Lumea lui Gaiţă

Ţara lui Gaiţă (8)

2014-06-20T17:24:00.001+03:00

În vizită la pirande

Baian Trăsescu, un obişnuit al băilor de mulţime, indiferent de mirosurile pe care le degajă băieşii, a ajuns, marţi după-amiază, împreună cu soţia, la sărbătoarea rromilor de la Costeşti, judeţul Vâlcea. Gazdele i-au întâmpinat bucuroase, cu pâine, sare, ghiuluri, cocoşei de aur şi maşini de fiţe. Cei doi au petrecut aproape o oră în mijlocul comunităţii rrome, preşedintele întreţinându-se câteva minute cu Regele rromilor de pretutindeni (inclusiv ai celor din Calea Lactee), Florin Cioată.

Iata înregistrarea convorbirii dintre cei doi:

Cioată: Haules baules, vrau să vă simteţi bine domnule preşedinte, să vadă şi ochii lu’ matale că rromii nu mănâncă numa’ lebede negre şi raţe Mandarine, ci mănâncă şi mititei şi berbecuţi la proţap şi somon afumat. Tradiţiile noastre culturale nu e numa’ furturile, violurile şi jafurile la drumu’ mare ci şi dansurile, ciorditu’ din nebăgare de seamă şi cântecele ţigăneşti.

Trăsescu (pupându-se cu pirandele): Bine v-am găsit! Să trăiţi bine!

Cioată: Tot aici la Costeşti a dat-o la babardeală şi Tiron Costa cu jandarmii. Păi dacă vă zic io că locul ăsta e loc sfânt! Brilianto, ia vino fă-ncoa şi-i ghiceşte lu’ domnu preşedinte.

Brilianta: Haoleu, băftosule, ia taie cărţile. Ce-ai acolo? Dama de inimă roşie? Vezi că asta-ţi leagă şi-ţi dezleagă cununiile. Nici nu cântă Cocoşu’ de trei ori şi-o să se

lepede de matale ca de mere pădureţe. Ai grijă la Valetul de Pică, că o să pică în curând şi trage pe mulţi dupe dânsul. Dacă vrei să mai fii preşedinte trebuie să striveşti un broscoi cu Loganul matale, la miezul nopţii, în cimitirul Reînvierea. Hai bafto, delo, delo.

Tăsescu: Ar trebui să mai terminaţi cu prostiile astea cu ghicitul şi să vă apropiaţi mai mult de biserică, să vă daţi copiii la şcoli.

Cioată: Păi ce nevoie are puradeii de şcoli, că şcoala vieţii de rrom o-nvaţă din tată-n fiu. Ce, Mondialu are vreo şcoală şi uite c-a ajuns ditamai interlopu’de dă mâna cu preşedintele ţării. Staţi aşa doamna Maria că nu vă face nimic puradelu’, nu vă ia lănţişoru’ de la gât, vrea să vă puie o medalie cu chipul meu, să moară toţi duşmanii preşedintelui, inclusiv Victor Ciudatu să să-înece cu vorbele lui grele.

Luaţi şi lanţul ăsta de aur, cu el a fost legat Puturosu’, câinele nostru credincios, să i-l daţi Madonei când vă mai vedeţi cu ea, pă la vre-un concert ceva, că mult bine ne-a făcut dânsa c-a zis la opinia publică internaţională că suntem descriminaţi. Luaţi şi ghiulul ăsta de culoare portocalie, e făcut dintr-un amestec de aur şi aramă, să vă poarte noroc.

Trăsescu: Eu vorbeam de şcoală pentru puradei...

Cioată: Nu vă faceţi probleme domnu’ Preşedinte, că am angajat o profesoară de limba română, că săraca nu putea să trăiască numa’ din salar, ca să înveţe puradeii să vorbeşte corect gramatical: „eu ciordesc”, „tu ciordeşti”, „noi ciordeşte”, nu ca domnu’ Von-Ghelie care vrea să se dea bazat c-a citit la viaţa lui mai multe almanahe decât domnu’ Tatapievici şi când colo zice: „noi furarăm”, în loc de „noi furăm”.

Trăsescu: Din păcate eu trebuie să mă retrag. Ţara e-n criză...

Cioată: Păi plecaţi tocmai acum când începe cu adevărat ţigăneala, mai ceva ca-n Parlament? Nu uitaţi, e „Vremea ţiganilor”, domnu preşedinte, cum a zis şi domnul Kusturiţa. Ia uitaţi-vă la soţia dumneavoastră ce repede şi-a tras fusta pe cap şi ce bine-i stă aşa „gipsy”. Parcă-i născută în şatră. Păcat că n-a venit şi doamna Urdea, că ştiu că-i place chiolhăneala şi babardeala ca şi dumneavoastră. Te trailes bahtalo la toţi alegatorii lu’ matale. Eu nu l-am citit deloc, da’ să moară mama dacă n-ai cel mai şucar program electoral.

Ţara lui Gaiţă (7)

2014-06-20T11:12:00.002+03:00

Testimoniale despre cartea Ţara lui Gaiţă:

Aveam o mâncărime groaznică la limbă de câţva ani buni, mă-nţelegi. Am încercat tot felul de tratamente. Deşi mie nu-mi place să citesc, că-mi lăcrimează ochii, mă-nţelegi, mă dor ochii, de cand am început să citesc “Ţara lui Gaiţă“ mâncărimea a dispărut ca prin farmec (Gigi Fecali, cioban de oi).

De când am început să citesc “Ţara lui Gaiţă“ simt că am mai multă energie. Parcă aş dărâma munţii cu această carte. Gătitul este acum mult mai rapid. “Ţara lui Gaiţă“ nu este o carte. E chiar mai mult decât atât. (Adriana Maimuţeanu, gospodină)

Toată viaţa am fost mai grăsuţă şi nu credeam ca asta se va schimba vreodată. Am încercat multe programme de slăbit în trecut, dar toate m-au lăsat înfometată şi dezamăgită. Viaţa mi s-a schimbat însă pentru totdeauna în momentul în care am descoperit cartea “Ţara lui Gaiţă“. Am slăbit 26 de kg şi continui să slabesc fară să am senzaţia de înfometare. Nu mai trebuie să contabilizez caloriile. Citesc 5 minute din “Ţara lui Gaiţă“ înainte de fiecare masă şi kilogramele dispar ca prin minune. (Oana Romanescu, gurmandă)

Pe mine mă dureau şalele de-mi ieşeau ochii din cap, mă durea coloana, pentru că în trecut am lucrat la montat borduri şi pavele. Vai şi amar de sufletul meu ce tare mă durea mijlocul. De când am început să citesc cartea “Ţara lui Gaiţă“ durerile au început să dispară. Pentru mine, cartea “Ţara lui Gaiţă“ a devenit prietena mea, este al treilea membru al casei, după căţeluşa mea Ciu-ciu.(Adrian Bideanu, fost primar)

Ce se-ntâmplă, eu sufeream de mâncărime în zona anală. O perioadă nici nu m-am putut scărpina, că aveam cătuşe la mâini. Din cauza mâncărimilor aveam coşmaruri noaptea. Am visat de pildă că cineva vroia să vină, să îmi numere găinile. În vis i-am sugerat că mai bine să vină să-mi numere ouăle. Ce se-ntâmplă, nu mai puteam să mă odihnesc. Asta până am pus mâna pe cartea “Ţara lui Gaiţă“. Mâncărimea a dispărut după doar zece pagini. (Adrian Păstase, politician)

PS : continuă cu succes operaţiunea de promovare a cărţii “Ţara lui Gaiţă“ şi peste hotare. Echipa de marketing şi vânzări a făcut o treabă excelentă ieri la Londra.

