatoresti, precum si modul de numire si indepartare a judecatorilor de orice grad. Art. 95. In Republica Populara Romana, parchetul supravegheaza respectarea legilor penale, atat de catre functionarii publici cat si de catre ceilalti cetateni. Art. 96. Parchetul vegheaza indeosebi la urmarirea si pedepsirea crimelor impotriva ordinei si libertatii democratice, a intereselor economice, a independentei nationale si a suveranitatii Statului Roman. Art. 97. Parchetul se compune dintr'un procuror general al Republicii Populare Romane si mai multi procurori. Prin lege se vor determina modul de organizare, atributiile si functionarea parchetului. Art. 98. Procurorul general al Republicii Populare Romane se numeste de Prezidiul Marii Adunari Nationale a R.P.R., la propunerea guvernului. TITLUL VIII Stema, Sigiliul, Drapelul si Capitala Art. 99. Stema Republicii Populare Romane, reprezinta muntii impaduriti, deasupra carora se ridica soarele. In mijloc se afla o sonda, iar in jurul stemei o coroana de spice de grau. Art. 100. Pe sigiliul Statului este reprezentata stema tarii. Art. 101. Drapelul Republicii Populare Romane se compune din culorile: albastru, galben si rosu, asezate vertical. In mijloc este asezata stema tarii. Art. 102. Capitala Republicii Populare Romane este orasul Bucuresti. TITLUL IX Modificarea Constitutiei Art. 103. Constitutia Republicii Populare Romane poate fi modificata, in parte sau in total, la propunerea guvernului sau a unei treimi din membrii Marii Adunari Nationale a R.P.R. Art. 104. Proiectul de lege asupra modificarii Constitutiei se considera adoptat daca a fost votat de doua treimi din numarul total al membrilor Marii Adunari Nationale a R.P.R. TITLUL X Dispozitiuni transitorii Art. 105. Se vor revizui toate codicele si legile existente spre a le pune de acord cu Constitutia. Dela data intrarii in vigoare a Constitutiei, prin publicarea ei in Monitorul Oficial, se desfiinteaza toate dispozitiile din legi, decrete, regulamente si orice alte dispozitiuni contrare prevederilor Constitutiei. Aceasta Constitutie s'a votat de Marea Adunare Nationala, in sedinta dela 13 Aprilie 1948, si s'a aprobat cu unanimitate de 401 voturi. NOTA: Prin Legea nr. 363 din 30 decembrie 1947 pentru constituirea Statului Roman in Republica Populara Romana, promulgata prin Decretul nr. 2299 din 30 decembrie 1947 si publicata in "Monitorul Oficial" nr. 300 bis din 30 decembrie 1947, Constitutia din 1923, repusa partial in vigoare in septembrie 1944 si modificata prin acte ulterioare, a fost expres abrogata, Adunarea Deputatilor stabilind ca urmeaza a fi aleasa, la o data ce o va hotari ulterior, o Adunare Constituanta care va hotari asupra noii Constitutii a Republicii Populare Romane. Adunarea Deputatilor, aleasa in noiembrie 1946 pe baza Decretului nr. 2218/1946 si a Legii nr. 560/1946, hotaraste, prin Legea nr. 32/1948 pentru dizolvarea Adunarii Deputatilor, reglementarea convocarii Marii Adunari Nationale si trecerea puterii legislative asupra Guvernului, promulgata prin Decretul nr. 372 din 25 februarie 1948 si publicata in "Monitorul Oficial" nr. 46 din 25 februarie 1948, sa se autodizolve pe data publicarii legii. Prin acelasi act normativ se stabilesc alegerile pentru Marea Adunare Nationala la 28 martie 1948, desfasurate pe baza Legii nr. 560/1946, se convoaca Marea Adunare Nationala la 6 aprilie 1948 si se stabileste ca aceasta va elabora Constitutia Republicii Populare Romane si apoi va exercita atributiile Adunarii Legislative Ordinare. In sedinta din 13 aprilie 1948, Marea Adunare Nationala voteaza Constitutia Republicii Populare Romane (Legea nr. 114/1948), cu unanimitate de 401 voturi. Constitutia a fost promulgata prin Decretul nr. 729 din 13 aprilie 1948 al Prezidiumului Provizoriu al Republicii Populare Romane, semnat de Presedintele Prezidiumului Provizoriu, C. I. Parhon, si de Secretarul Prezidiumului Provizoriu, G. C. Stere, contrasemnat de Presedintele Consiliului de Ministri, dr. Petru Groza, si de ministrul justitiei, Avram Bunaciu. Ea a fost publicata in "Monitorul Oficial", partea I, nr. 87 bis din 13 aprilie 1948 si a intrat in vigoare la aceeasi data. Constitutia Republicii Populare Romane era compusa din 105 articole, grupate in 10 titluri. Constitutia din 1948 a fost amendata prin Legea nr. 3/1952 privitoare la modificarea Art. 61 din Constitutia Republicii Populare Romane, publicata in "Buletinul Oficial" nr. 16 din 29 martie 1952. Constitutia Republicii Populare Romane din 1948 a fost abrogata implicit la data de 24 septembrie 1952, prin intrarea in vigoare a Constitutiei din 1952. Textul Constitutiei din 1948 este reprodus dupa "Monitorul Oficial", partea I, nr. 87 bis din 13 aprilie 1948.