Ţara lui Gaiţă (6)

2014-06-19T18:54:00.002+03:00

Prezentare: În cartea “Ţara lui Gaiţă“, autorul scrie despre ce ştie el mai bine, adică despre viaţa politică din România. Sau despre ce crede el că ştie mai bine. Dar oare el chiar ştie ce crede, sau numai crede că ştie ? Aceasta-i întrebarea. Iată aşadar încă un motiv pentru a citi această carte şi a afla singuri răspunsul. Cititorule, cumpără cu încredere această carte, pentru că îţi va aduce numeroase beneficii, printre care şi pe acela de a cheltui 30 de roni. Rămâne să decizi la sfârşitul cărţii dacă au fost cheltuiţi cu folos sau nu. (oricum, idiferent de ceea ce vei decide, banii înapoi nu-i vei mai vedea, aşa că e mai bine să decizi de la început că au fost cheltuiţi cu folos). Sună acum şi comandă cartea la preţul uimitor de doar 30 de roni. Comandă acum cartea şi vei primi o colivie în care să-ţi pui păsărica sau păsărelele, după caz. Dar stai, asta nu e tot. Sună acum şi vei primi un cadou nelipsit din orice gospodărie : un mixer. Dar nu orice fel de mixer. Un mixer audio cu trei viteze. Mai mult, odată cu cartea vei primi şi o ascuţitoare de creioane marca Vorner. Şi tot n-am terminat, vei mai primi şi o husă pentru mixerul audio cu trei viteze. Nu mai stai pe gânduri, comandă imediat cartea “Ţara lui Gaiţă“! Vei primi odată cu ea o colivie goală, un mixer audio cu trei viteze, o husă pentru mixer, o ascuţitoare de creioane marca Vorner şi toate acestea, la incredibilul preţ de 30 de roni.Ofertă unică, chilipir curat!

PS: Deşi azi a plouat cu găleata, echipa de la marketing şi-a facut datoria. Bravo fetelor, aveţi o umbrelă roşie de la mine. Faceţi si voi cu schimbul, atunci când plouă.

Ţara lui Gaiţă (5)

2014-06-13T13:23:00.000+03:00

Politruci, vi se pregateşte ceva !

Mai jos sunt câteva capturi din timpul emisiunii "Schimbă vorba" a lui Lucian Mandruţă, emisiune ce va fi difuzată azi la ora 21.00, pe site-ul Gandul.info. A fost un dialog cât se poate de relaxat despre emigrare, politică, sentimentul ratării, dar mai ales despre Ţara lui Gaiţă.

Veţi afla şi răspunsuri la întrebări ce n-au fost puse niciodată, ca de exemplu :

L.M :"De ce te-ai apucat de scris ?"

V.G :"Nu mi-a dat pace «diva din mine». Mărturisesc că am fost invidios pe succesul Andreei Esca, cu cartea sa «Ce-am făcut,când am tăcut» şi m-am gândit să scriu un fel de volumul doi,cu titlul «Dacă tăceai, filosof râmâneai» şi cu subtitlul : «Tăcerea e de aur». M-am gândit un pic şi la dl Liiceanu, care tace foarte mult şi din cauza asta a rămas, cât de cât, filosof. Pe urmă mi-am dat seama că regula asta nu se aplică deloc clasei noastre politice, care deşi nu vorbeşte, nici filosoafă nu e. Şi uite aşa a apărut ideea cărţii «Ţara lui Gaiţă», care va deveni bestsellers, îndată ce ce cititorii vor afla răspunsul la întrebarea Mihaelei Rădulescu « Cum iubesc bărbaţii » din cartea cu acelaşi titlu, în care bănuiesc că ne explică cum iubeşte ea mai mulţi bărbaţi deodată. Avizi de cunoaştere, imediat ce vor fi aflat răspunsul la întrebarea Mihaelei, cititorii vor căuta răspunsuri la alte întrebări, mult mai pământene de genul : «De ce clasa noastră politică e de rahat ?», « Există rating după moarte ?», «De ce beau preşedinţii statelor care încep cu litera R», «Care dintre partide fură mai cu spor ?» etc., iar răspunsurile le vor găsi, bineînţeles, în «Ţara lui Gaiţă».

Ţara lui Gaiţă (4)

2014-06-12T10:49:00.002+03:00

Fraudă electorală de proporţii la Moara de Pădure

„În comuna Moara de Pădure, judeţul Cluj, doi bătrâni au amenajat o secţie de votare în propria sufragerie.” (sursa newsin.ro)

Duminică 22 noiembrie 2009. Ora 05.30. Interior de casă de ţară.

Frusina: „Scoală, măi omule, că azi e zi mare şi tu n-ai terminat încă de făcut cabina de vot”.
Tudorică: „Apăi fă Frusino, aşa n-am niciun chef de votare, că m-am uitat azi-noapte până târziu la domnul C.T. Ionescu şi zicea că-l apucă greaţa de politica noastră şi aşa m-o apucat şi pe mine greaţa, da’ cred c-o fost mai degrabă de la carcaletele cu jinars şi cu vin de buturugă pe care l-am băut înainte să mă culc."

Frusina: „Hai, bărbate, scoal’ n-auzi”.
Tudorică: „Nu mă aburc din pat nici mort până nu cântă Guliver”.

F: „Aşteaptă tu mult şi bine, că Guliver e-n oale şi-n ulcele în frigider, c-am făcut supă şi pilaf din el, că prea se purta urât cu găinile şi le <călărea> într-una, de le mergeau fulgii.

T. (dându-se jos din pat): „Auzi, fă Frusino, m-am tot gândit, ce-ar fi să amenajăm noi cabina de vot în fundul curţii, în budă mai exact, ca să nu mai facem deranj în sufragerie?”

F: „Măi bărbate, asta zic şi eu idee, că tot pe tine te ajuţi, că trebuia pă urmă să baţi şi covorul şi ultima oară când l-ai bătut, la alegerile din 2004, ai zăcut în pat vreo două săptămâni din cauza efortului.”
T: „No, Frusină io mă duc să instalez camerele de supraveghere la budă să nu carecumva să încerce cineva vreo fraudă electorală.”

Ora 06.00. Apare la poartă primul alegător în persoana lui Belibou, beţivul satului.

Belibou (clătinându-se pe picioare): „Ţaţă Frusino, dă-mi bre drumu’ c-am venit să-mi exercit dreptul la vot”.

F: „Ptiu, bată-te să te bată, treci în sufragerie că nu-i gata cabina de votare. Ai băut aşa cu noaptea în cap?”

B: „Da’ de unde. Păi cine s-a mai culcat? De aseară beau într-una ca să capăt curaj să-mi exprim opinia în legătură cu viitorul acestei ţări.”

F: „Hai, mă Belibou, te doare pe tine de ţara asta cum îi doare şi pe oamenii politici. Nu vrei să-ţi dau un gât de jinars să te dregi?”

B: „Cetăţeană Frusina, mă fac că n-am auzit pentru că altfel ar trebui să sun la 112 pentru tentativă de cumpărare a votului cu bături alcoolice.”

F. (punând mâna pe făcăleţ): „Fir-ai al naibii de beţivan nenorocit, stai că-ţi dau eu 112.”

B: „Stai bre ţaţă Frusino, ce nu mai ştii de glumă? Adu sticla aia de jinars să mă limpezesc la minte şi să văd mai bine unde pun ştampila.”

Se întoarce şi Tudorică: „Treaba-i gata, am instalat şi camerele oaierles. Putem să vedem la televizoru’ din sufragerie cine trişează. Am dat şi cu spray să miroasă frumos, ce mai, am creat toate condiţiile.”

B: „Înseamnă că putem să ciocnim un pahar pentru secţia de votare”

T: „Ciocnim şi două, măi Belibou, că avem de unde. Hai să trăim bine!”

Ora 08.00. De pe drum se aude zgomot de glasuri şi de motoare turate la maxim. Vreo 20 de autocare încearcă să urce panta, destul de abruptă, ce duce spre secţia de votare. O parte din cei peste 700 de oameni au luat-o pe jos, pe lângă autocare. Unul din ei, cu mustaţă şi cu alură de lider, mormăie nemulţumit: „Şi i-am zis lu’ şefu să amenajeze secţia asta specială mai la câmpie nu unde şi-a înţărcat dracu’ copiii.”

Iese Frusina la poartă: „Ce e, bre, cu zarva asta?”

Apare unu care zice că e ghidul turiştilor: „Mă numesc Pipi Piperuş şi sunt responsabil cu cei peste 700 de turişti care au venit în scopul de a vizita frumuseţile comunei Moara de Pădure şi dacă tot am ajuns aici ne-am gândit să şi votăm.

F: „Auzi bre, şi ce obiective turistice vreţi să vizitaţi alde matale p’aci prin zonă, că-n-afară de căminu’ cultural, dispensaru’ şi cimitiru’ din deal, altele nu prea mai avem.”

Asa că, imediat după alegeri, ţaţa Frusina a sunat la 112 şi-a făcut următoarele plângeri: „turiştii care au votat la noi la secţie au intrat câte trei în cabină şi s-au dedat la perversiuni. Unii dintre ei au folosit buletinele de vot pe post de hârtie igienică. La un moment dat s-a luat curentul, iar turiştii au introdus mai multe buletine de vot în urnă profitând că nu mai mergeau camerele oaierles. Având în vedere toate aceste fraude propun repetarea alegerilor, precum şi trimiterea unei vidanje care să ne golească secţia specială de votare.”

Ţara lui Gaiţă (3)

2014-06-11T11:25:00.001+03:00

Dragostea dintre un ţăran şi-o capră

Nu pot spune că sunt un împătimit al privitului la televizor. Mă mai uit din când în când la filmele coreene (mai ales de când le-a lăudat domnul Pleşu într-un articol din Dilema Veche) şi la ştiri. La ştiri chiar ai ce vedea. Mai un sex în grup în WC-ul din curtea şcolii, mai un viol cu o băbuţă iertată demult de Dumnezeu, mai o crimă în care soţia şi-a tranşat propriul soţ pentru că acesta a înşelat-o cu o femeie gonflabilă, aşa, să aibă telespectatorii cu ce-şi delecta simţul estetic. Însă nimic despre dragoste. Şi vorba lui Marin Preda: unde dragoste nu e, nimic nu e. Da’ nimic, nimic. Aşa că am rămas plăcut surprins să văd scris, într-unul din programele de ştiri, pe burtiera dn josul ecranului: „Dragostea dintre un ţăran şi-o capră”. La început am crezut ca e titlul unei viitoare telenovele aducătoare de audienţă, acum, în perioadă de criză, dar pe urmă m-am convins că subiectul era real. Din câte mi-am dat seama, poliţistul comunei Băgău judeţul Alba, (nume de comună predestinat) unde se înfiripase idila, nu părea să fie deloc de partea tânărului ţăran iubitor de animale: Reportajul a început cam aşa: „Bună ziua, domnule reporter. Sunt plutonierul Zgabercea Cristian, numitul Gelu Corcodel a profitat cu neruşinare de inocenţa acestei vietăţi pe care a pus-o capră, fără să aibă vre-un sentiment pentru dânsa, ci urmărindu-și propriul interes. Agresorul susţinea că victima a consimţit de bună voie, ba chiar ca dânsa a fost cea care l-a atras în hambarul din spatele casei”. Poliţistul a continuat apoi relatarea de la locul faptei, încercând chiar să facă o reconstituire şi să-i aducă pe cei doi protagonişti în aceeaşi stare pe care o avuseseră în momentul consumării actului. Ce m-a surprins însă, ca telespectator, a fost, nu privirea plină de dragoste şi dăruire a tânărului ţăran, ci aroganţa fără margini a caprei care, chiar în momentul reconstituirii îl privea pe tânăr cu dispreţ, afişând un aer de superioritate, ceva de genul: „Eşti terminat, băiete. Credeai, că sunt vreo oaie bleagă, care să accepte o relaţie pasageră, ca <mioriţele> alea care se perindă pe la festivalurile de muzică uşoară?” A fost intervievat apoi Pandele, stăpânul caprei, vecin cu Corcodel, care a certificat şi el că de când acesta din urmă o agresează sexual pe Şachira (ăsta enumele la care răspunde oaia), aceasta a încetat să mai dea lapte, ba chiar i-a lăsat de izbelişte şi pe cei doi ieduţi rezultaţi dintr-o relaţie anterioară cu un alt ţap ispăşitor.

Poliţistul era vizibil în mare încurcătură pentru că nu ştia la ce infracţiune să încadreze fapta, mai ales că tânărul susţinea sus şi tare că o iubeşte pe capră şi că vrea s-o ia de soţie şi să-i ofere condiţii la care aceasta nici măcar n-a visat: furaje gratuite, piscină încălzită, mulgătoare automată, plus inima lui pe deasupra. Capra nici măcar nu vroia să audă. Dovada clară că patrupedul copitat era „călare” pe situaţie, a fost că, la un moment dat, în timp ce poliţistul încerca să facă lumină în acest caz, destul de întunecat, capra s-a întors cu spatele la cameră şi a slobozit câteva căcăreze în direct, la o oră de maximă audienţă. Tânărul îndrăgostit a scos din buzunar o pereche de mânuşi de plastic şi o punguţă din material biodegradabil şi a făcut imediat curat. A declarat apoi în exclusivitate pentru postul tv respectiv, că nimic din ce face iubita lui nu-i displace şi că îşi doreşte să aibă cel puţin trei iezi cucuieţi cu ea, care să-i semene. Poliţist să fii şi tot nu poţi rămâne tare ca pulanul din dotare, când auzi aşa ceva. Aşa că plutonierului Zgabercea i-a strălucit o lacrimă în colţul ochiului, lucru ce nu a scăpat neobservat de camera de luat vederi. Plictisită, Şachira a început să mehăie şi să roadă şireturile de la pantofii reporterului, moment în care s-a dat legătura în studio unde a urmat un talk-show cu invitaţi, pe tema: „Capra vecinului în istoria zbuciumată României”.

Ţara lui Gaiţă (2)

2014-06-08T12:21:00.002+03:00

O carte de recitire

Liviu Antonesei

Pe vremea cînd mai citeam ziare – ba chiar și scriam în ele! – îmi fixasem un lot de editorialiști și comentatori pe care îi citeam constant. Uneori, unii ieșeau din echipă. Și mai rar însă, intrau alții, prospături, ca să spun așa. Viorel Gaiță a făcut mereu parte din lot, de la primele articole pe care i le-am citit. Nu, nu pentru că am coabitat niște ani în paginile Cotidianului într-una din cele mai bune versiuni ale ziarului, ci pur și simplu pentru că îmi plăceau comentariile sale, mereu cu miez, sau cu skepsys, cum ar spune cineva care-și caută formulele. Îmi plăceau, mai ales, pentru că nu comentau neapărat evenimentele curente, deși pleca uneori de la acestea, ci situațiile mai ample și personajele accentuate ale vremii. În al doilea rînd, îmi plăceau comentariile sale pentru că erau subîntinse ba de ironie, ba de un umor sănătos, care îi permiteau să evite patetismul atît de larg răspîndit. Or, singurul autor patetic pe care îl suport este CTP, pentru că are o expresivitate foarte plastică și un memorabil dar al formulei. Nu în ultimul rînd, citeam cu mare plăcere textele lui Viorel Gaiță pentru talentul să literar, nu aît de răspîndit pe cît ar trebui printre comentatorii, analiștii și canaliștii noștri, chiar în cele mai bune vremuri ale meseriei. De altfel, în opinia mea, singurul lucru care salvează de efemeritate un text scris pentru gazetă, dincolo de acuitatea observațiilor și calitatea analizei, este talentul. Pe care îl ai sau nu-l ai, restul se învață, talentul e un dat, poate chiar cu dar, dacă ești și puțin masochist! Viorel Gaiţă este un autor cu automatul mereu în poziţia de tragere, însă talentul, inteligenţa artistică îl învaţă să aibă mereu la îndemînă surdina, amortizorul, pentru că acesta este rolul pe care îl joacă umorul şi ironia în textele sale.

Dacă textele sale, recuperate acum, parţial desigur, între coperţile unei cărţi, ni se par şi acum actuale – mie aşa mi s-au părut acum, la recitire – se datorează în primul rînd talentului. Acesta oricum le-ar fi salvat. Dar mai este ceva şi anume norocul. Mă refer la norocul său de autor care rezidă în faptul cumva exotic că, în minunata noastră ţară, situaţiile se reiterează cu o obstinaţie demnă de o cauză mai bună, iar personajele par să rămînă etern aceleaşi, chiar dacă, uneori, se mai întîmplă să apară şi chipuri noi. E stranie, aş spune remarcabilă, dacă termenul n-ar avea o conotaţie pozitivă, capacitatea de auto-reproducere a politrucilor noştri, care a făcut ca „feminizarea” politicii să ne aducă în prim plan diverse Eba, Udrea, Ritzi e tutti quanti, iar „întinerirea” să ne procopsească cu alde Ponta, Boureanu, Şova şi restul junimii „de viitor”, deşi mental aparţin unei lumi pe care am fi dorit-o trecută. Sau bătrînii politruci i-au ales după chipul şi asemănarea lor, sau au dovedit o capacitate de modelare ieşită din comun. Norocul autorului, cum scriam, dar şi ghinionul nostru, al trăitorilor în Absurdistan, după excelentul pseudonim găsit acestor meleaguri de excelentul poet şi comentator Dorin Tudoran. Nu l-am amintit degeaba pe bunul meu prieten trans-atlantic, există o afinitate de structură între el şi autorul pe care am avut plăcerea să-l recitesc acum.

Trecînd din nou prin comentariile lui Viorel Gaiţă, mi-au fost reconfirmate două concluzii pe care le formulasem, măcar mental, mai de mult. Prima este aceea că, de la bun început şi pînă la începutul crizei economice şi al mogulizării presei – deşi nu neapărat simultane, cele două procese au acţionat, vorba clasicului marxist Ion Iliescu, sinergic –, comentariul politic a fost net superior politicii efective din România. Păcat că politrucimea noastră nu citeşte, iar cînd citeşte, este interesată mai mult de tabloide, că acestea au multe poze şi efortul e minim. Ar fi avut ce învăţa de la unii comentatori, dar cum ei se pricep la toate, nu învaţă niciodată nimic. A doua concluzie se referă la faptul că din asemenea culegeri de comentarii – am observat asta citind produse similare tipărite de Alina Mungiu, Dorin Tudoran, CTP şi alţii – aflăm mai multe despre lumea în care am trăit ultimul sfert de veac decît din recapitularea istoriei factuale sau a puţinelor analize specializate, deci de sociologie, politologie sau istorie recentă. Acestea surprind, cîteodată, scheletul acelor vremuri, culegerile comentatorilor par să aibă acces la întregul fenomen viu.

La naiba! Ar fi trebuit să public eu această carte! Ca editor, vorbesc, că n-am apucat încă să descopăr virtuţile inefabile ale plagiatului! Păcat că un plan editorial hipertrofiat şi complicatele calcule contabiliceşti m-au făcut să ezit pînă cînd autorul s-a adresat altei edituri. Asta este, mai şi pierdem! Cum nu sînt însă excesiv de egoist, felicit editorul pentru inspiraţie – poate şi curaj – şi autorul pentru această excelentă carte de recitire... Vînd bun la pupă, trăim încă în epoca Marinelului!

10 Mai 2014, în Iaşi

Ţara lui Gaiţă (1)

2014-06-06T22:40:00.001+03:00

Cuvânt înainte

Deşi s-ar părea că epoca noastră de infinită tranziţie oferă belşug de material pentru un neiertător ochi satiric, scriitori care să abordeze acest gen doar la prima vedere facil nu prea s-au mai ivit după 1990. Cu texte tipărite în cărţi, în sensul pomenit mai sus, au apărut doar Cornel Udrea de la Cluj, grupul Ars Amatoria de la „Caţavenci” şi Simona Tache şi Mihai Radu, de la aceeaşi revistă, cu excelentul lor volum „Femeile vin de pe marte, bărbaţii de la băut”. (Vorbesc, desigur, de texte cu un anumit nivel valoric, nu de orice însăilări). Satira postdecembristă a migrat spre show-biz, spre televiziuni, unde au excelat într-o vreme grupul „Divertis” (înainte de dezbinare) şi, cu un prag mai jos, „Vacanţa Mare”. Deci o primă concluzie ar fi că scriitorii satirici de talia lui Ion Băieşu, Teodor Mazilu, Mihai Ispirescu, Tudor Popescu, ba chiar şi a lui Aurel Baranga, care făceau să râdă mase largi de cititori şi spectatori de teatru au înflorit, paradoxal, în dictatură, şi că democraţia, oricât de originală ar fi, nu prieşte condeielor aşa, mai ascuţite.

Şi totuşi... Am în faţă volumul „Ţara lui Gaiţă”, scris de excelentul farseur şi om de spirit Viorel Gaiţă, cunoscut îndeobşte prin suculentele sale reportaje tv, din care indimenticabil rămâne „Nivelul erecţiei în România”. De data asta autorul are curajul să-şi aştearnă talentul satiric în scris, într-un text structurat în trei părţi: „Pamflete politice”, „File din jurnale” şi „Scurte proze satirice”.

De la început vreau să spun că Viorel Gaiţă n-are nici o inhibiţie în a-şi selecta personajele din nu importă ce domeniu, cu preponderenţă din politică. Sub lupa sa inclementă vom recunoaşte imediat personalităţi sau personulităţi de prin rang de pe scena noastră socială, cu numele lor real abia uşor parafrazat. Îi vom recunoaşte aşadar pe Baian Trăsescu, Elena Urdea, Adrian Tănase, Arin Cantonescu, Theodor Ologu, Mircea Geoală, Mircea Triaconu, Ioan Ilicescu, Victor Bideanu, Vasile Plaga ş.a.m.d. ş.a.m.d., prinşi în ipostaze care de care mai haioase. Parafrazarea ironică merge până la parodierea unor cunoscute clişee ori titluri celebre („Mândră corabia, mangă cârmaciul” sau „Şi preşedinţii beau, nu-i aşa?”), neiertând pe nimeni, neocolind aproape nici un subiect fierbinte din buimaca realitate românească. Complexitatea acestor proze (căci proze sunt în adevăratul înţeles al genului) e dată şi de formele variate de scriitură: eseuri, jurnale „apocrife” în limbajul tipic al „actantului” respectiv (al bodyguardului preşedintelui, al unui puşti de 10 ani - absolut savuros! - şi al unui pierde vară), jurnale construite pe calapodul jurnalului lui „Nutzi, spaima Constituţii”, apoi de „momentele şi schiţele” din ultima secţiune a cărţii, „Scurte proze satirice”. Şi nu întâmplător am pomenit de celebrul titlu caragialean: majoritatea textelor lui Viorel Gaiţă se pretează, asemenea celor ale lui Nenea Iancu, la adaptări cinematografice. Felul firesc în care curg dialogurile, expresivitatea situaţiilor şi proeminenţa caracterelor, jocul perspectivelor ar putea constitui o adevărată mină de aur în exploatarea unui bun regizor.

Nu voi da citate din carte, deşi mă mănâncă mâna, lăsând această plăcere a parcurgerii textului în seama cititorilor. Voi spune doar că salonul select al literaturii satirice româneşti a câştigat prin Viorel Gaiţă un membru de frunte.

Ioan GROŞAN

Happy Valentine's Day!

2014-02-14T12:26:00.004+02:00

Rodriguez - Forget it

2014-02-07T23:37:00.002+02:00

But thanks for your time
Then you can thank me for mine
And after that's said
Forget it.
Don't be inane
There's no one to blame
No reason why
You should stay here
And lie to me.
Don't say anymore
Just walk out the door
I'll get along fine
You'll see.
But thanks for your time
Then you can thank me for mine
And after that's said
Forget it.
If there was a word
But magic's absurd
I'd make one dream come true.
It didn't work out
But don't ever doubt
How I felt about you.
But thanks for your time
Then you can thank me for mine
And after that's said
Forget it.

Rodriguez s-a nascut in 1942 in Detroit, Michigan. A scos doua albume: Cold fact (1970) si Coming from reality (1971) care s-au vandut in foarte putine exemplare. S-a retras din cariera muzicala si a lucrat apoi in constructii, mai precis in "demolari", ducand o viata aproape de pragul saraciei. Intre timp, fara ca el sa stie, pe la jumatatea anilor 70, o compilatie a pieselor lui Rodriguez a aparut pe CD in Africa de Sud si a castigat discul de platina. A fost comparat adesea cu Bob Dylan si Cat Stevans.

"Counting Stars" - Muzica: One Republic, Video: Little Lamby

2014-02-06T19:40:00.000+02:00

[Chorus]
Lately I been, I been losing sleep
Dreaming about the things that we could be
But baby, I been, I been prayin' hard
Said no more counting dollars
We'll be counting stars
Yeah, we'll be counting stars

[Verse 1]
I see this life
Like a swinging vine
Swing my heart across the line
In my face is flashing signs
Seek it out and ye shall find

Old, but I'm not that old
Young, but I'm not that bold
And I don't think the world is sold
I'm just doing what we're told

I feel something so right
By doing the wrong thing
And I feel something so wrong
By doing the right thing
I couldn't lie, couldn't lie, couldn't lie
Everything that kills me makes me feel alive

[Chorus]
Lately I been, I been losing sleep (hey!)
Dreaming about the things that we could be
But baby, I been, I been prayin' hard (hey!)
Said no more counting dollars
We'll be counting stars
Lately I been, I been losing sleep (hey!)
Dreaming about the things that we could be
But baby, I been, I been prayin' hard (hey!)
Said no more counting dollars
We'll be, we'll be counting stars

[Verse 2]
I feel the love
And I feel it burn
Down this river every turn
Hope is our four letter word
Make that money
Watch it burn

Old, but I'm not that old
Young, but I'm not that bold
And I don't think the world is sold
I'm just doing what we're told

And I feel something so wrong
By doing the right thing
I couldn't lie, couldn't lie, couldn't lie
Everything that drowns me makes me wanna fly

[Chorus]
Lately I been, I been losing sleep (hey!)
Dreaming about the things that we could be
But baby, I been, I been prayin' hard
Said no more counting dollars
We'll be counting stars
Lately I been, I been losing sleep (hey!)
Dreaming about the things that we could be
But baby, I been, I been prayin' hard (hey!)
Said no more counting dollars
We'll be, we'll be counting stars

Oh, oh, oh.

[Bridge 4x:]
Take that money
Watch it burn
Sing in the river
The lessons I learned

Everything that kills me makes me feel alive

[Chorus]
Lately I been, I been losing sleep (hey!)
Dreaming about the things that we could be
But baby, I been, I been prayin' hard (hey!)
Said no more counting dollars
We'll be counting stars
Lately I been, I been losing sleep
Dreaming about the things that we could be
But baby, I been, I been prayin' hard
Said no more counting dollars
We'll be, we'll be counting stars

[Outro 4x:]
Take that money
Watch it burn
Sing in the river
The lessons I learned

Video: Litle Lamby: http://www.youtube.com/watch?v=P2_p5oURTyw

Parodie dupa Decembrie, muzica Nicu Alifantis

2014-02-04T13:47:00.002+02:00

Te uita cum ninge-n Ianuar,
Pe strada iubito priveste,
Mai spune s-aduca lopeti,
Si ura s-aud cum mocneste.

Si mâna-i si tu pe baieti

Pe strazi, sa-nfruntam vijelia
Sau zilele noastre, totuna,
Nu vreau sa-mi ascund isteria.

Mai spune s-aduca si sare,
Si vino si tu mai aproape,
Citeste-mi ce zice Oprescu,
Eu cred ca el vrea sa ne-ngroape.

Ce cald e aici sub zapada,
Si gheaţa imi pare fierbinte,
Te uita cum ninge de-a valma,
Nu râde, citeste-nainte.

E ziua si ce intuneric,
Mai spune s-aduca si pluguri,
Copacii se-apleaca-n zapada,
Mai e pân' le dau primii muguri.

Eu nu ma mai duc azi acasa,
Ca drumul e-nchis inainte,
Te uita cum ninge de-a valma,
Nu râde, citeste-nainte.

Silvia Dumitrescu - Cred In Tine

2014-01-28T23:47:00.004+02:00

Cred in tine ( muzica: Adrian Enescu / Angel Grigoriu). Unul dintre cele mai mari succese ale Silviei, lansat in ianuarie 1989.

Dida Dragan - Ochii ploii (1982)

2014-01-28T00:21:00.000+02:00

Ochii ploii, ochii ploii,
Mă săgeată ca strigoii,
Ochii ploii cad duium,
Și se sparg țipând în drum...

Și în stingerea de-o clipă,
Grea privire se-nfiripă,
Într-o poamă, de-o culeg,
Ochii ploii se aleg...

Trag perdeaua unui gând,
Ochii ploii mă pătrund...
Rup în două pâine nouă,
Și în miez de pâine plouă

Florile de Sânziene,
Și-ale ochilor sprâncene,
Și câți ochi au fost uciși,
Sunt flori albe de caiși...

Ecou - Din copilarie (1980)

2014-01-26T21:34:00.001+02:00

Sa trosneasca lemne-n foc
Si sa vina multa noapte.
Un pridvor de busuioc
Cu miros de mere coapte.
Si sa ninga nins enorm
Pan' la streasina si peste
Si in scaun sa adorm, adorm
Ca de-un drog si de-o poveste.

Cu ziarul pe genunchi
Si cu pleoapele cazute
Sa-mi rasara moartea-n trunchi
Si pe ochi sa ma sarute.
Cei batrani sa fie vii,
Pacea lumii fie gata.
Eu copil intre copii, copii
Iar pe-afara tanar tata.

Si bunica sa ma ia
Sa ma duca-ncet spre perna
Si sa simt venind din ea
Toata linistea eterna.
Sa trosneasca lemne-n foc
Sub un biet ibric cu lapte,
Sa miroase-a busuioc,
Sa miroase, sa miroase-a mere coapte.

Si sa ninga nins enorm,
Pan' la streasina si peste.
Si in scaun sa adorm, adormCa de-un drog sï de-o poveste.

Grupul Ecou: Magdalena Puskas, Sorina Bloj Feier

Zob - Printre nori

2014-01-24T23:26:00.004+02:00

Inceputurile a ceea ce astazi numim ZOB pot fi datate in 1988 cand Lonti, Mosu si Forrest se intalnesc prima data (la liceul Basarab din Bucuresti)si formeaza Rock Didactic, o trupa cu activitatea si succes fulgerator, locul I la Cantarea Romaniei, faza pe tara sau pe Bucuresti, "dupa atatia ani detaliile si memoriile noastre nu sunt ce erau odata si nici nu suntem siguri ca e ceva cu care sa mandrim."
In 1990, odata cu venirea lui Vali Purza la bass, are loc o schimbare a numelui intr-unul mai normal si suportabil, Trafic, ceea ce nu se schimba insa este viteza de ardere si traire a trupei, 3 concerte in ISB (mai tineti minte locu'?), toate 3 ocazii, pentru cei care au fost acolo, de a tine minte intamplarile si numele Trafic pentru tot restul vietii lor. In 1991, numele trupei se schimba in Puzzle si se efectueaza spectaculosul transfer al tinerei sperante de numai 17 ani, Vlad, timp in care Vali Purza opteaza pentru o cariera sub reflectoarele televiziunii.
1992, un an nou, un nume nou, Jad, un nou membru al trupei, Feri, 2 concerte, o sa fim sinceri si o sa marturisim ca nu din cale afara de reusite, dar au avut loc si la acea vreme asta conta cel mai mult.
In 1993 a mai avut loc o schimbare de nume, ei bine da, dar de data asta finala si in urma unui vis de iarna se naste Zob, nu fara obisnuita schimbare de componenta, Feri, atras de mirajul doom metalului, este lasat sa plece si Vlad si Mosu preiau dificila sarcina (la acea vreme) a partilor vocale. In vara acelui an, dupa o serie de inregistrari la celebrul studio Trash Corporation, are loc si debutul oficial la Tehnic Club, alaturi de Dog on a rope, Ura de dupa usa, Suie Paparude, Tectonic, pentru amatorii de statistici UDDU (Ura de dupa usa) si SP (Suie Paparude) au debutat si ei cu aceasta ocazie.
In urmatorul an Zob debuteaza si la tv, in cadrul unei emisiuni al carei nume ne scapa acum, oricum, impactul trebuie ca a fost unul major de vreme ce si la trei ani de la acest debut respectivele piese inca se mai difuzau, tot la tv si tot la acea emisiune.
Aparitiile live la numeroasele festivaluri din Bucuresti si din tara ajuta la raspandirea numelui si faimei trupei in underground-ul romanesc, atata cat era el la acea vreme, anul se incheie si cu bune si cu rele, bune ar fi legendarul show desfasurat sub sloganul "Fuck the World" la Teatrul Ion Creanga, impreuna cu trupa Vank, in urma voturilor fanilor devotati, alegerea de catre Fun Radio a piesei " I shot someone" drept piesa anului, aceasta in ciuda neaparitiei ei oficiale pe nici un suport. La capitolul rele trebuie trecuta luarea cu arcanul la oaste a lui Vlad, astfel ca activitatea trupei s-a redus drastic pentru un timp. Totusi aceasta nu a impiedicat inregistrarea unor piese pentru un split 7" impreuna cu prietenii de la UDDU, 7" aparut in prima parte a anului '95 la primul label independent din Romania, Unicorn Records. Odata cu scaparea lui Vlad din ghearele armatei romane, actiunea de cucerire a lumii a fost reluata cu noi energii, primele semne fiind semnarea cu East&Art Records si aparitia casetei album "Parodisiac", un album cu cateva dintre hiturile live ale trupei (Bonnie, No limits) si altele care au devenit instantaneu hituri in concerte (Drumurile, Wonderful World), e drept ca unii dintre artistii ale caror piese au fost parodiate pe album nici acum , la aproape 7 ani de la aparitie, nu au inteles gluma, dar asta e deja alta discutie.
Anul 1997 a fost petrecut compunand noi piese, lucru determinat si multimea de oferte care au venit pentru un al doilea album, pana la urma am semnat cu Zone Records si in anul 1998 albumul "Telenovelas" a fost lansat, fiind precedat de primul video al trupei, pentru piesa "Telenovele". In acest fel piese legendare ca "Balada caprii", "Bogdane", "I shot someone" sau " I'll die tomorrow" au aparut in sfarsit pe un disc oficial. "Telenovele" a adus nominalizarea pentru cea mai buna melodie a anului, Zob fiind deasemenea selectati la categoria "Cea mai buna trupa" la Ballantine's Music Awards. N-am castigat nimic, dar macar am avut consolarea unui autograf de la Laura Badea. Anul 1999 a fost cel mai plin din punct de vedere al concertelor, in vara fiind filmat al doilea clip, pentru piesa "Vrei Altfel", care a pregatit terenul pentru albumul trei, album care ar fi venit mult mai repede daca oboseala acumulata in turnee si spaima de virusul mileniului, ca sa nu mai vorbim de cutremurul lui Hancu, nu ar fi determinat luarea unei pauze de aproximativ 3 luni la inceputul anului 2000. Iata-ne ajunsi si in anul 2000, cand nu vom mai fi copii (dar vom avea, adica am si avut, unul) odihniti si relaxati am scris o seama de piese care peste ani vor fi considerate clasice, la puteti asculta (si pe unele chiar vedea) pe albumul III. Am facut un videoclip cu "prietena" cuiva ca a noastra nu era si, pana la urma, in ultima saptamana a mileniului a venit si III.11 piese care ne placeau atunci si ne mai plac, unele, si acum. Se pare insa ca nu ne-au placut numai noua pentru ca in primavara lui 2001, III sau lll (cum se poate vedea pe coperta) a fost desemnat cel mai bun album de rock alternativ la Premiile Industriei Muzicale Romanesti. Adica luaram un premiu ca de acum sa stam linistiti si sa ne vedem de treaba. Pentru ca suntem buni, colegii si prietenii de la Iris ne-au propus sa le deschidem concertul "Digital Atheneaum" in turneul facut in august - noiembrie. In 2002 am mai filmat un video asa "Doar un vis", Valdut si-a permis un concediu la Paris, Lonti si-a botezat copilul, Forest a invartit de butoane la radio si Mosu si-a vazut de treaba.
In 2004 trupa a lansat albumul "Printre Nori" un album "mai linistit" de pe el filmandu-se clipuri pentru piesele "Printre Nori" ce da numele albumului , "Cantec de dragoste" si mai tarziu s-a filmat si clipul piesei "Oficial Exist".
In 2009 trupa Zob a scos albumul ZuluOscarBravo, un album cu 13 piese, temele pieselor fiind legate disrtractie, bautura, dragoste dar si de ura impotriva curentului Emo sau impotriva Jandarmeriei Romane. Vlad Gorneanu, solistul trupei Z.O.B., a dat in judecata Jandarmeria. Revolta lui vine de la faptul ca are oroare de jandarmi din cauza nedreptatilor comise de acestia, mai ales fata de el, pe parcursul timpului. Piesa "Si ce" s-a bucurat de un clip haios la scurt timp de la lansarea albumului ZuluOscarBravo. Pe 13 mai 2011 trupa Zob a aniversat 18 ani, cu un concert formidabil in clubul bucurestean Wings, urmand sa scoata un DVD cu inregistrari video din timpul concertului.
(sursa wikipedia)

zob, vlad gorneanu, punk, rock progresiv

Zoia Alecu - Vino aici (2007)

2014-01-23T21:13:00.000+02:00

Zoia ALECU

S-a nascut pe 10 ianuarie 1956 in Bucuresti, zona Lizeanu.

Primul instrument studiat este vioara (clasele 1-4) la Liceul de Muzica “George Enescu”, dar “spiritul dreptatii care a „bantuit-o” de mic copil” a facut-o sa intre in conflict cu colegii de clasa si profesorii. Cum parintii se muta in zona Calea Victoriei, incepand cu cls a V-a se muta si ea la Scoala Generala nr. 5, iar vioara este incuiata in cutia ei pentru multi ani.

In jurul varstei de 15 ani, pe fondul curentului folk ce se manifesta tot mai pregnant in Romania si marcata de Joan Baez si al ei Joe Hill, isi cumpara prima chitara (un double-six) si incepe sa studieze singura noul instrument.

Incepe sa cante folk in 1973, participand la un concurs inter-liceal unde a obtinut locul 2 cu o compozitie proprie intitulata Orbii. In acelasi an, prin intermediul fostului ei sot, il cunoaste pe Doru Stanculescu, care o ia sub aripa sa ocrotitoare si o duce sa cante in Club A. Dupa 3-4 luni, tot Doru Stanculescu o duce la Cenaclul Flacara, la un spectacol la Teatrul Ion Creanga din Bucuresti. In Cenaclu il cunoaste pe Aurel Gherghel, care o coopteaza intr-un grup de folkisti alaturi de Doru Stanculescu, Nicu Vladimir si altii, alaturi de care sustine numeroase concerte in tara, in spectacole alaturi de trupele de rock in voga in acel moment (F.F.N., Cristal – unde vocal era Vasile Seicaru). Un an mai tarziu, in 1974, este cooptata in cenaclul “Amfiteatrul Artelor – Viata Studenteasca”, condus la vremea respectiva de Mihai Tatulici. Este dubla laureata a festivalului “Primavara Baladelor”.

Intre 1976 si 1978 compune muzica pentru doua spectacole de muzica si poezie la Teatrul Nottara, muzica pe care o si interpreteaza.

In 1986, compune si interpreteaza muzica pentru Circul de Stat din Bucuresti, alaturi de care trebuia sa plece intr-un turneu de sase luni in strainatate. In acelasi an, Crina Mardare o suna si o invita sa se alature trupei Sfinx ce se afla intr-un turneu in Danemarca si din care tocmai plecase Elena Perianu. Accepta si plecat cu ei din ’86 pana in ’96 in turnee prin Scandinavia (Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda), Austria sau Germania, ca Sfinx sau, dupa 1990, ca Sfinx Experience, noul proiect lansat de bateristul Misu Cernea. A compus versuri nu doar pentru Sfinx, ci si pentru numerosi artisti romani, printre care Compact.

Din 2005, dupa dizolvarea trupei “Sfinx Experience” se intoarce la prima dragoste, muzica folk. Dupa mai multe incercari nereusite de colaborare cu diversi orchestratori, la sugestia Teodorei Ionescu (Radio Bucuresti), apeleaza la Fisa (Emanuel Gheorghe), incepand astfel si colaborarea cu Ovidiu Comornic si casa de discuri a acestuia “Ovo Music”, cea care in februarie 2007 editeaza primul album de autor al artistei, intitulat Vino aici. Albumul contine 10 piese, printre care si arhicunoscuta Oua de roua sau Trei galosi. In cadrul premiilor muzicale radio, oferite de Radio Romania Actualitati, piesa care da titlul albumului – Vino aici castiga premiul pentru cea mai buna piesa folk, iar Zoia Alecu castiga premiul pentru cel mai bun artist folk.

Incet-incet, devine o prezenta constanta in cadrul festivalurilor de profil – Folk You, Chira Chiralina Braila, Corona Folk Brasov etc.

Doi ani mai tarziu, tot in februarie si tot cu 10 piese, apare cel de-al doilea album, intitulat Carari de maci, un album care, pe langa piesele de dragoste, surprinde franturi de cotidian si social, intr-o usoara nota de umor. Colaboreaza cu Vasile Seicaru la albumul acestuia In orasul cu floare de tei (2009).

(sursa:foreverfolk.com)

FFN - La rascruce de vant (1976)

2014-01-22T23:24:00.002+02:00

F.F.N., adică formația fără nume, a apărut în București la începutul anilor ‘70, ca un supergrup – respectiv membrii săi proveneau de la trupe deja consacrate.
Grupul s-a înființat în 1971 la Club A, clubul Arhitecturii. Membrii inițiali au fost: Cristi Madolciu (provenind de la Sfera și Dynacord), Florin Dumitru (Modern Grup, Phoenix și Mondial), Doru Donciu (Coral), Gabi Litvin (Barzii și Mondial), Silviu Olaru (Grup 22 și Andantino), Radu Stoica (Mondial) și Șerban Bolintineanu (Grup 22 și Dynacord). Chiar de la început din componență au plecat Radu Stoica și Șerban Bolintineanu rămânând doar 5 membri - aceasta fiind formula de bază până în 1978. Între al doilea LP, Zi cu zi și cel de-al treilea, Un joc a mai fost o schimbare: a plecat Doru Donciu și a venit Marcel Năvală (Modern Grup și Romanticii). În sfârșit al treilea LP a conținut încă o schimbare: au plecat Florin Dumitru și Marcel Năvală și a venit Lucian Rusu.
De ani buni de când sunt pe continentul nord-american, Olaru, Litvin și Madolciu se află în Toronto. Marcel Năvală este la Philadelphia, Lucian Rusu la Ottawa iar Florin Dumitru s-a stins din viață în 2002 la Los Angeles. (sursa: Wikipedia)

Elena Carstea - Ochii tai (1983)

2014-01-21T20:20:00.000+02:00

Am presarat in jurul tau culori
Ca un copil, o joaca nesfarsita
Am regasit in ea, un zambet cald
Mi-am reamintit de o vraja mult dorita

Si n-ai sa stii ca ochii ti-au zambit
Ca o petala in roua zorilor
Da mana ta usor si-ai sa revii
Prietenie, crezi in vraja viselor

Daca ochii tai
Vreodata vor mai plange
Daca pasii azi ti se intorc din drum
Aminteste-ti tu, prietene si spune-mi
Un inceput nu e, nu-i un sfarsit de drum

Si n-ai sa stii ca ochii ti-au zambit
Ca o petala in roua zorilor
Da mana ta usor si-ai sa revii
Prietenie, crezi in vraja viselor

elena carstea, ochii tai, viorel gaita,

Jais - Later on

2014-01-20T23:48:00.002+02:00

JAIS 10 LIVE TVR STUDIOS 2011
Jais: Alina Giurgiu- vocal, Michael Vuscan- guitar, Zsolt Szabo guitar, Levi Molnar-drums,

Special guest: Petrica Ionutescu -trumpet/keyboard, Patrick Cojerean- vibes, Alin Stoianovici- harmonica & Incantto Quarteto (strings quartet) Nada Petrov (vioară), Ovidiu Rusu (vioară), Marius Bernecker (violoncel) şi Vaceslav Manzat (violă)
Recorded live in one day at TVR Studios in Timisoara

Micul Paris - Un fel de primavara

2014-01-19T17:13:00.000+02:00

Trupa Micul Paris:
Onu Pavelescu - voce, chitara si violoncel
Luminita Maria - solista
Iuliana Chetrone (percuţie şi uneori voce),
Ionuţ Calotă (bas acustic şi o experienţă bogată în lumea rockului)
Dorin Munteanu (chitară)
versuri Luminita Amarie

Tembelefonul lui Gaita: Sandica in vama

2014-01-19T11:32:00.002+02:00

Sandica e o fata de treaba, dispusa la orice pentru a trece granita ilegal.

viorel gaita, tembelefonul, farse kissfm,

Gil Ionita - Sa ne iubim

2014-01-19T10:49:00.001+02:00

Gil Ionita - Sala de asteptare

2014-01-18T20:45:00.001+02:00

Sala voastra de-asteptare, pat si saltea
Pentru voi, sarmanii lumii, inima mea
Nu mai vine trenul vostru, ce bine stiu
Si pe linia ferata este pustiu

R: Gara-i moarta de mult, gara e numai un sat
Si aici nici un tren n-a venit, n-a plecat
Asteptati in zadar si fluierati la refren
Nu exista ce vreti, nu exista nici tren

Sala voastra de-asteptare pentru ceva
Pentru ce-ar putea sa fie inima mea
Eu va tin in mine insumi cu drag fratesc
Si va spun ca nu sunt trenuri, ca va iubesc

Stiu ca vi se face foame, dragilor frati
Ca din celalalt din mine, luati si mancati
Sala voastra de-asteptare, asta sunt eu
Seful statiei anunta trenul mereu

Nu mai vine trenul vostru, sincer v-o spun
Poate asteptarea totusi nu-i lucru bun
Puneti mana pe unelte si pe refren
Si din voi, sarmanii lumii, faceti alt tren

Versuri: Adrian Paunescu

Virgil Ionita s-a nascut in 1952, la Onesti. In 1975 a absolvit Facultatea de Stiinte Juridice C"Al. I. Cuza" din Iasi. Dupa absolvire, a lucrat ca jurisconsult la AI.P.E.P Bacau, apoi ca avocat in cadrul Baroului Bacau. In timpul studentiei, s-a lansat ca solist de folk, infiintind grupul "Folk 73". Apoi, a participat cu succes la spectacolele cenaclului lui Adrian Paunescu, "Flacara". Colaborarea cu poetul Paunescu si cenaclul lui s-a concretizat in doua perioade. Prima, intre 1973 si 1975, si, dupa o pauza de citiva ani, a revenit in forta in perioada 1981- 1987. In 1983 a fost distins cu doua premii speciale ale cenaclului lui Adrian Paunescu, pentru creatie si compozitie. A compus melodii ca "Din batrini", "Latinitatea striga din transee", "Adio, piine neagra!", "Lasati-ma sa merg pe bicicleta", "Capul lui Mihai Viteazul", "Juramint la Putna", "A treia pace mondiala", "Spalatoria din Tribunal", "Cintec pentru artisti" si "Balada pentru viitor"etc. A murit in 2004.

Doru Stanculescu - Ai, hai

2014-01-17T22:48:00.002+02:00

Am ales varianta originala (1974) de pe coloana sonora a filmului: Portile albastre ale orasului. Vinyl. Bass Guitar [Chitară Bas] – Ioan Oagăn, Engineer [Sunetul] – Theodor Negrescu, Flute [Flaut] – Sorin Minghiat, Keyboards [Claviaturi] – Nicolae Enache,     Music By [Muzică], Voice [Voce], Guitar [Chitară] – Doru Stănculescu
Producer [Redactor] – I. M. Cristea*   Synthesizer [Sintetizator] – Dan Andrei Aldea